PANOURI FOTOVOLTAICE CU ȚEAPĂ: „Enel cumpară cu 0.165 lei/ kWh ce bag eu în rețea, dar consumul mi-l facturează cu 0.608 lei/ kWh fără TVA.”
INSIDER: „ȚEAPA PANOURILOR FOTOVOLTAICE SAU CUM SE ÎMBOGĂȚEȘTE ENEL ÎN MANDATUL MINISTRULUI ENERGIEI VIRGIL POPESCU. Mi-am montat panouri fotovoltaice, parte plătite de mine, parte subvenționate de Administrația Fondului de Mediu (adică plătite de voi). Toate bune până la momentul primei facturi emise de ENEL. Surprizăăăăă! Deși am produs 1200 kWh și am consumat 900 kWh, deci ENEL s-a ales cu 300 KWH băgați de mine in rețea, tot eu sunt bun de plată. De ce? ENEL cumpără cu 0.165 ce bag eu în rețea, dar consumul mi-l facturează cu 0.608 lei fără TVA.
Deci pentru ce produc si consum, tot eu plătesc la ENEL 0.443 lei/kWh, fără ca acesta să presteze vreun serviciu. De ce nu facturează consumul net? Poate știe aceasta rușine de ministru! Cine câștigă? ENEL! Măcar să îi ridice o statuie trădătorului care girează acest furt!” SURSA
ARHIVĂ: ŢEPELE VERZI: „Românii, „arşi” în fiecare lună de 14 „şmecheri”. O lege le permite să rămână anonimi”
ALIEN: Tânțar văzut la microscopul electronic
INSIDER 1: „Țânțarii (Culicidae) sunt o familie de insecte diptere din subordinul Nematocera. La unele specii, la femelă, nu se produce maturizarea ouălor fără consumarea sângelui de mamifere. Se pot împerechea și în spații restrânse, în care trăiesc și în timpul iernii fără să intre în diapauză. Adultul depune ouăle când temperatura apei depășește 10 °C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile din primăvară şi vară se succed la fiecare 15-20 zile, în funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală infecțioasă gravă.
Corpul este alcătuit din cap, torace și abdomen. Prezintă două aripi, iar aparatul bucal este specializat pentru înţepat și supt. Pe de altă parte, țânțarii de sex feminin pot trai o perioada de până la o lună, existența sa fiind semnificativ mai mare decât cea a oricărui țânțar masculin. Cu toate acestea, rețineți că aceste perioade pot varia.
Prezintă schelet extern (exoschelet) din chitină. Capul: doi ochi compuși, două antene articulate, gură cu piese chitinoase. Toracele prezintă trei segmente: pe partea dorsală se prind aripile, pe partea ventrală se prind trei perechi de picioare articulate. Abdomenul prezintă opt segmente: la fiecare segment, pe partea ventrală, se află o pereche de orificii respiratorii numite stigme, orificiu anal. Respirația este prin trahee. Reproducerea se face prin ouă cu metamorfoză completă și incompletă, urmând unul din ciclurile: ou →larvă →nimfă (pupă) → adult (metamorfoză completă); ou →larvă → adult (metamorfoză incompletă). DETALII //FOTO
INSIDER 2: „Țânțarul este considerat cel mai periculos animal din lume. Deși pare fragil și neînsemnat, acesta ucide mai mulți oameni în fiecare an decât orice alt animal. Sub microscop, iese la iveală o adevărată „mașinărie a naturii”, dotată cu detalii uimitoare: • are 100 de ochi concentrați în minusculul lui cap; • o gură invizibilă ochiului liber, echipată cu 48 de dinți microscopici; • 3 inimi, fiecare cu câte două atrii și două ventricule;
Dar abilitățile lui nu se opresc aici: țânțarul dispune de un senzor termic care detectează viața cu o precizie de o mie de grade, un analizator de sânge sofisticat și chiar un sistem de anestezie naturală, care îi permite să înțepe fără ca victima să simtă. În plus, produce un anticoagulant care face procesul de hrănire și mai eficient. Cum reușește? Cu ajutorul a șase micro-lame: patru taie pielea, iar două formează canalul prin care sângele este extras. Iar datorită ghearelor și cârligelor de pe picioare, se fixează perfect pe „pradă”. Fragil în aparență, dar letal în realitate, țânțarul rămâne cel mai subestimat animal al planetei.” SURSA
ARHIVĂ: 20 DE BOLI: Cum arată un „ţânţar-tigru” prins în Bucureşti? Ministerul Sănătății ce face?
STAȚIA SPAȚIALĂ: Locul de unde se văd 16 răsărituri pe zi. De 300 de ori!
INSIDER: „Echipajul Stației Spațiale vede 16 răsărituri pe zi. Ziua incepe la ora 12:00 a.m. GMT. 3 februarie 2022 a marcat 300 de zile continue în spaţiu pentru Mark Vande Hei şi Pyotr Dubrov! În 300 de zile, ei au orbitat în jurul Pământului de 4,800 de ori și au călătorit 127.218,212 mile. Astfel doboară recordul de zboruri spaţiale din toate timpurile NASA Astronauts!” SURSA
N.R.: „Stația Spațială Internațională este o colaborare a 15 naţiuni care lucrează împreună pentru a crea o instalație de cercetare orbitală de ultimă generație, de talie mondială. 2 noiembrie 2025 a marcat o etapă istorică: 25 de ani de prezenţă umană continuă la bordul Stației Spațiale Internaţionale. Orbitând la 400 km deasupra Pământului, cu o viteză de 28.000 km/h, stația a găzduit aproape 300 de astronauți din întreaga lume. Împreună, au efectuat mii de experimente, generând progrese în medicină, știința materialelor și cercetarea climei. Stația a fost proiectată între 1984 și 1993. Elemente ale stației au fost în construcție în SUA, Canada, Japonia și Europa începând cu sfârşitul anilor 1980. Programul Stației Spațiale Internaționale reunește echipaje de zbor internaționale, mai multe vehicule de lansare, operațiuni de lansare și zbor distribuite la nivel global, facilități de instruire, inginerie și dezvoltare, rețele de comunicaţii și comunitatea internațională de cercetare ştiinţifică.” DETALII
ARHIVĂ: ÎNTÂLNIRE CU SOARELE: Același loc, aceeași ora, un an. La infinit, la 8 minute lumină! *** SURSA
PLOIEȘTI: „Cum se poate ca un individ atât de sadic să fie lăsat să omoare păsări, iar dacă-l atenționezi trece la agresiune fizică?”
INSIDER: „Ploieștiul are nevoie de Protecția animalelor, mai ales că indivizi violenți sugrumă porumbei în spațiul public. Orice sesizare nu a avut efect. Poliția locală cunoaște cazul și nu a luat nicio măsură. Poliția comunitară, plătită din taxele noastre, l-a legitimat degeaba. Asemenea acte de violență se petrec zilnic, oamenii sunt înfricoșați, iar locurile unde acționează sunt: zonă pietonală, în fața ACR, bloc Unirea și Galerii zona dintre Omnia. Cum se poate ca un individ atât de sadic să fie lăsat să omoare păsări, iar dacă-l atenționezi trece la agresiune fizică. Oare Ploieștiul are administrație locală, are instituții care să asigure ordinea publică, siguranța cetățeanului? Presa ar trebui să se implice activ, pot prezenta o mulțime de imagini.” (februarie 2022)
„Două luni de când sesizez drama porumbeilor în zona hotel Prahova. Acum sunt sugrumați si aruncați pe mașini, chiar la trecerea de pietoni, str. C.D.Gherea, la.intratea în parcarea hotelului.” (octombrie 2021) SURSA
HELL, GALAȚI: „Îngrijitorii de la zoo merg la workshop-uri despre bunăstarea animală, despre enrichment, administrează hrană după un rețetar specific, întocmit de specialişti, nu după ureche şi sunt în permanență supravegheați.” (?!)
INSIDER 1: „Ce se întâmplă, fraților, la Grădina Zoologică Galați? O prietenă mi-a trimis câteva poze horror. Ce viață au animalele acestea? Bietul ponei abia calcă, e clar că nu a fost îngrijit corespunzător o perioadă îndelungată. Lupul e într-o suferință vizibilă, costeliv, cu probleme de piele, abia se poate ridica de jos. Ce fac autoritățile?!!” SURSA
INSIDER 2: „Ultima dată când am fost la Zoo.. Ratonii aveau mâncare de pisici…Mereu când merg la zoo.. Duc câte 5 kg de mere, 5kg de morcovi, struguri pt ponei, căprioare, cerbi, cai…Sau alune și nuci pt ratoni…”
INSIDER 3: Eu am făcut sesizare la CJ acum aprox. 1 an și am fost „acuzată” că nu cunosc eu cum se îngrijesc animalele sălbatice
INSIDER 4: „Cornelia Ceianu cei care conduc DSV sunt colegi de partid cu managerul gradinii Zoo, Madalin Serban.. Si eu am facut sesizare in 2020 si am primit un răspuns în 2 peri… ceva de genul, cum am indraznit sa i acuz de ceva..”
N.R.: „Complexul Muzeal de Științele Naturii „Räsvan Angheluţă” Galaţi, ROMANIA: „Nu este prima oară când trebuie să dăm astfel de explicați și suntem dispuşi să o facem în continuare, dar când apar afirmații de tipul „Voi urmári cu interes dacă vor fi schimbari în bine dar dacă nu voi trimite poze şi videouri la presa locală şi națională”, devine frustrant, pentru că, de fapt, se induce ideea cà oamenii care lucrează la zoo habar nu au ce fac, lucru care este total neadevărat. Îngrijitorii de la zoo sunt instruiți în permanentă, merg la workshop-uri despre bunăstarea animală, despre enrichment, administrează hrană după un rețetar specific, intocmnit de specialişti, nu după ureche şi sunt în permanentă supravegheați. În speranta că punctul nostru de vedere va clarifica situațiile reclamate, vă mulțumim și vă asigurăm de întreaga noastră consideraţie.”
TEMPLUL NIKKO TOSHO-GU, JAPONIA: “Să nu vezi rău, să nu auzi rău, să nu vorbești rău”
INSIDER: „“Să nu vezi rău, să nu auzi rău, să nu vorbești rău”
Maimuțele ocupă un loc destul de proeminent în cultura și religia tradițională japoneză – apărând ca protagoniste în numeroase povești populare, picturi, sculpturi. Templul Toshogu din Nikko, Japonia, construit cu mai bine de 350 de ani în urmă, este considerat un tezaur național. Acesta adăpostește sculptura celor trei maimuțe înțelepte, cele mai faimoase maimuțe japoneze.
Legenda spune că cele trei maimuțe au fost trimise de zei pe pământ ca observatori și mesageri. Datoria lor era să ia mărturie despre faptele rele ale oamenilor și să-i conștientizeze pe aceștia prin mesajul lor.
🙊 Iwazaru este maimuța care își acoperă gura ca să nu vorbească de rău fără temei. ~ Evită să împrăștii bârfe și fii tare în situații dificile fără a fi nevoie să ridici vocea.
🙉 Kikazaru este maimuța care își astupă urechile. ~ Să nu asculți ceea ce te poate determina să faci fapte rele.
🙈 Mizaru este maimuța care își acoperă ochii. Ea recomandă să nu vezi răul ca pe ceva firesc. ~ Închide ochii la răutăți și vezi latura plină de speranță, de sens. SURSA
CASTELUL PELEȘ: Cea mai frumoasă clădire din România, vizitată de jumătate de milion de turiști pe an
INSIDER: „Castelul Peleș – Comori istorice ale României – Construit între anii 1873-1883 în timpul Regelui CAROL I al ROMÂNIEI” FOTO Palatul Regal Peleș este, conform participanţilor noștri la sondaj cea mai frumoasă clădire din România. Competiția a fost mare şi diversă (castele, mănăstiri, case culturale, etc), dar victoria Peleșului a fost fără echivoc.
Castelul a fost construit pe cheltuiala regelui Carol I la Sinaia (30 km sud de Brașov și 120 km nord de București). Acesta a fost în mod clar destinat ca reședință la țară. Domeniul castelului este mare de 1300 km2 și conține trei clădiri importante: Castelul Peleș, Pelişorul mai mic şi castelul de vânătoare Foişor. Peleş avea chiar propria centrală electrică. Castelul a fost ridicat într-un stil eclectic cu elemente de stil din arhitectura germană și italiană. Turnul central (care a fost construit mai târziu) are 66 m înălţime. Lângă castelul principal a fost construit şi Pelişorul mai mic ca reședință pentru regele Ferdinand I de mai târziu și soția sa Regina Maria.
Palatul este compus din clădirea principală cu un interior impresionant,
terase și o varietate surprinzatoare în arhitectura interioara.
Castelul are 3.200 metri pătrați de suprafață la sol și 170 de
camere decorate în diferite stiluri. Sub comunism castelul a fost neglijat. Asta s-a schimbat după Revoluția din 1989. Castelul a fost renovat şi deschis publicului. În 2006 castelul a fost retrocedat familiei regale. De atunci, a fost închiriată de statul român primește anual și jumătate de milion de vizitatori. Adresa: Aleea Peleşului nr. 2, Sinaia, județul Prahova.
Castelul poate fi vizitat, în fiecare zi
de la 9.15 la 16.15 (miercuri de la 11 la 16.15), în perioada de
vară castelul este închis lunea, iar în perioa
da de iarnă luni și marți. Preț intrare (parter + etaj): Adulți 80 lei, Pensionari 40 lei, Elevi & Studenți 20 lei. DETALII // SURSA
PARTICULA LUI DUMEZEU: Primul tur virtual organizat de CERN în acceleratorul de particule, aflat în reparații până în 2029
INSIDER: „Dragi prieteni, am coborât ieri în subteranele Elveției, la aproape o sută de metri adâncime, lângă acceleratorul de particule. O călătorie printre măruntaie de oțel, schele și inele, unde trebuie să fii atent când calci, să nu faci vreo boacănă, să mai răstorni ceva pe acolo și s-o ia razna toate cele.
Trebuie spus, din bun început, că vizita a fost condusă de două doamne, Elise Le Boulicaut și Margherita Boselli, cercetătoare la CERN, care s-au gândit că ar fi bine să organizeze aceste excursii în 𝑝𝑒𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑎 𝑒𝑥𝑝𝑒𝑟𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙𝑎̆, cum este numit locul. Departe de a fi o metaforă, ca să pătrunzi într-o asemenea cavitate ai nevoie de echipament, de cască și, bineînțeles, de un dozimetru (aparatul acela micuț, cam cât un Nokia de pe vremuri, care măsoară dozele de radiații și te previne când începi să fii verde fluorescent). Odată deghizat astfel (nu chiar ca un astronaut, dar orișicât), intri în ascensor, un domn de la Tehnică apasă pe buton (în fotografie are mustață, însă ea nu este obligatorie) și aluneci vertiginos la 99 de metri sub Pământ. Mai exact: 99,5.
Când am ajuns noi, acceleratorul nu accelera nimic, fiind dumnealui în reparații – motiv pentru care a și fost posibilă această incursiune; altminteri, atunci când funcționează, nu au voie în subterană decât protonii, electronii și alți fermioni, câmpul magnetic fiind prea mare pentru biata anatomie umană. Echipele de control, ingineri și cercetători, lucrează, de altfel, într-o altă clădire, la suprafață.
Am aflat deci că ATLAS (acronimul pentru 𝐀 𝐓oroidal 𝐋HC 𝐀pparatu𝐒) este construit ca o ceapă, fiecare strat având proprietăți specifice și fiind utilizat în experimente distincte; că structura propriu-zisă cântărește în jur de 7000 de tone (cam cât scheletul Turnului Eiffel, care are 7300), că diametrul cilindrului este de 22 de metri, iar lungimea lui de peste 40 de metri. Și că, având asemenea dimensiuni, nu a putut fi instalat în peșteră dintr-o bucată, ci prin asamblări succesive ale părților deja construite la suprafață – exact ca vaporașul pe care l-ai dichisit în copilărie, când – cu mare atenție, migală și pensetă – introduceai diferitele lui părticele într-o sticlă.
În clipa de față, în tunelul vertical prin care au fost introduse componentele lui ATLAS se află canalizările ventilației. Densitatea peșterii nu este constantă și trebuie mereu reajustată, pentru a compensa, în felul acesta, mișcarea față de scoarța terestră (care este de câțiva milimetri pe an, suficient cât să țină o echipă întreagă de cercetători în alertă).
Am mai aflat, de asemenea, că toată partea interioară a lui ATLAS va fi refăcută în ceea ce se numește, riguros și misterios deopotrivă, „a treia perioadă de reparație“, care se va încheia în anul 2029 (când tânăra noastră gazdă, Elise, își va fi susținut deja doctoratul).
Într-una dintre imaginile alăturate puteți vedea conducta neagră prin care trece fasciculul de protoni, învelită într-o altă conductă, albastră, menită să o protejeze pe prima – ceea ce este de înțeles dacă te gândești că, în clipa în care se întâlnesc două fascicule, au loc 40 de milioane de coliziuni pe secundă. De aceea și este atât de sofisticat sistemul informatic de analiză și filtraj al datelor; sunt softuri special concepute încât să nu țină cont decât de anumite informații experimentale și să le înlăture sau pună în surdină pe celelalte. Este metoda cea mai sigură pentru a confirma un model teoretic: postulezi existența unui boson, de pildă, folosind câteva ecuații (ecuația lui Schrödinger, să spunem, sau ecuația Klein-Gordon), și apoi aștepți cuminte (uneori câteva decenii), până când acel boson teoretic este confirmat pe cale experimentală, grație lui ATLAS și cercetătorilor de la CERN. Dacă te cheamă Higgs, bosonul respectiv îți va purta numele, iar așteptarea ta de o jumătate de secol va fi astfel răsplătită.
Inutil de precizat că, pe măsură ce crești densitatea fasciculului, crește și numărul de coliziuni între protoni. În timp ce ascultam această evidență probabilistică, un băiețel de 9 ani, din echipa vizitatorilor, a întrebat dacă protonii fac gălăgie, dacă se aud zgomote din tunel când circulă acolo. Ei bine, nu. Fasciculul de particule călătorește în vid, pentru a nu pierde din energie, desigur. ATLAS nu înregistrează, de altfel, miuonii cosmici; și tocmai pentru a nu interfera cu particule din exterior se și află la o asemenea adâncime.
Și a mai întrebat cineva cât cam cât curent electric consumă toată instalația. Cât a unui oraș de 400000 (patru sute de mii) de locuitori. Motiv pentru care totul stă închis de Crăciun, a spus doamna Margherita, încât nevoile oamenilor din împrejurimi și decorațiile de sărbători să nu sufere prin supraîncărcarea rețelei.
Adaug aici câteva fotografii în care apar harta cu întreg complexul de acceleratoare, localizarea lor aeriană pe teritoriul Elveției și al Franței, cu cei 27 de kilometri ai circumferinței tunelului LHC, poarta prin care intri în clădirea cu ATLAS și cobori în peșteră, domnul care apasă pe butonul ascensorului și dozimetrul, doamna Margherita Boselli în timp ce ne explică ionizarea gazelor care trec prin acele țevi de aluminiu din spatele dumneaei, panoul cu nivelul gazelor (azot, heliu etc.), unde cineva pe nume Evgeny a lăsat un bilețel de avertisment și, în fine, ceapa propriu-zisă prin care trec protonii.
Despre bosonul domnului Higgs – cu altă ocazie.
Pentru moment, nu pot să nu las trimiterea către un articol și să nu vă invit, dragi prieteni, să vă imaginați, fie și doar pentru o clipă, fiorul care i-a cuprins pe cei ce l-au citit atunci, în ziua de 4 iulie 2012, când echipa de la CERN a anunțat existența unei noi particule. Pe care fizicienii-poeți au numit-o ulterior „particula lui Dumnezeu“ // SURSA
AVRAM IANCU, ROMÂNIA: Performanța anului 2021, înot în Dunăre împotriva curentului 26 km în 18 ore și 30 minute
INSIDER: „PERFORMANȚĂ UNICĂ ÎN LUME – Nimeni n-a mai făcut așa ceva: 26 de kilometri de înot în Dunăre ÎMPOTRIVA CURENTULUI, în sus, timp de 18 h 30 de minute.
Am obținut titlul „Performance of the Year 2021” în lume, la înotul în ape deschise din partea World Open Water Swimming Association , cu sediul în California, alături de alți 14 mari înotători ai lumii. VIDEO
Români, e oficial, ÎMPREUNĂ AM ÎNVINS!! Sunt primul român care reușește să realizeze cea mai mare performanță din lume la înotul în ape deschise. Este pentru prima dată în istoria premiilor World Open Water Swimming Association când titlul mondial „Performance of the Year (2021)” ajunge în ROMÂNIA, HUNEDOARA, PETROȘANI.
După 8 ani de înot extrem în apele învolburate ale lumii, am reușit să realizez cea mai mare performanță în domeniu, ducând numele ROMÂNIEI pe cea mai înaltă treaptă a recunoașterii internaționale. Mă bucur să știu că revoluția românească pe care am pornit-o la înotul în ape deschise în 7 august 2014, a determinat și pe alții români să înoate și să dezvolte acest sport.
Specialiștii de la WOWSA, cărora le mulțumesc, au sesizat performanța mea unică și datorită fanilor din lumea întreagă care m-au votat au premiat-o ca atare. Dumnezeu să binecuvânteze ROMÂNIA!” SURSA
TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!”
INSIDER: „Observatoarele noastre se află in cele mai frumoase zone Transilvănene, la 17 km distanță de Gheorgheni. Observarea urșilor are loc zilnic. Se pleacă de la Cabana din apropiere cu circa trei-patru ore înainte de apus. Durează 1,5-2 ore.” SURSA
ARHIVĂ: PIAŢA UNIVERSITĂŢII: „Marșul ursului care NU a spus MOR”. Iartă-ne prostia, ursuleţule! *** TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii *** PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” *** SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi! *** MOȘ MARTIN: “Traumele și suferințele animalelor sunt identice cu cele ale oamenilor!”
ECONOMIA DUDUIE: După ce au terminat valuta de la ciorap, românii vând pe OLX mumiile din podul casei
INSIDER: „Din categoria Ce mai vând romanii pe OLX am găsit anunțul: „Vând pisică (Sphinx) mumificată găsita în podul unei case vechi. Are cel puțin 80 de ani. Preț 100 lei” SURSA
ARHIVĂ: GRĂDINA DOMNULUI: „Vând sâmbure de cais cu apariţia figurii lui Arsenie Boca. 2.000 de euro!” *** SUVENIR: Cât valorează o bancnotă de „one dollar” care a călătorit în Cosmos? De 750 de ori mai mult! *** CARTEA RECORDURILOR: Cea mai mică bancnotă din lume (27.5 x 38 mm), emisă în România, valorează 30 de euro pe Okazii *** OKAZII: Cât costă un meteorit anti-Superman? Un român care nu e „astrolog” cere 500.000 de euro! *** OKAZII: Ce mai vând românii pe net? Declaraţia de Independenţă a SUA din 1776. Preţ: 300.000 de euro!? *** BOX: Mănuşile campionului mondial Lucian Bute, scoase la vânzare. Vezi licitaţia în timp real!
35 ANI: Constructorii români care mută blocuri tot cu locatari, nedecuplate de la utilități, au devenit legendă. Astăzi, vietnamezii pun faianța!
INSIDER: „În curând se vor împlini 35 ani de la o realizare deosebită a specialiștilor și muncitorilor români, mutarea unui bloc de 7600 t cu 80 de apartamente în Alba-Iulia. Acțiunea a fost necesară pentru a deschide panorama și vederea Bulevardului Transilvania.
Inițial, Nicolae Ceaușescu dorea să demoleze respectivul bloc, însă a fost convins cu argumente de un om supranumit Inginerul Raiului sau Salvatorul de Biserici, profesor doctor inginer Eugen Iordăchescu, un pionier și inventatorul translației imobilelor și a monumentelor istorice. În întreaga sa activitate metodă domniei sale a salvat de la demolare aproximativ 30 de clădiri dintre care 13 biserici sau mănăstiri.
Interesant este faptul că pe timpul întregii „plimbări” pe distanța de aproximativ 55 de metri și care a durat aproape 6 ore, locatarii, cu excepția celor de la parter, au rămas în apartamente și și-au văzut de treburile casnice, copiii se jucau în case. O doamnă chiar a avut ideea de a pune pe muchia balconului un pahar plin cu apă pentru a vedea ce se va întâmpla cu
el, acesta rămânând intact. Translația a fost realizată fără a decupla blocul înalt de 17 metri și lat de 12 de la utilități, respectiv apă, gaz, canalizare și electricitate. Inginerul Eugen Iordăchescu ne-a părăsit în 2019 la vârsta de 90 de ani.” SURSA
ARHIVĂ: 3 GENERAȚII: Străbunicii asamblau Ford, strănepoții se recalifică să împacheteze chiloți. In același loc! *** BAIA DE FIER: Fabrica de grafit, cea mai frumoasă ruină industrială. Doar două bufnițe mai lucrează! *** FABRICA DE BERE RAHOVA: “Așa e starea lucrurilor, de a avea un început și un sfârșit. La noi mai mult decât la alții!”
OPERAȚIUNEA MONSTRUL: Un om bun salvează un sturion de inconștiența/ ignoranța unora fără conștiință
INSIDER: „AM REUȘIT SĂ-L SALVĂM! De câteva zile personalul aflat în serviciul de pază semnalează faptul că un sturion mare își face apariția în primele ore ale zilei la suprafață luciului de apă și stă efectiv foarte mult nemișcat …plutind de multe ori în derivă.
Au urmat 5 zile intense cu personal suplimentar de observare a lacului…non -stop ,azi peștele și-a făcut apariția exact la ora 11…..dar pentru 10 minute..într-adevăr părea bolnav..slăbit..mișcări lente…Dă-i repede barca la apă, si încet, încet la vâsle către el…cu 20 de metri înainte de a ajunge l-am pierdut, plecase în adâncuri… am rămas pe loc cu barca purtați de vânt și valuri…”cineva de sus” simțea faptul că pacientul va ieși din nou ….. și.. și..DA…la nici 5 metri de barcă apare în scurt timp, el, exact cu fața spre barcă…exact în ochii noștri ..nemișcat, greu de spus dacă avea lacrimi….eu spun că da.
Apoi totul a decurs de la sine…s-a lasat prins ușor nu s-a opus deloc, a fost pus pe targă și dus repede la ponton pentru studierea acestuia de mai aproape..nimic lovit..nimic rupt.. și totuși peștele avea ceva…avea un ghem de sfoară, un rest de sac de rafie cu ceva resturi de plastic, si alte deșeuri exact în interiorul guri, prinse puternic de cerul acesteia ….. urmează 2-3 minute de operație pentru că da, sunt chiar specialist in stomatologie.. și scot ceva ce nu are legătură cu mediul lui…ceva făcut de mâna omului….. ” SURSA
ARHIVĂ: DELTA DUNĂRII: Excursie la ciufulit de pelicani și alte 3400 de specii *** LEBĂDA NOROCOASĂ: „O victimă inocentă… Puiul a avut noroc că nu a înghiţit cârligul!” *** PET-UL & FAUNA: De ce să gândim dincolo de burțile noastre?
ION LUCA CARAGIALE: S-a exilat din „țara unde lingușirea și hoția sunt virtuți”. După un secol, 6 milioane de români gândesc la fel!
INSIDER: „,,Pentru nimic în lume n-aș părăsi acest colț de viață străină, pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit, aceleași mutre, aceleași fosile care conduc viața publică, otrăvindu-te numai cu privirile lor stupide și bănuitoare. Nu dragul meu, nu. M-am exilat și atâta tot. Aerul de aici îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei și nu am ce căuta într-o țară unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul vieții ,demne de compătimit” – îi scria marele Caragiale lui Vlahuță.
Off, maestre, câtă dreptate aveai atunci, cât de bine se potrivesc cuvintele tale și acum… Mai grav este faptul că în prezent, 6 milioane de conaționali au urmat aceeași cale.
Astăzi se împlinesc 170 de ani de la nașterea domnului Ion Luca Caragiale, regele dramaturgiei și teatrului românesc. RESPECT !!!” SURSA
N.R.: Acum 170 de ani, la 1/13 februarie 1852, se năștea în satul Haimanale scriitorul Ion Luca Caragiale. Prozator, dramaturg, jurnalist și poet, cariera lui literară este disputată încă între două superlative: acela de cel mai important autor dramatic român și acela de cel mai mare prozator al țării. Alături de Mihai Eminescu și Ioan Slavici a fost redactor al ziarului Timpul din București al Partidului Conservator. În 1905 se stabilește la Berlin unde va muri pe 9 iunie 1912. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București, lângă Eminescu, Coșbuc și Sadoveanu.
De o notorietate aparte s-au bucurat comediile „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D’ale carnavalului”, „Conu Leonida față cu reacțiunea” și volumul de proze scurte „Momente” (1901). După 1890 s-a arătat interesat de genul nuvelei naturaliste, care urmărea studierea științifică a individului, ilustrată prin „În vreme de război” sau „O făclie de Paște”. DETALII
ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce?
COREEA DE SUD: Apele care unesc insulele Modo și Jindo se despart pentru o oră, de două ori pe an. „Miracolul lui Moise” are lungimea de 2.8 km și lățimea de 40 m!
INSIDER: „În apropiere de insula Jindo din Coreea de Sud, de două ori pe an, poate fi urmărit un fenomen uimitor, care amintește de fapta Biblică despre cum marea s-a despărțit înaintea lui Moise. Apele, care unesc insulele Modo și Jindo, se despart pentru o oră întreagă, descoperind un drum cu lungimea de 2.8 kilometri și lățimea de 40 metri. Mulți turiști și localnici se plimbă pe drumul deschis în mijlocul mării și adună viețuitoarele marine, aruncate pe uscat.” SURSA
N.R.: „Versiunea coreeană a Miracolului lui Moise” are o explicaţie ştiinţifică: acţiunea mareelor. Mai precis, în zonă mareele sunt extrem de scăzute, existând un fenomen numit „maree în formă armonică”. DETALII
SKYDIVING INDOOR: Terapie pentru cupluri plictisite. Tot un fel de orgasm, dar mai scump!
INSIDER: „Skidivingul indoor este un sport perfect pentru cei dornici de adrenalină. Este o experiență intensă pe care cuplurile care nu se tem de senzații tari o vor aprecia la maxim. În cadrul acestei experiențe, fiecare va avea parte de câte 3 salturi (similare cu salturile cu parașuta) în simulatorul indoor a câte un minut fiecare. Întreaga experiență, incluzând training-ul, echiparea și pregătirea, va dura circa o ora și jumătate.
Locația se afla în Bruxelles, foarte aproape de unul din aeroporturile pe care se zboara direct din Romania. Preț 1.150 lei. Adresa: Rue Charles Lindbergh, 26 BE – 6041 Charleroi, Belgia.” DETALII
ARHIVĂ: SYNEVO: Proiect-pilot de recoltare a analizelor cu realitate virtuală la copiii peste de 6 ani pentru a reduce frica și anxietatea *** E.T. SHOP: Prima librărie virtuală pentru curioşi. ExtraTerestrul din tine vrea să ştie mai multe? *** MOGOȘOAIA: Un dezvoltator imobiliar vinde case cu 3 bitcoin bucata. Viitorul a început ieri! *** EXTREME VR: „După un minut, un copil de 3 ani este ca nou și poți trece la next shopping level”
AUSTRALIA: Monumentul Cizmei de cauciuc. Primul Ultra Maraton din anul 1983, între Sydney și Melbourne, câștigat de un fermier de 61 ani care a alergat 875 km în gumari!
INSIDER: „Undeva pe la finalul anului 1983, o corporație australiană, Westfield pe numele ei, s-a gândit să organizeze un concurs sportiv cum nu se mai văzuse niciodată în țara cangurilor și a ornitorincilor. În scopuri de reclamă, evident. Iar concursul ăsta trebuia să fie un ultra-mega-super maraton care se desfășura între Sydney și Melbourne, adică pe fix 875 de kilometri. Acum, stați cuminți, nu vă mai foiți, ca să vedeți ce a ieșit acolo!
Ei bine, la concurs s-au înscris mai mulți maratoniști cu experiență, niște sportivi mai mult sau mai puțin cunoscuți, dar și niște temerari care oricum aveau de gând să alerge doar câțiva kilometri, cât să facă și ei cu mâna familiei pentru o poză mai reușită. Așa s-a crezut că era și cazul lui Albert Clifford Young, un fermier care cultiva cartofi și creștea oi. Astea erau ocupațiile lui principale. Omul venise echipat cu hainele de lucru și încălțat cu cizmele de cauciuc căci, zicea el, alea era mai eficiente pe ploaie. Își mai lăsase și proteza acasă, din cauză că îi clănțănea în gură când alerga și risca să piardă dinții falși aiurea.
Ăia de la organizare a zâmbit și au zis să îl lase pe individ (care, apropo, mergea pe 62 de ani) să alerge și el, să nu zică lumea că iese cu discriminare. Buun! Ca să nu o lungim, a început cursa, concurenții au zbughit-o ca din pușcă, mai puțin Clifford care a pornit cu un alergat economicos de ziceai că stătea pe loc. Dar omu` avea un plan. Adică, el nu avea de gând să doarmă la fel ca restul maratoniștilor, respectiv 18 ore alergare/6 ore somn.
El avea de gând să nu doarmă deloc căci, așa cum povestea chiar el ulterior, dar nu știau organizatorii, de când era copil el trebuia să alerge după oi. Ai lui nu avuseseră bani să cumpere un cal, așa că individul alerga ca disperatul să strângă 2.000 de oi de pe 3,5 kilometri pătrați, atât cât era tarlaua lor. Și asta îi lua și câte 2-3 zile legate, fără pic de somn. Cel puțin așa a declarat el.
Așa se face că încă din prima seară, Clifford a recuperat distanța dintre el și restul plutonului, ba a și luat un avans frumușel. Avans pe care l-a ținut până la final, când a câștigat cu vreo zece ore față de al doilea sosit. Îi luase 5 zile, 15 ore și 4 minute. Din astea, a dormit legate vreo 12 ore (cam 2 pe noapte). O să mai spunem că, la final, a primit și un premiu de 10.000 de dolari pe care l-a refuzat. Mai precis, Clifford a declarat că habar nu avea că se dădeau și premii, el venise de distracție. Așa că a împărțit în mod egal banii la restul concurenților, fără ca el să păstreze o lețcaie.
În același an, omul și-a văzut și visul cu ochii și s-a însurat prima și singura dată în viață lui. Și a făcut-o nu oricum, ci cu o duduiță de 23 de ani. Clifford s-a stins din viață în 2003, la 81 de ani, iar în memoria lui a fost ridicat un monument în formă de cizmă de cauciuc, încălțările lui preferate. #MicaDoză #CulturăGenerală #maraton #Australia #CliffordYoung #cizmă #alergare #Sydney #Melbourne #cauciuc #somn #cros #maratonist” SURSA
N.R.: „Albert Ernest Clifford ,Cliff” Young (8 februarie 1922 – 2 noiembrie 2003) a fost un fermier de cartofi și un atlet australian din Beech Forest, care în 1983, în vârstă de 61 de ani, a câștigat primul Ultra Maraton de la Westfield Sydney la Melbourne (875 de kilometri, 544 de mile). Cursa s-a desfășurat între cele două cele mai mari centre comerciale din Australia: Westfield Parramatta, în Sydney, și Westfield Doncaster, în Melbourne. DETALII
ARHIVĂ: FASHION: Pe tocuri, fiţi gata, Start. De anul viitor, pregătiţi laptopul, două sacoşe şi-un copil!
PIAȚA ROMÂNĂ: Metrorex face afaceri cu artiștii care pictează voluntar pentru a înviora pasagerii. Costuri zero!
INSIDER: „În metrou au apărut noi desene pe pereți! Ce reprezintă?Aceste desene murale pe care le veți observa în Metroul Bucureștean au fost pictate câteva nopți la rând în subteranul Bucureștiului.
Am întrebat conducerea Metroului despre ele și am aflat povestea lor. Înainte de a începe să vi le detaliez, trebuie să vă spun că am întrebat care a fost costul lucrărilor?Costurile sunt zero, mi-au spus cei din conducere. Este o muncă gratuită și voluntară a unor artiști care vor să-i scoată pe cetățeni din griul cotidian prin culoare, dar și prin câteva mesaje importante.
Lucrarea în care vedeți doi oameni cu telefoanele în mâini se numește:
”Online & offline”, de Andreea TOMA – ATOMA. ”Am ajuns sa ne contopim cu tehnologia, uitând cum e sa ne conectam cu noi înșine, dar și cu natura. Perioada pe care o traversam ne-a marcat comportamentul”, mi-au explicat reprezentanții Metrorex. Astfel că lucrarea ne propune o introspecție asupra modului ”in care putem sa ne deconectam din sfera tehnologiei și să ne (re)conectam cu noi și cu natura”.
Amprenta sub formă de chip uman se numește: “DUO”, de Andrei Felea.
”Ne aflăm într-o perioadă dificilă, în continuă schimbare, iar tehnologia este tot mai avansată. Vine în ajutorul nostru, făcându-ne viața mai ușoară. Cea mai mare problemă adusă omenirii de către tehnologie este faptul că aceasta a ajuns să nu mai fie o opțiune, ci o obligație”, spun oficialii Metrorex. Pe de altă parte, nu putem scăpa de interacțiunile cu lumea digitală, iar ”omul își lasă atât amprenta socială, cât și pe cea fizică peste tot în jurul său”.
Peretele pe care vedem niște desene schematice, ca niște panouri de Ikea se numește: “Doorway”, de Ionela Mihaela Drăghici. Este vorba de o poartă către altă dimensiune pentru fiecare privitor. ”Artistul invită publicul să privească şi să se lase purtat de traseul creat de ritmul dintre linii şi pete, goluri şi plinuri. Parţialitatea intervenţiei pe peretele peronului are scopul de a păstra echilibrul între partea istorică a locului şi creaţia artistică, care vine să întregească şi nu să distrugă spaţiul dat.”
Iar cele două picturi cu scările pe care vedem niște siluete umane urcând ori coborând se numesc:
”Albastru” și “Where’s the?”, de Alexa Lincu. Este vorba de ”confuzia individului plasat într-un mediu citadin, în relație cu spațiul în care aceasta sunt plasate, respectiv stația de metrou, ansamblul de scări devenind simbol al labirintului unei vieți agitate, haotice.”
Se mai lucrează la o lucrare care încă nu este gata. Ne este greu să înțelegem ce reprezintă. Vedem doar două siluete care par să urce pe o scară rulantă.
Știm sigur numele: ”IMERSIV”, de Dumitrița Răzlog. Și mai știm ce ne spune Metrorex despre lucrare: ”încearcă să transforme spațiul, făcându-l transparent, prin aducerea exteriorului în interior. Imaginea poate fi citită ca o metaforă a experienței pandemice prin care trecem aproape inert, așa cum urcăm scările rulante. Motivul timpului în care rămânem pasivi a fost ales tocmai pentru a sublinia senzația de permanență a crizei. Prin multiplele avataruri și faze, deși posibil de străbătut, pandemia ne obligă la o tranziție repetitivă.”
Proiectul este un parteneriat cultural între Metrorex și Asociația VAR Cultural. Cea din urmă s-a ocupat de relația cu artiștii selectați, le-a oferit materiale ca să-și expună ideile pe pereții Metroului. Cum vi se par desenele? Ce părere aveți? Update: toate picturile sunt în Piața Romană!” SURSA
A DA ORTUL POPII: Tradiție cu origini precreștine
INSIDER: „Monedele povestesc istoria: Ortul popii. Ați auzit deseori expresia ”A dat ortul popii”, dar presupun că nu cunoașteți de unde a pornit ea. Faceți cunoștință cu Ortul polonez, care circula în Moldova medievală și de la care se trage povestea dată.
La acea vreme, când o persoană murea, rudele sale îi puteau în mână o monedă, care pe atunci de cele mai dese ori era un ort polonez. Această tradiție venea de la un crez pre-creștin, prin care barcagiul care te trecea de pe un mal pe altul al eternității trebuia răsplătit cu o monedă. Evident mortul ajuns în Biserică cu monedă în mână, era scos de acolo fără monedă, deoarece preotul din sat considera pe bune că este moneda lui.
Iar strămoșii noștri aveau un simț al umorului foarte pronunțat și atunci când erau întrebați de o anumită persoană care a decedat, ei răspundeau foarte plastic ”A dat ortul popii”. Altfel spus a murit și a fost dus la biserică cu ortul în mână.” SURSA
INSIDER 2: „Hades este, în mitologia greacă, locul morților și al umbrelor. Înainte de a intra în acest loc, toți morții trebuiau să plătească plutașului o monedă pentru a-i duce peste râul de foc și lavă numit Styx”.
ANTON PAVLOVICI CEHOV: „Nu poți fi rău și inteligent: bunătatea e apanajul oamenilor inteligenți, răutatea a oamenilor proști.”
INSIDER: „Cehov – cel mai inteligent scriitor rus. Anton Pavlovici – cel mai bun antidepresiv. E ziua lui – câteva notițe din Istoria literaturii ruse pentru copii.
Anton Pavlovici Cehov intră în poveste fără a bate la ușă. Parcă zicea Nabokov asta. Povestea începe: ”Se răspândise zvonul că pe chei a apărut un personaj nou: o doamnă cu un cățel.” Așa se intră în poveste.
”După părerea mea, atunci când scrii o poveste, ar trebui să tăiați începutul și sfârșitul ei. Aici noi, scriitorii de ficțiune, mințim cel mai mult” – notează Anton Pavlovici.
Cehov ura ”adjectivele de oranjerie” și „epitete lipicios-mentolate” ne spune Nabokov în Lecțiile de literatură rusă.
Lui Cehov îi plăcea o tehnică sigură dar greu de realizat: elibera textul de tot ce este inutil. De unde și simplitatea laconică dezarmantă. Nimic inutil – niciun cuvânt de prisos. Dar fără a renunța la poveste. Pe ea se sprijină el mereu. O poveste scurtă, intensă, exactă și inteligentă. Cehov are cea mai exactă limbă rusă dintre povestitori – ca o partitură muzicală.
Piesele lui Cehov sunt comedii chiar dacă toată lume arată că acolo se află originea teatrului absurd. Eroii pieselor una gândesc, alta spun și cu totul alta fac. Însă comedia lui Cehov este atât de inteligentă că îți vine să plângi, nu să râzi.
Din toată literatura pe care am citit-o eu, recunosc, că nu am întâlnit un scriitor mai inteligent. Cehov este cu siguranță cel mai inteligent și subtil scriitor rus. Nu vorbesc de inteligența lui umană – cât de citit și informat era – ci anume de inteligența de a-și construi povestea, textul, narațiunea.
Niciodată în Est umorul nu a atins cote inteligente atât de înalte în scriitură: e ca umorul în muzica clasică. Există și e greu de realizat.
Poate de aceea Cehov nu are nevoie să scrie romane pentru a povesti ceva esențial: el poate face asta în câteva pagini. E suficient.
Prin comparație cu Tolstoi sau Dostoievski Cehov e puțin. Dar acest ”Cehov puțin ” umple tot și are puterea celor doi împreună. Asta e puterea și fascinația povestirilor lui: scurte, exacte, inteligente și intense.
Puterea scrisului lui Cehov însă nu este stilul neapărat: sunt mulți scriitori ruși care scriu aproape perfect. Puterea scrisului lui stă în exactitatea și franchețea de a spune lucrurilor pe nume. Fără a menaja pe nimeni: nici pe el, nici pe cel de lângă el, nici pe Dumnezeu. Franc, exact, direct dar fără ură și dispreț – ci cu doza de umor inteligent care e la limita tragediei umane.
Ador poetica lui Cehov care spune simplu și radical: dacă ești atât de deștept, atunci de ce ești atât de ticălos? Nu poți fi rău și inteligent: bunătatea e apanajul oamenilor inteligenți, răutatea a oamenilor proști. Problema nu e în optimism și pesimism ci în faptul că peste 99 % nu au minte – spune el undeva în ceva povestire.
Cehov nu are eroi pozitivi sau negativi. Cehov nu are nici măcar eroi morali. Morala este o invenție a oamenilor plictisiți care nu știu să trăiască. Cehov are însă destui eroi ticăloși, mici, meschini, mărunți.
Ceea ce Nabokov va teoretiza prin poșlosti – acel Kitsch estetic și moral – este de fapt ceva profund cehovian. Este total Cehov: urâțenia sufletească.
Cehov iubește spațiul: agorofilia – dragostea pentru deschidere care e mai mult decât dragostea pentru spațiul deschis.
Între om și Dumnezeu se află stepa – se află un câmp imens.
Este deschiderea spre celălalt – rară puterea de observație a celuilalt precum la Cehov. Uneori te sperie până unde vede. Și pentru a o povesti abisul nu are nevoie de toporul lui Dostoievski sau predicile lui Tolstoi.
Lui Cehov îi lipsesc aproape în totalitate textele specifice scriitorilor ruși pline de patos religios și patriotic. Patria și Dumnezeu lipsesc cu desăvârșire. Dar e o lipsă care le face prezența lor din plin dar cu totul altcumva. Această lipsă, sau prezență absentă, face ca ele să te sensibilizeze profund. De Rusia și Dumnezeul lui Cehov nu te temi, nu te înspăimânți, ele nu te supun – sunt precum un surâs de copil care aleargă cu picioarele goale prin iarba, în razele soarelui de după amiază, în văzul mamei care stă la umbră privindu-l și ascultând freamătul mesteacănului.
Cum spune folclorul literar rusesc: toți sunt fascinați de măreția lui Tolstoi, toți se minunează de mintea diabolică a lui Dostoievski – însă toți dorim să fim doar precum Cehov. Despre el se spune că e dintre puținii a cărui viață a coincis întru totul cu ceea ce scria și gândea. Omul care nu a greșit niciodată. Iar asta e o calitate foarte mare pentru un scriitor, pentru un om. Dar folclorul ascunde păcatele – pe care cu siguranță le are și el.
Acum mulți ani i-am vizitat casa din Gurzuf, Crimeea (vezi foto). Arăta precum textele lui: nimic de prisos.
Cehov urăște profund tot ce are raison d’etre: rațiunea de a fi al utilitarului – tot ce e util și cauzal. El e atent la tot ce e fragil, slab, trist, neputincios. Dar toate acestea descrise cu subtilități deloc agresive ci teribil de sensibile: ca pâlpâitul unei flăcări de lumânare.
Dintre scriitorii ruși clasici Cehov este de departe cel mai modern și universal. Dovadă și influența lui mai amplă chiar decât al celor doi corifei: Tolstoi și Dostoievski. Cu mijloace puține, mici a dus bătălii și victorii imense.
Cehov este cel mai antidepresiv dintre scriitorii ruși care sunt măiestririi tristeții sumbre. Poate înlocui mulți medici terapeuți. E de leac: leac pentru suflet ș minte.
De ce este un antidepresivul prefect? Pentru că el, cum observă Dimitri Bâkov, ne arată că toți suntem în aceeași situație și că altă cale nu avem decât să ne continuăm viața: și tu, și eu, și el. Nu există altă strategie de viață. O povestește lucid, convingător, luminos, inteligent și cu ironia luării în derâdere fără a te jigni.
A citi Cehov însemnă a merge din Infern spre Paradis prin Purgatoriu: Cehov e zona de Purgatoriu – locul de curățire, de purificare, de eliberare.
Cehov te mângâie, te ironizează, te încurajează: toți trăim aceeași tragedie, nu avem de ales decât să mergem mai departe. Nu dispera, mica ta tragedie e comică și nu e excepțională ci banală.
Și mai este un element important pe această linie de interpretare – nu doar Dumnezeu s-a consumat ci și omul s-a consumat. Nu te da ce nu ești – ești deja consumat. Dar din această rutină fără sens trebuie să încercăm să ieșim – suntem damnați la asta. Lumea nu poare fi redusă la Salonul nr.6 – ci la enorm de multe posibilități. Asta dă speranță.
Pentru cei în depresie are un sfat: să fim optimiști, răul și greul abia urmează – e păcat se te deprimi prematur.
Cum se termină Doamna cu cățelul?
”Și li se părea că nu mai e mult până vor găsi o ieșire, și atunci vor începe o viață nouă, minunată. Și amândoi își dădeau limpede seama că se află abia la începutul drumului. Un drum atât de lung și de greu. ” SURSA
FĂRĂ FRICĂ: Pescărușii ne învață ce este iubirea și loialitatea
INSIDER: „Moment surprins de un fotograf când pescărușul încearcă să-și salveze perechea din ghearele unui vultur.” SURSA
N.R.: Pescărușii sunt creaturi monogame care se împerechează pe viață. Cu toate că monogamia este ceva rar în viața salbatică, încă mai există vieţuitoare care formează perechi pe viață. Ele ne învață chiar și pe noi, oamenii, ce înseamnă iubirea şi loiaialitatea. Loialitatea pornește de la capacitatea de a pune interesele partenerei sau ale partenerului mai presus de interesele celorlalți.
ARHIVĂ: COCOȘUL DE MUNTE: Cum se apără găinile de intruși *** ACROBAȚIE & CONTORSIONISM: Cum aterizează o gâscă atunci când este vânt puternic *** GRAURI: Spectacolul naturii cu nor înaripat într-un dans sincron *** EMPATIE FĂRĂ SIMULARE: Un maidanez protejează cu trupul său un om, actor „aflat în dificultate” într-o piesă de teatru stradală *** PARADIS: Fericirea nu vine atunci când obținem ceea ce ne dorim, ci atunci când învățăm să ne bucurăm de ceea ce avem deja
BRAD, HUNEDOARA: Muzeul Aurului unic în Europa are 100 de ani, iar extracția auriferă 2000 de ani. „Munții noștri aur poartă!”
INSIDER: „În sfârșit, am ajuns la unicul muzeu din Europa dedicat aurului! În caz că această particularitate nu e suficientă, aici e expus (evident, alături de alte roci și minereuri de aur înflorite pe roci și neprelucrat) Dodecaedrul de Aur sau – popular – Balerina. „Dodecaedrul” este un corp care are 12 fețe în formă de pentagon, iar pentru aur, această formă naturală este foarte rară; extrem de rară: sunt două în lume, una e aici, cealaltă în Australia.
Legenda spune și că, în vremea comunismului, americanii au încercat să cumpere acest gram și jumătate de aur cu un milion și jumătate de milion de dolari (anii 60-70, adică Imaginează-ți suma la acea vreme!). Noroc că atunci am fost deștepți!” SURSA
N.R.: Muzeul Aurului de la Brad, fondat în urmă cu 100 de ani, aparţine de MINVEST Deva și deține mai bine de 2.000 de exponate de pe toate continentele lumii. Poate cele mai importante piese, însă, sunt cele din aur nativ, provenite chiar de aici, de „acasă”, din Munţii Metaliferi. De altfel, zona de nord a județului Hunedoara și partea sudică a judeţului Alba cuprind zeci de exploatații aurifere, unele datând chiar din vremea dacilor și a romanilor. Veţi găsi, în acest muzeu unic prin bogăția exponatelor sale, aur în toate formele posibile: lamele, filament, dendrite, granule, aur fin dispersat, liber, dar și în combinație (concrescent) cu alte minerale. De la ghizii muzeului veți afla că această impresionantă colecţie reunește majoritatea zăcămintelor de aur din România, cu exponate reprezentative pentru toate tipurile de mineralizaţii.
De asemenea, pentru că, probabil, nu ați văzut niciodată veţi putea admira, aici, unele dintre cele mai rare combinații chimice naturale ale aurului cu telurul, silvanitul și nagyagytul, exponate aurifere sub formă de câine, șarpe, ba chiar şi harta României precum și unelte folosite atât la extragere, cât și la prelucrare, vechi de peste 200 ani.
Adresa: Municipiul Brad, str. Independentei nr. 9, jud. Hunedoara; Program: Luni – Duminica: 9,00-17,00; Tarife: 20 lei pentru adulţi, 15 lei pentru pensionari, studenți și elevi de peste 14 ani, 10 lei pentru copii sub 14 ani. DETALII
PORTOFELU’ CA PURCELU’: Recordul absolut pentru rata inflației a fost 344.509,50% în Venezuela anului 2019
INSIDER: „Venezuela, țara cu cea mai mare rată de inflație din lume.
Un fotograf a decis să arate lumii întregi câți bolivari (monedă venezueleană) sunt necesari pentru a cumpăra strictul necesar pentru supraviețuire în Venezuela.” SURSA
N.R.: Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale. Toate bunurile și serviciile consumate pe parcursul anului sunt reprezentate de un ,,coș” de produse. Fiecare produs din acest coș are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflației este dată de prețul coșului integral într-o anumită lună comparat cu prețul acestuia în aceeași lună a anului precedent.
Într-o economie de piață, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Inflația se manifestă în cazul în care se înregistrează o creștere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice, ceea ce înseamnă că astăzi poți cumpăra cu un euro mai puţin decât ai putut cumpăra ieri. Înseamnă că inflaţia reduce valoarea monedei în timp.
Venezuela a avut inflație de aproape 3.000 % în anul pandemiei. Mai exact, Venezuela a încheiat anul 2020 cu o rată a inflației de 2.959,8%. În 2021 rata inflației din Venezuela a scăzut la 686,40% în decembrie de la 1197,50% în noiembrie; recorul absolut fiind o creștere de 344.509,50%. în anul 2019. DETALII
Inflația în România a atins un vârf de 256% în anul 1993. De atunci, inflația a scăzut lent, ajungând la o perioadă de deflație în 2015.
În: cea mai mare parte a perioadei socialiste, inflația a fost relativ scăzută, datorită economiei planificate la nivel central. Excepții în acest sens au fost la începutul politicii de austeritate în anii 1980, când preţurile au fost majorate pentru a reduce consumul și a permite guvernului să ramburseze datoria externă.
În urma declanșării reformelor economice liberale în luna noiembrie a anului 1990, pe măsură ce prețurile şi ratele de schimb au fost liberalizate treptat, inflația a început să crească. În anul 1997, în urma eliminării subvențiilor, a avut loc o nouă criză a inflaţiei. Și în anul 2022 inflaţia va rămâne la un nivel ridicat după ce în ultima parte a anului 2021 a urcat la maximul ultimului deceniu, apropiindu-se de 8%. DETALII
infoINSiDER.ro 