BUCUREȘTI: Primul muzeu al fotbalului din Europa de Est. Nu primești cartonaș galben dacă faci poze!
INSIDER: „Football Museum Bucharest este primul muzeu al fotbalului din Europa de Est, situat în Centrul Vechi al Bucureştiului, str. Gabroveni nr.24, într-o clădire istorică complet restaurată de 1.500 mp și a fost inaugurat acum 4 luni, pe 1 noiembrie 2022. Muzeul se întinde pe 5 etaje: Romanian Room, Experience Room, International Room, Interactive Room și Practice Room. La parter este un magazin de suveniruri și o cafenea-bistro-restaurant.
La primul etaj – „Camera Românească’ -o zona dedicata legendelor fotbalului românesc.
Sunt expuse aici tricourile şi realizările câtorva mari fotbalişti români: Gheorghe Hagi, Rodion Cămătaru, Nicolae Lupescu, Nicolae Dobrin, Anghel lordănescu, Stefan Sames, Marius Lăcătuş, Marcel Răducanu, Costică
Ștefănescu și fanioane ale unor vechi echipe româneşti de fotbal (Craiova Maxima – Campioana unei Mari Iubiri!), insigne, autografe, brelocuri, un program oficial de meci, reviste, timbre, istoria fotbalului feminin, etc.
În camera „Experience Room” au fost amplasate o serie de ecrane- prin intermediul cărora organizatorii au încercat sa ne introducă in atmosfera unui meci de fotbal. Tot aici sunt expuse tricourile mai multor jucători internaţionali celebri, cum sunt: Diego Armando Maradona, Hristo Stoicikov, Lothar Matthaus, Paolo Maldini, Marcel Desailly, Erwin Koeman, Ronaldo, LUIS Figo, Le Saux, Zlatan Ibrahimovic.
În zona dedicată „Fotbalului Internațional” există două machete de stadioane făcute din piese Lego -Camp Nou și Santiago Bernabeu, o colecţie de ghete vechi de fotbal – cu evoluția lor încă din 1850 şi o colecție de mingi vechi de fotbal- cu evoluţia lor din 1930.
La etajul 4 există câteva zone multimedia și de joaca, poți să intri în rolul de portar, te poți fotografia la o conferință de presă pe post de Gică Popescu sau să comentezi un meci de fotbal in timp ești înregistrat.
La etajul 5 vizitatorii devin fotbaliști, joacă o miuță sau trag la poartă.
Intrare: Bilet standard 49 lei, Copii 6 – 14 ani 33 lei, Copii sub 5 gratuit. Program de vizitare: marti-duminica 11-19.” DETALII
ARHIVĂ: MUZEUL SPORTULUI: Locul amintirilor noastre cu tricolorul, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului
EUsalvezROMÂNIA: „Aruncarea cu rahat în ventilator NU este soluția salvatoare. Folosiți ventilatorul pentru idei bune.”
INSIDER: „În lipsa unor proiecte de țară, demarăm cea mai necesară “campanie civică” pentru Responsabilizare, Principii și Implicare. Fără politică. Fără profit. Fără promisiuni. Doar noi pentru noi. Dacă sunteți în acord, nu vă jenați să distribuiți. https://EUsalvezRomania.ro/„
MATRIX VERDE: Grădină post-apocaliptică în buricul Bucureștiului. Natură moartă sau „După mine, potopul!”?
INSIDER: „Grădină post-apocaliptică. Mă gândesc că ăsta a fost conceptul după care autoritățile locale reamenajează spațiul verde din Piața Unirii, centrul Bucureștiului.
Altfel nu-mi explic brutalizarea singurelor insule de verdeață, super prăpădite oricum, și mizeria care le înconjoară.” SURSA
ARHIVĂ: MULCI SAU ANTIMULCI: În loc să hrănească solul îl contaminează cu microplastic. Câte-un pic, pic, pic, până când totul va fi acoperit cu plastic! OXO SUBSTITUT: Mâncăm plastic, ne îmbrăcăm în plastic, suntem de plastic. OXO SECTOR 6: Pe Bulevardul Iuliu Maniu, au scos pomii din rădăcini, așa înfloriți cum erau! OXO APĂRĂTORII PATRIEI: Pensionară (72 de ani) s-a așezat în fața tractorului să împiedice masacrarea spațiului verde! OXO SECTOR 3: Udaţi cu super-glue, 80% dintre copacii stradali s-au uscat. Aşteptăm alte fonduri europene? OXO ANTIFURT: Decoruri stradale lipite cu super-glue?! Acceptăm intoxicarea, dar să ştim şi noi! OXO VERDE DE BACĂU: “Sempervirescent. Se întreține cu mopul și ceva detergent ecologic”
ELBONS 4ZENN: Cvadriciclu electric, poate fi condus de la 16 ani dacă ți-ai economisit alocația de când te-ai născut!
INSIDER: „Maşina Electrică ELBONS 4Zenn este dotată cu un motor electric de 2000W și cu acumulator pe gel de 58Ah, 60 V, propulsează ELBONS 4Zenn până la viteza
maximă de 45 km/h și autonomie testată de 50-60 km.
Lungime – 230 cm; Lățime – 108 cm; Înălțime – 164 cm; Cauciucuri – 125/65 R12; Greutate: 325 kg.
Autonomia maşinii electrice poate varia în funcţie de condiţiile de trafic, temperatura exterioară, gradul de înclinare al drumului, gradul de încărcare al autovehiculului electric. Cu încărcătorul mobil în trei trepte de 8A din dotare, încărcarea acumulatorului se face între 6 și 8 ore, de la orice priză standard de 220V/ 10A
Dotările standard ale mașinii electrice ELBONS 4Zenn sunt: Regulator de viteză automat, Geamuri electrice uşi, Închidere centralizată, Display LCD – Afişaj digital info parametri, Cameră mers înapoi, Trapă superioară şi haion, Jante Aluminiu 12′, Daylight Lumini de zi, Radio cu MP3 şi USB, Priză 12V, Încălzire ventilată, Centuri de siguranţă.
Frâne cu disc – Frânare de la viteza maximă la 0 km/h între 5 și 8 m (în funcţie de încărcarea autovehiculului – greutate); Unghi urcare maxim 15 °.
Nr. locuri: 2 persoane adulte; Greutate Admisă 200 kg; Garda min. la sol: 120 mm; Şasiu: Metalic; Material caroserie: Plastic.
Vehicul electric cu un cost de întreţinere de 2.8 lei/zi* la 10.000 km/ an – *Calcul valabil pentru următoarele date: • 200 km / săptămână (4 lei cost/100km x 2 = 8 lei / săptămână) 8 lei x 52 sapt. = 416 lei/10.400 km; • 1 set cauciucuri la 3 ani = aprox. 190 lei/buc x 4 = 760 lei; • alte costuri = 300 lei / an
La aceste valori înseamnă că vă veţi încărca acumulatorul mașinii electrice de cca. 150-200 de ori pe an (la o autonomie de 60 km). Un acumulator standard gel are o durată de viată de aproximativ 600 – 800 de încărcări complete. La prețurile actuale (2021) un set de acumulatori are un cost aproximativ de 3000-3500 lei (ELBONS momentan nu comercializează acumulatori separați, dar se găsesc in comerț).
Maşina cvadriciclu electric uşor ELBONS 4Zenn este fabricat în China sub atenta noastră supraveghere, se asamblează parţial şi se verifică în conformitatea cu EEC-COC, de către BONASERV srl-Hărman-Braşov.
Poate fi condus pe drumurile publice din România cu permis categoria AM sau B1 de la 16 ani.
RABLA PLUS: *Ofertă specială destinată persoanelor fizice şi juridice prin Programul Rabla Plus 2020-2024, derulat de administrația Fondului pentru Mediu şi finanțat din Fondul pentru Mediu sub rezerva îndeplinirii de către client a tuturor condițiilor impuse de Ghidul PSIPAN 2021. Prețul include valoarea Ecotichetului – cu condiția casării unui vehicul vechi, (51.000 RON dar maxim 50% din valoarea vehiculului) pentru modelele electrice. Oferta este valabilă în limita stocului disponibil. Preț redus 3600 eur/ Preț întreg peste 7600 euro în funcție de model. SURSA
ARHIVĂ: ZEST: Prima mașină lansată în România care poate fi condusă de la 16 ani OXO SOLOWHEEL: Ultima invenţie în materie de biciclete. Acrobaţii pentru “sportivul” obişnuit!
VIITOR: „Umanitatea trece abia în clasa a VII-a, de la pubertate la adolescență.” Saturn revine pentru 4000 de ani!
INSIDER: „Ce ne spune despre noi Zodiacul (Marea Școală) și Sistemul Planetar (Mica Școală), și cum Soarele ne „pictează chipul bălai” – făcut din 4 elemente primordiale, în cantități variabile (Foc/Energie, Pământ/Materie, Aer/Intelect, Apă/Emoție) – prin „culorile” planetelor din „curtea școlii” noastre?
BERBEC (materializare prin Foc sub Marte), TAUR (suflet prin Pământ sub Venus), GEMENI (vitalitate prin Aer sub Mercur), RAC (acțiune prin Apă sub Lună/Terra), LEU (putere prin Foc sub Soare), FECIOARĂ (vitalitate prin Pământ sub Mercur), BALANȚĂ (suflet prin Aer sub Venus), SCORPION (materializare prin Apă sub Pluto/Marte), SĂGETĂTOR (mental prin Foc sub Jupiter), CAPRICORN (individualitate prin Pământ sub Saturn), VĂRSĂTOR (individualitate prin Aer sub Saturn), PEȘTI (mental prin Apă sub Jupiter).
Puterile Psihice (evoluție sub Uranus) și cele Morale (imaginație, visare, spiritualitate sub Neptun) sunt „profesorii ascunși” care sunt prezenți activ în destinele tuturor celor 12 arhetipuri de personalitate.
Mitologia greacă/romană ne poate spune mai multe despre „specializările profesorilor planetari” personificate prin arhetipurile zeilor. …În ultimii 8000 de ani am fost sub diverși „conducători nevăzuți” care și-au pus amprenta asupra epocilor mari – Hermes/Mercur (Forțe Vitale – Gemeni 6000-4000 BC), Afrodita/Venus (Forțe Sufletești – Taur 4000-2000 BC), Ares/Marte (Forțe Fizice – Berbec 2000-0 BC), Zeus/Jupiter (Forțe Mentale – Pești 0-2000 AD). Urmează „Epoca de Aur” prin întoarcerea lui Cronos/Saturn, regele titanilor, zeul Timpului, tatăl lui Jupiter (Forțe Individuale) – nu pentru 2000, ci pentru următorii 4000 de ani (Vărsător 2000-4000 AD + Capricorn 4000-6000 AD). …Apoi revenim din nou sub Jupiter (Săgetător 6000-8000 AD).
„Roata/Harta Norocului” este pusă în mișcare acolo unde Sistemul Planetar (Mica Școală) se întrepătrunde ciclic cu sectoarele stelelor fixe care alcătuiesc Zodiacul (Marea Școală). …Pentru a înțelege mai bine acest „Ceas Cosmic” al destinelor, să ne amintim că „Ceasul Solar” doar ne indică momentul zilei, fără să ne dicteze programul zilnic ales prin „liberul arbitru”, pentru care nu putem acuza astrele că au făcut alegeri în locul nostru.
La nivel planetar, după 2000 de ani, ne pregătim să terminăm Clasa Peștilor sub Jupiter și să intrăm în Clasa Vărsătorului sub Saturn pentru alți 2000 de ani. În sistem școlar/uman, am putea considera că umanitatea trece abia în clasa a VII-a, de la pubertate la adolescență. Vestea bună – toată lumea trece clasa, chiar și cei cu nota scăzută la purtare… Încurcate sunt căile Universului!”
ARAD: Statuia colorată a Sfântului Florian, patronul protector al pompierilor din Polonia și Austria
INSIDER: „Astăzi vom promova statuia Sfântului Florian din Aradul Nou!Monumentul Sfântului Florian, localizat pe str. A. M. Guttenbrunn, nr.135, la intersectia străzilor A. M. Guttenbrunn cu Zimbrului și perioada de atestare, anul 1869.
Monumentul îl reprezintă pe „Sf. Florian”, patronul protector al pompierilor; statuia este realizată din fontă turnată la Reşiţa la comanda familiilor Dambacher şi Sachs şi este acoperită cu pigmenţi de diferite culori, subliniind echipamentul unui legionar roman. Despre cel care astăzi este sanctificat cu numele de Florian, istoria ne spune că acesta a fost un cetățean roman ce a murit ca martir în anul 304, în Lauriacum (N.R.: acum localitatea se numește Lorch, Austria). Florian a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, fiind comandant al armatei imperiale în provincia romană Noricum. Pe lângă activitățile militare, el mai era responsabil și de organizarea brigăzilor de pompieri. Legenda spune că Florian a stins în mod miraculos un incendiu folosind un singur ulcior cu apă, astfel încât este deseori reprezentat purtând un ulcior sau o găleată.
Legenda spune că în anul 1792 s-a declanșat un mare incendiu care amenința cu distrugerea întregului cartier. Cei care erau prea slabi pentru a-și oferi ajutorul în acțiunile de stingere a focului, au fugit la Biserica din cartier și s-au rugat la Sfântul Florian. Scriptele atestă faptul că ploaia a fost cea care a contribuit la stingerea incendiului ce amenința întregul cartier. Din acel an, credincioșii romano-catolici din zonă se adunau în fiecare dimineață a zilei de 4 Mai pentru a asculta slujba de liturghie închinată Sfântului Florian, iar apoi plecau într-un convoi, conduși fiind de fanfara pompierilor în uniforme de paradă, la locul unde incendiul a fost oprit de ploaia salvatoare.” SURSA
N.R.: Statuia ridicată în dreptul acestei adrese este opera unui sculptor necunoscut. Aşezată pe un soclu înalt de 1, 70 m din gresie, decorat cu un cap de înger în miniatură şi două cruci ale Sf. Florian, statuia îl reprezintă pe Mucenicul Florian, patronul pompierilor și este una dintre puținele statui colorate reprezentându-l pe Sf. Florian în România. În afara statuii din Aradul Nou mai există şase statui ale Sf. Florian răspândite prin vestul României în Jimbolia, Turda, Carei, Zădăreni şi Sânpetru German dintre acestea doar cele din Zădăreni, Sânpetru și Aradul Nou sunt colorate. Statuia, de aproximativ 2 metri, este realizată din fontă turnată la Reșița și este aşezată pe soclul din gresie inscripționat cu anul și numele sfântului într-un chenar de tip romanic. Întreaga statuie este pigmentată în diferite culori care subliniază ținuta unui legionar roman.
În acele vremuri, când creştinismul abia se născuse prin sacrificiul Lui Iisus, Imperiul Roman urmărea eradicarea acestuia. Astfel, Aquilinus a fost trimis pentru a desfășura acțiuni de persecutare a creştinilor. Când acesta i-a ordonat lui Florian să ofere sacrificii zeilor romani conform practicilor religioase ale romanilor, el a refuzat. Drept urmare a fost bătut, torturat și executat prin înnecare cu o piatră legată de gât în râul Enns.
O altă legendă despre martirul Florian spune că acesta a fost condamnat la ardere pe rug de către Împăratul Diocletian, însă pedeapsa a suferit schimbări când Florian a provocat soldații romani să aprindă rugul spunând: „Dacă o veți face, voi urca la cer pe flăcări.” Luând aminte la cele spuse, în loc să-l ardă pe rug, soldații l-au biciuit, l-au jupuit de viu, l-au trecut prin foc și, în cele din urmă l-au aruncat în râul Enns cu o piatră legată cu o funie în jurul gâtului.
Se spune că după un timp martirul a apărut în viziunea unei femei pe nume Valeria și i-a cerut acesteia să-l înmormânteze într-un loc mai potrivit. Șase sute de ani mai târziu, cândva între 900-955, a fost ridicată o mănăstire în apropierea mormântului lui Florian, în jur dezvoltându-se și satul Sf. Florian. În cele din urmă trupul său a fost mutat la mănăstirea Sf. Florian, aproape de Linz. Sf. Florian a devenit şi patronul Poloniei în 1138, când Papa Lucius III a acceptat rugămintea Episcopului Cracoviei şi a trimis moaşte din trupul sfântului în Polonia. De atunci Sf. Florian a fost considerat patronul Poloniei, al orașului Linz și al pompierilor austrieci și polonezi. Curând după acestea un om a fost salvat dintr-un incendiu invocând numele Sfântului Florian, astfel încât numele acestuia a continuat să fie invocat împotriva incendiilor.
Sf. Florian este sărbătorit de către credincioșii catolici în 4 mai, data morţii sale. Până la instaurarea regimului comunist credincioșii catolici din cartierul Aradul Nou sărbătoreau ziua Sf. Florian împodobind statuia cu coșuri cu flori, asistând dimineața la liturghia Sf. Florian, după care plecau în procesiune înspre statuie, cântând un cântec specific de trei strofe, se rugau, iar la sfârşitul ceremoniei se trăgeau focuri de armă, iar florile erau împărțite oamenilor pentru a le duce acasă. Timp de 45 de ani tradițiile religioase au fost interzise, iar după căderea comunismului, datorită scăderii numărului etnicilor germani și a mediei de vârstă al acestora, procesiunea Sf. Florian nu a fost reluată. Cu toate acestea, credincioșii se roagă Sf. Mucenic Florian, patronul pompierilor și în prezent, aşa cum se rugau și în trecut, în cazul incendiilor și chiar al inundațiilor.
SOS-BUCUREȘTI: Cine a furgăsit statuia lui Corneliu Baba? Dacă o găsiți la fier vechi, dați un SMS la 113!
INSIDER: „Atenționare și rugaminte: săptămâna care a trecut, mi-a fost furată din curtea MAMCO, Intrarea Viitorului nr 4 (N.R.: București), de pe soclul pe care era pusă, o sculptură în bronz, portretul lui Corneliu Baba, autor Geta Caragiu. Dacă o zăriți pe undeva, la vreun punct de achiziție fier vechi, prin vreun târg sau oriunde altundeva, dați-mi un semn mie, fie direct fie aici sau anunțați cea mai apropiată circă de poliție. Vă mulțumesc și sper să fie găsită lucrarea!” SURSA
N.R.: „Fundaţia pentru artă modernă și contemporană Pavel Şuşară, cunoscută ca Muzeul pentru artă modernă şi contemporană Pavel Şuşară (MAMCO) îşi desfăşoară activitatea înt-un spațiu modern de circa 400 mp într-o vilă interbelică situată pe strada Intrarea Viitorului nr.4 sector 2, Bucureşti.
Deși spațiul a fost deschis publicului în anul 2018, au fost organizate zeci de evenimente: expoziții de artă plastică, lansări de film documentar, întâlniri cu publicul pe teme de istorie și de istoria artei, participări în cadrul NAG, lansări de emisiuni de timbre şi alte evenimente în parteneriat cu diverse instituții din România. Programul Fundației se centrează în special pe promovarea artei moderne şi contemporane româneşti, dar include în discursul său şi evenimente, expoziții de artă ale unor artişti străini, atâta timp cât opera lor intră în tipul de viziune curatorială care promovează arta fundamentată pe cercetare și pe meşteşug și nu este unul disolutiv şi propagandistic.
Pavel Şuşară (n. 29 decembrie 1952, Bănia, județul Caraş-Severin) este un autor, critic și istoric de artă, monograf, poet, publicist și scriitor român.” DETALII
Apelarea sistemului de urgență prin SMS la numărul 113 se poate realiza doar în rețelele de comunicații mobile Orange, RCS-RDS, Telekom, Vodafone.
Cadrul legal sus-menţionat a fost recent completat prin Legea nr. 132/2015 care introduce noţiunea de mesaj asociat unui apel de urgenţă, stabileşte numărul 113 ca număr unic pentru mesajele asociate apelurilor de urgenţă în reţelele publice de telefonie mobilă şi prevededrepturi şi obligaţii atât pentru utilizatori, cât şi pentru administratorul SNUAU şi furnizorii de servicii de telefonie mobilă destinate publicului.
EXPONATUL LUNII, MNIR: „Îndrăgostiții de la Gumelnița”, poveste de dragoste de acum 6000 ani și o replică (scara 1:1) pe care o poți ține în palmă ca într-un ritual de binecuvântare!
INSIDER: „O poveste de dragoste de acum aproximativ 6000 de ani – Pereche de statuete antropomorfe „Îndrăgostiții de la Gumelnița” 4200-3900 BC, eneolitic, cultura Gumelnița, exponatul lunii (lui Sfântul Valentin & Dragobete!) la Muzeul Național de Istorie al României.
În holul de la intrare, cam stingheră într-un colț și fără vreun afiș de atenționare, o ratezi cu siguranță la intrarea în circuitul muzeal. Dacă ai haine sau bagaje lăsate în dulăpioarele de la casa de bilete, o ratezi și la ieșire.
Perechea preistorică de îndrăgostiţi a fost descoperită, alături de un pandantiv din aur ce imită silueta umană, în timpul săpăturilor arheologice din 1960, coordonate de Vladimir Dumitrescu în situl eneolitic de la Gumelniţa (Olteniţa, jud. Călăraşi) – considerat de specialişti una dintre cele mai importante aşezări din perioada eneolitică din spaţiul est-european.
Piesa este cu totul specială, deoarece reprezintă unul din rarele cazuri de redare a cuplului bărbat-femeie din arta neo-eneolitică. Din punct de vedere morfologic, artefactul este o descoperire unică, una dintre creațiile originale ale civilizaţiei gumelnițene. Se remarcă maniera în care au fost înfăţişate cele două personaje și emoționează tandrețea dintre cei doi.
Cronologic, statueta se încadrează în a doua jumătate a mileniului V î.Hr. și aparţine culturii Gumelnița, una dintre cele mai complexe şi mai interesante civilizații ale epocii neo-eneolitice din Sud-Estul Europei.
Piesa a fost realizată din lut, modelată manual de artizanii preistorici, decorată cu incizii și perforații, arsă pentru a-i spori rezistența, apoi pictată cu alb și roșu, pigmenți care s-au păstrat doar în mică măsură și pe anumite porțiuni. Înălțimeꓽ 6,8 cm.
O replică a acesteia a fost creată special și este disponibilă pentru publicul vizitator, pentru cei care doresc să cunoască mai îndeaproape piesa, să interacționeze cu ea, să observe anumite detalii, s-o atingă.
Micro-expoziția va fi accesibilă publicului până la sfârșitul lunii și va putea fi vizitată la Muzeul Național de Istorie a României, de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.” SURSA
ARHIVĂ: OLTENIȚA: “Muzeul Gumelnița din orașul unde nici un turist nu a ajuns vreodată”
MELODIA PI : Matematica transformată în muzică
INSIDER: „Muzică de pi-an. π adică pi. Chiar există o legătură între muzică și matematică?! Cum se aude matematica?! De fapt constantele, șirurile și progresiile matematice, stau la baza artei, fie că vorbim de pictură, sculptură, muzică și chiar instrumente muzicale. De fapt toată creația e astfel structurată, de la diviziunea celulară, la cochilia melcilor sau petalele lotusului. (…)
Matematica poate fi uşor transformată în muzică, iar acesta este un exemplu ideal. Un tânăr din Rusia a reuşit performanţa de a interpreta la pian valoarea numărului matematic π (pi). A creat această melodie luând numărul π şi asociind fiecare cifră a lui cu o notă din scara armonică Do minor, adăugând apoi şi acompaniament la mâna stângă.
Numărul π (adesea scris pi) este o constantă matematică a cărei valoare este raportul dintre circumferinţa şi diametrul oricărui cerc într-un spaţiu euclidian; este aceeaşi valoare ca şi raportul dintre aria unui cerc şi pătratul razei sale. Simbolul π a fost propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu 3,14159 în notaţia zecimală obișnuită. π este una dintre cele mai importante constante din matematică şi fizică: numeroase formule din matematică, inginerie şi alte ştiinţe implică folosirea lui π.
π este un număr iraţional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă de fracţie m/n, cu m şi n întregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârşit şi nu începe nici să se repete. Numărul este şi trancendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un şir finit de operaţii algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în istoria matematicii şi un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea. De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă precizie şi de a-i înţelege natura; fascinaţia acestui număr a intrat şi în cultura nematematică.
În alfabetul grecesc, π (pi) este a 16-a literă, la fel şi în cel englezesc.
Din moment ce sunt 360 de grade într-un cerc, iar π este în strânsă legătură cu cercul, matematicienii au fost încântaţi să descopere numărul 360 la a 359-a poziţie a zecimalelor. Mai mulţi matematicieni pretind că este mai corect să spunem că un cerc are un număr infinit de colţuri decât să afirmăm că este o formă fără colţuri.
Deşi reprezentarea zecimală a lui π a fost calculată cu mai mult de 1012 cifre, unele aplicaţii elementare, cum ar fi calculul circumferinţei unui cerc, vor necesita mai puţin de 12 zecimale exacte. De exemplu, o valoare trunchiată la 11 zecimale este suficient de precisă pentru a calcula circumferinţa unui cerc de dimensiunile pământului cu precizie de un milimetru, iar una cu 39 de zecimale exacte este suficientă pentru a calcula circumferinţa oricărui cerc care încape în universul observabil cu o precizie comparabilă cu dimensiunea unui atom de hidrogen.
Întrucât π este număr iraţional, el are un număr infinit de zecimale care nu conţin secvenţe ce se repetă. Acest şir infinit de cifre a fascinat numeroşi matematicieni şi s-au depus eforturi semnificative în ultimele secole pentru a calcula mai multe cifre zecimale şi de a investiga proprietăţile acestui număr. În ciuda muncii analitice şi a calculelor realizate pe supercalculatoare care au calculat 10 mii de miliarde de cifre ale lui π, nu a apărut niciun şablon identificabil în cifrele găsite. Cifrele lui π sunt disponibile pe multe pagini web, şi există software pentru calcularea lui π cu miliarde de cifre precizie pentru orice calculator personal.
Ziua π este sărbătorită pe 14 martie (deoarece în engleză această dată se scrie 3.14), iar sărbătoarea oficială începe la ora 1.59 pm, pentru că astfel, alăturând ziua şi ora, rezultă 3.14159.” SURSA
ARHIVĂ: SIMFONIA DESTINULUI: DoodleChaos se plimbă cu bicicleta prin Simfonia a V-a de Ludwig van Beethoven OXO SPIRIT ÎN MATERIE: Cum sună bancnota de 5 lei? Motivul Destinului din opera Oedip de George Enescu
BASARABOVO, BULGARIA: Pe urmele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
INSIDER: „La Basarabovo, pe urmele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
Doar vreo 90 de kilometri despart satul bulgăresc Basarabovo, unde s-a născut și trăit Sfântul Dimitrie cel Nou (proclamat ocrotitor al Bucureştilor în anul 1792), de Capitală. Un loc care ne-a atras nu doar prin frumusețea Mănăstirii ,,Sfântul Dimitrie cel Nou”, singurul lăcaș de cult rupestru încă activ din Bulgaria, ci și prin farmecul și liniștea acestuia. În pofida vremii capricioase, ne-am lăsat purtați pe treptele din piatră, sculptate în stâncă, de poveștile referitoare la harul divin al Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), care a trăit în perioada Imperiului româno-bulgar, în condiții modeste, ca păstor sau văcar. Vizita de la Basarabovo este redată în partea a doua a vlogului de călătorie (N.R.: min 13.15).
Se spune că, într-o zi, păscându-şi animalele pe malul râului de lângă sat, Sfântul a călcat din nebăgare de seamă un cuib de pasăre, cu pui golaşi în el. Simțindu-se vinovat pentru moartea puilor, Dimitrie s-a pedepsit, hotărând să umble desculț pentru trei ani, în semn de căinţă. Mai târziu, s-a retras într-o peşteră, unde şi-a trăit restul zilelor în post şi rugăciune. Moaştele sale au fost descoperite printr-o copilă bolnavă. Aceasta a avut o revelaţie, Sfântul Dimitrie Basarabov arătându-i-se în vis şi spunându-i: ,,Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui”. Şi într-adevăr, trupul Sfântului Dimitrie a fost găsit în apropierea unui râu, fiind depus în biserica din actualul sat Basarabovo.
Mai târziu, în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), generalul rus Petru (Piotr) Saltîcov a intenţionat să trimită moaștele în Rusia. Dar, la insistențele negustorului român Hagi Dimitrie și ale Mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti, le-a dăruit poporului român. În 1774, osemintele Sfântului Dimitrie Basarabov au fost așezate în Catedrala Patriarhală.
Domnitorii Țării Românești au apelat la puterile Sfântului în numeroase ocazii, moaștele sale fiind scoase în procesiune prin Bucureşti de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră, și i în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru a aduce ploaia.
Așadar, mult mister, multă credință și frumusețe spirituală învăluie Mănăstirea Basarabovo. Un loc prea mare pentru cuvintele mele mici, mult mai impresionant decât umilele fotografii pe care le-am făcut la mijloc de februarie. Descoperii-l și voi, pas cu pas, și nu veți regreta!” SURSA
N.R.: Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul spiritual al orașului Bucureşti, este prăznuit pe 27 octombrie, prilej de pelerinaj la moaștele acestuia în Catedrala Patriarhală din Dealul Mitropoliei al credincioșilor din întreaga ţară.
GHID PRACTIC, MNIR: Cum să reproducem „Domnișoara Pogany” de Constantin Brâncuși din pastă sărată. Bibelou, mărțișor sau gustare!
INSIDER: „Dragi prieteni, Vă propunem un atelier de joacă de acasă, pentru cei mici, dar nu numai, creat de către colegele noastre care se ocupă cu educația muzeală: cum să reproducem, din pastă sărată, frumoasa sculptură
„Domnișoara Pogany”, realizată de către Constantin Brâncuși, de a la cărui naștere se împlinesc astăzi, 19 februarie, 147 de ani. Urmăriți pașii de mai jos, succes și împărtășiți-ne realizările voastre! #MNIR #educațiemuzeală #muzeuldeacasă #muzeulaltfel” SURSA
N.R.: „Domnişoara Pogany, cunoscută şi sub numele francez Mademoiselle Pogány, este o statuie clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural national creată de Constantin Brâncuși în 1913. Numele provine de la pictorița maghiară Margit Pogány, pe care o cunoscuse în 1911. Tânăra i-a servit lui Brâncuși drept model în cele câteva luni cât i-a fost și iubită. Sculptura în bronz are dimensiunile: 43,8 cm x 21,5 cm și 31,7 cm diametru, se găsește la Museum of Modern Art (MoMA), New York.
Brâncuşi a creat cinci versiuni ale „Domnişoarei Pogany”, în decurs de 2 decenii: ghipsul iniţial datează din anul 1912; el a fost urmat de execuții în marmură şi bronz în anii 1913, 1919, 1931 şi 1933.
•,,Domnişoara Pogany I” din anii 1912-1913 există într-o versiune de marmură şi 4 versiuni de bronz cu zona părului patinată. Una dintre aceste versiuni în bronz se găsește la Museum of Modern Art (MOMA) din New York. Este socotită de critici drept unul dintre cele mai celebre şi cutezătoare portrete ale secolului al XX- lea. Opera reprezintă o nouă concepţie a portretului. Figura de o delicatețe extraordinară, cu ochi enormi ca de libelulă, este în același timp un portret şi efigia unei frumuseți încărcate de mister. Asemănarea cu fotografia pictoriței Margit Pogany este frapantă. Aceasta a vizitat atelierul lui Brâncuşi în 1910 sau 1911, iar după război s-a stabilit în Australia.
• „Domnişoara Pogany II” din 1919 este făcută din marmură cu vinișoare, fixată pe un soclu de piatră, care la rândul lui e aşezat pe trei socluri de lemn. Se află la Muzeul de Artă Modernă din Paris.
•,,Domnişoara Pogany III” din 1931 este executată în marmură albă pe un soclu de calcar şi lemn de stejar. Este ultima variantă în marmură. Nici acum Brâncuși nu renunță la mâini, deşi sunt sculptate într-un relief mai puțin adânc. Ochii dispar, fiind sugerați numai de arcada sprâncenelor. Portretul capătă o înfăţişare mai nobilă, mai austerǎ. Dan Grigorescu scria: „…Ochii aduc aminte de ochii Precistelor zugrăvite pe vechi icoane de tradiție bizantină. Părul modelului este strâns deasupra grumazului într-un coc dublu spiralat, ca un fel de mere de aur, iar pe gâtul ce coboară prelung, mâinile, alungite ca doi lujeri, se odihnesc într-un gest caracteristic. De o individualitate unică, portretul, asemănător modelului, degajă într-adevăr o vrajă halucinantă.”
•„Domnişoara Pogany IV” din 1933 este din bronz lustruit și are un soclu de piatră plasat pe un soclu de lemn. Este o versiune în bronz a variantei sculptate în 1919. Despre această operă Brâncuşi spunea: „Probabil că pot să mă gândesc la o interpretare încă mai bună. Cine poate spune că o operă de artă e terminată?”
„Domnişoara Pogany” I și III (din 1912 şi respectiv 1931) se află la Philadelphia Museum of Art din Philadelphia, Pennsylvania, SUA.
O replică a sculpturii „Domnișoara Pogany” a lui Constantin Brâncuși se află la Muzeul de Artă din Craiova. Este o piesă controversată, realizată în anii 1950 în matrița lui Constantin Brâncuşi, de către Octavian Moșescu, un fost ucenic al sculptorului. În anul 1976 lucrarea-replică a sculpturii „Domnişoara Pogany” a fost cumpărată de muzeu de la craioveanul Octavian Moșescu.
Piesa, turnată în bronz, valorează peste 2 milioane de euro și a fost revendicată în instanţă în 2012. După aproape un an de zile și cinci înfăţişări în instanţă, magistrații Secției Civile a Curţii de Apel Bucureşti au dat dreptate Consiliului Județean Dolj și Muzeului de Artă din Craiova în litigiul privind revendicarea lucrării.
Muzeul de Artă Craiova a obţinut în instanţă şi plata cheltuielilor de judecată. Soluția pronunţată în data de 19 aprilie 2013 de magistrații Curţii de Apel Bucureşti a fost că „respinge apelul ca nefondat. Obligă apelanta la plata sumei de 7.440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul Muzeul de Artă Craiova”. SURSA
ARHIVĂ: CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris OXO TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXO TEMPLUL LUI BRÂNCUȘI CRAIOVA: Ovoidul și Pasărea Măiastră interpretate la scară colosală!
CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris
Sărutul, 1907, Muzeul de Artă Craiova
INSIDER: „Primul SĂRUT e la Craiova. Circumstanțele în care Brâncuși și-a început experimentele legate de cioplirea directă, în piatră, au rămas învăluite în mister până azi. Ele au însemnat, în mod paradoxal, transformarea unei tehnici primitive în mijlocul de expresie al unei paradigme revoluționare în artă. De aceea, 1907, anul în care a cioplit primul Sărut este considerat anul de naștere al sculpturii moderne. Seria începută atunci, a continuat până în 1945, Brâncuși realizând mai multe versiuni în piatră ale temei, dintre care (a treia) cea din 1910, este singura în care trupurile gravate în bloc, într-o poziție ghemuită și unite în îmbrățișare, sunt reprezentate în întregime. În ciuda evidentei noutăți pe care o reprezenta, nu există date că ar fi făcut furori, în 1910 – când a fost expusă pentru prima oară la București (deși remarcată „simplitatea voită” și „caracterul misterios” al lucrării) – și nici ulterior, în 1912, când Brâncuși a prezentat al doilea Sărut, cel din 1908, în cadrul Salonului Independenților, la Paris.
Sărutul, 1908, fosta colecție Hester Diamond
„Sărutul” a căpătat o publicitate demnă de originalitatea sa, abia în 1913, la Armory Show (New York). Walter Pach a fost cel care l-a ajutat să ajungă peste ocean, realizând, în primă instanță, cât de mult exprimă această lucrare individualitatea creatorului ei: „Niciun indian n-ar putea fi mai simplu decât acest parizian sofisticat, care, dacă în timpul unei plimbări pe malul unui râu ar descoperi o piatră în care apa săpat o formă ciudată, s-ar simți dator să țină cont de ea atunci când, ulterior, o sculptează el însuși.”
Sărutul, 1910, cimitirul Montparnasse, Paris
Spre nemulțumirea sculptorului, nu originalul, în piatră, l-a reprezentat în expoziția americană, ci un mulaj în ghips (lucru valabil și pentru celelalte lucrări de la Armory, cu excepția „Fragmentului de tors feminin”, în marmură, care fusese în prealabil achiziționată de Arthur Davies, unul dintre organizatorii show-ului) și asta din cauza costurilor ridicate pe care le presupunea achiziționarea asigurării pentru transport și a taxelor vamale, pentru originale. Această versiune a intrat în colecția entuziastului Walter Pach.
Sărutul, 1916, Philadelphia Art Museum
Chiar și așa însă, reacțiile apărute în presă sunt dovada elocventă a spectrului larg de emoții pe care le-a trezit. Una dintre cele mai surprinzătoare descrieri este, în același timp, definitorie pentru genul de umor vehiculat de publicul american al vremii: „Sărutul lui [Brâncuși] – o adaptare a unor forme asiriene la un subiect contemporan – e extrem de amuzant, cele două fețe sunt atât de apropiate una de cealaltă încât aproape că poți acuza o violare a actului Sherman.” (articolul ”The Eccentrics on View”) – actul Sherman fiind o lege antitrust, deci care interzicea fuziunea unor companii, cu scopul creării unui monopol pe piață.
Sărutul, 1923, Muzeul Național de Artă Modernă, Paris
Când, peste puțin timp, o parte din expoziție a fost itinerată la Chicago, Sărutul a fost remarcat din nou: „Era acolo ceva apropiat de o sculptură căruia i se spunea „Sărutul Sufletului” (‘Soul Kiss’) în lipsa altui titlu. Pe tineri i-a făcut să chicotească, iar pe bătrâni să suspine. Era un bloc solid, vag sculptat sub forma a doua capete pătrate cu două perechi de brațe răsărite de nicăieri, împreunate pe după fiecare cap. Buzele le aveau, cum se spune în romane, literalmente „lipite”. Era, fără îndoială, cel mai lung și mai pasional sărut care există.” („Arta cubistă derutează mulțimile”, articol în Chicago Tribune, 25 martie, 1913)” SURSA
N.R.: Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România şi este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural naţional având dimensiuni 27,9 x 26,0 cm și 21,6 cm diametru. Sărutul face parte dintr-o serie de sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi începută în anii 1907-1908. Prima versiune, pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului monumental din Târgu-Jiu, este un exemplu timpuriu al stilului proto-cubist de non-reprezentare literală.
Versiunea Sărutului (din 1910) servește ca piatră funerară în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța și are 90 de centimetri înălțime, fiind cea mai înaltă lucrare din aceasta serie. În cei peste 100 de ani în care a fost expusă în cimitir, sculptura a fost relativ necunoscută, dar devenise un loc de pelerinaj pentru îndrăgostiții care cunoșteau povestea dintre Marbais și Rachevskaia. Comandată în 1910 de logodnicul ei (doctorul român Solomon Marbais pentru mormântul iubitei sale de origine rusă care se sinucisese, Tatiana Rachevskaia, 23 de ani) pentru suma modică de 200 de franci unui artist, pe atunci necunoscut marelui public. În același timp cu renumele creatorului ei, valoarea sculpturii a crescut până în punctul în care un expert a estimat-o între 40 şi 50 de milioane de euro. Moştenitorii defunctei. au făcut demersurile necesare pentru exportarea sculpturii în Rusia şi în 2006 a fost depusă o cerere la Ministerul Culturii cu scopul de a obţine un certificat de soatere de pe teritoriu. Statul francez s-a opus şi a înregistrat rapid sculptura monument istoric pentru a evita vânzarea ei.
Din 2018, sculptura a fost pusă la adăpost, acoperită cu o cutie din lemn, instalată de moştenitori. În decembrie 2020, ca urmare a unui hotărâri a Curţii Administrative de Apel din Paris, descendenţii au încercat să o recupereze ceea ce consideră ei proprietatea lor, fără succes însă. La începutul anului 2021 sculpturii i-a fost retras titlul de monument istoric de justiţia franceză. A urmat decizia Consiliul de Stat ţinând cont de natura inseparabilă a operei, care a fost achiziţionată special pentru mormânt. „Sărutul” face parte integrantă dintr-un edificiu indivizibil care constituie un monument funerar și opera artistului român Constantin Brâncuşi nu va putea fi desprinsă de pe piatra funerară.” DETALII
ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXO TEMPLUL LUI BRÂNCUȘI CRAIOVA: Ovoidul și Pasărea Măiastră interpretate la scară colosală!
STOP CORUPȚIEI: Șpăgari în euro la Stomatologie în UMF Timișoara
INSIDER: „Medici de la UMF Timișoara care primesc mici gesturi de recunoștință din partea studenților.
Afișele au fost lipite prin zona centrală a orașului și pe străzile din preajma universității.
LE: pare că este vorba de o schismă în interiorul Colegiului Medicilor Stomatologi și că grupările care își dispută conducerea filalei locale se sabotează în diverse moduri. Mai exact, la Timișoara există „Colegiul” dr Delia Barbu, care pare că a fost ales în mod democratic, și „Colegiul” dr Cosmin Sinescu, profesor de propedeutică la UMF Victor Babeș Timișoara, validat de la centru (de la București, cu concursul dr. Ecaterina Ionescu, profesoară la UMF) și nr 2 pe lista de mai jos. Deci dacă DNA și alte instituții vor să-și facă treaba, e destul de simplu cui trebuie să se adreseze.
Colegiului Medicilor Stomatologi din România este instituția de care depinde obținerea avizului de liberă practică. Iar doctorița Ionescu este considerată mână forte care ar “controla întregul sistem medical dentar.” SURSA
MARTIE 2023: „Meriți tot ce e mai bun/ Și ți-aș dărui și Luna/ Dar e criză, nu am cum/ Așa că iți dau fix….”
INSIDER: „Meriți tot ce e mai bun/ Și ți-aș dărui și Luna/ Dar e criză, nu am cum/ Așa că iți dau fix....”
🌸Ești o persoana cu simtul umorului si iti doresti ca personalitatea ta amuzanta sa se reflecte in cadourile oferite❓
🌸Mărțișoarele clasice ți se par banale și anoste ❓
🌸Anul acesta poți oferi un mărțisor haios și neconvențional ce va stârni reacții și va aduce zâmbetul pe buze.
🌸Cu siguranță va rămâne întipărit în minte si va crea o amintire ce va dăinui pentru mult timp.
✅Pret: 6.99 lei/ buc
➡️ Modalități de livrare:
✅Ridicare personală din sectorul 6 București
✅Livrare la domiciliu în Bucuresti -10 lei
✅Livrare la domiciliu in tara – 20 lei
✅Magnet de frigider -Martișor haios în formă neconvențională
✅Dimensiune – 6 cm X 9 cm
✅Material- ceramică
‼️ Martișoarele se fac la comandă așa că asigurate că le vei comanda din timp ‼️” SURSA
ARHIVĂ: 1 MARTIE: Heidi inventează mărțișoarul comestibil. Urmează șnurul! OXO 1 MARTIE: Mărțișoare plantabile – cu semințe de Nu mă uita, Lavandă, Garofițe, Gura Leului, Albăstrele și Maci OXO TEATRUL GRIVIȚA 53: Se construiește cărămidă cu cărămidă, zid cu zid și acum mărțișor cu mărțișor OXO DONORIUM: Mărțișoare pentru SuperEroi care salvează vieți. Donează sânge! OXO MĂRŢIŞOR: „Plumbul ignoranţei se transformă în aurul cunoaşterii şi al depăşirii
PERMIS DE BICICLIST: Dacă nu pedalezi în casă, curte ori pe câmp, trebuie să cunoști legislația rutieră, să ai stop, far și alcoolemia sub 0.4g/l.
INSIDER 1 : „Pe timpul lui Nicolae Ceaușescu, în România era obligatoriu inclusiv să îți înmatriculezi bicicleta.” SURSA
INȘIDER 2: „În Germania (N.R.: Olanda, Austria, etc), copiii în clasa a 4 a fac curs, învață regulile de circulație, apoi fac practică cu un polițist și test.”
Testul constă în probă scrisă și testare practică şi dacă îl trec, primesc permisul pentru bicicletă.” SURSA
N.R.: Articolul 161, cu amendă de la 6 la 8 puncte amendă, de la 870 de lei până la 1160 de lei. Biciclistul nu are voie să circule dacă a băut alcool. Aşa cum nu are voie nici șoferul. Diferenţa este că la o concentraţie mai mare de 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat (minim 0,80 g/l alcool pur în sânge), la şofer vorbim de infracţiune. La biciclist este doar contravenţie. Biciliştii sunt testaţi obligatoriu şi când sunt implicaţi în evenimente rutiere, accidente soldate cu victime”.
„SĂ BEM PENTRU LESLIE”: Andrea Riseborough cea mai frumoasă și dramatică ființă alcoolică de pe ecran. Fuga în alcool ca spre o ultimă speranță – ultimul rai al celor deznădăjduiți și singuri!
INSIDER: „Să bem pentru Leslie – geniala Andrea Riseborough. Am mai văzut filme cu alcoolici. Chiar anul trecut am avut „Încă un rând” (Another Round) cu inegalabilul Mads Mikkelsen. Dar nu. Ce face Andrea Riseborough în To Leslie este genial. Alcoolici din toate țările, uniți-vă! în jurul ei. Și nu ratați filmul.
Eu mereu spun că bețivanii cartierelor, orașelor și satelor sunt ultimii oameni – îi numesc îngeri, îngerii decăzuți ai cartierelor – pentru că sunt singurii care mai dau direcție de sens și speranță, prin starea lor de deznădejde, în această lume total golită de sens. Ei ne reamintesc despre lucrurile care contează cu adevărat în viață. Andrea Riseborough în To Leslie devine etalonul în acest sens.
Știam despre aptitudinile ei complexe, o admiram – dar după acest rol nu voi scăpa nimic în care va juca ea. E ceva ce rar vezi. Face un rol care o duce sus de tot în breasla ei. O clasicizează. Andrea Riseborough cea mai frumoasă și dramatică ființă alcoolică de pe ecran – plină de speranță. Ochii ei triști și când zâmbesc te bagă în depresie. Fragilă precum un copil dar cu o energie inepuizabilă. Și te trece printr-o gamă de emoții teribile: de la disperare, deznădejde, rușine, vină până la speranță și bucurie.
Puterea ei de a scoate toată rușinea și vinovăția umană în puținele clipe mahmure de trezie: devastator. Sfâșietor – dramatic toată tragedia care vine peste ea și pe care o aduce acest tip de dependență. Fragilitatea imensă a celui dependent. Și fuga în alcool ca spre o ultimă speranță – ultimul rai al celor deznădăjduiți și singuri. Alcoolul ca o dependență dar și ca o formă de a vindeca, de a părăsi corpul, rușinea, neputința. Alcoolul – ultima speranță a celor deznădăjduiți. Nădejdea bolnavă, vindecarea care omoară și aduce suferință. Dependența care aduce o violență totală și o tragedie fără margini.
Nu recomand filmul celor prea sensibili. E acolo o tristețe sfâșietoare – o dramă mai mult decât doar una personală. E drama unei societăți – alcoolicul ca indiciu al acestei drame sociale unde se vede atât de bine nevoia de plase sociale, de siguranță a familiei, prietenilor și a societății. Singur ești strivit.
ȘI revine în scenă – bunătatea celuilalt, generozitatea de a fi bun și a face ceva pentru celălalt. Orice stare de deznădejde poate fi depășită prin această bunătate, generozitate și ajutor oferit celuilalt căzut.
Alcoolicii sunt ca niște îngeri trimiși pe pământ să ne reamintească despre aceste gesturi aparent banale de care uităm: nevoia de celălalt și grija față de celălalt. Îngerii căzuți care ne arată fragilitatea umană. Filmul scoate în evidență imensitatea tragediei, felul în care afectează totul în jur o astfel de dependență și face apologia grijii față de cel în necaz. Nu banii rezolvă tot, ci oamenii. Apropos de bani: noua religie modernă. Filmul începe cum ea câștigă la loto o sumă mare. Nu o ajută ci o înfundă și mai tare în această dependență – nu acolo se află secretul. Banii nu fac decât să accelereze crizele – ca un drog care scoate tot ce e mai rău din oameni.
Mereu spun: gradul de dezvoltare a unei societăți este dat nu de bunăstare, de venit, de lucruri sofisticate și scumpe ci de felul în care avem grijă de cei fragili, căzuți, neputincioși. Iar Andrea Riseborough în To Leslie o face genial în a ne reaminti aceste lucruri.
Mă bucur că e nominalizată la Oscar chiar dacă a fost cu mult scandal – a jucat într-un film care nu aduce profit. Dar o laudă cele mai grele nume ale breslei. Un film pe care trebuie să-l vedeți neapărat. Pentru mine poate cel mai semnificativ film al anului 2022 (mersi Mihai Tiță pentru recomandare). M-a impresionat mai mult decât The Banshees of Inisherin care cumva are sensibilități comune. Dar acesta e mai tragic, mai realist, mai actual cred. A propos – nu știu nimic de regizor. Andrea Riseborough face însă un rol imens. Oare de ce aceste filme ajung așa greu la noi? Și nici nu am citit nimic…..
PS: E banal de simplu să vedem că alcoolicii sunt oameni ”bolnavi și defecți”: da, demonii sunt de fapt îngerii decăzuți. Suntem la film aici – nu la clinica de dezintoxicare unde: suntem pe câmpul semnificațiilor nu al procedurilor medicale. Dar e mult mai greu să înțelegem cauzele – sensul și tragedia bolii – și mai ales disperarea lor care se reduce la ajutor. Dar ce este ajutorul în societatea noastră redusă doar la individ și nevoile personale?” SURSA
ACADEMIA DE ȘTIINȚE ECONOMICE: Înființată de regele Carol I acum 110 ani, veritabil muzeu de artă!
INSIDER: „Mă aflu la pas în zona Piața Romană și admir clădirea ASE-ului care a dat de a lungul anilor generații întregi de economiști. Foarte puțini știm istoricul si valorile culturale ale acesteia.
Așadar, în data de 6 aprilie 1913 a fost semnat de către regele Carol I Decretul de înființare a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (AISCI), cum s-a numit până în 1947.
Lucrările efectiv se desfăşoară între 1924-1926. Edificiu în stil neoclasic a fost proiectat de arhitecţii: Grigore Cerkez, Edmond van Saanen-Algi (olandez după tată) şi Arghir Culina. Cel care a făcut întreaga muncă este de fapt Van Saanen–Algi.
În Aula academiei se află o capodoperă,o pictura murală intitulată Istoria comerțului românesc (ori Istoria negoţului românesc) executată de Cecilia Cuţescu-Storck. Pictura în ulei, ce are 100 m2, a fost inaugurată în 1933, cu ocazia sărbătoririi a 20 de ani de la înființarea AISCI. Pictura murală prezintă, în spirală, de sus în jos, istoria comerţului românesc începând din cele mai vechi timpuri, până în anii interbelici.
Holul central și scara monumentală sunt impresionante. Începând de la parter și până la etajul 2 pe pereți se desfăşoară Galeria Rectorilor, o salbă de portrete ale tuturor rectorilor ce i-a avut ASE-ul de-a lungul existenţei sale, realizate de Nicolae Aurel Alexi. De altfel, ASE-ul deţine mai multe opere de artă (pictură, sculptură, mozaic), puţin ştiute.
În Pinacoteca ASE se găsesc tablouri de Henri Catargi, Margareta Sterian, Costin Petrescu, Ion Musceleanu, Eugen Crăciun, şi mai actualii Ion Sălişteanu, Dan-Cristian Popescu, Gheo-Vlad Boţan, Valentin Tănase. Întâlnim şi mozaicuri de Zoe Băicoianu (clădirea Cibernetică) şi Constantin Berdilă (clădirea Eminescu), precum şi sculpturi în lemn de Radu Aftenie (la intrarea din str. Căderea Bastiliei).
În Sala de Lectură Victor Slăvescu se află controversatele fresce ale lui Sabin Bălaşa, realizate în 2006 și intitulate Feerie și Geneză (N.R.: Conducerea ASE a plătit 320.000 euro pentru un perete pictat în sala de lectură a bibliotecii, 57,5 mp de pictură murală. Sabin Bălașa ceruse inițial un milion de euro!). Facultatea e deschisă și o puteți vizita…merită!” SURSA
N.R.: „Clădirea ASE din Piața Romană se numește clădirea Ion N. Angelescu.
Ion N. Angelescu a militat, încă dinaintea desemnării ca rector, pentru dezvoltarea bazei materiale a instituției. El avea să își lege numele de construirea, în timpul record, de aproximativ 1 an si 5 luni din mandatul sau de rector, a Palatului AISCI din Piața Romană nr. 6, rămas peste ani o veritabilă citadelă a învățământului economic superior românesc. Construcția avea să fie inaugurată, în 1926. În 1928 a fost finalizata o nouă construcție în incinta Academiei, cu destinația de cămin și cantina.
Conferențiar si, apoi, profesor universitar la Catedra de istorie a comerțului de la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, în perioada 1924-1929 a fost rector. În 2008, în Aula Magna, a fost dezvelit un bust în marmura al marelui înaintaș, opera a sculptorului Adrian Pirvu.
Cele mai frecvent evocate lucrări ale lui Ion N. Angelescu sunt: Cunoașterea si conducerea pietii economice (1914), Evoluția economica a țărilor românești (1918) si, respectiv, Politica economica a României Mari (1919). A murit la vârsta de 45 de ani.” DETALII
VILA BOSIANU, BUCUREȘTI: #Aiciastat ascuns Alexandru Ioan Cuza în ajunul zilei de 24 ianuarie 1859, astăzi Biblioteca Institutului Astronomic
INSIDER: „#Aiciastat ascuns Alexandru Ioan Cuza în ajunul zilei de 24 ianuarie, în vila lui Constantin Bosianu, susținătorul lui Cuza și al Unirii Principatelor. Vreau să vă spun povestea ei, astăzi, când sărbătorim Unirea Principatelor. Cu ocazia găzduirii lui Cuza în mare secret, pentru a preveni atentate la viața acestuia, Constantin Bosianu s-a asigurat că vila era extrem de bine păzită, garantându-i siguranța domnitorului. Așa că arnăuții vegheau în turnul de observație dar și în jurul vilei, iar obloanele au fost întărite cu drugi de fier la ferestre.
Constantin Bosianu provenea dintr-o familie boierească, fiul paharnicului Andrei Bosianu. A studiat dreptul la Anvers și Paris (la Sorbona), devenind primul decan al Facultății de Drept din București, premier al României, director al Eforiei Școalelor, membru al Academiei Române. Din poziția de membru în Adunarea Electivă a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859 a votat pentru alegerea lui Cuza ca domnitor al Țării Românești.
Casa a fost construită în stil neogotic între 1853-1859, fiind proiectată de arhitectul Luigi Lipizer. El a proiectat și Casa Librecht-Filipescu și Casa Breslelor. Vila a devenit reședința Consiliului de miniștri pe durata guvernului Bosianu, când a fost fondată și biblioteca cu 11.000 de volume de astronomie. Datorită lor vila este astăzi sediul bibliotecii Institutului Astronomic al Academiei Române.
Casa ascunde și diverse simboluri masonice. În această casă se țineau întrunirile secrete care pregăteau Unirea. Așa că la uşi se află trei gemuleţe cu roşu, galben şi albastru, culorile tricolorului care erau folosite încă de pe vremea lui Tudor Vladmirescu, și pregăteau Unirea de la 24 ianuarie 1859, ca însemne unioniste. După moartea lui Bosianu clădirea a ajuns în patrimoniul Institutului Meteorologic, și până la construirea pavilioanelor (care se află în apropiere), Casa Bosianu i-a servit drept sediu. Ea a suferit pagube la cutremurele din 1940 și 1977, și a fost restaurată de arhitectul Octav Dimitriu în 1992. Astăzi se poate vizita în cadrul tururilor ghidate gratuite pe care astronomii români le oferă după o programare prealabilă. Adresa: Strada Cuțitul de Argint 5″ SURSA
ARHIVĂ: ISTORIE ASCUNSĂ: Ecaterina Conachi Vogoride, femeia necunoscută care a făcut posibilă Unirea românilor! OXO 24 IANUARIE: Clădirea unde s-a decis Unirea Mică, acum 160 de ani. Hai să dăm mână cu mână… OXO
BISERICA EMINESCU, IPOTEȘTI: Singura biserică ortodoxă din lume unde aura sfinților este neagră și diavolul este alb!
INSIDER: „Biserica „Sfinții Voievozi” din Ipoteşti este un lăcaș de cult ortodox construit între anii 1929- 1939 în satul Ipoteşti din comuna Mihai Eminescu (județul Botoşani), în curtea complexului memorial Mihai Eminescu din Ipoteşti, lângă biserica de lemn a familiei Eminovici. A fost construită cu ajutorul unei subscripții publice de către un grup de intelectuali coordonat de Camil Petrescu, la inițiativa istoricului Nicolae Iorga.
Lăcaşul de cult a fost sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. Cu acest prilej, Nicolae lorga a plantat un brad argintiu în fața bisericii. Biserica este construită în stil moldovenesc din piatră adusă de la Burdujeni şi cărămidă aparentă de la Ciurea, fiind acoperită cu ţiglă. Sub cornișă, edificiul este înconjurat de o friză în care se repetă trei însemne heraldice: stema județului Botoşani – coasa, a Moldovei – capul de bour, şi a Regatului României. Mobilierul de lemn (catapeteasma, strana arhierească, 14 strane obişnuite, două iconostase, două analoghii şi balustrada de la loja corului) a fost confecționat de sculptorul danez Peer Merloe la Mănăstirea Văratec.
Pereții interiori ai bisericii au fost pictați de Petre Remus Troteanu (1885-1957). Iconografia lăcaşului de cult este considerată unicat în lume pentru că, în semn de doliu etern pentru moartea poetului Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinții pictați să poarte aureole negre, în locul celor aurii. O altă ciudățenie este considerată o frescă în care apare un diavol alb care ispitește, ţinând în mână o coală de hârtie, un bărbat matur, cu barbă, îmbrăcat în haine monahale, care strânge la piept o carte.
Poetul este pictat pe peretele din stânga, în mărime aproape naturală, tânăr, la douăzeci de ani, iar în dreapta, este reprezentat Regele Carol al II-lea. Sfântul Arhanghel Mihail are chipul lui Mihai Eminescu. În 1944, biserica a fost vandalizată de armatele sovietice care au ocupat România. Soldații sovietici au tras cu pistoalele în pieptul Regelui Carol al II-lea (pictat pe peretele bisericii), precum şi în candela din fața altarului.
BISERICA FAMILIEI EMINOVICI. În anul 1847, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876), mama lui Mihai Eminescu şi soția căminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884), a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipoteşti, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Faptul este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez. Bisericuța a devenit astfel lăcaş de rugăciune al familiei, dar ea a continuat să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare. Salariul preotului era plătit de Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipoteşti. Biserica avea hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.
În 1878, moșia a fost vândută, din cauza datoriilor, familiei de boieri Papadopol. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați Gheorghe și Raluca Eminovici – părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) – doi dintre frații poetului.
În interiorul micuței biserici se păstrează vechile icoane și cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu (adusă de la Biserica Uspenia din Botoşani), veşmintele preotului care l-a botezat, masca mortuară, icoane ale copilăriei lui, o icoana greco-catolică primită în dar la 20 de ani, linguriţa de argint cu care primea împărtășania, mucarnița din argint și obiecte de cult pe care se presupune că le-a lucrat mama lui. Pe peretele vestic al bisericii a fost amplasată o placă memorială de marmură cu următoarea inscripție: „Bisericuța familiei Eminovici, construită înainte de anul 1800. În preajmă se află mormintele părinților poetului și fraților săi, Nicu și Iorgu”.
În prezent, aici se mai oficiază slujbe de patru ori pe ani: la 15 ianuarie (aniversarea nașterii poetului), la 15 iunie (comemorarea morții poetului), de Înălţarea Domnului și la 8 noiembrie (de hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil).
Biserica de lemn din Ipoteşti este construită din lemn şi vălătuci şi acoperită cu șindrilă. Pereții săi sunt tencuiţi şi văruiţi cu alb. Lăcaşul de cult are formă de cruce, cu abside laterale semicirculare. În apropierea bisericii, înspre nord-vest, se află și un turn-clopotniță de lemn.” DETALII
ARHIVĂ: MĂNĂSTIREA ZAMFIRA: Singurul altar ortodox din Romania fără catapeteasmă, „neascuns” de ochii credincioșilor și steag galben-albastru la poartă OXO SFÂNTUL CRISTOFOR: Sfântul creștin cu cap de câine. Leit Anubis! OXO BUCUREȘTI: Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică catedrală din lume are 110 metri pătrați și a fost construită acum 100 de ani OXO ORȘOVA: Lenin, John Lennon, Nadia Comăneci, Florin Piersic și Ana Szeles pe „Drumul Crucii” în Biserica Romano-Catolică OXO MIRACOLUL DIN MAGLAVIT: Ce nu ar fi reușit Petrache Lupu fără Gigi Becali? Și invers! OXO CĂPLENI, JUDEȚUL SATU MARE: La subsolul Mănăstirii Franciscane Sf. Anton, în cripta Karolyi sunt 36 de sarcofage cu membrii aceleiași familii nobile. Primul din 1653, ultimul din 2010!
ȘTIAȚI CĂ: Pe câmpurile din jurul Bucureștiului pisica sălbatică încă mai vânează?
INSIDER: „Am fost azi pe un câmp de lângă București să mai respir aer curat, îndemnat și de foarte talentata fotografă de wildlife Alexandra Ion.
Cum am ajuns primul lângă pădure (nu se vede in cadrul ăsta) am avut vreme să stau lângă mașina și să mă gândesc. În depărtare erau vreo câteva căprioare, prea departe să ajung la ele cu teleobiectivul… Când, deodată, am zărit mai aproape, în lanul de rapiță, o formă familiară: o pisică la vânătoare de șoricei. Doar că mi s-a părut că e prea mare…. sit un pic tărcată cam ca una sălbatică. Am scos repede telefonul, și, cu un ochi in teleobiectiv am ajuns la concluzia că e chiar o pisică sălbatică (poate naturaliștii și biologii să mă contrazică, eu așa cred). Am așteptat apoi să vină Alexandra și Ștefan, după care am început să ne apropiem ușor de ea. Încet-încet am ajuns la distanța de la care am putut să facem și poze. Era cam întuneric, așa că mai bine decât prima fotografie n-am prins. Deși ea, săraca, a stat la poze un minut, din momentul în care ne-a văzut. După care s-a furișat în pădure și ne-a lăsat cu ce vedeți…) Și cu bucuria că mai sunt animale sălbatice atât de aproape de noi…” SURSA
N.R.: Pisica sălbatică (Felis silvestris), numită și mâță sălbatică, mârtan sălbatic sau cotoi sălbatic, este o felină mică, nativă Europei, părții vestice a Asiei și Africii. Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici precum rozătoare, pasări și alte animale de mărime asemănătoare. Se disting câteva subspecii răspândite în regiuni diferite. Pisica de casă (Felis silvestris catus) este inclusă în aceeași specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană – pisica sălbatică africană (Felis silverstris lybica). În ambianța sa nativă, pisica sălbatică poate să se obișnuiască ușor cu arii de râs pândire diverse: savană, stepă și pădure. Indivizii sălbatici sunt cenușii sau bruni și au dungi negre. Durată medie de viață: 13 – 14 ani; Greutate: 5-8 kg (Mascul), 3-5 kg (Femelă); Perioadă de gestație: 60 – 68 de zile; Lungime: 43- 91 cm (Mascul, Fără coadă), 40 – 77 cm (Femelă, Fără coadă). Subspeciile africane sunt în general mai mici și au culori mai deschise.
Pisica sălbatică a fost, datorită aspectului și dimensiunilor ei, mai puțin râvnită și vânată decât râsul. Ca urmare, astăzi se întâlnește din Delta Dunării până în munți, pe teritorii mult mai largi decât râsul. Ea preferă pădurile liniştite, cât mai întinse, cu mulţi arbori bătrâni şi/sau hǎțișuri. Ca şi râsul, este un animal singuratic, dar în perioada împerecherii poate fi întâlnită şi în grupuri. Pisica sălbatică se împerechează în februarie-martie, iar după o gestație de circa 70 zile, femela naşte 2-4 pui. Aceștia sunt orbi timp de 10-12 zile. După numai o lună, puii sunt capabili să îşi urmeze mama la vânătoare. De la aproximativ 3 luni pot vâna singuri.
O caracteristică a împerecherii la pisica sălbatică este glanda perianală, de secreție externă, ce secretă un lichid cu miros de valeriană, folosit pentru marcarea teritoriului, dar şi pentru atragerea partenerului. După unele ipoteze mirosul acesta provoacă reacţia de vânare necontrolată din partea râsului. Cele mai dezvoltate simțuri sunt auzul şi mirosul. Ca animal nocturn și de amurg, are ochii bine adaptați la văzul de noapte, dar departe de performanţele râsului. Tacticile de vânătoare sunt asemănătoare cu ale pisicii de casă. Dacă este nevoită, poate înota, dar în general evită apa. Nu urmăreşte niciodată prada care îi scapă.” DETALII
ARHIVĂ: BUCUREȘTI: Atenție, fazan trece strada! OXO CRAIOVA: După ce au fost alungate, vulpile caută de mâncare în coșurile de gunoi din Parcul Tineretului. OXO CRAIOVA: Mistreții se plimbă noaptea pe Rocadă OXO PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?”
FAST & FORWARD: Cum să împodobești/ despodobești bradul de Crăciun în 45 de secunde!
INSIDER:”Pop Up Christmas tree” – Invenția anului trecut în materie de brazi de Crăciun, în ton cu viața noastră „pe repede înainte”. Astfel putem bifa împodobirea/ despodobirea bradului de Crăciun cu familia fără prea multe bătăi de cap sau vreo programare/ pregătire prealabilă a evenimentului.”
PRINȚUL HARRY, SPARE: Cea mai vândută carte din istorie în ziua lansării. Dar nimeni nu-l bate pe Harry Potter!
INSIDER: „Nu știm dacă librarul are simțul umorului sau al premoniției… (sau poate ambele).
P.S. Citesc ce citesc și dau de ocurența „Einstein“:
“Maybe she was omnipresent for the very same reason that she was indescribable — because she was light, pure and radiant light, and how can you really describe light? Even Einstein struggled with that one. Recently, astronomers rearranged their biggest telescopes, aimed them at one tiny crevice in the cosmos, and managed to catch a glimpse of one breathtaking sphere, which they named Earendel, the Old English word for Morning Star. Billions of miles off, and probably long vanished, Earendel is closer to the Big Bang, the moment of Creation, than our own Milky Way, and yet it’s somehow still visible to mortal eyes because it’s just so awesomely bright and dazzling.
𝑇ℎ𝑎𝑡 was my mother.” fotografie 𝑣𝑖𝑎 Bert’s Book” SURSA
N.R.: „Volumul de memorii al prințului Harry, intitulat ,,Spare” (,,Rezerva”), este cartea de non-ficțiune cea mai rapid vândută vreodată, înregistrând vânzări de 400.000 de exemplare din edițiile hardcover, ebook și audio. Singurele cărți care s-au vândut mai mult în prima zi a lansării lor au fost romanele din seria Harry Potter.
La doar o zi după lansare, Nemira (editura din România care a lansat cartea tradusă în limba română) a epuizat întregul tiraj de 15.000 exemplare al volumului de memorii,,Rezervă”, semnat de Prințul Harry. Pentru a onora cererea fără precedent, editura tipăreşte al doilea tiraj în regim de urgență. REZERVĂ, volumul de memorii al prințului Harry, duce de Sussex, a fost publicat internațional pe 10 ianuarie 2023, în 16 limbi. Înainte de lansare, cartea a înregistrat 2.000 de precomenzi în România. iar în ziua lansării s-au vândut în peste 3.000 de exemplare în librării şi online, atât în format hardcover, cât și în format digital.
Titlul cărții provine dintr-o zicală veche în cercurile regale și aristocratice: că primul fiu este un moștenitor al titlurilor, puterii şi averii, iar un al doilea este, prin urmare, o rezervă, dacă i se întâmplă ceva primului născut. Cartea prințului Harry a fost scrisă, de fapt, de unul dintre cei mai apreciați scriitori din umbră” din lume, JR Moehringer câștigător al Premiului Pulitzer, cel mai valoros premiu pentru jurnalism din America. Autobiografia lui Harry nu este prima carte de memorii a unei celebrități pe care Moehringer a scris-o, el a colaborat atât cu tenismenul Andre Agassi, cât și cu cofondatorul Nike, Phil Knight. Site- ul Page Six, a scris că Moehringer ar fi primit un milion de dolari ca să scrie „Spare”.
REZERVĂ îi poartă pe cititori înapoi în timp, amintindu-le una dintre cele mai impresionante imagini din secolul trecut: doi băieți, doi prinți care merg în urma sicriului mamei lor, în timp ce întreaga lume îi urmăreşte cuprinsă de tristețe – și de teamă. După ce Diana, prințesa de Wales, a fost condusă pe ultimul drum, miliarde de oameni s-au întrebat ce era în mintea și în sufletul lor și cum avea să fie viața lor mai departe. Această carte spune povestea a ceea ce a urmat pentru Harry. PRINȚUL HARRY, duce de Sussex, este soţ, tată, filantrop, veteran militar, promotor al bunăstării mentale şi activist de mediu. Locuiește în Santa Barbara, California, împreună cu familia şi trei câini.
Pret format hardcover: 99 RON. Preţ ebook: 3 credite e-book pe AudioTribe.ro. Preț audiobook: 3 credite audiobook pe AudioTribe.ro. Număr de pagini: 456″ DETALII
MUZEUL CORPUS, OLANDA: Călătorie interactivă prin corpul uman, într-un gigant de 30 metri
INSIDER: „Muzeul Corpus din Olanda este unul dintre cele mai mari muzee din lume care oferă posibilitatea unei călătorii în corpul uman. Situat în oraşul olandez Oegstgeest, la nord de Haga, jumătate din clădirea Muzeului are o figură umană de peste 30 de metri înălţime.” SURSA
N.R.: „CORPUS = „corp” în latină. Un gigant roșu-maro stă de-a lungul autostrăzii, lângă oraşul Leiden. Corpul uriaş este ataşat unei clădiri. Acesta este CORPUS: o atracție educaţională în care poți vedea cum arată corpul tău în interior și cum funcționează. Intri în corpul gigant şi faci o „călătorie prin ființa umană”. CORPUS este pentru toate generațiile, vârsta minimă 6 ani.
În CORPUS vei experimenta o „călătorie prin corpul uman” spectaculoasă în 55 de minute! Prin scara rulantă ajungi la genunchi, unde începe „călătoria” și ajungi în creier. „Călătoria” o faci cu un tur audio (disponibil în olandeză, engleză, germană, franceză, spaniolă, italiană, rusă şi chineză). Experimentați originea omului în pântec, faceți o „călătorie” ameţitoare în teatrul inimii 5D sub formă de globule roşii, respirați în plămâni, săriți pe limbă, treceți prin ureche, mirați-vă în creier și fiți uimiți de dvs. propriul corp fantastic. Experimentați „călătoria” cu 16 persoane.
După 55 de minute „călătoria” în corpul uman se încheie, dar vizita continuă în secțiunea interactivă unde există exponate speciale şi jocuri cu informații suplimentare despre corpul uman. O vizită la CORPUS durează în medie 2,5 ore. Program de vizitare: marţi – vineri: 09:30 – 15:00; sâmbătă şi duminică: 9:30 – 17:00; luni închis. Bilete: Adulti: 21,95 EUR (19,95 EUR online) Copii*: 21,95 EUR (19,95 EUR online) *Notă: vârsta minimă este de 6 ani.”DETALII
ARHIVĂ: PARCUL KEUKENHOF – OLANDA: Gradina Europei, paradisul parfumat al culorilor pe 32 de hectare OXO POTOP 2.0: Arca lui Noe este gata de plecare. Atenţie, locurile sunt limitate pentru cei fără păcate! OXO SPLASH BUS: Vrem în țară ca pe-afară/ Dacă nu infrastructură, doar amfibie la scară! OXO MANIHEISM: O relație autentica cu Dumnezeu este deasupra oricărei religii! OXO RECLAMĂ LA MUZEU, AMSTERDAM: „Rondul de noapte” de Rembrandt adus la viață în mall, invitație la Rijksmuseum pentru a cunoaște originalul și la ING pentru restul OXO AMSTERDAM: Hash, Marihuana & Hemp Museum. Fără foc, fiindcă focul face fum!
CASTELUL IULIA HAȘDEU, CÂMPINA: Singurul templu spiritist din lume, portal către dincolo!
INSIDER: „Fenomene misterioase la Castelul ,,Iulia Hașdeu”. La 100 de kilometri de București, chiar lângă Școala de Agenți de Poliție ,,Vasile Lascăr”, din cochetul oraș prahovean Câmpina, se află un edificiu unic în lume, închinat Iuliei, fata savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu, moartă la nici 19 ani. Un castel, astăzi muzeu, în care pianina Iuliei a început de mai multe ori să cânte singură, atât în prezența angajaților muzeului, cât și sub ochii vizitatorilor. Un loc misterios în care și-a făcut apariția fantoma Iuliei, care ținea în mână un buchet de margarete, pentru ca mai apoi, în curtea castelului să fie găsite câteva dintre aceste flori, deși era toamnă și nu era sezonul lor. De altfel, chiar la intrarea în castel, într-o vitrină, muzeografele ne-au arătat doi fulgișori, pe care i-au găsit într-o dimineață, ,,unul în camera cu cale, dedicată Iuliei, iar celălalt în camera de lucru a lui Hașdeu”, după cum ne-au spus doamnele, ,,deși, după plecarea noastră și până a doua zi, la deschidere, nu avea cine să mai intre”.
Inexplicabilă și, totodată, înfricoșătoare este întâmplarea legată de statuia lui Iisus Hristos (care n-a putut fi clintită de soldați în 1957, când clădirea a fost transformată în cazarmă militară), aflată chiar în templul din centrul castelului. Se spune că, în perioada interbelică, câţiva tineri s-au fotografiat lângă statuia Mântuitorului din castel, iar unul dintre ei a pus o șapcă pe capul statuii. Peste câteva zile, cel care a pus șapca a căzut în baia de acid sulfuric de la Rafinăria ,,Steaua Română”, din Câmpina. Acestor întâmplări, unele dintre ele din sfera paranormalului, li se adaugă și altele, la fel de stranii, ce nu și-au găsit încă explicație. Două fotografii, expuse în camera Iuliei, făcute cu două aparate foto diferite, din timpul unei reprezentații a piesei ,,Răzvan și Vidra”, surprind urme ciudate, asociate de angajații muzeului spiritului Iuliei. De asemenea, personalul de aici a surprins, prin intermediul camerelor de supraveghere, trei globuri luminoase care se plimbau dintr-o parte în alta în pivnițele castelului, locul neavând nicio sursă de lumină care să justifice fenomenul.
Am ajuns la castel joi, la orele prânzului, iar o neliniște neînțeleasă parcă mi-a acaparat întreaga ființă, încă de la intrare. Poate povestea cutremurătoare a Iuliei, fata supradotată a familiei Hașdeu, poate fenomenele ciudate care s-au întâmplat aici au contribuit la starea mea sufletească. Citisem ce a scris Tudor Nedelcea despre Iulia, născută la 14 noiembrie 1879: ,,La doi ani și jumătate cunoștea literele și silabisea poezii, la patru ani scria primele cuvinte pe o carte în limba germană, un an mai târziu compunea primele poezii, la șase ani parcurgea programele școlare ale cursului primar (abecedar, aritmetică, istorie, geografie), la opt ani trecea elogios examenele cumulate pentru patru clase, însușindu-și, totodată, limbile franceză, engleză și germană, la 11 ani absolvea clasele gimnaziale de la Sf. Sava, cu premiul I, apoi intra la Conservator (avea o superbă voce mezzo-soprană dramatică)”. Iulia, singurul copil al familiei Hașdeu, devine prima româncă acceptată la facultatea de prestigiu Sorbona, din Paris, însă destinul ei avea să fie unul tragic, stingându-se din viață mult prea devreme, la 18 și 10 luni, răpusă de tuberculoză în septembrie 1888.
Doborât de durere, B.P. Hașdeu nu a putut accepta gândul că fiica sa nu mai era. La șase luni de la moartea ei, pe când stătea la masa lui de scris, a simţit cum pierde controlul asupra mâinii sale, care prin câteva mişcări rapide a lăsat pe hârtia din faţa sa un mesaj în limba franceză. Întâmplarea este relatată în cartea sa, Sic Cogito (“Aşa cuget eu”), care sună aşa: „Trecuseră șase luni după moartea fiicei mele. Într-o seară umedă și posomorâtă şedeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. (…) Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic.
Deodată, mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deşteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: „Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Haşdeu” – („Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Haşdeu”).
Castelul Iuliei Hașdeu, din Câmpina, încărcat cu simboluri și semnificații, este construit chiar după indicațiile fiicei decedate. Scriitorul recurge la spiritism pentru a putea comunica cu fiica sa, trecută în lumea de dincolo. Planul castelului, cu toate simbolurile sale, i-ar fi fost comunicat lui Hașdeu chiar de către fiica sa, în cadrul ședințelor de spiritism. Am admirat, înainte de intrarea în castel, formele sale deosebite: cele trei turnuri crenelate, domul din mijloc, care adăpostește un templu, cei doi sfincși feminini, care stau pe tron și păzesc ușa de la intrarea principală. Chiar pe această ușă centrală, care se rotește în jurul propriului ax, se observă deviza familiei Hasdeu (,,Pro fide et patria”- ,,Pentru credinţă şi ţară”) și cuvintele celebre ale lui Galileo Galilei (,,E pur si muove”-,,Și totuși se învîrte”). Deasupra veghează Ochiul Lumii (înconjurat de anii construcției castelului,1893-1896), simbol al Iluminaților, preluat ulterior de masoni. Pe creneluri se poate citi ,,2 iulie”, data la care Hașdeu obișnuia să le serbeze simbolic pe cele două Iulii ale sale, soția și fiica.
Am intrat pe ușa din partea dreaptă, unde se afla odinioară salonul de primire al doamnei Hasdeu. De aici se pot achiziționa biletele de intrare (Joia, intrarea este gratuită!). Alături de bilete, primești un ghid audio care poate fi sursa unor informații prețioase cu privire la obiectele aflate în fiecare încăpere. Se vizitează cinci încăperi din castel, fără a pune la socoteală micul salon de la intrare. Este vorba despre sufragerie, templul din mijlocul castelului, biroul scriitorului, încăperea în care se țineau ședințele de spiritism și camera cu cale, dedicată Iuliei Hașdeu. Dintre acestea, impresionează mai întâi templul, apoi camera Iuliei și camera de spiritism. O atmosferă apăsătoare am simțit în tot castelul, iar frica, recunosc, mi-a dat un fior pe șira spinării când am pătruns în camera de spiritism. O gaură perfect rotundă, prin care se spune că intra spiritul Iuliei, face legătura între camera aceasta și camera de lucru a savantului, având, probabil, cea mai mare importanță simbolistică din castel. De remarcat că, pe biroul Iuliei, găsim Imnul Sursum (care înseamnă „Mai sus” în latină), dictat chiar de spiritul Iuliei Hasdeu, tatălui său îndurerat. Această melodie, după spusele angajaților muzeului, au auzit-o de mai multe ori răsunând în castel din camera Iuliei! Totul, absolut totul m-a fascinat atât în interior, cât și la exterior. Chiar și parcul castelului, deși luna ianuarie nu este una care să evidențieze frumusețea acestuia. Din păcate, castelul nu se poate vizita decât la parter, ceea ce, personal, m-a dezamăgit puțin. Chiar și așa, edificiul este principala atracție din Câmpina și o destinație de călătorie ce nu trebuie ratată. Cel puțin o dată în viață! Cu toate că, recunosc, eu m-aș întoarce și mâine acolo!
*Castelul de la Câmpina și mormântul fetei de la Cimitirul Bellu, din București, sunt considerate a fi unicele temple spiritiste din lume.” SURSA
N.R.: După mai mulți ani de renovare, anul trecut pe 25 octombrie 2022, Castelul Iulia Hașdeu din Câmpina, Bd.Carol I nr.199 a fost redeschis publicului. Program de vizitare: Marti-Duminică 8.00-16.00. Bilete: 15,75 les/adulți, 8.40 lei/ redus. Joi- intrarea liberă. DETALII
ARHIVĂ: QUIZ: Cine a fost prima româncă acceptată ca studentă la Sorbona la vârsta de 16 ani?
infoINSiDER.ro 