INSIDER: „Dacă acum 2 ani, influencerii au huiduit aproape în cor inițiativa Primăriei Sectorului 3 de a recrea Poarta Sărutului la scara 1:1 din carton presat la Hala Laminor, anul acesta același cor se extaziază la „poarta nouă” – oglinda în formă de Poarta Sărutului a Palatului Cesianu-Racoviță, Artmark pe scurt.”

N.R.: „Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu şi Artmark marchează 150 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi prin proiectul cultural „Tu ești Brâncuşi!”, o intervenție artistică ce recreează „Poarta Särutului” la intrarea în curtea Palatului Cesianu-Racoviţă din Bucureşti. În perioada 13 februarie – 9 martie, Poarta sărutului” devine o oglindă monumentală care nu este doar un obiect de privit, de oglindit, ci un spațiu de träit, un prag urban în care trecătorii se văd în simbolul brâncuşian al iubirii, unităţii şi continuității, se arată într-un comunicat. În lectura culturală românească, poarta” propusă de Brâncuşi este un prag între etape ale vieţii şi împlineşte în viaţa poporului român rolul unei făptuiri magice, care veghează la toate actele capitale din viața insului. (…) naşteri, nunţi, morţi”, observa Mircea Eliade în articolul „Teme folclorice şi creație artistică”. Accesul publicului la poarta „Tu esti Brâncuşi!” este liber.” DETALII

ARHIVĂ: POARTA SĂRUTULUI: Dacă nu aveți timp să mergeți la Târgu Jiu, vă puteți pupa în Hala Laminor. Portalul funcționează și aici!

INSIDER: „Podul Poeziei” (inaugurat în anul 2022) între Calea Victoriei – str. George Enescu. Texte memorabile, semnate de 118 poeți dispăruți, acoperind peste două secole de poezie românească, de la Anton Pann până la Adrian Diniș – un prea tânăr poet contemporan dispărut. În zona care marchează accesul spre MNLR dinspre Calea Victoriei, în două segmente care converg, prin Str. George Enescu, spre Biserica Albă, sunt 122 de bolarzi acoperiți în plan orizontal cu plăcuțe de oțel gravate cu versurile unor memorabili poeți români dispăruți: de la Calea Victoriei 106 (curba care marchează accesul în grădina și cafeneaua de lângă Athénée Palace Hilton) până la curba din Str. George Enescu, și de aici – pe trotuarul opus până la Calea Victoriei nr 116 (curba care marchează accesul spre Școala nr 5).

ELENA FARAGO (1878-1954) „trecea un om pe drum aseară, trecea cântând încet pe drum, ştiu eu? poate cânta să-i pară drumul mai scurt, ori poate cum era aşa frumos aseară, poate cânta ca să nu-i doară că-i singur numai el pe drum?

trecea, şi eu eram la poartă şi şi-a văzut de drumul lui, dar ce mi-o fi venit deodată de am oftat, n-oi ști să spul, şi nu-mi venea să plec din poartă, şi parc-un dor de viaţa toată m-a prins privind pe urma lui…”

N.R.: Iniţiat de scriitorul Mugur Grosu, „Podul Mogoşoaiei 2.0 / un traseu cultural pe Calea Victoriei” este unul dintre proiectele câştigătoare ale Burselor de idei „Bucureşti RE:imaginat” selectate pentru a fi implementate de ARCUB – Centrul Cultural al Bucureştiului pe parcursul anului 2022.
Proiectul a fost organizat în parteneriat cu 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞.” DETALII

Compressed by jpeg-recompress

ARHIVĂ: PARCUL COPOU, IAȘI: Bănci „ale tristeții și ale bucuriei” cu versuri din poezii – Mihai Eminescu & Veronica Micle OXXO MUZEUL POEZIE(I), IAȘI: Muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj „foarte” contemporan, original şi unic în România! OXXO TIMIȘOARA: „Poezie la semafor. Am prins culoarea care mi-a schimbat starea” OXXO 13 TREPTE: Shakespeare, trepte de aur spre o „culme a culmii”

INSIDER 1: „Dacă vă întrebați ce mai face dna. meteorolog Rodica, pisica de pe Vârful Omu: 📸 Sergiu Olteanu” SURSA

INSIDER 2: „Rodica, celebra pisică de la stația meteorologică Vârful Omu, a devenit de-a lungul timpului mai mult decât un simplu personaj simpatic întâlnit de turiști. Pentru mulți iubitori ai muntelui, ea este un simbol al liniștii, al lucrurilor simple și al acelei legături tăcute dintre oameni, animale și natură. Povestea ei l-a inspirat pe Mihai, un creator de muzică și povești pentru copii, care a lansat zilele trecute o melodie inspirată tocmai de ideea pe care Rodica o reprezintă – tihnă, munte, legătura dintre om și animale, chiar și în locuri mai puțin obișnuite.
„Nu e nimic comercial agresiv, nu e reclamă clasică – mai degrabă un mic omagiu, sincer”, spune Mihai. Melodia nu încearcă să vândă, ci să transmită o stare: aceea pe care o simți când ajungi sus, când zgomotul dispare și rămâi doar tu, muntele și o poveste care se așază încet.
Melodia poate fi ascultată online, pe YouTube, iar cei care iubesc muntele sau poveștile spuse cu blândețe vor regăsi, probabil, ceva familiar în ea. Uneori, astfel de omagii discrete spun mai mult decât orice.
Pentru că, așa cum spune și Mihai, „Rodica chiar merită tot internetul uneori”.”

N.R.: Mascota stației meteorologice de pe Vârful Omu (2505 m), pisica Rodica trăiește la cea mai mare altitudine locuită din România (Munții Bucegi) devenind un simbol iubit de turişti şi salvator al stației de pârși și lilieci. Prietenoasă și rezistentă, felina este tovarășul neoficial al meteorologilor în condiții extreme.

„Rodica, o pisică de rasă comună, a fost adusă la Staţia Meteorologică de pe Vârful Omu de un medic veterinar din Bucureşti în octombrie 2015, pe vremea când avea doar câteva luni. Adoptată de echipa de specialiști de acolo, aceasta trăieşte de ani buni în cel mai înalt punct locuit permanent din România. Ea este responsabilă cu vânarea pârşilor, un fel de şoareci de munte, care invadează de multe ori stația. De asemenea, ea trăiește aventuros la 2.500 de metri altitudine și are grijă să ţină și alte animale la distanţă.

„Ne-a adus-o cineva din București pe când era pui și mare bine ne-a făcut. E curată, harnică și e un mare vânător. De fapt, de asta ne e de mare ajutor. Primăvara ne invadează pârşii, care sunt nişte rozătoare foarte agresive. Dau năvală la tot ce avem prin magazie, iar Rodica îi vânează pe capete și așa ne protejează alimentele”

Rodica nu este prima mascotă a Stației Meteorologice de pe Vârful Omu. Înaintea ei, echipa de specialişti a avut grijă de Artică. Motanul a trăit 13 ani acolo, fără să coboare de pe munte.” DETALII

INSIDER 3: Vulpița Lili și pisica Rodica sunt cele doua vedete care locuiesc la stația meteorologică de pe Vârful Omu.” SURSA

ARHIVĂ: CABANA OMU: Liniște hibernală la 2507 m imortalizată de meteorologul de serviciu OXXXO BUCEGI – ȘAUA ȘUGĂRILOR: Noul container-refugiu răsturnat de rafale vânt de 109 km/h. Surpriză sau ghinion?! OXXO METEO: „Device” universal pentru starea vremii!

INSIDER: „Să mergeți să vedeți “Metamorfoza” după Kafka, la Excelsior, spectacol în regia lui Yuri Kordonsky, cu un Malrius Turdeanu de zile mari în rolul lui Gregor. O să ieșiți din sală năuciți, o juma’ de oră n-am putut să articulez niciun cuvânt! Toți actorii joacă tulburător, regia e ceva nemaivăzut (de mine, cel puțin), iar scenografia e uluitoare. Știu, cam multe cuvinte mari pentru o postare, dar, credeți-mă, n-am mai trăit de mult un spectacol de teatru cu o asemenea intensitate!” SURSA

INSIDER 2: „‘Metamorfoza’ după Kafka la Teatrul Excelsior în regia lui Yuri Kordonsky este unul dintre acele spectacole pe care nu pot să nu le apreciez ca artă teatrală, dar despre care la final nu pot spune că mi-au plăcut. Kordonsky a preluat de la Kafka tema și intriga, dar a ales să le despoaie de multiplele interpretări alegorice concentrându-se pe drama unui individ lovit de o plagă fără nume și a unei familii care-și găsește treptat puterea de a reveni la o normalitate care exclude pe cel diferit. Soluțiile scenice imaginate de regizor pentru reprezentarea monstrului sunt geniale iar spațiul scenic construit împreună cu Oana Micu este sumbru și expresiv. Și totuși, în final, am rămas cu o senzație de neîmplinire. Kafka este un vizionar dincolo de critica societății în care a trăit și care-l înăbușea, și reducerea ‘Metamorfozei’ la un joc oniric de horror nu mi s-a părut a folosi complet textul. Marius Turdeanu și cei din jurul lui joacă minunat, dar cu rolurile celor din restul familiei textul a fost mai puțin generos. În concluzie, ‘Metamorfoza’ la Excelsior este aproape o lecție de teatru, însă nu și cel mai bun spectacol după Kafka pe care l-am văzut.” SURSA

INSIDER 3: „Mie mi-a plăcut mult, pentru că am simțit că a trecut semnificațiile sociale ale lui Kafka într-un nivel emoțional, pe care mi-e mult mai ușor să-l înțeleg. Cel puțin scena finală mi s-a părut atât de clară… în lume doar cei „frumoși”, doar cei care se pot face văzuți și pot convinge, au dreptul la viață și lumină (ceea ce în societatea de azi, care e doar despre „vizibilitate”, e și mai adevărat)

N.R.: „O producție despre fragilitate, transformare şi puterea de a privi în ochi ceea ce ne înspăimântă. Un spectacol despre noi toți. Recomandare: + 14 ani. Durata: 2h 10 (fără pauză). Nuvela celebră a lui Kafka, Metamorfoza, te lovește ca o palmă peste față. Un bărbat se trezeşte transformat într-o insectă. Mai exact, într-o larvă de Chrysopa perla, o insectă din familia Chrysopidae şi subfamilia Chrysopinae. Fără explicație. Fără scăpare. Brutal. Absurd. Gregor Samsa, fiu exemplar şi comis-voiajor de încredere, devine peste noapte un corp de neatins. Familia lui, speriată la început, îl şterge treptat, în täcere, din propria viață, în timp ce, dincolo de fereastră, lumea îşi vede de drum, nepăsătoare. La fel ca noi, în fiecare dimineață, Gregor se trezeşte intr-o lume în care podelele se clatină, pereții se sfărâmă, uşile nu se mai deschid, iar tăcerea se întinde ca o boală. Şi rămâne prins, ca şi noi, între cine credea că este şi cine se teme că a devenit. Versiunea noastră a Metamorfozei nu e despre o insectă, ci despre fiecare dintre noi. Despre cum frumuseţea şi cruzimea, dragostea şi dezgustul, ruptura şi armonia pot träi împreună în orice familie, în orice casă, în orice lume. Kafka lasă această rană deschisă. Noi o păstrăm la fel. Un bărbat se trezeşte transformat într-o insectă, o larvă de Chrysopa peria. Lumea nu observă: e fräntä, indiferentă, ternă. Şi totuşi, undeva, ascunsă în toate astea, se naşte o frumusețe fragilă. Pentru că nicio metamorfoză nu e completă până nu-și întregeşte ciclul. Metamorfoza lui Kafka nu e o metaforă. E o oglindă. Aşa cum spunea Nabokov: fiecare om are aripi dacă ar şti doar cum să le deschida” (Yuri Kordonsky).” DETALII

Adresa: Teatrul Excelsior – strada Academiei nr.28, București sector 1

INSIDER: „Pasajul Latin – o trecere subterană prin istoria orașului! Ascuns sub agitația Centrului Vechi, Pasajul Latin este mai mult decât o simplă cale de traversare: este un spațiu simbolic, un loc unde Bucureștiul contemporan se întâlnește cu rădăcinile sale istorice și culturale. Pasajul leagă strada Lipscani de Piața Sfântul Gheorghe și Piața Roma, oferind o trecere pietonală sub Bulevardul I.C. Brătianu, una dintre arterele majore ale orașului. Construit inițial la sfârșitul anilor ’60 – începutul anilor ’70, sub numele de Pasajul Lipscani, spațiul a fost gândit ca o soluție practică pentru traversarea zonei centrale intens circulate. În anul 2012, pasajul a fost reamenajat și redeschis sub numele actual, Pasajul Latin, într-un demers care a urmărit nu doar modernizarea, ci și încărcarea lui cu semnificație identitară. Numele ales nu este întâmplător. Pasajul evocă moștenirea latină a poporului român, iar acest mesaj este susținut vizual prin basoreliefuri, hărți istorice și panouri tematice. Pe pereții săi pot fi observate reprezentări inspirate din istoria Daciei și a Imperiului Roman, fragmente ce amintesc de Columna lui Traian, precum și hărți vechi ale Țărilor Române și ale Bucureștiului de altădată. Astfel, trecerea prin pasaj devine o mică lecție de istorie urbană, accesibilă oricui.

ARHIVĂ: ANIVERSARE: Columna lui Traian are MCM ani. Copia din România merge pe LXXXIII…

INSIDER: „Văzusem pe FB poza cu „nu lăsați…” și mă întristasem. Nu știam că e din iubitul meu Brașov… Iar azi am văzut „pe viu” și poza, și pisoiul. Dădea târcoale, frumos și supărățel.” SURSA

INSIDER 2: „Când am fost acolo în decembrie, i-am dat drumul în magazin, era foarte frig….ce-i drept, eu am citit tot, mai puțin cuvântul „NU”.”

N.R.: Librăria George Coșbuc – strada Republicii nr.29, Brașov.