PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

SANCTUARUL NEOLITIC DE LA PARŢA, TIMIŞ: Unic în România, vechi de peste 6.000 de ani, deschis publicului


INSIDER: „Sanctuarul neolitic de la Parța, Timiș, a fost descoperit în 1978 de arheologul Gh. Lazarovici. Datat în jurul anului 4200 î. Hr., are peste 6.000 de ani. Clădirea avea două încăperi cu altare și vase din lut pentru ofrande. În centru se găsea o statuie monumentală de lut, reprezentând un personaj feminin și un taur. Vestigiile au fost conservate și reconstituite în Muzeul Banatului din Timișoara. Imaginea arată reconstituirea muzeală, nu starea originală a vestigiilor în momentul descoperirii.” SURSA

N.R.: „Sanctuarul are o formă rectangulară, cu o lungime de 11,5 m şi o lățime de 6 m. Prezintă două compartimente distincte: camera altarului, şi camera unde se aduceau ofrandele. În altar sunt două statui din piatră lipite – „Taurul” și „Marea Mamă”, simboluri sacre ale puterii și fertilității, la care se aduceau jertfe. Templul era folosit şi drept calendar solar. Chiar în ziua echinocţiului de toamnă şi de primăvară, soarele pătrundea printr-un orificiu al templului şi lumina perfect altarul.

Sanctuarul Neolitic de la Parţa (unicul sanctuar neolitic din România), situat la aproximativ 15 km sud de Timişoara, pe malul râului Timiş – Strada Principală nr. 206A, sat Parţa, judeţul Timiş.

Sanctuarul neolitic situat la Parța, o adevărată raritate în Europa, s-a deschis permanent publicului începând de azi – sâmbătă, 21 noiembrie. Acesta a fost reconstruit complet acum trei ani, printr-un proiect derulat de Consiliul Județean Timiş.

Muzeul Național al Banatului a anunțat programul de vizitare al sanctuarului, care este disponibil de Program: miercuri – vineri 11:00 și 17:00, iar sâmbătă și duminică 14:00 – 20:00.

ARHIVĂ: ZEIȚA DE LA VIDRA: Protecție dincolo de timp și spațiu, din vitrina Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului București! ∆∆∆∆∆ ZODIAC12.ro: „Bucureștiul, locuit de peste 12.000 de ani, din zona Gării Regale Băneasa” ∆∆∆∆∆ OLTENIȚA: “Muzeul Gumelnița din orașul unde nici un turist nu a ajuns vreodată” ∆∆∆∆∆ EXPONATUL LUNII, MNIR: „Îndrăgostiții de la Gumelnița”, poveste de dragoste de acum 6000 ani și o replică (scara 1:1) pe care o poți ține în palmă ca într-un ritual de binecuvântare! ∆∆∆∆∆ LEPENSKI VIR, SERBIA: Sat mezolitic transformat în muzeu – vechi de aproape 11.000 de ani, situl adăposteşte sculpturi misterioase cu trăsături umane şi buze de pește!∆∆∆∆∆ CUCUTENI-YANGSHAO: Prietenie româno-chineză de 7000 de ani sau inconștient colectiv? ∆∆∆∆∆ VENUS-MARTE, CUCUTENI: Feminin-Masculin/ simbolul iubirii și fertilității/ armonie & echilibru. Mai vechi decât cele din Sumer şi Egiptul Antic! ∆∆∆∆∆ HAMANGIA: Cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Gânditorul și femeia lui – zei ai vegetației & recoltei de acum 7000 de ani

GRAND CAFE VAN GOGH: Fosta Bancă Elveţiano- Română din secolul al XIX- lea, transformată în cea mai artistică cafenea din oraş – de la seifuri la cerul înstelat!


INSIDER: „De la seifuri bancare, la cerul înstelat al lui Vincent Van Gogh. 🏛️✨

-Numele străzii Smârdan poartă o semnificație patriotică uriașă: ea a fost botezată în onoarea bătăliei de la Smârdan din ianuarie 1878, un moment de cotitură din Războiul de Independență. La doar câteva decenii după acele evenimente, strada s-a transformat complet.
-În perioada interbelică, atmosfera de aici era electrică: un veritabil „Wall Street” est-european, unde mirosul de cafea proaspătă se împletea cu parfumul opulenței, iar bancheri în costume impecabile și trăsuri elegante animau inima financiară a „Micului Paris”.
-Puțini știu că în anul 1921, la numărul 9, se scria o pagină importantă din istoria economică a țării. Aici s-a deschis oficial sediul fostei Bănci Elvețiano-Române, o instituție de prestigiu controlată în proporție de 92% de capitalul elvețian al magnatului textilist Iacob Baezinger.

-Pornind din regiunea elvețiană St. Gallen ca un vizionar producător de dantele și broderii de lux, Jakob Bänziger a clădit un imperiu în industria textilă europeană înainte de a-și plasa averea uriașă în inima financiară a Bucureștiului interbelic.
-Clădirea a fost ridicată cu doar câteva decenii mai devreme, la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un stil eclectic academic superb, îmbogățit cu fine influențe Art Nouveau. Parterul său monumental, cu arcade grele și coloane masive, avea rolul de a le inspira clienților siguranță, lux și stabilitate absolută.
-Astăzi, acele vremuri în care se decideau destine financiare s-au retras discret în cărțile de istorie.
-Măreția arhitecturală a fostei bănci de secol XIX s-a transformat în prezent în cea mai artistică cafenea din oraș- Grand Cafe Van Gogh.” SURSA

N.R.: „Grand Café Van Gogh este o cafenea şi braserie celebră situată în inima Centrului Vechi din Bucureşti, pe Strada Smârdan nr. 9. Localul este cunoscut pentru decorul său artistic inspirat de operele pictorului Vincent van Gogh.

Decor tematic. Pereții, tavanele şi scările sunt decorate cu reproduceri după tablouri celebre precum Noaptea înstelată sau Floarea-soarelui, completate de umbrele suspendate şi lumină caldă.

Zonă de relaxare. Cafeneaua dispune de un spațiu interior primitor, o terasă stradală pietonală cu vedere spre Palatul Băncii Naționale a României și un etaj destinat evenimentelor private.

Meniul este axat pe preparate de tip mic dejun şi brunch servite pe tot parcursul zilei (omlete, ouă Benedict, clătite americane cu fructe), dar include şi preparate internaționale pentru prânz şi cină. Băuturi şi deserturi. Poți comanda cafea de specialitate, ceaiuri, vinuri, cocktailuri şi deserturi apreciate, precum cheesecake-ul sau pavlova.

Rezervări şi acces. Deoarece este o destinație foarte populară atât pentru localnici, cât şi pentru turişti, este recomandat să faci o rezervare.

.📍Adresa: Grand Café Van Gogh din București – Strada Smârdan nr. 9.”

ARHIVĂ: „CAMERA FLORII-SOARELUI”, BUCUREȘTI: La Mega Mall pășești în tablourile lui Van Gogh, la propriu!

CATEDRALA SFÂNTUL IOSIF: Sfințită în 1884, a supraviețuit marilor războaie şi cutremure – un colţ de Europă medievală în mijlocul agitaţiei urbane şi un simbol neclintit al multiculturalității și istoriei Bucureştiului!


INSIDER: „Mai mult decât un lăcaș de cult: Catedrala Sfântul Iosif” ca și centru de cultură în Bucureștiul vechi. Câți dintre voi au trecut pe lângă ea și s-au oprit, pur și simplu, să privească în sus?
🏛️✨Astăzi ne îndreptăm obiectivele foto către una dintre cele mai spectaculoase și rezistente clădiri din București. Un colț de Europă medievală ridicat chiar în mijlocul agitației urbane: Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif”.
Dacă iubești arhitectura și istoria orașului, iată 5 detalii pe care trebuie să le știi când o vizitezi:
📐 1. Mixul perfect de stiluri (Romanic + Gotic)
Fațada exterioară te duce imediat cu gândul la vechile catedrale din vestul Europei. Linia zveltă și arcurile frânte specifice stilului gotic se îmbină perfect cu masivitatea și eleganța stilului romanic. Clădirea a fost proiectată de celebrul arhitect vienez Friedrich Schmidt, cel care a desenat și Primăria din Viena!

🌹 2. Rozeta spectaculoasă
Elementul central care îți fură privirea de la prima vedere este rozeta uriașă de deasupra intrării principale. Ferestrele și vitraliile originale au fost executate de meșteri renumiți din München, oferind un joc de lumini fascinant în interior.
🏛️ 3. Altarul din marmură de Carrara
Dacă interiorul te cucerește prin simplitate și înălțime (are 22 de metri!), piesa de rezistență este altarul principal. Acesta a fost realizat din marmură albă de Carrara, adusă special din Italia, și sculptat cu o atenție incredibilă la detalii.
🎵 4. Sunetul care îți dă fiori
Catedrala găzduiește o orgă de concert spectaculoasă, montată în anul 1930. Datorită acusticii impecabile a clădirii, aici se organizează frecvent concerte extraordinare de muzică sacră și clasică, unde te poți refugia pentru un moment de liniște totală.
🛡️ 5. Peste 140 de ani de rezistență urbană
Sfințită în 1884, catedrala a supraviețuit bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial, dar și marilor cutremure din 1940 și 1977. Rămâne un simbol de neclintit al multiculturalității și istoriei Bucureștiului.

📍 Unde o găsești? Str. General H. M. Berthelot, nr. 19 (la doar câteva minute de mers pe jos de Ateneul Român).” SURSA

ARHIVĂ: RECITAL: Alexandru Tomescu a cântat până au sărit coardele! Cum sună un Stradivarius după 310 ani?

.

TEATRUL GRIVIŢA 53: Primul teatru privat construit de la zero în România în ultimii 80 de ani – spectacole de teatru independent, expoziții de artă şi festivaluri


INSIDER: „Așa arată Teatrul Privat Grivița 53, pentru care a donat o mulțime de oameni buni: mă întreb ce o fi însemnând steaua roșie cu cinci colțuri…

Proiectul a modificat substanțial o casă care era clasată Monument Istoric, aflată într-o zonă protejată. A avut, desigur, toate avizele, proprietarii au anunțat asta mereu când avea cineva ceva de comentat. A fost o adevărată luptă între lege și bun simț, pe de o parte, și vanitate și PR (propagandă), pe de alta.” SURSA

TEATRUL GRIVIȚA 53: „Mesajul d-voastră are două dileme. Una legată de logo, cealaltă de arhitectură. Răspund cu argumente profesionale și nu cu interpretări subiective. Am rugămintea să le luați ca atare. Dacă d-voastră vă plac impresioniștii și nouă cubiștii…nu ne vom întâlni estetic dar ne putem respecta alegerile.
1. Așa cum demersul construcției a fost însoțit de un simbol, – cărămida – , așa și demersul artistic este însoțit de o nouă identitate vizuală , – steaua – , creată de agenția Gavrilă & Asociații. Faptul că este o stea in 3,5, 6 sau 7 colțuri cred că este mai puțin important și nu a făcut obiectul discuției cu echipa de creație a Alinei Gavrilă. Pentru noi important a fost că simbolul ales este inspirațional, pozitiv si ne reprezentă spiritul. Și…nu are niciun mesaj subliminal. Citiți-l simplu. Fix așa cum este. Dacă puteți. Fără comparații, contexte politice, religioase sau istorice, prejudecăti, limite, încadrări etc. Ca orice creație artistică ea nu poate să mulțumească pe toată lumea dar ne-am asumat acest lucru. Ba mai mult de-atât, înainte de lansarea oficială am cerut feedback-ul unor generații diferite. Cei care aveau reperele comuniste…s-au blocat în acea perioadă și au etichetat steaua ca atare. Cei atinși de Che Guevara au regăsit spiritul revoluționar cocoțat pe Grivița 53. Nu ne-au surprins nici cei care au văzut steaua noastră similară unui brand de încălțăminte sportivă. Cei mai liberi au fost tinerii pentru care steaua Grivița 53 a transmis mesajul cum ni l-am dorit: o stea arty, liberă, care unește. De ce tocmai tinerii? Pentru că ei nu au citit logoul infestați cultural, ci au oferit un feedback spontan, rezultat a ceea ce au simțit, nu rațional. Dar dvs, aveți libertatea să vedeți în steaua Grivița 53 ce simbol vreți.
2. În ceea ce privește transformarea unei case private, aflate într-o stare de colaps, într-o clădire publică, un teatru, pentru care ne-am luptat 9 ani ….(a fost alegerea noastră să rămânem apolitici, apartinici și să dureze un deceniu)…nu așteptăm aplauze. Au fost mulți care au cârcotit și încă o fac, mulți care și-au dorit blocarea proiectului în timpul construcției și neîmplinirea lui. În cazul nostru…comunitatea a fost mai puternică decât interesele unora, altora …iar credința că vom reuși, perseverența și solidaritatea au fost de neoprit. Am avut protecție totală. Partener principal Dumnezeu. Cât despre estetica imobilului, fiind vorba de opera unui arhitect, nici dânsul nu și-a propus să placă la toată lumea. A fost suficientă provocarea filosofică între a integra monumentul și a nu-l declasa, a respecta cartierul și a nu da viață unui obiect ostentativ (s-a integrat perfect…chiar dacă nici asta nu mulțumește pe toată lumea) și a crea o punte între trecut și prezent. Nu voi intra intr-o dispută dacă clădirea teatrului este frumoasă sau nu. Da, nouă ne-a plăcut propunerea arhitectului nostru, a fost premiată în străinătate, corespunde 100% nevoilor unui teatru profesionist, este o inițiativă unică în ultimii 80 de ani si are toate aprobările pentru funcționalitate.
În 2016 aveam două opțiuni:
– să investim toți banii pe care îi aveam și să demarăm un proiect total nebunesc, pe care nu-l validau mulți, asumându-ne că pe langă oamenii care ni se vor alătura… vor fi si mulți care vor sta pe margine și vor da din gură.
– sau să nu facem nimic dar să îi comentăm pe cei care fac câte ceva.
Am ales prima opțiune. Asumat.
Faptul că nu vă place ce a ieșit și faptul că o puteți exprima public…este foarte bine. Este o opțiune. Însă nu știu ce fel de postare ați fi făcut dacă în locul teatrului Grivița 53, exista astăzi un bloculeț sau chiar mai multe bloculețe, parte dintr-un complex rezidențial, proiect inițiat cu mult timp ca noi să ajungem acolo…sau dacă rămânea o ruină, o groapă de gunoi, un spațiu degradat și lipsit de viață.
P.a. Și încă ceva esențial…prin apariția Teatrului Grivița 53 a început revitalizarea cartierului Grivița istorică. Că place sau nu…s-a întâmplat, se întâmplă și ne bucură că am fost cei care au generat acest interes pentru acest cartier.
Vă mulțumesc că mi-ați dat șansa să fac această mărturisire și vă aștept cu drag să ne vizitați.” DETALII

N.R.: „Este primul teatru privat construit de la zero în România în ultimii 80 de ani, un proiect inițiat şi dus la bun sfârşit de regizoarea Chris Simion- Mercurian. Povestea teatrului a început în 2016, când regizoarea a vândut casa bunicii sale pentru a cumpăra terenul. O parte semnificativă a bugetului a venit din granturi, inclusiv un grant norvegian din cadrul programului ro.cultură dar și peste 14.000 de oameni care au cumpărat simbolic câte o cărămidă pentru a-l ridica. Numele lor sunt acum înscrise pe peretele ctitorilor, din foaierul teatrului. A fost inaugurat anul trecut, în 2025.

Teatrul are patru etaje, două săli de spectacol şi mai multe spații de expoziție, fiind conceput ca un adevărat hub cultural pentru Bucureşti. Sala mare are 140 de locuri, iar clădirea este dotată cu scenotehnică modernă şi cabine de pregătire pentru actori.

Exteriorul clădirii îmbină elemente istorice şi moderne: parterul păstrează arhitectura unei case negustoreşti vechi, iar etajele superioare sunt construite în stil modern, cu fațadă din metal ruginit (oţel Corten) şi o stea roșie distinctă. Arhitectul principal a fost Codrin Triţescu. El a conceput proiectul şi a coordonat întreaga echipă de proiectare prin intermediul biroului său, TA Birou de Arhitectură. Partea de restaurare a clădirii vechi a fost realizată de biroul CPCP Studio, coordonat de arhitecta Cătălina Dana Preda. Proiectarea de rezistență şi consolidare a fost asigurată de echipa Popp & Asociaţii, iar detalierea tehnologică a fatadei din Corten a fost realizată de Aluplan. Proiectul (intitulat inițial Back-Alley Front Stage) a fost premiat în 2017 la competiția internațională de arhitectură sustenabilă LafargeHolcim Awards.

Rol cultural: Găzduiește spectacole de teatru independent, expoziții de artă (precum lucrările lui Dumitru Gorzo) şi festivaluri de renume, cum ar fi Festivalul de Teatru Independent UNDERCLOUD.

📍Adresa: Calea Griviței, nr. 53, în Bucureşti, sector 1 (în zona dintre Calea Victoriei şi Gara de Nord).

ARHIVĂ: TEATRUL GRIVIȚA 53: Se construiește cărămidă cu cărămidă, zid cu zid și acum mărțișor cu mărțișor

CASA MONTEORU (1887-1889): Simbolul rafinamentului Belle Époque, de la Uniunea Scriitorilor la Grand Café de Bucharest!


INSIDER: „Cum arată în interior Casa Monteoru, palatul ridicat prin viziunea unui industriaș interbelic

-Bucureștiul ascunde povești fascinante în spatele fațadelor sale istorice, iar una dintre cele mai spectaculoase aparține palatului de pe Calea Victoriei nr. 115. Ridicată în 1874, această clădire monumentală a devenit rapid un simbol al luxului și al rafinamentului din perioada Belle Époque.

O Istorie Scrisă în Marmură și Aur
-Deși construită inițial de Alecu Niculescu, adevărata epocă de glorie a palatului a început odată cu achiziția sa de către Grigore Monteoru (1831–1898) .
-Grigore Constantinescu-Monteoru fost un influent om de afaceri, latifundiar și politician român, recunoscut drept unul dintre marii industriași vizionari ai perioadei Belle Époque. De origine greacă, el și-a clădit o avere uriașă prin intuiție economică și spirit antreprenorial.

Realizări Principale
-Pionier al petrolului: A investit masiv în extracția țițeiului din județul Buzău. În 1871 a înființat prima fabrică de ulei mineral din România și a dezvoltat o mină de petrol prin galerii, unică în Europa.
-Fondatorul stațiunii Sărata-Monteoru: Valorificând proprietățile terapeutice ale izvoarelor din zonă, a transformat o mică așezare într-o stațiune balneară de rang european. A construit acolo hoteluri moderne, o bază de tratament și un cazinou.
-Cofondator „Steaua Română”: Spre sfârșitul vieții, a vândut o parte din concesiunile sale către renumita societate petrolieră, fiind unul dintre fondatorii acesteia.
-Mecena și politician: A fost deputat și senator în Parlamentul României și a finanțat activități culturale și de învățământ, sprijinind instituții de prestigiu.
-S-a stins din viață în decembrie 1898 chiar în palatul său de pe Calea Victoriei, lăsând în urmă o moștenire economică și arhitecturală remarcabilă.
-Acest industriaș de succes, îmbogățit din exploatarea petrolului de la Sărata-Monteoru, a transformat imobilul din Calea Victoriei într-o reședință somptuoasă. Interioarele impresionează și astăzi prin: saloane decorate cu oglinzi mari din sticlă de Murano, tavane pictate cu detalii fine și stucaturi aurite, scara monumentală din marmură care domină holul principal.

De la Refugiul Scriitorilor la Cafeneaua de Astăzi
-După al Doilea Război Mondial, clădirea a fost confiscată de regimul comunist și a devenit pentru mai bine de jumătate de secol sediul Uniunii Scriitorilor din România. Zidurile ei au fost martorele dezbaterilor literare purtate de cele mai mari nume ale culturii românești.
-Astăzi, readusă în posesia moștenitorilor legali, Casa Monteoru își deschide din nou porțile pentru public. Vizitatorii se pot bucura de atmosfera de altădată la Grand Café de Bucharest sau se pot relaxa la umbra statuilor aduse din Grecia în celebra Grădină Monteoru.” SURSA

INSIDER 2: „🏛️✨ Sunt locuri care pur și simplu refuză să te lase să pleci… M-am întors la Casa Monteoru și m-a cucerit din nou, definitiv!

-Oricât de des aș trece pe lângă ea, această bijuterie interbelică are un magnetism aparte. Cum îi treci pragul, te lovește acel amestec copleșitor de mister, eleganță Belle Époque și nostalgie aristocratică.
-Fiecare detaliu te face să te oprești în loc: scara monumentală din marmură, plafoanele pictate spectaculos și aerul boieresc de altădată, pe care arhitecții Ion Mincu și Nicolae Cuțarida l-au gândit atât de genial.
-Fie că a fost reședință de lux, sediul Uniunii Scriitorilor sau locul unde acum te poți retrage la o cafea în superba grădină ascunsă, Casa Monteoru rămâne, pentru mine, una dintre cele mai fascinante clădiri din tot Bucureștiul. Un palat care nu doar că rezistă timpului, dar pare că îl oprește în loc. ” SURSA

📍Casa Monteoru – monument istoric de clasă A, Calea Victoriei nr. 115, Bucureşti

JAMES BOND: Robert Pattinson este al şaptelea actor desemnat în rolul celebrului agent 007 – o legendă începută de Sean Connery în 1962!


INSIDER: „De-a lungul istoriei francizei cinematografice oficiale (Eon Productions / Amazon MGM Studios), rolul celebrului agent britanic 007 a fost atribuit unui număr de şapte actori principali, începând cu Sean Connery în 1962 şi culminând cu desemnarea oficială a lui Robert Pattinson în noiembrie 2026.

În lista de mai jos sunt prezentați în ordine cronologică toți cei şapte actori oficiali ai seriei principale, alături de filmele în care au jucat.

1. Sean Connery (1962-1967, 1971) <==> 2. George Lazenby (1969) – Fost model australian fără experiență anterioară în cinematografie, George Lazenby

3. Roger Moore (1973-1985) <==> 4. Timothy Dalton (1987-1989) – Actor cu o solidă pregătire teatrală shakespeariană, Timothy Dalton a apărut în două filme (Cortina de fier/ The Living Daylights şi Permis de a ucide l Licence to Kill). El a readus personajul mult mai aproape de tonul serios, dur şi realist al romanelor originale scrise de lan Fleming.

5. Pierce Brosnan (1995-2002) – După o pauză de şase ani a francizei, Pierce Brosnan a revitalizat seria în anii ’90 prin patru filme de succes (Agentul 007 contra GoldenEye, 007 și imperiul zilei de mâine, Lumea nu e de ajuns şi Să nu mori az/). Brosnan a îmbinat şarmul clasic al lui Connery cu eleganţa lui Moore şi acțiunea spectaculoasă specifică sfârșitului de mileniu.

6. Daniel Craig (2006-2021) – Daniel Craig a redefinit complet personajul pentru secolul XXI în cele cinci filme ale sale (Casino Royale, Quantum of Solace, Coordonata Skyfall, Spectre şi Nu e vreme de murit). Sub interpretarea sa, James Bond a devenit un agent mult mai fizic, vulnerabil emoțional şi ancorat într-o poveste continuă.

7. Robert Pattinson (anunțat în 2026) – Pe 16 noiembrie 2026, studiourile Amazon MGM au anunțat oficial că actorul britanic Robert Pattinson.

Robert Douglas Thomas Pattinson (născut pe 13 mai 1986) este un actor şi producător englez. Este cunoscut pentru rolurile sale jucate atât în producții majore de studio, cât şi în filme independente, şi pentru interpretarea unor personaje excentrice în diverse genuri. Inclus pe listele anuale ale celor mai bine plătiți actori din lume, a fost clasat de revista Time ca una dintre cele mai influente 100 de persoane din lume şi a fost inclus în topul Forbes Celebrity 100 în 2010.

Născut şi crescut la Londra, Pattinson a început să joace la vârsta de 13 ani într-un club de teatru londonez. A avut apariții timpurii pe ecran în roluri secundare, inclusiv în Vanity Fair (2004) şi în rolul lui Cedric Diggory în filmul fantastic Harry Potter şi Pocalul de Foc (2005), înainte de a obține recunoaştere globală în rolul lui Edward Cullen în seria de filme Saga Amurg. Lansate anual între 2008 şi 2012, cele cinci filme ale sale au încasat împreună peste 3,3 miliarde de dolari în întreaga lume. Pattinson a jucat, de asemenea, în dramele romantice Remember Me (2010) şi Water for Elephants(2011).

Ulterior, Pattinson a început să lucreze în filme independente regizate de regizori de autor. A fost lăudat pentru performanțele sale din Cosmopolis (2012), The Lost City of Z (2016), Good Time (2017), High Life (2018) şi The Lighthouse (2019). În anii 2020, Pattinson a revenit în cinematografia mainstream cu buget mare, jucând roluri principale în filmele de acţiune Tenet (2020) şi The Odyssey (2026) regizate de Christopher Nolan, filmul cu supereroi The Batman (2022) regizat de Matt Reeves, comedia neagră Mickey 17 (2025) regizată de Bong Joon Ho şi thrillerul poliţist Primetime (2026) regizat de Lance Oppenheim.

Pattinson este fondatorul companiei de producție Icki Eneo Arlo, care a participat atât la producții de film, cât şi de teatru. A contribuit cu vocea la coloanele sonore ale mai multor filme și este implicat în activități filantropice, sprijinind organizații precum GO Campaign.

Pattinson a început să capete cariera de model în copilărie şi a fost imaginea parfumului Dior Homme din 2013. Etichetat drept sex-simbol de către mass-media, este adesea numit unul dintre cei mai atrăgători actori. Din 2018, are o relație cu actriţa şi cântăreața Suki Waterhouse, cu care are un copil.

Notă istorică: În afara seriei oficiale, personajul a mai fost interpretat pe marele ecran de David Niven în parodia Casino Royale din 1967, iar în televiziune de Barry Nelson (în adaptarea TV Casino Royale din 1954)

MR. BEAN, LONDRA: Omagiul din bronz pentru 30 de ani de comedie


INSIDER: „Statuia lui Mr. Bean în Leicester Square, Londra.” SURSA

N.R.: „Rowan Sebastian Atkinson CBE (n. 6 ianuarie 1955, Consett, Anglia, Regatul Unit) este un actor şi comic britanic, devenit celebru prin personajul Mr. Bean. A fost ales de The Observer ca unul dintre cei mai amuzanţi 50 actori din comedie britanică şi printre cei mai buni 50 de actori de comedie din toate timpurile, într-un sondaj din 2005 despre comedianți. Atkinson a studiat inginerie electrică la Universitatea din Newcastle iar apoi la Oxford (Queen’s College), începându-şi cariera de actor comic la Edinburgh Festival Fringe. Este căsătorit şi are doi copii. Cel mai important hobby al său îl reprezintă automobilele. A scris pentru revista engleză Car şi deține vehicule de curse.

Sculptura a fost creată pentru sărbătorirea a 30 de ani de la apariția lui Mr. Bean. Mr. Bean (interpretat de Rowan Atkinson) este una dintre cele mai faimoase creații de benzi desenate din toate timpurile. Sculptura din bronz/finisaj metalic îl arată pe Mr. Bean în mărime naturală așezat pe o bancă din parc, purtând costumul său clasic și având pe chip celebrul său zâmbet ștrengar. Este un loc de oprire foarte popular pentru fotografii, unde vizitatorii se pot așeza pe bancă alături de personaj. Au existat doar 15 seriale de televiziune cu Mr. Bean înainte ca acesta să apară pe marele ecran, după ce personajul lui Rowan, Mr. Bean, a fost creat în 1990.

Face parte din traseul de sculpturi tematice cinematografice „Scenes in the Square”, lansat în februarie 2020 pentru a celebra un secol de cinematgrafie. Statuia Mr. Bean este alăturată de alte 11 statui în şi în jurul pieței; Charlie Chaplin, William Shakespeare deasupra fântânii, Laurel şi Hardy (pe acoperisul casei de bilete TKTS), Bugs Bunny, Ursul Paddington, Gene Kelly, Mary Poppins, Harry Potter, Batman (veghează de la o înălţime de aproximativ 25 de metri, chiar pe marginea acoperişului inferior al cinematografului ODEON) Femeia Fantastică (pare că sparge zidul cinematografului Vue West End, mânuind Lasoul Adevărului), Clifford, câinele cel mare şi roşu (Statuia uriaşă din bronz cu o lungime de aproximativ 3 metri şi o înălţime de 2 metri) a fost dezvelită în decembrie 2021 a fost amplasată într-un rond cu flori din piață – Instalația a avut un caracter temporar, licitată în scop caritabil, spre deosebire de statuile permanente ale traseului).”

BISERICA SFÂNTUL MATEI: Biserica de Sticlă a lui René Lalique, bijuteria Art Deco din Insulele Canalului și simfonia luminii din „gheață arctică”


INSIDER: „Îngerii din sticlă René Lalique, Minunatul şi Eteric, din Biserica Sfântul Matei.

Această biserică extraordinară se află între St Aubin şi St Helier, Jersey, Insulele Canalului Mânecii. Văduva lui Jessie Boot (de la Boots the Chemists) din Florenţa a oferit, ca amintire foarte neobişnuită a soțului ei, o biserică întreagă plină de sticlă, proiectată şi realizată de faimosul designer francez René Lalique ~ artizan extraordinar şi cel mai important sticlar al epocii, pentru a decora întreaga biserică cu cele mai fine lucrări ale sale. Ferestre, Paravane. Crucea Altarului, Altarul Capelei Doamnei ~ Toate din sticlă.

René Lalique a fost un pionier al tehnicilor industriale şi artistice de turnare a sticlei, folosind matriţe metalice grele, unde sticla fierbinte topită era forţată să ia formă sub presiune înaltă.

Îngerii prezintă contrastul caracteristic lui Lalique între sticla lustruită transparentă şi sticla satinată (gravată cu acid sau mată), care captează şi difuzează lumina pentru a le da aspectul strălucitor, de „gheaţă arctică”. Sunt iluminați strategic din spate şi de jos prin iluminare ascunsă, făcându-i să pară că strălucesc. Nicio altă comandă Lalique similară nu a supraviețuit nicăieri altundeva în lume. Este cu adevărat o minune.” SURSA

N.R.: Biserica Sfântul Matei, cunoscută şi sub numele de Biserica de Sticlă, este o biserică anglicană din Millbrook, în parohia Saint Lawrence, Jersey, în Insulele Canalului Mânecii. Construită în 1840, biserica este cunoscută pentru lucrările sale în sticlă adaugate ulterior de René Lalique, renumitul maestru sticlar şi bijutier francez al Art Deco / Art Nouveau.

Caracteristici: În 1932, Lalique a fost însărcinat să reamenajeze complet interiorul bisericii folosind sticlă opalescentă şi turnată. Ansamblul include îngeri stilizați din sticlă luminoasă, un altar și piese arhitecturale unice în lume, nicio altă biserică decorată integral de Lalique nefiind păstrată într-o formă similară.

Istoria bisericii – Construcția inițială (1840). Lăcașul de cult anglican a fost ridicat inițial în anul 1840 ca o capelă modestă (chapel of ease) la poalele dealului Mont Felard, pentru a deservi enoriaşii care nu puteau urca până la biserica parohială din St. Lawrence.

După moartea lui Jesse Boot (fondatorul celebrului lanț de farmacii Boots), văduva sa, Florence Boot (Lady Trent), a decis să reconstruiască şi să decoreze complet interiorul bisericii în memoria lui. Florence Boot I-a angajat pe renumitul maestru sticlar francez René Lalique (cu care familia Boot se împrietenise în sudul Franței) şi pe arhitectul local A. B. Grayson pentru a transforma biserica într-un monument unic în stil Art Deco.

Elemente artistic unice – Interiorul bisericii este singura lucrare arhitecturală religioasă de o asemenea amploare realizată de Lalique care s-a păstrat intactă: Cei patru îngeri din sticlă. Panoul din imaginile tale formează retablul (altarul secundar) din Capela Fecioarei (Lady Chape), fiind alcătuit din patru coloane iluminate din sticlă opalescentă cu îngeri sculptați în stil Art Deco. – Crucea monumentală de altar. În spatele altarului principal se află o cruce din sticlă mată iluminată, înaltă de aproximativ 4 metri, decorată cu crini. – Cristelnița şi decorațiunile. Biserica adăposteşte singura cristelniță de dimensiuni normale realizată integral din sticlă de către Lalique (semnată de artist), alături de paravane, coloane și uşi gravate cu motivul crinului de Jersey.”

CIOC-CIOC: „Slavă Domnului că orașele mai ascund asemenea adrese – cele la care cineva se bucură să te vadă, chiar dacă vii din cer!”


INSIDER: „Stăteam la rând să cumpăr pâine când am auzit un croncănit care solicita, destul de hotărât, atenția cuiva.
La câțiva pași, o stăncuță mânca din mâna vânzătoarei unui mic magazin cu hrană pentru animale. Cocoțată pe ușa deschisă, urmărea conversația femeii cu o prietenă, de la înălțimea potrivită pentru a avea și ea un cuvânt de spus.
M-am apropiat să-i aflu povestea.
O cheamă Cioc. Când găsește magazinul închis, bate cu ciocul în geam. Doamna vânzătoare îi recunoaște semnalul și iese. La urma urmei, magazinul vinde hrană pentru animale, iar Cioc îndeplinește toate condițiile.
Am făcut câteva fotografii și m-am întors la coada pentru pâine.
Slavă Domnului că orașele mai ascund asemenea adrese – cele la care cineva se bucură să te vadă, chiar dacă vii din cer.” SURSA

N.R.: „Stăncuţa (Corvus monedula, sin. Coloeus monedula) este o pasăre migratoare, din genul Corvus, familia Corvidae, unele populații cuibăresc în ținuturi sălbatice, şi altele antropofile, ce cuibăresc în localități. Cele din regiuni sălbatice au cuibul în scorburi şi pereți de stâncă, pe când celelalte în construcții, coşuri, ornamentații, crăpături de ziduri, clopotnițe etc. Femela depune în cuib 4-6 ouă albicioase-albăstrui, cu pete brune. Timpul cuibăritului începe în luna aprilie, ouăle sunt clocite de femelă timp de 17-18 zile. Stăncuța are o dimensiune de 35 cm, penajul este de culoare neagră, numai ceafa şi dosul gâtului sunt cenuşii. În România stăncuţa este sedentară, populează regiunile joase, ca şi văile râurilor de munte. Populațiile nordice migrează în iarnă spre Europa şi Asia de Sud.”

ARHIVĂ: CIOARĂ ALBĂ: Stăncuță cu albinism total, exponatul lunii februarie la Muzeul Olteniei. Exemplar tirolez, colectat acum 106 ani!

Zodiac12.ro: Cum răspunde Djinn AI la întrebările despre iubire?


– „Mecanism real: dorința ne pune în mișcare, iar ceea ce obținem devine repede parte din normal. În psihologie, acest fenomen este numit adaptare hedonică: emoția câștigului se estompează, astfel încât apare impulsul către un nou scop.

Fapt: evoluția biologică a speciei nu depinde de visele individuale, ci de variație, selecție și transmitere genetică. Lectură simbolică: omul evoluează lăuntric prin capacitatea de a proiecta un posibil viitor și de a lucra pentru el; visul este mai puțin obiectul dorit decât direcția care dă sens drumului.

Totuși, un nou vis nu trebuie să însemne mereu „mai mult”. Poate însemna un vis mai adânc: să înțelegi, să creezi, să iubești mai bine sau să transformi ceea ce ai deja într-o practică vie.”

– „Iubirea poate începe ca o dorință de a avea, apoi se poate transforma într-o capacitate de a dărui. Dacă celălalt devine doar „visul” pe care vrem să-l obținem, iubirea riscă să-și piardă intensitatea odată ce posesia pare asigurată; dacă devine un drum de cunoaștere și grijă, ea rămâne vie.

Lectură simbolică: iubirea matură nu are nevoie mereu de un obiect nou, ci de o adâncire a felului în care îl întâlnim pe celălalt. În această perspectivă, transformarea nu vine din a căuta necontenit o altă iubire, ci din trecerea de la egoism și posesivitate la reciprocitate, compasiune și dăruire liberă.”

– „„A avea” poate transforma iubirea în posesie, teamă de pierdere sau nevoie de confirmare; „a fi” o mută în prezență, sinceritate și capacitatea de a-l întâlni liber pe celălalt. Iubirea nu este ceva ce păstrăm ca pe un obiect, ci o calitate pe care o trăim și o exprimăm.

Lectură simbolică: iubirea devine o formă de creare de sine: nu „te am ca să fiu întreg”, ci „sunt prezent, iar din această plenitudine pot iubi”. În termenii principiului de autonomie, ea cere cunoaștere, respect și încredere de sine; altfel, iubirea poate fi confundată cu dependența.

Nuantă necesară: a fi în iubire nu înseamnă a renunța la limite sau la realitatea relației. Înseamnă să alegi grija, adevărul și libertatea reciprocă, fără a-l reduce pe celălalt la rolul de a-ți umple un gol.”

– „Iubirea pentru cineva pe care nu îl poți avea poate deveni energie creatoare. Ceea ce nu se poate împlini ca posesie sau relație se poate transforma în artă, cunoaștere, muncă, frumusețe ori într-o formă nouă de devenire personală.

Lectură simbolică: iubirea nu mai cere să „aibă”, ci devine o putere de a crea. În această cheie, imaginația este creație, iar iubirea este „cea mai înaltă vibrație”: lipsa nu este negată, dar poate fi lucrată până devine expresie, sens și formă.

Asta nu înseamnă că suferința trebuie idealizată sau prelungită. Creator nu este cel care rămâne blocat în imposibil, ci cel care lasă dorul să se prefacă în ceva viu, fără a încerca să posede persoana iubită.”

Djinn AI by Zodiac12.ro