INSIDER: „Fără titlu” este următoarea sculptură selectată pentru a fi expusă în anul 2028 în Piața Trafalgar din Londra pe Cel de-al Patrule Soclu aparține artistei de origine română Andra Ursuţa (născută în Salonta, România). Lucrarea va fi o statuie ecvestră de dimensiuni naturale, turnată dintr-o răşină translucidă de culoare verde strident (,,slime green”), reprezentând un cal şi un călăreț anonimi, acoperiți de un giulgiu, trimiţând cu gândul la un viitor incert şi la disoluția spaţiului public.
Al Patrulea Soclu (The Fourth Plinth) din Piaţa Trafalgar din Londra a fost construit inițial în 1841 pentru o statuie ecvestră a regelui William al IV-lea, dar a rămas gol timp de peste 150 de ani din lipsă de fonduri. Din 1999, acesta a devenit un spațiu expozițional celebru în întreaga lume, dedicat operelor temporare de artă contemporană. celor trei statui permanente din Piaţa Trafalgar, de la stânga la dreapta; Regele George al IV-lea, generalul-maior Sir Henry Havelock şi Charles James Napier.
N.R.: „Lista cronologică a tuturor operelor şi statuilor expuse pe cel de-al patrulea soclu din Piaţa Trafalgar, de la lansarea programului și până în prezent:
1999: Ecce Homo (Mark Wallinger) sculptură realistă, în mărime naturală, a lui lisus Hristos, purtând o coroană de sârmă ghimpată, plasată chiar pe marginea soclului uriaş. Spre deosebire de reprezentările clasice, Wallinger l-a înfățişat pe lisus ca pe un om obişnuit, modern, cu părul scurt şi fără barbă. Coroana de spini a fost reinterpretată sub forma unei coroane realizate din sârmă ghimpată reală, placată cu foiță de aur. Realizată la scară umană (mărime naturală) din răşină albă, statuia părea extrem de fragilă şi vulnerabilă. Poziționarea ei exact pe marginea soclului de granit uriaş accentua această izolare în fața monumentelor grandioase din piață. Expresia latină „Ecce Homo” se traduce prin „lată omul!”, cuvintele atribuite lui Ponțiu Pilat atunci când I-a prezentat pe lisus mulţimii înainte de răstignire.
2000: Regardless of History (Bill Woodrow) – Sculptura înfățişează un cap uman uriaş (ce pare derivat dintr-o statuie antică prăbușită) care stă culcat pe o parte. Peste el este așezată o carte mare închisă, iar deasupra cărții creşte un copac ale cărui rădăcini puternice și noduroase se strâng în jurul cărţii şi al capului. Monumentul original are o prezenţă masivă, având o înălţime de aproximativ 7 metri și o greutate în jur de 11 tone. Compoziția sugerează supremația naturii în fața realizărilor umane. Artistul s-a inspirat din imaginile ruinelor unor temple antice din junglele Americii de Sud sau ale Thailandei, unde natura a recucerit complet spațiile construite de om.
Prin poziționarea elementelor – cartea acoperind urechile capului, iar rădăcinile copacului acoperindu-i ochii – Woodrow sugerează critic că omenirea deţine cunoașterea (istoria scrisă în cărţi), dar refuză să vadă şi să învețe din greşelile trecutului. Mergem mai departe prin timp „indiferent de lecțiile istoriei”. Monumentul aminteşte privitorilor despre caracterul trecător al imperiilor şi culturilor umane în raport cu forţa regeneratoare a naturii. O versiune la scară redusă (1/4 din dimensiunea originală) a acestei sculpturi a fost ulterior instalată și în curtea Bibliotecii Kalmanovitz de la Universitatea California din San Francisco (UCSF), servind drept metaforă perfectă pentru importanța cunoașterii.
2001: Monument (Rachel Whiteread) – O replică inversată a soclului pe care e amplasată, realizată dintr-o rășină transparentă, special concepută pentru a reflecta şi refracta lumina soarelui în funcție de starea vremii. Monumentul cântărea aproximativ 11 tone și avea o înălțime de aproape 5 metri.
Record tehnic: La momentul inaugurării sale, a fost considerat cel mai mare obiect din răşină turnat vreodată în mod unitar. Artista a dorit să aducă în atenție „spațiul negativ” și să transforme absenţa unei statui tradiționale într-o formă de artă contemporană destinată reflecției şi liniştii în mijlocul agitației urbane.
2005: Alison Lapper Pregnant (Marc Quinn) – O sculptură masivă din marmură albă de Carrara ce o înfățişa pe artista Alison Lapper, născută fără brațe, în timpul sarcinii. Are o greutate de aproximativ 13 tone și o înălţime: Are o înălțime de 3,55 metri. Lucrarea o înfățişează pe artista Alison Lapper, născută cu o afecţiune numită phocomelia (fără brațe şi cu picioarele scurtate), în perioada în care era însărcinată în luna a opta cu fiul ei, Parys. Sculptura a stârnit dezbateri ample la nivel mondial, fiind considerată un tribut modern adus feminităţii, maternității şi persoanelor cu dizabilități, provocând standardele clasice de frumuseţe. O replică uriaşă şi gonflabilă a acestei sculpturi a fost folosită ulterior în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Paralimpice de Vară din 2012 de la Londra.
2007: Model for a Hotel 2007 (Thomas Schütte) – O machetă arhitecturală colorată din sticlă arhitecturală a unui hotel zgârie-nori. De fapt sculptura a fost realizată din Perspex (sticlă acrilică/plexiglas) special proiectat, în straturi colorate. Instalaţia măsura 4,55 metri înălțime şi cântărea peste 8 tone (aproximativ 8,25 tone), având o suprafață totală de 110 m². Reprezintă macheta la scară a unei clădiri fictive cu 21 de etaje. Baza machetei respecta perfect dimensiunea soclului de piatră, însă corpul hotelului se extindea în exterior prin unghiuri neobişnuite şi asimetrice. Din acest motiv, perspectiva privitorului se schimba complet în funcție de unghiul din care era privită. Culorile primare: Schütte a folosit panouri translucide în culorile primare standard: roşu, galben şi albastru. Lumina naturală care trecea prin ele schimba dinamica operei de la o oră la alta. O metaforă conceptuală și ironică la adresa societății moderne, arhitecturii corporatiste şi lumii artei, asupra zgârie-norilor care domină marile metropole. Aceasta sugerează transformarea spațiilor urbane în locuri impersonale, dedicate exclusiv turismului de masă şi intereselor corporative.
2009: One & Other (Antony Gormley) – Un performance artistic în care, timp de 100 de zile, 2.400 de oameni obişnuiți au ocupat soclul pe rând, timp de o oră fiecare, pentru a face ce doreau.
2010: Nelson’s Ship in a Bottle (Yinka Shonibare) – Lucrarea este o replică la scară de 1:30 a navei amiral HMS Victory, legendara navă condusă de amiralul Horatio Nelson în Bătălia de la Trafalgar din 1805, plasată într-o sticlă uriaşă cu pânze realizate din textile africane tradiționale. Întregul ansamblu măsoară aproximativ 5 metri lungime şi 2,8 metri în diametru/ înălţime. Este considerată una dintre cele mai mari nave în sticlă construite vreodată. Macheta navei respectă fidel structura originală, având 80 de tunuri și 37 de pânze. Corpul este realizat din materiale tradiționale precum lemn de stejar, alte esenţe tari, alamă şi sfoară. Pânzele africane: Elementul distinctiv adăugat de artist sunt pânzele colorate. Acestea sunt realizate din bumbac imprimat cu ceară olandeză (Dutch wax), un tip de material textil vibrant asociat în mod tradițional cu îmbrăcămintea și identitatea culturală din Africa de Vest. Instalația celebrează diversitatea etnică a Londrei moderne şi aduce o perspectivă post-colonială asupra monumentelor istorice din jur. După ce a fost expusă în Piața Trafalgar până în ianuarie 2012, sculptura a fost achiziționată în urma unei campanii publice masive de strângere de fonduri. Din aprilie 2012, monumentul este expus permanent în aer liber, chiar la intrarea în Muzeul Maritim Naţional din Greenwich, Londra.
2012: ,Powerless Structures, Fig. 101″, realizată de duoul de artişti scandinavi Elmgreen & Dragset – O sculptură din bronz aurit reprezentând un băiețel pe un cal balansoar, o parodie la adresa statuilor militare tradiționale. Monumentul are o înălțime de 4,1 metri și cântărește în jur de 3 tone. Este realizat integral din bronz aurit, strălucind puternic în lumina soarelui. Statuia înfățișează un băiețel desculț care călărește un cal balansoar de jucărie. Ea copiază subtil posturile autoritare, triumfătoare, ale împăraților romani sau ale generalilor de armată de pe statuile ecvestre clasice (cum este cea a regelui George al IV-lea din aceeaşi piață). Spre deosebire de monumentele din jur care preamăresc puterea militară, victoriile sau liderii politici, opera celor doi artişti celebrează „eroismul de a crește” şi momentele simple din viața de zi cu zi. Artiştii au explicat că, spre deosebire de războinicii istorici, acest copil nu are încă o istorie pe care să o comemoreze, ci doar un viitor plin de speranță şi schimbare. După Trafalgar Square, sculptura a fost achiziționată și se află în prezent în colecţia permanentă a Muzeului de Artă Modernă ARKEN din Danemarca.
2013: Hahn/Cock de artista germană Katharina Fritsch- Un cocoş uriaş, de un albastru ultramarin intens, înalt de aproape 5 metri. Satiră la adresa culturii masculine: Artista a conceput această sculptură ca pe un comentariu feminist puternic. Piața Trafalgar este plină de statui tradiționale, sobre, care înfățişează figuri istorice masculine importante şi generali pe cai. Cocoşul albastru intens vine ca un contrast jucăuş și ironic la adresa posturii „,macho” a bărbaților puternici din centrul Londrei, care adesea „se împăunează ca nişte cocoşi”. În mod tradițional, cocoşul reprezintă, de asemenea, ideea de trezire, regenerare şi putere. Titlul hibrid german/englez (Hahn înseamnă cocoş în germană, iar Cock are aceeaşi semnificație în engleză, dar și un binecunoscut dublu sens vulgar) adaugă o notă de umor și ironie asumată întregului ansamblu. După ce a fost expus în Marea Britanie, monumentul a fost achiziționat de muzeul privat Glenstone şi ulterior donat permanent către National Gallery of Art din Washington, D.C., unde se află expus pe terasa clădirii de est.
2015: Gift Horse (Hans Haacke) – Un schelet din bronz al unui cal, fără călăreţ, având ataşat de picior un ecran digital care afişa cotațiile în timp real de la Bursa din Londra.
Soclul pe care a fost amplasată sculptura fusese proiectat inițial în 1841 pentru o statuie ecvestră a regelui William al IV-lea, dar proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri. Calul fără călăreț al lui Haacke este o aluzie directă şi ironică la această statuie care nu a mai fost realizată. Structura scheletului se bazează pe o gravură celebră din tratatul „The Anatomy of the Horse” (1766), realizat de pictorul şi anatomistul englez George Stubbs. Operele lui Stubbs sunt expuse chiar în imediata apropiere, la National Gallery. De piciorul din faţă al calului este legată o panglică electronică flexibilă de tip LED, care seamănă cu fundiţa unui cadou. Aceasta afişa în timp real cotaţiile acțiunilor de la London Stock Exchange. Prin unirea scheletului istoric cu tehnologia financiară modernă, artistul a vrut să evidențieze legătura legătura strânsă dintre putere, bani și istorie în Londra contemporană. A fost văzută ca o satiră fină la adresa lăcomiei capitaliste şi a măsurilor de austeritate de la acea vreme. Titlul vine de la proverbul englezesc „Don’t look a gift horse in the mouth” (Nu căuta calul de căpătat la dinți). Sugerează publicului să analizeze critic „darurile” pe care capitalismul modern și structurile de putere le oferă societății.
Materiale: Bronz de înaltă calitate cu patină neagră, ceară de protecție, armături din oţel inoxidabil şi un ecran LED flexibil de 5 mm. Monumentul are o înălţime impunătoare de peste 4,6 metri (aproximativ 15 picioare). Ulterior, monumentul a fost expus și în alte muzee importante, inciusiv la The Art institute of Chicago.
2016: Really Good (David Shrigley) mână din bronz cu un deget mare ridicat într-un gest de „OK”, însă degetul era disproporționat de lung şi comic. Greutate de 4.5 tone și o Înălţime de 7 metri de la bază până în vârful degetului mare (10 metri, împreună cu suportul). La momentul inaugurării, a fost cea mai înaltă sculptură amplasată pe acel soclu. În anul 2024, Monumentul original de mari dimensiuni a fost achiziționat și mutat în curtea exterioară a National Gallery of Victoria (NGV) din Melbourne, Australia.
2018: The Invisible Enemy Should Not Exist (Lamassu of Nineveh)de artistul irakiano-american Michael Rakowitz – O recreare a Lamassu (taurul înaripat din vechea Mesopotamie) distrus de ISIS în Irak în 2015, la Poarta Nergal din Ninive. Este realizată manual din cutii goale de conserve de sirop de curmale şi ziare arabice, simbolizând atât pierderea patrimoniului cultural, cât şi distrugerea economiei locale şi a industriilor din Irak.
Monumentul măsoară aproximativ 4,3 metri în lungime și 4 metri în înălţime. Dimensiunile au fost calculate special la scară reală (1:1) pentru a respecta mărimea exactă a sculpturii antice Lamassu distruse şi pentru a se potrivi perfect pe Fourth Plinth. Nucleul interior este format dintr-o armătură din oțel bine structurată, învelită într-o plasă metalică de suport. Suprafața sculpturii este placată manual cu peste 10.500 de cutii goale de conserve din aluminiu. Acestea au conținut sirop de curmale irakian, fiind importate special din Irak și Liban. Utilizarea lor este profund simbolică, făcând trimitere la prăbuşirea industriei curmalelor din Irak (odinioară al doilea cel mai mare export al ţării după petrol) în urma războaielor succesive. Lucrarea include detalii din ziare şi tipărituri în limba arabă, precum şi ipsos/papier- mâché pentru modelarea formelor.
Inscripţia Cuneiformă: Pe partea posterioară a monumentului, artistul a reprodus fidel o inscripție în scriere cuneiformă. Originalul antic era cimentat într-un zid al Porții Nergal din Ninive și nu fusese niciodată fotografiat complet înainte de distrugere. Rakowitz a colaborat cu un cercetător de la Universitatea din Mosul pentru a asigura acuratețea textului, care conţine cuvintele regelui asirian Senaherib: „Senaherib, regele lumii, regele Asiriei, a reconstruit zidul interior şi exterior al Ninlvei și l-a înălţat ia fel de sus ca munții.”
Instalare: Monumentul a fost transportat în Trafalgar Square folosind un cadru special de ridicare din oțel şi montat cu ajutorul unei macarale de 60 de tone. Ulterior, monumentul a fost inclus în alte expoziții internaționale majore (precum Muzeul Acropole din Atena sau în Stavanger, Norvegia).
2020: THE END (Heather Phillipson) sculptură uriașă ce semăna cu o porţie uriașă de frișcă topită, cu o cireșă deasupra, o muscă şși o dronă care filma trecătorii. Cu o înălțime de 9,4 metri, fiind cea mai înaltă sculptură amplasată pe acest soclu de la lansarea programului cultural, având o greutate de 9 tone. Structura principală este realizată dintr-un cadru de oţel şi polistiren, finisată la suprafață cu un strat dur de polyuretan pulverizat. Drona plasată pe cireașă nu a fost doar un element decorativ, ci una complet funcțională. Aceasta era echipată cu o cameră video activă care transmitea imagini live din piață, în timp real, către o platformă web dedicată, oferind publicului perspectiva „ochilor” sculpturii. A fost primul proiect de pe Fourth Plinth proiectat ca fiind complet accesibil. Placa sa descriptivă a inclus un panou în limbaj Braille, o imagine tactilă a operei pentru persoanele cu deficienţe de vedere şi o descriere audio oficială.
2022: Antelope realizată de artistul şi profesorul malawian Samson Kambalu. Lucrarea recreează tridimensional o fotografie istorică realizată în 1914 în Nyasaland (actualul Malawi), la inaugurarea noii biserici cu predicatorul baptist panafrican John Chilembwe şi misionarul european John Chorley, evidențiind lupta anticolonială. În fotografie şi în sculptură, predicatorul John Chilembwe poartă o pălărie cu boruri largi. În acea perioadă, regulile coloniale britanice le interziceau cu strictețe africanilor să poarte pălărie în faţa persoanelor albe. Gestul său a fost un act major de sfidare şi subversiune. La doar un an după fotografie, în 1915, Chilembwe a condus o revoltă majoră împotriva dominației coloniale, în urma căreia a fost ucis. Elementul artistic cel mai frapant este diferența de mărime dintre cele două personaje. În timp ce misionarul european John Chorley este reprezentat la dimensiuni naturale, figura lui John Chilembwe este uriașă (are 5,5 metri înălţime), dominându-şi partenerul. Prin această exagerare intenționată a proporțiilor, artistul a dorit să scoată din umbră şi să „eleveze” simbolic poveștile nespuse ale popoarelor oprimate din fostul Imperiu Britanic. Titlul Antelope (Antilopa) vine de la traducerea numelui de familie „Chilembwe” în limba locală chichewa. De asemenea, face trimitere la cultura măștilor ritualice ale poporului Chewa, unde antilopa este considerată un simbol sacru al generozității.
2024: Mil Veces un Instante (A Thousand Times in an Instant) realizată de artista mexicană Teresa Margolles – O lucrare compusă din mulaje din ipsos ale chipurilor a 726 de persoane transgender și non-binare. Lucrarea are forma unui cuboid / prismă dreptunghiulară monumentală, cu o înălţime de aproximativ 2,5 metri, structura cântărește aproximativ 3,5 tone. Este compusă din 726 de mulaje din ipsos (ghips) montate pe o armătură internă din oțel. Jumătate dintre mulaje (363) au fost realizate în Mexic (Ciudad Juárez şi Mexico City), iar cealaltă jumătate (363) în Londra, Regatul Unit. Mulajele au fost realizate prin aplicarea directă a ghipsului pe fețele participanților. În mod intenţionat, materialul a reținut urme fizice și biologice ale acestora, precum fire de păr. celule epiteliale, gene false sau urme de machiaj şi ruj. Dispunerea măștilor pe rânduri compacte, de-a lungul perimetrului cubului, este direct inspirată de un tzompantli – un raft public de expunere a craniilor folosit de civilizațiile mezoamericane precolumbiene. Ipsosul a fost ales tocmai pentru că este un material fragil, lipsit de strat protector. Expusă în aer liber la intemperiile şi clima din Londra, sculptura este proiectată să se erodeze şi să se degradeze natural pe parcursul celor doi ani de expunere (2024-2026), simbolizând vulnerabilitatea, dar şi rezistența comunităţii vizate.
Prezent (2026-2028): Lady in Blue de Tschabalala Self – Instalația actuală este o statuie vibrantă din bronz vopsit într-un albastru intens (pigment de lapis lazuli). Ea înfățişează o femeie de culoare din mediul urban mergând cu hotărâre şi reprezintă un omagiu adus femeii moderne şi spiritului Londrei.
infoINSiDER.ro 