PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

MUZEUL RELAȚIILOR EȘUATE, ZAGREB: Mărturie a complexităţii iubirii umane – dragostea, suferința şi vindecarea unite prin artă


INSIDER: „Cea mai ciudată atracție turistică! – Muzeul Relațiilor Eșuate din Croația – un loc unic unde oamenii din întreaga lume donează obiecte care reprezintă fostele lor relații, fiecare cu o poveste personală atașată. În inima orașului Zagreb, capitala Croației, se află un muzeu absolut inedit, diferit de orice altceva în lume – Muzeul Relațiilor Eșuate (Museum of Broken Relationships). Acesta nu este un muzeu obișnuit cu opere de artă sau artefacte istorice, ci un spațiu emoțional, profund și cathartic, unde sunt expuse obiecte ce simbolizează iubiri destrămate, pasiuni pierdute și amintiri sfâșietoare ale relațiilor încheiate

Povestea muzeului începe în 2006, când doi artiști croați, Olinka Vištica și Dražen Grubišić, s-au despărțit după o relație de mai mulți ani. În loc să își arunce obiectele care le aminteau de relația lor, au avut o idee inovatoare: să creeze un muzeu unde oamenii din întreaga lume să poată dona astfel de obiecte, fiecare având o poveste personală atașată. Ce a început ca un proiect experimental a devenit rapid un fenomen internațional, atrăgând mii de donații din toate colțurile lumii. În 2010, muzeul a primit Premiul Kenneth Hudson pentru inovație muzeală, fiind recunoscut drept unul dintre cele mai originale și emoționante muzee din Europa.

Ce face acest muzeu atât de special este faptul că fiecare exponat vine cu o poveste reală, încărcată de emoție. Vizitatorii nu doar privesc obiectele, ci se confruntă cu sentimente crude și autentice – dragoste, trădare, durere, speranță și acceptare.

Obiectele expuse variază de la banale la bizare, dar fiecare ascunde o poveste profundă: ✔️ O rochie de mireasă care nu a fost niciodată purtată – donată de o femeie care a fost părăsită chiar înainte de nuntă. ✔️ Un topor – folosit simbolic de o persoană pentru a distruge mobila fostului partener, după o despărțire dramatică. ✔️ O sticlă de parfum aproape goală – păstrată de un bărbat care spunea că mirosul i-a adus aminte de iubita lui chiar și după mulți ani. ✔️ Un ursuleț de pluș ars pe jumătate – aparținând unei femei care a vrut să „purifice” simbolic relația toxică din care a scăpat. ✔️ Un bilețel scris de mână – ultimul mesaj al unui iubit care a dispărut din viața donatorului fără explicații.

Unele povești sunt dramatice, altele amuzante, iar altele sfâșietoare: 📜 Unele donații vin din relații tinere, de câteva luni, în timp ce altele sunt amintiri ale unor căsnicii destrămate după zeci de ani de viață împreună. 📜 Există și povești care implică trădări, infidelități, iluzii spulberate sau chiar despărțiri din cauza distanței sau a circumstanțelor tragice. 📜 În unele cazuri, foștii parteneri au donat obiecte împreună, ca un mod de a încheia un capitol din viața lor într-un mod simbolic și matur.

Muzeul Relațiilor Eșuate nu este doar un loc unde vizitatorii pot vedea obiecte legate de despărțiri, ci și un spațiu terapeutic, unde mulți oameni se regăsesc în poveștile expuse. Cei care trec printr-o despărțire găsesc consolare aici, realizând că nu sunt singuri în suferința lor. Unii vizitatori râd, alții plâng, iar alții pur și simplu reflectează asupra propriilor relații. Muzeul este frecvent vizitat de psihologi și terapeuți, care îl consideră un exemplu puternic de procesare a durerii emoționale prin artă. De-a lungul anilor, muzeul a devenit atât de popular încât a organizat expoziții itinerante în întreaga lume, din Los Angeles și Tokyo până la Berlin și Singapore.

📦 Cum poți dona un obiect în muzeu? Dacă ai un obiect care îți amintește de o relație trecută și vrei să-l transformi într-o parte din această colecție globală, muzeul acceptă donații. Pe site-ul oficial, oricine poate trimite un pachet cu un obiect simbolic și o descriere emoționantă a poveștii sale.
📦 Unele obiecte sunt acceptate și incluse în colecția permanentă, în timp ce altele sunt expuse în expozițiile temporare din întreaga lume.

Concluzie: Un muzeu care celebrează iubirea pierdută și puterea de a merge mai departe. Muzeul Relațiilor Eșuate din Zagreb este mai mult decât o colecție de obiecte ale iubirii pierdute – este o oglindă a emoțiilor umane, un loc unde dragostea, suferința și vindecarea se împletesc într-un mod artistic și profund. Pentru unii, este un loc al durerii. Pentru alții, este un loc al eliberării. Dar pentru toți, Muzeul Relațiilor Eșuate este o mărturie impresionantă a complexității iubirii umane.” SURSA

N.R.: „Muzeul Relațiilor Destrămate, care are două sedii permanente, în Zagreb (Croația) și Los Angeles (SUA), și o serie de expoziții itinerante în peste 40 țări (Norvegia, Japonia, Germania, Danemarca, Turcia, Finlanda, Elveţia, Belgia, Olanda, Mexic, Franţa, Argentina, Anglia, Singapore, Serbia, Slovacia, Slovenia, Macedonia, Bosnia şi Hertegovina şi mai multe state americane), în cadrul cărora oamenii sunt invitaţi să doneze lucruri care le amintesc de foștii iubiți – s-au adunat, astfel, de la inele de logodnă până la cărţi şi jucării.

📍Adresa: Ćirilometodska ul. 2, 10000, Zagreb, Croaţia. Program: zilnic 9-21.

.

ZIZIFUS | JUJUBA | MĂSLINUL DOBROGEAN | CURMALUL CHINEZESC: Sălbatic sau de grădină, tolerează o gamă largă de temperaturi și precipitații – fructele se consumă proaspete, uscate, murate ori făcute ceai, suc, oțet și vin!


INSIDER: „Spuneți-mi ce să fac cu ele? Sunt prea multe… O să pun la uscat ceva, dar îmi ia din timpul care nu-l prea am. Sau poate o să le pun în caserole și o să le aduc la târgul de Hramul Orașului Chișinău. Sunt gustoase, sănătoase, nutritive, dar copacul ăsta face prea multe” SURSA

N.R.: „Curmalul chinezesc sau măslinul dobrogean, în Moldova numit şi zizifus, cunoscut cu numele ştiințific de Ziziphus jujuba este o specie din genul Ziziphus din familia ramnaceelor. Este adesea confundat cu specia înrudită Z. mauritiana. Curmalul chinezesc poate creşte într-o gamă variată de climate, de la temperat la tropical, în timp ce Z. mauritiana se limitează la climatele subtropicale şi tropicale mai calde.

Este un copac sau un arbust mic cu frunza căzătoare), care atinge o înălţime de 5-12 m, de obicei cu ramuri spinoase. Frunzele sunt verzi-lucitoare, ovat-ascuțite de 2-7 cm lungime şi 1-3 cm lățime, cu trei vene vizibile la bază şi o margine dințată fin. Florile sunt mici de 5 mm lățime, cu cinci petale de culoare verde-gălbui. Fructul este o drupă ovală comestibilă de 1,5-3 cm; când nu este copt, este verde şi neted, cu consistenţa şi gustul unui măr cu aciditate mai scăzută, când este copt, este maro până la negru-violet și, în cele din urmă, încrețit, arătând ca o curmală mică. Are un singur sâmbure dur, asemănător cu un sâmbure de măslină, care conține două seminţe.

Frunzele conţin saponină şi zizifină, care suprimă capacitatea de a percepe gustul dulce. Flavinoidele din fructe includ Kaempferol 3-O-rutinozid, Quercetine 3-O-robinobioside, Quercetine 3-O-rutinoside. În fructe au fost descoperite terpenoizi precum acidul colubrinic şi acidul alfitolic.

Curmalul chinezesc a fost domesticit în Asia de Sud până în anul 9000 î.Hr. Au fost selecţionate peste 400 de soiuri. Arealul său natural exact este incert din cauza cultivării extensive. Cu toate acestea, se crede că originea sa este în sud-vestul Asiei, între Liban, nordul Indiei şi sudul şi centrul Chinei și, posibil, şi în sud-estul Europei, deşi, cel mai probabil, este introdus acolo. Creşte în sălbatic dar este şi un arbust de grădină, crescut pentru fructele sale.

Arborele tolerează o gamă largă de temperaturi şi precipitații, deşi necesită veri fierbinţi şi suficientă apă pentru fructificare acceptabilă. Spre deosebire de majoritatea celorlalte specii din genul său, tolerează ierni destul de reci, supraviețuind temperaturilor de până la aproximativ -15°C, iar copacul este, de exemplu, cultivat în mod obişnuit în Beijing. Această toleranţă largă permite curmalului chinezesc să crească în habitate de munte sau deşert, cu condiția să existe acces la apa freatică pe tot parcursul verii. Curmalul chinezesc (Z. jujuba) creşte în regiunile mai reci din Asia. Alte cinci sau mai multe specii de Ziziphus sunt răspândite pe scară largă în climatele mai blânde şi în deşerturile fierbinţi din Asia şi Africa. Această plantă a fost introdusă în Madagascar și creşte ca specie invazivă în partea de vest a insulei, amenințând zonele protejate. Este cultivat în părți din sudul Californiei.

Phytoplasmele şi basidiomycetele, răspândite în China şi Coreea, sunt principalele boli care afectează curmalul chinezesc, deşi plantațiile din America de Nord nu sunt în prezent afectate de niciun dăunător sau boală. în Europa, în ultimii câțiva ani, aproximativ 80%-90% din recolta de fructe a fost consumată de larvele de insecte (vezi imaginea), inclusiv cele ale Thaumatotibia (Cryptophlebia) leucotreta.

În Madagascar, este consumat pe scară largă de zebu, iar semințele sale încolţesc uşor în fecalele de zebu.

Fructul, când planta este crescută ca arbust de grădină, se culege toamna. Fructele proaspete, precum şi cele uscate, sunt adesea consumate ca o gustare sau cu cafea. Curmalele afumate sunt consumate în Vietnam şi sunt denumite curmale negre. O băutură poate fi făcută prin zdrobirea pulpei în apă. Atât China, cât şi Coreea produc un sirop de ceai îndulcit care conţine curmale în borcane de sticlă, precum şi ceai de curmale conservat sau ceai de curmale sub formă de pliculețe de ceai. Într- o măsură mai mică, curmalele sunt transformate în suc și oțet de curmale. Sunt folosite pentru a face muräturi în Bengalul de Vest şi Bangladesh. În Assam este cunoscut cu numele de „bogori”, iar murăturile, bogori aachar, sunt faimoase. În China, vinul de curmale se numeşte hong zao jiu.

Este o alegere interesantă pentru cei care vor să adauge în grădină un pom fructifer mai puțin obişnuit şi să se bucure de propriile fructe. Toamna este o perioadă potrivită pentru plantare!

MOAȘTELE SFINTEI PARASCHEVA: Au călătorit aproape o mie de ani prin patru țări – Turcia (Epivata, Constantinopol), Bulgaria (Târnovo, Vidin), Serbia (Belgrad) şi România – din 1641 este la Iaşi!


INSIDER: „Prin câte țări au trecut moaștele Sfintei Parascheva înainte să ajungă la Iași. Înainte să ajungă la Iași, moaștele Sfintei Parascheva au străbătut Balcanii timp de mai bine de șase secole. Au trecut prin orașe care astăzi se află în Turcia, Bulgaria și Serbia, au fost mutate în vreme de război și după cucerirea unor mari capitale, iar în 1641 au ajuns, în cele din urmă, în Moldova.

Povestea începe în Epivata, localitatea în care s-a născut și a murit Sfânta Parascheva, aflată în Tracia și cunoscută astăzi sub numele de Selimpașa, pe teritoriul Turciei. Moaștele sale au rămas acolo aproape două secole.

Prima mare mutare a avut loc în anul 1235, când au fost duse la Târnovo, capitala de atunci a celui de-al Doilea Țarat Bulgar. Acolo au rămas mai bine de 150 de ani. În 1393, Târnovo a fost cucerit de otomani, iar moaștele au fost mutate din nou. Au ajuns mai întâi la Vidin, tot în Bulgaria de astăzi, iar după numai trei ani au fost duse la Belgrad. În actuala capitală a Serbiei au rămas până în 1521. Atunci, Belgradul a fost cucerit de armata sultanului Suleiman Magnificul, iar racla a pornit din nou la drum. Destinația a fost Constantinopolul. Moaștele au rămas acolo aproximativ 120 de ani, fiind păstrate în mai multe biserici ale orașului.

Legătura cu Iașul apare în timpul domniei lui Vasile Lupu. Domnitorul Moldovei oferise un sprijin financiar important Patriarhiei Ecumenice, aflată atunci într-o situație dificilă. Potrivit relatărilor bisericești, moaștele Sfintei Parascheva au fost oferite Moldovei în semn de recunoștință pentru ajutor.

În 1641 a început ultima mare călătorie. Racla a plecat de la Constantinopol cu o corabie pe Marea Neagră, însoțită de trei mitropoliți greci. A ajuns mai întâi la Galați, iar de acolo a continuat drumul spre Iași. Pe 13 iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva au intrat în oraș. Vasile Lupu le-a așezat la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, una dintre marile sale ctitorii. Acolo aveau să rămână mai bine de două secole. În 1888, moaștele au fost mutate la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.

Privită pe harta actuală, călătoria lor a trecut prin patru țări: Turcia, Bulgaria, Serbia și România. Epivata. Târnovo. Vidin. Belgrad. Constantinopol. Iași. Un drum început în urmă cu aproape o mie de ani și care, din 1641, nu și-a mai schimbat destinația finală: Iașul.” SURSA

INSIDER 2: „(…) Câteva fotografii de la procesiunea cu moaștele Sfintei Parascheva din anul 1944.

Sfânta Parascheva a fost mutată de teama apropierii frontului bolşevic, în primăvară lui 1944. Iniţial s-a dorit să fie instalată la Mănăstirea Turnu din Eparhia Râmnicului, la poalele Muntelui Cozia, unde se aflau spre adăpostire şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Din motive de strategie probabil, până la urmă racla cu sfintele moaşte ale Cuvioasei a fost pusă la adăpost la Mănăstirea Samurcăşeşti – Ciorogârla, unde a stat de la 10 aprilie la 27 octombrie 1944.

Probabil după ce ierarhii vremii au tatonat situaţia politico-militară a momentului, s-a decis ca Sfânta să fie aşezată la Catedrala Patriarhală, lângă Sfântul Dimitrie. Adusă cu un autobuz special până la intrarea în Bucureşti, a fost pusă pe un afet de tun îmbrăcat în tricolor.

Sfânta a fost însoţită pe drumul spre Catedrală de o escortă militară şi un alai impresionant de preoţi, călugări şi credincioşi, în ciuda vremii ploioase.

La 13 noiembrie 1944, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au plecat spre Iaşi, unde au ajuns la 26 noiembrie, după ce racla a poposit spre închinare şi pe la mănăstirile Văratec, Agapia şi Neamţ. În localităţile pe unde a trecut convoiul, ţaranii au ieşit cu flori pentru a o întâmpina pe Sfânta ocrotitoare a Moldovei.

„Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi! Fie ca Sfânta să se milostivească de noi nevolnicii şi să ne asculte şi nouă rugăciunile la ceasul sărbătoarei celei mari de la Iaşi, mai ales în aceste momente de grea încercare pentru poporul român, spre slava lui Dumnezeu! Amin”.” SURSA

N.R.: „În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuieşte pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaştele ei se găsesc la Iaşi, fiind izvor de binecuvânta- re și însănătoşire duhovnicească şi trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăznuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cu- noscută în popor cu numele,,Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova,„Vinerea Mare”.

ARHIVĂ: SFÂNTA PARASCHEVA: “Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă. Rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului” ∆∆∆∆∆ IAȘI ORTODOX: Tatăl Nostru pe 35.000 de voci în pelerinajul de Sfânta Parascheva ∆∆∆∆∆ LECȚIA DE SMERENIE: „Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmi 23:4)

MĂGAR: Răgetul lui se produce atât la inspirație, cât şi la expiraţie, auzindu-se de la câțiva kilometri distanță!


INSIDER: „Măgarul domestic are un sistem de comunicare bine adaptat unui animal care, în mediul său de origine, putea trăi în zone vaste și cu resurse dispersate. Una dintre cele mai recognoscibile caracteristici ale sale este strigătul puternic, cunoscut sub numele de zbieret sau „răget”, care poate fi auzit de la distanțe de câțiva kilometri în condiții favorabile. Sunetul are un rol important în menținerea contactului dintre indivizi și în transmiterea unor informații către animale aflate la distanță.

Urechile foarte lungi nu sunt doar o particularitate vizuală. Măgarul are un auz bine dezvoltat, iar fiecare ureche se poate orienta independent către o sursă de sunet. Această mobilitate îi permite să localizeze mai bine direcția din care vine un zgomot și să urmărească simultan sunete provenite din direcții diferite. Pentru un animal care poate trăi în grupuri mici sau poate parcurge suprafețe întinse în căutarea hranei și a apei, această capacitate are o valoare importantă.

Strigătul măgarului este neobișnuit și prin modul în care este produs. Spre deosebire de multe vocalizări ale mamiferelor, zbieretul are atât o componentă produsă în timpul inspirației, cât și una produsă în timpul expirației. Anatomia particulară a căilor respiratorii și a laringelui contribuie la caracterul rezonant al sunetului, permițându-i să se propage pe distanțe mari.

Nu există însă un mesaj unic transmis de fiecare zbieret. Măgarii pot vocaliza din motive diferite, iar comportamentul trebuie interpretat în funcție de context. Un animal poate zbiera pentru a intra în contact cu alți măgari, pentru a răspunde unui alt exemplar, pentru a-și manifesta prezența într-un teritoriu sau în situații asociate cu anticiparea hranei și interacțiunile sociale. La animalele domestice, unele vocalizări pot deveni și comportamente învățate atunci când măgarul observă că obține atenție sau hrană în urma lor.

În mediul natural, comunicarea la distanță este deosebit de importantă pentru măgarii sălbatici africani, considerați strămoșii principali ai măgarului domestic. Aceștia sunt adaptați unor regiuni aride în care hrana și apa pot fi distribuite pe suprafețe mari. În asemenea condiții, capacitatea de a detecta sunetele altor indivizi și de a transmite propriile vocalizări poate facilita menținerea contactului între animale.

Urechile au și o altă funcție importantă, legată de termoreglare. Ele sunt bogat vascularizate, iar sângele care circulă prin țesuturile urechilor poate contribui la pierderea căldurii către mediul exterior. Această caracteristică este relevantă pentru un animal a cărui origine este asociată cu regiuni calde și aride din Africa. Prin urmare, dimensiunea mare a urechilor reprezintă atât o adaptare senzorială, cât și una fiziologică.

Măgarii folosesc însă mult mai multe forme de comunicare decât vocalizările. Poziția urechilor, mișcările corpului, expresiile faciale, mirosurile și contactul fizic transmit informații între indivizi. Urechile orientate înainte pot indica atenție sau interes față de ceva din mediul înconjurător, în timp ce alte poziții ale urechilor apar în contexte sociale diferite. Interpretarea lor trebuie făcută împreună cu postura generală și situația în care se află animalul.

Relațiile sociale dintre măgari pot fi, de asemenea, foarte puternice. Studiile comportamentale au arătat că aceștia sunt capabili să formeze legături stabile cu alți indivizi și să își recunoască partenerii sociali. În anumite situații, separarea unui măgar de un companion cu care are o legătură strânsă poate produce reacții comportamentale evidente, ceea ce arată importanța relațiilor sociale pentru această specie.

Măgarul este și un animal remarcabil de bine adaptat la hrană de calitate relativ scăzută și la condiții dificile. Sistemul său digestiv îi permite să utilizeze eficient plante fibroase, iar comportamentul său de hrănire este diferit de cel al cailor în mai multe privințe. În mediile aride, această capacitate, combinată cu rezistența fizică și cu mobilitatea, a contribuit la succesul speciei și la domesticirea sa cu mii de ani în urmă.

Astăzi, măgarul domestic se găsește în numeroase regiuni ale lumii și continuă să fie folosit pentru transport, agricultură și alte activități. Strigătul său puternic și urechile mobile sunt rezultatul unor adaptări care au avut valoare pentru supraviețuire și comunicare, nu doar trăsături caracteristice care îl fac ușor de recunoscut. Capacitatea de a auzi și de a transmite sunete pe distanțe mari este una dintre cele mai interesante particularități ale acestei specii, mai ales atunci când este privită în contextul mediilor vaste și aride în care au evoluat strămoșii săi.” SURSA

N.R. 1: „Măgarul (Equus africanus asinus) familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, cu capul mare şi cu urechile lungi, folosit ca animal de povară şi de tracțiune.

Strămoşii măgarului modern sunt subspecii ale măgarului sălbatic african (Equus africanus) care trăia în Nubia şi Somalia. Măgarii au fost mai întâi domesticiţi în jurul anului 3000 î.Hr., sau 4000 î. Hr., probabil, în Egipt sau Mesopotamia şi s-au răspândit în întreaga lume. Măgarii variază considerabil în dimensiuni, în funcţie de rasă. Înălțimea la greabăn variază de la 80-160 cm, iar greutatea de la 80-480 kg. Măgarii au o durată de viaţă de 30 până la 50 de ani. Aproximativ 41 de milioane de măgari au fost raportați la nivel mondial în 2006. China are cele mai multe exemplare (11 milioane), ea este urmată de Pakistan, Etiopia şi Mexic. Unii cercetători cred că numărul real este ceva mai mare, deoarece mulți măgari nu sunt numărați. În lume sunt 185 de rase de măgari.

Carnea de măgar, de catâr sau de bardou este comestibilă, vecinii noștri din sud, bulgarii sunt specialiști în micii de măgar precum și alte mâncăruri tradiționale pe bază de carne de măgar. Laptele de măgăriță este un superaliment extrem de valoros, cu o compoziție chimică foarte apropiată de laptele matern uman.

Principalele beneficii: ∆ Susţine imunitatea: Conţine niveluri ridicate de lizozim (o enzimă cu puternic efect antibacterian şi antiviral), lactoferină şi vitamina C (de circa 46 de ori mai mult decât laptele de vacă). ∆ Bun pentru digestie: Are un conținut scăzut de cazeină şi o digestibilitate ridicată, fiind bine tolerat şi de persoanele cu sensibilități digestive. ∆ Alternativă la laptele de vacă: Este adesea tolerat mai bine de persoanele care au alergie la laptele de vacă. ∆ Sănătatea oaselor: Este bogat în calciu şi fosfor, ajutând la menţinerea densității osoase şi la prevenirea osteoporozei. ∆ Efect antioxidant și antiinflamator: Conține acizi graşi Omega-3 şi Omega-6. benefici pentru metabolism si sistemul cardiovascular.

Prezenţa unui măgar în turma de oi are un rol practic foarte important la stână, fiind folosit de ciobani pentru protecție şi economie. Apărare împotriva lupilor şi câinilor: Măgarii au un instinct natural de apărare și o ură puternică față de canide (lupi, vulpi sau câini vagabonzi).

Reacţie violentă: Dacă simt pericolul, măgarii nu fug; ei atacă prădătorii lovind cu copitele, muşcând sau împungând, şi scot sunete puternice care sperie animalele sălbatice. Vigilenţă: Datorită urechilor mari şi a câmpului vizual larg, măgarul observă foarte repede orice mişcare suspectă în jur.

Avantaje pentru oieri – Costuri mici: Mănâncă iarbă şi buruieni ca oile, fără să ceară o întreținere specială sau scumpă. Nu părăsesc turma: Spre deosebire de alte animale, măgarul rămâne mereu alături de oi. Poate fi folosit și la căratul bagajelor sau al apei pe munte. Ciobanii folosesc de obicei femele sau măgari castraţi, deoarece masculi necastrați pot deveni agresivi şi pot răni oile.

N.R. 2: „Atunci când cineva se reîntâlneşte cu un măgăruş pe care l-a crescut de mic, momentul este adesea de-a dreptul emoționant şi plin de afecţiune. Măgarii sunt animale mult mai sensibile şi inteligente decât se crede în mod popular, iar reacțiile lor în astfel de momente includ comportamente specifice: ∆ Recunoaşterea imediată: Măgarii au o memorie excelentă pe termen lung. Ei pot recunoaşte vocea, mirosul şi chipul omului preferat chiar şi după mulţi ani de separare. ∆ Manifestări de bucurie: La revedere, măgăruşul poate începe să zbiere (să iasă în evidență prin sunetele specifice), să alerge spre persoana respectivă sau să îşi mişte urechile înainte într-un semn de atenţie şi entuziasm. ∆ Căutarea contactului fizic: Îşi va lipi capul de om, va cere mângâieri, se va lăsa îmbrățişat și își va freca botul de hainele acestuia. Adesea, după primele momente de interacțiune, animalul va începe să meargă la pas după omul său, exact aşa cum o făcea când era mic, demonstrând o încredere totală.

Pe internet există numeroase videoclipuri virale care surprind aceste momente, arătând că legătura dintre un om şi un măgăruş crescut cu blândețe este la fel de puternică precum cea dintre un om şi un câine.”

ARHIVELE NAȚIONALE, NADIA COMĂNECI: „Drumul către perfecţiune” – 50 de ani de la obținerea primei note istorice de 10 la Olimpiada de la Montreal


INSIDER: „Expoziţie aniversară temporaremă organizată de Arhivele Naționale până pe 12 noiembrie 2026. Expoziția reunește documente inedite, fotografii rare şi obiecte de patrimoniu (inclusiv medalii şi „Cupa Europei” primită în 1979) care reflectă cariera legendarei gimnaste.

Proiectul expozițional intitulat „Nadia Comăneci – Drumul către perfecţiune” este deschis publicului în a doua jumătate a anului 2026 pentru a marca jubileul a 50 de ani de la obținerea primei note istorice de 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal. Program: De luni până vineri, între orele 9:00 – 16:00 (ultima intrare la 15:30). Accesul publicului este gratuit.”

📍Locație: Holul central al Arhivelor Naționale ale României (Bulevardul Regina Elisabeta nr. 49, Bucureşti).”

N.R.: „Nadia Comăneci a obţinut prima notă de 10 din istoria gimnasticii olimpice pe 18 iulie 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, la vârsta de 14 ani. Prima notă de 10: Obținută la paralele asimetrice, tabela de afişaj arătând „1.00” deoarece nu era programată pentru patru cifre (nota maximă luată în calcul fiind, în mod normal, 10.00).

Bilanţ la Montreal 1976: A primit în total 7 note de 10. Medalii cucerite: 3 medalii de aur: individual compus, bârnă, paralele asimetrice, 1 medalie de argint: pe echipe, 1 medalie de bronz: la sol.”

ARHIVĂ: ARHIVELE NAȚIONALE: Clădirea restaurată prin fonduri europene poate fi vizitată gratuit, acum şi în weekend! ∆∆∆∆∆ NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii! ∆∆∆∆∆ TAROM: Nadia Comăneci, din nou la bordul aeronavei „Nadia Comăneci”, fostă Sarmizegetusa, fostă Boeing 737

.

CALEA VICTORIEI PIETONALĂ/ SPĂLĂTORIE DE PĂCATE: Ultimul weekend al Străzilor Deschise în București!


INSIDER 1: „Calea Victoriei, rezervată pietonilor, la ultima ediție din 2026 a evenimentului „Străzi deschise – Bucureşti”. Pietonii sunt invitați să își spele păcatele, într-o cabină de duș fără apă… pentru că așa sunt antrenați bucureștenii – volens nolens, cei mai cei ecologiști. Apoi îți este oferit cadou un săpun tricolor, extra-mega natural & vitaminizant cu unturi și uleiuri exotice și parcă ești putin invidios când îi compari ingredientele cu E-urile gustării din dotare...

„Străzi deschise – București, Promenadă urbană” este un proiect organizat de Primăria Municipiului Bucureşti (prin ARCUB şi Proedus) care transformă temporar artere importante din Capitală în zone pietonale. Ediția 2026: S-a desfăşurat pe parcursul a 25 de weekenduri, în perioada 25 aprilie – 11 octombrie 2026 (ajungând la cea de-a 6-a ediţie), încheindu-se simultan cu festivalul de lumini Spotlight.

INSIDER 2: „Spotlight 2026 – Bucureștiul, un spectacol de lumină și culoare✨️✨️✨️ În acest weekend, Bucureștiul se transformă într-o galerie de artă în aer liber, unde lumina, tehnologia și arhitectura se întâlnesc într-un spectacol vizual aparte. Ajuns la cea de-a zecea ediție, Spotlight – Festivalul Internațional al Luminii se desfășoară în perioada 9–11 octombrie 2026, sub tema „PLAYGROUND”, invitând publicul să descopere orașul dintr-o perspectivă diferită. Calea Victoriei devine punctul central al unui traseu artistic în care fațadele clădirilor prind viață prin proiecții spectaculoase de video mapping, instalații interactive și jocuri de lumini.

Ediția din acest an reunește 19 proiecte artistice, realizate de 16 artiști din șapte țări, transformând spațiile urbane în adevărate scene ale creativității. De la arhitectura istorică, pusă în valoare prin lumină, până la instalațiile contemporane care îmbină arta cu tehnologia, Spotlight ne oferă ocazia să privim Bucureștiul altfel și să redescoperim frumusețea locurilor pe lângă care trecem zi de zi.
Organizat de Primăria Municipiului București, prin ARCUB, festivalul a devenit un eveniment reprezentativ al Capitalei, aducând arta mai aproape de oameni și transformând orașul într-un spectacol care merită descoperit după lăsarea serii.
Spotlight 2026 – trei seri în care Bucureștiul se lasă descoperit prin lumină, culoare și imaginație. 📍 Calea Victoriei și alte spații din București.” SURSA

ARHIVĂ: OPHELIA LUI SHAKESPEARE: Îşi dă ultima suflare într-un bazin de apă la ARCUB – instalaţie luminoasă de tip hologramă la Festivalul Spotlight, ediția a X-a

OCEAN DISC/ RAIN-FALL DISC: Instrument muzical realizat manual din lemn, inventat de doi moldoveni – reproduce sunetele naturii, de la ploaie fină până la valurile puternice ale oceanului


INSIDER: „Doi tineri dintr-un sat din nordul Moldovei au creat un instrument muzical 🎶 care imită sunetul oceanului 🌊. Astăzi, compania lor își vinde produsele în întreaga lume.” SURSA

N.R.: „Instrumentul muzical menționat, creat de atelierul moldovenesc Nazar Drums Workshop (fondat de Mihail Nazarco în satul Ciolacu Nou, raionul Făleşti), se numeşte Water-Fall Disc (sau Ocean Disc / Rain-Fall Disc).

Acest instrument inovator de percuție este realizat manual din lemn şi funcționează ca o combinație între o tobă oceanică (ocean drum) şi un instrument care imită sunetul ploii (rainstick). Prin simpla înclinare şi rotire a discului, bilele din interior se mişcă pe o structură specială şi reproduc cu fidelitate sunetele naturii, de la ploaie fină până la valurile puternice ale oceanului.

Sunet calmant asemănător apei – Crescent Ocean Disc creează un sunet curgător, liniştitor, ideal pentru meditație, relaxare, practica mindfulness şi peisaje sonore ambientale paşnice. Un instrument frumos pentru băi sonore, cursuri de yoga, sesiuni de respirație, spații de terapie şi ritualuri de calmare acasă sau în studio. Dimensiune 50 cm și aproximativ 1.1 kg – pentru doritori există și husă de transport. Poate avea design unic de semilună – Forma distinctivă în formă de lună combină designul celest simbolic cu o experienţă sonoră captivantă inspirată de mişcarea apei. Preț sub 1000 lei in funcție platforma.

Compania Nazar Drums a reusit sa intre in top-25 exportatori din Republica Moldova!

ARHIVĂ: SIMFONIA STIHIEI, ANGLIA: Copacul Cântător, sculptură muzicală acționată de vânt ∆∆∆∆∆ CROAȚIA: Orgă de 80 metri la care cântă Marea Adriatică și vântul!

OPHELIA LUI SHAKESPEARE: Îşi dă ultima suflare într-un bazin de apă la ARCUB – instalaţie luminoasă de tip hologramă la Festivalul Spotlight, ediția a X-a


INSIDER: „Ophelia este o instalație luminoasă plină de emoţie, în care soții McGuire au recreat celebrul personaj al lui Shakespeare sub forma unei holograme, într-o ipostază elegantă, în timp ce își dă ultimele suflări într- un bazin de apă liniştită.

Instalaţia face referire la celebrul tablou al lui Millais ce o înfățişează pe Ofelia înecându-se, recreând scena aflată la confluența dintre literatura clasică, arta prerafaelită și tehnologia modernă. Dincolo de suprafață, instalația aprofundează teme provocatoare precum suicidul feminin, inocența și frumusețea, invitând vizitatorii să contemple noțiunile de feminitate, sănătate mintală și presiunile societății, atât din epoca lui Shakespeare, cât și de astăzi.

Davy & Kristin McGuire, directori ai Studio McGuire și asociați ai Ridley Scott Creative Group, sunt artiști de renume internațional, ale căror lucrări acoperă instalațiile imersive, proiecțiile, sculptura și storytelling- ul. Creațiile lor dau naștere unor lumi onirice și mitologice în care frumusețea și uimirea sunt întrerupte discret de teme ale mortalității, melancoliei şi abandonului.

N.R.: „Ophelia este o instalație luminoasă de tip hologramă prezentată în cadrul ediției a X-a a festivalului Spotlight – Festivalul Internațional al Luminii (ediţia ,Playground”, 9-11 octombrie 2026). Artişti: Davy & Kristin McGuire (Studio McGuire, Marea Britanie)

Concept: Lucrarea recrează personajul Ofelia din piesa lui Shakespeare sub forma unei holograme elegante care pare că plutește sau îşi dă ultimele suflări într-un bazin de apă liniştită.

Inspiraţie: Face trimitere directă la celebra pictură prerafaelită „Ophelia” (1851-1852) realizată de pictorul britanic John Everett Millais.

📍Locaţie: ARCUB – Hanul Gabroveni, Strada Lipscani nr. 84-90, București sector 3. Program de vizitare: 9 octombrie: 21:00 – 23:00; 10-11 octombrie: 19:00 – 23:00. Accesul este gratuit.

ARHIVĂ: SPOTLIGHT 2025: Balenă zburătoare prin Piața Revoluției, tarantule luminoase pe soclul statuii Regelui Carol I, foc de tabără în fața Ateneului Român ∆∆∆∆∆ MÂNCA-LE-AȘ, SPOTLIGHT 2024: Ouăle prăjite uriașe de la Novotel le-a lăsat gura-apă privitorilor ∆∆∆∆∆ PIAȚA REVOLUȚIEI, SPOTLIGHT 2024: „Silent Prayer” în Memorialul Renașterii, raze luminoase unesc Cerul și Pământul! ∆∆∆∆∆ SPOTLIGHT 2023: De Ziua Pământului o lume întreagă stinge lumina, Bucureștiul (i)luminat aprinde mai multe! ∆∆∆∆∆ SPOTLIGHT 2022: Statuia ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei prinde viaţă printr-un spectacol de lumină şi culoare ∆∆∆∆∆ FESTIVALUL LUMINII: „S-a cam dus magia Spotlight de la primele ediții…”. Cui să fim recunoscători? ∆∆∆∆∆ SPOTLIGHT: Artiști din 9 țări, 21 de instalaţii de artă, pe o scenă de 7.000 de metri pătraţi! ∆∆∆∆∆ SPOTLIGHT: Calea Victoriei, inundată de lumină. Centrul Capitalei devine o expoziţie în aer liber! ∆∆∆∆∆ FESTIVALUL LUMINII: „La ora 23.00, trei maşini de poliţie anunţau prin megafoane că se stinge lumina!”

AEROPORTUL OTOPENI MODERNIZAT: „Gresia zici că e donată din ce le-a mai rămas oamenilor pe acasă – plăci mai mari sau mai mici, negre, bleumarin, roşii şi verzi.”


INSIDER: „S-a modernizat aeroportul Otopeni și s-a reușit ca pardoselile să arate fix ca-n școlile modernizate de domnul Vanghelie în anii 2000. Nu știu cine s-o fi ocupat de “concept”, dar mă gândeam că e bine să ne mai ia AI joburile câteodată. De fapt în unele situații ar fi chiar recomandat.” SURSA

INSIDER 2: „Mie imi „place” gresia de zici că e donată din ce le-a mai rămas oamenilor pe acasă: plăci mai mari sau mai mici, negre, bleumarin, roșii și verzi. Cu toată renovarea, dar toaletele tot rău arată. 🤐’

ARHIVĂ: AEROPORTUL OTOPENI: „Madrigal 60″, salon muzical între „Plecări” şi „Sosiri”. Deschis non-stop! ∆∆∆∆∆ AEROPORTUL OTOPENI: Capela Sfântului Prooroc Ilie, ocrotitorul aviaţiei, singura capelă într-un aeroport din S-E Europei ∆∆∆∆∆ PARCARE AEROPORT OTOPENI: „26 milioane pentru 6 zile. Și cu banii luați și cu bariera trasă!” ∆∆∆∆∆ CULMEA INGINERIEI APLICATE: Calea ferată cu un singur sens București – Otopeni ∆∆∆∆∆ TAROM: Nadia Comăneci, din nou la bordul aeronavei „Nadia Comăneci”, fostă Sarmizegetusa, fostă Boeing 737

LILITH ÎN PRAGA: Sculptura cu o înălţime de 24 de metri şi 35 de tone ține în braţe o clădire și la miezul nopții își roteşte capul cu 180 de grade – simbol al egalităţii și independenţei feminine!


INSIDER: „În Praga, există o „femeie” înaltă de 24 de metri care „susține” o clădire. Este vorba despre *Lilith*, o sculptură monumentală realizată de David Černý, amplasată în 2022 lângă complexul rezidențial Fragment, în cartierul Karlín.” SURSA

N.R.: Sculptura „Lilith” a fost realizată de artistul ceh David Černý și este amplasată pe clădirea rezidențială Fragment din cartierul Karlin, Praga. Are o înălțime de 24 de metri și cântăreşte 35 de tone. Este confecţionată din oțel inoxidabil crom-nichel, cu un finisaj tip oglindă.

Mecanism: Capul statuii se roteşte la 180 de grade în fiecare noapte, la miezul nopții. Elemente conexe: Alături de figură, ansamblul include o mână uriașă ieşită dintr-un puț şi un picior/braț care par că susțin structura clădirii.

Simbolism: Numele provine din mitologie (Lilith, simbol al independenţei şi rebeliunii feminine), iar structurile gigantice care sprijină imobilul sugerează ideea de comunitate şi sprijin reciproc. Potrivit autorului, lucrarea reprezintă un simbol al egalității şi independenţei feminine. A fost dezvăluită publicului în octombrie 2022.”

m

ARHIVĂ: FREUD STATUIE, PRAGA: „Omul suspendat” între frica de moarte, lupte interioare & crize de identitate. Turiștii „salvatori” sună la 112! ∆∆∆∆∆ PRAGA: Artişti cu sânge rece la Muzeul AMoYA ∆∆∆∆∆ PRAGA: Cu Segway, după Arabela şi Pane Rumburak ∆∆∆∆∆ DOLNI MORAVA, CEHIA: Sky Bridge, cel mai lung pod pietonal suspendat din lume are o lungime de 721 m și 1.2 m lățime ∆∆∆∆∆∆ MUZEUL MOLDAVITULUI CEHIA: Cum îi stă bine unui moldovean? Cu un moldavit în casă!