PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

IPOTEZA SOARE-SIRIUS: Știința Mitologiei Sirius. Sistemul nostru solar, între două stele gemene?


INSIDER: “Acest documentar este rezultatul a 10 ani (2012-2022) de cercetări încrucișate și nepărtinitoare. Concluziile s-au revelat singure și nu contrazic nimic din ceea ce știm deja, ci doar adâncesc înțelegerea. Așteaptă să fie verificate și completate, din nou și din nou, prin trecerea timpului. Mulțumim Muzelor care ne-au dus pe drumul acesta și Celei care ne-a încurajat să rămânem pe această cale (MAD). De peste tot, am adunat și interpretat cele mai frumoase „cioburi”, deci tot ce vă putem oferi este doar un vitraliu. Tabloul general se cere descoperit de generațiile viitoare! ATENȚIE: Aceste informații nu sunt pentru noi, ci pentru copiii, copiilor noștri care vor putea înțelege mai bine trecutul, prezentul și viitorul, felul în care se întrepătrund și ciclicitatea acestora. Destinul omenirii se va schimba doar atunci când stelele de pe cer se vor schimba! Documentar realizat în scop informativ și educativ (non-profit). Interpretarea & Montajul: Sirius-Star.ro & SWG Studio Production. Text realizat pe baza unui articol HumanOriginProject.com – „The Science of Sirius Mythology & Our Two Sun Solar System” ilustrat și completat cu materiale din surse libere disponibile online.”

TRAFIC PE EVEREST: Iubitori de munte sau doar bifează Bucket List?!


Așteptând să ajungem pe vârful Everestului/ Waiting to reach the top of Everest

INSIDER 1: „Alpinismul este un sport grozav de făcut. Dar asta este o grămadă de aspiranți care își mângâie ego-ul, își riscă viața și pe cea a altora, nerespectând și ruinând natura, transformând o natură sacră într-un teren de târg. Ei bine, o întreagă industrie beneficiază, dar, din păcate, nativii și natura nu.

INSIDER 2: „Nu sunt alpinist, dar sunt fascinat de Everest. Sunt îngrozit de aceste poze. Știam de coadă, dar acest lucru este destul de revoltător. Îmi pare rău de munte și îngrijorarea pentru trupurile care au mai rămas acolo. Se pare că nu există respect pentru natură și mediu.”

INSIDER 3: „Wow șocant. Aceasta este problema cu bifarea listelor „de făcut”, mai degrabă decât să apreciezi un munte pentru ceea ce este în sine.” VIDEO

N.R.: „Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării. Se află în Munții Himalaya, pe granița dintre Nepal și Tibet (China). In nepalezā numele muntelui este Sagarmatha (Mama oceanului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (mama universului). Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest.” DETALII

„URME DE URS”, COVASNA: „Conţine 100% excremente autentic-secuiești de urs brun transilvănean, fără gluten, fără conservanți, vegan.”


INSIDER: „RAHAT DE URS LA CONSERVĂ, ÎN COVASNA. Da, oameni buni! Nu este o glumă! Protecţia Consumatorului din Covasna confirmă că un renumit producător de chipsuri şi bere oferă ca suvenir conserve cu excremente de urs, pe care le certifică drept „autentice din Secuime”. OPC zice că nu poate face nimic fiindcă pe cutie scrie clar că ele nu sunt destinate consumului uman, dar se teme că după deschiderea conservei, conţinutul poate ajunge și la îndemâna copiilor. Să mai aud pe cineva că se plânge de rahatul din politică! Pentru 40 de lei, acum îl poate modela după gust!” SURSA

N. R.: Produsul se vinde în județele Covasna și Harghita, iar producătorii sunt cunoscuți pentru berea şi chipsurile „Csíki Sör” şi „Csíki Csipsz”. O conservă costă 40 de lei. O cutie cu „Urme de urs” are 30 de grame de conţinut, iar firma producătoare garantează că excrementele sunt autentic-secuiești,

Eticheta are un avertisment, prin care se explică faptul că produsul nu trebuie lăsat la îndemâna copiilor.

Eticheta de pe conservă mai arată faptul că produsul conţine 100% excremente de urs brun transilvănean, „fără gluten, fără conservanți, vegan”, iar nedeschis, îşi păstrează calitatea pe termen nelimitat în interiorul ambalajului. În schimb, după deschidere, trebuie ,,folosit” în termen de 22 de ore.” DETALII

„URME DE URS/MEDVENYOMOK/ BEAR TRACKS. Produs surpriză-escrement de urs ambalat/Meglepetés termék- csomagolt medvetrágya / Surprise product-packed bear dropping

Distribuitor SC LID PROJECT SRL Sinsimin Nr575/ Forgalmazd: SC LIXD PROJECT SRL. Csikszentsimon 575/ Székelyföldön készült/Produs in UE/Made in EU

Distributer: SC LOXID PROJECT SRL

100% natural, escrement de urs/ 100% természetes, medvetrágya/ 100% natural, bear dropping NU ESTE PENTRU CONSUM UMAN/ EMBERI FOGYASZTÁSRA NEM ALKALMAS/ NOT FOR HUMAN CONSUMPTION

A se pastra la rece până la 10°C/Hives helyen 10Calum tirolando/Store cold to 10°C Data de durabilitate 2 luni/Szavatosság id 2 hónap/Durability date 2 months Data fabricatie/ Gyártási dátum/ Date of manufacture

NETTO TOMEG GREUTATE NETA NET WEIGHT e 30 g”

ARHIVĂ: CONSERVE DE BUȘTENI: „Aer proaspăt din Bucegi. Creează stări de inspirație, bună dispoziție și limpezimea profundă a vederii”. Toate la 10 lei! OXO BĂILEŞTI: Cozonaci cu „rahat de taur” aveţi? OXO GUSTURI ROMÂNEȘTI: Coliva „marca festiv” zilele de naștere sărbătorite cu colegii, coronițele pentru reuşitele de la școală şi duminici în familie?!

ARTA CONVERSAȚIEI: „În școala românească nu se face conversație, se face critică literară. Meta-epic, nu meta-narativ, prin caracterizare psiho-lirică!”


INSIDER: „Vorbit, în școala românească??? În școala românească nu se face conversație, se face critică literară. Din aia cum am făcut și noi, grea, urâtă. Noi facem pe sistem sovietic, nu cum fac capitaliștii ăia, de și-au umplut programele cu scriere creativă, joc de rol sau mai știu eu ce aiureli. Alea sunt cioace! Nu, noi cu textul meta-narativo-literaro-liric, care, pe plan intriseco-literar creează metatextul lirico-epic în opera literară. Așa, meta-epic, nu meta-narativ, prin caracterizare psiho-lirică. Adică limbaj academic la 12 ani. Cum să ai exercițiul conversației – limbaj colocvial îi zice – când trebuie să deprinzi păsăreasca lui pește prăjit în școala generală? Și ne mirăm că tinerii vorbesc monosilabic. Cine să-i învețe arta conversației? Internetul?” SURSA

ARHIVĂ: EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT: Cum se distruge un popor, fără bombe și fără pandemii, dar, pas cu pas! OXO COLEGIUL NAȚIONAL GHEORGHE LAZĂR: Școală Pilot pentru o educație în concordanță cu societatea viitorului și a spiritului lăzărist OXO HALLOWEEN 2020: „Problemele simple de acces la Educație cu care se confruntă elevii și profesorii sunt horror!” OXO EDUCAȚIE: „De ce am dorit să devin profesor?”

PIAȚA CONSTITUȚIEI: Ieslea lui Iisus, Căsuța lui Moș Crăciun și bradul lipsesc de la Târgul de Crăciun! „Pentru a folosi Roata Panoramică este obligatoriu să folosiți masca de protecție pe toată durata distracției.”


INSIDER: „Roată Panoramică, înaltă de 40 m, montată în Piața Constituției cu ocazia Târgului de Crăciun are 26 gondole cu 150 de locuri (24 normale – 6 locuri, 1 pentru persoane cu handicap – 2 locuri și 1 VIP – 4 locuri).

„O călătorie durează 1 tură” și are preț unic 25 lei, doar copiii sub 3 ani au acces gratuit. Copiii mai mici de 8 ani sau sub 1.40 m trebuie însoțiți de o persoană adultă. Greutatea maximă admisibila într-o gondolă 300 kg. Greutate proprie echipament fără consumatori: aprox. 80 tone, iar greutate maximă uportată în utilizare: aprox. 7650 kg. La Casa de bilete mai apare un afiș venit din trecut ori viitor: „Pentru a folosi „Roata Panoramică” este obligatoriu să folosiți masca de protecție pe toată durata distracției. Vă mulțumim!” Să sperăm că este doar exces de zel pentru a fi în regulă în cazul în care vreun corp de control le va cere „bască”.

DEŢINĂTOR: PANORAMICA TRANSILVANIA SR. SACELE Str. Canalului nr.25, jud. Braşov.

Până pe 26 decembrie, târgul poate să fie vizitat zilnic, accesul fiind gratuit, spre deosebire de anul trecut. De luni până vineri, târgul este deschis între orele 12.00 şi 23.00, în timp ce sâmbăta şi duminica este deschis între orele 10.00 şi 23.00.

Târgul are peste 70 de căsuţe din lemn unde vizitatorii pot alege dintre cadouri specifice sărbătorilor de iarnă, patinoarul de peste 30 de metri lungime şi 20 de metri lăţime, şi un carusel. Un fel de Târg de Crăciun din care lipsește Ieslea lui Iisus, Bradul de Crăciun și Căsuța lui Moș Crăciun…

FABRICA LUI MOȘ CRĂCIUN, ARGCOMS : Cum se face un glob de Crăciun prin suflarea cu gura în baghete de sticlă „la cald” și apoi pictarea manuală


INSIDER: „În orașul Curtea de Argeș, prima capitală medievală a Țării Românești-Valahia, întreaga tradiție artizanală a zonei s-a concentrat și păstrat la ARGCOMS SCM în domeniul ceramicii populare și utilitare, în sectorul artizanatului textil și prelucrării sticlei pentru podoabe, ornamente și globuri destinate pomului de Crăciun. Vizitarea ARGCOMS SCM, strada Victoriei nr.7, se face doar în grupuri organizate, pe bază de programare. Familiile care merg separat de un grup pot face o programare telefonică acceptând una dintre propunerile disponibile de alipire la vreun grup deja programat. DETALII

Fabrica De Globuri a lui Moș Crăciun de la Curtea De Argeș s-a înființat în anul 1988 iar prima livrare de globuri a fost în SUA, extinsă apoi peste tot în lume (Australia, Noua Zeelandă, Japonia etc), până în prezent fiind vândute peste 70 de milioane de globuri. De-a lungul vizitei se descoperă întreg procesul complex de fabricare a globului de sticlă, de la formarea lui prin suflarea cu gura în tuburi sau baghete de sticlă, „la cald”, până la pictarea lui manuală cu pensula sau pipeta.

Din magazinul fabricii pot achiziţiona globuri personalizate, globuri și ceramică pictate manual sau se mai pot face fotografii în scaunul lui Moș Crăciun. Taxă vizitare Fabrica de Globuri din Curtea de Argeş: 25 lei/persoană, glob personalizat cu nume sau mesaje scurte-15 lei/bucată, 15 lei/fotografie în scaunul lui Moș Crăciun.

PIAȚA AMZEI, SECTOR 1: Primăria a alungat singurul brânzar autentic, venit din Maramureș. Au rămas doar flori și 2 tarabe cu fructe. Muncim, nu gândim!


SURSA

N.R.: „Piaţa Amzei, cunoscută initial sub numele de „Piața Mică” a fost deschisă în anul 1841, pe locul proprietăţii familii Neculeşti, boieri înstăriţi ai vremii ce deţineau mare parte dintre locuinţele situate între Calea Victoriei şi Bulevardul Magheru. Numele pieţei provine de la măreaţa biserică din apropiere, ctitorită în anul 1810, de Amza Naescu, al doilea vistier al țării la acea vreme. Încă de la începutul existenței sale, Piaţa Amzei a fost un important punct comercial. Aici se găseau, spre încântarea bucureştenilor, de la mărfuri de diferite feluri, până la pește, fructe și legume, sau mirodenii. Cumpărătorii, îmbiați de prospețimea mărfurilor, cu greu puteau refuza ofertele precupeților şi muşteriilor, al căror strigăt se îngâna, ca într-un cântec pierdut şi uitat astăzi, cu tropotul cailor și scârțâitul carelor pline. (…)

În perioada interbelică hala comercială a pieței a fost demolată, pe locul care este construit sediul primăriei sectorului Galben, după cum erau marcate atunci sectoarele, apoi a funcţionat o vreme și Teatrul „,lon Creangă”.

Astăzi toate acestea au dispărut odată cu modernizarea pieței, în schimb sunt o mulțime de magazine, fast-food -uri, cafenele sau cofetării, care poate, vor fi evocate și ele cândva cu nostalgie, asemenea celor din trecut…” DETALII

CREATORUL DE TEATRU, TNB: Actorul își joacă propriul rol și evocă liber istoria și realitatea cu „munții de nimeni” slăviți în timp ce valorile sunt ignorate. Degradarea omului copleșit de „zgomot”!


INSIDER: „Ce bucurie am trăit săptămâna trecută, la TNB, văzând „Creatorul de teatru”, piesa dramaturgului austriac Thomas Bernhard, cel care a urât toată viața lui premiile și care, paradoxal, a primit atâtea!

Ce dor mi-era de o piesă clasică, de un text cu sens, de un joc fără urlete, fără accese licențioase la care publicul să râdă tâmp și absurd, de actori care să ocolească pierzania asta bulevardieră în care teatrul, care ar trebui să cultive, să educe, să genereze gândire și uimire, alunecă frivol în ultimii ani!

Am găsit-o! „Creatorul de teatru” este una dintre acele piese în care actorul își joacă propriul rol și tocmai prin el are libertatea de a evoca istoria și realitatea imediată, cu tragicul ei, cu „munții de nimeni” care sunt slăviți, în timp ce valorile sunt ignorate, cu degradarea omului copleșit de „zgomot”…

Marcel Iureș, într-un monolog de două ore, întrerupt rareori de Alexandru Bindea, Lucian Iftime (excepțional) sau Alexandra Sălceanu, face un rol care te cucerește, te ține captiv, atent, prins. Este expresiv în cele mai mici gesturi, în tăceri, în repetiții, aparent redundante, și este memorabil rostind convins că „femeile fac teatru”, în timp ce „bărbații sunt teatru”, în disperarea aproape stinsă cu care cere în univers „Atât vreau: să mi se lase credința!” și face o lungă pauză înainte de a adăuga „Credința în meseria mea de actor…”, pentru ca tocmai în această pauză, în această secundă de tăcere, fiecare spectator să-și poată urca gândul…la Dumnezeu, unde ne „spusese” Iureș prin nespus!

(Scena mi-a amintit un moment de pe vremea lui Ceaușescu, eram copil încă, și Ion Lucian – cred că la Comedie, nu mai rețin exact – rostește subversiv, într-o piesă:” Ce fericiți suntem! Ce fericiți!”, și începe să plângă, cu ochii lui „ca două parfurioare de ceai”- vorba lui Alecu Popovici-în timp ce publicul amuțit, înțelegând afrontul subtil adus dictaturii care ne guverna, se ridică și îl aplaudă, deși piesa nu se terminase și știam cu toții că Securitatea era printre noi…)

Și pleci din sală tot cu Iureș în creier care îndemna atrabilar: „Imaginați-vă un oraș în care s-ar opri tot acest zgomot! Imaginați-vă un minut de liniște! Ar fi sinucideri în masă!”

Minunat domnule Dabija, cât de simplă, dar cât de profundă și cu sens ați făcut regia acestei piese!

Ana Ciontea, deși nu scoate un cuvânt, redă pitoresc și semnificativ, printr-o tuse repetată, ratarea, lipsa talentului care îi definește pe unii actori, pe scenă sau în viață! Rolurile fără cuvinte sunt cele mai grele. Și ea este splendidă în această piesă.

Am împărtășit bucuria acelei seri cu Simona Miculescu, ambasadoarea noastră la UNESCO, rafinată consumatoare de cultură cu care am bântuit deseori prin sălile de concerte și de operă ale lumii, dar au fost cu noi, sau lângă noi, atâția oameni frumoși, de la Oana Zamfir, la doctorița Dana Safta, de la premiata noastră Anamaria Marinca, până la Teodora și Ducu Bertzi, doctorița Dana Jianu și formidabila Irina Margareta Nistor, vocea pe care orice român ar recunoaște-o dintr-o mie! N-au încăput toți în poze.

Mergeți să vedeți această piesă la Teatrul Național! Este o pledoarie pentru dramaturgia adevărată, care spune adevărurile interzise subliminal, și este mărturia faptului că, la 71 de ani, Marcel Iureș este cea mai bună versiune a sa ca actor. L-am aplaudat cu toții în picioare…” SURSA

N.R.: „Creatorul de teatru” (Data premierei: 25.10.2022/ Durata: 2 h 10 min – Pauză: 15 min) piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija și cu Marcel lureș în rolul titular, este un imn paradoxal închinat artei teatrale, dar și o privire caustică asupra vieților noastre meschine și tragicomice.

În rolul lui Bruscon, Marcel lureș dă viață, într-un cvasi-monolog caustic și absurd, unui splendid bufon în căutarea absolutului în artă. Actor, autor şi regizor megaloman, mizantrop, ipohondru, nihilist intempestiv, Bruscon izbucnește în tirade îndreptat împotriva mediocrității țării sale, vociferează despre orice, de la politică, societate, teatru pe care Bruscon susține că-l detestă răbufnește faţă de condițiile care îi sunt oferite, pentru că nimic și nimeni nu se ridică la înălțimea ambițiilor sale artistice, şi mai ales familia sa, cu care se poartă tiranic.

Personajele care îl secondează (interpretate de Alexandru Bindea, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu Lucian Iftime, Afrodita Androne și Victoria Dicu) sunt grotești, aproape caricaturale, adesea ridicole înzestrate cu capacitatea de a stârni în spectator sentimente de respingere şi ilaritate, dar în spatele caricaturii se ascunde pesimismul scriitorului Thomas Bernhard, convins că această umanitate nu are nici şansă de salvare.

Creatorul de teatru un text extraordinar, plin de furie, disperare, agresivitate, deziluzie, dar și de umo negru, pe care același Alexandru Dabija îl punea în scenă la Teatrul Act, în 2001, tot cu Marcel lureş în rolul principal, este readus acum pe scenă la Teatru National Bucureşti, cu un Marcel lureş aflat de data aceasta la vârsta acestui personaj ridicol și tragic în egală măsură.

Regie: Alexandru Dabija/ Scenografie: Gabi Albu/ Asistent regie: Mădălina Ciupitu/ Regia tehnică: Laurențiu Andronescu, Tudor Dobrescu

Program: 03 Dec, 17 Dec, 18 Dec 2022/ ora 19 (Sala Studio). Biletele: 80 lei, 30 lei (cu reducere, ultimul rând) DETALII

ARHIVĂ: TEATRUL NAȚIONAL CRAIOVA: „câine cu om. câine fără om” de Radu Afrim și incapacitatea umană de a iubi necondiționat

BUCUREȘTI: Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică catedrală din lume are 110 metri pătrați și a fost construită acum 100 de ani


INSIDER: „În București, pe strada Polonă nr. 50, într-o curte cu gard jos de cărămidă, înconjurată de o mulțime de copaci și arbuşti, se află cea mai mică catedrală din întreaga lume. Între Piața Romană și Stadionul Dinamo se află Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, un lăcaş de cult cu o trecut tumultos, care a reprezentat locul de uniune al Bisericii Române Unite

cu Roma sau greco- catolică. Catedrala a fost ridicată în urmă cu mai bine de 100 de ani și are puțin peste 110 metri pătraţi. Acest lăcaş de cult a apărut odată cu plecarea mai multor români din Ardeal în Capitală la începutul secolului XIX, din raționamente economice dar și politice. Dintre aceștia, un procent considerabil erau membri ai Bisericii Române Unite din Ardeal, și aceștia duceau lipsa unei biserici „a lor”. Deși parohia Sfântul Vasile cel Mare figurează ca persoană juridică încă din 1829, greco-catolicii foloseau capela romano-catolică din str. Călăraşi. În cele din urmă, în 1893, preotul Demetriu Radu, care era pastorul greco-catolicilor din Bucureşti, a cumpărat terenul aflat pe strada Polonă numărul 194 (în prezent 50). Achiziția s-a făcut cu multe dificultăți, deoarece statul nu dorea ca Biserica Română Unită cu Roma că deţină terenuri în Regatul Român, astfel că această suprafață a fost trecută pe numele Bisericii Romano-Catolice. Aprobarea construirii unei biserici a fost obținută cu greu, 17 ani mai târziu, după ce autorităţile s-au opus vehement ridicării acestui lăcaş de cult. Prim-ministrul de la acea vreme, lonel Brătianu le transmisese oficalilor bisericii greco-catolice următoarele: „Biserici latine puteţi construi din partea mea oricâte doriți, dar trebuie să vă spun în mod hotărât că nu ne-ar conveni deloc construirea unei biserici româno-unite”. La polul opus s-a aflat ministrul Educaţiei de la acea vreme, Spirtu Haret, care a susținut construirea bisericii.

O condiție importantă pe care au avut-o de respectat greco-catolicii a fost construirea bisericii în curte, și nu la stradă, astfel că lăcaşul de cult se află la 30 de metri de stradă. Sfinţirea pietrei de temelie a avut loc în 1909, pe 21 mai, iar sfinţirea întregii biserici s-a petrecut 7 luni mai târziu, în ziua de Sfântul Nicolae. Toate acestea s-au petrecut sub îndrumarea arhiepiscopului Netzhammer. Construită în stil moldovenesc, cea mai mică catedrală din lume a avut drept „,inspiraţie” biserica Sfântul Gheorghe” din Baia, care a fost ctitorită de domnitorul Ştefan cel Mare în urma unei bătălii. Planurile pentru biserica „Sfântul Vasile cel Mare” au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghika-Budești, care a proiectat şi Muzeul Ţăranului Român. În urma semnării Concordatului din 1930 dintre Sfântul Scaun al Romei și Regatul României, biserica Sfântul Vasile cel Mare” a ieşit din subordinea Mitropoliei de la Blaj și a devenit sediul protopopiatului Capitalei.

O biserică devine catedrală odată cu înscǎunarea unui episcop drept conducător al acestor locuri. Acest lucru s-a petrecut aici în anul 1940, când primul episcop auxiliar al Mitropoliei Blajului, Vasile Aftenie, a fost numit vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat şi şi-a stabilit reşedinţa permanentă în Capitală.

În anul 1948, regimul comunist a interzis lăcaşurile de cult greco-catolice, iar acest lucru a însemnat și persecutarea mai multor personalități din lumea Bisericii Unite cu Roma. Vasile Aftenie a fost încarcerat în 1948 şi ucis doi ani mai târziu pentru credinţa sa și pentru comuniunea cu Scaunul Apostolic al Romei, devenind primul episcop martir greco- catolic. Odată cu acesta a fost arestat şi Tit Liviu Chinezu, protopopul unit al Bucureştiului de la acea vreme, care avea să sfârșească tragic în 1955 în închisoarea de la Sighet. După arestarea celor doi, preoții clandestini rămaşi nearestați l-au pus în funcția de Vicar General al Bucureştiului pe părintele Zenovie Pâclişanu, membru al Academiei Române, istoric, diplomat şi secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia, un nume important al Marii Uniri. Din păcate, și acesta a fost arestat, în 1949, și deși a supraviețuit torturilor de la Sighet, a decedat în 1958 în închisoarea de la Jilava.

Ca multe alte lăcaşe de cult greco-catolice, în ceea ce cunoaştem astăzi drept cea mai mică catedrală din lume a funcționat în perioada 1948-1990 o parohie ortodoxă. La scurt timp după revoluţia din 1989, credincioşii greco- catolici din Capitală au reînființat parohia Sfântului Vasile cel Mare și au cerut revenirea în biserica de pe strada Polonă. Deși restituirea a fost promisă de BOR în cel mai scurt timp, aceasta a fost amânată mai bine de un deceniu şi jumătate. În cele din urmă, Parohia Română Unită cu Roma „Sfântul Vasile cel Mare” din Bucureşti, a reintrat în posesia bisericii pe 28 decembrie 2006, iar pe 4 mai 2008 aici a avut loc ceremonia de instalare a noului episcop-vicar de București, și anume Mihai Frăţilă, în cadrul unui eveniment la care au asistat peste 2.000 de persoane.

De asemenea, în 2014 aici a fost instalat în funcție primul episcop al Eparhiei Sfântul Vasile cel Mare de Bucureşti, cu teritoriul canonic peste Capitală, Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Din punct de vedere al lucrărilor de consolidare, în perioada 2011-2013 catedrala a fost consolidată şi restaurată complet, după ce în perioada comunistă a suferit în urma cutremurelor şi a nepăsării autoriăților, astfel că mare parte dintre decorațiunile interioare inițiale au fost mult prea deteriorate pentru a fi salvate. Din fericire, aici au fost repictate, conform proiectului original, patru scene importante din viața Sfântului Vasile.” SURSA

ANCA VASILIU, 2022: Marele Premiu pentru Filosofie al Academiei Franceze. „României îi lipseşte tradiția recunoaşterii şi promovării omului contemporan.”


INSIDER: „Anca Vasiliu, profesor la Sorbona, laureată în acest an a Marelui Premiu pentru Filosofie al Academiei Franceze: „România are cultul trecutului, dar îi lipsește tradiția recunoaşterii omului contemporan”

Marele Premiu pentru Filosofie este decernat de Academia Franceză din 1987, de atunci fiind distinși filosofi de prim rang precum Paul Ricoeur, Gilles Deleuze, Emmanuel Lévinas, Jean-Luc Marion, Pierre Hadot, Isabelle Stengers, Alain de Libera, François Jullien, René Girard, Barbara Cassin, Jacques Bouveresse și Rémi Brague. După Emmanuel Lévinas, Anca Vasiliu este primul cetăţean francez născut în afara Franţei care obţine prestigiosul premiu al Academiei Franceze și a treia femeie din istorie care primește această importantă distincție.

„României îi lipseşte tradiția recunoaşterii şi promovării omului contemporan. Are un cult al trecutului, serbează tradiții ancestrale şi personalități ale istoriei mai mult sau mai puțin îndepărtate, are aproape un cult al modelelor cu care se identifică iluzoriu, dar îi lipseşte atenția pentru ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Probabil că nu sunt cultivați oameni care să aibă discernământ, fler, aş spune, pentru a depista ce se întâmplă nou, ce este original și bun în vecinătatea imediată. Nu e vorba de un cult, de un respect secundar şi formal pentru cultură, ci de o politică consecventă cu scopurile unei societăţi care caută să se impună atât cultural, cât și științific, nu doar prin bogăție materială şi prin forță, având convingerea că binele societăţii vine mai ales din educație, din cultură vie şi din exercițiul creației. Puterea creativă a unei societăți reglează multe dintre aspectele ei şi o îmbogățește nu doar printr-o bunăstare imediată, ci și prin asigurarea unui fundament rațional și viu al înseși ideii de societate.” SURSA

N.R.: Anca Vasiliu (n. 8 octombrie 1957, Bucureşti) este un filozof român, stabilit în Franţa, specialistă în filozofie antică și medievală. A studiat Istoria și teoria artei la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu (1976-1980), DEA la Universitatea din Poitiers, CESCM (1990-1991) și doctorat în filosofie la Universitatea Paris X Nanterre (1991-1996) cu teza cu titlul „L’image et le diaphane: contribution à une phénoménologie de la lumière”, conducător de doctorat Jean-Luc Marion. Abilitată pentru a conduce doctorate în filosofie din anul 2005 la Universitatea Paris-Sorbonne, Paris IV.

A fost muzeograf la Muzeul satului, Bucureşti (1980-1987), apoi cercetător la Institutul de istoria artei din Bucureşti (1987-1996).

După studiile din capitala Franței, unde s-a stabilit din 1990 este cercetător la CNRS, Paris (1998- 2007), apoi conducător de proiecte la Centre Léon Robin de recherches sur la pensée antique, afiliat Facultăţii de Filosofie a Universității Sorbonne (Paris IV), profesor universitar ataşat pentru filosofie (1998-2004), la Universitatea Paris I Pantheon-Sorbonne din 2006. A inițiat și conduce revista internațională de filosofie antică şi medievală Chôra editată de editura Polirom din laşi. DETALII