INSIDER: „Aceasta este o minune. Este gândăcelul Rosalia Longicorn, specie protejată, căruia îi ia 3 ani să se întrupeze și care trăiește între 3 și 6 săptămâni. Și eu l-am întâlnit. Mai întâi l-am văzut, apoi m-a lăsat să îl simt, și pe urmă m-a bucurat cu frumusețea zborului său. 30 de secunde de frumos care mi-au atins sufletul și mi-au amintit că în același spațiu, cu aceleași condiții, în același timp iluzoriu, unul poate trăi iadul și altul raiul, în funcție de alegerea personală.” SURSA

N.R.: „Croitorul fagului (Rosalia alpina) este un gândac saproxilic strict protejat la nivel european, inclus în reţeaua Natura 2000. Adulții au o culoare inconfundabilă albastru-catifea, pot atinge lungimi de 15- 40 mm şi sunt uşor de recunoscut după petele negre distincte pe elitre şi antenele foarte lungi, adesea mai lungi decât corpul său.

Habitat: Dependent de lemnul mort, această insectă îşi petrece stadiul de larvă în trunchiuri putrezite de fag, paltin sau ulm, în zone însorite şi luminişuri.

Adulții încep să apară din luna mai până în luna septembrie, maximul densității fiind atins în iunie-august. Masculii încep zborul cu circa o săptămână mai devreme decât femelele. După emergenţă trăiesc circa 15-24 de zile, timp în care pot fi observaţi mai ales între orele 10-18. În general zboară pe distanțe foarte mici, câțiva metri, fiind însă înregistrate şi deplasări mai lungi, de circa 1,5 km. De obicei nu se hrănesc în stadiul matur dar contribuie la polenizarea speciilor de plante pe care stau.

După împerechere, femele depun ouă mai ales în crăpăturile arborilor pe picior cu lemn descompus, de obicei în zone fără scoarţă şi însorite. După eclozare, larvele se mută mai adânc în lemn, formând galerii până la 10 cm adâncime. Larvele ies din lemn după 2-3 ani. În anul de emergenţă larvele se mută spre exterior și formează găuri de emergenţă de 3-8 mm.

Faptul că sunt ușor de observat poate duce la concluzia că specia are abundenţe mari, dar preferințele stricte de habitat fac ca în realitate numărul de exemplare care trăiesc într-o zonă să fie mic (densitate aparentă 40 exemplare mature per ha).

Croitorul fagului este specie protejată prin Directiva Habitate (specie prioritară, listat în Anexele II şi IV) și prin Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Reprezintă un indicator al biodiversității şi al stării de sănătate a pădurilor bătrâne. Din cauza valorii sale deosebite, este strict interzisă capturarea, uciderea sau deranjarea oricărui exemplar.

ARHIVA: ALBINA-DULGHER: Cea mai mare albină sălbatică din Europa s-a întors în România – este solitară, independentă şi nu produce miere!

INSIDER: „Priviți cele două fotografii. Este același loc: Castrul roman Arutela, de la Călimănești. Și înainte să ne minunăm de fotografia de jos, hai să vedem ce s-a întâmplat aici. În fotografia de sus nu e o poartă rămasă în picioare de pe vremea romanilor. Poarta cu cele două turnuri fusese reconstituită la începutul anilor ‘80, în urma cercetărilor arheologice, după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu. Deci și ce se vede în poza de sus era o intervenție modernă. Important de precizat. În fotografia de jos admirăm rezultatul intervenției actuale.

Castrul Arutela face parte astăzi din situl UNESCO „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”, iar aici se derulează prin PNRR proiectul „Reabilitare Castru Roman Arutela și Amenajarea de Spații Multifuncționale”. Toți banii alocați, vreo 12,4 milioane de lei. De banii ăștia nu s-au făcut doar lucrările astea din poză, mai sunt și alte amenajări și spații multifuncționale. Și acum vine partea cea mai frumoasă. În documentația pentru UNESCO din 2023 era prevăzută conservarea materialului antic și restaurarea intervențiilor moderne făcute în 1982, astfel încât ele să poată fi diferențiate de vestigiile antice. După care s-a întâmplat ce vedem. Au dispărut acoperișurile și aspectul de piatră și au apărut suprafețele astea perfecte, crenelurile și sticla. Și dacă vă gândiți că probabil a venit vreun Dorel într-o joi cu betoniera și a zis „lasă, șefu’, că știu eu cum erau romanii”, vă înșelați. La chestia asta s-a ajuns cu specialiști.

Ministerul Culturii spune că proiectul are la bază cercetări arheologice și istorico-arhitecturale și că soluția a trecut prin Comisia Națională a Monumentelor Istorice, Comisia Națională de Arheologie și Comisia Națională „Limes”. Adică avem dă toate: proiect, specialiști, comisii, avize, bani europeni. Mă, tot, adică mai mult decât perfect ne-am descurcat.

Și iese ce admirăm în poza de jos. Asta mi se pare mult mai spectaculos decât dacă ar fi făcut-o un Dorel, pentru că de la un Dorel te mai aștepți. Băi, dar când bagi un monument prin tot malaxorul instituțional al protejării patrimoniului și la final să-ți iasă asta. Adică ce mama naibii i-ați făcut? Cică „au pus în valoare”.

Eu chiar nu mă pricep, și nici nu mă dau vreun specialist p-aci, deci poate că există o fundamentare istorică impecabilă pentru ce vedem. Și cred c-am fi și noi curioși s-o citim. De ce crenelurile? De ce au dispărut acoperișurile? De ce finisajul ăsta? Care dintre cercetările arheologice și istorico-arhitecturale a dus la soluția asta? Nici dacă se apucau să zugrăvească vreo pensiune nu cred c-ar fi ieșit așa ceva. Dar aici e un sit arheologic roman inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Ce anume din poza de jos reprezintă „punerea în valoare” a ceea ce vedem în fotografia de sus? Că de pus, l-ați pus. Cu valoarea am avea nevoie de lămuriri.” SURSA

MINISTERUL CULTURII: „Castrul Roman Arutela, parte din Ruta Castrelor Romane din România, redat publicului.

Proiectul de reabilitare, finanțat prin PNRR, Componenta 11, Turism și Cultură, are la bază cercetări arheologice și istorico-arhitecturale desfășurate de-a lungul mai multor ani și a parcurs, în 2025, întregul proces de avizare de specialitate.

Ministerul Culturii a emis avizul solicitat în urma deciziilor favorabile ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, Comisiei Naționale de Arheologie și Comisiei Naționale „Limes”.

Inclus în situl UNESCO „Frontierele Imperiului Roman, Dacia”, Castrul Arutela este valorificat prin soluții adaptate valorii sale istorice.

Felicităm Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene pentru semnarea contractelor de finanțare și sperăm să avem parte de cât mai multe astfel de proiecte de reabilitare a patrimoniului din România.” DETALII

N.R.: Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localitățile Păuşa și Căciulata, în punctul „Poiana Bivolari”, lângă oraşul Călimăneşti, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 şi datând din epoca romană. Construcţia se găseştel4l pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu.

INSIDER: „Pe 15 august Podul Carol I de la Cernavodă va fi deschis pietonilor! Condiții și înscrieri pe linkul de mai jos. Dacă nu prindeți loc în trenul dedicat puteți veni cu alt tren sau mașina la gara Cernavodă Pod între 11.00-14.00 şi puteţi vizita podul.” SURSA

ANGHEL SALIGNY – Pod peste timp – 15 august 2026 – Program:

08:00 – Primirea participanților la Salonul Regal din Gara de Nord. Înregistrarea participanților şi vizitarea Salonului Regal, însoțită de o scurtă prezentare privind istoria, rolul şi simbolistica acestui spațiu reprezentativ pentru transportul feroviar românesc.

08:30 – 08:45 – Deplasarea către peronul 13 şi îmbarcarea în tren.

09:00 – Plecarea trenului pe ruta Bucureşti Nord – Cernavodă (aproximativ 1 oră și 30 de minute). Pe durata călătoriei vor fi prezentate informații despre istoria căilor ferate din România, Podul Anghel Saligny şi importanța strategică a magistralei București-Constanţa.

10:30 – Sosirea în zona Podului Anghel Saligny. Deplasare pietonală către zona cantonului (aproximativ 300 m), unde va fi amenajat un punct de primire cu o expoziție tematică şi o zonă în care participanții și vor putea alegeona mâncare băuturi răcoritoare.

Vizitarea Podului Anghel Saligny se va desfășura în grupuri de aproximativ 25 de persoane, fiecare grup însoțit de un ghid sau voluntar care va prezenta istoria construcției, performanţele fiind inginerești și impactul podului asupra dezvoltării României moderne. Timp dedicat fotografiilor, socializării și vizitării expoziției.

14:15 – Plecarea trenului către București Nord.

15:45 – Sosirea în Gara de Nord. Participanții care doresc pot continua experiența prin vizitarea Muzeului Istoriei Feroviare Român, situat pe peronul 14, unde vor beneficia de acces şi de prezentare ghidată. Important: Din motiv de siguranţă, copiii cu vârsta de până la 14 ani pot participa la eveniment, însă nu vor avea acces pe Podul Anghel Saligny. Tinerii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani vor putea vizita doar dacă sunt însoțiţi de un adult. Numărul maxim de participare este de 200 de persoane.” ÎNSCRIERE

N.R.: „În toamna anului 1895, pe malurile Dunării avea loc una dintre cele mai spectaculoase demonstraţii de încredere în ingineria românească. Podul feroviar proiectat de Anghel Saligny la Cernavodă era gata să fie deschis, după ani de calcule şi lucrări dificile. Înainte ca noua construcție să fie declarată sigură, trebuia însă să treacă printr-o probă care avea să intre în istorie.

Testul a fost pregătit cu 15 locomotive grele, aşezate într-un convoi impresionant. Acestea urmau să treacă peste structura metalică cu aproximativ 60 de kilometri pe oră, solicitând podul mult peste condiţiile unei traversări obişnuite. Pentru oamenii adunați la ceremonie, zgomotul roților, fluierul locomotivelor şi vibrațiile structurii trebuie să fi creat un moment greu de uitat.

Anghel Saligny nu a urmărit încercarea de la o distanță sigură. Potrivit relatărilor păstrate despre inaugurare, inginerul s-a aflat într-o șalupă chiar sub pod, împreună cu o parte dintre colaboratorii săi. Gestul avea un mesaj simplu şi puternic: omul care calculase construcția avea suficientă încredere în propria lucrare încât să stea exact în locul în care consecințele unei cedări ar fi fost dramatice.

Cele 15 locomotive au trecut fără probleme, iar podul a rămas stabil. După convoiul de încercare a urmat trenul destinat oficialităților și invitaților, care a traversat cu o viteză și mai mare, de aproximativ 80 de kilometri pe oră. Proba demonstra că noua legătură peste Dunăre putea suporta solicitările pentru care fusese proiectată.

Podul făcea parte dintr-un ansamblu feroviar uriaş construit între Fetești și Cernavodă, peste brațul Borcea, Balta Ialomiței și Dunăre. Cu viaductele incluse, complexul depășea patru kilometri, o dimensiune extraordinară pentru sfârşitul secolului al XIX-lea. La momentul finalizării, era una dintre cele mai impresionante construcții feroviare din Europa.

Saligny folosise soluţii tehnice îndrăznețe pentru epocă, iar structura trebuia să permită nu doar trecerea trenurilor, ci și navigaţia pe Dunăre. Deschiderea centrală de la Cernavodă ajungea la aproximativ 190 de metri, iar tablierul era ridicat suficient de mult deasupra apei pentru ca vasele să poată trece pe dedesubt. Fiecare

Fiecare element fusese calculat pentru a suporta greutăți și vibrații repetate.

Inaugurarea din 1895 a avut şi o importanță economică uriașă. Legătura feroviară dintre București şi Constanța devenea mult mai simplă, iar Dobrogea era conectată direct cu restul rețelei feroviare a țării. O lucrare spectaculoasă de inginerie rezolva astfel o problemă care influența transportul de oameni și mărfuri către principalul port românesc de la Marea Neagră.

Imaginea celor 15 locomotive trecând peste Dunăre, în timp ce Saligny se afla sub construcția pe care o proiectase, a rămas simbolul încrederii sale în calcule şi în oamenii care lucraseră alături de el. Podul nu trebuia să fie apărat prin declarații, ci printr-o demonstrație reală. Peste un secol mai târziu, gestul inginerului continuă să fie una dintre cele mai memorabile povești ale ingineriei românești.” SURSA

.

INSIDER: „Fântâna arteziană din zona Pieței Mari (Piața Centrală) din Craiova, situată la intersecția străzilor Calea București și Frații Golești. Este cunoscută în rândul comunității locale drept fântâna cu „naiade” sau „zeițe/silfide” datorită elementelor mitologice care o compun. Execuția fizică a bazinului și montarea sistemelor au fost realizate de regie proprie de către RAADPFL Craiova. Statuetele personalizate din interior au fost achiziționate de la furnizorul SC Mugu Models SRL – un atelier specializat în decoruri și elemente decorative din rășini./ Artist Mugurel Manea.

Detalii Tehnice: Materiale: Elementele centrale (statuile și trunchiurile de copac care imită natura) sunt realizate dintr-un amestec durabil de rășină din fibră de sticlă, texturată și vopsită special pentru a reproduce fidel aspectul de lemn vechi. Structură decorativă: Ansamblul conține două personaje centrale antropomorfe integrate în trunchiuri de copac (o figură feminină și una masculină). Inițial, proiectul din acea intersecție prevedea două structuri metalice moderne sub formă de cuburi, dar autoritățile au schimbat radical designul pe parcurs spre acest stil organic. Sistemul de apă: Fântâna folosește o pompă cu circuit închis. Apa este pompată direct prin brațele statuilor și prin ramurile copacilor artificiali, completată de jeturi arcuite perimetrice (arcade de apă) montate pe marginea interioară a bazinului. Inaugurare: După mai multe amânări tehnice, fântâna a fost pusă oficial în funcțiune în august 2023.

N.R.: „Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii – o emoție copleșitoare…
Ei sunt niște fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mișcare-adaugată la mișcare
și lumina ce-o zărești, din soare!

Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!” („Laudă omului” de Nichita Stănescu)

INSIDER: „Artă sau….? Când am trecut prin dreptul Hotelului BTT am văzut și eu dar, nu am înțeles ce este. Voi ați văzut? Eu nu mă pricep la artă. Sau unde este pasul de la artă la altceva. Ați înțeles mesajul? Scopul? Sau ce este. Fără cuvinte nepotrivite…doar o părere. Foto: Claudiu Loghin.
PS. Am găsit o definiție a esteticii urâtului. Estetica urâtului este o categorie filozofică și literară care aduce în artă aspecte dezagreabile, grotești și elemente considerate respingătoare, fiind consacrată în literatura română de Tudor Arghezi. Conceptele sale de bază includ redefinirea frumosului prin acceptarea urâtului ca material artistic și șocarea publicului pentru a reflecta întreaga realitate. Asta doar dacă vorbim de artă. În acest caz nu se aplică. Nu atacăm persoane sau instituții că nu e frumos.” SURSA

N.R.: Această statuie bizară și controversată, înaltă de peste 2 metri şi cântărind în jur de 200 de kilograme, a fost amplasată în august 2026 în centrul stațiunii Buşteni, în faţa fostului hotel BTT, actial Alexandros Hotels.

Lucrare este cunoscută în spațiul public drept „,Culturistul din Buşteni”. Statuia din metal reprezentând un culturist cu ochelari de soare și un lanț gros la gât a fost realizată de un artizan din Azuga numit pe rețelele de socializare „Artizanul de metal”. Din cauza designului său neobişnuit, localnicii şi turiştii au comparat-o ironic cu diverse personalități din România, poreclind-o ba „statuia lui Dorian Popa”, ba a lui „Dani Mocanu” sau „Alex Velea. Statuia a costat vreo 5.000 de euro şi „promovează” mişcarea, sportul în aer liber şi turismul. Administratorul a hotărât să mute această statuie în curtea hotelului și să pună în locul ei „o inimă sau altceva asemanator”

Hotel Alexandros Busteni by Genco este situat în Buşteni, județul Prahova.

ARHIVĂ: CONSERVE DE BUȘTENI: „Aer proaspăt din Bucegi. Creează stări de inspirație, bună dispoziție și limpezimea profundă a vederii”. Toate la 10 lei! ∆∆∆∆∆ „URME DE URS”, COVASNA: „Conţine 100% excremente autentic-secuiești de urs brun transilvănean, fără gluten, fără conservanți, vegan.”

INSIDER: „Pentru toți care se întreabă cum arată Cayuga!🖤 de la Rața matură, ou și boboc!” SURSA

N.R.: Raţa Cayuga este o rasă americană de raţă domestică. A fost introdusă în regiunea Finger Lakes din statul New York în jurul anului 1840 şi este numită după poporul Cayuga din acea zonă. Până în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, a fost principala rață crescută pentru carne în Statele Unite. În secolul XXI este crescută în principal pentru ornament. Penajul este negru cu iridescențe metalice verzi și care se albește pe măsură ce îmbătrânește. Penele pot fi folosite la legarea muştelor de pescuit..A fost exportată pentru prima dată în Regatul Unit în 1851, iar în jurul anului 1890 a fost rapid înlocuită de rasei americane Pekin, mai ușor de jumulit pentru comercializare.

Cioc şi picioare de culoare neagră sau închisă. Greutate între 2,5 kg şi 3,5 kg. Corp lat și spate lung. Fire liniştită şi blândă. Foarte rezistentă la frig. Bună producătoare de carne și ouă. Rațele Cayuga fac ouă cu o coajă de culoare gri închis sau aproape neagră la începutul sezonului. Pe măsură ce perioada de ouat avansează, culoarea ouălor se deschide treptat, devenind gri deschis sau alb-verzuie. O femelă produce anual între 100 şi 150 de ouă. Perioada de incubație: 28 de zile.

ARHIVĂ: PUI BRESSE: Singurul pui din lume cu acte în regulă, se vinde cu ghearele și capul intacte. Preț 180 lei/kg! ∆∆∆∆∆ RARA AVIS, CRAIOVA: Pentru 1.500 de ani, lebăda neagră a existat în imaginația europeană ca o metaforă pentru ceea ce nu putea exista

INSIDER 1: „Avem vultur pe Universitate!” SURSA

INSIDER 2: „ASTĂZI AM reSCRIS ISTORIA! Am readus acasă, pe Palatul Universității din Bucureștiului, vulturul și cei doi grifoni care fuseseră distruși în urma bombardamentelor din 1944. Evenimentul reprezintă primul pas al refacerii integrale a frontonului original al Palatului Universității din București, proiect care va continua în următorii doi ani, până la reconstituirea completă a ansamblului sculptural conceput de arhitectul Alexandru Orăscu și realizat de sculptorul Karl Storck între anii 1862 și 1869.

Ansamblul montat astăzi este realizat din bronz și este alcătuit dintr-un vultur cu o greutate de aproximativ o tonă și doi grifoni de aproximativ 300 de kilograme fiecare, ceea ce face ca întreg ansamblul să cântărească 1,6 tone. Lucrarea, cu o valoare totală de aproximativ 2 milioane de lei, este semnată de sculptorul Alexandru Siminic, împreună cu colaboratorii săi, Teodor și Ștefan Siminic, fiind realizată prin tehnica tradițională a bronzului turnat prin ceară pierdută, cizelat și patinat, și are la bază creația originală a sculptorului Karl Storck.” SURSA

N.R.: „Palatul Universității din Bucureşti a fost lovit şi vulturul cu grifoni de pe fronton au fost distruşi în timpul raidului aerian din 4 aprilie 1944, efectuat de aviaţia anglo- americană (aliații occidentali), în cadrul luptelor din Al Doilea Război Mondial.

Data: 4 aprilie 1944 (în ziua de Paște). Atacatorii: Aviația SUA (USAAF) şi a Marii Britanii (RAF). O bombă a căzut direct pe corpul central al Palatului Universității, distrugând complet zona centrală a acoperişului şi celebrul ansamblu sculptural format dintr-un vultur şi doi grifoni.

Grifonii sunt creaturi mitologice hibride, descrise ca având trup, picioare şi coadă de leu, iar capul, aripile și ghearele de vultur. Apar în miturile din Orientul Apropiat antic și din mitologia greacă. Grifonul era văzut ca paznic feroce al comorilor, al minelor de aur şi al zeilor (precum Apollo sau Zeus). Combină regele animalelor (leul) cu regele păsărilor (vulturul), simbolizând puterea, curajul şi înţelepciunea divină.

ARHIVĂ: MANIFEST: O fi arătătorul, inelarul sau cel mijlociu?!

INSIDER:”Briseis la Palat! O lucrare minunată a maestrului Marcel Guguianu se află, în premieră, pentru câteva zile la Palat! Vă invităm să vă bucurați de ea! ” SURSĂ

N.R.: „Briseis”, în Holul de Onoare al Palatului Culturii din laşi – Numele lucrării face trimitere la Briseis, un personaj celebru din mitologia greacă (lliada lui Homer), o tânără capturată de Ahile în timpul Războiului Troian.

Materiale şi Tehnici de Realizare – ∆ Corp principal: Turnat în bronz, combinând două finisaje distincte pentru a crea contrast vizual: Bronz polişat (şlefuit): Folosit pentru torsul și spatele nudului, având o textură perfect fină, cu reflexii aurii ce pun în valoare liniile fluide şi anatomia stilizată; Bronz patinat (în nuanţe de verde/turcoaz): Aplicat pe draperia care acoperă parțial corpul și pe baza sculpturii, imitând oxidarea naturală a cuprului pentru a adăuga volum şi adâncime operei. ∆ Soclu: Realizat din marmură albă (sau neagră, în funcție de ediție/variantă), oferind stabilitate şi un contrast cromatic elegant cu bronzul sculpturii. ∆ Semnătură: Lucrarea este marcată de autor prin ștanțare directă sau pe o plăcuţă din alamă ataşată, purtând inscripţia ,M. Guguianu”.

Dimensiunile standard cele mai frecvente pentru sculptura „Briseis” realizată în bronz de Marcel Guguianu sunt următoarele: Înălțimea lucrării (fără soclu): aprox. 65 cm – 68 cm. Dimensiunile totale (lucrare): în jur de 65 x 14 x 17 cm sau 68 x 20 x 15 cm (în funcție de turnare și variantă). Înălţimea totală (cu soclu de marmură): aprox. 73 cm – 78 cm. Deoarece artistul a turnat şi finisat lucrarea în mai multe exemplare şi ediții de- a lungul timpului (unele în colaborare cu diferite turnătorii sau cu socluri de marmură de grosimi diferite), dimensiunile exacte pot varia cu 2-4 centimetri de la o piesă la alta. Lucrarea este caracterizată de liniile fluide, armonioase şi elegante specifice stilului lui Marcel Guguianu, un artist recunoscut la nivel internațional pentru modurile unice în care a redat nudul feminin şi silueta umană.

Marcel Guguianu (n. 28 iunie 1922, Bârlad, judeţul Vaslui – d.12 iunie 2012, Bucureşti) a fost un sculptor român. A urmat cursurile unei şcoli primare din Bârlad şi o parte a celor secundare pe care le termină în Galați. În continuare a frecventat cursurile şi lucrările Şcolii de belle arte din Bucureşti (1941 – 1945), la clasa lui Corneliu Medrea. A funcţionat ca profesor de desen şi caligrafie la şcolile din Bârlad: Liceul „Gh. Roşca Codreanu”, „Liceul Comercial de băieţi”, „Liceul Industrial de băieți”. Între 1954 – 1956 a lucrat la laşi, ocupându-se cu restaurarea unor monumente istorice din laşi şi din Bârlad. Din 1948 participă cu lucrări de sculptură la expoziţii anuale şi bienale. Din 1956 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici.

Se mută în Bucureşti în 1956. A participat la expozițiile din Budapesta, Odense, Roma, San Marino, Napoli, Aradjelovač, Belgrad, Montpellier, Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali, Washington, Sevilla, Miami. Are o colecţie muzeală, care-i poartă numele, la Contess Madelaine din New York. În 1992 s-a creat Fundația „Marcel Guguianu”. Este membru al Diviziei Culturale a Băncii Mondiale. Au demarat lucrările pentru Complexul muzeal Marcel Guguianu, în zona centrală a oraşului, vis-á- vis de Muzeul „Vasile Pârvan”, care va adăposti impresionanta sa colecție. În semn de adâncă preţuire față de elevul său, conducerea liceului în care Marcel Guguianu a învățat şi predat, a hotărât ca liceul să se numească Colegiul Tehnic Marcel Guguianu Zorleni”. Marcel Guguianu a fost membru fondator al „Clubului România – UNESCO” În 2004, a fost dat în folosinţă Pavilionul expozițional „Marcel Guguianu” pentru a pune în valoare lucrările donate de sculptor muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad