INSIDER: „La Art Safari, Young Blood 2.0 transformă un desert retro în artă superContemporană! Artist Matei Emanuel – Unreliable Biscuit. Praf de marmură, ciment şi obiecte ready-made.”

Ce este nou în artă? Problema noutății în artă, mai cu seamă a originalului, s-a tot dezbătut de-a lungul istoriei, din Renaştere, Iluminism, trecând prin marile avangarde şi până în zilele noastre, rămânând un subiect de actualitate în fiecare epocă în parte.

Prin apariția avangardelor artistice (fauvismul, dadaismul, suprarealismul etc.), secolul XIX a repus în discuție conceptul originalității prin noi modalități și medii de exprimare prin care artele vizuale au fost create și contemplate.

Originalitatea operei de artă, îndelung discutată de-a lungul timpului, s-a transformat acum în noutate. Dar ce mai considerăm a fi nou astăzi? Ce forme şi concepte nemaivăzute şi nemaiauzite mai poate naşte arta in post-postmodernitate?

Firul roşu conducător, cum ar fi spus Stanislavski, este exact diversitatea cu care noul val de artişti îşi abordează subiectele, prin tehnici şi estetici remixate și reactualizate. Arta superContemporană, tributarǎ celei Contemporane, este o prelungire dată de însăşi noua generație de artişti în prag de afirmare.

Este arta prezentului, cea care există atât în atelierele acestor creatori, cât și pe platforme de socializare, unde are un potențial fantastic de viralizare.

O creație vie, efervescentă, în mişcare, autentică și directă, ce ilustrează și radiografiază societatea. Ea analizează concepte curente majore, dar şi rediscută, pe un ton contemporan, teme clasico-universale abordate de-a lungul timpului. Arta superContemporană se întâmplă aici şi acum!

Noul val de creatori cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani este parte din generația care a prins cele mai multe schimbări tehnologice din istoria noastră recentă. Acest lucru face ca perspectiva cu care abordează ori remixează unele realități sau irealități vizuale să fie filtrată puțin altfel. Viața paralelă din virtual ne angajează la noi reguli şi estetici superContemporane.

Însăşi folosirea prefixelor superlative (super, hiper, extra) ține de noile tendinţe şi abordări din stilul de viață și din marketingul zilelor noastre. Arta superContemporană trebuie privită cu mintea (super)deschisă şi înţeleasă corespunzător, pentru că e arta momentului. Este oglinda timpului tău!

Expoziția Young Blood 2.0 prezintă o nouă radiografie a societății actuale, transpusă de tinerii artişti români in medii clasice, dar şi inovative, care ridică diverse întrebări referitoare la cum ne raportăm la mediul înconjurător, la semenii noştri sau la noi înşine. Un act critic şi autocritic privind prezicerea viitorului omenirii, asaltat astăzi de progresele tehnologice, în contrast cu declinul ecologic planetar.

Raportarea noastră la timp s-a schimbat exponenţial în ultimii douăzeci de ani și asta mă face să cred că însăşi contemporaneitatea artei din prezent are nevoie de un nou „refresh”. Curator Mihai Zgondok

Art Safari, ediția a 11-a, 10 feb. – 14 mai 2023. Program joi – duminică 12:00-21:00. Palatul Dacia- România, Lipscani 18-20. Copiii sub 12 ani au acces gratuit. DETALII

N.R.: Unii susțin ca primii biscuiți ar fi apărut in China, in urma cu 10.000 de ani, în vreme ce alții sunt de părere ca asirienii sunt cei care au inventat acest prima desert. Totuși, dovada arheologică în acest sens plasează apariția biscuiților în jurul anului 2500 i.e.n. Iar asta, după ce un grup de arheologi a descoperit, pe unul dintre pereții unui mormânt egiptean, un desen care arată cum câțiva egipteni supravegheau un cuptor in care biscuiți. erau pregătiți.

În Grecia antică, biscuiții aveau la baza făină, ulei, lapte și miere. Pe de altă parte, în Imperiul Roman, biscuiții erau cunoscuți drept „pâinea soldatului”, fiind pregătiți și ambalați astfel încât să reziste o perioadă îndelungată. Din punct de vedere etimologic, termenul „biscuit”, atestat în Evul Mediu, are origini latine, fiind un cuvintele „coctus”, ceea ce înseamnă „copt de două ori”. După secolul al XV- lea, zaharul înlocuiește treptat mierea în rețetele pentru biscuiți și nu numai. Apoi, începând cu secolul al XVII-lea, era consemnată apariția biscuiților cu ciocolată.

Ingrediente biscuiți populari: Făină de grâu, apa, sirop de glucoză, fructoză, grăsime vegetală nehidrogenată (palmier), zahăr, agenți de afânare (carbonați de amoniu, carbonați de sodiu, difosfati), agent de umezire (glicerol), emulsifiant (lecitina din soia), sare îndată, conservant (metabisulfit de sodiu), aromă. Alergeni: gluten, soia, sulfiți.

ARHIVĂ: ROZ DIN 1928: Cine scuipă ciungă în Piaţa Revoluţiei? Guma Turbo ar fi meritat o statuie în fiecare oraş! OXO KULTURAMA: Monumentul Cojii de Sămânţă. „Bomboane agricole” de la daci până în prezent! OXO LILIAN THEIL, 90 ANI: „O bătrână care zâmbeşte”, broderii anarhiste, cea mai exotică apariție de la Art Safari ediția 10! OXO ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic! OXO ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! OXO SABIN BĂLAȘA: Art Safari 2020 a devenit Albastru

INSIDER: „Astăzi vom promova statuia Sfântului Florian din Aradul Nou!Monumentul Sfântului Florian, localizat pe str. A. M. Guttenbrunn, nr.135, la intersectia străzilor A. M. Guttenbrunn cu Zimbrului și perioada de atestare, anul 1869.

Monumentul îl reprezintă pe „Sf. Florian”, patronul protector al pompierilor; statuia este realizată din fontă turnată la Reşiţa la comanda familiilor Dambacher şi Sachs şi este acoperită cu pigmenţi de diferite culori, subliniind echipamentul unui legionar roman. Despre cel care astăzi este sanctificat cu numele de Florian, istoria ne spune că acesta a fost un cetățean roman ce a murit ca martir în anul 304, în Lauriacum (N.R.: acum localitatea se numește Lorch, Austria). Florian a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, fiind comandant al armatei imperiale în provincia romană Noricum. Pe lângă activitățile militare, el mai era responsabil și de organizarea brigăzilor de pompieri. Legenda spune că Florian a stins în mod miraculos un incendiu folosind un singur ulcior cu apă, astfel încât este deseori reprezentat purtând un ulcior sau o găleată.

Legenda spune că în anul 1792 s-a declanșat un mare incendiu care amenința cu distrugerea întregului cartier. Cei care erau prea slabi pentru a-și oferi ajutorul în acțiunile de stingere a focului, au fugit la Biserica din cartier și s-au rugat la Sfântul Florian. Scriptele atestă faptul că ploaia a fost cea care a contribuit la stingerea incendiului ce amenința întregul cartier. Din acel an, credincioșii romano-catolici din zonă se adunau în fiecare dimineață a zilei de 4 Mai pentru a asculta slujba de liturghie închinată Sfântului Florian, iar apoi plecau într-un convoi, conduși fiind de fanfara pompierilor în uniforme de paradă, la locul unde incendiul a fost oprit de ploaia salvatoare.” SURSA

N.R.: Statuia ridicată în dreptul acestei adrese este opera unui sculptor necunoscut. Aşezată pe un soclu înalt de 1, 70 m din gresie, decorat cu un cap de înger în miniatură şi două cruci ale Sf. Florian, statuia îl reprezintă pe Mucenicul Florian, patronul pompierilor și este una dintre puținele statui colorate reprezentându-l pe Sf. Florian în România. În afara statuii din Aradul Nou mai există şase statui ale Sf. Florian răspândite prin vestul României în Jimbolia, Turda, Carei, Zădăreni şi Sânpetru German dintre acestea doar cele din Zădăreni, Sânpetru și Aradul Nou sunt colorate. Statuia, de aproximativ 2 metri, este realizată din fontă turnată la Reșița și este aşezată pe soclul din gresie inscripționat cu anul și numele sfântului într-un chenar de tip romanic. Întreaga statuie este pigmentată în diferite culori care subliniază ținuta unui legionar roman.

În acele vremuri, când creştinismul abia se născuse prin sacrificiul Lui Iisus, Imperiul Roman urmărea eradicarea acestuia. Astfel, Aquilinus a fost trimis pentru a desfășura acțiuni de persecutare a creştinilor. Când acesta i-a ordonat lui Florian să ofere sacrificii zeilor romani conform practicilor religioase ale romanilor, el a refuzat. Drept urmare a fost bătut, torturat și executat prin înnecare cu o piatră legată de gât în râul Enns.

O altă legendă despre martirul Florian spune că acesta a fost condamnat la ardere pe rug de către Împăratul Diocletian, însă pedeapsa a suferit schimbări când Florian a provocat soldații romani să aprindă rugul spunând: „Dacă o veți face, voi urca la cer pe flăcări.” Luând aminte la cele spuse, în loc să-l ardă pe rug, soldații l-au biciuit, l-au jupuit de viu, l-au trecut prin foc și, în cele din urmă l-au aruncat în râul Enns cu o piatră legată cu o funie în jurul gâtului.

Se spune că după un timp martirul a apărut în viziunea unei femei pe nume Valeria și i-a cerut acesteia să-l înmormânteze într-un loc mai potrivit. Șase sute de ani mai târziu, cândva între 900-955, a fost ridicată o mănăstire în apropierea mormântului lui Florian, în jur dezvoltându-se și satul Sf. Florian. În cele din urmă trupul său a fost mutat la mănăstirea Sf. Florian, aproape de Linz. Sf. Florian a devenit şi patronul Poloniei în 1138, când Papa Lucius III a acceptat rugămintea Episcopului Cracoviei şi a trimis moaşte din trupul sfântului în Polonia. De atunci Sf. Florian a fost considerat patronul Poloniei, al orașului Linz și al pompierilor austrieci și polonezi. Curând după acestea un om a fost salvat dintr-un incendiu invocând numele Sfântului Florian, astfel încât numele acestuia a continuat să fie invocat împotriva incendiilor.

Sf. Florian este sărbătorit de către credincioșii catolici în 4 mai, data morţii sale. Până la instaurarea regimului comunist credincioșii catolici din cartierul Aradul Nou sărbătoreau ziua Sf. Florian împodobind statuia cu coșuri cu flori, asistând dimineața la liturghia Sf. Florian, după care plecau în procesiune înspre statuie, cântând un cântec specific de trei strofe, se rugau, iar la sfârşitul ceremoniei se trăgeau focuri de armă, iar florile erau împărțite oamenilor pentru a le duce acasă. Timp de 45 de ani tradițiile religioase au fost interzise, iar după căderea comunismului, datorită scăderii numărului etnicilor germani și a mediei de vârstă al acestora, procesiunea Sf. Florian nu a fost reluată. Cu toate acestea, credincioșii se roagă Sf. Mucenic Florian, patronul pompierilor și în prezent, aşa cum se rugau și în trecut, în cazul incendiilor și chiar al inundațiilor.

ARHIVĂ: HĂLMEAG, BRAȘOV: Ultima statuie a Împărăteasei Sisi din cele 96 ridicate de orfanii din Ardeal de care a avut grijă. Doar 5 în Europa!

INSIDER: „O poveste de dragoste de acum aproximativ 6000 de ani – Pereche de statuete antropomorfe „Îndrăgostiții de la Gumelnița” 4200-3900 BC, eneolitic, cultura Gumelnița, exponatul lunii (lui Sfântul Valentin & Dragobete!) la Muzeul Național de Istorie al României.

În holul de la intrare, cam stingheră într-un colț și fără vreun afiș de atenționare, o ratezi cu siguranță la intrarea în circuitul muzeal. Dacă ai haine sau bagaje lăsate în dulăpioarele de la casa de bilete, o ratezi și la ieșire.

Perechea preistorică de îndrăgostiţi a fost descoperită, alături de un pandantiv din aur ce imită silueta umană, în timpul săpăturilor arheologice din 1960, coordonate de Vladimir Dumitrescu în situl eneolitic de la Gumelniţa (Olteniţa, jud. Călăraşi) – considerat de specialişti una dintre cele mai importante aşezări din perioada eneolitică din spaţiul est-european.

Piesa este cu totul specială, deoarece reprezintă unul din rarele cazuri de redare a cuplului bărbat-femeie din arta neo-eneolitică. Din punct de vedere morfologic, artefactul este o descoperire unică, una dintre creațiile originale ale civilizaţiei gumelnițene. Se remarcă maniera în care au fost înfăţişate cele două personaje și emoționează tandrețea dintre cei doi.

Cronologic, statueta se încadrează în a doua jumătate a mileniului V î.Hr. și aparţine culturii Gumelnița, una dintre cele mai complexe şi mai interesante civilizații ale epocii neo-eneolitice din Sud-Estul Europei.

Piesa a fost realizată din lut, modelată manual de artizanii preistorici, decorată cu incizii și perforații, arsă pentru a-i spori rezistența, apoi pictată cu alb și roșu, pigmenți care s-au păstrat doar în mică măsură și pe anumite porțiuni. Înălțimeꓽ 6,8 cm.

O replică a acesteia a fost creată special și este disponibilă pentru publicul vizitator, pentru cei care doresc să cunoască mai îndeaproape piesa, să interacționeze cu ea, să observe anumite detalii, s-o atingă.

Micro-expoziția va fi accesibilă publicului până la sfârșitul lunii și va putea fi vizitată la Muzeul Național de Istorie a României, de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.” SURSA

ARHIVĂ: OLTENIȚA: “Muzeul Gumelnița din orașul unde nici un turist nu a ajuns vreodată”