PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

BUCUREȘTI: Unii ascund gunoiul sub preș, alții îl basculează direct în Lacul Morii!


INSIDER: „Am fost martorul unei întâmplări pe care nu am cum să nu o arăt tuturor. S-a întâmplat pe 4 februarie 2020 lângă Lacul Morii. Las imaginile să vorbească.” SURSA

CRAIOVA – LICEUL CAROL I: “De zeci de ani, asistăm aproape impasibili la degradarea acestei clădiri simbol“


INSIDER: „Au trecut câteva zile de la dezbaterea organizată în Sala de Festivități a Colegiului Carol, cele văzute și auzite s-au mai așezat, așa că a sosit timpul să scriu și eu despre impresiile pe care mi le-a lăsat acel eveniment, mai ales că în ziua următoare, prin bunăvoința domnului profesor Liviu Ionescu și cu permisiunea domnului director Cristian Stăiculescu am făcut o lungă plimbare prin aproape tot liceul.

Într-adevăr, situația cu care se confruntă clădirea este cu dramatică. Vizitându-i sălile de clasă părăsite, coridoarele lipsite de animația specifică unui liceu, senzațiile sunt mult mai puternice decât observând-o din exterior.

De ce s-a ajuns aici? Sigur, un prim set de motive este indolența cronică și lipsa de implicare a mai multor instituții. începând cu primăria (care judecă orice investiție în cheie electorală) și continuând cu Direcția Județeană de Cultură (care, cu legea în mână, ar fi trebuit să nu permită degradarea acestui monument istoric), cu Prefectura (care ar fi trebuit să pună pretindă instituțiilor responsabile să-și respecte obligațiile și atribuțiile), cu Inspectoratul Școlar (care a tratat cu superficialitate și dezinteres o problemă cât se poate de serioasă a comunității), ba chiar și cu conducerea Colegiului (care s-au complăcut într-un adevărat „dolce far niente”),

Pe lângă toate acestea mai este încă un motiv: nu doar autoritățile sunt de vină, ci și noi cetățenii. De zeci de ani, asistăm aproape impasibili la degradarea acestei clădiri simbol.

Primarii vin și pleacă, înșiră aceleași minciuni, iar oamenii continuă să-i creadă. La fel, guvernanții: se bat cu cărămida în piept, fac vizite de lucru, țin cuvântări, apoi dispar: unii la pușcărie, alții de acolo de unde au venit. Iar noi, craiovenii, nu reușim să vedem că anul acesta clădirea Colegiului este mai degradată decât anul trecut, iar anul viitor are mari șanse să cadă de-a binelea.

Revenind la dezbatere trebuie să spun că mi-a produs o mare dezamăgire, dar, în egală măsură mi-a dat și speranțe.

Dezamăgire, pentru că m-aș fi așteptat să avem discuții mai animate, din care să rezulte implicarea a cât mai mulți oameni. Cu toate bunele intenții ale dlui. Danut Mic, gazda dezbaterii, aceasta nu s-a întâmplat, ba chiar am avut sentimentul că se încearcă o minimalizare sau chiar deturnarea subiectului. Sper să greșesc.

Speranțe, pentru că am aflat de la Nicolae Giugea (singurul oficial prezent) că s-a intrat în linie dreaptă: Compania Națională de Investiții are banii necesari, peste o lună și jumătate se va organiza prima licitație, pentru proiectare și există termene precise pentru celelalte etape de lucru.

Pe de altă parte, câteva observații se impun în continuare.

Prima, legată de patrimoniul extraordinar care se găsește în custodia Colegiului, din care cea mai importantă parte este biblioteca. Dar, pe lângă cărțile rare din bibliotecă mai există o fabuloasă colecție de roci (multe din ele fiind fragile și greu de transportat). De asemenea, există un extraordinar material didactic, cu o inestimabilă valoare muzeală, multe piese având peste 100 de ani !

Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă lucrurile se vor mișca foarte repede și, așa cum ne dorim cu toții, în scurt timp va fi selectat constructorul iar lucrările vor putea începe. Cum se vor căra cărțile din bibliotecă sub presiunea unui constructor interesat doar de respectarea termenului de predare a lucrării ? Ce se va întâmpla cu celelalte piese de patrimoniu ? Inspectoratul Școlar, Primăria, conducerea Colegiului trebuie să treacă imediat la identificarea soluției corecte și la aplicarea ei. Din fericire, un spațiu de depozitare există în fosta cantină, iar adaptarea acesteia se poate face cu o minimă bunăvoință.

Dar, până la depozitare, este obligatoriu ca tot patrimoniul Colegiului Carol I să fie corect inventariat, evaluat, asigurat. Iar când spun patrimoniu, nu mă refer doar la cărțile rare din bibliotecă, ci și colecția de roci, la materialul didactic unicat, la tablouri, la statui, la frescele din holul cancelariei. Prin urmare, alături de instituțiile enumerate mai sus, este obligatoriu ca la bunul mers al lucrurilor să contribuie și Ministerul Culturii, prin specialiștii de care dispune.

Tot în legătură cu biblioteca și cărțile rare existente acolo, ar trebui să avem în vedere posibilitatea scanării tuturor volumelor, pe modelul folosit în marile biblioteci din lumea civilizată. Știu, nu este o acțiune simplă, ci dimpotrivă ! Dar fondul de carte existent în biblioteca colegiului merită cu prisosință această abordare.

A doua observație: în incinta Colegiului Carol se găsește și o bază sportivă, probabil cea mai dezvoltată între bazele liceelor din Craiova: terenuri de baschet, volei, handbal, minifotbal, piscina acoperită precum și o sală de sport.

Legat de această sală de sport (o clădire cu valoare de monument istoric, la rândul ei supusă unui foarte avansat proces de degradare) vreau să atrag atenția că nu este cuprinsă în proiectul de reabilitare al Colegiului Carol, deși face parte integrantă din complexul de clădiri. Iată de ce, pe modelul folosit de Ministerul Dezvoltării, cred că este cazul ca și Ministerul Tineretului și Sportului să se implice pentru reabilitarea bazei sportive și mai ales pentru Sala de Sport.

În loc de concluzie, un gând de încheiere: este evident, Colegiul Carol a fost tratat cu indolență, nepăsare, dezinteres. Sub presiunea societății civile, asistăm acum la o schimbare de atitudine: există un plan, există și banii care să finanțeze aplicarea acestui plan. Dar nu este destul ! M-aș bucura dacă – pe lângă planuri și bani – va exista dorința fermă ca întreg complexul de clădiri și funcțiuni de la Colegiul Carol I să-și recapete strălucirea de odinioară și astfel, să fie redat orașului pentru a-i întregi zestrea culturală.

Dar asta nu se poate face prin reabilitarea unui corp de clădire ci doar prin efortul conjugat al tuturor instituțiilor enumerate mai sus. Fără acest efort, există riscul ca lucrările de reabilitare a Colegiului Carol să fie incomplete.

Nu pot să închei fără a mulțumi încă o dată domnilor profesori Mic Danut și Liviu Ionescu pentru implicarea de care dau dovadă. Le mulțumesc și tuturor celor care, văzuți sau nevăzuți, elevi, cadre didactice sau personal auxiliar, le sunt alături.” SURSA

ARHIVĂ: EPIGONII: „Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri”

CRAIOVA: Dorel de la RAADPFL, ucigaș din prostie!


INSIDER: „Angajații RAADPFL Craiova și-au uitat „obiectul muncii” agățat în firele de curent. O bucată considerabilă de lemn rezultat din toaletarea copacilor amenință să cadă în capul trecătorilor” SURSA

ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” *** LA JUMATE: Dar WC-ul cum arată la Hotel Selena? *** SINAIA BINE FĂCUTĂ: „Bun venit în România. Aşa construim noi în 2016. Felicitări arhitectului!” *** CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute!

HAND-MADE: „Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug!”


INSIDER: „Îți pot spune că sunt pasionată de tot ce înseamnă lucru manual și că îmi aduce o liniște și o fericire nespusă orice creație pe care o fac. Am luat ideea de a face aceste lantișoare cu numele scris pe bobul de orez din Turcia unde un domn făcea acest lucru pe litoral. După ce mi-am achiziționat unul, în drum spre casă, mi s-a spart așa că am hotărât să îmi fac eu unul mai bun!

De mică îmi place să presez flori așa că am hotărât să adaug în sticluța mea și o floricică mică pentru culoare și o inimioară lucrată din lut polimeric (realizarea de obiecte în miniatură din lut fiind una din pasiunile mele!).

Purtând lănțișorul la gât am fost întrebată de nenumărate ori de unde l-am achiziționat și pentru că îmi erau drage, persoanele care întrebau, le-am făcut și acestora, numai că am început să am comenzi și m-am hotărât să le pun în vânzare pentru o sumă destul de mică pentru a putea fi achiziționate de toată lumea. Plăcearea vine din crearea acestora și privind fețele zâmbitoare ce le primesc.

Despre mine: Sunt o româncă din București căsătorită de aproape 9 ani cu un turc. Împreună avem un băiețel minunat de un an și jumătate. Am locuit la Istanbul 6 ani iar acum mă împart între Turcia și România pentru că nu mai pot sta departe de casă. Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug! Turcii sunt foarte buni negustori, dar nu au îndemânarea și priceperea noastră. Românul din nimic construiește multe.

Neajunsul nostru în care ne-am născut ne-a determinat să construim și șlefuim lucruri nemaipomenite. Ne-a învățat să ne descurcăm cu ce avem și să facem frumos din ce e urât. Mâ mândresc că sunt româncă și stau cu fruntea sus oriunde mă duc. Am terminat dreptul iar acum lucrez la o renumită firmă internațională de avocatură, în Istanbul.” SURSA

ARHIVĂ: MINIATURI: Artist cu bisturiul. Sculptură în mina de creion. *** MACRAME: Lămpile create luminează viața și sufletul. *** CADOU ÎN CIORAP: “Fără bani, am fi cu toţii bogaţi”. Oricum, în caz de nevoie, spargeți geamul! *** CADOURI CU SUFLET: „Minitablouri pictate cu drag, pe şindrile de lemn de fag” *** ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii”

SUA vs RO: Schimbi locul schimbi norocul?


INSIDER: „Soacra mea (americancă) are 89 de ani și merge la gym de trei ori pe săptămână; pentru a rămâne flexibilă și cu tonus bun. La 70 de ani a deschis o nouă firma și la 75 s-a recăsătorit, după ce a fost văduvă un deceniu. Aparține unui club de arte care organizează concerte și expoziții, merge frecvent la teatru, la cinema și evenimente artistice. Aparține și unui club (book club) și în fiecare lună citește o carte (aceeași toți membrii clubului) pe care împreună o dezbat. E un pretext pentru a sta activ, curios și conectat social, pentru a lua ceaiul cu prieteni. Folosește un iPhone pe care își comanda Uber și cu care face poze. Merge la un curs de istorie pentru că “history always interest me and finally I have time to find more about it”.

Este născută în 1930, în anul Caprei, în zodia Balanței. Niciodată nu vorbește despre boli, bolnavi, tratamente, dureri sau neplăceri. Niciodată nu vorbește rău despre oameni și nu exprimă păreri nesolicitate. Întotdeauna vrea să știe ce este nou în știința, ce este “ Current” la moda – în design, în muzica, cinema, fashion. Este foarte punctuală, disciplinată, și “ considerate” ( îi pasă de ceilalți). Foarte multe dintre cele enumerate mai sus nu implică a cheltui bani, ci o anume atitudine și viziune asupra vieții. E important să subliniez asta pentru că…. În acest timp, la jumătate de Glob distanță, părinții mei care au 70 +, merg lunar la medicul de familie, după o rețetă. Se consumă și se ceartă din cauza evenimentelor din politică, folosesc telefoane cu taste și știu toate bolile celor apropiați, inclusiv tratamentele ce le urmează. Atitudinea lor, deși se vrea deschisă, este în general guvernată de “ NU” (nu se poate, nu este sănătos, nu îi cunosc, nu merge culoare deschisă la vârsta mea, nu are efecte secundare?)

Ei nu merg la evenimente pentru ca este aglomerat / gălăgie/ dezordine/ departe/ caniculă / ger/ prea periculos. Ieșirile lor sociale sunt la clinică, la piață, în familie, scurte călătorii, la biserică. A, și au un cavou bine pus la punct, și taxele bisericești, anuale, plătite la zi. Stau și ma întreb unde, cum și de ce se produce acestă discrepanță între stilul lor de viață. Cum seniorii vestici au decis să meargă la un free – concert, iar cei români să stea pe bancă, cu vecinii lor și să vorbească despre reumatism?” SURSA

BIO CIUPERCI: “Ultima veriga din lanțul sclaviei moderne, evaziunii fiscale, distrugerii mediului și îmbogățirii peste noapte a unor jepcari”


INSIDER: „Ciuperci culese în Munții Carpați de copii, femei gravide și bătrâni în condiții de sclavie modernă, cumpărate cu 8 lei/kg de achizitori români care adesea nu plătesc niciun fel de taxe pe sutele de tone exportate vară de vară în Franța, Italia, Belgia și alte țări europene și întoarse pe rafturile supermarketurilor și restaurantelor de lux în punguțe frumos ambalate, cu etichete „bio”, la doar 33 de lei porția de 30 de grame.

Cel mai probabil, poza de mai jos e ultima verigă din lanțul vicios al sclaviei moderne, evaziunii fiscale, distrugerii mediului înconjurător și îmbogățirii peste noapte a unor jepcari aflați sub protecția autorităților locale.” SURSA

ARHIVĂ: CULMEA AGRICULTURII: România a ajuns să importe şi seminţe de dovleac. DIN CHINA! Preţ Bio: 7,5 lei *** BALANŢĂ: Ouă adunate din toată Europa, fierte şi vopsite în Austria, vândute pe datorie în România! *** SOS: Pădurile din Retezat ard în şemineele din Vest! *** PRODUSE BIO: „Mâna lungă a mafiei comerciale îi ”hrănește” și pe funcționarii acestor organisme”

IARNA PE ULIȚĂ: Cum citești plăcuțele unui BMW răsturnat într-o curbă cu polei?


INSIDER: „Din ce țarā sunt plăcuțele astea?” SURSA

TeCUPLEZI.ro: Ce este “speed dating” și cum îți poate schimba viața o întâlnire la prima vedere?


Într-o lume grăbită și însigurată, bântuită de fantome digitale, o întâlnire la prima vedere, cu o persoană reală, ți-ar putea schimba viața într-o singură clipă de “conexiune sufletească”. Da, este acea săgeată a lui Cupidon, astăzi uitată sau ignorată, dar care poate atinge pe oricine, oriunde și oricând – pe stradă, în autobuz, la semafor. O privire de câteva secunde îți intră în suflet și îți aprinde inima, dar apoi se pierde rapid în aglomerația străzii… Când și unde să mai găsești acei ochi de care te-ai îndrăgostit în fugă? Poate într-o joi, la o întâlnire de “speed dating” pe str. Brezoianu la nr. 36. Dacă nu știți ce este “speed dating”, vă spunem noi pe scurt – o întâlnire față în față, între un număr egal de femei și bărbați care discută liber, într-o ambianță plăcută și sigură, fără nici un fel de obligații. Aici aveți șansa să vă priviți adânc în ochi și să vă întrebați inima dacă cel/cea din fața voastră este sufletul pereche. Dar înainte de toate, TU mai crezi în dragoste la prima vedere? Până să îți răspunzi la această întrebare, vizitează pagina noastră TeCuplezi.ro