INSIDER: „RAT AT At II/ Alexandru Ranga – Pavilionul Contemporan Art Safari New Museum s-a deschis în Amzei 13, într-un spațiu nou (fosta piață agroalimentară Piața Amzei) – 4500 de metri pătrați de artă. Noul sezon, care are loc în perioada 26 martie-19 iulie, de joi până duminică, 11-20.”

N.R.: ” Ranga Alexandru (Hangas), artist vizual, sculptor, s-a
născut la 15 martie 1995, București. A studiat la Universitatea Națională de Arte, București. A luat premiul UAP pentru cel mai tânăr artist
sculptor, în anul 2024. Are licență în sculptură Metal Fabricator.
Colonia sculpturală a lui Alexandru Ranga propune un autoportret colectiv al noii generații de artişti şi, prin extensie, al condiţiei umane contemporane, suspendate între visceral şi virtual. Într-o eră a imaterialității digitale, în care existenţa este adesea redusă la suprafeţe netede, pixeli şi algoritmi de optimizare, aceste prezenţe zgrunțuroase revendică dreptul la o realitate tactilă, grea şi imperfectă-metafore plastice ale adaptabilităţii extreme.

Şobolanul, cu reputaţia sa de supraviețuitor infam, este ales pentru a vorbi despre tăria necesară artistului contemporan pentru a crea în condiţii potrivnice. Acesta nu mai este boemul visător, ci un combatant care sfidează marginalizarea la care e supus de o societate care îl privește adesea ca pe un parazit înzestrat cu skill-uri inutile. Această dualitate – sfinţenia sau geniul ascunse sub o aparenţă grotescă – are o tradiţie respectabilă în istoria culturii, de la sfera laică la cea religioasă.

Sfântul Mucenic Hristofor-cel cu cap de câine – oferă cheia de boltă a acestei dualităţi. Potrivit tradiției răsăritene, chinocefalii recurgeau la automutilare pentru a refuza cariera războinică, fiind astfel lăsaţi în pace de cuceritori. Această „urâţenie” asumată ca formă de protecție este oglindită în materialitatea rugoasă, metalică şi zgrunțuroasă a sculpturilor.

Textura abrazivă sugerează o carapace de reziliență, o mască socială obligatorie pe care artistul o poartă pentru a-şi proteja miezul creativ. Prin refuzul finisajului seducător, „urâţenia” acestor forme devine un simbol al nevoii de autenticitate, captând adevărul visceral al spiritului creator care refuză să fie domesticit de reguli sociale sau aliniat algoritmilor marketingului digital.” Curator Cristian Cojanu

Arhitectură expozițională/exhibition architecture: SHAFT Org. În parteneriat cu 1001 Arte / in partnership with 1001 Arte

FOTO 1,: Cronos – Sculptură inspirată de poezia Lecţia despre cerc a lui Nichita Stănescu. Arhitectura corpului uman este înscrisă în formă perfectă.

INSIDER: ArtSafari 2026, Pavilionul Contemporan – Felix Aftene. Jurnal – Artistul explorează multiple medii de creație: pictură, sculptură, pictură murală și new media, având o practică intensă pe scena națională și internațională – expoziția reunește lucrări realizate pe parcursul a aproape 40 de ani. Art Safari New Museum s-a deschis în Amzei 13, într-un spațiu nou (fosta piață agroalimentară Piața Amzei) – 4500 de metri pătrați de artă – noul sezon, care are loc în perioada 26 martie-19 iulie, de joi până duminică, 11-20.”

N.R.: „Felix Aftene (n. 1 ianuarie 1972, Vaslui, județul Vaslui) este un artist vizual postmodernist, exponent al școlii ieşene de pictură.

Felix Aftene s-a născut în anul 1972, în oraşul Vaslui. A reușit să își convingă părinții să îl înscrie la liceul de artă, pentru că reușise să câștige o diplomă la concursul „Cântarea României” în 1985. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncila” din lași în 1990. În această perioadă, a frecventat atelierul pictorului lon Neagoe.

Din 1990, şi-a continuat studiile artistice la Academia de artă „George Enescu” din lași, secţia Artă Monumentală, la clasa profesorului Dimitrie Gavrilean. În 1996, termină facultatea ca șef de promoţie. În această perioadă, călătorește în Rusia, Franța, Italia și Maroc, unde vizitează muzeele și scolile de artă, întrând în contact cu mediile artistice din aceste țări.

În 1998, câștigă un concurs pentru realizarea unei picturi murale în spațiul Direcției Generale a Finanţelor Publice laşi. Lucrarea, intitulată „Babylon”, este realizată în tehnică mixtă pe o suprafaţă de 74 mp, iar execuția ei a durat trei luni. În 2008, revine în spațiul public cu o altă lucrare, „Capsula timpului”, un monument realizat din bronz, amplasat în faţa Primăriei municipiului lași la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a oraşului.

În domeniul picturii, Felix Aftene este unul dintre cei mai activi artişti contemporani din România. Lucrările sale se gasesc în muzee și colecții private din țară şi străinatate (S.U.A, Marea Britanie, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Israel). În 1997-1998, lui Felix Aftene i se acordă Bursa Uniunii Artiştilor Plastici, România.

Realizează ilustrații de carte pentru editurile Polirom, Humanitas, Junimea. A ilustrat integral „Cartea fiinţelor imaginare” de Jorge Louis Borges, Ed. Polirom, ediția 2006, și „Amour” de Maxim Crocer, Ed. Humanitas, ediția 2010.

Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1997. În 2005, intră în Biroul de Conducere, iar din ianuarie 2013 este preşedinte al U.A.P.R., filiala laşi.

În 2001, împreună cu Gabriela Drinceanu şi Zamfira Bârzu formează „Grup 3”, un grup artistic a cărui coerenţă stilistică vine din reevaluarea tradiției patrimoniale est-europene prin modalități de expresie noi, păstrând suportul tradițional.

INSIDER: „Arhitectură expozițională: Diana Nicolaie. Restaurare: lonela Călinescu şi Mădălina Spanu, Departamentul Conservare şi Restaurare, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti În parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică şi Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanța.

În 25 februarie 1988, în urma supervizării săpăturilor de expansiune urbană, arheologii Constantin Chera şi Virgil Lungu au descoperit, în apropierea Liceului „Mircea cel Bătrân”, un cavou de familie prevăzut cu culoar de acces de tip dromos. Deşi planul dreptunghiular al mormântului este relativ comun perioadei, interiorul său a dezvăluit una dintre cele mai spectaculoase descoperiri făcute vreodată în Constanţa, impresionând prin starea deosebită de conservare şi fiind considerat cel mai bine păstrat monument funerar de acest tip de pe teritoriul judeţului, din punct de vedere arhitectural şi pictural.

Mormântul pictat de la Tomis, de tip hipogeu, nu este singurul monument de acest fel descoperit în necropola Tomisului. Structuri similare, caracteristice secolelor IV-VI d.Hr., au fost descoperite, de asemenea, la Silistra şi la Mangalia.

Se presupune că mormântul a aparținut unei importante familii tomitane, care trăia la începutul secolului al IV-lea, când Tomisul era una dintre cele mai înfloritoare metropole de la Pontul de Vest.

În mormânt se află o cameră funerară pictată în întregime în tehnica a secco, cu o cromatică clasică în nuanţe de roşu, albastru, galben, verde, alb şi negru, ilustränd scene complexe, cu reprezentări având motive antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe. Simbolistica picturii este strâns legată de tradițiile naturalismului artei greco-romane, abordand subiecte păgâne, Motivele animale, păsările ilustrate, elementele florale şi arborii pot fi interpretate ca o evocare a paradisului. Aceeaşi simbolistică legată de învierea şi de imortalitatea omului este redată şi în imaginile care îl reprezintă pe cei patru porumbei sau pe potârnichile care beau apă dintr-o cupă. Unele dintre animalele pictate în interiorul mormântului au o semnificație cultică. Festinul funerar (reprezentat de o masă în jurul căreia sunt adunate şapte personaje), păunii (care simbolizează nemurirea), iepurele care mănâncă struguri dintr-un coş răsturnat, potârnichile şi porumbeii trimit la diverse aspecte ale credințelor vremii.

Orientarea est-vest a momintelor, inventarul funerar al sicrielor și celotate rămăşite descoperite în mormânt, precum şi simbolistica scenelor reprezentate pe pereții cavoului indică faptul că cei înmormântați aici erau paleocreştini.

După un amplu proces de restaurare, finalzat în martie 2025, Momântul pictat de la Tomis a fost pus în valoare, conservat si deschis publicului larg devenind cea mai recentă atracţie a Muzeului de Istorie Natională şi Arheologie Constanța.”

N.R.: „Un mormânt de tip hipogeu (din grecescul hypo = sub și gaia = pământ) reprezintă o construcție funerară subterană, de obicei săpată în stâncă sau zidită sub pământ, destinată înhumării uneia sau mai multor persoane.

lată principalele caracteristici ale acestui tip de mormânt: ∆ Amplasare Subterană: Spre deosebire de mormintele de suprafață, hipogeul este situat integral sub nivelul solului, adesea acoperit de un tumul (o movilă de pământ). ∆ Structură Complexă: Adesea este compus dintr-un coridor de acces, numit dromos, și o cameră funerară propriu-zisă. ∆ Decoraţiuni: Multe hipogee antice sunt renumite pentru picturile murale interioare, reprezentând scene mitologice, religioase sau vieţile celor decedaţi. ∆ Utilizare: Aceste morminte erau specifice elitei sau comunităților creștine timpurii, fiind utilizate în special în perioada romană și romană târzie (secolele IV-VI d.Hr.).

În concluzie, un hipogeu este o cameră funerară subterană, adesea pictată și elaborată, care servea ca loc de veci pentru cei bogaţi sau de rang înalt în antichitate.”