INSIDER: „Cuplul olandez care se sărută”, XXXL – Westpoort, Amsterdam. Statuile mari sunt amplasate de-a lungul Canalului Marea Nordului. Modelul pentru statui este un suvenir olandez al lui Trophee în albastru de Delft, de dimensiuni mult mai mici.. Zaandam, Netherlands 🇳🇱” SURSA

H.R.: Couple XXXL (Kussend Paar), amplasată în zona Westpoort / Hempontplein din Amsterdam, Olanda. Sculptura a fost realizată de artistă Saske van der Eerden în anul 2017. Este confecționată din epoxy și are un design inspirat de celebra ceramică alb-albastră de Delft (Delftware), înfățişând un cuplu în haine tradiționale olandeze care se sărută. Măsoară aproximativ 10 metri înălțime şi cântărește în jur de 6.700 kg.

📍Locație: Este situată de-a lungul canalului Noordzeekanaal, în apropierea terminalului de bac Hempont, fiind un punct de reper cunoscut pentru turişti şi biciclişti. Sculpturile sunt situate de-a lungul Ankerweg, (Noul) Hemweg face parte dintr-o rută rapidă de biciclete între centrele Amsterdamului şi Zaandam, care traversează feribotul. Sculpturile reprezintă o inițiativă de a face ruta rapidă de biciclete şi zona de aşteptare pentru biciclişti la feribot mai atractive. Cuplul care se sărută este faimos în întreaga lume şi nicăieri altundeva nu poți vedea unul la o scară atât de mare. Acestea servesc drept punct de reper de-a lungul traseului şi pe mal pentru bărcile care trec. Sculpturile sunt inspirate de un suvenir olandez mult mai mic, Trophee în albastru de Delft.

Sculpturile cântăresc în jur de 6.700 de kilograme şi au o înălţime de aproximativ zece metri. Fabricarea lor a durat şase luni. De la ideea inițială până la realizare, a durat aproape doi ani. Sculpturile seamănă cu figurinele albastru de Delft. Intenția sculpturilor este de a evoca dragostea şi, dacă este posibil, de a încuraja oamenii să facă o fotografie cuplului care se sărută. Aceasta este văzută ca un punct de reper pe malul râului din apropierea oraşului Hempontplein din Amsterdam, care se întinde spre Zaandam. Pe 14 decembrie 2017, sculpturile au fost dezvelite după ce fiecare a fost transportată cu un camion cu platformă de la atelierul din Hoofddorp la locul desemnat şi ulterior aşezată la locul potrivit. Seara, Cuplul care se sărută este iluminat.

EPILOG: Artistul de artă stradală Tim Rodermans a folosit o imagine a acestor statui într-o pictură murală de mari dimensiuni, pe un perete gol din Sarphatistraat. Aceasta fost viziunea sa asupra pandemiei de coronavirus; cuplul care se sărută a fost plasat separat şi se gândeşte la vremuri trecute şi la vremuri mai bune. În 2024, această pictură murală a fost înlocuită cu una nouă.

N.R.: „Dutch kissing couple (cuplul olandez care se sărută) este un suvenir tradițional olandez iconic, sub formă de figurine sau decorațiuni, care înfățişează un băiat și o fată (sau un cuplu de țărani) purtând costume populare tradiționale olandeze şi saboți de lemn, aplecați înaintea unui sărut.

Aspect: Figurinele îi arată de obicei pe cei doi aplecați unul spre celălalt, adesea cu mâinile la spate, îmbrăcați în haine tradiționale din zone precum Volendam sau Marken (bonete, şorţuri, costume naționale) şi saboți de lemn (klompen), uneori ținând lalele sau având inscripționate mesaje precum „Holland” sau „Kisses from…”.

Origine și istorie: Se inspiră dintr-o fotografie din jurul anului 1920 cu doi copii pe nume Jan şi Grietje din satul de pescari Volendam, aflată în posesia Muzeului Zuiderzee – imagine care i-a inspirat pe comercianții de suveniruri să creeze primele statuete.

Materiale şi forme: Se găsesc frecvent în stilul clasic Delft Blue (ceramică albă pictată cu albastru de cobalt), dar și din ceramică colorată, polystone, metal sau lemn. Pe lângă figurine, designul apare pe magneți, căni, globuri de zăpadă, suporturi pentru lumânări sau solnițe. Este un cadou popular oferit adesea cu ocazia unor prietenii speciale, logodne sau nunți, simbolizând dragostea și farmecul tradițional olandez.”

ARHIVĂ: COPY/PASTE: „Bibelourile au fost cândva lucrări artistice respectate, executate cu măiestrie şi migală” ∆∆∆∆∆ MUZEUL CORPUS, OLANDA: Călătorie interactivă prin corpul uman, într-un gigant de 30 metri ∆∆∆∆∆ PARCUL KEUKENHOF – OLANDA: Gradina Europei, paradisul parfumat al culorilor pe 32 de hectare ∆∆∆∆∆ ESCALĂ: Ce poţi face pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam între două avioane? ∆∆∆∆∆ RECLAMĂ LA MUZEU, AMSTERDAM: „Rondul de noapte” de Rembrandt adus la viață în mall, invitație la Rijksmuseum pentru a cunoaște originalul și la ING pentru restul ∆∆∆∆∆ AMSTERDAM: Hash, Marihuana & Hemp Museum. Fără foc, fiindcă focul face fum!

INSIDER: „FRAPPULA — sau cum să-l omori pe Dracula a doua oară, cu frișcă și sirop de căpșuni!

Măi, oameni buni, eu încă încerc să-mi revin!
Starbucks a decis să „onoreze” legenda lui Dracula și, implicit, istoria românilor, cu o creație de zile mari: FRAPPULA!
Da, ați citit bine. Frappula!
Avem Transilvania, avem castele medievale, avem legende care au traversat secolele, avem un personaj care a băgat spaima în planeta întreagă… și avem o echipă de marketing care a descoperit că, dacă amesteci Frappuccino cu Dracula, iese o capodoperă. Sau o catastrofă fonetică. Depinde în ce limbă ai crescut.
Încerc să-mi imaginez ședința de creație.
— Băieți, avem nevoie de un produs care să evoce misterul Transilvaniei, farmecul lui Dracula și spiritul Halloweenului!
— Am o idee! Frappuccino… Dracula… FRAPPULA!
— GENIAL! Promovați-l internațional!
— Șefu’, dar a verificat cineva cum sună numele ăsta în română?
Liniște.
Se aude un espressor în fundal.
— În ce limbă?
Și gata. Campania a fost aprobată. Bugetul, probabil, cheltuit. Bonusurile, încasate.
Acum, să fim serioși: omul care a inventat numele poate că a avut intenții perfect nevinovate. E un joc de cuvinte între Frappuccino și Dracula. Până aici, toate bune și frumoase. Problema este că nimeni n-a părut să se întrebe dacă produsul ar putea avea o viață lingvistică proprie în alte limbi. Și uite așa, ceea ce trebuia să fie o băutură cu sânge de vampir a ajuns să provoace românilor o criză de râsu-plânsu’.
Dar stați, că povestea are și o parte fascinantă: produsul nu e nou. Frappula a mai existat și în 2015. A revenit în 2026 pe anumite piețe din America Latină, deci compania a avut la dispoziție unsprezece ani să-și lase geniul creator să se odihnească puțin.
N-a făcut-o.
Dracula a supraviețuit crucilor, usturoiului, țărușilor și vânătorilor de vampiri, dar nu știu dacă va supraviețui reputației de mascotă pentru o băutură cu frișcă. Săracul conte! Dacă ar fi știut ce-l așteaptă, rămânea în criptă și nu se mai lăsa inspirat de nimeni. Iar noi, românii, ce să facem? Să ne simțim onorați? Să ne umplem de mândrie națională? Să ridicăm un monument în cinstea echipei care a reușit să transforme legenda Carpaților într-un exercițiu de dicție cu risc de explozie? Propun să înființăm o comisie națională de evaluare a denumirilor comerciale. Să nu mai plece niciun produs în lume fără avizul unui român care să-l citească de trei ori cu voce tare și să nu scuipe cafeaua pe masă.
Iar echipei Starbucks îi transmit atât:
Dragilor, Dracula vă mulțumește pentru omagiul adus. Dar data viitoare, înainte să-i folosiți numele, poate întrebați și un român.
Nu de alta, dar nu orice combinație de cuvinte devine branding. Uneori, devine probă de rezistență pentru mușchii abdominali.
Până una-alta, eu rămân cu o întrebare care mă macină mai tare decât cofeina:
CINE A FOST ÎN ȘEDINȚA AIA ȘI CUM A REUȘIT SĂ-ȘI PĂSTREZE O FAȚĂ SERIOASĂ CÂND A PROPUS FRAPPULA?!
Vreau nume. Vreau funcții. Vreau CV-uri. Vreau să știu dacă omul respectiv a primit promovare sau dacă toată echipa a plecat acasă cu un bonus în sirop de căpșuni. Că, sincer, eu încă sunt undeva între râs și plâns. Și nu știu dacă să-mi comand o cafea sau să chem un exorcist pentru departamentul de marketing.
De râsu-plânsu, cu gheață, frișcă și Dracula la pachet!” SURSA

STARBUCKS COLOMBIA: „Starbucks îşi aduce înapoi înfricoşătorul Frappula Frappuccino exact la timp pentru Halloween!

Băutura inspirată de vampiri a revenit oficial la Starbucks Columbia, cu o combinație delicioasă şi tulburătoare de straturi albe cremoase, spirale roşu-sânge, ciocolată neagră la bază şi un topping generos de frişcă.

Creaţia de Halloween preferată de fani este disponibilă pentru o perioadă limitată, oferind clienților o altă şansă de a se bucura de una dintre cele mai emblematice băuturi înfricoşătoare de la Starbucks.

Deocamdată, revenirea a fost observată în Columbia, fără a fi confirmat un anunț al unei lansări în SUA. Ai încerca Frappula Frappuccino?” SURSA

N.R.: „Băutura lansată de Starbucks în anul 2015 se numeşte „Frappula” (Frappula Frappuccino) – un joc de cuvinte între Frappuccino şi Dracula), fiind o băutură tematică cu aspect „însângerat”, creată special pentru Halloween.

Anul lansării: A fost într-adevăr lansată oficial în 2015 în Statele Unite, Canada şi ulterior în regiuni din America Latină.

De ce a devenit virală în România: Din cauza rezonanţei numelui în limba română (care sună foarte apropiat de o expresie vulgară), internetul românesc a transformat campania de marketing într- o glumă virală.

Situația actuală: Starbucks a decis recent să readucă băutura Frappula în meniul de Halloween din America Latină, stârnind din nou un val de meme-uri şi reacții ironice pe rețelele sociale din România.”

ARHIVĂ: HALLOWEEN: Accident pe DN 13. Era ceață! ∆∆∆∆∆ HALLOWEEN 2020: „Problemele simple de acces la Educație cu care se confruntă elevii și profesorii sunt horror!” ∆∆∆∆∆ MĂȘTILE LED: Ultimul răcnet în materie de deghizare, schimbi 100 de măști statice & dinamice printr-o fluturare a mâinii – „Ne dați ori nu ne dați?”

INSIDER: „Când mergeți la Muzeul Municipiului București, adică Palatul Suțu, o sa vedeți un ceas deosebit. De la intrare o sa vedeți imaginea lui in oglinda, dar, privit direct, merge în sensul invers acelor de ceasornic.

Povestea palatului începe in 1833 când Costache Suțu decide sa construiască un conac pe terenul soției sale Ruxandra. Costache provine din ultima familie de domnitori fanarioți din România, a avut 5 copii cu soția (4 fete și un băiat) și 5 copii cu amanta (4 fete și un băiat). După aproape 30 de ani, Palatul Șuțu intră în posesia lui Grigore Suțu, căsătorit cu Irina, singurul moștenitor (întrucât fiul făcut cu amanta murise). Și demarează ample lucrări de îmbunătățire, apelând la serviciile lui Karl Stork. Acum este adăugată oglinda de Murano ce are in partea superioara bustul sculptat in lemn al Irinei, dar și ceasul neobișnuit.

Despre Grigore și Irina (care nu au avut urmași) se spune că iubeau foarte mult balurile și plimbările la șosea. În fiecare zi plecau în trăsura cu roți roșii, cu caii împodobiți cu tot felul de zurgălăi, cu vizitiul îmbrăcat cu haine cu fir de aur și cu un arnăut așezat în spatele trăsurii cu pistoale și iatagane. Nelipsit era și pudelul lor alb care, după moarte, a fost împăiat și așezat în palat. Gelozia și istoricul tatălui lui au făcut-o pe Irina să concedieze toate servitoarele tinere și să angajeze numai doamne trecute de prima tinerețe și mai puțin “aspectuoase”. În replica, atunci când pleca din București, Grigore lăsa un slujitor să o urmărească pe Irina și să dea raport zilnic.

Balurile aveau un ritual aparte. Invitații trebuiau să vina cu trăsura, erau primiți în fața Palatului de un valet îmbrăcat în alb, apoi de Grigore. După primele cuvinte și strângeri de mâini, erau poftiți înăuntru, unde, pe un jilț impunător, îi aștepta Irina. În fața acesteia, zăboveau un timp influențat de rangul pe care îl aveau (între câteva secunde și 10 minute). Cei doi soți nu stăteau niciodată unul lângă celălalt, întrucât el era mic și gras, iar ea foarte înaltă. De aceea erau numiți “Turcul și Cămila”.” SURSA

N.R.: „Numai la #PalatulSuţu poți vedea: 🔴 Scara monumentală, care se desface în două brațe elegante, proiectată în anul 1862 de #KarlStorck, recunoscut sculptor şi artist decorator;
🟠 O uriașă oglindă adusă special de la #Murano, prinsă într-un superb ancadrament; 🟡 Singurul mare ceas cu mecanism inversat din București, marca Collin din Paris, comandat special de #GrigoreSuțu la sfârşitul secolului al XIX-lea, care te ajuta să știi cât este ora doar privindu-l în oglinda de Murano;” SURSA

📍ADRESA: Palatul Suţu – Bulevardul lon C. Brătianu nr. 2) – program miercuri-duminică, 10.00 – 18.00 (ultima intrare la 17.30)

ARHIVĂ: CEASUL ATMOS: Mecanism care sfidează limitele orologeriei – funcționează neîntrerupt timp de decenii folosind doar variaţiile de temperatură! ∆∆∆∆∆ LA PAZ, BOLIVIA: „Ceasul Sudului” de pe Clădirea Congreselor are poziția inversată a cifrelor pe cadran și funcționează în sens invers acelor de ceasornic. Din 2014! ∆∆∆∆∆ LEVOGIR: Invers acelor de ceasornic – sensul eternității, armoniei și al vindecării. Sensul vieții fără de moarte! ∆∆∆∆∆ GHID PRACTIC: Cum îți poți tranforma ceasul obișnuit, într-unul antiorar, cu mișcare levogiră? ∆∆∆∆∆ SOL REX REGUM: „Soarele, Regele Regilor”, ceas solar de 20 metri – măsoară timpul pe Via Transilvanica ∆∆∆∆∆ TURNUL CU CEAS, SIGHIȘOARA: Primărie până în 1575, Muzeu de Istorie, din 1899. În sfera aurită din vârf sunt copii ale unor înscrisuri vechi săsești & documente relevante, adăugate la fiecare 100 de ani ∆∆∆∆∆ MUZEUL CEASULUI, PLOIEȘTI: A măsurat jumătate de secol cu sute de ceasuri. Inclusiv cu cel al lui Constantin Brâncoveanu!

INSIDER: „Foto-Drumul și Crucea Talienilor din comuna Mălini (jud.Suceava) – Drumul Talienilor sau DJ209B (numit și Drumul Vitoriei Lipan) este un drum județean din România care unește comunele Mălini din județul Suceava și Borca din județul Neamț prin Pasul Stânișoara. Denumirea lui vine de la drumarii italienii aduși de regele Carol I pentru a construi șoseaua.

Drumul, construit în 1902-1904, la origine a avut un caracter în primul rând militar strategic și în al doilea rând comercial. După Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost teatrul unor lupte grele duse în porțiunea sa montană. Actual are însă un caracter preponderent turistic, acoperirea cu servicii turistice fiind centrată în arealul limitrof porțiunii estice.” SURSA

N.R.: „Drumul Talienilor este menționat în literatura română de către Mihail Sadoveanu, ca element în drama romanului Baltagul şi se suprapune peste calea pe care a străbătut-o Vitoria Lipan pentru a-şi căuta bărbatul.

Lungimea lui este de 55,22 km, din care 33,6 km sunt pe teritoriul județului Suceava şi 21,62 km pe cel al județului Neamț. Cel mai înalt punct este în Pasul Stânișoara la 1235 m, unde cumpăna apelor separă cele două judeţe.

S-au construit şi 6 cantoane rutiere câte trei pe fiecare parte a muntelui, din care astăzi se mai păstrează doar două în punctele Valea Colibel şi Clungi 111, Acestea erau normate ca locuințe pentru câte 2 familii în vederea susținerii personalului care îngrijea șoseaua. La final, drumarii au ridicat in Pasul Stănişoara o cruce mare din piatră. O parte dintre insemnele sculptate pe corpul crucii au fost inspirate din însemnele regale.

După Lovitura de stat de la 23 august 1944, porţiunea montană a șoselei a fost teatrul unor lupte grele. Din imediata proximitate a Pasului Stânişoara unde fuseseră construite cazemate, armata germană a executat tiruri de artilerie până la aliniamentul väii Moldovei. În timpul luptelor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente. Au mai rămas doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care s-au montat mai tarziu o cruce metalică (luată de la o biserică mutată) și o troiță. Mai târziu, cazematele au fost aruncate în aer.

Şi în epoca actuală pe ambii versanți ai muntelui, există atât amintirea cât şi urmaşii drumarilor care au venit din Peninsula Italică.”

ARHIVĂ: PASUL CIUMÂRNA, SUCEAVA: Palma, primul monument al drumarilor din România ∆∆∆∆∆
STRĂJERUL TRANSFĂGĂRĂŞANULUI: „Omul mută munții” – monument dedicat celor care au unit Muntenia cu Transilvania prin inima celor mai înalți munţi din România!

INSIDER: „O frumoasă inițiativă la Aeroportul din Iași: un colț de lectură amenajat pentru călătorii care vor să savureze o carte înainte de a pleca spre alte zări. 📚❤️”SURSA

N.R.: „Aeroportul Internațional laşi găzduieşte primul colț de lectură (reading corner) dintr-un aeroport din România. Proiectul este realizat de Fundaţia Cărturești şi Cărturești în parteneriat cu Aeroportul Internațional laşi. Le oferă pasagerilor o alternativă relaxantă la ecrane şi un mod plăcut de petrece timpul de așteptare înainte de îmbarcare. Colecție: Aproximativ 250 de volume şi reviste puse la dispoziție gratuit.

Locație: În zona de îmbarcare Schengen din Terminalul T4 al Aeroportului laşi.”

ARHIVĂ: BIBLIOTECA DE LA METROU: Călătorii metrorex, upgradați sufletește, intelectual ori material? ∆∆∆∆∆ CLUJ NAPOCA: Mica bibliotecă de scară de bloc încurajează cititul. „Cine citește nu fură, iar cine fură nu citește!” ∆∆∆∆∆ ALBENA, BULGARIA: Biblioteca de pe Plajă, 6000 de cărți în 15 limbi. Unică în Uniunea Europeană! ∆∆∆∆∆ FURGĂSIT: Biblioteca stradală, citind printre rafturi: „Craiova citeşte, dar uită să dea mai departe!” ∆∆∆∆∆ BIBLIOTECA METROPOLITANĂ: “Trebuie să treacă 10 ani să se hotărască ce scriitori contemporani merită să figureze în colecțiile ei?!” ∆∆∆∆∆ APARENŢE: Sprijinim intelectualii sau doar ne sprijinim pe intelectuali? ∆∆∆∆∆ 451º FAHRENHEIT: „Pompierii ardeau lucruri, iar timpul avea grijă să ardă anii şi oamenii” ∆∆∆∆∆ POMANĂ: Ziua Mondială a Cărţilor Nevândute. Cum să mori din dragoste de carte? …Indiferent de carte! ∆∆∆∆∆ MĂCELĂRIE: Cărţi hăcuite la Librăria Cărtureşti!

INSIDER: „🚙 Scriind o pagină a istoriei automobilului, Muzeul Automobilului Românesc din Câmpulung Muscel ne poartă prin timp, aducând la viață povești ale industriei auto locale.

🚗 Înființat pe 14 iulie 2014 de pasionatul colecționar și inginer Emil Hagi, muzeul adăpostește o impresionantă colecție de automobile românești. Dintre aceste piese de muzeu, cele mai importante sunt modelele ARO, Dacia și Oltcit, care au marcat generații de șoferi.

🏭 Muzeul se află într-o clădire cu o istorie interesantă, fost cămin cultural, și oferă vizitatorilor o secțiune exterioară și una interioară, unde sunt expuse nu doar automobilele, ci și multe obiecte legate de istoria acestora. În secțiunea exterioară, sunt expuse aproximativ 70 de vehicule românești, unele restaurate, altele încă în proces de restaurare.

🔧 Printre exponate se află un Ford V8, construit între 1936-1939, o mașină care a fost realizată la București. De asemenea, o altă piesă de rezistență este un IMS 57, primul vehicul 100% românesc fabricat în 1957, care se inspira din modelele GAZ rusești.

🚙 Muzeul nu se oprește doar la automobile; în interiorul clădirii, vizitatorii pot descoperi biciclete, motorete, motociclete și chiar un lacăt cu cifru ce a aparținut secției de elicopter IAR Brașov.

🛠️ Cu un astfel de patrimoniu, Muzeul Automobilului Românesc este un loc care nu trebuie ratat, așa că, dacă ajungeți în zona Câmpulung Muscel, nu îl ratați.” SURSA

N.R.: „Muzeul Automobilului Românesc se află în Câmpulung, județul Argeş, şi este un loc dedicat istoriei auto naționale (în special mărcile Dacia şi ARO). Fondatori: Inginerul Emil Hagi şi fiul său, Alexandru Hagi.

Colecția exterioară: Aproximativ 70 de autovehicule (între care modele clasice Dacia, ARO, IMS, Oltcit, maşini de pompieri şi un exemplar rar Ford V8 produs la Bucureşti în 1936). Piese unicat: Prototipuri rare precum ARO 16 sau vehicule pregătite pentru expediții speciale (de exemplu, modelul ARO M461 folosit în Expediţia TransAfricană).

Colecţia interioară: Fotografii de arhivă, filme pe rolă, insigne, medalii, diplome, machete, jucării vechi şi piese tehnice legate de industria auto românească.

Program: Zilnic, 10:00 – 18:00. Intrarea este gratuită, muzeul funcţionând pe bază de donații.

📍Adresă: Şoseaua Națională nr. 69B, Câmpulung, judeţul Argeş (pe DN73, la intrarea/ieşirea dinspre Piteşti / Bucureşti).

ARHIVĂ: NEW YORK feat DACIA: “Orașul care nu doarme niciodată, trage un pui de somn!” ∆∆∆∆∆ IA D’ACIA: Senzaţie majoră cu 40 la oră. Distanţa: 7.370 km! „Dramatică, singuratică, animalică” ∆∆∆∆∆ VISUL ROMÂNESC: „Pega-sus-pe-Dacie” din 1970! ∆∆∆∆∆ OLTCIT LA WASHINGTON: „Lumina stinsului amor/ Ne urmăreşte încă” ∆∆∆∆∆ AVENTURA „TATĂ & FIU & TICO”: De la Nordkapp la Polul Nord, până în Sahara și Munții Caucaz. 29.000 km!