INSIDER: „500.000 de euro mai târziu, avem același gard pe Văcărești, dar acoperit cu mesh-uri.

Pentru cei care nu mai țin minte, în iulie 2025, Băluță a propus un proiect de „reabilitare” a gardului de pe Calea Văcărești. Costul se ridica la 300.000 de euro.
Am arătat atunci că acel gard este în continuare în stare bună și că mici lucrări de reparații sau întreținere nu au cum să coste atât de mult. În aprilie 2026, Băluță vine cu modificarea proiectului, care ridică costurile la 500.000 de euro.
Rezultatul este cel pe care îl vedeți în imagini. Gardul vechi a fost acoperit cu o folie albă, peste care au fost montate aceste mesh-uri pe care le vedem pe toate gardurile din Sectorul 4. Genul acesta de combinații, făcute pe banii noștri, cresc concentrația de fațete dentare, bronz excesiv, ceasuri de zeci de mii de euro și Lamborghini Urus în culori stridente.” SURSA

ARHIVĂ: SECTOR 4: “Avem o țară ca-n povești, Vestită-n toată omenirea, Cu capitala-n București, Și capitalul… nicăierea”

INSIDER: „– Eclipsa totală de Soare, Spania 2026 – Ieri seară am asistat la probabil cel mai spectaculos fenomen astronomic pe care îl putem vedea de pe Pământ. Oarecum pot spune că sunt la a doua eclipsă totală de Soare, dar sunt la prima pe care mi-o întipăresc în memorie în faza de totalitate. De ce zic asta, în 1999 aveam 3 ani când observam din București eclipsa de Soare, țin minte foarte bine fazele parțiale ale acelei eclipse și cum spuneam că „Luna mănâncă Soarele”, totuși totalitatea de atunci nu o țin minte, cel mai probabil a fost un nor în timpul maximului. Acum, 27 ani și o zi mai târziu, am prins toate fazele eclipsei pe un cer perfect senin, de lângă Calatayud, împreună cu soția, câțiva prieteni și colegi din astROmania.

Experiența trăită a fost extraordinară, nu doar faza totală, ci și cum eclipsa te pregătea pentru ceea ce urma să vină. Dacă la începutul eclipsei Soarele ardea puternic, pe măsură ce Luna mânca din ce în ce mai mult din Soare, intensitatea radiației solare scădea și ea, pe la jumătatea eclipsei deja nu mai simțeam cum ne arde Soarele, iar lumina din jur începea să fie din ce în ce mai difuză, adăugând un dramatism deosebit. Cu câteva minute înainte de totalitate, lumina din jur era atât de slabă încât peisajul părea ireal… și apoi deodată s-a întunecat, Soarele a fost acoperit complet de Lună, iar coroana solară a devenit vizibilă pentru cele aproape 100 de secunde de totalitate. În partea stângă a discului solar se afla o protuberanță uriașă, vizibilă cu ochiul liber, iar începutul și sfârșitul totalității au fost marcate de un frumos inel cu diamant.

Dacă nu ați văzut până acum o eclipsă totală de Soare, vă spun sincer, merită tot efortul de a încerca să o vedeți. Puteți încerca fie individual, cum am făcut eu, fie să mergeți în grup în expediție, deoarece anul acesta au fost 2 expediții românești pentru observarea eclipsei și astfel scăpați de grija drumului, cazării și locului de observație, fiindcă se vor ocupa organizatorii de tot. Și parcă a trecut prea repede… așa că o așteptăm cu entuziasm pe următoarea -> 2 august 2027

12 august 2026
Sony A7s, luneta 72/420 puse pe StarAdventurer 2i
Calatayud, Spania
Corlaci Niky” SURSA

Această prezentare necesită JavaScript.

N.R.: O Eclipsă de Soare este un fenomen astronomic prin care Luna trece între Pământ și Soare, blocând parţial sau total lumina astrului de pe Pământ. Tipuri de eclipse solare: Parţială: Luna acoperă doar o parte din discul solar; Totală: Luna acoperă complet Soarele, vizibilă doar pe o bandă îngustă de pe Pământ; Inelară: Luna este prea îndepărtată pentru a acoperi tot Soarele, lăsând un inel luminos vizibil; Hibridă: Trecere între eclipsă inelară și totală, în funcție de poziţie. Detalii şi siguranţă: Faza maximă: Poate dura de la câteva secunde la câteva minute în cazul totalității. Protecţie: Privitul direct fără filtre speciale oarbe poate distruge vederea.

Eclipsa de Soare din 12 august 2026 a fost o eclipsă totală. Faza totală a eclipsei a putut fi observată din Groenlanda, Islanda, Spania, precum şi într-o mică parte din nord-estul Portugaliei. A fost cea de-a 16-a eclipsă totală din secolul al XXI-lea, dar cea de-a 19-a trecere a umbrei Lunii peste Pământ în acest secol (celelalte 3 fiind eclipse hibride). Traseul eclipsei a început pe coasta de nord a Siberiei (peninsula Taimîr, Marea Laptev), urmând iniţial o direcţie de la sud la nord. După o lungă buclă prin Oceanul Arctic, trecând pe lângă Polul Nord la doar câteva zeci de kilometri distanţă (unde Soarele era ascuns în proporție de 98,6%), direcţia sa s-a inversat spre sud, trecând prin nord-estul Groenlandei, virând treptat spre est pentru a atinge maximul în largul coastei nord-vestice a Islandei. Apoi a traversat Atlanticul de Nord pentru a ajunge în nordul Spaniei în cursul serii, terminând la apusul Soarelui în Insulele Baleare.

Deşi acoperirea geografică este redusă la scara continentului, este vorba într-adevăr de o eclipsă solară totală „europeană”, după cele din 11 august 1999 (continent) şi din 20 martie 2015, Insulele Feroe şi Svalbard. Conul de umbră al Lunii a traversat Islanda şi Spania, atingând o mică porţiune de 5 km în nord-estul Portugaliei.

România – În situația în care cerul a fost senin, eclipsa de Soare din 12 august 2026 a putut fi observată, înainte de apusul Soarelui, ca eclipsă parţială de Soare, într-o regiune din nord-vestul şi vestul României, mai precis într-o regiune situată la nord de o dreaptă imaginară care trece prin municipiile Târgovişte şi laşi. Acoperirea cea mai mare a discului solar a fost de 34,2% la Carei, în judetul Satu Mare.

Franţa – În cartea sa Astronomie populaire (titlul, în română: „Astronomie populară”), publicată în 1880, astronomul Nicolas Camille Flammarion a prezis că această eclipsă totală va fi vizibilă la Paris. În realitate, la Paris ea a fost parțială. Pe parcursul secolului al XX-lea, revistele de astronomie prezentau încă această eclipsă ca pe o viitoare „eclipsă franceză”, preluând date vechi; de exemplu, numărul 184 al revistei „Ciel & Espace” din noiembrie-decembrie 1981 prezenta această eclipsă trecând prin Bordeaux şi Toulouse. Deşi, în cele din urmă, nu a fost aşa, eclipsa a trecut foarte aproape de Franța: caracterul său aproape total de-a lungul frontierei franco-spaniole a făcut-o inevitabil să fie remarcată. 21 La Biarritz, maximul eclipsei a fost atins la ora 20:27, cu până la 99,5 % din suprafața Soarelui acoperită de Lună. Mai la est, amploarea fenomenului scade treptat: acoperirea (maximă) este de 97,9% la Toulouse, 96,4 % la Marsilia, 95,8 % la Nantes, 95,1% la Nisa, 92,2% la Paris, 90,4% la Lille şi 89,9% la Strasbourg.

Spania – Această eclipsă este prima dintr-o serie de trei eclipse centrale, la un interval de aproximativ un an şi jumătate (532 de zile), care vor avea loc în aceeaşi țară, Spania. 4] A doua eclipsă va fi totală în extremitatea sudică a țării, pe 2 august 2027, iar a treia va fi inelară, pe 26 ianuarie 2028. Următoarea eclipsă în aceeaşi zi a anului va avea loc pe 12 august 2045, adică la nouăsprezece ani după această eclipsă, conform ciclului metonic. Această eclipsă a avut cu aproape un an înaintea celei din 2 august 2027, care va avea loc, aşadar, după douăsprezece cicluri lunare, ceea ce corespunde, de asemenea, la treisprezece luni draconitice şi va fi vizibilă tot din Spania. Eclipsa din 12 august 2026 face parte din aceeaşi serie Saros ca şi eclipsa din 1 august 2008, care a fost vizibilă, printre altele, din Rusia.

În SECOLUL AL XX-LEA s-au produs 228 de eclipse de Soare, între care: 78 parţiale, 73 inelare, 71 totale şi 6 hibride. Două eclipse inelare şi trei eclipse totale au fost necentrate:1 în aceste trei cazuri, centrul conului de umbră al Lunii nu a atins Pământul.

În fiecare an se produc cel puțin două eclipse de Soare. În 1902, 1906, 1908, 1913, 1916, 1924, 1927, 1928, 1931, 1942, 1953, 1954, 1971, 1973, 1992 s-au produs trei. În 1917, 1946, 1964, 1982 şi 2000 s-au produs patru, iar în 1935 s-au produs cinci eclipse de Soare. În luna iulie a anului 2000 s-au produs două eclipse parţiale de Soare.

Durate maxime: • eclipsă inelară: 14 decembrie 1955 (12 min 9 s); • eclipsă totală: 20 iunie 1955 (7 min 8 s); • eclipsă hibridă: 17 iunie 1909 (0 min 24 s).

Durate minime: • eclipsă inelară: 9 mai 1948 (mai puțin de 1 secundă); • eclipsă totală: 22 septembrie 1968 (0 min 40 s); • eclipsă hibridă: 3 octombrie 1986 (mai puțin de 1 secundă).

SECOLUL AL XXI-LEA numără 224 de eclipse de Soare, dintre care: 77 parţiale, 72 inelare, 68 totale şi 7 hibride. Două eclipse inelare şi o eclipsă totală sunt excentrate:1 în aceste trei cazuri, centrul conului de umbră al Lunii nu atinge Pământul. În fiecare an din secolul al XXI-lea se produc cel puțin două eclipse de Soare. În anii 2018, 2019, 2036, 2038, 2054, 2057, 2058, 2069, 2083, 2084, 2087 şi 2098 se produc câte trei eclipse de Soare, iar în anii 2011, 2029, 2047, 2065, 2076 şi 2094 se produc câte patru eclipse de Soare. Eclipsa totală de Soare cu durată maximă din secolul al XXI-lea s-a produs la 22 iulie 2009. Kagoshima, Japonia.

Durate maxime: • eclipsă inelară: 15 ianuarie 2010 (11 min 8 s); • eclipsă totală: 22 iulie 2009 (6 min 39 s); • eclipsă hibridă: 3 noiembrie 2013 (1 min 40 s).

Durate minime: • eclipsă inelară: 16 decembrie 2085 (19 s); • eclipsă totală: 31 mai 2068 (1 min 6 s); • eclipsă hibridă: 6 decembrie 2067 (8 s)

ARHIVĂ: ÎNTÂLNIRE CU SOARELE: Același loc, aceeași ora, un an. La infinit, la 8 minute lumină! ∆∆∆∆∆ AURA BUNEI VESTIRI: Soarele și Luna, ne-au ținut cununa. Astrele spun că totul va fi bine! ∆∆∆∆∆
SOL REX REGUM: „Soarele, Regele Regilor”, ceas solar de 20 metri – măsoară timpul pe Via Transilvanica ∆∆∆∆∆ CADRANE SOLARE: Bistrița, Poarta Transilvaniei -„Fără soare eu rămân tăcut” ∆∆∆∆∆ RITUAL SOLAR LA MAMAIA: „Purtau în ele nu doar funcția de a măsura timpul, ci întreaga poezie a legăturii dintre om, soare și pământ” ∆∆∆∆∆ LUNA ȘI MISTERIOSUL: „Când am zis că nu mai vedem cometa cu ochiul liber, surpriză!” ∆∆∆∆∆ CADOUL ABSOLUT: „Luna de pe cer” – Punctul de sprijin al Pământului! ∆∆∆∆∆ COMETA TSUCHINSHAN-ATLAS:”Când oamenii vor înțelege cât de mici suntem la scară cosmică, vor începe să se preocupe de viață pentru viață” ∆∆∆∆∆ COMETA HALE-BOPP, 1995: Spectacol pe cer timp de un an, „congelator cosmic” de 60 km în diametru, de acum 4,6 miliarde de ani. Următoarea vizită, în anul 4380! ∆∆∆∆∆ STAȚIA SPAȚIALĂ: Locul de unde se văd 16 răsărituri pe zi. De 300 de ori!

INSIDER: „Aceasta este o minune. Este gândăcelul Rosalia Longicorn, specie protejată, căruia îi ia 3 ani să se întrupeze și care trăiește între 3 și 6 săptămâni. Și eu l-am întâlnit. Mai întâi l-am văzut, apoi m-a lăsat să îl simt, și pe urmă m-a bucurat cu frumusețea zborului său. 30 de secunde de frumos care mi-au atins sufletul și mi-au amintit că în același spațiu, cu aceleași condiții, în același timp iluzoriu, unul poate trăi iadul și altul raiul, în funcție de alegerea personală.” SURSA

N.R.: „Croitorul fagului (Rosalia alpina) este un gândac saproxilic strict protejat la nivel european, inclus în reţeaua Natura 2000. Adulții au o culoare inconfundabilă albastru-catifea, pot atinge lungimi de 15- 40 mm şi sunt uşor de recunoscut după petele negre distincte pe elitre şi antenele foarte lungi, adesea mai lungi decât corpul său.

Habitat: Dependent de lemnul mort, această insectă îşi petrece stadiul de larvă în trunchiuri putrezite de fag, paltin sau ulm, în zone însorite şi luminişuri.

Adulții încep să apară din luna mai până în luna septembrie, maximul densității fiind atins în iunie-august. Masculii încep zborul cu circa o săptămână mai devreme decât femelele. După emergenţă trăiesc circa 15-24 de zile, timp în care pot fi observaţi mai ales între orele 10-18. În general zboară pe distanțe foarte mici, câțiva metri, fiind însă înregistrate şi deplasări mai lungi, de circa 1,5 km. De obicei nu se hrănesc în stadiul matur dar contribuie la polenizarea speciilor de plante pe care stau.

După împerechere, femele depun ouă mai ales în crăpăturile arborilor pe picior cu lemn descompus, de obicei în zone fără scoarţă şi însorite. După eclozare, larvele se mută mai adânc în lemn, formând galerii până la 10 cm adâncime. Larvele ies din lemn după 2-3 ani. În anul de emergenţă larvele se mută spre exterior și formează găuri de emergenţă de 3-8 mm.

Faptul că sunt ușor de observat poate duce la concluzia că specia are abundenţe mari, dar preferințele stricte de habitat fac ca în realitate numărul de exemplare care trăiesc într-o zonă să fie mic (densitate aparentă 40 exemplare mature per ha).

Croitorul fagului este specie protejată prin Directiva Habitate (specie prioritară, listat în Anexele II şi IV) și prin Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Reprezintă un indicator al biodiversității şi al stării de sănătate a pădurilor bătrâne. Din cauza valorii sale deosebite, este strict interzisă capturarea, uciderea sau deranjarea oricărui exemplar.

ARHIVA: ALBINA-DULGHER: Cea mai mare albină sălbatică din Europa s-a întors în România – este solitară, independentă şi nu produce miere!

INSIDER: „Priviți cele două fotografii. Este același loc: Castrul roman Arutela, de la Călimănești. Și înainte să ne minunăm de fotografia de jos, hai să vedem ce s-a întâmplat aici. În fotografia de sus nu e o poartă rămasă în picioare de pe vremea romanilor. Poarta cu cele două turnuri fusese reconstituită la începutul anilor ‘80, în urma cercetărilor arheologice, după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu. Deci și ce se vede în poza de sus era o intervenție modernă. Important de precizat. În fotografia de jos admirăm rezultatul intervenției actuale.

Castrul Arutela face parte astăzi din situl UNESCO „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”, iar aici se derulează prin PNRR proiectul „Reabilitare Castru Roman Arutela și Amenajarea de Spații Multifuncționale”. Toți banii alocați, vreo 12,4 milioane de lei. De banii ăștia nu s-au făcut doar lucrările astea din poză, mai sunt și alte amenajări și spații multifuncționale. Și acum vine partea cea mai frumoasă. În documentația pentru UNESCO din 2023 era prevăzută conservarea materialului antic și restaurarea intervențiilor moderne făcute în 1982, astfel încât ele să poată fi diferențiate de vestigiile antice. După care s-a întâmplat ce vedem. Au dispărut acoperișurile și aspectul de piatră și au apărut suprafețele astea perfecte, crenelurile și sticla. Și dacă vă gândiți că probabil a venit vreun Dorel într-o joi cu betoniera și a zis „lasă, șefu’, că știu eu cum erau romanii”, vă înșelați. La chestia asta s-a ajuns cu specialiști.

Ministerul Culturii spune că proiectul are la bază cercetări arheologice și istorico-arhitecturale și că soluția a trecut prin Comisia Națională a Monumentelor Istorice, Comisia Națională de Arheologie și Comisia Națională „Limes”. Adică avem dă toate: proiect, specialiști, comisii, avize, bani europeni. Mă, tot, adică mai mult decât perfect ne-am descurcat.

Și iese ce admirăm în poza de jos. Asta mi se pare mult mai spectaculos decât dacă ar fi făcut-o un Dorel, pentru că de la un Dorel te mai aștepți. Băi, dar când bagi un monument prin tot malaxorul instituțional al protejării patrimoniului și la final să-ți iasă asta. Adică ce mama naibii i-ați făcut? Cică „au pus în valoare”.

Eu chiar nu mă pricep, și nici nu mă dau vreun specialist p-aci, deci poate că există o fundamentare istorică impecabilă pentru ce vedem. Și cred c-am fi și noi curioși s-o citim. De ce crenelurile? De ce au dispărut acoperișurile? De ce finisajul ăsta? Care dintre cercetările arheologice și istorico-arhitecturale a dus la soluția asta? Nici dacă se apucau să zugrăvească vreo pensiune nu cred c-ar fi ieșit așa ceva. Dar aici e un sit arheologic roman inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Ce anume din poza de jos reprezintă „punerea în valoare” a ceea ce vedem în fotografia de sus? Că de pus, l-ați pus. Cu valoarea am avea nevoie de lămuriri.” SURSA

MINISTERUL CULTURII: „Castrul Roman Arutela, parte din Ruta Castrelor Romane din România, redat publicului.

Proiectul de reabilitare, finanțat prin PNRR, Componenta 11, Turism și Cultură, are la bază cercetări arheologice și istorico-arhitecturale desfășurate de-a lungul mai multor ani și a parcurs, în 2025, întregul proces de avizare de specialitate.

Ministerul Culturii a emis avizul solicitat în urma deciziilor favorabile ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, Comisiei Naționale de Arheologie și Comisiei Naționale „Limes”.

Inclus în situl UNESCO „Frontierele Imperiului Roman, Dacia”, Castrul Arutela este valorificat prin soluții adaptate valorii sale istorice.

Felicităm Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene pentru semnarea contractelor de finanțare și sperăm să avem parte de cât mai multe astfel de proiecte de reabilitare a patrimoniului din România.” DETALII

N.R.: Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localitățile Păuşa și Căciulata, în punctul „Poiana Bivolari”, lângă oraşul Călimăneşti, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 şi datând din epoca romană. Construcţia se găseştel4l pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu.

ARHIVĂ: BOJDEUCA LUI CREANGA: Vilă cu fundație de piatră și balcon închis. Numai 1,8 milioane de euro!

INSIDER: „Pe 15 august Podul Carol I de la Cernavodă va fi deschis pietonilor! Condiții și înscrieri pe linkul de mai jos. Dacă nu prindeți loc în trenul dedicat puteți veni cu alt tren sau mașina la gara Cernavodă Pod între 11.00-14.00 şi puteţi vizita podul.” SURSA

ANGHEL SALIGNY – Pod peste timp – 15 august 2026 – Program:

08:00 – Primirea participanților la Salonul Regal din Gara de Nord. Înregistrarea participanților şi vizitarea Salonului Regal, însoțită de o scurtă prezentare privind istoria, rolul şi simbolistica acestui spațiu reprezentativ pentru transportul feroviar românesc.

08:30 – 08:45 – Deplasarea către peronul 13 şi îmbarcarea în tren.

09:00 – Plecarea trenului pe ruta Bucureşti Nord – Cernavodă (aproximativ 1 oră și 30 de minute). Pe durata călătoriei vor fi prezentate informații despre istoria căilor ferate din România, Podul Anghel Saligny şi importanța strategică a magistralei București-Constanţa.

10:30 – Sosirea în zona Podului Anghel Saligny. Deplasare pietonală către zona cantonului (aproximativ 300 m), unde va fi amenajat un punct de primire cu o expoziție tematică şi o zonă în care participanții și vor putea alegeona mâncare băuturi răcoritoare.

Vizitarea Podului Anghel Saligny se va desfășura în grupuri de aproximativ 25 de persoane, fiecare grup însoțit de un ghid sau voluntar care va prezenta istoria construcției, performanţele fiind inginerești și impactul podului asupra dezvoltării României moderne. Timp dedicat fotografiilor, socializării și vizitării expoziției.

14:15 – Plecarea trenului către București Nord.

15:45 – Sosirea în Gara de Nord. Participanții care doresc pot continua experiența prin vizitarea Muzeului Istoriei Feroviare Român, situat pe peronul 14, unde vor beneficia de acces şi de prezentare ghidată. Important: Din motiv de siguranţă, copiii cu vârsta de până la 14 ani pot participa la eveniment, însă nu vor avea acces pe Podul Anghel Saligny. Tinerii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani vor putea vizita doar dacă sunt însoțiţi de un adult. Numărul maxim de participare este de 200 de persoane.” ÎNSCRIERE

N.R.: „În toamna anului 1895, pe malurile Dunării avea loc una dintre cele mai spectaculoase demonstraţii de încredere în ingineria românească. Podul feroviar proiectat de Anghel Saligny la Cernavodă era gata să fie deschis, după ani de calcule şi lucrări dificile. Înainte ca noua construcție să fie declarată sigură, trebuia însă să treacă printr-o probă care avea să intre în istorie.

Testul a fost pregătit cu 15 locomotive grele, aşezate într-un convoi impresionant. Acestea urmau să treacă peste structura metalică cu aproximativ 60 de kilometri pe oră, solicitând podul mult peste condiţiile unei traversări obişnuite. Pentru oamenii adunați la ceremonie, zgomotul roților, fluierul locomotivelor şi vibrațiile structurii trebuie să fi creat un moment greu de uitat.

Anghel Saligny nu a urmărit încercarea de la o distanță sigură. Potrivit relatărilor păstrate despre inaugurare, inginerul s-a aflat într-o șalupă chiar sub pod, împreună cu o parte dintre colaboratorii săi. Gestul avea un mesaj simplu şi puternic: omul care calculase construcția avea suficientă încredere în propria lucrare încât să stea exact în locul în care consecințele unei cedări ar fi fost dramatice.

Cele 15 locomotive au trecut fără probleme, iar podul a rămas stabil. După convoiul de încercare a urmat trenul destinat oficialităților și invitaților, care a traversat cu o viteză și mai mare, de aproximativ 80 de kilometri pe oră. Proba demonstra că noua legătură peste Dunăre putea suporta solicitările pentru care fusese proiectată.

Podul făcea parte dintr-un ansamblu feroviar uriaş construit între Fetești și Cernavodă, peste brațul Borcea, Balta Ialomiței și Dunăre. Cu viaductele incluse, complexul depășea patru kilometri, o dimensiune extraordinară pentru sfârşitul secolului al XIX-lea. La momentul finalizării, era una dintre cele mai impresionante construcții feroviare din Europa.

Saligny folosise soluţii tehnice îndrăznețe pentru epocă, iar structura trebuia să permită nu doar trecerea trenurilor, ci și navigaţia pe Dunăre. Deschiderea centrală de la Cernavodă ajungea la aproximativ 190 de metri, iar tablierul era ridicat suficient de mult deasupra apei pentru ca vasele să poată trece pe dedesubt. Fiecare

Fiecare element fusese calculat pentru a suporta greutăți și vibrații repetate.

Inaugurarea din 1895 a avut şi o importanță economică uriașă. Legătura feroviară dintre București şi Constanța devenea mult mai simplă, iar Dobrogea era conectată direct cu restul rețelei feroviare a țării. O lucrare spectaculoasă de inginerie rezolva astfel o problemă care influența transportul de oameni și mărfuri către principalul port românesc de la Marea Neagră.

Imaginea celor 15 locomotive trecând peste Dunăre, în timp ce Saligny se afla sub construcția pe care o proiectase, a rămas simbolul încrederii sale în calcule şi în oamenii care lucraseră alături de el. Podul nu trebuia să fie apărat prin declarații, ci printr-o demonstrație reală. Peste un secol mai târziu, gestul inginerului continuă să fie una dintre cele mai memorabile povești ale ingineriei românești.” SURSA

.

INSIDER: „Fântâna arteziană din zona Pieței Mari (Piața Centrală) din Craiova, situată la intersecția străzilor Calea București și Frații Golești. Este cunoscută în rândul comunității locale drept fântâna cu „naiade” sau „zeițe/silfide” datorită elementelor mitologice care o compun. Execuția fizică a bazinului și montarea sistemelor au fost realizate de regie proprie de către RAADPFL Craiova. Statuetele personalizate din interior au fost achiziționate de la furnizorul SC Mugu Models SRL – un atelier specializat în decoruri și elemente decorative din rășini./ Artist Mugurel Manea.

Detalii Tehnice: Materiale: Elementele centrale (statuile și trunchiurile de copac care imită natura) sunt realizate dintr-un amestec durabil de rășină din fibră de sticlă, texturată și vopsită special pentru a reproduce fidel aspectul de lemn vechi. Structură decorativă: Ansamblul conține două personaje centrale antropomorfe integrate în trunchiuri de copac (o figură feminină și una masculină). Inițial, proiectul din acea intersecție prevedea două structuri metalice moderne sub formă de cuburi, dar autoritățile au schimbat radical designul pe parcurs spre acest stil organic. Sistemul de apă: Fântâna folosește o pompă cu circuit închis. Apa este pompată direct prin brațele statuilor și prin ramurile copacilor artificiali, completată de jeturi arcuite perimetrice (arcade de apă) montate pe marginea interioară a bazinului. Inaugurare: După mai multe amânări tehnice, fântâna a fost pusă oficial în funcțiune în august 2023.

N.R.: „Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii – o emoție copleșitoare…
Ei sunt niște fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mișcare-adaugată la mișcare
și lumina ce-o zărești, din soare!

Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!” („Laudă omului” de Nichita Stănescu)

INSIDER: „Artă sau….? Când am trecut prin dreptul Hotelului BTT am văzut și eu dar, nu am înțeles ce este. Voi ați văzut? Eu nu mă pricep la artă. Sau unde este pasul de la artă la altceva. Ați înțeles mesajul? Scopul? Sau ce este. Fără cuvinte nepotrivite…doar o părere. Foto: Claudiu Loghin.
PS. Am găsit o definiție a esteticii urâtului. Estetica urâtului este o categorie filozofică și literară care aduce în artă aspecte dezagreabile, grotești și elemente considerate respingătoare, fiind consacrată în literatura română de Tudor Arghezi. Conceptele sale de bază includ redefinirea frumosului prin acceptarea urâtului ca material artistic și șocarea publicului pentru a reflecta întreaga realitate. Asta doar dacă vorbim de artă. În acest caz nu se aplică. Nu atacăm persoane sau instituții că nu e frumos.” SURSA

N.R.: Această statuie bizară și controversată, înaltă de peste 2 metri şi cântărind în jur de 200 de kilograme, a fost amplasată în august 2026 în centrul stațiunii Buşteni, în faţa fostului hotel BTT, actial Alexandros Hotels.

Lucrare este cunoscută în spațiul public drept „,Culturistul din Buşteni”. Statuia din metal reprezentând un culturist cu ochelari de soare și un lanț gros la gât a fost realizată de un artizan din Azuga numit pe rețelele de socializare „Artizanul de metal”. Din cauza designului său neobişnuit, localnicii şi turiştii au comparat-o ironic cu diverse personalități din România, poreclind-o ba „statuia lui Dorian Popa”, ba a lui „Dani Mocanu” sau „Alex Velea. Statuia a costat vreo 5.000 de euro şi „promovează” mişcarea, sportul în aer liber şi turismul. Administratorul a hotărât să mute această statuie în curtea hotelului și să pună în locul ei „o inimă sau altceva asemanator”

Hotel Alexandros Busteni by Genco este situat în Buşteni, județul Prahova.

ARHIVĂ: CONSERVE DE BUȘTENI: „Aer proaspăt din Bucegi. Creează stări de inspirație, bună dispoziție și limpezimea profundă a vederii”. Toate la 10 lei! ∆∆∆∆∆ „URME DE URS”, COVASNA: „Conţine 100% excremente autentic-secuiești de urs brun transilvănean, fără gluten, fără conservanți, vegan.”