INSIDER 1: „Un obiect rar: cilindrul metalic încastrat chiar în piatra de temelie a clădirii Sucursalei Băncii Naționale a României din Craiova. 📜În interiorul acestuia se afla un pergament pe care erau trecute numele unor personalități ale epocii. 🏛️ Piatra de temelie marca începutul construcției clădirii de pe Calea Unirii nr.6, la 3 august 1887, în vremea primului director al sucursalei craiovene, Elefterie Cornetti.” SURSA

INSIDER 2.: „Zilele Porților Deschise la BNR DOLJ – Expozițiile dedicate începuturilor monedei naționale și istoriei bancnotelor românești au scos la iveală informații interesante pentru public. Spre exemplu, știai că prima falsificare de bancnote de pe teritoriul Regatului României a avut loc … în Dolj, în comuna Leu? În 1889, supusul german Moritz Hermann Siebner a reușit să confecționeze 360 de bilete de 20 lei, confiscate de către procurorul Tribunalului Romanați. Autorul principal a fost condamnat la muncă silnică pe viață, iar complicele său, Panait Voiculescu, la 15 ani de muncă silnică.”

N.R.: „În perioada 23-24 aprilie 2026, la Banca Naţională a României a avut loc cea de-a şasea ediție a evenimentului Zilele Porților Deschise pentru a marca împlinirea a 146 de ani de la înființare. Evenimentul s-a desfăşurat simultan în mai multe sucursale regionale din Cluj, Dolj, laşi, Timiş şi agențiile Argeş, Bacău, Brăila, Buzău, Gorj, Maramureş, Mureş, Prahova, Sibiu și Suceava. În cadrul acestora sunt organizate secțiuni expoziționale dedicate începuturilor monedei naţionale, istoriei bancnotelor româneşti, precum şi istoriei tezaurului BNR evacuat la Moscova în timpul Primului Război Mondial.”

ARHIVĂ: BNR: Coadă de 2-3 ore numai în Ziua Porților Deschise sau Noaptea Muzeelor

INSIDER: „Stație de încărcare OZN-uri. În mijlocul câmpului… Săcălășeni județul Maramureș.” SURSA

N.R.: „100.000 de euro au fost investiți într-o stație de încărcare pentru maşini electrice amplasată în mijlocul unui imaş din comuna Săcălăşeni, fără drum de acces şi departe de centrul localităţii sau de drumul judeţean. Proiectul face parte dintr-un pachet finanţat prin PNRR, în valoare totală de 1,35 milioane de lei, care include două staţii de încărcare şi o pistă de biciclete. Deşi funcţională, stația din zona numită „Europa” nu poate fi utilizată în condiţii normale până la finalizarea căii de acces, informează.

Primarul Emilian Pop explică amplasarea prin faptul că zona respectivă este singura direcţie de extindere a comunei și că acolo există deja un post de transformare capabil să asigure necesarul de energie. Edilul susţine că perimetrul, aflat pe 200 de hectare de teren comunal, este vizat pentru dezvoltări industriale și de agrement, cu proiecte în derulare şi discuţii cu investitori. „Când începi un lucru, nu totul este perfect. Am ales varianta de a face. Vom vedea în timp dacă şi-a avut rostul”, afirmă primarul, care subliniază că nici stația din centrul comunei nu este intens folosită, în condițiile în care în Săcălăşeni există aproximativ 50 de maşini electrice.

Deşi staţia este tehnic operaţională, lucrările de acces nu sunt finalizate, iar termenul oficial de predare a întregului proiect este 30 iunie 2026. Până atunci, investiția rămâne un exemplu controversat de infrastructură realizată înainte ca zona vizată să fie efectiv pregătită pentru utilizare.” DETALII

ARHIVĂ: PĂDURE PE ROȚI, ORADEA: „Tichie de mărgăritar” cu finanțare europeană, de Ziua Pământului

INSIDER: „Țara nu are bani, dar la Oradea se cumpără „copaci pe roți” cu 2.600 de euro bucata. Imagini incredibile cu „pădurea urbană mobilă” din orașul lui Ilie Bolojan. Sute de astfel de copaci au fost achiziționați. Austeritate pentru români, dar lux pe bani publici la nivel local. Bolojan ne vorbește despre tăieri și sacrificii, în timp ce la Oradea își face… pădure pe roți. Mai pe românește: pentru unii austeritate, pentru alții experimente scumpe din bani publici.” SURSA

N.R.: Pădurea Urbană Mobilă este un concept care implică plantarea de arbori în jardiniere masive pe roți, care pot fi amplasate în diferite locații din oraş. Proiectul a fost anunţat pe 22 aprilie, de Ziua Pământului, și este parte a unei inițiative mai ample, cu finanțare europeană, având o valoare totală de 2,4 milioane de euro.

Pădure (DEX) = Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.

INSIDER: „Azi, aproximativ 250 de brașoveni au luat atitudine în privința accesului auto în Aria Protejata Tâmpa. Un an și ceva, am înghițit praf aproape zilnic pe drumul de acces către Șaua Tâmpei și vârf, din cauza mașinilor care făceau zeci de drumuri zilnic către șantierul lui Copos de la Panoramic. Circulau fără pic de respect pentru bicicliștii, alergătorii sau drumeții pe lângă care treceau, deloc puțini. Odată încheiat șantierul, practic a devenit nulă și autorizația de acces temporar, însă, mașinile restaurantului continuă să urce de mai multe ori pe zi pe acel drum. Deși absolut toate activitățile se pot face cu telecabina unde proprietar este tot Copos. Repet, în aria protejată, unde accesul este strict reglementat și permis doar în situații speciale. Doar că în România, legea este opțională pentru unii. Bineînțeles, cu complicitatea celui care a deblocat orașul, Scripcaru, care se face ca nu știe, nu vede, în ciuda articolelor de presă apărute pe subiect. La fel și celelalte instituții factori de decizie. Într-o reacție publică de acum câteva săptămâni, Copos declara că nu poate lua în seamă 4-5 nemulțumiți și că brașovenii ar trebui să fie recunoscători că a investit milioane de euro la Panoramic. Practic, nu neagă că legea e încălcată, relevant e că nu sunt suficient de mulți nemulțumiți de acest fapt. Astăzi, oameni care iubesc natura, o respectă, și care doresc ca și legile să fie respectate și ele, ca d-aia le avem, și-au arătat solidaritatea. Și nu 4-5, ci in jur de 250. Într-o zi rece din cursul săptămânii. Puteau fi mai mulți? Cu siguranță, dar mă asteptam să vină mult mai puțini. Brașovul poate mai mult pe partea de civism și merita mai mult decât o administrație care nu dă doi bani pe un colț de natură care face parte din identitatea orașului. Sper ca din ce în ce mai mulți brașoveni să ia atitudine și lucrurile să nu rămână așa.
Ca idee, la Bâlea Lac, cele 2 cabane de capacitate mare de acolo, inclusiv cu restaurante, se aprovizionează și își coboară gunoaiele timp de 6 luni cu telecabina, una cât jumatate din cea de la Panoramic și cu traseu de 5-6 ori mai lung. Pentru evoluția demersului îi puteți urmări pe cei de la SCUT pentru spații verzi , cei care l-au inițiat.” SURSA

INSIDER: „„Tâmpa a fost primul lucru pe care l-am înțeles din Brașov, venită dintr-un loc fără relief, când o pantă minusculă mă făcea să gâfâi serios. Îmi propusesem obiceiul de a o privi de jos — de pe bicicleta mea fixie cu care descopeream orașul, pe Aleea de Sub Tâmpa, nemișcată cu ochii la copaci — ca pe o promisiune pe care nu știam încă dacă o merit. Prima urcare a venit pe un ger cumplit, cu o pereche de Dr.Martens din piața de vechituri și la îndemnul primei mele amice din oraș: “e super ușor traseul, o să vezi!”. Coborârea a fost abruptă, dureroasă și mai profundă decât mă așteptam.

Acum, la 15 ani distanță, știu că a marcat un moment de conexiune. De atunci, Tâmpa știe toate relațiile pe care le-am dezvoltat și m-au adus în confortul “hai să băgăm o Tâmpa mâine la apus”, știe și de câte ori am jurat în alergare că „e ultima dată, ăsta nu e un trail de nasul meu”, mi-a auzit văicărelile pe serpentine și chiuielile la vale. Mi-a oferit căprioare iarna, apusuri peste marea de nori de peste orașul intunecat și o tonă de veverițe nebune în cale. Acum urc cu suricatele mele de 8 și 10 ani, care se împotrivesc la plecare și nu se pot abține să exclame când ajungem pe stânca noastră — cea care dă spre Schei, “hai să găsim grădinița, parcul, patinoarul…”Tâmpa rămâne primul loc în care un oraș străin a început să semene cu acasă.” SURSA

N.R.: „Tâmpa (în maghiară Cenk, în germană Zinne, alternativ Kapellenberg) este un munte care aparține de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaţilor Orientali (mai precis în Carpaţii de Curbură) şi înconjurat aproape în totalitate de municipiul Braşov. Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase formate în urma procesului de încrețire a scoarţei terestre. Înălțimea maximă atinsă este de 960 m (după unele surse 995 m), la aproape 400 m deasupra oraşului. Mare parte a sa (150 ha) este instituită ca rezervație naturală de tip florisitc, faunistic și peisagistic; corespunzătoare categoriei a IV-a IUCN. Aceasta a fost înființată în anul 1980, urmând ca apoi, prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a -III-a – zone protejate să fie declarată arie protejată de interes naţional.

Processed by: Helicon Filter;

La baza desemnării acesteia se află mai multe specii de animale (urşi, râşi, lupi, fluturi – 35% din totalul speciilor din ţara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) protejate la nivel european.

Originea numelui de „Tâmpa” nu este cum așa pare de la «tâmp» ori «tâmpit» ci acela de „stâncă abruptă”, cum sunt cele din vârfurile muntelui (Tâmpa mare și Tâmpa mică). Cuvântul este străvechi în limba noastră, din epoca preromană, găsindu-se și în dialectele meridionale italiene şi la albanezii din Calabria. Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Braşovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetății Braşovia sau drumul pentru mașină de „la iepure”. Cei neobişnuiţi cu drumeţiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale și Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puțin de trei minute. Priveliştea din vârful Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen, oferă o splendidă panoramă asupra oraşului, iar în zilele senine se poate observa întreaga ţară a Bârsei.” DETALII

INSIDER: „M-a impresionat monumentul închinat Sfântului Gheorghe, sărbătoritul de azi, aflat în curtea ONU din New York. Sfântul Gheorghe învinge balaurul, simbol al patimilor și fricilor noastre. În acest monument, însă, trupul balaurului este alcătuit din bucăți reale de rachete nucleare scoase din uz-rusești și americane.

Balaurul nu mai are solzi, ci focoase. Este războiul care naște frică. Balaurii sunt și influencerii sau generalii europeni, americani ori ruși, care ne spun că înarmarea este cea mai bună apărare. Că bâta e mai bună decât floarea! Sfântul Gheorghe va fi biruitor, veți vedea! Doar credința noastră s-a micșorat. Călare pe cal, străpungând balaurul, sărbătoritul de azi ne amintește că, cu cât credința noastră e mai mică, cu atât frica e mai mare.” SURSA

N.R.: „Binele învinge răul” este o sculptură din bronz realizată de pictorul şi sculptorul sovietico-rus Zurab Tsereteli (1934), cunoscut pentru structurile sale mari. Aici este prezentat un om învingänd un dragon, ca în povestea Sfântului Gheorghe şi a Dragonului. Povestea spune cum Sfântul Gheorghe ucide un dragon care cerea sacrificii de la sätenii din apropiere. Odată ce sätenii au rămas fără animale, au oferit oameni, iar când o prinţesă iubită a fost aleasă pentru a fi sacrificată, sfântul o salvează pe doamnă, lată o nouă interpretare a poveştii.

Un Sfânt Gheorghe alegoric, călare pe un cal cabrat, îşi înfige lancea printr-un dragon. Dragonul nu este bestia mitologică a tradiției creştine timpurii, ci reprezintă mai degrabă înfrângerea războiului nuclear prin tratatul istoric dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Creată ca un monument al păcii, sculptura este compusă din părți ale unor rachete reale ale Statelor Unite şi Sovietice. Prin urmare, dragonul este reprezentat intins printre fragmente reale ale acestor arme, bucățile sparte ale rachetelor sovietice SS-20 şi Pershing americane.

Sculptura a fost dezvelită pe 5 octombrie 1990, intr-o ceremonie la care au participat secretarul de stat american James Baker (1930), ministrul sovietic de externe, Eduard Şevardnadze (1928-2014), secretarul general al ONU Perez de Cuellar (1920-2020) şi artistul Zurab Tsereteli. Sculptura comemorează semnarea în 1987 a Tratatului privind eliminarea rachetelor nucleare cu rază medie de acțiune şi rază scurtă de acţiune (Tratatul INF) şi a fost oferită cu ocazia celei de-a 45-a sesiuni a Adunării Generale din 1990.

Regiunea donatoare: Grupul Europei de Est; Donator: URSS, Data donării: 5 octombrie 1990. Sculptură turnată din bronz cu dragon format din secțiuni a două rachete nucleare distruse. Dimensiuni: 9.5 x 5.5 x 3 metri.”

ARHIVĂ: ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris ∆∆∆∆∆ SFÂNTUL GHEORGHE: General roman de origine greacă, simbol și martir al creștinismului, ocrotește Armata Română! ∆∆∆∆∆ ALLAN DALLA: Cea mai nouă şi mai controversată reprezentare a luptei lui Sf. Gheorghe cu „Balaurul”! ∆∆∆∆∆ BUCUREȘTI, KM 0: Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou, înmormântat Constantin Brâncoveanu și prohodit Mihai Eminescu

INSIDER 1: „Punctul Zero este un mic marker de bronz în pământ în fața Catedralei Notre-Dame din Paris. Este punctul oficial de plecare pentru măsurarea distanţelor de la Paris la alte oraşe din Franţa. Markerul, în formă de trandafır busolă, este ușor de ratat, dar distractiv de găsit! Mulţi vizitatori stau pe ea pentru noroc sau pentru a-și pune o dorință. Este un loc simplu, dar special, marcând centrul istoric și simbolic al Parisului de secole. Nu uita să o cauți când vizitezi Notre-Dame!” SURSA

INSIDER 2: „Inima Parisului: Punctul Zero al Franței 🇫🇷 Vă vine să credeți că tot Parisul — și întreaga Franță — se măsoară plecând de la această mică rozetă de bronz? Anul trecut, în vacanță la Paris, am reușit să surprind această poză în fața măreței Catedrale Notre-Dame. Deși mulți turiști trec grăbiți pe lângă ea, acest loc este, la propriu, centrul universului francez.

Ce trebuie să știi despre „Point Zéro des Routes de France”: ● Istorie vie: Deși locul a fost marcat simbolic de secole, actuala rozetă de bronz a fost instalată în 1924. ● Kilometrul Zero: Toate distanțele rutiere din Franța sunt calculate începând exact din acest punct. Când vezi un indicator pe care scrie „Paris 100 km”, să știi că se referă la distanța până la această piatră! ● Legenda urbană: Se spune că cine păşește pe Punctul Zero se va întoarce negreșit în Paris. Eu am făcut-o, așa că acum doar aștept biletul de avion! Este un loc încărcat de energie, situat în Place Jean-Paul II, chiar sub privirea atentă a garguielor de pe Notre-Dame. O mică lecție de geografie și istorie ascunsă sub picioarele noastre.” SURSA

N.R.: „Place du Parvis-Notre-Dame („Piaţa Bisericii Maicii Domnului”) este o piață a bisericii din Paris, situată în fața faimoasei Catedrale Notre-Dame. Sub piață se află o criptă istorică cu diverse statui, inclusiv una a lui Carol cel Mare. Punctul zero este situat la aproximativ cincizeci de metri în fața intrării în Notre-Dame, pe Île de la Cité , în arondismentul 4. Marcajul rutier marchează acest punct în pavajul curții catedralei are forma unei roze a vânturilor gravate în centrul unui medalion octogonal din bronz; acesta este înconjurat de o placă circulară de piatră împărţită în patru secţiuni, fiecare dintre ele purtând una dintre următoarele inscripţii cu majuscule : „POINT”, „ZERO”, „DES ROUTES” şi „DE FRANCE”.

Nu ar trebui considerat un marker geodezic care ar delimita fizic un punct geodezic; de exemplu, cel mai apropiat punct geodezic din RGF a fost, până la incendiul…15 aprilie 2019 turla catedralei, dar în urma prăbuşirii acesteia, cel mai apropiat punct geodezic este turla bisericii Saint-Paul-Saint-Louis, situată la puțin sub 800 de metri nord-est.

Inițial, în Evul Mediu, un stâlp numit, scara dreptății ” se afla în fața portalului nordic al catedralei, la poalele căruia prizonierii condamnaţi îngenuncheau pentru a-și găsi pacea. Cu capul gol şi desculți, ținând în mână o lumânare mare de ceară galbenă, purtau o pancartă dublă pe piept și spate care indica natura crimei lor sau o frânghie în jurul gâtului dacă erau condamnaţi la moarte. Criminalii erau apoi expuși pe această spânzurătoare, care servea drept stâlp al infamiei. Scara a fost înlocuită în 1767 sau 1768 printr-o balustradă ridicată în curtea din față și care a fost adoptată, conform tradiției, ca punct zero prin scrisori patente ale lui Ludovic al XV -lea 22 aprilie 1769. Acest punct a fost marcat pentru prima dată printr-o piatră de hotar prin decret regal din 22 aprilie 1786.

Realizarea acestui punct în forma sa actuală a fost discutată timp de doisprezece ani de către Consiliul Local Paris şi de către Comisia Vechiului Paris, între 1912 și 1924. Placa a fost în cele din urmă dezvelită în cadrul unei ceremonii oficiale în 1924. A fost îndepărtat în 1966 și pus la loc 1972, în vederea realizării unor lucrări care iniţial vizau construirea unei parcări subterane și apoi descoperiri arheologice despre istoria Parisului au dus în cele din urmă la transformarea lor într-o criptă pentru a le proteja (cripta arheologică a île de la Cité).

Din 3 septembrie 2006, piața poartă oficial numele de Parvis Notre-Dame – Place Jean-Paul II, în onoarea Papei loan Paul al II-lea, care murise cu un an mai devreme. A avut loc o ceremonie pentru această schimbare de nume la care au participat primarul Parisului, Bertrand Delanoë, și diverși clerici catolici de rang înalt, precum Arhiepiscopul Parisului, André Vingt-Trois, Nunţiul Fortunato Baldelli şi Curia Parisului. Schimbarea numelui, asupra căreia consiliul municipal hotărâse la 13 iunie 2006, a fost controversată și a dus la diverse proteste. Prin urmare, ceremonia din 3 septembrie 2006 a avut loc sub o pază intensă a poliției. Aproximativ cincizeci de persoane au fost arestate în timpul incidentului.

Poți lasă o monedă aici pentru noroc – mai ales dacă speri să te întorci la Paris într-o zi.”

ARHIVĂ: INIMA FRANȚEI: 800 de ani de istorie au ars într-o oră. O plâng pământeni de pretutindeni! ∆∆∆∆∆ CUNUNA LUI HRISTOS: După 2000 de ani, într-un seif din Muzeul Luvru ∆∆∆∆∆ BURICUL CAPITALEI: „Matematic vorbind, KM 0 este vreo 500 metri mai încolo!” ∆∆∆∆∆ GREENWICH, LONDRA: Muzeul Evantaielor, unic în lume, a împlinit 30 de ani

INSIDER 1: „Biserica Anglicană din București – Istorie și Semnificație. Biserica Anglicană „Church of the Resurrection” este unul dintre cele mai discrete, dar fascinante lăcașuri de cult din București. Situată pe strada Arthur Verona nr. 2, la doar câțiva pași de Piața Romană și Grădina Icoanei, biserica este un reper istoric al prezenței britanice în România.

Originea și construcția – Biserica a fost construită între 1900 și 1914, la inițiativa comunității britanice din București. Terenul a fost donat de Regina Elisabeta a României (soția regelui Carol I), care a sprijinit proiectul în semn de deschidere față de comunitățile străine din Regat. Arhitectura clădirii este în stil neo-gotic englez, cu elemente specifice bisericilor anglicane din Marea Britanie – zidărie de cărămidă roșie, vitralii simple și o structură sobră dar elegantă. Proiectul a fost realizat de arhitectul Victor Ștefănescu, cunoscut și pentru alte clădiri emblematice din capitală.

Destinație și funcționare – Oficial, biserica a fost consacrată în 1914, chiar la izbucnirea Primului Război Mondial. A fost destinată expatriaților britanici și diplomaților anglofoni, dar de-a lungul timpului a primit în rândurile credincioșilor și membri ai altor confesiuni protestante. În timpul regimului comunist, biserica a trecut printr-o perioadă de tăcere forțată. Serviciile religioase au fost drastic limitate, iar comunitatea a fost supravegheată atent de autorități. Cu toate acestea, biserica nu a fost închisă complet și a supraviețuit discret acelor vremuri.

Rolul cultural și diplomatic – Church of the Resurrection are o semnificație mai largă decât cea religioasă. A fost un simbol al relațiilor diplomatice dintre Marea Britanie și România, un spațiu de dialog cultural și spiritual. Aici au fost organizate slujbe ecumenice, concerte de muzică clasică și evenimente internaționale. După 1989, biserica a revenit în centrul vieții comunității anglicane din București. Este parte a Diocese in Europe, care aparține Bisericii Anglicane din Anglia, și găzduiește servicii în limba engleză. Biserica este frecventată atât de expatriați, cât și de români care preferă liturghia protestantă.

În prezent, Biserica Anglicană este un spațiu liniștit, deschis publicului, care oferă nu doar slujbe religioase, ci și un refugiu spiritual în inima orașului. De asemenea, este inclusă în diverse tururi arhitecturale ale Bucureștiului și apreciată pentru discreția și frumusețea sa.” SURSA

INSIDER 2: Biserica Anglicană din București, singurul lăcaș de cult anglican din oraş, la doi paşi de Bulevardul Magheru.
✅ De la început, terenul pe care este construită biserica a aparținut (şi aparţine) Marii Britanii – în 1900, John Kennedy, ambasadorul Marii Britanii la București, l-a obținut cu titlu gratuit. Regina Maria (nepoată a Reginei Victoria) a sprijinit ridicarea bisericii.
✅ Lucrările s-au încheiat în 1914, dar biserica nu a putut fi folosită, din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. Apoi, construcția a fost definitivată, iar prima slujbă s-a ținut în ziua de Paști 1922.
✅ În prezent, lăcaşul este elementul central din Piața Bisericii Anglicane (proiectul a fost executat în perioada 2009-2010), zonă pietonală.
Cei de la de la Asociația Parcul Natural Văcărești au instalat aici căsuțe pentru păsări, lilieci şi insecte. De jur-împrejurul Bisericii va fi/este o mini-pajişte urbană. Acu’ ploua bine şi n-am putut „explora” în voie.” SURSA

INSIDER 3: Bucureștiul povestit – Biserica Anglicană din București (Church of England) se află în apropiere de Grădina Icoanei, la intersecția dintre străzile Arthur Verona și Alexandru D. Xenopol. Este singurul lăcaș de cult anglican din București, destinat comunității britanice. În anul 1900 Sir John Kennedy, ambasadorul Marii Britanii la București, a obținut cu titlu gratuit terenul pe care se află în prezent biserica, teren care aparține și acum Marii Britanii. Regina Maria a României, nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit, a sprijinit ridicarea bisericii, comandând proiectul arhitectului Victor Ștefănescu, care a abordat un stil neogotic victorian de sorginte elizabetană. Deși lucrările s-au terminat în 1914, din cauza Primului Război Mondial nu a putut fi produs și adus mobilierul comandat în Anglia, astfel că biserica nu a putut fi folosită. După terminarea războiului, cu ajutorul donațiilor episcopului de Gibraltar și ale reginei Maria, construcția a fost finisată și dotată cu orgă și mobilier comandate în Marea Britanie. Prima slujbă în noua biserică s-a ținut abia în ziua de Paști a anului 1922. De atunci, în biserică s-au ținut slujbe în mod constant – inclusiv căsătorii și botezuri -, excepție făcând perioada 1940-1944, când Bucureștiul a fost ocupat de germani. În prezent, Biserica Anglicană găzduiește numeroase concerte de muzică medievală, muzică clasică sau jazz.” SURSA

ARHIVĂ: SARAH MULLLY: Prima femeie care conduce Biserica Anglicană, întronizată de Buna Vestire – 100 de milioane de enoriaşi din 165 de ţări!