INSIDER: „Falerele ritualice de argint din tezaurul dacic descoperit la Lupu (jud. Alba)

🔴Am tot văzut imagini de războinici la geți și daci, dar imaginile feminine sunt rare! Cu atât mai mult cele ale unor posibile preotese!

Tezaurul dacic de argint de la Lupu (com. Cergău) din județul Alba a fost descoperit în anul 1978. Cu ocazia săpării unei gropi în cimitirul satului, a fost descoperit întâmplător acest tezaur de obiecte dacice din argint, introduse într-un vas de bronz. Tezaurul cuprinde următoarele piese de argint: două fibule, un bol şi şapte falere cu reprezentări antropomorfe şi zoomorfe. Tezaurul se află expus la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

🔴Cine este misterioasa femeie care apare pe plăcile de argint ale tezaurului de la Lupu? Privind atent aceste reprezentări, observăm că aceeași figură feminină apare de mai multe ori. Poartă o rochie amplă, coliere bogate și podoabe pe piept. Uneori este însoțită de păsări. Alteori apare alături de animale fantastice cu corp de șarpe și cap de pasăre sau de lup. Pe unele plăci are chiar aripi dispuse de o parte și de alta a corpului.

Coincidență? Sau aceeași divinitate reprezentată în ipostaze diferite Arheologii Ioan Glodariu și Vasile Moga au considerat că nu este vorba despre personaje diferite, ci despre manifestările aceleiași figuri sacre. În interpretarea lor, aceste imagini o reprezintă pe „Marea Zeiță”, o divinitate asociată fertilității, regenerării naturii și lumii vegetale. Tema aici ar fi revelarea cu toate atributele sale a divinităţii feminine stăpânitoare a naturii sălbatice şi care în întregul ansamblu de imagini este asociată cu cavalerul. Divinitatea feminină, înaripată și însoțită de două animale sălbatice, este, din punct de vedere iconografic, similară cu alte imagini din aria mediteraneană sau din Orient care înfățișează „stăpâne” ale naturii și animalelor, cum au fost, spre exemplu, Artemis la greci și Diana la romani.

Poate că nu vom ști niciodată cum o numeau dacii. Nici ce ritualuri îi erau dedicate. Dar aceste imagini, realizate în argint în urmă cu peste două milenii, ne oferă o privire rară asupra universului spiritual al unei lumi dispărute. Iar poate cea mai interesantă întrebare rămâne aceeași: privim oare chipul unei zeițe dacice?

📖 Bibliografie: Ioan Glodariu, Vasile Moga, „Tezaurul dacic de la Lupu”, Ephemeris Napocensis IV, 1994, 33-48. Sursă imagine ENDA, cu mulțumiri Cătălin Borangic, upscale și retuș digital OpenAI.” SURSA

N.R.: „Falera este o piesă decorativă circulară, adesea purtată ca parte a harnaşamentului cailor sau ca medalion. Foto 1- ilustrează o zeitate feminină, posibil marea zeiţă, înconjurată de motive zoomorfe sau mitologice. Tezaurul din care face parte, descoperit în judeţul Alba se consideră că ar fi aparținut unui nobil dac, obligat să-l ascundă în pământ, poate, chiar la invadarea Daciei de către legiunile romane. Acest tezaur a făcut parte din expoziția plimbată în Olanda la Muzeul Drents din Assen de la care a fost furat Coiful de la Coțofenești și brățările dacice, dar artefactele din Tezaurul de la Lupu au fost norocoase revenind tefere în țară.

Bendis este cea mai importantă zeitate feminină din mitologia daco-getică. Ea era venerată ca zeiţă a Lunii, a pădurilor, a farmecelor, a nopții şi a dragostei. De asemenea, îi erau atribuite roluri legate de natură, fiind adesea asociată şi cu vânătoarea. În panteonul grec, Bendis era considerată echivalentul zeiței Artemis (zeița vânătorii și a Lunii) sau al Hecatei (zeița magiei și a nopții). Conform izvoarelor istorice (precum scrierile lui Herodot şi Strabon), cultul ei implica procesiuni nocturne, muzică, dansuri şi sărbători. În cinstea ei se organiza anual o mare sărbătoare religioasă, numită Bendideia, preluată și atestată documentar chiar şi în Atena antică. Reprezentare: În arta antică, era adesea înfățişată având trăsături specifice lumii tracice, purtând o bonetă frigiană, haine din piele de căprioară și ţinând în mână o ramură sau torţe.

„Conform cercetărilor recente în lingvistică, prima componentă Ama-, Ma-, Mé- a numelor tracice bicompuse își are originea în regiunile Asiei Mici și Bosfor. Este legată în primul rând de semnificația „mamă” sau „mamă-pământ”. Această ipoteză are un anumit merit, deoarece existența unei zeițe-mamă în regiunea sud-dunăreană nu este un element straniu sau extraordinar. Ideea de fertilitate, a cărei întruchipare este imaginea feminină, este atestată într-un număr mare de statuete de cult din perioadele neolitic și eneolitic. Acest lucru este destul de firesc, având în vedere neputința umanității în fața naturii și dependența sa de capriciile elementelor sale. Zeița-mamă se întinde pe un vast teritoriu care cuprinde regiunea Egee, Asia Mică, zona balcano-dunăreană, regiunea Nipru-Nistru etc. Ea apare peste tot, deoarece fundamentul ei este activitatea agricolă și creșterea animalelor. Lipsa de legătură dintre civilizațiile eneolitice și epoca bronzului nu elimină ideea de fertilitate și credința în zeița-mamă. Este adevărat că statuetele de cult dispar în timpul epocii bronzului timpuriu și mijlociu, pentru a reapare mai apoi. Povestea femeilor trace și paeoniene indică faptul că Bendis, era zeița vegetației și a fertilității. Această caracteristică face aluzie la cel mai vechi prototip al ei. În acele vremuri, Bendis domnea peste toți și peste toate. Ea stăpânea cele zece elemente primare, vârtejul țesut al haosului, pentru a crea o lume misterioasă. Ea guverna forțe invizibile și extraterestre. Ea a creat oameni, animale și plante – întreaga paletă multicoloră a naturii, de la cel mai mic fir de nisip până la omenire.”

INSIDER: „În fiecare an, în preajma solstițiului de vară, când zilele sunt cele mai lungi și nopțile cele mai scurte, câmpurile, fânețele și poienile României se umplu de mici flori galbene, delicate și parfumate, cunoscute sub numele de sânziene. Puține plante sunt atât de adânc înrădăcinate în tradițiile și imaginarul popular românesc precum aceste flori aparent modeste, care au reușit să unească de-a lungul secolelor credințe precreștine, ritualuri agricole, legende de dragoste și practici de vindecare. Sânzienele, cunoscute în botanică sub numele de Galium verum, înfloresc de obicei între sfârșitul lunii iunie și începutul lunii august, perioada lor de maximă înflorire coincizând cu sărbătoarea de Sânziene din 24 iunie. În tradiția populară românească, această coincidență nu este întâmplătoare. Se credea că în noaptea de 23 spre 24 iunie natura atinge un punct magic, în care plantele dobândesc puteri tămăduitoare sporite, iar granița dintre lumea văzută și cea nevăzută devine mai subțire.

Numele florii este legat de misterioasele Sânziene, ființe mitologice considerate zâne bune ale câmpurilor și pădurilor. În vechile credințe românești, Sânzienele erau descrise ca fete extrem de frumoase, îmbrăcate în alb, care dansau noaptea prin poieni și răspândeau fertilitate asupra pământului. Se spunea că acolo unde dansau ele iarba creștea mai verde, florile înfloreau mai bogat, iar recoltele deveneau mai roditoare. Pentru comunitățile rurale de odinioară, ziua de Sânziene era una dintre cele mai importante sărbători ale verii. Fetele plecau dis-de-dimineață să culeagă florile galbene încărcate de rouă, considerată și ea binecuvântată. Din ele împleteau cununi pe care le purtau pe cap sau le aruncau pe acoperișurile caselor. Dacă cununa rămânea agățată, era semn de noroc, sănătate și viață lungă. Dacă aluneca și cădea, era interpretată ca un avertisment privind dificultățile care urmau să vină.

Poate cea mai cunoscută tradiție era cea a fetelor nemăritate care puneau cununi de sânziene sub pernă în noaptea magică de 24 iunie. Se credea că astfel își vor visa viitorul soț. În multe sate, obiceiul a supraviețuit până în secolul XX și este practicat sporadic chiar și astăzi. Dincolo de simbolismul lor romantic și mitologic, sânzienele au fost apreciate timp de secole și pentru proprietățile lor terapeutice. În medicina populară românească, planta era considerată una dintre cele mai valoroase plante de vară. Bătrânii satelor foloseau infuzii, decocturi și tincturi obținute din flori și părțile aeriene ale plantei pentru o gamă largă de afecțiuni.

Fitoterapia modernă confirmă o parte dintre utilizările tradiționale. Sânzienele conțin flavonoide, taninuri, uleiuri volatile și alte substanțe bioactive care le conferă proprietăți antiinflamatoare, diuretice și antioxidante. Ceaiul de sânziene este folosit frecvent pentru susținerea funcționării sistemului limfatic și a celui urinar, fiind apreciat pentru capacitatea sa de a favoriza eliminarea excesului de lichide din organism. În medicina naturistă românească, sânzienele sunt asociate în mod special cu sănătatea glandei tiroide. Deși cercetările științifice sunt încă limitate în această direcție, planta continuă să fie utilizată tradițional în diverse amestecuri fitoterapeutice recomandate pentru susținerea funcției tiroidei. Florile mai sunt folosite și pentru calmarea unor afecțiuni dermatologice. Compresele cu infuzie de sânziene erau aplicate odinioară pe răni, iritații sau inflamații ale pielii. În multe zone ale țării, femeile își clăteau fața cu apă în care fuseseră lăsate la macerat flori de sânziene, convinse că astfel își păstrează tenul luminos și sănătos.

Interesant este că sânzienele au avut și utilizări practice surprinzătoare. În trecut, florile lor erau folosite pentru obținerea unor pigmenți galbeni naturali destinați vopsirii textilelor. În anumite regiuni europene, inclusiv în zone apropiate de spațiul românesc, planta era utilizată chiar la prepararea unor tipuri de brânză, enzimele conținute de aceasta contribuind la coagularea laptelui. Parfumul discret, asemănător mierii, reprezintă un alt motiv pentru care planta a fost atât de apreciată. În zilele călduroase de vară, pajiștile pline de sânziene atrag roiuri de albine și alte insecte polenizatoare. Pentru apicultori, perioada înfloririi sânzienelor este considerată una dintre cele mai importante pentru biodiversitatea ecosistemelor naturale.

Astăzi, într-o lume tot mai urbanizată, sânzienele continuă să ocupe un loc aparte în cultura românească. Ele apar în poezii, cântece populare, legende și sărbători tradiționale. Sunt un simbol al verii, al fertilității, al dragostei și al legăturii profunde dintre om și natură. În multe sate, oamenii încă păstrează obiceiul de a culege flori de sânziene în dimineața zilei de 24 iunie, nu doar pentru frumusețea lor, ci și pentru că ele poartă cu ele o moștenire culturală veche de sute, poate chiar mii de ani. Puține plante reușesc să îmbine atât de armonios realitatea și legenda. Pentru români, sânzienele nu sunt doar niște flori galbene care înfloresc la începutul verii. Ele reprezintă una dintre cele mai frumoase întâlniri dintre natură, credință, tradiție și speranță, o punte vie către lumea satului românesc de odinioară.” SURSA

N.R.: Sânziana este o plantă erbacee perenă din familia Rubiaceae. În flora României se întâlnesc varietățile Galium verum (sânziana galbenă) şi Galium mollugo (sânziana albă). Planta are două denumiri zonale: sânziană (în Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina, nordul Moldovei, Oltenia) şi drăgaică (Muntenia, Dobrogea, Moldova de sud şi centrală). Planta este înaltă până la 1 m, cu frunze liniare, foarte subțiri, cu flori aglomerate şi aşezate la vârful tulpinii, foarte mici, de culoare galben-aurie şi cu miros plăcut. Înfloreşte din mai până în septembrie şi creşte în câmpii şi zone muntoase.

INSIDER: „Descoperă Palatul Telefoanelor! ☎️🏛️ – În acest weekend (între 16:00 – 20:00), una dintre cele mai emblematice clădiri ale Bucureștiului își deschide porțile pentru o incursiune fascinantă în istoria comunicațiilor.
O ocazie rară de a păși într-un monument al Bucureștiului interbelic și de a redescoperi istoria unui loc care a fost, timp de decenii, simbolul progresului și al modernității. ✨📞” SURSA

N.R.: Palatul Telefoanelor din Bucureşti este o clădire reprezentativă în stil Art Deco, situată pe Calea Victoriei nr. 35, construită între 1929 şi 1934 sub coordonarea arhitecților Louis S. Weeks şi Edmond Van Opstal, inaugurat în 1934 ca primul „zgârie- nori” al Capitalei. Edificiul a trecut printr-un amplu proces de consolidare, devenind un centru modern ce găzduieşte sediul central Orange România. A fost printre primele structuri din țară ridicate pe un schelet metalic, iar la momentul inaugurării era cea mai înaltă clădire din Bucureşti (aproximativ 52,5 metri) Monumentul istoric a fost construit pe locul fostei Terase Oteteleşanu, un loc de întâlnire celebru pentru protipendada şi intelectualii secolului al XIX-lea. Construcţia a marcat automatizarea completă a rețelei telefonice bucureştene din anul 1933.

INSIDER: „Lacul Herăstrău fără apă – o imagine rară în istoria Bucureștiului.

O imagine neobișnuită a surprins Bucureștiul în 2026: Lacul Herăstrău, unul dintre cele mai iubite simboluri ale Capitalei, a fost golit parțial pentru lucrări ample de reabilitare și decolmatare. Amenajat în anii 1930, odată cu transformarea zonei într-un vast parc de agrement, lacul a devenit de-a lungul timpului un loc emblematic pentru plimbări, sport și relaxare. După aproape un secol de existență, depunerile de mâl acumulate pe fundul lacului și degradarea unor porțiuni de mal au făcut necesară o intervenție de amploare. Retragerea apei a scos la iveală nu doar straturi consistente de sedimente, ci și numeroase obiecte abandonate de-a lungul anilor, oferind o perspectivă rar întâlnită asupra „istoriei ascunse” a lacului. Lucrările urmăresc curățarea și refacerea infrastructurii lacustre, consolidarea malurilor și protejarea ecosistemului local, astfel încât Lacul Herăstrău să își păstreze rolul de oază verde în inima Bucureștiului. Deși imaginea unui lac aproape gol poate părea surprinzătoare, ea reprezintă un pas important pentru conservarea și revitalizarea unuia dintre cele mai valoroase spații de recreere ale orașului.” SURSA

ARHIVĂ: LACUL HERĂSTRĂU: Singurul loc din București unde se fac plimbări cu vaporașul ∆∆∆∆∆ GENERALUL CHARLES DE GAULLE: Statuia din bronz, de 7 tone, de la intrarea în Parcul Herăstrău, privește către Piața Charles de Gaulle fostă Aviatorilor/ Generalissim I.V. Stalin/ Adolf Hitler ∆∆∆∆∆ PARCUL HERĂSTRĂU: Basme și legende românești sculptate în piatră ∆∆∆∆∆ HERĂSTRĂU: Primăria mai întâi vopsește băncile și altă dată le repară! ∆∆∆∆∆ IURI GAGARIN: Primul om care a zburat în Cosmos are statuie în Parcul Herăstrău. Al 103-lea, singurul român n-are! ∆∆∆∆∆ GUNOAIE: Companiei ROMPREST i-a expirat contractul de salubritate în Parcul Herăstrău și azi a adus gunoi în loc să-l ducă. Gratuit! ∆∆∆∆∆ HANAMI, HERĂSTRĂU: Ambasadorul Japoniei a admirat cireșii înfloriți cu ministra Oana Țoiu, fără Nicușor Dan! ∆∆∆∆∆ STEJARUL TAGORE: “Ne apropiem cel mai mult de Dumnezeu atunci când suntem măreți în umilință.” ∆∆∆∆∆ SHALOM: Românii nemulțumiți sau cu dorințe neîmplinite sunt așteptați în Herăstrău la Zidul Plângerii ∆∆∆∆∆ RESPIRĂ: Oxigenul este limitat. CO2 nelimitat! ∆∆∆∆∆ FĂLCI: Reef Aquarium, singura expoziţie de peşti exotici din Bucureşti ∆∆∆∆∆ TIMP LIBER: Adolescenţii cascadori din „Skate Park” Herăstrău. Acces gratuit, non-stop! ∆∆∆∆∆ APĂ DE PLOAIE: Crosul Apa Nova, ca o păcăleală. Atenţie la Pocnitorul din degete – START! ∆∆∆∆∆ EARTH HOUR: Teorie: „Schimbarea suntem noi!” Practică: „Hai să ne prefacem că stingem lumina!”