INSIDER: „Lacul Herăstrău fără apă – o imagine rară în istoria Bucureștiului.

O imagine neobișnuită a surprins Bucureștiul în 2026: Lacul Herăstrău, unul dintre cele mai iubite simboluri ale Capitalei, a fost golit parțial pentru lucrări ample de reabilitare și decolmatare. Amenajat în anii 1930, odată cu transformarea zonei într-un vast parc de agrement, lacul a devenit de-a lungul timpului un loc emblematic pentru plimbări, sport și relaxare. După aproape un secol de existență, depunerile de mâl acumulate pe fundul lacului și degradarea unor porțiuni de mal au făcut necesară o intervenție de amploare. Retragerea apei a scos la iveală nu doar straturi consistente de sedimente, ci și numeroase obiecte abandonate de-a lungul anilor, oferind o perspectivă rar întâlnită asupra „istoriei ascunse” a lacului. Lucrările urmăresc curățarea și refacerea infrastructurii lacustre, consolidarea malurilor și protejarea ecosistemului local, astfel încât Lacul Herăstrău să își păstreze rolul de oază verde în inima Bucureștiului. Deși imaginea unui lac aproape gol poate părea surprinzătoare, ea reprezintă un pas important pentru conservarea și revitalizarea unuia dintre cele mai valoroase spații de recreere ale orașului.” SURSA

ARHIVĂ: LACUL HERĂSTRĂU: Singurul loc din București unde se fac plimbări cu vaporașul ∆∆∆∆∆ GENERALUL CHARLES DE GAULLE: Statuia din bronz, de 7 tone, de la intrarea în Parcul Herăstrău, privește către Piața Charles de Gaulle fostă Aviatorilor/ Generalissim I.V. Stalin/ Adolf Hitler ∆∆∆∆∆ PARCUL HERĂSTRĂU: Basme și legende românești sculptate în piatră ∆∆∆∆∆ HERĂSTRĂU: Primăria mai întâi vopsește băncile și altă dată le repară! ∆∆∆∆∆ IURI GAGARIN: Primul om care a zburat în Cosmos are statuie în Parcul Herăstrău. Al 103-lea, singurul român n-are! ∆∆∆∆∆ GUNOAIE: Companiei ROMPREST i-a expirat contractul de salubritate în Parcul Herăstrău și azi a adus gunoi în loc să-l ducă. Gratuit! ∆∆∆∆∆ HANAMI, HERĂSTRĂU: Ambasadorul Japoniei a admirat cireșii înfloriți cu ministra Oana Țoiu, fără Nicușor Dan! ∆∆∆∆∆ STEJARUL TAGORE: “Ne apropiem cel mai mult de Dumnezeu atunci când suntem măreți în umilință.” ∆∆∆∆∆ SHALOM: Românii nemulțumiți sau cu dorințe neîmplinite sunt așteptați în Herăstrău la Zidul Plângerii ∆∆∆∆∆ RESPIRĂ: Oxigenul este limitat. CO2 nelimitat! ∆∆∆∆∆ FĂLCI: Reef Aquarium, singura expoziţie de peşti exotici din Bucureşti ∆∆∆∆∆ TIMP LIBER: Adolescenţii cascadori din „Skate Park” Herăstrău. Acces gratuit, non-stop! ∆∆∆∆∆ APĂ DE PLOAIE: Crosul Apa Nova, ca o păcăleală. Atenţie la Pocnitorul din degete – START! ∆∆∆∆∆ EARTH HOUR: Teorie: „Schimbarea suntem noi!” Practică: „Hai să ne prefacem că stingem lumina!”

INSIDER: „15-17 iunie 2026 – Summitul G7, Evian, Franţa, la granița franco-elvețiană.

G7 (Grupul celor Şapte) este un forum politic şi economic interguvernamental format din şapte dintre cele mai dezvoltate şi industrializate economii ale lumii: Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii. Uniunea Europeană este, de asemenea, un membru neenumerat care participă la toate reuniunile.”

INSIDER: „S-a deschis Muzeul de Arhitectură din România – MuzA!!! O idee de acum 130 de ani a devenit azi realitate datorită unor super oameni de la Ordinul Arhitecților din România și Asociația Ideilagram. Muzeul va fi mobil în primii 4 ani, până își va găsi, hopefully, casa permanentă.

Prima expoziție s-a desfășurat în minunata clădirea a Palatului Creditului Funciar Rural, în ușa căruia nu s-a mai rotit o cheie de 20 de ani. E o oportunitate unică, zic eu, să o vedeți până la finalul lunii. Apoi muzeul se va plimba prin toată țara cu alte expoziții.

Expoziția în sine e minunată. Am rămas cu ideea asta, ca avem o relație complicată cu orașul, dar creativitatea e salvatoare și soluțiile sunt posibile. Un pic mai multă liniște la granițe, responsabilitate la centru și implicare în rândul oamenilor ar mai accelera lucrurile.

Se simte cumva împotriva curentului. În timp ce lumea se prăbușește în jurul nostru sub armate de boți, drone și egouri mari ale unor “lideri” mici, oameni pasionați de trecut se gândesc la viitor și nu doar că redau unor spații demnitate, ci le transformă în povești de dat mai departe, de deschis orizonturi și minți. Unul dintre multele moduri prin care creativitatea și arhitectura ne fac viața mai bună.” SURSA

N.R.: „Clădirea Palatului Creditului Funciar Rural, primul sediu temporar al muzeului, articulează două corpuri distincte. Corpul vechi al palatului, clădire proiectată în 1875 de arhitectul Paul Gottereau ca obiect autonom, dublu-simetric. Extinderea proiectată în 1925 de arhitectul Paul Smărăndescu ascunde astăzi întreaga fațadă a corpului vechi dinspre Bulevardul Brătianu și accesul inițial. O serie de intervenții ulterioare au transformat planimetria parterului până la forma sa actuală. Densitatea fanteziilor care se suprapun acolo unde orașul pare să se fi construit fără o intenție clară poate deveni ea însăși un instrument de lectură urbană. Această perspectivă de interpretare a lucrului cu palatul reflectă modul în care MuzA își propune să se apropie de fiecare spațiu în care se așază.

În următorii patru ani, MuZA va porni de la Bucureşti spre Băile Govora, Brăila până la Resiţa, Cluj, Eforie, Brașov, Văleni, Timişoara şi Petrila, revenind în Capitală. Cu fiecare oprire, MuzA va adăuga un nou modul expozițional, astfel încât muzeul va creşte progresiv de-a lungul călătoriei sale prin țară. Toate aceste componente vor fi reunite într-o expoziție amplă, prezentată la Bucureşti în 2029.

Expoziția „Fantezia”, intrarea liberă. Program: 11.06 vernisaj 19:00/ 12.06: 16.00-21.00/ 13.06: 10.00-21.00/ 14.06: 10.00-21.00/ 20-21.06: 12:00 – 18:00/ 27-28.06: 12.00-18.00.

ADRESA: Palatul Creditului Funciar Rural, – Strad1 Doamnei nr.23, București” DETALII

ARHIVĂ: CASA PĂUCESCU: Sediul Uniunii Arhitecților, locul unde Mihai Eminescu a citit prima dată „Scrisoarea a III a”

INSIDER: „Floarea de mălin – simbol, tradiție și prezență discretă în cultura românească. Floarea de mălin, provenită de la arborele cunoscut în mod științific sub numele de *Prunus padus* (mălinul sau cireșul de pădure), ocupă un loc aparte în peisajul natural și cultural al României. Deși mai puțin celebră decât alte plante simbolice, precum teiul sau salcâmul, floarea de mălin are o încărcătură poetică, etnografică și chiar ritualică ce merită explorată.Mălinul este un arbore de dimensiuni medii, răspândit în special în zonele de deal și de munte, preferând solurile umede și regiunile de margine ale pădurilor. În perioada primăverii, acesta înflorește spectaculos, producând ciorchini de flori albe, delicate, cu un parfum intens și ușor amar. Această înflorire efemeră a inspirat numeroase referințe în folclorul românesc, unde floarea de mălin apare adesea asociată cu ideea de frumusețe trecătoare și melancolie.În literatura populară, mălinul este menționat în doine, balade și colinde, fiind adesea legat de stări de dor, iubire sau dorință neîmplinită. Expresii precum „sub mălin” sau „la umbra mălinului” evocă un spațiu intim, uneori sacru, unde se desfășoară întâlniri sau momente de reflecție. De asemenea, în unele regiuni, mălinul era considerat un arbore protector, plantat în apropierea gospodăriilor pentru a alunga spiritele rele.Din punct de vedere etnobotanic, florile de mălin au fost folosite în medicina tradițională, în special pentru proprietățile lor ușor sedative și calmante. Infuziile din flori sau scoarță erau utilizate pentru ameliorarea stărilor de nervozitate sau pentru tratarea unor afecțiuni respiratorii. Totuși, utilizarea sa necesita prudență, deoarece anumite părți ale plantei conțin substanțe toxice în cantități mari.Pe lângă rolul său în tradiție, mălinul are și o importanță ecologică. Florile sale atrag numeroși polenizatori, contribuind la menținerea biodiversității, iar fructele sale, mici și negre, reprezintă o sursă de hrană pentru păsări și alte animale sălbatice.În cultura română, floarea de mălin nu este doar un element vegetal, ci și un simbol discret al legăturii dintre om și natură, dintre efemer și etern. Prezența sa în folclor și tradiții reflectă o sensibilitate profundă față de ritmurile naturii și față de frumusețea simplă a lumii rurale.Astăzi, deși mai puțin vizibilă în discursul cultural contemporan, floarea de mălin rămâne un reper al patrimoniului natural și spiritual, amintind de o lume în care natura era nu doar decor, ci parte integrantă a vieții cotidiene și a imaginarului colectiv.” SURSA

N.R.: „Mălinul (Prunus padus) crește pe lângă râuri, lacuri, margini de pădure şi poieni. Este întâlnit pe tot teritoriul Europei și Asiei, până în Țările Nordice şi la Est de Enisei. Primăvara, mălinul înfloreşte abundent cu flori albe grupate în ciorchini lungi, cu o aromă puternică iute-amăruie. Fructele mălinului pot fi consumate şi după mai bine de 5 ani, dacă sunt bine uscate şi împachetate. Pulpa fructului este bogată în substanţe tanate, zaharuri, acizi organici, ulei volatil şi săruri minerale, iar miezul sâmburelui conține ulei gras. De asemenea, conţinutul de fitoncide al plantei este atât de mare încât în jurul unui mălin nu se găsesc insecte. În frunze se găsesc aproximativ 200mg de acid ascorbic. Unele părţi ale mălinului, printre care frunzele şi fructele, conţin amigdalină, care poate fi otrăvitoare pentru unele mamifere.Mălinul este o plantă medicinală, bine cunoscută în medicina populară din cele mai vechi timpuri. Fructele se foloseau în trecut pentru tratarea diareei la copii, furunculoză şi ca depurativ al sângelui şi în prezent, mălinul continuă să fie utilizat în scopuri medicinale: decoctul și infuzia din fructe uscate sunt folosite ca antidiareic, analgezic şi astringent, iar din fructe se face ceai gastric. Din florile proaspete se prepară apă de mălin, care este folosit în tratarea bolilor de ochi. Alte utilizări: Scoarţa mălinului conţine pigmenți de culoare verde, iar frunzele pigmenţi galbeni, fiind multă vreme folosit pentru vopsirea hainelor.”

INSIDER: „Spitalul Colțea sau cum ar trebui proiectate spitalele azi, cu grijă pentru frumos și armonie. Îl văd zilnic de la fereastră, dar nu am fost niciodată în interiorul istoric. Creat de spătarul Mihai Cantacuzino pe 14 decembrie 1704, după modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția. A început ca un așezământ creștin destinat îngrijirii gratuite a celor săraci. Și ceva foarte interesant: În perioada domniilor fanariote și a ctitorilor Cantacuzini, marile așezăminte spitalicești și mănăstirești dețineau mici grădini proprii unde cultivau plante aromatice și medicinale autohtone (cum ar fi mușețelul, menta, pătlagina sau sunătoarea) pentru uzul intern al bolnițelor*.

În anul 1857, în cadrul complexului de la Colțea, Carol Davila înființează prima Școală Națională de Medicină și Farmacie. În acea epocă, studiul plantelor (Botanica Medicală) a devenit o materie obligatorie și fundamentală pentru viitorii medici și farmaciști.Din cauza spațiului limitat din curtea Spitalului Colțea, Carol Davila înființează în 1860 Grădina Botanică din București. Ea a funcționat inițial ca o bază didactică directă pentru studenții la medicină de la Colțea, care învățau acolo să identifice speciile toxice și pe cele tămăduitoare.

*bolniță – bolniță este un spital de dimensiuni mici, amenajat în trecut pe lângă o mănăstire sau un așezământ bisericesc. Termenul provine din limba slavă (bolinica, derivat din bolinŭ – bolnav).
În spațiul românesc, bolnițele au reprezentat prima formă de asistență medicală organizată din istorie. Aceste Aceste instituţii ofereau atât îngrijire medicală trupească (prin tratamente cu plante, hrană și adăpost), cât și asistență spirituală (rugăciuni, spovedanie).” SURSA

ADRESA: B-dul I.C.Brătianu Nr. 1, București Sector 3. Numele Spitalului Colţea provine de la clucerul Colţea Doicescu, un boier care deţinea proprietăți în zona unde a fost construit aşezământul. Spitalul, fondat în anul 1704 a preluat denumirea străvechii mahalale în care se afla.

INSIDER: „Sărbătorim 120 de ani de #ParculCarol! – 6 iunie este ziua cea mai mare de când Regele Carol l-a inaugurat și azi se vizitează Mausoleul! Locul unde, într-o zi obișnuită, nu avem voie nici măcar să urcăm treptele. Va fi deschis între orele 10.00 și 16.00 și se va vizita: ✔️sala centrală; ✔️urna cu pământ adunat de pe mormintele ostașilor necunoscuți din toată lumea; ✔️cele 14 alveole în care vor rula proiecții cu scene din Primul Război Mondial.

📌 Mausoleul tronează în punctul cel mai înalt și mai vizibil al Parcului Carol și este păzit 24 de ore din 24 de militari.

➡️ POVESTEA PARCULUI – A fost amenajat între 1900 și 1906 pe Dealul Filaretului, special pentru a găzdui Expoziția Generală Română din 1906. Evenimentul marca atunci ✔️ 40 de ani de domnie a regelui Carol I, ✔️ 25 de ani de la proclamarea Regatului României și ✔️ 1.800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian.

Parcul are 36 de hectare, cuprinde un lac de agrement și mai multe monumente: – Mausoleul și Mormântul Ostașului Necunoscut – Arenele Romane – Turnul lui Țepeș – Fântâna Cantacuzino

➡️ POVESTEA MAUSOLEULUI – Mausoleul, sau Memorialul Eroilor Neamului, a fost construit între 1959 și 1963 de regimul comunist, pentru a servi drept necropolă pentru fruntașii Partidului. După anul 1989, semnificația monumentului s-a schimbat profund. Rămășițele liderilor comuniști au fost mutate, iar monumentul a fost reinterpretat ca spațiu de comemorare a eroilor naționali. În 2006, ansamblul a fost consacrat ca Memorialul Eroilor Neamului, devenind un loc dedicat cinstirii militarilor și personalităților care au contribuit la apărarea României.

Astăzi, Mausoleul din Parcul Carol constituie un important reper istoric, arhitectural și memorial al Capitalei. A fost deschis publicului în mai multe rânduri de-a lungul anilor, prin colaborarea cu Oficiul Național pentru Cultul Eroilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale.” SURSA

N.R.: „În anul 1923, în fața Palatului Artelor (care găzduia Muzeul Militar) a fost amplasat Mormântul Ostașului Necunoscut, ce avea să devină locul național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de români care s-au jertfit pentru întregirea Neamului. Monumentul, operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker, a fost inaugurat la 17 mai 1923, în prezența familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare și a unui numeros public. Tot în scop memorial, în holul de onoare circular al muzeului a fost așezat un grup statuar reprezentându-l pe Regele Ferdinand I al României sub auspiciile zeiţei Nike (Victoria), iar pe pereți au fost gravate numele ofiţerilor morți în război.

Deoarece palatul Muzeului Militar Național a fost grav afectat de un incendiu, în anul 1938, și de Cutremurul din 1940, acesta a fost demolat în anul 1943, pentru ca în locul său să se amenajeze un complex memorial – Cimitirul Eroilor Neamului -care urma să cuprindă: Monumentul Eroilor Neamului, Muzeul Militar, cimitirul propriu-zis și clădirile administrative. În toamna anului 1944 lucrările au fost sistate iar şantierul lăsat în părăsire. Proiectul din anii 1942-1943, supervizat chiar de mareşalul lon Antonescu, fusese propus de profesorul Alexandru Tzigara-Samurcaş (care a proiectat și clădirea pentru Muzeul Ţăranului Român) și viza reconstruirea monumentului triumfal „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi.

Actualul mausoleu din Parcul Carol, cu o înălțime de 48 metri, a fost realizat în anii 1959-1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu, și a fost inaugurat la data de 30 decembrie 1963, pe amplasamentul, infrastructura și, în bună parte, după planurile Memorialului început în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pentru realizarea acestuia, Mormântul Ostașului Necunoscut a fost demontat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a fost strămutat la Mausoleul de la Mărăşeşti. Mormântul Ostașului Necunoscut este în prezent clasat ca monument istoric de importanța A, Cod LMI: B-IV-m-A-20105.

Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, cum se numea monumentul la inaugurare, a fost construit în cinstea militanților revoluţionari socialişti. Ironia sorții face ca, pentru a se putea încadra în termenul de predare foarte scurt, arhitecții s-au „inspirat” în proporţie de 99% tocmai din proiectul lui Samurcaş, supervizat de Antonescu.

Monumentul, conceput ca o necropolă, este format dintr-o bază cu un volum construit masiv, de forma stelată, placată cu granit negru pe care sunt amplasate cinci arcade zvelte placate cu granit roşu. Baza conține în interior o incintă circulară (rotondă), căptușită cu plăci din granit roşu, a cărei boltă (cupolă) interioară este ornată cu un mozaic, acoperit cu foiță de aur, adus din Italia. Pentru placările exterioare, granitul roşu şi negru a fost importat din Suedia. Rotonda cuprindea criptele a trei reprezentați de seamă ai comunismului din România: dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dr. C. I. Parhon.

În semicercul din jurul monumentului se aflau cripte cu rămăşiţele pământeşti ale mai multor militanți pentru cauza muncitorilor, pentru socialism, printre care menționăm, de la stânga la dreapta, pornind de la intrarea în monument, pe următorii: Ştefan Gheorghiu, lon C. Frimu, Mihail G. Bujor, Leontin Sălăjan, Dumitru Petrescu, Alexandru Moghioros, Gheorghe Cristescu, Gheorghe Stoica, Petre Constantinescu-laşi, Ştefan Voitec, Gheorghe Petrescu, Teohari Georgescu, Chivu Stoica, Gheorghe Vasilichi, Ion Pas, Constantin Doncea, Petre Borilă, Athanasie Joja, Lucrețiu Pătrășcanu, loan Gheorghe Olteanu, Grigore Preoteasa, Lothar Rădăceanu, losif Rangheţ, Alex. (Alecu) Constantinescu, Gheorghe Petre, Ilie Pintilie, Bela Breiner, Leonte Filipescu, Constantin Dobrogeanu-Gherea ș.a. În partea dreaptă a monumentului se află un hemiciclu unde erau găzduite urnele funerare ale altor militanți comunişti ca Vasile Luca, Ștefan Foriş, losif Chișinevschi, Mihail Roller, Remus Koffler, Gheorghe Vasilescu-Vasia, Constantin David, Ada Marinescu, Panait Muşoiu, Barbu Lăzăreanu, Simion Stoilov, Mihail Macavei, Ana Pauker ş.a. La înfiinţare, pe terasa superioară a monumentului, într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără, care simboliza amintirea păstrată celor care au slujit cauza clasei muncitoare.

Perioada de tranziţie (1991-2006) – În anul 1991 mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele reprezentaţilor comunişti au fost exhumate și mutate în alte cimitire. Urna cu cenușa Anei Pauker a fost preluată de către familie și dusă în Israel. În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din 20 septembrie 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat și, pentru o lună, a fost depus în interiorul Mausoleului de la Mărășești, lângă sarcofagul generalului Eremia Grigorescu. La data de 26 octombrie 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I, dar, pentru că în mausoleu se afla încă trupul lui Petru Groza, s-a luat măsura amplasării sale provizorii şi a fost așezat la capătul dinspre intrarea în parc a aleii care duce la Mausoleu.

Prin Hotărârea nr.811 din 6 decembrie 1991, Mausoleul a fost trecut din patrimoniul Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” în administrarea Primăriei Capitalei. În anul 2004, Guvernul Adrian Năstase a transmis în folosință Bisericii Ortodoxe Române o suprafață de 5 hectare din Parcul Carol, pe platoul central, unde urma să se demoleze Mausoleul și să fie ridicată Catedrala Mântuirii Neamului Românesc. Traian Băsescu, în calitate de primar al Capitalei, s-a opus, s-a judecat și a câştigat procesele cu autoritățile (Primăria sectorului 4 și Consiliul general) care au emis autorizații pentru construirea Catedralei, astfel că Mausoleul a fost salvat. În primăvara anului 2004, chiar începuseră lucrările de demolare și câteva zeci de plăci de granit fuseseră dezlipite de pe mausoleu, existând intenția ca monumentul să fie mutat în Parcul Tineretului.

Memorialul Eroilor Neamului – Denumirea de Memorialul Eroilor Neamului a fost decisă prin Hotărârea de Guvern nr.654/24.05.2006, în contextul aniversării ” Centenarului Parcului Carol I”. Acțiunea prevedea 3 elemente distincte: 1. Reamplasarea Mormântului Ostașului Necunoscut pe locul inițial, din 1923; 2. Ambientarea monumentului construit în deceniul 7 al secolului XX (fost mausoleu); 3. Amenajarea expozițională a hemiciclului. La 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostașului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului. Pentru ambientarea interiorului monumentului, prin tema de concurs s-a prevăzut ca în cele 14 nişe să se amplaseze videoproiectoare independente, care să susțină vizual și auditiv momentele de istorie cărora le sunt dedicate aceste spații. Pe peretele fundal al fiecărei nișe s-a prevăzut să se instaleze panouri albe 1m x 1.40m, pe care să fie proiectate hărți, hărţi dinamice, fotografii, filme, puneri în scenă, discursuri și explicări de strategie, care să ilustreze trei momente importante ale istoriei naţionale: Războiul de Independență 1877-1878, Primul Război Mondial 1914-1919 și Al Doilea Război Mondial 1941-1945. În mijlocul sălii memorialului, după reamenajarea făcută de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, pe locul unde iniţial era depus sicriul fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost instalat grupul statuar „Pe aici nu se trece”, înfățișându-i pe Regele Ferdinand I al României și zeiţa Nike, zeiţa Victoriei din mitologia greacă, operă realizată în anul 1924 de sculptorul loan lordănescu. Lucrarea îl are în centru pe Regele Ferdinand al României şi pe zeița Nike, zeița Victoriei, ce urmează să-i pună pe cap o cunună de lauri. Nike este figurată ca o tânără țărancă română. Regele, în picioare, privit frontal, poartă ținută militară și ține în mâna stânga un rotulus. În jurul regelui, în stânga un vultur şi în dreapta adosat de un trunchi de copac, un soldat cu puşca în mână. Monumentul este gândit pe registre suprapuse ce se citesc ascendent, în spirală. Modelajul viguros, accentuează impresia de măreție.