INSIDER: „Într-o Europă care își demolează sau transformă bisericile în baruri, românii ridică altare noi: „Voronețul de la Viena” este noua biserică ridicată de comunitatea românilor de aici ❤” SURSA

N.R.: „La 14 iunie 2017 comunitatea românească a achiziţionat terenul din apropierea parcului Prater. La 17 septembrie 2017 a avut loc punerea pietrei de temelie. Lucrările de construcție au început în noiembrie 2018. În această lună a fost finalizată pictura exterioară. Biserica cu hramurile Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Ștefan cel Mare.

Aspectul fațadei aminteşte de tradiția marilor biserici pictate din Moldova, de unde şi imaginea unui „nou Voroneț de la Viena”. Biserica precizează însă că este vorba despre un program iconografic propriu, conceput pentru acest lăcaș de către Alexandru Nicolau care a coordonat echipa care a realizat pictura. Apare structura temelor tradiționale specifice bisericilor moldoveneşti, la care au fost adăugate teme legate de Tainele Bisericii.

În partea superioară a peretelui sunt reprezentate scene din Vechiul Testament. Ciclul dedicat lui Moise cuprinde Rugul Aprins, trecerea poporului evreu prin Marea Roșie, călăuzirea prin pustie, hrănirea cu mană, îndulcirea apei de la Mara şi momentul în care Moise primeşte Tablele Legii. În continuare este prezentată istoria lui Noe, prin scene precum construirea arcei, chemarea şi intrarea animalelor, Potopul şi ieşirea din corabie. Curcubeul din reprezentare este explicat în mesajul bisericii ca semn al împăcării lui Dumnezeu cu lumea.

O parte importantă a peretelui este dedicată Imnului Acatist al Bunei Vestiri. Sunt reprezentate Buna Vestire, întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta, Îndoiala lui losif, Închinarea Magilor, Fuga în Egipt şi Întâmpinarea Domnului, urmate de scene inspirate din partea dogmatică a imnului.

În prezentarea transmisă de pictorul Alexandru Nicolau, una dintre scene capătă o semnificație aparte tocmai prin locul în care se află biserica. Este vorba despre Fuga în Egipt, în care Hristos Prunc ajunge pe un pământ străin. Potrivit explicației prezentate de biserică, această scenă are o semnificație deosebită pentru o comunitate românească aflată în afara țării, prin raportarea la experienţa celor care trăiesc în străinătate. În acelaşi registru sunt prezentate scenele cu cei trei tineri în cuptorul de foc şi cu Daniel în groapa cu lei. Biserica explică alegerea lor prin faptul că personajele au rămas credincioase într- un popor străin şi într-un mediu cu o altă credință.

Unul dintre cele mai ample elemente ale picturii este inspirat din tema tradițională a Arborelui lui lesei, care prezintă genealogia lui Hristos. Potrivit proiectului iconografic prezentat de profesorul Alexandru Nicolau, în cazul bisericii din Viena această temă a fost transformată într-un „Arbore al Tainei Cununiei”.

În partea dedicată Vechiului Testament apar Adam şi Eva, Noe, Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, lacob și Rahila, precum şi alte familii biblice. Compoziția continuă cu loachim şi Ana şi cu Maica Domnului, iar în centrul arborelui este reprezentat lisus Hristos.

În partea dedicată Noului Testament şi istoriei Bisericii apar exemple de familii şi personaje creștine, între care Sfinții Brâncoveni, Sfânta Parascheva şi Sfântul Stelian, prezentat în proiect drept protector al familiei.

O altă zonă a peretelui este dedicată Tainei Pocăinței. Potrivit prezentării iconografice, aici sunt reprezentate Pocăinţa lui Manase, Pocăinţa lui David, Pilda vameşului şi a fariseului, Pilda fiului risipitor, Ungerea din Betania şi Pocăinţa Sfântului Petru.

Ultimul segment este dedicat Botezului şi cuprinde Botezul Sfântului loan, Botezul Domnului şi momentul în care Sfântul Petru îl botează pe Corneliu şi întreaga sa casă. Ansamblul se încheie cu Martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, reprezentare care face legătura şi cu numele bisericii.” DETALII

ARHIVĂ: MĂNĂSTIREA VORONEȚ, BUCOVINA: Tainele Cerului și Pământului se întâlnesc în cel mai frumos albastru

INSIDER: „Pentru că încă odată am auzit la știri de celebrul proiect Canal Dunare-Bucuresti că s-ar dori a fi actualizat, am plecat să văd unde urma să fie amplasat portul București și în ce stadiu se află acum. Primele mențiuni despre intenția de a se construi un canal între Dunăre și București datează din 1864, când un trimis al lui Alexandru Ioan Cuza la Paris comunica propunerea unui grup de capitaliști francezi de a canaliza Dâmbovița “de la București și chiar mai sus spre Oltenița” și de a înființa o companie de navigație. Primul proiect a fost inițiat în 1880 de inginerul Nicolae Cucu, care a realizat o schiță-proiect pentru o cale navigabilă București–Oltenița.
Apoi, în 1929, Parlamentul României a adoptat o lege care prevedea construirea unui canal care să transforme Bucureștiul în port la Dunăre.

Lucrările efective de executare au început însă, abia în 1986. Deși era cea mai costisitoare soluție și din punct de vedere tehnic, Nicolae Ceaușescu a preferat varianta pe Argeș și a luat personal decizia de adoptare a acestei variante a construcției. După inaugurarea în 1984 a canalului Dunăre–Marea Neagră, s-au început lucrările la acest nou canal. După 1989, proiectul a fost din nou abandonat și totul a fost sistat. În 1994, canalul a intrat în mod oficial în conservare. Lucrările existente s-au deteriorat. O mare parte a plăcilor de beton și a bordurilor au fost furate. De acest proiect s a mai vorbit în 2008, 2012, 2018, 2024 și recent. Cine știe ce va fi până la urmă, cert este că s-au cheltuit câteva sute de milioane de euro aruncați pe apa sâmbetei.
Canalul a fost proiectat să aibă o lungime de 73 km și o lățime de 80 m, adâncimea minimă a apei de 4,5 m, diferența de nivel de 53 m (10 m deasupra nivelului mării la Oltenița și 63 m la București). Planul includea patru ecluze și trei porturi, două la București (lângă comuna 1 Decembrie – pe Argeș și la Glina – pe râul Dâmbovița) și altul la Oltenița.
Câteva instantanee de pe malul Argeșului și portul București. Se poate ajunge cu mașina 427 din Ghencea până la stația Argesul, Dărăști” SURSA

ARHIVĂ: ÎNGERUL CĂZUT – STRAJA, CONSTANŢA: Monument înalt de 50 de metri, abandonat lângă Canalul Dunăre-Marea Neagră – varianta de câmpie a Crucii de pe Caraiman, vizibil de pe Autostrada Soarelui!

INSIDER: „La intersecția străzilor Olteni și Clucerul Udricani (N.R.: București sector 3) a fost amplasat în anul 2018, un monument, Leul Ierusalimului, în contextul împlinirii a şapte decenii de relaţii diplomatice romano-israeliene, neîntrerupte. Monumentul este realizat din bronz și are pe el câteva simboluri specifice poporului israelian. Astfel a fost inaugurată și Piața Leul Ierusalimului aflată chiar în inima vechiului cartier evreiesc din Bucureşti.” SURSA

Exif_JPEG_420

Exif_JPEG_420

N.R.: „Monumentul „Leul – simbolul oraşului lerusalim” este o sculptură donată de municipalitatea lerusalimului către Primăria Municipiului București.

Piața Leul Ierusalimului este străjuită de clădirea Academician Nicolae Cajal din strada Cluceru Udricani nr. 12, sediul liceului Laude Reut. Statuia este un proiect colectiv al unor artişti israelieni în vederea strângerii de fonduri pentru persoanele cu disabilități și care a fost donată de Consiliul Local al lerusalimului prin Fundația Reut Primăriei Capitalei, în onoarea a 50 de ani de la reunificarea lerusalimului, a 70 de ani de la crearea Statului Israel și în onoarea a tot atâţia ani de relații diplomatice neîntrerupte între cele două țări, într-un secol românesc.

Soclul este o structură geometrică etajată, Forma bazei de la sol este octogonală, configurată sub forma unei hărți stilizate a Statului Israel (sau a lerusalimului istoric, aici AI-ul este în dubiu!) iar deasupra un al doilea nivel de formă prismatică dreptunghiulară, pe care este montată placheta informativă din bronz și Leul.

Exif_JPEG_420

Leul (cunoscut ca Leul lui luda) este simbolul oficial al oraşului lerusalim din anul 1950. Stema oficială include leul rampant (ridicat pe picioarele posterioare) plasat pe fundalul care sugerează Zidul Plângerii. Exprimă puterea, curajul și istoria de mii de ani a poporului evreu în legătură cu acest oraş

Tribul lui luda: În Biblie, patriarhul lacov îl binecuvântează pe fiul său luda comparându-I cu un pui de leu, ceea ce a făcut ca leul să devină emblema acestui trib israelit. Din acest trib a descins regele David, iar leul a ajuns să reprezinte regalitatea, puterea şi însăşi capitala Regatului luda – lerusalimul.

Comunitatea locală: Potrivit estimărilor conducerii comunității evreiești şi ale istoricilor, numărul evreilor din Bucureşti care fac parte sau sunt afiliaţi direct din punct de vedere identitar/comunitar este de câteva mii (majoritatea vârstnici), numărul total crescând spre 4.000 dacă sunt incluse şi familiile mixte.

În perioada interbelică (anii ’30), populaţia evreiască din Bucureşti era de aproximativ 70.000 – 74.000 de persoane, reprezentând peste 12% din totalul locuitorilor oraşului. În ultimii ani, numărul cetăţenilor israelieni (mulţi dintre ei cu origini româneşti) stabilii în România, în special în București, a crescut considerabil, adăugând o dinamică nouă comunității. „

ARHIVĂ: TEMPLUL CORAL: „Regina-mamă Elena a fost un dar nepreţuit pentru România secolului trecut”

INSIDER: „La Mangalia se află unul dintre cele mai mari mozaicuri din Europa, numit „Geneze” (Genesis), creat de artiștii Jules Perahim și Mac Constantinescu între 1959 și 1962. Acest mozaic impresionant are o suprafață de aproximativ 300 de metri pătrați și este alcătuit din peste 3 milioane de piese ceramice și de piatră, fiecare cu dimensiunea de 2×2 centimetri.

Mozaicul reprezintă elemente ale naturii, cum ar fi apa, aerul, soarele și pământul, precum și o familie și progresul uman. Ceea ce face acest mozaic și mai interesant este faptul că a fost creat în perioada comunistă, dar nu conține simboluri comuniste tradiționale, ceea ce a dus la controverse și repercusiuni pentru artiști

Astăzi, „Geneze” este considerat un simbol al rezistenței artistice și un exemplu de artă modernă românească. Dacă vizitezi Mangalia, nu rata ocazia de a vedea acest mozaic impresionant!” SURSA

N.R.: „Geneze” este considerat cel mai mare mozaic mural din fostele ţări socialiste din afara spațiului ex-sovietic.

Renumitul artist suprarealist și grafician Jules Perahim, în colaborare cu Petre Vulcănescu au realizat si mozaicul „Arta” de pe fațada clădirii cinematografului ,,Ţiglina” (ulterior denumit Dacia), situat în cartierul Ţiglina 1 din Galaţi. Complexul social- cultural şi comercial a fost proiectat de arhitecta Mariana Bucur şi inaugurat în anul 1962. De curând, în cadrul amplului proiect de modernizare finanţat prin PNRR, clădirea a fost transformată în noul sediu al Teatrului pentru Copii și Tineret ,,Gulliver”.

Jules Perahim (luliş Blumenfeld) n. 24 mai 1914, Bucuresti, d. 2 martie 2008, la Paris) a fost un pictor şi grafician român de origine evreiască, cunoscut ca reprezentant al avangardei şi al suprarealismului în România. Perioada realist-socialistă: În anii de început ai regimului comunist din România, Perahim a aderat la canoanele realismului socialist, însă ulterior s-a îndepărtat de aceste rigori. A părăsit România în anul 1969 şi s-a stabilit în Franţa, unde şi-a continuat activitatea artistică până la sfârșitul vieții.

ARHIVĂ: CHIȘINĂU: De la Plugarul Universal şi Cosmic înapoi în ruine, istoria recentă în miniatură a Basarabiei! ∆∆∆∆∆ ARAD: Mozaicul „Victoria Socialismului” de pe „Casa Albă” a împlinit 40 ani. Îl protejăm, dărâmăm ori acoperim cu afișe?!