PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

PODUL DE LA CERNAVODĂ: Podul Anghel Saligny se deschide pentru 200 de pietoni de Sfânta Maria!


INSIDER: „Pe 15 august Podul Carol I de la Cernavodă va fi deschis pietonilor! Condiții și înscrieri pe linkul de mai jos. Dacă nu prindeți loc în trenul dedicat puteți veni cu alt tren sau mașina la gara Cernavodă Pod între 11.00-14.00 şi puteţi vizita podul.” SURSA

ANGHEL SALIGNY – Pod peste timp – 15 august 2026 – Program:

08:00 – Primirea participanților la Salonul Regal din Gara de Nord. Înregistrarea participanților şi vizitarea Salonului Regal, însoțită de o scurtă prezentare privind istoria, rolul şi simbolistica acestui spațiu reprezentativ pentru transportul feroviar românesc.

08:30 – 08:45 – Deplasarea către peronul 13 şi îmbarcarea în tren.

09:00 – Plecarea trenului pe ruta Bucureşti Nord – Cernavodă (aproximativ 1 oră și 30 de minute). Pe durata călătoriei vor fi prezentate informații despre istoria căilor ferate din România, Podul Anghel Saligny şi importanța strategică a magistralei București-Constanţa.

10:30 – Sosirea în zona Podului Anghel Saligny. Deplasare pietonală către zona cantonului (aproximativ 300 m), unde va fi amenajat un punct de primire cu o expoziție tematică şi o zonă în care participanții și vor putea alegeona mâncare băuturi răcoritoare.

Vizitarea Podului Anghel Saligny se va desfășura în grupuri de aproximativ 25 de persoane, fiecare grup însoțit de un ghid sau voluntar care va prezenta istoria construcției, performanţele fiind inginerești și impactul podului asupra dezvoltării României moderne. Timp dedicat fotografiilor, socializării și vizitării expoziției.

14:15 – Plecarea trenului către București Nord.

15:45 – Sosirea în Gara de Nord. Participanții care doresc pot continua experiența prin vizitarea Muzeului Istoriei Feroviare Român, situat pe peronul 14, unde vor beneficia de acces şi de prezentare ghidată. Important: Din motiv de siguranţă, copiii cu vârsta de până la 14 ani pot participa la eveniment, însă nu vor avea acces pe Podul Anghel Saligny. Tinerii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani vor putea vizita doar dacă sunt însoțiţi de un adult. Numărul maxim de participare este de 200 de persoane.” ÎNSCRIERE

N.R.: „În toamna anului 1895, pe malurile Dunării avea loc una dintre cele mai spectaculoase demonstraţii de încredere în ingineria românească. Podul feroviar proiectat de Anghel Saligny la Cernavodă era gata să fie deschis, după ani de calcule şi lucrări dificile. Înainte ca noua construcție să fie declarată sigură, trebuia însă să treacă printr-o probă care avea să intre în istorie.

Testul a fost pregătit cu 15 locomotive grele, aşezate într-un convoi impresionant. Acestea urmau să treacă peste structura metalică cu aproximativ 60 de kilometri pe oră, solicitând podul mult peste condiţiile unei traversări obişnuite. Pentru oamenii adunați la ceremonie, zgomotul roților, fluierul locomotivelor şi vibrațiile structurii trebuie să fi creat un moment greu de uitat.

Anghel Saligny nu a urmărit încercarea de la o distanță sigură. Potrivit relatărilor păstrate despre inaugurare, inginerul s-a aflat într-o șalupă chiar sub pod, împreună cu o parte dintre colaboratorii săi. Gestul avea un mesaj simplu şi puternic: omul care calculase construcția avea suficientă încredere în propria lucrare încât să stea exact în locul în care consecințele unei cedări ar fi fost dramatice.

Cele 15 locomotive au trecut fără probleme, iar podul a rămas stabil. După convoiul de încercare a urmat trenul destinat oficialităților și invitaților, care a traversat cu o viteză și mai mare, de aproximativ 80 de kilometri pe oră. Proba demonstra că noua legătură peste Dunăre putea suporta solicitările pentru care fusese proiectată.

Podul făcea parte dintr-un ansamblu feroviar uriaş construit între Fetești și Cernavodă, peste brațul Borcea, Balta Ialomiței și Dunăre. Cu viaductele incluse, complexul depășea patru kilometri, o dimensiune extraordinară pentru sfârşitul secolului al XIX-lea. La momentul finalizării, era una dintre cele mai impresionante construcții feroviare din Europa.

Saligny folosise soluţii tehnice îndrăznețe pentru epocă, iar structura trebuia să permită nu doar trecerea trenurilor, ci și navigaţia pe Dunăre. Deschiderea centrală de la Cernavodă ajungea la aproximativ 190 de metri, iar tablierul era ridicat suficient de mult deasupra apei pentru ca vasele să poată trece pe dedesubt. Fiecare

Fiecare element fusese calculat pentru a suporta greutăți și vibrații repetate.

Inaugurarea din 1895 a avut şi o importanță economică uriașă. Legătura feroviară dintre București şi Constanța devenea mult mai simplă, iar Dobrogea era conectată direct cu restul rețelei feroviare a țării. O lucrare spectaculoasă de inginerie rezolva astfel o problemă care influența transportul de oameni și mărfuri către principalul port românesc de la Marea Neagră.

Imaginea celor 15 locomotive trecând peste Dunăre, în timp ce Saligny se afla sub construcția pe care o proiectase, a rămas simbolul încrederii sale în calcule şi în oamenii care lucraseră alături de el. Podul nu trebuia să fie apărat prin declarații, ci printr-o demonstrație reală. Peste un secol mai târziu, gestul inginerului continuă să fie una dintre cele mai memorabile povești ale ingineriei românești.” SURSA

.

ALBINA-DULGHER: Cea mai mare albină sălbatică din Europa s-a întors în România – este solitară, independentă şi nu produce miere!


INSIDER 1: „Azi în curtea noastră am avut ocazia să văd cea mai mare specie de albină sălbatică din Europa, de dimensiuni impresionante: 2,5 cm!
M-am documentat și am aflat că se mai numește albina-dulgher, că este o specie solitară, că sapă în lemn adevărate galerii și că de ceva timp a reapărut și la noi în țară, după ce o lungă perioadă s-a considerat a fi o specie dispărută. Voi ați avut ocazia să observați această insectă?” SURSA

INSIDER 2: „Un splendid exemplar de albină dulgher (Xylocopa violacea), fotografiat în municipiul Iași. Cu o lungime a corpului de până la 3 centimetri și o anvergură a aripilor de aproximativ 4 centimetri, albina dulger este cea mai mare albină solitară a Europei. Femelele sunt mai mari decât masculii. De asemenea, doar femelele au ac, însă nu sunt agresive. Pot să înțepe doar dacă sunt călcate, strânse în palmă sau în alte situații similare.

Albina tâmplar (Xylocopa violacea). Observată astăzi pentru prima dată atât de aproape, în CUG Spectaculoasă și de regulă gălăgioasă este un polenizatorlși datorează numele faptului săpa galerii în lemnul mort. Cu ajutorul mandibulelor puternice, femela sapă tuneluri unde depune 10–12 ouă, fiecare într-o celulă separată. Înainte, adaugă o rezervă de hrană din polen și nectar pentru larve. Tunelurile sunt apoi sigilate cu un strat protector. Spre deosebire de albinele melifere, albina dulgher nu produce miere. Așadar, nu e dăunătoare pomilor/copacilor verzi! Deși aspectul lor poate provoca teamă, albinele tâmplar nu sunt agresive! Înțeapă doar atunci când sunt prinse sau provocate.” SURSA

ARHIVĂ: MOLIA OCHI DE PAUN: După un an petrecut în stadiile de ou-larvă-cocon, adultul trăiește o săptămână, fără să mănânce, exclusiv pentru reproducere – Cel mai mare lepidopter din Europa!

PIAȚA CENTRALĂ, CRAIOVA: Fântâna cu Naiade – instalație artistică urbană & oază de răcoare pentru cei cu aripi!


INSIDER: „Fântâna arteziană din zona Pieței Mari (Piața Centrală) din Craiova, situată la intersecția străzilor Calea București și Frații Golești. Este cunoscută în rândul comunității locale drept fântâna cu „naiade” sau „zeițe/silfide” datorită elementelor mitologice care o compun. Execuția fizică a bazinului și montarea sistemelor au fost realizate de regie proprie de către RAADPFL Craiova. Statuetele personalizate din interior au fost achiziționate de la furnizorul SC Mugu Models SRL – un atelier specializat în decoruri și elemente decorative din rășini./ Artist Mugurel Manea.

Detalii Tehnice: Materiale: Elementele centrale (statuile și trunchiurile de copac care imită natura) sunt realizate dintr-un amestec durabil de rășină din fibră de sticlă, texturată și vopsită special pentru a reproduce fidel aspectul de lemn vechi. Structură decorativă: Ansamblul conține două personaje centrale antropomorfe integrate în trunchiuri de copac (o figură feminină și una masculină). Inițial, proiectul din acea intersecție prevedea două structuri metalice moderne sub formă de cuburi, dar autoritățile au schimbat radical designul pe parcurs spre acest stil organic. Sistemul de apă: Fântâna folosește o pompă cu circuit închis. Apa este pompată direct prin brațele statuilor și prin ramurile copacilor artificiali, completată de jeturi arcuite perimetrice (arcade de apă) montate pe marginea interioară a bazinului. Inaugurare: După mai multe amânări tehnice, fântâna a fost pusă oficial în funcțiune în august 2023.

N.R.: „Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii – o emoție copleșitoare…
Ei sunt niște fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mișcare-adaugată la mișcare
și lumina ce-o zărești, din soare!

Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!” („Laudă omului” de Nichita Stănescu)

CULTURISTUL BUŞTENI: Statuie mutată după o săptămână de către proprietar din fața hotelului Alexandros „la presiunea publicului”!


INSIDER: „Artă sau….? Când am trecut prin dreptul Hotelului BTT am văzut și eu dar, nu am înțeles ce este. Voi ați văzut? Eu nu mă pricep la artă. Sau unde este pasul de la artă la altceva. Ați înțeles mesajul? Scopul? Sau ce este. Fără cuvinte nepotrivite…doar o părere. Foto: Claudiu Loghin.
PS. Am găsit o definiție a esteticii urâtului. Estetica urâtului este o categorie filozofică și literară care aduce în artă aspecte dezagreabile, grotești și elemente considerate respingătoare, fiind consacrată în literatura română de Tudor Arghezi. Conceptele sale de bază includ redefinirea frumosului prin acceptarea urâtului ca material artistic și șocarea publicului pentru a reflecta întreaga realitate. Asta doar dacă vorbim de artă. În acest caz nu se aplică. Nu atacăm persoane sau instituții că nu e frumos.” SURSA

N.R.: Această statuie bizară și controversată, înaltă de peste 2 metri şi cântărind în jur de 200 de kilograme, a fost amplasată în august 2026 în centrul stațiunii Buşteni, în faţa fostului hotel BTT, actial Alexandros Hotels.

Lucrare este cunoscută în spațiul public drept „,Culturistul din Buşteni”. Statuia din metal reprezentând un culturist cu ochelari de soare și un lanț gros la gât a fost realizată de un artizan din Azuga numit pe rețelele de socializare „Artizanul de metal”. Din cauza designului său neobişnuit, localnicii şi turiştii au comparat-o ironic cu diverse personalități din România, poreclind-o ba „statuia lui Dorian Popa”, ba a lui „Dani Mocanu” sau „Alex Velea. Statuia a costat vreo 5.000 de euro şi „promovează” mişcarea, sportul în aer liber şi turismul. Administratorul a hotărât să mute această statuie în curtea hotelului și să pună în locul ei „o inimă sau altceva asemanator”

Hotel Alexandros Busteni by Genco este situat în Buşteni, județul Prahova.

ARHIVĂ: CONSERVE DE BUȘTENI: „Aer proaspăt din Bucegi. Creează stări de inspirație, bună dispoziție și limpezimea profundă a vederii”. Toate la 10 lei! ∆∆∆∆∆ „URME DE URS”, COVASNA: „Conţine 100% excremente autentic-secuiești de urs brun transilvănean, fără gluten, fără conservanți, vegan.”

PAJURA, VOLUNTARUL, AVIATORII: Istoria cartierelor din București, sculptată în parteneriat public-privat, operele artistului britanic Colin Spofforth, la comanda dezvoltatorului imobiliar Portland Trust


INSIDER: „Cartierul Pajura/ Pajurei este printre puținele, dacă nu singurul din București, care are ridicat pe teritoriul său un monument de for public-privat care întruchipează denumirea cartierului.

Monumentul „Pajura” este opera sculptorului britanic Colin Spofforth*. [n.b. – la comanda dezvoltatorului Portland Trust și a fost instalat în 2021, fiind dezvelit pe 23 septembrie, la inaugurarea J8 Office Park. Este realizat din oțel inoxidabil și a fost conceput special pentru acest loc.” SURSA

N.R.: „Sculptură în formă de vultur din oțel, amplasată în fața complexului de birouri J8 Office Park de pe Strada Jiului nr. 8, din cartierul Bucureștii Noi la granița cu Pajura (Sectorul 1, Bucureşti), un loc dezvoltat pe anvelopa fostei fabrici de pâine Pajura.

Instalat în fața sediului Ubisoft din România, PAJURA este un vultur din oțel inoxidabil format din blocuri asemănătoare pixelilor. Acesta simbolizează atât originile române ale numelui districtului (Pajura = vultur), cât şi evoluția jocurilor de la grafica timpurie pe 8 biți la realismul modern. Corpul lustruit reflectă arhitectura înconjurătoare, îmbinând istoria, tehnologia şi transformarea într-o singură formă îndrăzneață.

Monumentul Voluntarului Român din Primul Război Mondial, marca identitară a complexului Oregon Park din zona Pipera, dezvoltat de tot Portland Trust. Sculptura „VOLUNTARUL”, creaţie a artistului britanic Colin Spofforth, inaugurată în anul Centenarului Marii Uniri şi la 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial, lucrarea este dedicată jertfei ostaşilor români din Corpul Voluntarilor Ardeleni şi Bucovineni care au luptat în războiul pentru întregirea neamului din 1916-1918 şi după aceea s-au stabilit în zonă, au fost împroprietăriți şi au întemeiat aşezarea Cetatea Voluntărească (la 1925), actualul oraş Voluntari.

Monumentul celebrează statornicia şi perenitatea, cu trimitere la un timp al inocenţei. Prin abordarea ludică sugerată de forma şi de elementele unei marionete, lucrarea îndeamnă în acelaşi timp la o meditaţie asupra destinului uman („omul sub vremi”, invocat şi de Miron Costin, cu secole în urmă).

Așezată şi articulată precum o marionetă tradițională est-europeană, Păpuşa onorează voluntarii români care au luptat în Primul Război Mondial. Turnată în bronz, înfrumusețată cu foiță de aur şi pictată pentru un efect de păpuşă, figurina îmbină folclorul local cu memoria istorică. Numele „Voluntar” a fost ales pentru a evita ecourile opresiunii politice, deși pentru Spofforth rămâne Păpuşa – un povestitor discret dintr-o epocă uitată.

Lucrarea de artă modernă pe temă de istorie se armonizează cu personalitatea ansamblului Oregon Park: trei clădiri de birouri certificate BREEAM (Building Research Establishment Environmental Assessment Methodology) cu calificativul „Excelent”, una dintre ele, B, distinsă cu premiul CEEQA – Clădirea Anului în Sud-Estul Europei în 2018. Întregul complex Oregon Park completează palmaresul de mari proiecte de clădiri pentru birouri dezvoltate de Portland Trust în Bucureşti: Floreasca Park, Floreasca 169, Opera Center, Bucharest Business Park, Bucharest West.

Dezvoltatorul Portland Trust a mai inaugurat o statuie intitulată AVIATORII, – turnată în bronz, având o înălţime de 4 metri și amplasată în fața proiectului premiat EXPO Business Park, din București şi menită să celebreze rolul aviației în impulsionarea legăturilor de afaceri globale de-a lungul ultimului secol.

EXPO Business Park este situat pe Strada Aviator Popișteanu, al cărei nume provine de la pilotul de vânătoare Alexandru Popişteanu, care a luptat eroic şi a murit pentru ţară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Alte câteva străzi din zona Expoziției sunt denumite după eroi ai aviației românești. Sculptura reprezintă doi oameni de afaceri, care zboară în formație, iar corpurile lor sunt asemănătoare ca formă cu avioanele vechi. Cele două elemente ale sculpturii poartă căști în stilul celor care făceau parte din uniforma piloților din Al Doilea Război Mondial, iar conturul hainelor ia forma panourilor metalice ale aeronavei. Formele lor asemănătoare aripilor şi tensiunea grațioasă creează un echilibru între umor şi reverență, rezonând cu trecutul cartierului şi renaşterea sa modernă.

EXPO celebrează comerţul internațional, care implică adesea zborul în întreaga lume. Fără călătoriile aeriene, comerţul global ar fi lent, iar fascinația istorică a omului de a călători în alte țări și de a experimenta alte culturi, nu ar fi satisfăcută. Statuia poate fi privită și ca o juxtapunere între prezent, când spațiul aerian este pașnic şi folosit pentru comerţul internațional şi explorare și perioadele de război.

Și această sculptura este realizată de artistul britanic Colin Spofforth, care a realizat lucrări renumite în toată Europa precum The Winged Lion, în Praga; Mr Walker (2021) în Chester, Anglia; Mirror Man (2025) în Londra, Guest of a Lady (2025) în Brentford, Londra; The Still Point of the Turning World (2015) în Manchester; Plain Paper Plane (2018) în Bedford, Anglia; After the dance (2023) în Londra; The Seed (2006) în Manchester, Anglia; The Six White Mice (2013) în Bratislava, Slovacia; Owain Glyndŵr (2007) în Corwen, Țara Galilor; Venus Trinity (2003) în Manchester, Anglia; The Runner (2002) în Manchester; The Spirit of New Orleans (1997) în Manchester, „I am” (2018) în Aylesbury, Buckinghamshire; Racing stripes (2007) în Chester, England, etc.

COLIN SPOFFORTH (n.1963) este un artist internațional consacrat, expert recunoscut în sculptură şi design. Produce sculpturi figurative de bronz de mari dimensiuni pentru expunere publică din 1994 şi este un designer de succes de 25 de ani. Fiecare sculptură comandată este dezvoltată special pentru locația sa; cu o perspectivă holistică asupra scopului şi funcției zonei şi/sau a dezvoltării. Colin a fost căutat de dezvoltatori imobiliari şi arhitecți din întreaga lume pentru a crea opere de artă care să atragă atenția şi să îmbunătățească spațiile lor publice. Are experiență în lucrul atât cu sectorul public, cât şi cu cel privat. Echipa lui Colin este formată din profesionişti cu înaltă calificare în inginerie, turnare de bronz, fabricare de metale, iluminat, elemente integrate de apă şi management de proiect. Studioul Colin Spofforth are o bază largă de clienți din toate sectoarele. A creat sculpturi pentru companii de regenerare urbană, consilii locale, parteneriate de dezvoltatori, grupuri comunitare, dezvoltatori privați şi persoane fizice.” PORTOFOLIU

PORTLAND TRUST este o companie importantă de dezvoltare imobiliară şi administrare de proprietăți, fondată în 1997 de britanicul Robert Neale, având birouri principale la Bucureşti și Praga. Activă în România și Cehia, compania este cunoscută în special ca unul dintre cei mai mari dezvoltatori de parcuri şi clădiri de birouri moderne, dar şi de proiecte comerciale şi industriale. A dezvoltat de-a lungul timpului sute de mii de metri pătrați de spații comeciale, industriale şi de birouri. Colaborează frecvent cu mari fonduri de investiții internaționale.” DETALII

RAȚE CAYUGA: Pedegree american – black tie & little black dress, direct din găoace!


INSIDER: „Pentru toți care se întreabă cum arată Cayuga!🖤 de la Rața matură, ou și boboc!” SURSA

N.R.: Raţa Cayuga este o rasă americană de raţă domestică. A fost introdusă în regiunea Finger Lakes din statul New York în jurul anului 1840 şi este numită după poporul Cayuga din acea zonă. Până în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, a fost principala rață crescută pentru carne în Statele Unite. În secolul XXI este crescută în principal pentru ornament. Penajul este negru cu iridescențe metalice verzi și care se albește pe măsură ce îmbătrânește. Penele pot fi folosite la legarea muştelor de pescuit..A fost exportată pentru prima dată în Regatul Unit în 1851, iar în jurul anului 1890 a fost rapid înlocuită de rasei americane Pekin, mai ușor de jumulit pentru comercializare.

Cioc şi picioare de culoare neagră sau închisă. Greutate între 2,5 kg şi 3,5 kg. Corp lat și spate lung. Fire liniştită şi blândă. Foarte rezistentă la frig. Bună producătoare de carne și ouă. Rațele Cayuga fac ouă cu o coajă de culoare gri închis sau aproape neagră la începutul sezonului. Pe măsură ce perioada de ouat avansează, culoarea ouălor se deschide treptat, devenind gri deschis sau alb-verzuie. O femelă produce anual între 100 şi 150 de ouă. Perioada de incubație: 28 de zile.

ARHIVĂ: PUI BRESSE: Singurul pui din lume cu acte în regulă, se vinde cu ghearele și capul intacte. Preț 180 lei/kg! ∆∆∆∆∆ RARA AVIS, CRAIOVA: Pentru 1.500 de ani, lebăda neagră a existat în imaginația europeană ca o metaforă pentru ceea ce nu putea exista

DUPĂ 82 DE ANI: Vulturul & doi grifoni de pe frontonul Palatului Universității București, distruși în bombardamentele din 1944, s-au întors acasă!


INSIDER 1: „Avem vultur pe Universitate!” SURSA

INSIDER 2: „ASTĂZI AM reSCRIS ISTORIA! Am readus acasă, pe Palatul Universității din Bucureștiului, vulturul și cei doi grifoni care fuseseră distruși în urma bombardamentelor din 1944. Evenimentul reprezintă primul pas al refacerii integrale a frontonului original al Palatului Universității din București, proiect care va continua în următorii doi ani, până la reconstituirea completă a ansamblului sculptural conceput de arhitectul Alexandru Orăscu și realizat de sculptorul Karl Storck între anii 1862 și 1869.

Ansamblul montat astăzi este realizat din bronz și este alcătuit dintr-un vultur cu o greutate de aproximativ o tonă și doi grifoni de aproximativ 300 de kilograme fiecare, ceea ce face ca întreg ansamblul să cântărească 1,6 tone. Lucrarea, cu o valoare totală de aproximativ 2 milioane de lei, este semnată de sculptorul Alexandru Siminic, împreună cu colaboratorii săi, Teodor și Ștefan Siminic, fiind realizată prin tehnica tradițională a bronzului turnat prin ceară pierdută, cizelat și patinat, și are la bază creația originală a sculptorului Karl Storck.” SURSA

N.R.: „Palatul Universității din Bucureşti a fost lovit şi vulturul cu grifoni de pe fronton au fost distruşi în timpul raidului aerian din 4 aprilie 1944, efectuat de aviaţia anglo- americană (aliații occidentali), în cadrul luptelor din Al Doilea Război Mondial.

Data: 4 aprilie 1944 (în ziua de Paște). Atacatorii: Aviația SUA (USAAF) şi a Marii Britanii (RAF). O bombă a căzut direct pe corpul central al Palatului Universității, distrugând complet zona centrală a acoperişului şi celebrul ansamblu sculptural format dintr-un vultur şi doi grifoni.

Grifonii sunt creaturi mitologice hibride, descrise ca având trup, picioare şi coadă de leu, iar capul, aripile și ghearele de vultur. Apar în miturile din Orientul Apropiat antic și din mitologia greacă. Grifonul era văzut ca paznic feroce al comorilor, al minelor de aur şi al zeilor (precum Apollo sau Zeus). Combină regele animalelor (leul) cu regele păsărilor (vulturul), simbolizând puterea, curajul şi înţelepciunea divină.

ARHIVĂ: MANIFEST: O fi arătătorul, inelarul sau cel mijlociu?!

BRISEIS, IAȘI: Opera sculptorului Marcel Guguianu, în premieră la Palatul Culturii!


INSIDER:”Briseis la Palat! O lucrare minunată a maestrului Marcel Guguianu se află, în premieră, pentru câteva zile la Palat! Vă invităm să vă bucurați de ea! ” SURSĂ

N.R.: „Briseis”, în Holul de Onoare al Palatului Culturii din laşi – Numele lucrării face trimitere la Briseis, un personaj celebru din mitologia greacă (lliada lui Homer), o tânără capturată de Ahile în timpul Războiului Troian.

Materiale şi Tehnici de Realizare – ∆ Corp principal: Turnat în bronz, combinând două finisaje distincte pentru a crea contrast vizual: Bronz polişat (şlefuit): Folosit pentru torsul și spatele nudului, având o textură perfect fină, cu reflexii aurii ce pun în valoare liniile fluide şi anatomia stilizată; Bronz patinat (în nuanţe de verde/turcoaz): Aplicat pe draperia care acoperă parțial corpul și pe baza sculpturii, imitând oxidarea naturală a cuprului pentru a adăuga volum şi adâncime operei. ∆ Soclu: Realizat din marmură albă (sau neagră, în funcție de ediție/variantă), oferind stabilitate şi un contrast cromatic elegant cu bronzul sculpturii. ∆ Semnătură: Lucrarea este marcată de autor prin ștanțare directă sau pe o plăcuţă din alamă ataşată, purtând inscripţia ,M. Guguianu”.

Dimensiunile standard cele mai frecvente pentru sculptura „Briseis” realizată în bronz de Marcel Guguianu sunt următoarele: Înălțimea lucrării (fără soclu): aprox. 65 cm – 68 cm. Dimensiunile totale (lucrare): în jur de 65 x 14 x 17 cm sau 68 x 20 x 15 cm (în funcție de turnare și variantă). Înălţimea totală (cu soclu de marmură): aprox. 73 cm – 78 cm. Deoarece artistul a turnat şi finisat lucrarea în mai multe exemplare şi ediții de- a lungul timpului (unele în colaborare cu diferite turnătorii sau cu socluri de marmură de grosimi diferite), dimensiunile exacte pot varia cu 2-4 centimetri de la o piesă la alta. Lucrarea este caracterizată de liniile fluide, armonioase şi elegante specifice stilului lui Marcel Guguianu, un artist recunoscut la nivel internațional pentru modurile unice în care a redat nudul feminin şi silueta umană.

Marcel Guguianu (n. 28 iunie 1922, Bârlad, judeţul Vaslui – d.12 iunie 2012, Bucureşti) a fost un sculptor român. A urmat cursurile unei şcoli primare din Bârlad şi o parte a celor secundare pe care le termină în Galați. În continuare a frecventat cursurile şi lucrările Şcolii de belle arte din Bucureşti (1941 – 1945), la clasa lui Corneliu Medrea. A funcţionat ca profesor de desen şi caligrafie la şcolile din Bârlad: Liceul „Gh. Roşca Codreanu”, „Liceul Comercial de băieţi”, „Liceul Industrial de băieți”. Între 1954 – 1956 a lucrat la laşi, ocupându-se cu restaurarea unor monumente istorice din laşi şi din Bârlad. Din 1948 participă cu lucrări de sculptură la expoziţii anuale şi bienale. Din 1956 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici.

Se mută în Bucureşti în 1956. A participat la expozițiile din Budapesta, Odense, Roma, San Marino, Napoli, Aradjelovač, Belgrad, Montpellier, Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali, Washington, Sevilla, Miami. Are o colecţie muzeală, care-i poartă numele, la Contess Madelaine din New York. În 1992 s-a creat Fundația „Marcel Guguianu”. Este membru al Diviziei Culturale a Băncii Mondiale. Au demarat lucrările pentru Complexul muzeal Marcel Guguianu, în zona centrală a oraşului, vis-á- vis de Muzeul „Vasile Pârvan”, care va adăposti impresionanta sa colecție. În semn de adâncă preţuire față de elevul său, conducerea liceului în care Marcel Guguianu a învățat şi predat, a hotărât ca liceul să se numească Colegiul Tehnic Marcel Guguianu Zorleni”. Marcel Guguianu a fost membru fondator al „Clubului România – UNESCO” În 2004, a fost dat în folosinţă Pavilionul expozițional „Marcel Guguianu” pentru a pune în valoare lucrările donate de sculptor muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad

ODISEEA LUI NOLAN: Unii văd drama omului care asistă la distrugerea lumii sub ochii săi, distrugere provocată chiar de el; alţii văd transsexuali, o Elenă neagră şi asiatici în Grecia antică. Fiecare proiectează propriile filtre și experiențe asupra aceleiaşi povești!


INSIDER 1: „În ciuda părerilor împărțite, pe mine filmul m-a cucerit. Privită prin lentila mea de psihoterapeut, „Odiseea” mută accentul de pe bătălii și cuceriri și își duce atenția pe spațiul intern al personajelor și pe drumul lor spre vindecare. După un deceniu de război și alți zece ani de rătăciri, Ulise încearcă să se întoarcă acasă, în Itaca. Însă această călătorie de un deceniu pe mare devine o confruntare directă cu propriii demoni, cu tentațiile și cu limita propriului ego. În fond, mitul este o hartă a unei călătorii interioare.
Omul care ajunge la destinație nu mai este cel care a plecat. Drumul îi testează limitele și îi zguduie orgoliul. Ulise a trebuit să piardă totul pentru a înțelege că, uneori, controlul este doar o iluzie. Adevăratul proces de maturizare începe abia atunci când renunță la armură și învață să se adapteze, nu doar să lupte. Vedem două parcursuri paralele care se caută reciproc. Avem un tată dărâmat de luptă, care caută iertarea, și un fiu care încearcă cu disperare să înțeleagă un părinte pe care abia îl cunoaște.

Pe parcurs, vedem și capcanele. Când Ulise a ajuns pe insulele unde avea totul de-a gata, a început să uite cine este și unde își dorea să ajungă. Așa ni se întâmplă și nouă. De multe ori, ne pierdem pentru că ne instalăm într-o stare de bine superficială și amânăm să mai facem vreun pas. Alteori, capcana este distragerea. În poveste, Sirenele nu atrăgeau călătorii cu o muzică oarecare, ci le cântau exact ce știau că își doresc să audă. Astăzi, notificările și ecranele fac fix același lucru. Ne cunosc slăbiciunile, curiozitățile și fricile, și ne ademenesc astfel încât ne pierdem ore din viață fără să ne dăm seama.

Completat de o coloană sonoră fabuloasă, filmul ne arată că Ulise are de făcut mai mult decât o simplă călătorie fizică. Provocarea lui este să se reconstruiască din interior pentru a putea fi din nou prezent și capabil să se reconecteze cu cei dragi. Filmul pune accentul pe vulnerabilitate, ca piesă esențială în procesul de vindecare. Povestea ne amintește că, înainte de a ne regăsi echilibrul și liniștea interioară, este adesea necesar să traversăm propriile furtuni emoționale.
Ați văzut filmul? Cum l-ați simțit?” SURSA

INSIDER 2: „O secvență din Odiseea pentru care l-am iubit pe Nolan: Argos, bătrânul câine care fusese partener și prieten lui Ulise, aruncat pe grămada de bălegar de agresivii mitocani pretendenți la tronul Itacăi nu-și dă ultima suflare decât după ce-și recunoaște stăpânul. După 20 de ani! Ultimul salut din codița jerpelită la mângâierea celui pe care nimeni încă nu l-a recunoscut, nici fiul, nici mentorul, nici Penelopa e o declarație de umanitate și iubire. Probabil că doar animalele au această putere, de a supraviețui cu mare greutate doar pentru a oferi ultima dovadă de dragoste necondiționată! Chapeau, mister Nolan!” SURSA

INSIDER 3: „Filmul acesta e un fel de test Rorschach. Dacă vrei să vezi transsexuali, Elena neagră, asiatici în Grecia antică, aia vezi, dacă vrei să vezi să vezi o capodopera cinematografică, aia vezi. Eu am văzut drama omului care asistă la distrugerea lumii sub ochii săi, distrugere provocată chiar de el. În rest ca film, mi s-a părut mult sub Oppenheimer, iar de Interstellar nici nu mai vorbim. Fiecare proiectează propriile filtre şi experiențe asupra aceleiași poveşti. Probabil de aceea unii au rămas cu imaginile, alții cu mesajul și/ sau dimensiunea psihologică a personajelor.”

N.R.: „Odiseea este un film britanico-american din anul 2026 scris, produs şi regizat de Christopher Nolan. Bazat pe poemul epic din Grecia Antică al lui Homer, Odiseea, filmul prezintă o distribuţie prestigioasă care îl aduce în prim-plan pe Matt Damon în rolul lui Ulise, precum şi pe Tom Holland, Anne Hathaway, Zendaya, Lupita Nyong’o, Robert Pattinson şi Charlize Theron. Ulise, legendarul rege grec al Itacăi, porneşte într-o periculoasă călătorie spre casă după Războiul Troian. Călătoria sa va fi marcată de întâlniri cu fiinţe mitice precum ciclopul Polifem, sirenele şi zeiţa-vrăjitoare Circe, până la mult așteptata reuniune cu soția sa, Penelopa.”

De-a lungul decadelor, mitul calului troian a fost reinterpretat în diverse filme, dar nicio versiune nu a capturat suferinţa soldaților din interior cu un astfel de realism. Scena memorabilă din „Odiseea”, este considerată una dintre cele mai impresionante reprezentări ale acestuia, regizorul britanic aduce o perspectivă unică asupra legendei grecești, Secvenţa în cauză, descrisă drept viscerală şi copleşitoare, îi poartă pe spectatori în interiorul calului troian, soldații greci, înghesuiți în spațiul strâmt, se confruntă cu foamea, setea şi condițiile insuportabile. Nolan schimbă perspectiva tradițională, care în mod obişnuit era prezentată din punctul de vedere al troienilor.

NOLAN: „Am avut această imagine a calului scufundat în nisip în minte timp de 20 de ani.”

.

CICOAREA: Cultivată încă din Egiptul Antic – planta care te pune pe picioare, de la rădăcină până la floare!


INSIDER: „5 curiozități despre cicoare 💙, una dintre cele mai frumoase flori sălbatice care crește liniștită pe marginea drumurilor și a câmpurilor.

🌿 1. Florile ei albastre se deschid dimineața și se închid spre după-amiază, mai ales în zilele foarte călduroase.

☕ 2. De sute de ani, rădăcina de cicoare este prăjită și folosită ca înlocuitor al cafelei, deoarece nu conține cofeină.

🥗 3. Frunzele tinere și florile sunt comestibile. Pot fi consumate în salate, smoothie-uri sau folosite ca decor comestibil, iar planta conține antioxidanți care ajută la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.

🌱 4. În medicina tradițională, cicoarea este folosită de secole pentru susținerea digestiei și a funcției normale a ficatului.

💚 5. Rădăcina este bogată în inulină, o fibră prebiotică ce hrănește bacteriile benefice din intestin și poate contribui la menținerea unei digestii sănătoase.

Știai cât de minunată este această frumusețe albastră?
💙

O completare importantă: dacă doriți să culegeți cicoare pentru consum, alegeți plante din locuri curate, ferite de poluare și de zonele unde s-au folosit tratamente chimice. Cele mai potrivite sunt pajiștile, poienile sau marginile pădurilor, departe de drumurile circulate.” SURSA

INSIDER 2: „„Cicoarea este o plantă care trăiește prin fânețe, locuri virane și pe marginea drumurilor, fiind invocată în farmece de fetele necăsătorite ca să pună pe jar inima pețitorilor. Se credea că tinerele care o puneau sub căpătâi împreună cu cămașa celor doriți îi vedeau în vis, iar cele care se afumau sau se spălau cu floare de cicoare scăpau <de urât> şi de farmecele vrăjitoarelor.

Într-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu Zâna Florilor care se spăla cu rouă înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într- dimineaţă de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea şi a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pământeană îi refuză spunându-le: „Soare, soțior,/ E tot călător,/ Ziua peste sate,/ Noaptea peste ape!” Supărat, astrul zilei o transformă în floare de cicoare: „Lăsaţi-mi-o în pace,/ Că mi-o voi preface/ Floare de cicoare/ Cu ochii după Soare,/ Când oi răsări,/ Ea s-o-nveseli!/ Când oi asfinţi,/ Ea s-a ofili;/ Când oi scăpăta/ Ea s-a aduna”.

De atunci se spune că cicoarea stă tot cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, şi se desfac dimineața, la răsărit. Planta are unele întrebuințări în medicina populară, în obținerea unor coloranți vegetali.” SURSA

N.R.: Floarea de cicoare (Cichorium intybus), o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, recunoscută prin florile sale de un albastru viu şi utilizările sale medicinale sau culinare. Cicoarea comună este o Plantă originară din nordul Africii, Europa şi Asia, al cărei areal natural s-a extins şi în America de Nord. Este cultivată în regiunile temperate. Flori albastre-deschis: Petalele au margini dințate caracteristice, iar centrul prezintă stamine fine dispuse radiar. Plantă erbacee perenă, spontană şi adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. Cicoarea are o arie mare de răspândire în pășuni şi fâneţe, în locuri necultivate, pe marginea drumurilor, căilor ferate şi şanţurilor, pe marginea apelor curgătoare, din zona de câmpie până în cea de deal şi munte. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părţile aeriene (Herba Cichorii) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, în lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Radix Cichorii) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

Este cunoscută din antichitate: în Egiptul antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare şi renale. În zilele noastre, rădăcina de cicoare comună este un foarte popular înlocuitor de cafea (fără cofeină!), iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust uşor amărui, se folosesc în salate asortate, precum şi în pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze şi italiene. Este bogată în inulină (o fibră prebiotică benefică pentru digestie) și substanțe amare care stimulează secrețiile biliare şi gastrice.

Componenţi: Tulpină – cicorină, inulină, arginină, colină, acid cicoric, levuloză, Fier, Fosfor, Calciu. În rădăcină – lactucină, substanţe triperpenice amare, lactucopicrină, Fructoză, alfa şi beta lactucerol, Tanin, Ulei volatil.

Proprietăți: diuretic şi laxativ hipoglicemiant, eupeptic-amar şi colagog, antitirodian şi depurativ. Indicații: Cicoarea este recomandată în tratamentul furunculozei şi acneei, dischineziilor biliare, constipației cronice, angiocholitelor şi hepatitelor cronice. Cafeaua preparată din această plantă are, de asemenea, proprietăţi benefice pentru sistemul gastric. Utilizare: Decoctul se prepară astfel: două lingurițe de rădăcină mărunțită se fierb în 200 ml de apă timp de 5 minute. Se consumă călduț în trei reprize înaintea meselor principale.

În ulei de măsline, macerat la rece (crud) se păstrează proprietățile intacte. De preferat un recipient de culoare închisă care se închide cu un capac etanș. Să fie acoperite cu ulei florile, dar să nu fie umede pentru că mucegăiesc. 2-3 săptămîni la un loc însorit, dar se agită zilnic recipientul, nu este greu. Apoi filtrați printr un tifon, stoarceți foarte bine să extrageți uleiul esențial. Se ține apoi la loc răcoros, întunecos, valabil un an. Să vă fie de folos!”

ARHIVĂ: NALBA MARE: Farmacia de sub nas – „brânzicuțe”, flori, frunze, rădăcină/ salbatică sau de grădină – prietena stomacului, inamicul tusei și dermatolog-universal!