INSIDER: „Reptilieni pe holurile Parlamentului European cu o cutie în care sunt închiși o familie de umani!” SURSA

N.R.: „Bruxelles, Parlamentul European – sculptura „Familie” de Edith Karlston (Estonia). „Familie” (2019) este o instalație compusă din trei figuri reptiliene, aranjate împreună pentru a înfățişa un portret de familie neobişnuit. Protagoniştii acestei scene fictive sunt un copil şi părinţii săi, cărora li se atribuie caracteristici şi comportamente umane. Par să privească în aceeaşi direcție şi sunt puşi în scenă cu zâmbete stranii şi similare, întinse pe fața lor asemănătoare şopârlelor. Corpurile lor bandajate şi crăpate, rezultat al turnării betonului brut, sunt izbitor de tactile atunci când sunt puse în scenă într- un mediu clinic supraluminat. Materialele, formele şi spațiul devin o parte importantă a unei lumi performative, aproape carnavaleşti. Această instalație urmează o serie de lucrări ale artistului estonian în care animalele sunt folosite ca alegorii pentru a discuta legătura dintre oameni şi mediu, cum ar fi mediul familial unic expus aici.

Privind mai atent lucrările de mari dimensiuni ale lui Karlson, o cutie miniaturală se află în poala unuia dintre părinţi. Acest ansamblu înrămat înfățişează o „familie (nucleară) model tradițional”, cu mama, tatăl şi cei doi copii ai lor jucându-se fericiți într-un living colorat. Această scenă contrastantă este tipică practicii sale artistice caracterizate ca artă narativă; luând forma unor narațiuni alegorice sau mitologice, peisajul ei fictiv oferă o formă alternativă de existenţă, creând lumi şi realități diferite pentru privitor, precum şi capacitatea de a crea naraţiuni fantastice care sunt mai aproape de realitate decât s-ar putea percepe inițial. Comentând societatea contemporană, Familia serveşte ca o puternică reamintire a egalității, autodeterminării şi libertății individuale, deoarece ,familia” este, în cele din urmă, o comunitate de iubire şi armonie între oameni.

Familia lui Edith Karlson” este expusă în prezent la Parlamentul European, în cadrul expoziției „Artă în democrație” . Expoziția prezintă viziunile critice şi personale ale artiştilor participanți care, prin producția lor artistică, au adoptat o poziție clară în favoarea apărării democrației. Acestia contribuie la consolidarea conștientizării necesității de a apăra libertățile democratice, subliniind datoria de a rămâne vigilenți şi participativi în procese atât de decisive precum alegerile europene.

Edith Karlson (1983) este o sculptoriță care lucrează în principal cu instalații de mari dimensiuni. Figurile din lucrările lui Karlson evocă dualitatea codificată în munca de artist și, de asemenea, în calitate de membru al societății. Creând frecvent forme animale şi figuri antropomorfe, ea abordează oamenii ca ființe animalice ale căror impulsuri, dorințe și dorințe sunt ascunse sub morala lor.

Opera de artă a lui Edith Karlson este adesea descrisă ca nişte fabule, deoarece sculpturilor sale de animale li se atribuie caracteristici şi comportamente umane. Câinii, urşii şi păsările sunt doar câteva dintre creaturile pe care Karlson le foloseşte pentru a comenta funcţia şi disfuncția societății, adesea cu nuanțe critice. Intensitatea cu care aceste teme apar în opera sa reflectă răspunsul societății la transformarea de după 1990.

Edith Karlson a studiat instalații și sculptură la Academia de Arte din Estonia (licență, 2006; masterat, 2008). A fost distinsă cu Premiul pentru Tânărul Artist al Academiei de Arte din Estonia (2006), Premiul Köler Publicului (2015) şi Premiul Anual al Fondului Cultural Estonian pentru Arte Vizuale şi Aplicate (2019). Karlson se numără printre beneficiarii salariului național al artiştilor între 2018-2020 și 2022-2024 și i s-a acordat principalul premiu al Fondului Cultural Estonian în 2021. Edith Karlson a reprezentat Estonia la cea de-a 60-a ediție a Bienalei de la Veneția în 2024.

ARHIVĂ: EXPO BRUXELLES: La intrarea în Parlamentul European 2 bucăți din Zidul Berlinului sunt securizate contra hoților mai mult decât Tezaurul Dacic într-un muzeu din Olanda ∆∆∆∆∆ MARKETING COJONES: Extratereștrii se mută în România. Cu credit de la americani!

INSIDER: „De la umilirea prin sărăcie la umilirea prin lux: o mașina de lux și-a făcut garaj din cel mai important muzeu din Chișinău

În anii 90 instituțiile de cercetare, educație, artă și cultură au trecut printr-un proces de umilire crâncenă aici. Lipsa bugetului, dizolvarea statului și distrugerea infrastructurii au dus la fenomene de sărăcire și umilință fără precedent. Muzicanți de top cântau la comanda unor bandiți șansoane, profesori academicieni de top global vindeau în piață lucrurile din apartament, muzeele își deschideau consignație cu blugi turcești la intrare ca să supraviețuiască.

Știu povești sfâșietoare. Erau anii unei sărăcii umilitoare lipsite de minime garanție a zilei de mâine. Noii bandiți făceau legea și dacă unul voia să facă chef în muzeu cu golanii lui – îl închiria și făcea ce doreau ei pe câteva ruble. Statul era în disoluție.

Lucrurile nu s-au schimbat mult. Republica Moldova a rămas cea mai sărăcia țară din Europa cu o mare parte a populației la limita de jos a sărăciei. Un număr imens de locuitori ies și vând în stradă lucrurile din casă: Piața de vechituri e un sfert din Chișinău cred (statistica zice). Mergeți la Gumka/Lokomotiv – piața de vechituri de lângă gară să vedeți. 2025, 31,1% din populația Moldovei se afla în sărăcie absolută.

Mai nou însă lucrurile s-au ”civilizat”: nu mai vin bandiții 90 în geci de piele și pistoale la spate. Acum noii parveniți vor să cucerească centru și să se impună ”civilizat” – au nevoie de blazon. Acum ei au atâția bani că își pot lua ce doresc. Și ce-și doresc? Blazonul, capitalul simbolic al unei lumi imateriale.

Patzanii au 10 Porsche și unde să și le parcheze? Așa la o reprezentanță nu-i cool, nu-i diloc kliovo: asta poate oricine. Trebuie blazon de viță nobilă: că nu mai suntem în 90 – acum evro-bandiți.

Da ia să facem noi un Garaj din cel mai frumos muzeu al Moldovei – Garajul Porsche la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Eu nu sunt un purist și înțeleg multe – dar trebuie ținut cont de context totuși. De ce să umilești așa doar că poți?

Recent acolo au propus să facă o rampă pentru oamenii cu nevoii speciale – nu s-a acceptat: Muzeul s-a opus construcției unei rampe pentru persoanele cu dizabilități din motiv că ar strica ”integritatea clădirii”. Cum au venit pațanii cu Porșu: s-a rezolvat tot, pojaluista, poftim – dezmembrat părți din galerie, introdus bolizii frumos fără acte și ce mai e nevoie, fără regulamente etc. Cine plătește – comandă muzica. Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală s-a transformat într-un Garaj Porsche.

Într-o țară atât de săracă, unde o mare parte a populației fuge la muncă afară – spre 40% în 30 de ani – și o altă mare parte își vinde lucrurile din casă – să faci un astfel de gest de umilință de lux … e cum ar zice Nabokov – poșlosti: un act de un mare kitsch care cuprinde nu doar partea vulgar estetică ci și una profund amorală de mare dispreț. Este disprețul unei elite parvenite pentru realitatea și oamenii din jur.

Adică noua elită parvenită zice simplu: voi aia sărăntocii pe cărucior nu puteți intra în Muzeu – în muzeu se intră cu bolidul direct, bl.a. Pentru voi există Piața de vechituri – pentru noi Muzeul e Garaj.

Cam asta este esența tranziției și reformelor moldovenești, cu noua elită parvenită care a prins la bani prin muncă cinstită nu ca plebea leneșă. Aplauze îndelungate… A, firește: patriotic – e Porsche cu IE ca kitsch-ul să fie și etno. Atenție: Brandul de țară „Pomul Vieții” reprezintă identitatea turistică și economică a Republicii Moldova – și acum el e pe Porsche – deci e cu parafă de la șefii cei mari. Bun așa.

Am înfrânt.

PS – pentru cine nu mă crede: În 2025, 31,1% din populație se afla în sărăcie absolută, iar 15,1% în sărăcie extremă. În ceea ce privește sărăcia absolută, rata în sate a constituit 40%, mai mare decât în orașe, unde a fost de 21,1%. În regiunea Nord, rata a fost de 31,6%, în regiunea Centru – 38,8%, iar în regiunea Sud – peste 46%. Datele au fost prezentate pe 29 mai de Biroul Național de Statistică (BNS) și nu includ teritoriul din stânga Nistrului și municipiul Bender.” SURSA

EPILOG: „Porsche a venit în RM si si-a propus să vândă 4 masini. Stiţi câte a vândut? Îmi soptesc băieţii care se pricep că s-au vându 44 bucăți si e coadă.”

ARHIVĂ: CHIȘINĂU, MOLDOVA: Bloc comunist cu anexă capitalistă multilateral dezvoltată – restaurant, pub, terasă și o biserică având cupolă aurită! ∆∆∆∆∆ CHIȘINĂU: De la Plugarul Universal şi Cosmic înapoi în ruine, istoria recentă în miniatură a Basarabiei! ∆∆∆∆∆ CHIȘINĂU MARKETING: Un kilogram de bijuterii din aur și argint, aruncate în mulțime!

INSIDER: „Am mai trecut încă o dată pe la Românești să văd minunea asta!” SURSA

N.R.: „Biserica veche de la Românești (Potlogi) se va contopi cu cea nouă, la finalul lucrărilor. Este vorba despre o reluare a unei povești vechi de peste 20 de ani. Preotul paroh din acea perioadă, sprijinit de întreaga comunitate, a vrut să construiască o biserică nouă. Cea care exista și dăinuie de pe la 1878 nu mai făcea față afluxului de credincioşi, comunitatea aflându-se într-o continuă dezvoltare. Şi mai era, pe de altă parte, nevoie să faci față şi cultelor protestante foarte bine înfiripate în localitate. Aşa s-a pus bazele construcției unui nou aşezământ de închinăciune. De strângerea fondurilor s-a ocupat parohia. Şantierul s-a deschis în aceeaşi curte, în imediata apropiere a bisericii vechi, cu hramul „Sfântul Nicolae”.

Se pare că prima intenție a fost aceea de a se solicita Ministerului Culturii declasificarea clădirii vechi din categoria monumentelor istorice, pentru a putea fi demolată. Documentele au fost trimise către instituțiile abilitate de acum 10 ani, dar până acum nu s-a oferit nicio soluție. Ctitorii locali au pornit ridicarea bisericii fără să dețină toate avizele şi autorizațiile necesare, mizând pe faptul că, în timp, se va rezolva şi această problemă. Reprezentanții Primăriei Potlogi nu au fost de acord cu emiterea autorizației de construcţie. Ba chiar au întreprins demersuri legale, încă de acum 7-8 ani, pentru întreruperea lucrărilor până când se va intra în legalitate. Au existat somații în acest sens. Lucrările s-au oprit. Micuța biserică a fost înglobată în noua construcţie, aşteptându-se şi acum avizul de declasificare din lista monumentelor istorice.

În 1932, prin grija unui negustor bogat din zona Răcari, pe numele său lorgu Dumitrescu, la bisericuța tip navă s-ar fi adăugat turla, o şarpantă şi alte elemente. Pentru construcția noii biserici, s-ar fi obținut, în 2019, aviz de la Comisia zonală pentru monumente istorice, dar cu respectarea unor declasificări parțiale. Adică, se păstrează zidurile şi anumite părţi, elemente de valoare din biserica veche. Dosarul a fost înaintat la Comisia Națională pentru Monumente Istorice. După studierea documentelor, s-a cerut refacerea studiului istoric în conformitate cu unele îndrumări. După ce se va parcurge această etapă, se aşteaptă avizul şi respectarea celor hotărâte de Comisia zonală şi de cea națională. Practic, în biserica nouă, când va fi gata, se vor regăsi masiv, la loc de cinste, masive elemente din aşezământului ridicat în 1878.” DETALII

INSIDER: „Nu mașina în sine e interesantă ci modul de încărcare, a la Sector 5. Cablul coboară de la etajul 10!” SURSA

N.R.: Renault Twizy, cvadriciclu electric este un vehicul electric cu două locuri conceput de Renault. Este clasificat în Europa ca un cvadriciclu uşor sau greu, în funcție de putere, care este fie de 4 kW (5,4 CP) pentru modelul 45, fie de 13 kW (17 CP) pentru modelul 80. Lungime 2.337 mm, Lăţime 1.191 mm, Înălțime 1.461 mm. Greutate 487 kg.

Autonomia sa declarată este de aproximativ 100 km, iar timpul de încărcare la o priză standard de 220V este de aproximativ 3 ore și jumătate.

ARHIVĂ: ENERGIE VERDE: Ce face un pensionar bulgar debranșat de la rețeaua electrică? Mai cumpără un panou solar! ∆∆∆∆∆ RECHARGE: Vrutul și Pututul merg mână în mână numai dacă îți arde buza

INSIDER: „Casa Gabroveanu este un monument istoric reprezentativ de arhitectură civilă (Cod LMI: DJ-II-m-B-08016) situat pe Str. lancu Jianu nr. 10 în Craiova. Construită în stil eclectic între 1880 și 1890, clădirea este celebră pentru valoarea sa decorativă, adăpostind picturi murale excepționale realizate de maestrul Francisc Trybalski, un renumit pictor decorator stabilit în România la finele secolului al XIX-lea.

Nu demult, între coloane au apărut noi „grații” și lei în fața intrării…. nici Google Maps nu o mai recunoaște!

N.R.: Familia boierească Gabroveanu: O familie de moşieri care a deținut suprafețe mari de teren și conace în județul Dolj (în special în comuna Negoi). Istoria lor este legată de fondarea unor edificii, iar moştenitorii lor au fost implicați în procese de retrocedare după anul 2000.

loan Dașu Gabroveanu a fost un important moşier și filantrop din Oltenia (județul Dolj) de la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Este cunoscut în principal pentru dezvoltarea comunei Negoi, unde a lăsat o moștenire culturală și arhitecturală semnificativă. A cumpărat moșia Negoi de la Prinţul Ştirbey la începutul anilor 1900 și a devenit unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din zonă. A sprijinit financiar construirea Bisericii „Sf. Nicolae” din Negoi (finalizată în 1913), plătind cheltuielile pentru pictura în stil bizantin.

Conacul Gabroveanu: A ridicat în satul Negoi un conac boieresc, o clădire care ulterior a funcționat ca sediu CAP în perioada comunistă. A fost membru activ în mediul de afaceri al regiunii, fiind implicat ca acţionar și înfiinţând instituții financiare locale, cum ar fi Banca Astra din Craiova (înfiinţată în 1927).

Numele său a fost păstrat în timp, fiind dat străzii principale și Școlii Gimnaziale din localitatea Negoi. În Craiova există și o clădire istorică cunoscută în cultura locală drept Casa Gabroveanu.

Pe vremuri, boierii Gabroveanu stăpâneau toate câmpurile din comuna Negoi. unde aveau și două conace în care nu cu mult timp în urma erau cazati bolnavii unei sectii de neuropsihiatrie și funcționarii primăriei. După aparitia Legii 10, prin care se permitea retrocedarea averilor confiscate fără titlu, nepoata de fiica a lui Gabroveanu, loana Mirica, a solicitat cele două clădiri, din care pâna acum nu a primit decât una. Conacul, cu o arhitectura de invidiat, în care fuseseră internați nebunii, a fost câștigat și vândut rapid cu aproximativ un miliard de lei unui italian, iar pentru celalalt conac, în care funcționează primăria, s-a deschis un litigiu în instanță pe motiv că moștenitorii vor despapubiri în natură..Parcul în care a fost instalată clădirea în care funcționează primăria avea 12 ha de teren, un iaz cu pești și multe acareturi, care în 50 de ani au dispărut sau au fost micșorate prin ciuntire.

INSIDER: „Cele 2 clădiri au aparținut boierilor Dasu și Gabroveanu. Cunosc foarte bine aceste clădiri de când eram mic copilaș și mergeam la grădiniță ce functiona aici. După nationalizare, a fost ocupată de o unitate de grăniceri ce patrulau pe cai. Apoi a fost folosită ca sediu de GAC {CAP}. Clădirea din imagine a ramas fără protecție, fiind lăsată pradă oamenilor. Noi, copii controlam toate încăperile și ne jucam prin pod. Camerele erau luxoase cu oglinzi de cristal iar holurile erau pardosite cu gresie și faianță. După ani de paragină, a fost renovată și transformată în Spital Rural Mixt. Ultima dată, a funcționat ca spital de psihiatrie. Dupa 1989 nu a fost revendicat de vechiul proprietar și a fost cumpărat de catre un italian care a abandonat totul.

Culmea ironiei conacul se află CHIAR ÎN CURTE CU PRIMĂRIA. Să nu-mi spună mie, nimeni, că niciun paznic al primăriei nu a avut un mare ” merit ” în distrugerea acestui minunat conac. Am zeci de fotografii cu el, făcute de-alungul timpului. Cu fiecare an, s-a ruinat din ce în ce mai mult..”

INSIDER: „În cursul zilei de astăzi, 19 mai 2026, sicriul cu rămășițele ultimului domn al Moldovei, Grigore Alexandru Ghyka, au fost mutate de la Palatul Culturii la sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean „Vasile Lupu” Iași, situat în bd. Poitiers nr. 18-22.

Sicriul va rămâne depus la sediul jandarmilor ieșeni — instituție a cărei temelie a fost pusă chiar în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghyka — până la organizarea funeraliilor și finalizarea monumentului dedicat domnitorului, care urmează să fie amplasat în fața Palatului Culturii.

Decizia a fost luată de familia Ghyka, iar operațiunea a fost realizată cu sprijinul Jandarmeriei Române și al Primăriei Municipiului Iași.

Rămășițele domnitorului Grigore Alexandru Ghyka (1807–1857), ultimul conducător al Moldovei și unul dintre marii reformatori ai secolului al XIX-lea, au fost aduse la Iași la sfârșitul anului trecut, în urma unui efort comun al familiei, Jandarmeriei Române și autorităților locale.” SURSA

ARHIVĂ: GRIGORE ALEXANDRU GHICA: Rămășițele pământeşti ale Ultimului Domnitor al Moldovei, expuse de aproape 5 luni la Palatul Culturii din Iași, așteaptă reînhumarea!