PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

STB, INCOGNITO: Ce este un controlor de bilete fără vesta albastră? Supracontrolor!


INSIDER: „Societatea de Transport București STB SA eficientizează activitatea de control a titlurilor de călătorie. În conformitate cu obligațiile contractuale prevăzute în Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de transport local de călători semnat cu TPBI, STB SA a înființat Biroul de Supracontrol pentru eficientizarea activității de verificare a titlurilor de călătorie în mijloacele de transport public. În acest sens, în luna iunie 2022, STB SA a demarat un prim proiect în cadrul activității de supracontrol, repartizând în traseu echipe de controlori care nu poartă vestele albastre cu însemnele CONTROL – STB SA, așa cum era obișnuit până acum publicul călător.

Scopul acestei acțiuni este de a determina toți călătorii să circule cu titlu de călătorie valabil și de a elimina situațiile în care aceștia achitau călătoria doar la vederea vestelor de control.

Pentru a nu exista suspiciuni cu privire la calitatea de controlor legitimații călătorie, echipele de supracontrol, dețin următoarele documente, obligatoriu a fi prezentate călătorilor:
👉🏻 Legitimația de control, ce conține poza și datele de identificare ale angajatului STB SA (nume, prenume și numărul de serviciu), iar pe verso delegația de control, care reprezintă împuternicirea angajatului STB SA de a efectua verificarea titlurilor de călătorie;
👉🏻 Cardul de operator cu aplicație de control activă (denumit card de identitate), ce conține, de asemenea, poza și datele de identificare ale angajatului STB SA (nume, prenume și numărul de serviciu), prin intermediul căruia controlorii legitimații călătorie se autentifică și trec validatoarele în stare de control. Acest card nu poate fi clonat și se află în posesia angajaților doar în timpul programului de lucru;
👉🏻 Echipamentul de control pe care este instalată aplicația de verificare a cardurilor de călătorie.

Precizăm faptul că, fără cardul de identitate, controlorii legitimații călătorie NU pot efectua controlul. Fară echipament de control și fără card de identitate, NU se pot emite carduri de suprataxă. Mecanismele de verificare și autentificare a angajaților în procesul de verificare a titulurilor de călătorie sunt corelate, tocmai pentru a elimina posibilitatea ca alte persoane să poată efectua controlul.

Prin urmare, nu vesta albastră definește un controlor de legitimații călătorie, ci documentele și echipamentele mai sus menționate.
Echipele de controlori legitimații călătorie sunt instruite ca la momentul controlului să prezinte legitimația de control, cardul de operator și echipamentul de control.” SURSA

SOLFERINO, ITALIA: La Memorialul Crucii Roşii, țara noastră e trecută drept „Republica Populară Romînă”


INSIDER: „La Memorialul Crucii Roşii de la Solferino, țara noastră e trecută drept „Republica Populară Romînă” SURSA

N.R.: „Până la mijlocul secolului al XIX-lea nu au existat sisteme de îngrijire şi instituţii de îngrijire a membrilor Armatei, unde să fie găzduiţi şi trataţi cei răniți pe câmpurile de luptă. În iunie 1859, omul de afaceri elveţian Henry Dunant călătoreşte in Italia pentru a se întâlni cu împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, pentru a discuta problemele de afaceri din Algeria, la aceea vreme ocupată de Franţa.

Ajuns în micul oraş Solferino pe data de 24 iunie, elveţianul este martor al Bătăliei de la Solferino, o confruntare din cadrul Războiului Austro-Sardinian. Într-o singură zi, aproximativ 40.000 de soldaţi aparţinând ambelor tabere au murit sau au fost abandonați pe câmpul de luptă, fiind răniţi. Henry Dunant este şocat de aceste lucruri, de suferinţele soldaţilor răniţi şi de lipsa medicamentelor pentru îngrijirea acestora, precum şi a instrumentelor de acordare a îngrijirii medicale primare.

Acesta abandonează complet scopul iniţial al călătoriei sale și pentru mai multe zile lucrează ca voluntar pentru a ajuta la îngrijirea celor răniți. Reuşeşte să organizeze un grup de ajutor format din localnici, pe care îi motivează să-i ajute pe cei aflaţi în nevoie, fără să existe vreun fel de discriminare. Întors la Geneva, s-a hotărăşte să scrie o carte numită „Amintiri din Solferino”, publicată din banil proprii în 1862. A trimis copii ale acestei cărți liderilor politici şi militari din întreaga Europă. Pe lângă relatarea experienţei trăite la Solferino în 1859, el pledează pentru formarea unor organizaţii naţionale voluntare care să ajute la acordarea de îngrijiri medicale soldaţilor răniţi în timpul războiului. În plus, solicită dezvoltarea tratatelor internaţionale care să garanteze protecţia celor răniţi pe câmpurile de luptă. CONTINUARE

MONUMENT DE SPERIAT: „Omagiu adus medicilor în lupta cu virusul SARS COV 2-COVID 19” (Metrorex)


INSIDER: „La metrou la stația Eroilor, nu există nici o indicație cu direcția către M5 spre „Râul Doamnei”. Mai mult nici vatmanul nu anunță la oprirea in stație a variantei de

continuare a călătoriei. Peste tot apar doar două alternative către Preciziei sau Gara de Nord- Dristor 2 și Pantelimon sau Anghel Saligny. Întrebând încoace și încolo despre direcție, cu greu am reușit să găsesc pe cineva să mă îndrume și mi-a recomandat să alerg pentru a prinde metroul din stație și să nu mai aștept nu știu cât pe următorul. Fiind atent să nu mă împiedic, în momentul în care am ridicat ochii de pe gresia cu pătrățele galbene, brusc i-am văzut pe cei doi și am înghețat o clipă… Trick or treat – Ne dați ori nu ne dați?

ARHIVĂ: ICOANE PUBLICITARE: Stetoscopul, tableta și masca, noile simboluri ale puterii în lume?

ZADAR, CROAȚIA: „Autobuzele croate fac orice tentativă de a te organiza în vreun fel inteligent să fie în zadar”


INSIDER: „Retrospectiva city 𝐛𝐫𝐞𝐚𝐤 𝐙𝐚𝐝𝐚𝐫 sau Poveste despre cum autobuzele croate fac orice tentativă de a te organiza în vreun fel inteligent să fie 𝐢̂𝐧 𝐳𝐚𝐝𝐚𝐫.

Ei, dacă o să fie vreodată să scriu o carte despre cât de ușor e să faci city break-uri foarte pe buget în Europa, doar să fii flexibil și organizat, capitolul Zadar sigur NU va intra în selecția destinațiilor-exemplu. Similar, dacă va fi despre cum poți face mai orice pe cont propriu, călător independent de autoturism și agenții de travel fiind, doar să te documentezi bine, din nou, capitolul Zadar nu va fi pe listă. Altfel, un loc absolut superb, cu multe activități diferite aflate relativ aproape, cu oameni de treabă, extrem de safe, curat, îngrijit, cu un nivel de bun simț mult peste medie. Totuși, nu mi se pare o destinație grozavă pentru un city break de buget, ci, mai degrabă pentru un concediu mai lung. De preferat și mai în extra sezon. Cu mașină, musai. Și cu ceva documentare în prealabil. Asta, desigur, dacă scopul vostru e similar cu al meu – vizitarea parcurilor naționale. Dacă scopul e plaja și plimbarea prin oraș, în mod evident, experiența mea nu se aplică.

Nu vreau să vă povestesc despre cât de frumos este (fotografiile cred că sunt suficiente) ci despre de ce mi se pare că e păcat de timp, bani și energie să încerci să te descurci printre meandrele parcurilor naționale cu ajutorul autobuzelor locale.

𝐈𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢:
Ziua 1️⃣ – Parcul Național Krka – 55 € (30€ biletul de acces, 25€ autobuzul)
Ziua 2️⃣ – Lacurile și cascadele de la Plitvice – 70 € (40€ biletul de acces, 30€ autobuzul)
Ziua 3️⃣ – Insulele Kornati – 45 € (croazieră cu o navă de buget all inclusive: drum, mic dejun, prânz, băuturi – suc, apă, vin nelimitat și biletul de acces în parcul național. 10 ore în total)
Ziua 1, 2 & 3 – la finalul fiecărei zile am petrecut puțin timp în Zadar, e mai mult decât suficient, nu aș aloca 1 zi întreagă.

CONTINUARE

MIERCUREA CIUC: Viziunea lui Ceaușescu, încă prezentă în Cetatea Miko!


INSIDER: „Cetatea a fost construită între anii 1623 şi 1631 în stil neorenascist din ordinul lui Miko Ferenc, consilierul principelui Bethlen Gabor, pentru a opri pătrunderea inamicului dinspre Ghimes. În anul 1661, în timpul atacului turco-tătar castelul cu suprafața de 75X70 m a fost distrus.

Reconstrucția lui s-a realizat după planurile generalului austriac Steinville Stephanus. Zidul exterior cu 4 bastioane este din 1732. Tot în 1732 au fost ridicate malurile șanțului de apărare și doar printr-un pod se putea ajunge în cetatea cu 16 tunuri.

În cetate erau depozite de alimente, brutărie, și cazarma oştilor. Până în 1764 a fost cazarmă impărătească, până în 1849 reședința regimentului secuiesc de infanterie, iar din 1873 armata regatului maghiar.

În 1970 s-a mutat aici Muzeul Județean. Astăzi aici funcţionează Muzeul Secuiesc din Ciuc şi Oficiul pentru protejarea patrimoniului. În grădina din spatele cetății a fost amenajat Muzeul Satului, iar în curtea cetății se desfăşoară festivalurile de muzică veche. Adresa: Piața Cetății nr.2, Miercurea Ciuc, județul Harghita. Program vizitare: marți-duminică 9-17. Bilete: 15 lei/ adult, 10 lei/ redus, gratuit/ copiii sub 7 ani. Taxa: foto 10 lei, filmare 15 lei.” DETALII

ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic!


INSIDER: „În 2022, expoziția Art Safari (ediția 9) oferă ca și noutate prezența acesteia în București timp de o jumătate de an în loc de obișnuitele 10 zile, în plus și 2 sezoane expoziționale. La fiecare 3 luni, expozițiile vor fi înlocuite. Până pe 7 august în Palatul Dacia-România – Lipscani 18-28, „Picasso, Dalí – artă contemporană şi tablouri celebre.”

Cuprins:

Pavilionul Muzeal Theodor Aman. Primul artist român modern;

Pavilionul Central Picasso, Dalí & Falla. Pălăria cu trei colţuri;

Pavilionul Contemporan: Irina Dragomir. Roşu, galben şi albastru; Pavilionul Invitat: Marcel lancu. Reconstruind artele din România în Israel; Pavilionul Aniversar: Barbara Klemm. Light and Dark. Photographs from Germany.

Sălile din Pavilionul Theodor Aman decorate în verde smarald au ca singură sursa de lumină câteva leduri slabe care dau un plus de strălucire tablourilor.

Problema apare când intri din holul extrem de luminos și ai câteva momente de orbăcăială și maximă teamă să nu te urci pe vreun vizitator, iar în dreptul tablourilor trebuie aprinsă lanterna telefonului pentru a dibui numele acestora. Dacă ți-ai uitat lornionul acasă frustrarea maximă va apare, însă, în sălile cu tablouri de dimensiunea unei cărți poștale și mai slab luminate și cu siguranță te-ar ajuta mult o frontală.

Prin comparație Pavilionul Contemporan: Irina Dragomir este o explozie de lumină și bucurie care te face să treci cu vederea toate nemulțumirile întâlnite, inclusiv aceea de a nu primi la intrare o hartă cu prezentarea expoziției.

Irina Dragomir (n.1983, Mangalia), o voce importantă a noil generaţii de artişti contemporani, o artistă în ascensiune. Art Safari ii găzduieşte prima expoziţie personală, ce reuneşte lucrări nemaivăzute din atelierul artistei şi din colecții private. Arta Irinei Dragomir fuzionează elemente din cultura pop, tendintele, simbolurile şi convenţiile contemporane. Eroinele din creația sa artistică sunt voci ale feminității, in diverse ipostaze.

În holul central, la intrare, loc ocupat alte dăți de vreo sculptură monumentală zace o reclamă Glo pentru fumătorii fără brichetă. Prin contrast, în încăperea „de artă Glo”, vizitabilă doar de cei peste 18 ani și în care fix cei mici țâșnesc înaintea părinților (fiind totdeauna cu mult mai colorată decât restul!) părinții+ minorii sunt instant „sancționați” de o domnișoarā vigilentă. Niciodată nu am știut ce ar putea face un copil cât timp părintele ar vizita o astfel de încăpere/ încăperi (prezente în mai toate expozițiile temporare contemporane) așa încât dacă reușesc să o detectez în timp util „o sărim” cu eleganță.

Program de vizitare: joi- duminică 12-21. Bilet 1 zi: adult /80 lei; pensionari și copiii peste 12 ani/ 40 lei, copiii sub 12 ani/ gratuit; Abonament 3 luni 300 lei.

ARHIVĂ: ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! *** SATELIT ART SAFARI 2020: Acces gratuit la artă între două reprize de cumpărături la mall Afi Cotroceni *** ART SAFARI: Suflete de vânzare, bonus aripi de înger! *** ART SAFARI: Expoziție de sentimente în „beciul” unde erau închiși și torturați disidenții politici! *** ART SAFARI: „Mai mult un safari scump decât o expoziţie de artă pentru marele public!” *** ART SAFARI: „Odată cu „dilatarea” spaţiului, parcă a scăzut şi numărul de „respiraţii tăiate” de bucurie…” *** ART SAFARI: Muzeul din cort. Urmează un pavilion outlet cu reduceri pentru creaţiile „cu defect”?

DAVID POPOVICI: Într-o țară care se scufundă doar un înotător putea performa!


INSIDER: „Scrisoarea marelui campion la înot David Popovici, adresată revistei de specialitate SwimSwam:

„Scopul meu este să nu-mi schimb niciodată mentalitatea, să nu uit cel mai important lucru dintre toate: că sportul este distractiv.

Persoana care sunt astăzi este suma tuturor lucrurilor ce mi-au fost oferite de oamenii care mă iubesc, cu răbdare și atenție. În plus, e ceva ce este doar al meu.

Mama, tatăl meu și Adrian, antrenorul meu, sunt adulții de la care am învățat cel mai mult și îl putem include și pe fratele meu, cu 8 ani mai mare decât mine, pe această listă a profesorilor de viață.

Nu mi-am dorit niciodată jucării, mașini sau jocuri video: a fost suficient să mă lași să mă joc cu pietre, bețe și orice am găsit în parcuri și grădini pentru a mă face fericit. De exemplu, mi-a plăcut să mă joc cu gândaci. Ochii mei au fost mereu atenți să capteze noi stimuli, în cercetare constantă pentru a descoperi cum este făcută lumea, pornind de la chiar piesele care o compun.

Chiar și astăzi, în ciuda eforturilor de antrenament, de studiu, în ciuda vieții pe care o duc, nu mă pot odihni niciodată după-amiaza (…) De ceva vreme, am găsit calea de a-mi recupera energia. Opresc lumina, sting telefonul, închid ochii și mă relaxez. Nu dorm, dar folosesc acest timp pentru mine – un fel de meditație în care găsesc puterea de a înfrunta restul zilei. Acesta este motivul pentru care am început să înot.

Îmi amintesc că în apă m-am simțit imediat în locul potrivit – ca un pește. Trivial, bine, dar adevărat. Sunt slab și am brațe lungi și mâini mari. În apă, trupul meu slăbănog găsise încrederea pe care, pentru cei ca mine, este greu de găsit la acea vârstă. Din ziua aceea, apa nu a fost doar locul unde mă simt bine, ci și fabrica în care îmi pot construi visurile, îmi pot alimenta pasiunea.

L-am urmărit pe Michael Phelps în toată gloria lui. I-am studiat mișcările și tata îngheța imaginea pentru a-mi arăta greșelile pe care le făceam în apă, pentru a-mi explica că între mine și acel monstru au fost «doar» multe ore de antrenament.

Mi-a fost foarte greu să mă trezesc devreme – nu înțelegeam de ce trebuie să înot la 5.00 dimineața. Obiceiurile mele alimentare nu au ușurat situația. Sunt obișnuit să iau micul dejun cu două ore înainte de a înota. Iar antrenamentul de la 5.00 însemna să stau la masă la 3.00 dimineața. Nu a existat o singură dată când părinții mei nu mi-au făcut micul dejun, arătând dragoste infinită pentru mine și respect enorm pentru visurile mele.

Ore și ore petrecute pentru fiecare detaliu. Eu și antrenorul Adrian vorbim mult despre înot, am putea petrece zile întregi discutând despre tehnică și legende trecute, fără să ne plictisim o secundă. Potrivit multora, felul în care înot are ceva de-a face cu stilul lui Ian Thorpe. Fără îndoială, această tehnică a fost o sursă de inspirație pentru mine. 20 de ani mai târziu, sunt liber să înot așa.

Dacă mi-ar fi spus cineva, în urmă cu doi ani, că acel copil care nu poate să doarmă după-amiază se va afla în camera de apel la Jocurile Olimpice, lângă campioni precum Caeleb Dressel sau Kyle Chalmers, probabil că i-aș fi spus că e nebun sau că a fost doar un vis.

Dar acum câteva luni, s-a întâmplat cu adevărat. Eram în camera de apel la Jocurile Olimpice de la Tokyo și gândurile mele m-au surprins cumva: «E adevărat, cei din jurul meu sunt giganți ai înotului; au scris pagini importante ale acestui sport. Dar și eu sunt aici și sunt și eu un uriaș. Am câștigat acest loc, iar Jocurile Olimpice te învață că fiecare are o șansă».

M-am distrat de minune la Tokyo și sper din tot sufletul să particip la mai multe ediții, pentru că Olimpiada este altceva. O lume diferită în care poți lua prânzul sau autobuzul chiar lângă adversarii tăi.

Jocurile Olimpice sunt adevărata esență a sportului. Și de aceea nu vreau să uit niciodată cât de mult mă distrez – cât de mult îmi place să fac ceea ce fac. În timpul celui de-al doilea 50 de metri din acel 100 de metri liber, m-am trezit vorbind în apă. Nu în capul meu, ci chiar în apă – sau poate vorbeam cu apa. Am spus la fiecare două lovituri: ”La naiba, îmi place la nebunie!”

David Popovici a câștigat acum, la Budapesta, aurul la probele de 100 si 200 de m, devenind campion mondial… la 17 ani.SURSA

ARHIVĂ: RETRAGERE: Bucureştenii s-au bălăcit în parcare la Ateneu. Camelia Potec ne-a spus: La revedere!

BEREA CEHĂ: Țapul Kozel al 15-lea îl așteaptă cu ochii în soare în Piața Universității pe Ursus, regele berii în România. Prietenii știu de ce!


INSIDER: „În Cehia, aproape nimeni nu bea apă. Pe cât de amuzant ar suna, pe atât de adevărat este. Adesea, apa îmbuteliată este mai scumpă decât berea. Iar în ceea ce priveşte Praga, aceasta oferă nenumărate posibilități și mărci cehești sau chiar pragheze de bere autentică şi de cea mai bună calitate. Berea este pentru Cehia un brand de țară. Aici se consumă cea mai mare cantitate de bere din lume, pe cap de locuitor: estimativ 160 L de bere / an / adult. Mai multă decât în Germania sau Belgia. Și… se consumă oricând. Chiar şi la micul dejun! Deși un țap de bere are 300 ml, Kozel Premium Lager (cea mai iubita bere din Cehia) are 660 ml , vol. alc. 4.6% și are prețul 5.79 lei.

N.R.: „1874: Primul nostru lot de Kozel este o bere brună produsă într-un cazan de 60 de hectolitri pe 15 decembrie 1874 in mica noastră fabrică din Velké Popovice.

1919: Un pictor francez care se rătăcise a fost ajutat de către locuitorii din Velké Popovice cu mâncare și adăpost. Drept mulțumire, le a dăruit o pictură cu un tap.

1930: Prima mascotă.Primul nostru tap, pascând în parcul berăriei.

1970: Tradiția țapilor în fabrică. Încă din anii 70, avem câte un tap ca simbol al berăriei noastre. Iar tapul actual este Kozel al 15 lea!

2009: Tapul Kozel, în loc de halbă Artistul ceh Jan Čapek a creat o nouă halbă cu un mâner special-inspirat de ceva ce orice fan adevărat al berii Kozel poate recunoaște: coarnele țapului

2011: Vojtěch Homolka devine maestrul nostru berar. El este responsabil de protejarea echilibrului dulce -amărui, care face Kozel cea mai tapănă bere cehă din lume.

2017: Primul nostru ritual de servire. Coreea de Sud a inventat primul ritual de servire pentru berea dark, presărând scortisoară deasupra. Asta a inspirat ritualul Cinnamon Art. DETALII

2022: Lansare în România.

ARHIVĂ: AC/DC: Bere pentru rockeri, dar pe gustul părinţilor. „For Those About to Rock. We Salute You!” *** POSEDARE 8%: Necuratul, deghizat în bere blondă! *** LA SCĂLDAT: Muzica şi berea nu vă feresc de pneumonie. Prietenii ştiu de ce au stat acasă! *** ZILELE PRIETENIEI DE PAHAR: Nu vrem laptele cu miere, vrem alunele cu bere! *** CIDRUL DACIC: După ce Burebista a dat foc viilor, dacii au inventat sucul de fructe. Cu 4,5% alcool! *** CANICULĂ: De ce nu mai are Ursus nici blană? *** DALNIC, COVASNA: Cum poți bea o bere sub apă în singurul bar subacvatic din România

SĂLAJ, ABSURDISTAN: Subprefectul județului moare la un eveniment pentru gestionarea deșeurilor. Vântul dărâmă terasa peste participanți!


INSIDER: „Subprefectul județului Sălaj, dl. Virgil Ţucaş, a decedat astăzi, ucis de o construcție care s-a prăbușit peste el. Era prezent la un eveniment legat de gestionarea deșeurilor în județul Sălaj, alături de oficiali ai județului, primari, alte persoane interesate.
Locul ales pentru desfășurarea evenimentului a fost o construcție cu structură de lemn și acoperiș din țiglă care nu a rezistat din cauza vântului puternic și s-a prăbușit peste cei aflați pe terasă. Mai mulți participanți au fost răniți, dar cel mai grav lucru este că unul aceștia a murit.

Am scris de foarte multe ori despre indolența și superficialitatea care domnește în domeniul construcțiilor, în aproape toate etapele care însoțesc ridicarea unui edificiu, de la proiectare până la darea în folosință. Avem o legislație destul de precisă, avem specialiști care pot să proiecteze și să asigure execuția, avem instituțiile de reglementare și control, avem funcționarii. Și totuși, avem poduri cărora li se rup stâlpii după șase luni de la darea în folosință și foișoare care se prăbușesc peste oameni și îi ucid.
De ce?” SURSA

ARHIVĂ: LUȚCA, JUDEȚUL NEAMȚ: Podul de piatră a capitulat la 7 luni după reparația capitală. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile! *** CĂDERE & DECĂDERE: Acoperișul românesc dintre artă și meserie ajuns între marketing și mântuială în mai puțin de o sută de ani!

CARNETUL DE ȘOFER: Epopeea eliberării fișei medicale auto la reînnoirea permisului. Cred că m-au confundat cu Prunariu!


INSIDER: „Azi m-am dus să îmi fac o fișă medicală pentru permisul auto. Frate, am zis că m-au confundat cu Prunariu, mă trimit în spațiu. Trei ore prin toate cabinetele medicale posibile, am rezolvat labirinturi, am urmărit libelule, am împuscat rațe, am căutat furnici…brusc, așa, la prima oră, luată din somn, pe nemâncate, îmi venea să îi iau pe toți la palme.

Cum te prindeau, cum începeau grăbiți: dacă am avut vreun accident, dacă am fost internată în spital, dacă am împins vreo babă pe scări, dacă am mâncat semințe și am scuipat cojile pe jos, dacă am băgat paie în fundul bondarilor… breeee… vă rog eu, dați-mi drumu’ de aici să pot să beau și eu o cafea liniștită, să mă trezesc un pic, altă treabă n-aveți decât să chinuiți oamenii de la prima oră a săptămânii?

Primul m-a încolțit psihiatrul, așa era traseul, nu că eu nu aș fi avut vreo privire mai specială, mai ales că tocmai mă cheliseră de vreo câteva sute de lei, in primele 5 minute, înainte de orice.

Nene, psihiatrii sunt de departe țicniții regnului medical, e pentru a suta oară când mi se demonstrează asta. I se zbătea continuu un ochi, își țuguia gura spasmodic, măna era încordată, abia scria cifra 1 sau 9, apăsa în pix mai să rupă hârtia, îi certa pe toți că nu completaseră fișa sau nu scriseseră bine vreo rubrică… ce să mai, om care lucrează o viață întreagă numai cu „glumeți”.

Ei și, că să nu vă mai povestesc și despre doamna de la interne, o matahală care scria cu mânuși, avea pe față mască, vizieră, respira greu si transpira abundent, de ziceai că gata, asta deja e în capsula spațială, să nu vă mai povestesc nici despre bomba sexi de la oftalmologie, o brunetă planturoasă care mă întreba ce scrie pe ultimul rând într-un întuneric de îl tăiai cu cuțitul, „aprinde, Pisi, lumina, că mi-am lăsat farurile în mașină, nu vezi că ne băgăm degetele în ochi, vrei să îți citesc poezii pe bezna asta?”, nu vă mai povestesc de nimeni și trec direct la laboratorul de recoltare sânge.

– Vă e frică de ac?

– Ce frică de ac, doamnă, am făcut zeci de polidine, cu ace de-alea de marochinărie, de pe vremuri, de auzeam cum pârâia carnea când venea tanti Orășel in creierii nopții si incepea sa zdrăngăne cutiuța aia de metal de ziceai că trece personalul de Piatra-Olt prin apartament. Bașca 3 copii, toți 3 la bisturiu, mai stăm de alinturi de-astea cu aculețe cu dimensiuni de microni?

– Vă întreb pentru că vin bărbați cât ușa, cu 3 rânduri de ceafă, unii tatuați și-n nas, care leșină când bag acul în venă.

Rezolvăm noi cu recoltarea, îmi lipește un plăsturel cât un bob de mazăre si mă trimite cu fișa la următorul cabinet.

Și cum stau eu la rănd, văd că plăsturelul era îmbibat și o șuviță de sânge începuse să curgă pe mână în jos. Ma mănâncă sa desfac plăsturelul, găsesc sub el o gâlmă albăstruie cât o nucă si când dau să o apăs, începe dansul.

Mă umplu toată de sânge, in jurul meu se face loc, domnii se lipesc instinctiv de ziduri și incep să se prelingă cu ochii scoși din orbite, de parcă veneam de pe front, cei de la recepție sar grăbiți și mă bagă în cabinetul de recoltări, fix peste un domn cu 3 rânduri de ceafă, cu tricoul alb mulat pe burta pe care scria cu argintiu, elegant, Versace, cu o ancoră tatuată pe un biceps umflat cam la dimensiunile taliei mele.

Până să mă curețe asistenta, să îmi pună o compresă rece și să îmi lipească un abțibild nou, războinicul dormea deja pe scaun cu capul într-o parte, visa cum se luptă el cu o discotecă întreagă. Asistenta îl vede, își dă ochii peste cap, apasă pe o pedală de la scaun, il dă pe invincibil cu zgaidele-n sus și cu capul in jos ca să îi vină sângele înapoi în cap si să-l trezească din visare si, când viteazul nostru deschide ochii, alb ca varul, îi spune languros: „Bună dimineața, iubire, ești bine, să-ți iau niște sânge?

Hahahaaaaa… stăm bine, tovarăși, nu vă fie frică, dacă avem rețea la internet pe front, ii rup bombardierii noștri la Fortnite pe dușmani. Aaa… și berea să fie rece, dacă tot nu mai avem nici fotbal. Nu ne lăsăm până nu înfrângem!” SURSA