INSIDER: „La Mangalia se află unul dintre cele mai mari mozaicuri din Europa, numit „Geneze” (Genesis), creat de artiștii Jules Perahim și Mac Constantinescu între 1959 și 1962. Acest mozaic impresionant are o suprafață de aproximativ 300 de metri pătrați și este alcătuit din peste 3 milioane de piese ceramice și de piatră, fiecare cu dimensiunea de 2×2 centimetri.

Mozaicul reprezintă elemente ale naturii, cum ar fi apa, aerul, soarele și pământul, precum și o familie și progresul uman. Ceea ce face acest mozaic și mai interesant este faptul că a fost creat în perioada comunistă, dar nu conține simboluri comuniste tradiționale, ceea ce a dus la controverse și repercusiuni pentru artiști

Astăzi, „Geneze” este considerat un simbol al rezistenței artistice și un exemplu de artă modernă românească. Dacă vizitezi Mangalia, nu rata ocazia de a vedea acest mozaic impresionant!” SURSA

N.R.: „Geneze” este considerat cel mai mare mozaic mural din fostele ţări socialiste din afara spațiului ex-sovietic.

Renumitul artist suprarealist și grafician Jules Perahim, în colaborare cu Petre Vulcănescu au realizat si mozaicul „Arta” de pe fațada clădirii cinematografului ,,Ţiglina” (ulterior denumit Dacia), situat în cartierul Ţiglina 1 din Galaţi. Complexul social- cultural şi comercial a fost proiectat de arhitecta Mariana Bucur şi inaugurat în anul 1962. De curând, în cadrul amplului proiect de modernizare finanţat prin PNRR, clădirea a fost transformată în noul sediu al Teatrului pentru Copii și Tineret ,,Gulliver”.

Jules Perahim (luliş Blumenfeld) n. 24 mai 1914, Bucuresti, d. 2 martie 2008, la Paris) a fost un pictor şi grafician român de origine evreiască, cunoscut ca reprezentant al avangardei şi al suprarealismului în România. Perioada realist-socialistă: În anii de început ai regimului comunist din România, Perahim a aderat la canoanele realismului socialist, însă ulterior s-a îndepărtat de aceste rigori. A părăsit România în anul 1969 şi s-a stabilit în Franţa, unde şi-a continuat activitatea artistică până la sfârșitul vieții.

ARHIVĂ: CHIȘINĂU: De la Plugarul Universal şi Cosmic înapoi în ruine, istoria recentă în miniatură a Basarabiei! ∆∆∆∆∆ ARAD: Mozaicul „Victoria Socialismului” de pe „Casa Albă” a împlinit 40 ani. Îl protejăm, dărâmăm ori acoperim cu afișe?!

INSIDER: „🇷🇴🇺🇸 România și-a luat oficial un colț de Manhattan. Și nu orice colț. La New York a fost inaugurată placa „Queen Marie of Romania Corner”, la 100 de ani de la vizita Reginei Maria în Statele Unite. În 1926, Regina Maria traversa Atlanticul și cucerea America cu eleganță, personalitate și diplomație. 100 de ani mai târziu, numele ei stă pe o stradă din Manhattan. ❤️

Și recunosc, pentru mine are o semnificație aparte. Am trăit aproape 10 ani în New York, iar acum să văd ROMANIA scris acolo, în inima Manhattanului, îmi trezește un sentiment greu de explicat. Poți să pleci la mii de kilometri de România, dar România găsește cumva o cale să te ajungă din urmă. Uneori chiar la colțul străzii.

Queen Marie of Romania Corner. Frumos. Elegant. Și foarte românesc. #newyork #romania #QueenMarieOfRomania” SURSA

N.R.: „O intersecţie din New York, la intersecția dintre Third Avenue şi East 38th Street din Manhattan, a fost numită oficial „Queen Marie of Romania Corner”. A fost inaugurată în septembrie 2026, la aproape un secol de la vizita istorică a Reginei Maria în Statele Unite din octombrie 1926.

Localizare: Placa comemorativă se află în apropierea Consulatului General al României la New York. La ceremonia de dezvelire au luat parte oficiali români şi americani, membri a comunităţii româno- americane, precum și un nepot al Reginei Maria (fiul Principesei lleana).”

ARHIVA: PARIS: „Promenada Reginei Maria” în fața Turnului Eiffel, omagiu pentru cea mai iubitoare apărătoare a României

INSIDER: „Ieri am fost la sinagogă, ieri a fost sărbătoare. Yom Kippur. Asta am mai spus. Nu m-a obligat și nu mă obligă nimeni să mă duc. Și, da, e adevărat! Nu mă duc prea des, ce să-i faci. Asta sunt. Dar când mă duc, nu mă duc să fac act de prezență. Nu mă duc să bifez o activitate sau să fiu văzută. Atunci când mă duc la Sinagogă, nu fac altceva decât să răspund unei dorințe profunde, o nevoie a sufletului meu, o chemare a ființei mele. Sinagogă, Beyt Hamikdaș, Beyt Haknesset, casa rugăciunii, locul consacrat/sacru al întâlnirii noastre, a comunității evreiești. În timpul comunismului, pe vremea adolescenței/tinereții mele, să mergi la Sinagogă era un act de mare curaj. Ba să o mai spui și în gura mare, în public… era mai mult decât o insolență, mai mult decât o aroganță, era… aproape o nebunie. M-am gândit mult dacă să scriu, să povestesc despre ziua mea, ziua mea sfântă, Yom Kipur, la Sinagogă. Parcă ceva mă oprește: iar??? Iar trebuie să-mi fie frică să spun/declar/scriu că merg la Sinagogă??? Iar? Numai gândul că „poate mai bine nu… poate postezi ceva simpatic, ceva cu pisoi și cățeluși?!” Numai gândul ăsta mă îngrozește, îmi dă fiori reci. Nu, nu sunt foarte religioasă (ba chiar deloc, dacă stau să mă gândesc bine!), dar ieri am fost la Sinagogă. Ieri am plâns mult. Ieri, de Yom Kipur, am spus rugăciunile pentru cei plecați. Pentru MAMA, Sara Morgenstern. Pentru tata, Dusea, Ușer Morgenstern. Pentru rude: unchi și mătușile mele dragi. Am plâns mult: am spus și rugăciunile spre iertare. Slihot. Ne cerem iertare: pentru… și pentru, și pentru… Fără „dacă”, fără „poate”. Iartă-mă. Iartă-ne. Și înscrie cu bunăvoință numele nostru în Cartea Vieții. Am plâns mult ieri. Cel mai tare am înțeles, vibrat, simțit, asumat atunci când am rostit (în șoaptă și în traducere): „Iartă-mă/Iartă-ne pentru inima împietrită…”

Am plâns mult ieri. Am fost la Sinagogă. Pentru că DA! Am fost la Sinagogă. Să-mi fie frică s-o spun???
Aici, Sinagoga din Piatra Neamț.” SURSA

N.R.: „Sinagoga „Baal Şem Tov” din Piatra-Neamt, județul Neamt, România este cea mai veche sinagoga de lemn din Europa. Actuala construcţie s-a ridicat pe locul alteia mai vechi, în baza hrisovului din 19 iulie 1766 semnat de voievodul Grigore III Ghica. Vechea sinagogă fusese de piatră și data din jurul anului 1600, dar de la începutul secolului al XVIII-lea nu s-a mai îngăduit decât ridicarea unor sinagogi de lemn. Restaurarea monumentului a fost finalizată în 2009, cu fonduri UNESCO şi de la Guvernul României fiind considerată singura sinagogă de lemn din Europa rămasă în forma sa originală.

Sinagoga poartă numele lui Baal Shem Tov (în traducere „Stăpânul numelui bun”), întemeietorul hasidismului, un curent care susţinea că oricine poate intra în comuniune cu Dumnezeu, că oricine se poate ruga, chiar dacă nu este învăţat, deoarece ştiinţa nu este la fel de importantă ca pietatea.

Există o legendă care-I leagă pe Baal Shem Tov de muntele Ceahlău, respectiv că o dată la 2-3 ani avea obiceiul să-şi părăsească familia retrăgându-se pe un munte. Una din legende spune că s-ar fi retras în Ceahlău şi venea de acolo aici la Piatra Neamt şi de aceea această sinagogă se numeşte Baal Shem Tov. La începutul secolului XX, comunitatea evreiască număra în Neamţ circa 14.000 de persoane, aproape 40% din cei 30.000 de locuitori ai urbei la acea vreme, astazi numai 100 de persoane.

Yom Kippur (Ziua Ispăşirii sau a Penitenței) este cea mai sfântă, solemnă şi importantă zi din calendarul iudaic. Este ziua în care credincioșii evrei îşi curăță păcatele și se împacă cu Dumnezeu şi cu semenii. Tradiția spune că în această zi Dumnezeu hotărăște destinul fiecărui om pentru anul care urmează. Încheierea Yamim Noraim: Vine la 10 zile după Anul Nou evreiesc (Ros Hașana), perioadă cunoscută drept „Zilele de Teroare” sau zilele pocăinței.

Post total: Durează 25 de ore (dinainte de apusul soarelui până după căderea nopții a doua zi). În acest timp, nu se mănâncă şi nu se bea apă. Pe lângă post, tradiția cere să nu se folosească încălţăminte din piele, să nu se facă baie sau spălat, să se evite parfumurile şi cosmeticele şi să nu se întrețină relații intime. O mare parte din zi este petrecută la sinagogă în rugăciuni de cerere a iertării. Se poartă haine albe ca simbol al purității.

📍Adresa: Strada Doctor Dimitrie Ernici nr. 7, Piatra Neamț”

ARHIVĂ: TEMPLUL CORAL: „Regina-mamă Elena a fost un dar nepreţuit pentru România secolului trecut” ∆∆∆∆∆ SINAGOGA MARE, CONSTANȚA: Ultimul lăcaş de cult evreiesc abandonat de regimul democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului, Războiului Mondial şi ateistmului sistemului comunist ∆∆∆∆∆ SHALOM: Românii nemulțumiți sau cu dorințe neîmplinite sunt așteptați în Herăstrău la Zidul Plângerii

INSIDER: „Che Guevara & Vîsoțki la cimitir: În ospeție la Dumnezeu nu e permisă întârzierea

Am văzut prea multe cimitire: pe unde merg, cimitirul e o oprire obligatorie. Cum mi-a explicat un gropar: viața se vede cel mai bine dinspre cimitir. Și are dreptate – se văd tare bine toate rănile sociale mai întâi acolo după aia în societatea ceva mai largă. Dar mi-a scăpat imaginea de mai jos.

”La cimitirul de pe strada Doina, chiar în fața porții, stau una lângă alta pietrele funerare ale lui Che, Kramarov și Vîsoțki.” – îmi scrie amicul Valeriu Reniță. ȘI pune această poză.

Doina e cel mai mare cimitir din Europa – zice reclama. E în Chișinău. Da, e mare. La intrare stă Che – El Comandante, Kramarov și Vîsoțki. Pe primul știe toată lumea. Al doilea e un actor foarte popular în spațiul ex-sovietic, iar Vîsoțki – amintesc celor mai tineri – e vocea cea mai cunoscută din ultima parte a regimului sovietic – un soi de Bob Dylan mai agresiv și hârâit vocal, tare apreciat și iubit de popor.

Nu au murit, nu sunt îngropați aici. Aici ei sunt pe post de reclamă, advertising la pietre funerare. Asta e adevărata popularitate în est: să faci reclamă la moarte. Cam așa cântă și Vâsoțki – ”În ospeție la Dumnezeu nu e permisă întârzierea…” Aproape ca un slogan publicitar: pentru curajul de a trăi ca și cum ai muri. Sau invers..” SURSA

INSIDER 2: „Vîsoțki era cunoscut, iubit în tot lagărul socialist. Cântecele sale erau cunoscute mai ales datorită versurilor sale. Mai am și acum benzi de magnetofon cu cântecele sale. Și un actor foarte bun. Căsătorit cu actrița franțuzoaică Marina Vladi (de origine rusă). Idolul generației mele.”

N.R.: „Cimitirul „Sfântul Lazăr” (cunoscut drept Cimitirul Doina) din Chişinău nu este oficial cel mai mare din Europa, deşi este des menționat astfel în presă și este, fără îndoială, unul dintre cele mai extinse de pe continent. Cimitirul se întinde pe o suprafață de peste 100-140 de hectare (aproximativ 2.000.000 m²) şi adăposteşte peste 300.000 de morminte.

Recordul european: Titlul de cel mai mare cimitir din Europa după suprafață şi număr de morminte revine de obicei Cimitirului de Nord din Rostov-pe-Don (Rusia), care se întinde pe o suprafață de circa 400 de hectare şi conține peste 500.000 de morminte.

Originea mitului: Reputația Cimitirului – Doina de „cel mai mare din Europa” a fost promovată frecvent de presă și de unele publicații internaționale datorită dimensiunii sale impresionante raportate la orașul Chişinău şi numărului mare de înhumări anuale.”