PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

PAJURA, VOLUNTARUL, AVIATORII: Istoria cartierelor din București, sculptată în parteneriat public-privat, operele artistului britanic Colin Spofforth, la comanda dezvoltatorului imobiliar Portland Trust


INSIDER: „Cartierul Pajura/ Pajurei este printre puținele, dacă nu singurul din București, care are ridicat pe teritoriul său un monument de for public-privat care întruchipează denumirea cartierului.

Monumentul „Pajura” este opera sculptorului britanic Colin Spofforth*. [n.b. – la comanda dezvoltatorului Portland Trust și a fost instalat în 2021, fiind dezvelit pe 23 septembrie, la inaugurarea J8 Office Park. Este realizat din oțel inoxidabil și a fost conceput special pentru acest loc.” SURSA

N.R.: „Sculptură în formă de vultur din oțel, amplasată în fața complexului de birouri J8 Office Park de pe Strada Jiului nr. 8, din cartierul Bucureștii Noi la granița cu Pajura (Sectorul 1, Bucureşti), un loc dezvoltat pe anvelopa fostei fabrici de pâine Pajura.

Instalat în fața sediului Ubisoft din România, PAJURA este un vultur din oțel inoxidabil format din blocuri asemănătoare pixelilor. Acesta simbolizează atât originile române ale numelui districtului (Pajura = vultur), cât şi evoluția jocurilor de la grafica timpurie pe 8 biți la realismul modern. Corpul lustruit reflectă arhitectura înconjurătoare, îmbinând istoria, tehnologia şi transformarea într-o singură formă îndrăzneață.

Monumentul Voluntarului Român din Primul Război Mondial, marca identitară a complexului Oregon Park din zona Pipera, dezvoltat de tot Portland Trust. Sculptura „VOLUNTARUL”, creaţie a artistului britanic Colin Spofforth, inaugurată în anul Centenarului Marii Uniri şi la 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial, lucrarea este dedicată jertfei ostaşilor români din Corpul Voluntarilor Ardeleni şi Bucovineni care au luptat în războiul pentru întregirea neamului din 1916-1918 şi după aceea s-au stabilit în zonă, au fost împroprietăriți şi au întemeiat aşezarea Cetatea Voluntărească (la 1925), actualul oraş Voluntari.

Monumentul celebrează statornicia şi perenitatea, cu trimitere la un timp al inocenţei. Prin abordarea ludică sugerată de forma şi de elementele unei marionete, lucrarea îndeamnă în acelaşi timp la o meditaţie asupra destinului uman („omul sub vremi”, invocat şi de Miron Costin, cu secole în urmă).

Așezată şi articulată precum o marionetă tradițională est-europeană, Păpuşa onorează voluntarii români care au luptat în Primul Război Mondial. Turnată în bronz, înfrumusețată cu foiță de aur şi pictată pentru un efect de păpuşă, figurina îmbină folclorul local cu memoria istorică. Numele „Voluntar” a fost ales pentru a evita ecourile opresiunii politice, deși pentru Spofforth rămâne Păpuşa – un povestitor discret dintr-o epocă uitată.

Lucrarea de artă modernă pe temă de istorie se armonizează cu personalitatea ansamblului Oregon Park: trei clădiri de birouri certificate BREEAM (Building Research Establishment Environmental Assessment Methodology) cu calificativul „Excelent”, una dintre ele, B, distinsă cu premiul CEEQA – Clădirea Anului în Sud-Estul Europei în 2018. Întregul complex Oregon Park completează palmaresul de mari proiecte de clădiri pentru birouri dezvoltate de Portland Trust în Bucureşti: Floreasca Park, Floreasca 169, Opera Center, Bucharest Business Park, Bucharest West.

Dezvoltatorul Portland Trust a mai inaugurat o statuie intitulată AVIATORII, – turnată în bronz, având o înălţime de 4 metri și amplasată în fața proiectului premiat EXPO Business Park, din București şi menită să celebreze rolul aviației în impulsionarea legăturilor de afaceri globale de-a lungul ultimului secol.

EXPO Business Park este situat pe Strada Aviator Popișteanu, al cărei nume provine de la pilotul de vânătoare Alexandru Popişteanu, care a luptat eroic şi a murit pentru ţară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Alte câteva străzi din zona Expoziției sunt denumite după eroi ai aviației românești. Sculptura reprezintă doi oameni de afaceri, care zboară în formație, iar corpurile lor sunt asemănătoare ca formă cu avioanele vechi. Cele două elemente ale sculpturii poartă căști în stilul celor care făceau parte din uniforma piloților din Al Doilea Război Mondial, iar conturul hainelor ia forma panourilor metalice ale aeronavei. Formele lor asemănătoare aripilor şi tensiunea grațioasă creează un echilibru între umor şi reverență, rezonând cu trecutul cartierului şi renaşterea sa modernă.

EXPO celebrează comerţul internațional, care implică adesea zborul în întreaga lume. Fără călătoriile aeriene, comerţul global ar fi lent, iar fascinația istorică a omului de a călători în alte țări și de a experimenta alte culturi, nu ar fi satisfăcută. Statuia poate fi privită și ca o juxtapunere între prezent, când spațiul aerian este pașnic şi folosit pentru comerţul internațional şi explorare și perioadele de război.

Și această sculptura este realizată de artistul britanic Colin Spofforth, care a realizat lucrări renumite în toată Europa precum The Winged Lion, în Praga; Mr Walker (2021) în Chester, Anglia; Mirror Man (2025) în Londra, Guest of a Lady (2025) în Brentford, Londra; The Still Point of the Turning World (2015) în Manchester; Plain Paper Plane (2018) în Bedford, Anglia; After the dance (2023) în Londra; The Seed (2006) în Manchester, Anglia; The Six White Mice (2013) în Bratislava, Slovacia; Owain Glyndŵr (2007) în Corwen, Țara Galilor; Venus Trinity (2003) în Manchester, Anglia; The Runner (2002) în Manchester; The Spirit of New Orleans (1997) în Manchester, „I am” (2018) în Aylesbury, Buckinghamshire; Racing stripes (2007) în Chester, England, etc.

COLIN SPOFFORTH (n.1963) este un artist internațional consacrat, expert recunoscut în sculptură şi design. Produce sculpturi figurative de bronz de mari dimensiuni pentru expunere publică din 1994 şi este un designer de succes de 25 de ani. Fiecare sculptură comandată este dezvoltată special pentru locația sa; cu o perspectivă holistică asupra scopului şi funcției zonei şi/sau a dezvoltării. Colin a fost căutat de dezvoltatori imobiliari şi arhitecți din întreaga lume pentru a crea opere de artă care să atragă atenția şi să îmbunătățească spațiile lor publice. Are experiență în lucrul atât cu sectorul public, cât şi cu cel privat. Echipa lui Colin este formată din profesionişti cu înaltă calificare în inginerie, turnare de bronz, fabricare de metale, iluminat, elemente integrate de apă şi management de proiect. Studioul Colin Spofforth are o bază largă de clienți din toate sectoarele. A creat sculpturi pentru companii de regenerare urbană, consilii locale, parteneriate de dezvoltatori, grupuri comunitare, dezvoltatori privați şi persoane fizice.” PORTOFOLIU

PORTLAND TRUST este o companie importantă de dezvoltare imobiliară şi administrare de proprietăți, fondată în 1997 de britanicul Robert Neale, având birouri principale la Bucureşti și Praga. Activă în România și Cehia, compania este cunoscută în special ca unul dintre cei mai mari dezvoltatori de parcuri şi clădiri de birouri moderne, dar şi de proiecte comerciale şi industriale. A dezvoltat de-a lungul timpului sute de mii de metri pătrați de spații comeciale, industriale şi de birouri. Colaborează frecvent cu mari fonduri de investiții internaționale.” DETALII

Posted by  |  9 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

RAȚE CAYUGA: Pedegree american – black tie & little black dress, direct din găoace!


INSIDER: „Pentru toți care se întreabă cum arată Cayuga!🖤 de la Rața matură, ou și boboc!” SURSA

N.R.: Raţa Cayuga este o rasă americană de raţă domestică. A fost introdusă în regiunea Finger Lakes din statul New York în jurul anului 1840 şi este numită după poporul Cayuga din acea zonă. Până în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, a fost principala rață crescută pentru carne în Statele Unite. În secolul XXI este crescută în principal pentru ornament. Penajul este negru cu iridescențe metalice verzi și care se albește pe măsură ce îmbătrânește. Penele pot fi folosite la legarea muştelor de pescuit..A fost exportată pentru prima dată în Regatul Unit în 1851, iar în jurul anului 1890 a fost rapid înlocuită de rasei americane Pekin, mai ușor de jumulit pentru comercializare.

Cioc şi picioare de culoare neagră sau închisă. Greutate între 2,5 kg şi 3,5 kg. Corp lat și spate lung. Fire liniştită şi blândă. Foarte rezistentă la frig. Bună producătoare de carne și ouă. Rațele Cayuga fac ouă cu o coajă de culoare gri închis sau aproape neagră la începutul sezonului. Pe măsură ce perioada de ouat avansează, culoarea ouălor se deschide treptat, devenind gri deschis sau alb-verzuie. O femelă produce anual între 100 şi 150 de ouă. Perioada de incubație: 28 de zile.

ARHIVĂ: PUI BRESSE: Singurul pui din lume cu acte în regulă, se vinde cu ghearele și capul intacte. Preț 180 lei/kg! ∆∆∆∆∆ RARA AVIS, CRAIOVA: Pentru 1.500 de ani, lebăda neagră a existat în imaginația europeană ca o metaforă pentru ceea ce nu putea exista

Posted by  |  9 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

DUPĂ 82 DE ANI: Vulturul & doi grifoni de pe frontonul Palatului Universității București, distruși în bombardamentele din 1944, s-au întors acasă!


INSIDER 1: „Avem vultur pe Universitate!” SURSA

INSIDER 2: „ASTĂZI AM reSCRIS ISTORIA! Am readus acasă, pe Palatul Universității din Bucureștiului, vulturul și cei doi grifoni care fuseseră distruși în urma bombardamentelor din 1944. Evenimentul reprezintă primul pas al refacerii integrale a frontonului original al Palatului Universității din București, proiect care va continua în următorii doi ani, până la reconstituirea completă a ansamblului sculptural conceput de arhitectul Alexandru Orăscu și realizat de sculptorul Karl Storck între anii 1862 și 1869.

Ansamblul montat astăzi este realizat din bronz și este alcătuit dintr-un vultur cu o greutate de aproximativ o tonă și doi grifoni de aproximativ 300 de kilograme fiecare, ceea ce face ca întreg ansamblul să cântărească 1,6 tone. Lucrarea, cu o valoare totală de aproximativ 2 milioane de lei, este semnată de sculptorul Alexandru Siminic, împreună cu colaboratorii săi, Teodor și Ștefan Siminic, fiind realizată prin tehnica tradițională a bronzului turnat prin ceară pierdută, cizelat și patinat, și are la bază creația originală a sculptorului Karl Storck.” SURSA

N.R.: „Palatul Universității din Bucureşti a fost lovit şi vulturul cu grifoni de pe fronton au fost distruşi în timpul raidului aerian din 4 aprilie 1944, efectuat de aviaţia anglo- americană (aliații occidentali), în cadrul luptelor din Al Doilea Război Mondial.

Data: 4 aprilie 1944 (în ziua de Paște). Atacatorii: Aviația SUA (USAAF) şi a Marii Britanii (RAF). O bombă a căzut direct pe corpul central al Palatului Universității, distrugând complet zona centrală a acoperişului şi celebrul ansamblu sculptural format dintr-un vultur şi doi grifoni.

Grifonii sunt creaturi mitologice hibride, descrise ca având trup, picioare şi coadă de leu, iar capul, aripile și ghearele de vultur. Apar în miturile din Orientul Apropiat antic și din mitologia greacă. Grifonul era văzut ca paznic feroce al comorilor, al minelor de aur şi al zeilor (precum Apollo sau Zeus). Combină regele animalelor (leul) cu regele păsărilor (vulturul), simbolizând puterea, curajul şi înţelepciunea divină.

ARHIVĂ: MANIFEST: O fi arătătorul, inelarul sau cel mijlociu?!

Posted by  |  8 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

BRISEIS, IAȘI: Opera sculptorului Marcel Guguianu, în premieră la Palatul Culturii!


INSIDER:”Briseis la Palat! O lucrare minunată a maestrului Marcel Guguianu se află, în premieră, pentru câteva zile la Palat! Vă invităm să vă bucurați de ea! ” SURSĂ

N.R.: „Briseis”, în Holul de Onoare al Palatului Culturii din laşi – Numele lucrării face trimitere la Briseis, un personaj celebru din mitologia greacă (lliada lui Homer), o tânără capturată de Ahile în timpul Războiului Troian.

Materiale şi Tehnici de Realizare – ∆ Corp principal: Turnat în bronz, combinând două finisaje distincte pentru a crea contrast vizual: Bronz polişat (şlefuit): Folosit pentru torsul și spatele nudului, având o textură perfect fină, cu reflexii aurii ce pun în valoare liniile fluide şi anatomia stilizată; Bronz patinat (în nuanţe de verde/turcoaz): Aplicat pe draperia care acoperă parțial corpul și pe baza sculpturii, imitând oxidarea naturală a cuprului pentru a adăuga volum şi adâncime operei. ∆ Soclu: Realizat din marmură albă (sau neagră, în funcție de ediție/variantă), oferind stabilitate şi un contrast cromatic elegant cu bronzul sculpturii. ∆ Semnătură: Lucrarea este marcată de autor prin ștanțare directă sau pe o plăcuţă din alamă ataşată, purtând inscripţia ,M. Guguianu”.

Dimensiunile standard cele mai frecvente pentru sculptura „Briseis” realizată în bronz de Marcel Guguianu sunt următoarele: Înălțimea lucrării (fără soclu): aprox. 65 cm – 68 cm. Dimensiunile totale (lucrare): în jur de 65 x 14 x 17 cm sau 68 x 20 x 15 cm (în funcție de turnare și variantă). Înălţimea totală (cu soclu de marmură): aprox. 73 cm – 78 cm. Deoarece artistul a turnat şi finisat lucrarea în mai multe exemplare şi ediții de- a lungul timpului (unele în colaborare cu diferite turnătorii sau cu socluri de marmură de grosimi diferite), dimensiunile exacte pot varia cu 2-4 centimetri de la o piesă la alta. Lucrarea este caracterizată de liniile fluide, armonioase şi elegante specifice stilului lui Marcel Guguianu, un artist recunoscut la nivel internațional pentru modurile unice în care a redat nudul feminin şi silueta umană.

Marcel Guguianu (n. 28 iunie 1922, Bârlad, judeţul Vaslui – d.12 iunie 2012, Bucureşti) a fost un sculptor român. A urmat cursurile unei şcoli primare din Bârlad şi o parte a celor secundare pe care le termină în Galați. În continuare a frecventat cursurile şi lucrările Şcolii de belle arte din Bucureşti (1941 – 1945), la clasa lui Corneliu Medrea. A funcţionat ca profesor de desen şi caligrafie la şcolile din Bârlad: Liceul „Gh. Roşca Codreanu”, „Liceul Comercial de băieţi”, „Liceul Industrial de băieți”. Între 1954 – 1956 a lucrat la laşi, ocupându-se cu restaurarea unor monumente istorice din laşi şi din Bârlad. Din 1948 participă cu lucrări de sculptură la expoziţii anuale şi bienale. Din 1956 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici.

Se mută în Bucureşti în 1956. A participat la expozițiile din Budapesta, Odense, Roma, San Marino, Napoli, Aradjelovač, Belgrad, Montpellier, Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali, Washington, Sevilla, Miami. Are o colecţie muzeală, care-i poartă numele, la Contess Madelaine din New York. În 1992 s-a creat Fundația „Marcel Guguianu”. Este membru al Diviziei Culturale a Băncii Mondiale. Au demarat lucrările pentru Complexul muzeal Marcel Guguianu, în zona centrală a oraşului, vis-á- vis de Muzeul „Vasile Pârvan”, care va adăposti impresionanta sa colecție. În semn de adâncă preţuire față de elevul său, conducerea liceului în care Marcel Guguianu a învățat şi predat, a hotărât ca liceul să se numească Colegiul Tehnic Marcel Guguianu Zorleni”. Marcel Guguianu a fost membru fondator al „Clubului România – UNESCO” În 2004, a fost dat în folosinţă Pavilionul expozițional „Marcel Guguianu” pentru a pune în valoare lucrările donate de sculptor muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad

Posted by  |  8 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

ODISEEA LUI NOLAN: Unii văd drama omului care asistă la distrugerea lumii sub ochii săi, distrugere provocată chiar de el; alţii văd transsexuali, o Elenă neagră şi asiatici în Grecia antică. Fiecare proiectează propriile filtre și experiențe asupra aceleiaşi povești!


INSIDER 1: „În ciuda părerilor împărțite, pe mine filmul m-a cucerit. Privită prin lentila mea de psihoterapeut, „Odiseea” mută accentul de pe bătălii și cuceriri și își duce atenția pe spațiul intern al personajelor și pe drumul lor spre vindecare. După un deceniu de război și alți zece ani de rătăciri, Ulise încearcă să se întoarcă acasă, în Itaca. Însă această călătorie de un deceniu pe mare devine o confruntare directă cu propriii demoni, cu tentațiile și cu limita propriului ego. În fond, mitul este o hartă a unei călătorii interioare.
Omul care ajunge la destinație nu mai este cel care a plecat. Drumul îi testează limitele și îi zguduie orgoliul. Ulise a trebuit să piardă totul pentru a înțelege că, uneori, controlul este doar o iluzie. Adevăratul proces de maturizare începe abia atunci când renunță la armură și învață să se adapteze, nu doar să lupte. Vedem două parcursuri paralele care se caută reciproc. Avem un tată dărâmat de luptă, care caută iertarea, și un fiu care încearcă cu disperare să înțeleagă un părinte pe care abia îl cunoaște.

Pe parcurs, vedem și capcanele. Când Ulise a ajuns pe insulele unde avea totul de-a gata, a început să uite cine este și unde își dorea să ajungă. Așa ni se întâmplă și nouă. De multe ori, ne pierdem pentru că ne instalăm într-o stare de bine superficială și amânăm să mai facem vreun pas. Alteori, capcana este distragerea. În poveste, Sirenele nu atrăgeau călătorii cu o muzică oarecare, ci le cântau exact ce știau că își doresc să audă. Astăzi, notificările și ecranele fac fix același lucru. Ne cunosc slăbiciunile, curiozitățile și fricile, și ne ademenesc astfel încât ne pierdem ore din viață fără să ne dăm seama.

Completat de o coloană sonoră fabuloasă, filmul ne arată că Ulise are de făcut mai mult decât o simplă călătorie fizică. Provocarea lui este să se reconstruiască din interior pentru a putea fi din nou prezent și capabil să se reconecteze cu cei dragi. Filmul pune accentul pe vulnerabilitate, ca piesă esențială în procesul de vindecare. Povestea ne amintește că, înainte de a ne regăsi echilibrul și liniștea interioară, este adesea necesar să traversăm propriile furtuni emoționale.
Ați văzut filmul? Cum l-ați simțit?” SURSA

INSIDER 2: „O secvență din Odiseea pentru care l-am iubit pe Nolan: Argos, bătrânul câine care fusese partener și prieten lui Ulise, aruncat pe grămada de bălegar de agresivii mitocani pretendenți la tronul Itacăi nu-și dă ultima suflare decât după ce-și recunoaște stăpânul. După 20 de ani! Ultimul salut din codița jerpelită la mângâierea celui pe care nimeni încă nu l-a recunoscut, nici fiul, nici mentorul, nici Penelopa e o declarație de umanitate și iubire. Probabil că doar animalele au această putere, de a supraviețui cu mare greutate doar pentru a oferi ultima dovadă de dragoste necondiționată! Chapeau, mister Nolan!” SURSA

INSIDER 3: „Filmul acesta e un fel de test Rorschach. Dacă vrei să vezi transsexuali, Elena neagră, asiatici în Grecia antică, aia vezi, dacă vrei să vezi să vezi o capodopera cinematografică, aia vezi. Eu am văzut drama omului care asistă la distrugerea lumii sub ochii săi, distrugere provocată chiar de el. În rest ca film, mi s-a părut mult sub Oppenheimer, iar de Interstellar nici nu mai vorbim. Fiecare proiectează propriile filtre şi experiențe asupra aceleiași poveşti. Probabil de aceea unii au rămas cu imaginile, alții cu mesajul și/ sau dimensiunea psihologică a personajelor.”

N.R.: „Odiseea este un film britanico-american din anul 2026 scris, produs şi regizat de Christopher Nolan. Bazat pe poemul epic din Grecia Antică al lui Homer, Odiseea, filmul prezintă o distribuţie prestigioasă care îl aduce în prim-plan pe Matt Damon în rolul lui Ulise, precum şi pe Tom Holland, Anne Hathaway, Zendaya, Lupita Nyong’o, Robert Pattinson şi Charlize Theron. Ulise, legendarul rege grec al Itacăi, porneşte într-o periculoasă călătorie spre casă după Războiul Troian. Călătoria sa va fi marcată de întâlniri cu fiinţe mitice precum ciclopul Polifem, sirenele şi zeiţa-vrăjitoare Circe, până la mult așteptata reuniune cu soția sa, Penelopa.”

De-a lungul decadelor, mitul calului troian a fost reinterpretat în diverse filme, dar nicio versiune nu a capturat suferinţa soldaților din interior cu un astfel de realism. Scena memorabilă din „Odiseea”, este considerată una dintre cele mai impresionante reprezentări ale acestuia, regizorul britanic aduce o perspectivă unică asupra legendei grecești, Secvenţa în cauză, descrisă drept viscerală şi copleşitoare, îi poartă pe spectatori în interiorul calului troian, soldații greci, înghesuiți în spațiul strâmt, se confruntă cu foamea, setea şi condițiile insuportabile. Nolan schimbă perspectiva tradițională, care în mod obişnuit era prezentată din punctul de vedere al troienilor.

NOLAN: „Am avut această imagine a calului scufundat în nisip în minte timp de 20 de ani.”

.

Posted by  |  6 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

CICOAREA: Cultivată încă din Egiptul Antic – planta care te pune pe picioare, de la rădăcină până la floare!


INSIDER: „5 curiozități despre cicoare 💙, una dintre cele mai frumoase flori sălbatice care crește liniștită pe marginea drumurilor și a câmpurilor.

🌿 1. Florile ei albastre se deschid dimineața și se închid spre după-amiază, mai ales în zilele foarte călduroase.

☕ 2. De sute de ani, rădăcina de cicoare este prăjită și folosită ca înlocuitor al cafelei, deoarece nu conține cofeină.

🥗 3. Frunzele tinere și florile sunt comestibile. Pot fi consumate în salate, smoothie-uri sau folosite ca decor comestibil, iar planta conține antioxidanți care ajută la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.

🌱 4. În medicina tradițională, cicoarea este folosită de secole pentru susținerea digestiei și a funcției normale a ficatului.

💚 5. Rădăcina este bogată în inulină, o fibră prebiotică ce hrănește bacteriile benefice din intestin și poate contribui la menținerea unei digestii sănătoase.

Știai cât de minunată este această frumusețe albastră?
💙

O completare importantă: dacă doriți să culegeți cicoare pentru consum, alegeți plante din locuri curate, ferite de poluare și de zonele unde s-au folosit tratamente chimice. Cele mai potrivite sunt pajiștile, poienile sau marginile pădurilor, departe de drumurile circulate.” SURSA

INSIDER 2: „„Cicoarea este o plantă care trăiește prin fânețe, locuri virane și pe marginea drumurilor, fiind invocată în farmece de fetele necăsătorite ca să pună pe jar inima pețitorilor. Se credea că tinerele care o puneau sub căpătâi împreună cu cămașa celor doriți îi vedeau în vis, iar cele care se afumau sau se spălau cu floare de cicoare scăpau <de urât> şi de farmecele vrăjitoarelor.

Într-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu Zâna Florilor care se spăla cu rouă înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într- dimineaţă de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea şi a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pământeană îi refuză spunându-le: „Soare, soțior,/ E tot călător,/ Ziua peste sate,/ Noaptea peste ape!” Supărat, astrul zilei o transformă în floare de cicoare: „Lăsaţi-mi-o în pace,/ Că mi-o voi preface/ Floare de cicoare/ Cu ochii după Soare,/ Când oi răsări,/ Ea s-o-nveseli!/ Când oi asfinţi,/ Ea s-a ofili;/ Când oi scăpăta/ Ea s-a aduna”.

De atunci se spune că cicoarea stă tot cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, şi se desfac dimineața, la răsărit. Planta are unele întrebuințări în medicina populară, în obținerea unor coloranți vegetali.” SURSA

N.R.: Floarea de cicoare (Cichorium intybus), o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, recunoscută prin florile sale de un albastru viu şi utilizările sale medicinale sau culinare. Cicoarea comună este o Plantă originară din nordul Africii, Europa şi Asia, al cărei areal natural s-a extins şi în America de Nord. Este cultivată în regiunile temperate. Flori albastre-deschis: Petalele au margini dințate caracteristice, iar centrul prezintă stamine fine dispuse radiar. Plantă erbacee perenă, spontană şi adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. Cicoarea are o arie mare de răspândire în pășuni şi fâneţe, în locuri necultivate, pe marginea drumurilor, căilor ferate şi şanţurilor, pe marginea apelor curgătoare, din zona de câmpie până în cea de deal şi munte. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părţile aeriene (Herba Cichorii) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, în lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Radix Cichorii) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

Este cunoscută din antichitate: în Egiptul antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare şi renale. În zilele noastre, rădăcina de cicoare comună este un foarte popular înlocuitor de cafea (fără cofeină!), iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust uşor amărui, se folosesc în salate asortate, precum şi în pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze şi italiene. Este bogată în inulină (o fibră prebiotică benefică pentru digestie) și substanțe amare care stimulează secrețiile biliare şi gastrice.

Componenţi: Tulpină – cicorină, inulină, arginină, colină, acid cicoric, levuloză, Fier, Fosfor, Calciu. În rădăcină – lactucină, substanţe triperpenice amare, lactucopicrină, Fructoză, alfa şi beta lactucerol, Tanin, Ulei volatil.

Proprietăți: diuretic şi laxativ hipoglicemiant, eupeptic-amar şi colagog, antitirodian şi depurativ. Indicații: Cicoarea este recomandată în tratamentul furunculozei şi acneei, dischineziilor biliare, constipației cronice, angiocholitelor şi hepatitelor cronice. Cafeaua preparată din această plantă are, de asemenea, proprietăţi benefice pentru sistemul gastric. Utilizare: Decoctul se prepară astfel: două lingurițe de rădăcină mărunțită se fierb în 200 ml de apă timp de 5 minute. Se consumă călduț în trei reprize înaintea meselor principale.

În ulei de măsline, macerat la rece (crud) se păstrează proprietățile intacte. De preferat un recipient de culoare închisă care se închide cu un capac etanș. Să fie acoperite cu ulei florile, dar să nu fie umede pentru că mucegăiesc. 2-3 săptămîni la un loc însorit, dar se agită zilnic recipientul, nu este greu. Apoi filtrați printr un tifon, stoarceți foarte bine să extrageți uleiul esențial. Se ține apoi la loc răcoros, întunecos, valabil un an. Să vă fie de folos!”

ARHIVĂ: NALBA MARE: Farmacia de sub nas – „brânzicuțe”, flori, frunze, rădăcină/ salbatică sau de grădină – prietena stomacului, inamicul tusei și dermatolog-universal!

Posted by  |  6 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

POIESIES & THEOSIS: Sculpturile lui Vladlen Babcineţchi – un nou cuplu primordial care transcende prin poezie, căutând unirea cu divinul – esenţa legăturii dintre estetică şi spiritualitate!


Screenshot

INSIDER: „POIESIS | Casa Porților Deschise, Iași – Titlul sculpturii conduce către unul dintre cele mai creatoare concepte ale culturii grecești. Poiesis provine din verbul poiein: a face, a aduce în ființă, a crea. Sensul desemnează orice act prin care ceva nevăzut dobândește prezență în lume. Astfel, sculptura lui Vladlen Babcinețchi este, în sens deplin, un act poiesis: dezvăluie prezența ascunsă în materia metalului. Exteriorul păstrează asperitatea materiei, interiorul se deschide către o lumină izvorâtă din adânc. Din fisuri se ivește un chip. Figura umană se naște odată cu deschiderea. Ființa
nu apare ca formă închisă, ci ca revelație a interiorului. Martin Heidegger vede în poiesis cel mai privilegiat fel prin care adevărul se
lasă descoperit. Hölderlin: „Plin de merite, și totuși în chip poetic locuiește omul pe acest pământ”, poeticul devine măsura locuirii omului în lume. Sculptura lui Vladlen Babcinețchi dă corp acestei idei. Ea așază omul în spațiul revelației, unde materia și lumina fac cu putință prezența. Această sculptură este meditație asupra artei poetice. „Ars poetica” vorbește despre nașterea cuvântului din tăcere, iar sculptorul imaginează nașterea chipului din fracturi ale aliajului ce concentrează în sine memoria minerală a cuprului și staniului. Deschiderile verticale funcționează asemenea unei pagini nescrise, iar chipul devine primul
vers al unei poezii. Bronzul păstrează energia unei deveniri continue, iar monumentul nu pare definitiv încheiat, ci aflat în perpetuă geneză […]” SURSA

„Theosis”, realizată de artist Vladlen Babcinetchi. Semnificație: Lucrarea înfățişează o siluetă feminină stilizată care pare să se contopească sau să emane dintr-o structură organică, verticală, ce aminteşte de textura scoarţei unui copac. Denumirea sa, Theosis (termen teologic care se traduce prin „,îndumnezeire” sau unirea omului cu divinitatea), sugerează o stare de transcedenţă, deschizând un spațiu interior dedicat tăcerii și reflecției. Sculptura face parte din proiectul expozițional de artă contemporană „,Casa Porţilor Deschise” organizat în județul laşi. Ea a fost amplasată în curtea interioară a unei instituții administrative ieşene (cunoscută local sub numele de „,Casa Pătrată”, sediul Consiliului Județean şi al Prefecturii laşi).” SURSA

Screenshot

N.R.: „Vladlen Babcinețchi (născut la 25 aprilie 1983 în Rezina, Republica Moldova) este artist plastic român, de origine basarabeană. Din anul 2012 este doctor în inginerie industrială, publicând o monografie şi numeroase articole pe tema proporțiilor corpului uman cu aplicații ale acestora în diverse domenii de activitate. Concepe programul de proiectare SECTOR, ce utilizează automat secţiunea de aur în proporționarea compozițiilor artistice.

ARHIVĂ: MEMENTO MORI: Monument-sarcofag, de jumătate de milion de euro, dedicat lui Grigore Al. Ghyka „ultimul domnitor al Moldovei”, pasat „creștinește” între instituții, de colo-colo, de jumătate de an!

Posted by  |  6 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

„DRAGOSTEA OAMENILOR”, TARGU JIU: Sculptură realizată de un artist japonez – simbolizează iubirea universală şi unitatea dincolo de diferenţele culturale


INSIDER: „Puțini știu că, la câțiva pași de operele lui Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, se află o sculptură realizată de un artist japonez „Dragostea Oamenilor” a fost creată în 2004 de sculptorul Toshio Yanagisawa, în cadrul manifestărilor dedicate Brâncușienei. Se spune că silueta masculină este inspirată de Constantin Brâncuși, iar îmbrățișarea simbolizează legătura dintre oameni, iubirea și apropierea care depășesc orice diferențe culturale. Amplasată pe malul Jiului, lucrarea a devenit unul dintre cele mai fotografiate locuri din parc, deși mulți vizitatori trec pe lângă ea fără să îi cunoască povestea.

TOSHIO YANAGISAWA: „Am fost impresionat de dragostea oamenilor, manifestată fățiș pe aleile din jurul operelor sculptorului Constantin Brâncuși. Sculptura mea încearcă să sugereze acest sentiment, al iubirii și al prieteniei, care există la toți oamenii, indiferent de vârstă.” ” SURSA

N.R.: Sculptura amplasată pe malul Jiului în Grădina Publică/ Parcul Municipal Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu a fost realizată de un maestrul artist local, Alexandru Ilie, într-adevăr in colaborare cu maestrul Toshio Yanagisawa.

Ansamblul Calea Eroilor (omagiu eroilor căzuţi în Primul Război Mondial) a fost realizat de Constantin Brâncuși în perioada 1937-1937 și se întinde pe o axă de la vest la est care traversează oraşul Târgu Jiu, pornind de la malul Jiului, din Parcul Central, unde se află lucrările din piatră – Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor şi Poarta Sărutului – continuând cu Calea Eroilor, unde se găseşte Biserica Sfinții Apostoli, și se finalizează cu Coloana fără Sfârșit, din fontă alămită și oțel, înălţată în mijlocul unui parc, pe un promontoriu.

ARHIVA: BRÂNCUŞI: “Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor” ∆∆∆∆∆ TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? ∆∆∆∆∆ TEMPLUL LUI BRÂNCUȘI CRAIOVA: Ovoidul și Pasărea Măiastră interpretate la scară colosală! ∆∆∆∆∆ CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris

Posted by  |  6 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

NU-MĂ-UITA: Floricică, simbol al iubirii necondiţionate & loialităţii, acelaşi mesaj puternic de sute de ani – memoria, iubirea și legăturile dintre oameni pot dăinui dincolo de timp și spațiu!


INSIDER: „Floarea de nu-mă-uita – simbolul fidelității, al memoriei și al uneia dintre cele mai frumoase legende europene. Puține flori au reușit să adune în jurul lor atât de multe legende, povești și simboluri precum delicata floare de nu-mă-uita (Myosotis), cunoscută în limba engleză sub numele de Forget-Me-Not. Cu petalele sale mici, de un albastru intens, și centrul galben strălucitor, această plantă aparent modestă a devenit, de-a lungul secolelor, unul dintre cele mai puternice simboluri ale iubirii necondiționate, loialității și amintirii.

Originară din Europa și Asia, floarea de nu-mă-uita crește spontan pe malurile râurilor, în poieni, păduri și zone umede. Deși există peste o sută de specii din genul Myosotis, toate au în comun frumusețea discretă și culoarea albastră care le-a făcut ușor de recunoscut încă din Evul Mediu. Numele românesc „nu-mă-uita” este o traducere fidelă a denumirii răspândite în multe limbi europene. În germană este cunoscută ca Vergissmeinnicht, în franceză Ne m’oubliez pas, iar în engleză Forget-Me-Not. Toate aceste denumiri trimit către aceeași idee: dorința de a rămâne în memoria celor dragi.

Cea mai cunoscută legendă despre această floare își are originea în spațiul germanic medieval. Se spune că un cavaler și iubita sa se plimbau pe malul unui râu când acesta a observat o floare albastră crescând aproape de apă. Încercând să o culeagă pentru femeia iubită, cavalerul a alunecat și a fost luat de curenții puternici. Înainte de a dispărea în valuri, a reușit să arunce floarea spre iubita sa și a strigat: „Nu mă uita!”. Din acel moment, floarea a devenit simbolul iubirii eterne și al fidelității.

În Evul Mediu, cavalerii purtau adesea această floare brodată pe haine sau gravată pe podoabe înainte de a pleca la război sau în cruciade. Ea reprezenta promisiunea că se vor întoarce acasă și că dragostea lor va rămâne neschimbată, indiferent de distanță sau de trecerea timpului. În perioada Renașterii, floarea de nu-mă-uita a devenit un motiv frecvent întâlnit în pictură, manuscrise și bijuterii. Artiștii o foloseau pentru a sugera fidelitatea, memoria și legăturile sufletești care nu puteau fi distruse de timp. Numeroase portrete aristocratice din secolele XV și XVI înfățișează personaje purtând mici buchețele de nu-mă-uita, ca semn al devotamentului față de familie sau față de persoana iubită. În secolul al XIX-lea, în epoca victoriană, când limbajul florilor devenise o adevărată formă de comunicare, nu-mă-uita transmitea un mesaj clar: „Nu mă uita niciodată”, „Îți voi rămâne credincios” sau „Te voi păstra mereu în suflet”. O simplă floare putea exprima sentimente pe care regulile stricte ale societății nu permiteau întotdeauna să fie rostite. De-a lungul timpului, această plantă a căpătat și o puternică valoare comemorativă. În multe țări europene, ea este folosită în ceremonii dedicate eroilor căzuți în războaie, victimelor conflictelor sau persoanelor dispărute. Micile flori albastre au devenit un simbol al memoriei colective și al respectului pentru trecut.

Din punct de vedere botanic, nu-mă-uita este o plantă rezistentă și surprinzător de adaptabilă. Înflorește primăvara și la începutul verii, preferând locurile răcoroase și umede. Florile sale au doar câțiva milimetri în diametru, însă apar în grupuri bogate care transformă pajiștile și malurile apelor în adevărate covoare albastre.

În folclorul european, se credea că această floare aduce noroc îndrăgostiților și îi ajută pe cei plecați departe să se întoarcă acasă. În unele regiuni, tinerele păstrau câteva flori presate între paginile unei cărți sau într-o scrisoare, considerând că astfel iubirea nu se va stinge niciodată.

Astăzi, floarea de nu-mă-uita continuă să inspire artiști, scriitori și grădinari din întreaga lume. Deși este una dintre cele mai mici flori întâlnite în natură, mesajul ei rămâne la fel de puternic ca acum sute de ani: memoria, iubirea și legăturile dintre oameni pot dăinui dincolo de timp. Poate tocmai de aceea, după atâtea secole, această floare delicată continuă să poarte același nume emoționant. Nu doar pentru că este frumoasă, ci pentru că amintește fiecărei generații cât de important este să nu uităm oamenii, locurile și poveștile care ne-au construit istoria.” SURSA

N.R.: Floarea ,nu-mă-uita” (Myosotis) este o plantă delicată, originară în mare parte din emisfera nordică, dar răspândită în întreaga lume. Myosotis aparţine familiei Boraginaceae, ce conține peste 50 de specii erbacee, anuale, bienale sau perene. Este întâlnită din Noua Zeelandă, până în Europa, Asia şi America de Nord. Crește atât în stare spontană, cât și cultivată în grădini. Denumirea populară a florii este o traducere exactă a germanului ‘Vergissmeinnicht’ (Nu-mă-uita). Denumirea ştiinţifică a florii provine din greaca veche µuoowtiç (myosotis), „urechea şoarecelui”, datorită frunzelor care par să semene cu urechile unui şoarece.

Aspect: Erbaceu, tufe scunde, compacte. Frunzele sunt opuse simple, nedivizate, alterne, lipsite de stipele. Florile sunt hermafrodite, albe, roz sau albastre, fără bractee (*), rar cu câteva bractee, în cimă scorpioidală (**). Caliciu are cinci diviziuni, corolă lungă, tubuloasă, iar limbul plan cu cinci petale îndepărtate cu gâtul închis prin solzi gălbui şi cinci stamine. Fructele sunt păstăi, care conțin multe seminţe mici. În funcție de specie, înfloresc din luna mai până în iulie. Se înmulțeşte atât pe cale sexuată (prin seminţe) cât şi pe cale asexuată (butaşi). Preferă sol de grădină mai humos şi poziții semiumbroase. Ca plante ornamentale, se folosesc în parcuri şi grădini, balcoane, interioare şi ca flori tăiate. Sunt specii care se pot forţa. – plante pot fi determinate, prin tehnici speciale de temperatură şi lumină, să înflorească mai devreme decât ar face-o în mod normal în natură.

(*) Bractee: Frunze mici sau solzi care cresc la baza florilor. Când se spune ,,fără bractee”, înseamnă că tulpina florii este goală în acea zonă. Dacă sunt ,rare”, înseamnă că poți vedea una sau două din greşeală.

(**) Cimă scorpioidală: Un tip de inflorescență (grup de flori). Tulpina se îndoaie ca o coadă de scorpion, iar florile înfloresc treptat, una după alta, pe aceeași parte.

ARHIVĂ: TOPORAȘI/ TĂMÂIOARE: Parfumul lor dispare & reapare magic, datorită beta-iononei, care amorțește temporar receptorii olfactivi din nasul uman ∆∆∆∆∆ MARGARETA: Inflorescenţă cu sute de flori minuscule, tubulare în centrul galben și 20-30 de flori radiate ligulate, petalele albe & ușor roz, din exterior – „Mă iubește, nu mă iubește?” ∆∆∆∆∆ UNIVERS: Câte o Galaxie în fiecare Păpădie

Posted by  |  3 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

SARANDA, ALBANIA: Bustul lui Nicolae Iorga amplasat pe malul Mării Ionice, pe un teren oferit cu recunoștință de către Regele Zog I și donat ulterior statului român pentru a înființa un centru cultural


INSIDER: „Monumentul lui Nicolae lorga din Saranda (Albania) cinsteşte istoricul şi politicianul român pentru contribuția sa esențială la istoria şi crearea statului modern albanez. Amplasat pe faleza oraşului, bustul marchează legătura istorică legată de terenul dăruit de Regele Zog I și de fostul Institut Român. Placa trilingvă (română, albaneză şi engleză) amintește datele vieții sale (1871-1940) şi rolul său în sprijinirea Albaniei moderne şi a cercetărilor arheologice. Regele Zog l i-a oferit lui lorga un teren în Saranda în semn de recunoştinţă, teritoriu pe care marele istoric I-a donat ulterior statului român pentru a înființa un așezământ cultural.

N.R.: „Între anii 1934 şi 1939, România a avut un teren la Marea lonică, în Sarandë, Albania. Regele Zogu (Zog I) îi donase terenul lui Nicolae lorga, drept recunoştinţă pentru contribuţia sa la istoria şi la independenţa Albaniei, precum şi la soarta Balcanilor. Marele istoric Nicolae lorga a donat apoi statului român 50% din suprafaţă şi astfel România a dobândit ieşire şi la Marea Mediterană, prin Marea lonică.

Institutul Român de la Sarandë (Casa lorga) a purtat încă de la înfiinţare numele întemeietorului său. Casa a fost construită în 1937 pe un teren de aproape 1.000 de metri pătraţi pe malul Mării lonice, la Sarandë, pe care Nicolae lorga (1871- 1940) I-a primit în dar din partea Regelui Zogu, drept recunoștinţă pentru redactarea primei Istorii a Albaniei, realizată de academicianul român şi publicată în 1919. Istoria a fost scrisă în urma unor cursuri pe care profesorul lorga le-a ținut la Universitatea din Bucureşti şi care au fost utilizate ca material documentar de delegaţia albaneză la Conferinţa de pace de la Londra din 1919, unde a susţinut cauza independenţei şi a recunoaşterii pe plan internaţional a Albaniei şi a graniţelor ei.

lorga a cedat acel teren statului român, în 1934, cu condiția de a se construi acolo o clădire care să servească drept institut de studii şi cercetări arheologice. În cadrul concesiunii a fost fondat în 1937 un astfel de institut, care a funcţionat între 1937 şi 1940, apoi din nou între 1942 şi 1944. Clădirea institutului a fost proiectată de arhitectul român Petre Antonescu. Concesiunea românească a fost achiziţionată de România prin „soft power” şi, prin urmare, elemente ale Forţelor Armate Române nu au fost niciodată dislocate în zonă. Teritoriul a fost în cele din urmă cucerit de Italia, împreună cu toată Albania, în aprilie 1939.

Acest subiect a fost abordat din nou chiar recent în discuţiile bilaterale dintre cele două state, subliniindu-se importanţa finalizării rapide a procesului de retrocedare a Casei lorga din Sarandë, proprietate a statului român naţionalizată după instaurarea regimului comunist în Albania şi vândută de autorităţile albaneze unei persoane private după căderea regimului totalitar, în 1992.

În paralel cu demersurile pe cale administrativă şi jurisdicţională, problematica recuperării imobilului a fost ridicată de către partea română în cursul mai multor întrevederi bilaterale, inclusiv la cel mai înalt nivel, cu solicitarea de a fi puse în aplicare deciziile instanţelor albaneze Deocamdată, aceste declaraţii au rămas fără efecte concrete până în prezent, principala problemă invocată fiind despăgubirea cuvenită cumpărătorului care a achiziționat imobilul în 1992. Demersurile la nivel politic vor continua la toate nivelurile până la soluţionarea acestui dosar”, a comunicat, recent, Ministerul Afacerilor Externe pe tema teritoriului românesc din Albania.

În noiembrie 2016, Institutul Cultural Român a dezvelit la Sarandë bustul marelui istoric şi politician român Nicolae lorga, lucrare realizată de către sculptorii de origine aromână Zisa Musha şi Mario Musha, din Fier, Albania.

Prelegerile lui Nicolae lorga despre istoria Albaniei, care oferiseră delegaţiei albaneze la Conferinţa de la Londra (1913) argumente pentru afirmarea drepturilor istorice ale poporului albanez, au fost publicate, în anul 1919, în cartea „Brève histoire de l’Albanie et du peuple albanais”. lorga a fost cel care a descoperit, în anul 1915, la Biblioteca Medicea Laurenziana din Florenţa, cel mai vechi document cunoscut în limba albaneză, datat 1462 – „Formula e pagëzimit”, o formulă de botez, un text liturgic scris de arhiepiscopul romano-catolic de Durrës, Pal Engjëlli. Opera lui Nicolae lorga conţine numeroase studii, lucrări de sinteză asupra istoriei naţionale, cercetări privind viaţa aromânilor (românilor din Balcani), evoluţia şi autohtonia lor în părţile central-sudice ale Balcanilor, inclusiv în Albania. lorga a arătat că limba folosită de aromâni este un dialect al limbii române, formată, de o parte şi de alta a Dunării, derivată din latina populară, evoluată în mod specific, în secolele de sfârşit ale Antichităţii şi de început ale Evului Mediu.” DETALII

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), quality = 82?

ARHIVĂ: PALERMO: Nicolae Bălcescu patriot și luptător pentru trezirea României moderne. Italienii i-au făcut statuie!

Posted by  |  1 august 2026 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, FACEBOOK, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu