INSIDER: „Ultimul film pe care l-am văzut la Grădina de Vară a cinematografului Patria a fost Predator (1987) cu Arnold Schwarzenegger. „Sala” era full, se vânduseră bilete și in picioare nu exista colțișor neocupat, nimeni nu respira. Doar stelele și țânțarii făceau blatul…
N.R.: „Grădina de Vară a Cinematografului Patria din Craiova s-a construit în anii 1950, în zona centrală pe Calea Unirii nr. 82. Aceasta a avut, până la sfârşitul anilor 80, toată echiparea tehnico-edilitară necesară funcţionării corespunzătoare scopului pentru care s-a realizat. Racordările la rețeaua de energie electrică, la rețeaua de distribuție a apei, precum și la canalizarea oraşului nu mai există, iar starea generală a clădirii cu scena prezintă, degradări majore.
Processed By eBay with ImageMagick, z1.1.0. ||B2
Autorizația de construire pentru fosta Grădină de Vară a cinematografului Patria de pe Calea Unirii a fost emisă de Primăria Craiova, la data de 4 august 2025. Primăria Craiova dorește încă din 2022, atunci când a semnat și portofoliul preluat de la RADEF, transformarea într-un centru multifuncțional în aer liber – spectacole cultural-artistice, cât și ceremonii sau festivități, proiecții cinematografice, expoziții.”
INSIDER 1: „Navă spațială – Volkswagen XL-1 , mașina care a reușit consumul de 1 litru la 100 km. 200 unități vândute publicului și tu ai avut sansa sa vezi una. Frumos spot!”
INSIDER 2: „Nici nu auzisem de mașina asta, așa că am întrebat inteligența artificială. Volkswagen XL1 este una dintre cele mai economice mașini produse vreodată. A fost fabricată în serie limitată între 2014–2016 și este un model experimental orientat spre consum extrem de mic.
⛽ Consum și eficiență: • Consum oficial: 0,9 L/100 km • Emisii CO₂: ~21 g/km • Autonomie totală: ~500 km
Este practic prima „mașină de 1 litru” din lume (sub 1 L/100 km).
⚙️ Ce o face specială • Caroserie din fibră de carbon (CFRP) → foarte ușoară • Aerodinamică extremă (coeficient ~0.19) • Camere în loc de oglinzi laterale • Roți spate acoperite pentru reducerea rezistenței aerului
Concluzie – Volkswagen XL1 nu este o mașină obișnuită, ci un „laborator pe roți”: • ❗ consum incredibil de mic, • ❗ tehnologie avansată, • ❗ dar producție foarte limitată și cost mare…
INSIDER 3: „Aerodinamică extremă, ~0.19, în 2026! Privind aceste date, nu pot să nu mă întreb cum ar fi fost dacă în 1923, Aurel Persu ar fi avut acces la măcar 50% din tehnologia actuală… Pentru cine nu știe, automobilul Persu a fost primul automobil cu roțile “ascunse” în caroserie, și a atins un coeficient aerodinamic de ~0,22! Cum ar fi fost dacă geniile care le-a dat neamul ăsta greu încercat ar fi fost lăsate să se dezvolte și ar fi fost susținute! Tind să cred că lumea ar fi fost un loc mult mai bun!
INSIDER 4: „0-100 în 12.7 cu 69 CP și motor în 2 pistoane .. și unii se întrebă de ce nu ne place Dacia, care la 100 CP are 0-100 în 14.5 secunde” SURSA
INSIDER: „Un mic colț de munte s-a mutat în Parcul Nicolae Romanescu. 🌲 Am surprins în câteva cadre atmosfera din noul țarc: 20 de căprioare grațioase, 6 căprițe pitice pline de energie și 8 alpaca extrem de curioase. 🦌🦙 Este un spațiu unde animalele au tot ce le trebuie, de la porțiuni împădurite până la iarbă înaltă.” SURSA
N.R.: „Anul trecut, cu ocazia Târgului de Crăciun din Craiova a fost inaugurată Valea Ciutelor în Parcul Romanescu, o zonă de 3 hectare dedicată căprioarelor, pentru căprițe și alpaca. Deși au trecut abia vreo 3 luni de la deschidere, aici s-a născut deja primul pui de alpaca. Vizitatorii pot hrăni animalele cu biscuiți speciali, realizați din semințe și plante, produse ce intră în prețul biletului – adulții plătesc 30 de lei, iar pentru copii, costul biletului este de 10 lei. Intrarea este gratuită pentru persoanele cu autism și însoțitorul lor, fiindcă interacțiunea cu animalele blânde este o formă de terapie. Accesul cu alte alimente sau băuturi în țarc este strict interzis. Program zilnic 10-19.
Zona a fost amenajată pe un teren nefolosit dinparc, lângă Hipodrom care a fost transformat într-un țarc de mari dimensiuni, cu porțiuni împădurite, movile de pământ, iarbă înaltă și copaci tineri, exact așa cum animalele întâlnesc în sălbăticie, dar au fost trasate și alei din piatră. Spațiul este supravegheat video și iluminat discret, cu stâlpi cu încărcare solară, astfel încât animalele să nu fie deranjate pe timpul nopții.
Tot la Hipodrom au fost aduși și ponei care pot fi călăriți de copiii sub 12 ani și 50 kg, pentru 15 sau 30 minute – îzilnic, în intervalul orar 12-14 și 16-18.
INSIDER: „Eco-insulele din Craiova: ce sunt și cum funcționează. În Craiova, printr-un proiect derulat de Primăria Craiova, au fost amplasate 150 de eco-insule moderne pentru colectarea separată a deșeurilor, cu scopul de a crește accesibilitatea craiovenilor la infrastructura de reciclare.
Noile eco-insule sunt dotate cu containere pentru 5 fracții de deșeuri: 🔵 albastru – hârtie și carton; 🟡 galben – plastic și metal; ⚫ negru – deșeuri reziduale; 🟤 maro – biodeșeuri; 🟢 verde – sticlă.
O noutate importantă este cartela de acces. Craiovenii care nu au primit încă această cartelă sunt rugați să se adreseze Asociației de Proprietari pentru a o ridica.
📌 Cum funcționează containerele cu cartelă? Apăsați butonul mic de metal din partea dreaptă a containerului, apropiați cartela, iar containerul se va deschide.
⚠️ Atenție: cartela NU înseamnă costuri suplimentare pentru cetățeni. Ea permite un control mai bun al deșeurilor și reduce accesul colectorilor informali care blochează sau folosesc necontrolat containerele. Astfel, doar locuitorii din zonă pot utiliza platforma, în baza cartelei. Important de știut: în Craiova există 150 de eco-insule, dintr-un total de 438 de platforme de deșeuri din oraș. Punerea lor în funcțiune se face etapizat, în funcție de distribuirea cartelelor de către asociațiile de proprietari.” SURSA
INSIDER: „Într-o lume în care mulți artişti încă încearcă să recreeze trecutul, Bless pare mai degrabă interesat de altceva: prezentul… şi, poate, chiar viitorul. Născut în 1975, intr-o familie în care arta nu era un hobby, ci un mod de a exista, Bless a crescut într-un mediu în care expresia vizuală era parte din viaţa de zi cu zi. Tatā tapiser, pictor, mamă orientată spre artă aplicată, frate artist în sticlă şi metal un ecosistem in care nu prea ai cum să rămâi doar spectator. Dar contextul nu este ceea ce il defineşte. Contextul il au mulți. Diferenţa apare in modul in care a ales să ignore regulile. Nu pictează „frumos”. Pictează intens. Privind lucrările lui, nu ai senzația că încearcă să fie plăcut. Mai degrabä, pare că încearcă să provoace. Stilul său este dificil de încadrat și nici nu caută asta. Vorbește despre expresionism abstract, oniric, gestual, dar refuză să fie limitat de o etichetă. Temele sale nu sunt liniştitoare sau decorative. Nu sunt peisaje cuminți. Sunt, mai degrabă: fenomene cosmice, materia în mişcare, ideea de univers, lucruri care nu pot fi explicate simplu. Lucrările lui nu spun o poveste clară. Sunt fragmente dintr-un gând aflat în continuă transformare.
Focul
Zbor spre tine
Când cad, tu mă prinzi
Prin fereastră
Artist sau observator al haosului? Alessandriu vede artistul ca pe un traducător al realității contemporane. lar realitatea, în viziunea lui, nu înseamnă doar oameni, oraşe sau emoții simple. Înseamnă: schimbări climatice, descoperiri tehnologice, fenomene astronomice, fluxul continuu de informație care ne defineşte prezentul. Nu este genul de artist care pictează o floare și se opreste acolo. Este genul care priveşte o floare și începe să îşi imagineze, simultan, ce se întâmplă la nivel microscopic și la scară cosmică.
Relaţia lui cu expunerea este la fel de atipică. Nu pare interesat de circuitul clasic al vernisajelor. Observația lui este simplă: lumea vine la deschidere, apoi dispare. În schimb, mediul online oferă ceva diferit – o vizibilitate constantă, globală. Este, astfel, parte dintr-o nouă generație de artişti care nu mai depind exclusiv de galerie ca filtru.
Fiecare lucrare semnată de Bogdan Alessandriu nu este doar o imagine, ci o prezenţă. O emoție care te caută, o poveste care te recunoaște înainte ca tu să o înțelegi. În spatele fiecărei pânze se află un fragment de univers, o träire, o tensiune, un moment suspendat intre real şi imaginar. Privirea ta nu este întâmplătoare. Dacă te oprești, înseamnă că acel tablou are ceva să-ți spună. Ascultă-l. Simte-l. Lasă-l să te găsească. Pentru că unele opere nu se privesc. Se trăiesc. Nu tu alegi tabloul. Tabloul te alege pe tine.
Izbânda
FOTO 6: Noi doi (2023) de Bogdan Alessandriu – Dimensiuni 120 x 120, ulei pe pânză. Două ființe se adună într-o singură tulpină de verde aprins, topind contururile identității într-o singură rădăcină de sens. Inima, aşezată central, plusează vie în mijlocul unei simfonii de haos și culoare, iar roşul ei e mărturie şi jertfă. Pictura respiră ritmul unei iubiri care nu explică, dar vindecă, care nu cere, dar îmbrăţişează. În jurul celor doi, lumea fierbe, se destramă, se rescrie. În mijlocul acestei clocotiri se naşte un legământ tăcut.” SURSA
INSIDER: „Când îmi mai povestește cineva că se confruntă cu o poprire pe contul firmei, pentru plata taxelor către ANAF, nu mi se pare o situație ieșită din comun. Cred că majoritatea celor care am avut o societate am trecut măcar o dată prin așa ceva. Mai ales dacă îți plătești singur salariul, adică figurezi ca angajat, îți scoți din firmă salariul net (sau nu) și îți achiți și taxele aferente către stat, care nu sunt deloc mici. Dacă prinzi o perioadă mai slabă și nu ai activitate (nu emiți facturi, nu ai clienți), nu ai nici încasări. În schimb, taxele vin lunar, fără pauză. Și atunci ajungi să bagi bani în firmă din alte surse doar ca să o ții pe linia de plutire. Iar taxele nu sunt singurele cheltuieli.
Zilele trecute, cineva din domeniul educației îmi spunea că are poprire pe cont. Știa exact cât are de plată, iar ultimele încasări se duceau direct către stat. Cum încasa o factură, cum banii rămâneau blocați în cont și banca făcea automat plata către ANAF. Își ținuse o evidență clară, plătise, dar tot apărea cu datorii. Parcă nu se mai terminau! Până când, la un moment dat, a lămurit situația cu contabila. Explicația a fost simplă: „Stați puțin… comisionul bancar pentru astfel de plăți variază între 50 și 150 de lei. Ați ținut cont de el în evidența dvs?” De aici diferența. Pentru că, în total, plătise peste 1.500 de lei doar comisioanele bancare la plăți mici făcute automat către stat.
Și atunci te întrebi: nu e suficient că ești în impas? Mai trebuie ca și banca să profite exact atunci și să facă totul mai greu? Eu nu știam asta. Și, sincer, e genul de „detaliu” care te costă scump când ești deja jos. Poate e o informație utilă și pentru alții care trec cu vederea acest aspect.” SURSA
INSIDER 2: „La ING e 50 lei, spun din experienţă proprie. lar plata sumei poprite se face „pe bucăţi”, nu se așteaptă adunarea sumei totale, ci orice sumă intră în cont, chiar și de câţiva lei, se virează imediat și așa se ajunge ca banca să încaseze de câteva ori acel comision deja de 10 ori mai mare decât comisionul standard de 5 lei.”
INSIDER 3: „ANAF pune poprire pe cont, banca aplica un comision de instituire poprire și comision de ridicare poprire, iar la banii pe care îi poprește și îi trimite banca direct la Finanțe se aplica un alt comision în functie de banca. Sunt contabilă și m-am bătut de multe ori de aceasta problemă.”
INSIDER 4: „Comisionul de rambursare poprire către Birou Executor Judecătoresc, așa numitul BEJ, pentru persoane fizice, este 25 lei, chiar dacă ți se iau 30 lei și se virează acelui BEJ. Exemplu real de la Raiffeisen.”
INSIDER: „Turnul Tribune nu este doar o clădire uimitoare; este și un suvenir global! În zidurile sale se află pietre de la Marele Zid Chinezesc, Partenonul din Grecia, Taj Mahal-ul din India și chiar o bucată de stâncă Lună. Este deschis publicului! Treci pe la Plaza și vezi pietrele din întreaga lume – e ca un turneu mondial, dar ai nevoie doar să ajugi la 435 Michigan Avenuenue.” SURSA
N.R.: „Turnul Tribune este un zgârie-nori neogotic cu 36 de etaje și o înălțime de 141 m, situat la adresa 435 North Michigan Avenue din Chicago, Illinois, Statele Unite. Concursul internațional de design de la începutul anilor 1920 pentru turn a devenit un eveniment istoric în arhitectura secolului al XX-lea. Construit pentru proprietarul ziarului Chicago Tribune, Robert R. McCormick, din 2018 a fost transformat în reşedinţe de lux, iar în 2023 a câştigat un premiu Driehaus pentru conservarea arhitecturală şi reutilizarea adaptivă din partea Landmarks Illinois. Turnul a găzduit Tribune și publicațiile afiliate Tribune Media, Tribune Broadcasting și Tribune Publishing. Postul de radio WGN (720 kHz) a emis emisiunile din clădire până pe 18 iunie 2018. Biroul CNN din Chicago se afla, de asemenea, în clădire. Clădirea este inclusă pe lista monumentelor din Chicago și face parte din districtul istoric Michigan-Wacker. Unul dintre predecesoarele sale, primul „Turn Tribune”, fusese construit în 1868 și a fost distrus în Marele Incendiu din Chicago din 1871.
Chicago Tribune, principalul chiriaş al clădirii de la deschidere, s-a mutat în iunie 2018, pentru ca aceasta să fie transformată în apartamente. Se preconizează că conversia clădirii va costa peste 500 de milioane de dolari. Conversia a întâmpinat unele probleme legale cu privire la semn: Chicago Tribune susține că semnul este proprietatea sa intelectuală, deci nu poate rămâne pe clădire, dar dezvoltatorii au declarat că au avut un acord contractual pentru a cumpăra semnul pentru un dolar. Fostul birou emblematic al colonelului Robert R. McCormick de la etajul 24 va fi transformat în birouri. În fosta parcare a Turnului Tribune, există planuri de construire a Turnului Tribune East, un zgârie-nori extrem de înalt care va deveni al doilea cel mai înalt din oras. În 2025, firma de investiții North American Real Estate a cumpărat spațiul comercial din Tribune Tower.
Înainte de construirea Turnului Tribune, corespondenții ziarului Chicago Tribune aduseseră înapoi, la cererea colonelului McCormick, pietre și cărămizi dintr-o varietate de situri importante din punct de vedere istoric din întreaga lume. Multe dintre aceste fragmente au fost încorporate în cele mai joase niveluri ale clădirii și sunt etichetate cu locaţia lor de origine. Pietrele incluse în zid provin din situri precum Catedrala Sfântul Ştefan, Catedrala Trondheim, Taj Mahal, Sala Clementinei , Partenonul, Hagia Sofia, Moscheea Süleymaniye , Insula Corregidor, Palatul Westminster, lemn pietrificat din parcurile naționale și statale Redwood, Marea Piramidă Giza, Alamo, Notre-Dame de Paris, Mormântul lui Abraham Lincoln, Marele Zid Chinezesc, Sala Independenței, Fortul Santiago, Zidul Berlinului, Angkor Wat, Ta Prohm, Castelul Wawel , Banteay Srei, Colosseum, turnul Catedralei Rouen, care a inspirat forma clădirii.
Unele dintre acestea aveau un context politic sau social, cum ar fi fragmentul de coloană al Castelului Wawel, situat in propria nişă deasupra colțului din stänga sus el intrării principale, ca un tribut vizual adus numeroasei populații poloneze din Chicago, cea mai mare prezenţă de acest gen in afara Republicii Polone. Există 136 de fragmente în cladire.
În 1999, în timpul unei sărbători a celei de-a 30-a aniversări a misiunii Apollo 11, Buzz Aldrin a prezentat o piatră adusă de pe Lună, care a fost expusă într-o vitrină a magazinului de cadouri al Tribune (nu a putut fi adăugată pe perete, deoarece NASA deține o mare majoritate a rocilor lunare Apollo, iar aceasta a fost doar împrumutată Tribune). Piatra a fost îndepărtată în 2011 din cauza unui stand învechit. O nouă expoziție cu pietre este planificată, dar nu a fost instalată încă din 2018. O bucată de oțel recuperată de la World Trade Center a fost adăugată pe perete. Plăci de la Opera din Sydney au fost adăugate în 2006.
Holul clădirii servește și drept sală de inscripţii, cu citate despre libertate şi libertatea presei, preluate din operele lui Benjamin Franklin, James Madison, Euripide, Voltaire, Daniel Webster și alții, sculptate în pereți. Aceasta include și afirmaţia lui Thomas Jefferson: „Libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută”. DETALII
INSIDER: „Când vorbim despre Egiptul Antic ne gândim adesea la faraoni, piramide și scarabei. Rude apropiate ale acestora trăiesc însă chiar lângă noi: ilenele (Cetonia aurata), gândaci deosebit de frumoși, cu un corp verde metalizat și cu reflexe care pot varia de la bronz la violet sau albastru negru.
Poate chiar Ilenele Cosânzene, cu pletele lor strălucitoare din basmele populare, au inspirat numele acestor insecte deosebite.
Acești gândaci pot fi observați, de obicei, din mai până în octombrie, în special pe flori colorate precum trandafirii, unde se hrănesc cu polen, nectar și părți moi ale florilor în timpul zilelor calde și însorite. Adulții au un rol important în natură, contribuind la polenizarea plantelor, iar când nu se hrănesc, pot fi văzuți zburând stângaci, dar destul de rapid pentru insectele de dimensiunea lor.
Larvele acestor gândaci trăiesc în sol sau în materie organică în descompunere, cum ar fi humusul, compostul sau lemnul putrezit, unde se hrănesc cu materiale în descompunere și ajută la reciclarea nutrienților în ecosistem. Ciclul lor de viață este interesant: femelele depun ouă în materie organică moale, larvele eclozează după 3-4 săptămâni, dezvoltarea lor durează 2-3 ani.
Așadar, dacă vedeți pe timpul verii un gândac verde strălucitor pe o floare, admiră-l cu atenție și lasă-l să-ți aducă aminte de poveștile copilăriei! #muzeulantipa #Cetoniaaurata” SURSA
N.R.: Cetonia aurata sau gândacul-de-trandafir (ileana, după prenumele din România, Ileana) este un gândac cu o lungime de 20 mm, care are o culoare verde metalic și un scutel în formă de V. Acesta se hrănește cu semințe și polen. Se găsește și în România, cu precădere în zonele sudice.
Cățărătorii de trandafiri sunt capabili de zbor rapid; zboară cu aripile în jos. Se hrănesc cu polen, nectar și flori, în special trandafiri. Pot fi găsiți printre trandafiri în zilele calde și însorite, din mai până în iunie sau iulie și, ocazional, chiar și în septembrie. Ilenele se găsesc în sudul şi centrul Europei și în partea de sud a Regatului Unit, unde uneori par a fi foarte localizați. Pot fi găsiți și în Asia de Sud-Est, în zonele rurale și pe insulele periferice ale Hong Kong-ului. Sunt o specie saprofagă benefică (detritivoră).
Larvele au formă de C și au un corp ferm, ridat și păros, un cap mic și picioare minuscule. Larvele se găsesc adesea pe flori, pe partea inferioară a trandafirilor, pomilor fructiferi, nalbe și spini albi. Quăle sunt adesea depuse în lemn putred sau grămezi de compost. După câteva săptămâni, ies larve albe, curbate, care pot crește până la 5 centimetri lungime. Se transformă în pupe într-un cocon format din sol și fibre de lemn. Cresc foarte repede și năpârlesc de două ori înainte de sfârşitul toamnei. Larvele iernează oriunde s-au hrănit, adică în compost, gunoi de grajd, mucegai de frunze sau lemn în putrefacţie. Au un ciclu de viaţă de doi ani. Se transformă în pupe în iunie sau iulie. Unii gândaci adulți pot apărea toamna, dar răsărirea principală are loc primăvara, când gândacii se împerechează. După împerechere, femelele de gândaci îşi depun ouăle în materie organică în descompunere și apoi mor.
Culoarea verde metalică a gândacului este creată structural, prin reflexia luminii polarizate în mare parte circular; la fel ca alți scarabei, aceasta este polarizată circular la stânga: Când este privit printr-un polarizator circular drept, gândacul pare incolor. Există, de asemenea, diferite culori pe lângă verdele comun; există și cupru, gri și negru. Multe exemplare au pete albe, în timp ce altele au foarte puține sau deloc. A fost descris ca un polarizator eliptic cu bandă îngustă de stânga.” DETALII
INSIDER: „60 lei biletul Câmpulung-București transport rutier, dar poți rămâne în Câmpulung pentru că nu mai sunt locuri….Varianta? 37 lei motorul Malaxa din 1938.. Fără reduceri pentru studenți pentru că nu există în actele CFR acest vechi mijloc de transport! Nici nu poate exista, nu își asumă nimeni răspundere pentru acest morman de fiare vechi care transportă, iată, și oameni în picioare… Zgomotul și zdruncinăturile drumului nu se pot prinde în fotografii…” SURSA
Acestea sunt 6 secunde filmate în trenul de duminică ce a plecat oficial din Parcul Kretzulescu către București, tren plin de tineri ce veniseră acasă, la părinți în weekendul acesta.
Cursa până la Golești durează 2 ore, adică 7200 de secunde, de 1200 de ori mai mult decât ce vedeți în videoclip. Acești copii nu au altă variantă de transport public de călători, în microbuze nu sunt primiți cu animale de companie, biciclete sau căruțuri de bebeluș… Tot in martie 2026, într-o duminică după amiază am văzut călători lăsați în stație, autogară nu există la Câmpulung, pentru că se ocupase capacitatea maximă a celor două microbuze ce plecau cu studenți spre București… Priviți balansul… și înmulțiți timpul videoclipului de 1200 de ori… Aveți în primul comentariu dovada că 58 km se fac 2 ore cu acest mijloc de transport în comun…
INSIDER 2: „La o căutare pe mersul trenurilor am găsit doar acesta…mi se pare incredibil! (N.R.: București Nord – Câmpulung -–> 167 km în 12 ore 53 min!)
INSIDER 3: „La noi (N.R.: Câmpulung), nici internetul nu se potrivește… Avem o tablă agățată pe care se lipește în fiecare an o foaie de hârtie pe care o pozăm și o transmitem între noi… Asta ca să înțelegeți ca autoritățile au dezinteres general!”
N.R.: Automotoarele Malaxa seria 900 reprezintă cel mai vechi material rulant aflat în circulație! Acestea fost produse între anii 1935-1942 la uzinele bucureștene Malaxa🇹🇩 sub licența Uzinelor Ganz din Ungaria🇭🇺. Modelul preluat de uzinele Malaxa și care a stat la baza automotoarelor S900 a fost automotorul 604.03, construit de Ganz pentru Căile Ferate Belgiene🇧🇪 în anul 1934!
La sfârșitul anilor 60 – începutul anilor 70 dar și după 2000 acestea au avut parte de reparații tip RK la MARUB Brașov, primind motoare noi VOLVO dar și o nouă schemă de vopsire. A existat și o a treia etapă de modernizare, la Petroutilaj Câmpina cu precădere după anul 2010.
De menționat că unele automotoare provin din transformarea unor vagoane de călători pierdute/distruse după al Al Doilea Război Mondial, unele chiar cu cutie de lemn care au fost renumerotate cu numerele vagoanelor pierdute/distruse după cea de-a doua conflagrație mondială. Unele circulă și astăzi pe unele secții secundare, având viteza maximă de 70 km/h.” SURSA
INSIDER: „🚀 🌒 Misiunea Artemis II: O gură de aer proaspăt pentru umanitatea care a uitat să privească spre stele.l 🙏 Într-o perioadă în care știrile zilei din ultimii ani sunt despre rachete care distrug, e o adevărată binecuvântare să fim martori ai unei rachete care nu vizează un dușman, ci un vis. 🌌
👨🚀 Cine sunt cei care scriu istoria sub ochii noștri? Artemis II aduce 3 premiere istorice:🔸 Reid Wiseman – Comandant: veteranul care va ghida capsula Orion🔸 Christina Koch – Specialist de misiune: prima femeie într-o misiune #NASA către Lună🔸 Jeremy Hansen – Specialist de misiune: primul astronaut din afara SUA (Canada 🇨🇦) într-o misiune selenară🔸 Victor J. Glover – Pilot: primul astronaut de culoare care va călători în spațiu.
⁉️ De ce contează? 🛰️ Marea revenire: prima misiune cu echipaj uman care părăsește orbita Pământului din 1972 încoace 🚀 Testul suprem: capsula #Orion va orbita #Luna la peste 10.000 km distanță, pregătind aselenizarea din 2027 🔥 Nu este doar o misiune de 10 zile. Este fundația pentru ceea ce urmează: baze permanente pe Lună și, ulterior, saltul istoric spre #Marte.
N.R.: „Pe căi aspre către stele!” – izbânda cere sacrificii – succesul, performanța sau atingerea idealurilor înalte (stelele) se obține doar prin eforturi susținute, muncă grea și depășirea obstacolelor (căile aspre). Expresia dste asociată cu filosoful roman Seneca (din tragedia „Hercule furios”). Variante: „Ad astra per aspera” (aceeaşi semnificaţie). În cele 10 zile echipajul va face o excursie de 1.103.000 km.”
INSIDER 2: „Mi-am pus ceasul să sune azi-noapte ca să văd în direct lansarea zborului spre Lună, cu oameni la bord, după mai bine de 50 de ani. Doar în jurul ei-nu vor aseleniza. Știrea a trecut aproape neobservată, pierdută în pauza „meciului” America–Iran. Pe orbita Pământului sunt,azi, 10 astronauți. Zece! Iar Iranul mobilizează 1 milion de oameni pentru război! Zece astronauți și un milion de soldați. Asta e omenirea!
Acum 50 de ani, zborurile spre Lună păreau aproape banale. Toți credeau că vom evolua. Apoi, totul s-a oprit. Naveta spațială Apollo, cea care a dus oameni pe Lună, avea un procesor de 0,043 MHz. iPhone-ul meu are 4400 MHz, dar omul n-a mai ajuns pe Lună. O simplă mașină de spălat de azi are tehnologie mai avansată decât racheta care a dus oameni pe Lună. Dacă i-a dus…⁉️👀
Zece astronauți studiază spațiul, iar un milion de soldați se luptă pentru petrol. Problema noastră nu e că mașinile au ajuns să gândescă, ci că oamenii n-o mai fac” SURSA
infoINSiDER.ro 