INSIDER: „Priviți această speță tot în Auchan .. tort comercializat cu greutate marcată pe etichetă de 1,05 Kg și preț de 74,68 lei plătit la casă … în realitate 0,790 Kg la cântărire în magazin și ulterior la ANPC … și ei ne suspectează pe noi de furt ???” SURSA
ARHIVĂ: FABRICAT ÎN ROMÂNIA: Ardei „California Roşu”, produs românesc, de origine olandeză! OXXO IDENTIC NATURAL: Doriți un porc cu ficat de gâscă? Sau de rață? OXXO MEGA IMAGE: “Vindem hering în piele de somon”
INSIDER 1: „Dacă tot s-a împlinit anul de la furtul Coifului de la Coțofenești, iar ministrul culturii – fost ori actual/ oficialități de toate gradele încă ridică din umeri mirați, restul românilor încercă să îi păstreze, fiecare cum poate, amintirea vie… Replica decorativă, Coiful dacic de la Coțofenești – Reproducere 3D la dimensiuni reale (Scara 1:1) – imprimare 3D, 25x19cm, auriu antichizat.
Redescoperă o bijuterie a istoriei geto-dace cu aceasta reproducere fidelă, realizată prin imprimare 3D, a celebrului Coif de aur de la Cotofenesti. Modelul este imprimat la scara 1:1, respectand dimensiunile si detaliile autentice ale artefactului original, descoperit in județul Prahova. Un obiect ideal pentru: Colecționari de piese istorice, Profesori și pasionați de istorie, Muzee, expozitii si decor tematic, Iubitorii civilizatiei dacice. Caracteristici tehnice: Material: PLA Premium, Culoare standard: Auriu antic. Printat în România, cu drag pentru istorie. Produsul este realizat la comandă – timp de execuție: 1-3 zile lucrătoare de ForgeX3D. Preț 130 lei. Nota: Acest produs este o reproducere artistică. Nu este realizat din aur și nu este un obiect istoric original.” SURSA
INSIDER 2: „Un an de la furtul Coifului dacic de la Coțofenești. Detectiv de artă: „Coiful de la Coțofenești va fi returnat” În noaptea de 25 ianuarie 2025, patru artefacte dacice de valoare inestimabilă au fost furate din Muzeul Drents din Olanda, într-un jaf care a durat mai puțin de trei minute. Coiful de la Coțofenești este, consideră detectivul de artă Arthur Brand, intact, împreună cu brățările. Asta pentru că, dacă ar fi fost topit, valoarea lui nu ar mai fi fost aceeași.” SURSA
N.R.: „Coiful de la Coțofenești este un coif de paradă din electrum, un aliaj natural de aur, argint și cupru, care este considerat de unii experți în domeniu ca fiind un produs al artei traco-getice ce datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.. Coiful este astăzi dispărut în urma unei spargeri la Muzeul Drents. Coiful a fost descoperit în anii ’20 ai secolului al XX-lea în satul Coțofenești, azi parte din comuna Vărbilău din județul Prahova, în locul numit Vârful Fundăturilor. Este posibil ca locul în care a fost găsit să fi adăpostit un mormânt bogat, însă s-a recuperat doar acest obiect de formă oarecum conică cu o deschizătură dreptunghiulară pentru faţă. Arheologul loan Andrieşescu, profesor de civilizație preistorică la Universitatea din Bucureşti, a condus o investigatie atentă a sitului, echipa sa ajungând la concluzia că artefactul nu făcea parte dintr-un mormânt sau tezaur, ci ținea doar de o aşezare geto-dacă de cultură La Tène.
Calota coifului este ornamentată în tehnica au répoussé cu proeminențe ce reproduc nişte ţinte/nituri ale unei ferecături. În partea din față se vede o pseudovizieră, tot în stilul au répoussé, decorată cu doi ochi apotropaici, deasupra lor fiind reprezentate sprâncenele de o factură stranie, prelungite și dublate, terminate în volute. Obrăzarele sunt făcute în aceeaşi tehnică, ele cuprinzând scena sacrificiului berbecului de către eroul înveşmântat în zale, cu coif şi manta fluturândă. Pe apărătoarea de ceafă apar animale fantastice grifoni cu boturi de ierbivore cu cioc, şi harpii sau himere. Coiful de la Coțofenești poate fi un obiect cu decor sincretist. A fost probabil confecţionat într-un atelier grecesc într-un stil caracteristic produselor destinate populaţiei locale, la finele secolului al V-lea sau începutul secolului al IV-lea. Prin unele motive decorative sugerează unele influenţe iraniene. Pe de altă parte, unele detalii, ca de exemplu pumnalul cu antene din mâna eroului, trădează influențe vest-europene sau central-europene.
Coiful este o piesă din aur care cântăreşte 770 grame. îi lipseşte doar partea superioară a calotei, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Naţional de Antichități din București și păstrat acolo până în 1970, fiind expus apoi la Muzeul Naţional de Istorie a României, în sala tezaurului istoric. Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Au = 760%, Ag = 225% și Cu = 10%. Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofenești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofenești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) şi de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei.
În 2024, Muzeul Naţional de Istorie a României, în colaborare cu Drents Museum din Assen, Olanda, a organizat expoziția „Dacia! Rijk van goud en zilver” („Dacia! Regatul aurului și argintului”). Expoziția a inclus 673 de exponate, provenite din peste 50 de tezaure din colecțiile a 18 muzee din România. Printre acestea se număra și coiful dacic, alături de diadema de la Buneşti-Avereşti, piese din tezaurele de la Agighiol, Peretu, Cucuteni-Băiceni, Stâncești, precum și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. Evenimentul a marcat 30 de ani de la prima expoziție de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez şi s-a desfăşurat în perioada 7 iulie 2024 – 26 ianuarie 2025. Cu o zi înainte de încheierea expoziției din Assen, în noaptea de 24/25 ianuarie 2025, un grup de indivizi au folosit explozibil pentru a sparge un zid exterior din beton armat al muzeului. După ce au pătruns în clădire, aceștia s-au îndreptat direct către vitrinele care găzduiau coiful dacic și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. În dimineața următoare, autoritățile olandeze și cele române au confirmat furtul acestor artefacte. În 29 ianuarie 2025, trei suspecți au fost reținuți în localitatea Heerhugowaard din Olanda de Nord şi un altul este căutat. Potrivit poliției neerlandeze, cei trei suspecți reținuți sunt cetățeni olandezi și ar fi originari din această regiune. În mai 2025, Parchetul a presupus că artefactele nu au fost topite şi sunt încă ascunse undeva.
Coiful în filatelie – Pe 30 decembrie 1988 a fost lansată o marcă poștală cu valoarea nominală de 5 lei, cu inscripţia Coif traco-getic Coțofenești-Prahova, care reprezintă o imagine a coifului din semiprofil-stânga. Coiful în numismatică – Pe 24 decembrie 1999, Banca Naţională a României a pus în circulație o monedă de aur 999%, cu greutatea de 1,224 grame şi diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de 22000 de exemplare, care are reprezentat pe revers, în centru, coiful de aur descoperit la Poiana Coțofenești, iar la exterior, inscripţia circulară COIF POIANA COTOFENEŞTI. Moneda face parte dintr-o serie intitulată Istoria Aurului.” DETALII
ARHIVĂ: COIFURI DACICE: „Croșetez orice tezaur la domiciliul clientului” OXXO MĂRȚIȘOR 2025: Nici o româncă fără tezaur în piept OXXO „KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina
INSIDER: „Undeva, între Tineretului și Piața Unirii, la București. Semne ale reconectării noastre cu rădăcinile, oriunde ne-am afla.” DETALII
N.R.: Lucrarea de artă stradală „Moira”, creată de artistul Recis (Sweet Damage Crew), este amplasată în București pe bd. Dimitrie Cantemir nr. 23, lângă metrou. Muralul este cunoscut pentru stilul său distinctiv și detaliile specifice crew-ului, îmbogățind peisajul urban local. SURSA
Muralul situat în zona Tineretului, are 250mp și este pictat de Recis, în 2018, inspirat fiind de viața satului şi prezența femeilor de altădată la şezători – întruchipează o fată tânără care toarce, reinterpretată în maniera proprie a artistului. Munca la acest desen a durat mai bine de opt zile. Este doar una dintre picturile murale de mari dimensiuni pe care Recis le-a realizat de-a lungul timpului, atât pe cont propriu, cât și-n echipă, alături de Biex, Boeme, Cage, Lost. Optics, Pandele şi Shatran, ceilalţi membri ai Sweet Damage, crew-ul care a popularizat arta stradală şi care a reuşit să schimbe în bine percepția publică despre ce înseamnă graffiti şi care este potențialul lui când vine vorba de transformarea spațiului vizual urban. Recis este născut și crescut în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” cu diplomă în Concept/Graphic și Product Design. A lucrat în studiouri de arhitectură și design, a făcut grafică digitală, ilustrații, design de concept și produs. Azi se întreţine exclusiv din arta murală şi se bucură că poate să trăiască din ceea ce-l împlineşte” SURSA
În mitologia greacă, Moirele (sau Moirae) sunt cele trei zeiţe ale destinului, fiice ale lui Zeus și Themis, care hotărau soarta oamenilor de la naştere până la moarte. Cele Trei Moire (Ursitoarele Greciei Antice) torceau, măsurau și tăiau firul vieții. Clotho („Torcătoarea”): Începe să toarcă firul vieții. Lachesis („Repartizatoarea”): Măsoară lungimea firului și decide evenimentele. Atropos (,,Inflexibila”): Taie firul vieții cu foarfeca, marcând moartea.
Termenul „moiră” înseamnă și „soartă/destin” – Controlau destinul tuturor, inclusiv forțele divine; Personifică soarta individuală și inevitabilul. Ele ne reamintesc că viața este trecătoare, că există un ordine cosmică pe care nu o putem controla și că trebuie să ne acceptām soarta, oricât de bună sau rea ar fi aceasta. Prin această înțelegere, Moirele ne învaţă valoarea acceptării, a umilinţei şi a recunoştinţei pentru momentele pe care le avem.
ARHIVĂ: SECTOR 4: Pictură murală cu Vinicius Junior în tricoul echipei naționale a României, pe un bloc de zece etaje OXXO HUB POINT, 2024 vs 2015: „Omagiu lui Brâncuși” înlocuiește „Make a Point”, viitorul & fostul cel mai fotografiat mural din Bucureşti OXXO CRAIOVA: „Tribut Marin Sorescu” by Obie Platon OXXXO NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii! OXXO BACĂU: Primul loc în lume are 1360 mp de picturi murale realizate cu vopsea purificatoare de aer OXXO „KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina OXXO MURAL INTROSPECTIV, POLONIA: Copilul se uită la bărbatul care a devenit și bărbatul, la copilul care a fost cândva
INSIDER: „Reciclarea funcționează! Indiferent cine reciclează, hainele oricum ajung la vânzare sau cârpe deci scopul este atins. Dar când am văzut la un moment dat că nu mai mișcă m-am speriat un pic. #reciclare” SURSA
INSIDER 2: „Sunt mulți oameni săraci care nu au bani să își cumpere haine, nu e de râs, credeți că lor le place să facă asta? Gândiți, nu doare!”
INSIDER 3: „Aici în Belgia în urmă cu câţiva ani, a murit un român căutând în container. A intrat tot așa și s-a asfixiat. Ferească Dumnezeu și apară! În Franța la fel…mai bine de 10 persoane.”
N.R.: „Un român de 52 de ani a murit, pe cand încerca să fure haine vechi dintr-un container în care se adună donațiile de textile pentru Crucea Rosie germană. Trecătorii au descoperit trupul neînsuflețit. Cel mai probabil, omul s-a aplecat prea mult, prin clapa de deschidere, în interiorul containerului, care nu era plin, și nu a mai putut ieși. Cazul nu este singular în Germania. Containerele cu haine vechi au fost, în toată perioada imigrației de după 1990, ținta borfașilor și a oamenilor săraci. Dacă, la început, aceste containere erau mai puțin securizate, cele noi seamănă cu o cursă de șoareci în care, dacă ai intrat, cu greu mai poți ieși.” DETALII
Fenomenul persoanelor sărace care caută haine sau alte obiecte utile în containerele de donații este unul real și cunoscut dintotdeauna. Aceste containere, destinate colectării de haine și încălțăminte pentru caritate, au fost adesea ținta persoanelor nevoiașe. Riscuri: Căutarea în aceste containere poate fi periculoasă. Au existat cazuri documentate în care persoane au rămas blocate sau chiar au murit în interiorul containerelor în timp ce încercau să intre sau să iasă. Securitate: Din cauza acestor incidente, containerele mai noi sunt proiectate cu mecanisme de securitate sporite pentru a preveni accesul neautorizat al persoanelor.”
ARHIVĂ: ANTI-RECUNOȘTINȚĂ: Bătrânii noștrii plătesc facturi dublate, dar mănâncă din coșuri de gunoi OXXO PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”
INSIDER 1: „S-a strigat bingo în materie de marketing școlar. Totul e aspirațional la această școală nordică din sudul Bucureștiului. Cât de în nord, nu e clar. Poate fi ca în Finlanda sau ca în Pipera. Școala noastră are laboratoare de wellness și mindfulness în care crește puiul fericit și isteț cu Google. Nu se dau teme sau note mici, dar anul trecut am fost nevoiți să exmatriculăm doi elevi emo. Până să descoperim Chat GPT, la academia noastră predau mai mulți antrenori de genii, pe care i-am înlocuit cu programatori de genii. E atât de elitistă, încât nu primim decât copii care au făcut grădinița la Căsuța Paleologu.” SURSA
INSIDER 2: Următorul conce(r/p)t: „Școală Sudică de copii triști și inteligență naturală”?! Atenție cade tencuiala!
N.R.: „Nordic Elite School – Singura școală SMART din România! Primul Planetariu digital din București! Primul Planetariu digital dintr-o școală din România! Planetariul este şi laborator STEAM! Şcoala copiilor fericiți și a inteligenţei artificiale!” DETALII
ADRESA: Splaiul Unirii 176, Sector 4, Bucureşti
INSIDER: „Bună seara, în data de 15.12.2025 am plasat o comandă la Popescu București și anume o veioza din vitralii, plătit 160 de lei. În data de 06.01.2025 am primit comanda, însă în tot acest interval de timp am avut posibilitatea de a urmări traseul comenzii ce venea din.. China. Ceea ce am primit nu corespunde absolut deloc cu ceea ce se prezenta în postarea acestei așa zise firme. Ulterior am văzut si destule rewieuri negative legate de.. Popescu București. A doua a zi am și trimis mail în ideea de a returna produsul și evident până astăzi nu am avut niciun răspuns. Voi face demersurile necesare și la Anpc. Atașez 2 fotografii, una cu imaginea obiectului de pe acest site mincinos, cea de a 2 a cu ceea ce am primit defapt.” SURSA
INSIDER 2: „Buna ziua! Vreau să fac reclamă negativă site-ului „Boutiqul Mariei”. Am comandat de la ei o lampă/ veioză în vitraliu model pisică. Cu toate ca pe site scria că se livrează în 3…5 zile mi-a ajuns mult după ziua de naștere a unei prietene pentru care o cumpărasem (mai bine sincer!) Atașez poze cu ce vinde online și cu ce am primit. Am primit o chinezărie din plastic șpreiată ieftin și cu puternic miros de chimicale. Am cerut retur pe site…dar nu mă aștept la miracole… Postez doar pentru a nu cădea și alții în aceeași plasă cum am pățit eu. Zi faină! SURSA
N.R.: Aceeași fotografie este prezentă pe mai multe site-uri unde se vând veioze decorative cu pisici. Inclusiv pe eMag unde prețurile variază între 113 – 235 lei. Există și varianta „cățelul Max”
INSIDER: „Când am mers la Adăpostul Speranța, am zărit și doi pescăruși. Steluța a fost găsită într-o iarnă grea, cu aripa prinsă într-un lac înghețat. Nu era singură. Era cu Johnny, care a rămas lângă ea și nu a plecat nicio clipă. O veghea. Au fost salvați împreună. Din păcate, Steluța nu mai poate zbura. Johnny ar putea zbura oricând, dar a ales să rămână cu ea. Zi de zi. Ce ar fi „libertatea” fără Steluța lui? Cred ca lumea lor, a „necuvântătoarelor” este fascinantă și ne învață lucruri pe care ori le uităm, ori le ignorăm. Alături de Steluța și Johnny trăiesc peste 500 de câini, pe care îi putem ajuta fiindu-le alături prin donații, adopții la distanță sau fizice ori prin vizite de socializare” SURSA
N.R.: „Salvarea unui câine nu va schimba lumea, dar pentru acel câine lumea se va schimba! Misiunea noastră este de a salva, reabilita şi educa până când fiecare câine are un loc iubitor şi sigur, care să poată fi numit acasă. Ne propunem să punem capăt abuzurilor împotriva câinilor şi lipsei de adăpost, deoarece fiecare viaţă contează.
Suntem dedicaţi îmbunătățiril vieții câinilor fără stăpân şi a oamenilor care li iubesc prin salvarea, reabilitarea şi relocarea către o familie responsabilă. La Adăpostul Speranța le asigurăm toate nevoile, hrană, cea mai bună îngrijire veterinară posibilă şi programe de desensibilizare pentru recuperarea emoţională a câinilor abuzaţi.
Funcțional din 2001 și găzduiește, în prezent, 550 de câini și 2 pescăruși – unul dintre ei fără o aripă, fostă pacientă a clinicii, celălalt perechea ei, îi stă alături, învățându-ne despre dragoste și loialitate. Adresa: Șoseaua Leordeni, Popești-Leordeni” DETALII
ARHIVĂ: „MAMAIE”, FUNDAȚIA SPERANȚA: Primul muzeu dedicat câinilor fără stâpân OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Seniorul Biță și-a găsit fericirea aplicând ideile filozofice ale lui Seneca și Marcus Aurelius OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Bobiță și-a luat soarta în propriile lăbuțe urmându-și visul până la capăt. Model pentru noi, toți ceilalți! OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Max a fost ars și chinuit, dar înăuntrul lui a fost mereu cel mai frumos câine
INSIDER: „Astăzi, în timp ce alergam prin pădure, mi-am pierdut cheile de la mașină.
După ce am terminat traseul, m-am întors pe același drum, pregătit mai degrabă pentru ce e mai rău decât pentru un miracol… dar în schimb am văzut ceva cu adevărat extraordinar. Pe jos se afla un mic cerc făcut din crengi – ca un semn natural simplu – iar chiar în mijloc, așezate cu grijă, erau cheile mele. O persoană bună, pe care nu o cunosc, trebuie să le fi găsit și să le fi lăsat într-un mod atât de atent, încât să le pot observa și recupera ușor.
Într-o lume care adesea se grăbește și rareori îi observă pe ceilalți, asemenea gesturi mărunte valorează mai mult decât o mie de cuvinte. Îi mulțumesc din toată inima celui care a făcut asta. Nu știu cine ești, dar astăzi ai fost eroul meu.” SURSA
INSIDER: Zi de zi, asta e gaura neagră în care niște oameni merg la muncă. Se întâmplă în miezul Bucureștiului, capitală europeană, pe Calea Victoriei. Am vizitat de-a lungul timpului foste închisori comuniste, am intrat, ca reporter, și în penitenciarul Rahova, dar nu am văzut nicăieri condiții mai șocante ca acest subsol în care lucrează restauratorii Muzeului Național de Istorie a României. Vorbesc despre oameni cu studii de specialitate, experți dedicați meseriei lor dintr-o uriașă pasiune pentru artefactele preistorice, unele cu o vechime de 20.000 de ani. Pe ușa care duce în subsolul laboratoarelor de restaurare stă așezată o plăcuță pe care scrie „Cultura este în groapă”. Acolo, în groapă, câțiva oameni lucrează ore în șir, în cel mai mic detaliu, la recondiționarea unor obiecte care vorbesc despre civilizațiile anterioare. Ieri, pe masa de restaurare era un superb vas de Cucuteni. Sălile laboratoarelor au doar niște ferestre de demisol, greu de deschis. Restauratorii lucrează cu numeroase substanțe toxice care le pun în pericol sănătatea. Și, totuși, ei continuă să meargă zi de zi la muncă, pe niște salarii mizerabile.
Am scris mult de-a lungul anilor despre cazul revoltător al Muzeului Național de Istorie a României. Nu cred că există exemplu mai elocvent care să vorbească despre starea culturii în România și despre cum se raportează guvernul la ea, indiferent cine a condus acest guvern. Clădirea care găzduiește MNIR a intrat într-un amplu proces de restaurare acum 23 de ani! De atunci, toți miniștrii Culturii au promis un muzeu modern, ba chiar au avut la dispoziție bani de la Banca Europeană de Dezvoltare. Dar niciun premier nu a alocat vreodată fonduri pentru relocarea uriașului patrimoniu de la MNIR, astfel încât acel mult promis șantier să se redeschidă.
Apropo de spații, Ministerul Culturii a cedat Ministerului Afacerilor Interne Sala Omnia, care ar fi trebuit modernizată pentru Centrul Naţional al Dansului Bucureşti și existau bani în acest sens. Polițiștii primesc ceea ce ar fi trebuit să revină coregrafilor și dansatorilor români și străini, invitați la noi. Dar mai ales ar fi trebuit să revină publicului!
Revenind la MNIR, am arătat pe Cultura la dubă cum piese de patrimoniu zac în lăzi și cutii, cum curge apa prin acoperiș și gălețile cu care angajații încearcă să lupte cu asta. Dar, cel mai important este că, dincolo de artefacte, acolo sunt oameni! Iar ei sunt în pericol zi de zi. Azi toți politicienii au „bifat” Ziua Culturii cu postări despre Eminescu și despre măreția artiștilor români. În realitate, patrimoniul, arta și oamenii care o creează contează zero pentru ei. Z E R O. Ah, ok, 0,07%, cât să mai respire ca să obțină și voturile lor, când e cazul. A fost isterie națională la furtul Coifului dacic din Olanda, dar e indiferență națională față de tot ce se întâmplă cu patrimoniul României zi de zi. Iar ministrul Culturii ne ține azi un discurs despre actul cultural ca o sferă și despre infinitul numărului pi. Cultura la dubă” SURSA
ARHIVĂ: CUCUTENI-YANGSHAO: Prietenie româno-chineză de 7000 de ani sau inconștient colectiv? OXXO VENUS-MARTE, CUCUTENI: Feminin-Masculin/ simbolul iubirii și fertilității/ armonie & echilibru. Mai vechi decât cele din Sumer şi Egiptul Antic!
INSIDER: „Români „uitați”: Nicolae Vasilescu-Karpen, fizicianul care a construit bateria infinită. La începutul secolului XX, într-un laborator modest din București, inginerul și fizicianul Nicolae Vasilescu-Karpen a pus la punct un dispozitiv care avea să sfideze legile cunoscute ale termodinamicii. Era o baterie electrochimică menită, inițial, să demonstreze stabilitatea curentului electric în timp. Dar s-a întâmplat ceva neașteptat: dispozitivul n-a încetat niciodată să funcționeze. Prototipul, două pile galvanice din aur și platină, scufundate într-un electrolit special, a fost construit în jurul anului 1950 și donat Muzeului Tehnic din București. De atunci, bateria continuă să genereze curent constant. A alimentat zeci de ani un mic galvanometru, iar indicatorul s-a mișcat fără abatere. Mulți cercetători au încercat să explice fenomenul.
Unii spun că reacția este extrem de lentă, dar reală; alții susțin că e vorba de o eroare de măsurare. Totuși, verificările făcute periodic confirmă același lucru: tensiunea rămâne stabilă, fără semne de descărcare. Bateria Karpen pare să funcționeze „în afara timpului”. Unii o numesc perpetuum mobile, un principiu imposibil teoretic. Alții o consideră pur și simplu o demonstrație genială a preciziei și a răbdării științifice.
Astăzi, dispozitivul poate fi văzut la Muzeul Tehnic din București, într-o vitrină discretă, lângă o plăcuță pe care scrie simplu: „Bateria construită de Nicolae Vasilescu-Karpen – funcționează continuu din 1950.” Un paradox românesc, încă nerezolvat.
Și poate una dintre cele mai tăcute dovezi că uneori, știința nu se grăbește.” SURSA
N.R.: Nicolae Vasilescu Karpen (n. 10 decembrie 1870, Craiova – d. 2 martie 1964, Bucureşti), a fost un om de știință, inginer, fizician și inventator român. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei şi ingineriei civile cu peste 140 de lucrări publicate. A fost membru titular al Academiei Române (din 1923). A studiat și realizat pilele cunoscute sub denumirea de pile Karpen, care funcţionează folosind căldura din mediul ambiant.
Şi-a desfăşurat activitatea de cercetare în domenii precum: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton și a făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice.
În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A scris și a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanța). A fost membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor, doctor honoris causa al Institutului Politehnic din Bucureşti şi membru al Academiei Române (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie 1923, vicepreşedinte între 1930-1932 și 1942-1944, preşedinte al secţiunii ştiinţifice între 1945-1948). În 1928 a fost ales președinte al Comitetului Electrotehnic Român. În 1931 a fost numit în funcția de ministru al Comerţului şi Industriei în cabinetul lorga. Între anii 1931-1935 a fost preşedintele Asociația Generală a Inginerilor din România.” DETALII
infoINSiDER.ro 