INSIDER: „Prin câte țări au trecut moaștele Sfintei Parascheva înainte să ajungă la Iași. Înainte să ajungă la Iași, moaștele Sfintei Parascheva au străbătut Balcanii timp de mai bine de șase secole. Au trecut prin orașe care astăzi se află în Turcia, Bulgaria și Serbia, au fost mutate în vreme de război și după cucerirea unor mari capitale, iar în 1641 au ajuns, în cele din urmă, în Moldova.
Povestea începe în Epivata, localitatea în care s-a născut și a murit Sfânta Parascheva, aflată în Tracia și cunoscută astăzi sub numele de Selimpașa, pe teritoriul Turciei. Moaștele sale au rămas acolo aproape două secole.
Prima mare mutare a avut loc în anul 1235, când au fost duse la Târnovo, capitala de atunci a celui de-al Doilea Țarat Bulgar. Acolo au rămas mai bine de 150 de ani. În 1393, Târnovo a fost cucerit de otomani, iar moaștele au fost mutate din nou. Au ajuns mai întâi la Vidin, tot în Bulgaria de astăzi, iar după numai trei ani au fost duse la Belgrad. În actuala capitală a Serbiei au rămas până în 1521. Atunci, Belgradul a fost cucerit de armata sultanului Suleiman Magnificul, iar racla a pornit din nou la drum. Destinația a fost Constantinopolul. Moaștele au rămas acolo aproximativ 120 de ani, fiind păstrate în mai multe biserici ale orașului.
Legătura cu Iașul apare în timpul domniei lui Vasile Lupu. Domnitorul Moldovei oferise un sprijin financiar important Patriarhiei Ecumenice, aflată atunci într-o situație dificilă. Potrivit relatărilor bisericești, moaștele Sfintei Parascheva au fost oferite Moldovei în semn de recunoștință pentru ajutor.
În 1641 a început ultima mare călătorie. Racla a plecat de la Constantinopol cu o corabie pe Marea Neagră, însoțită de trei mitropoliți greci. A ajuns mai întâi la Galați, iar de acolo a continuat drumul spre Iași. Pe 13 iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva au intrat în oraș. Vasile Lupu le-a așezat la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, una dintre marile sale ctitorii. Acolo aveau să rămână mai bine de două secole. În 1888, moaștele au fost mutate la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.
Privită pe harta actuală, călătoria lor a trecut prin patru țări: Turcia, Bulgaria, Serbia și România. Epivata. Târnovo. Vidin. Belgrad. Constantinopol. Iași. Un drum început în urmă cu aproape o mie de ani și care, din 1641, nu și-a mai schimbat destinația finală: Iașul.” SURSA
N.R.: „În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuieşte pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaştele ei se găsesc la Iaşi, fiind izvor de binecuvânta- re și însănătoşire duhovnicească şi trupească pentru toțicei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăznuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cu- noscută în popor cu numele,,Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova,„Vinerea Mare”.
INSIDER: „Măgarul domestic are un sistem de comunicare bine adaptat unui animal care, în mediul său de origine, putea trăi în zone vaste și cu resurse dispersate. Una dintre cele mai recognoscibile caracteristici ale sale este strigătul puternic, cunoscut sub numele de zbieret sau „răget”, care poate fi auzit de la distanțe de câțiva kilometri în condiții favorabile. Sunetul are un rol important în menținerea contactului dintre indivizi și în transmiterea unor informații către animale aflate la distanță.
Urechile foarte lungi nu sunt doar o particularitate vizuală. Măgarul are un auz bine dezvoltat, iar fiecare ureche se poate orienta independent către o sursă de sunet. Această mobilitate îi permite să localizeze mai bine direcția din care vine un zgomot și să urmărească simultan sunete provenite din direcții diferite. Pentru un animal care poate trăi în grupuri mici sau poate parcurge suprafețe întinse în căutarea hranei și a apei, această capacitate are o valoare importantă.
Strigătul măgarului este neobișnuit și prin modul în care este produs. Spre deosebire de multe vocalizări ale mamiferelor, zbieretul are atât o componentă produsă în timpul inspirației, cât și una produsă în timpul expirației. Anatomia particulară a căilor respiratorii și a laringelui contribuie la caracterul rezonant al sunetului, permițându-i să se propage pe distanțe mari.
Nu există însă un mesaj unic transmis de fiecare zbieret. Măgarii pot vocaliza din motive diferite, iar comportamentul trebuie interpretat în funcție de context. Un animal poate zbiera pentru a intra în contact cu alți măgari, pentru a răspunde unui alt exemplar, pentru a-și manifesta prezența într-un teritoriu sau în situații asociate cu anticiparea hranei și interacțiunile sociale. La animalele domestice, unele vocalizări pot deveni și comportamente învățate atunci când măgarul observă că obține atenție sau hrană în urma lor.
În mediul natural, comunicarea la distanță este deosebit de importantă pentru măgarii sălbatici africani, considerați strămoșii principali ai măgarului domestic. Aceștia sunt adaptați unor regiuni aride în care hrana și apa pot fi distribuite pe suprafețe mari. În asemenea condiții, capacitatea de a detecta sunetele altor indivizi și de a transmite propriile vocalizări poate facilita menținerea contactului între animale.
Urechile au și o altă funcție importantă, legată de termoreglare. Ele sunt bogat vascularizate, iar sângele care circulă prin țesuturile urechilor poate contribui la pierderea căldurii către mediul exterior. Această caracteristică este relevantă pentru un animal a cărui origine este asociată cu regiuni calde și aride din Africa. Prin urmare, dimensiunea mare a urechilor reprezintă atât o adaptare senzorială, cât și una fiziologică.
Măgarii folosesc însă mult mai multe forme de comunicare decât vocalizările. Poziția urechilor, mișcările corpului, expresiile faciale, mirosurile și contactul fizic transmit informații între indivizi. Urechile orientate înainte pot indica atenție sau interes față de ceva din mediul înconjurător, în timp ce alte poziții ale urechilor apar în contexte sociale diferite. Interpretarea lor trebuie făcută împreună cu postura generală și situația în care se află animalul.
Relațiile sociale dintre măgari pot fi, de asemenea, foarte puternice. Studiile comportamentale au arătat că aceștia sunt capabili să formeze legături stabile cu alți indivizi și să își recunoască partenerii sociali. În anumite situații, separarea unui măgar de un companion cu care are o legătură strânsă poate produce reacții comportamentale evidente, ceea ce arată importanța relațiilor sociale pentru această specie.
Măgarul este și un animal remarcabil de bine adaptat la hrană de calitate relativ scăzută și la condiții dificile. Sistemul său digestiv îi permite să utilizeze eficient plante fibroase, iar comportamentul său de hrănire este diferit de cel al cailor în mai multe privințe. În mediile aride, această capacitate, combinată cu rezistența fizică și cu mobilitatea, a contribuit la succesul speciei și la domesticirea sa cu mii de ani în urmă.
Astăzi, măgarul domestic se găsește în numeroase regiuni ale lumii și continuă să fie folosit pentru transport, agricultură și alte activități. Strigătul său puternic și urechile mobile sunt rezultatul unor adaptări care au avut valoare pentru supraviețuire și comunicare, nu doar trăsături caracteristice care îl fac ușor de recunoscut. Capacitatea de a auzi și de a transmite sunete pe distanțe mari este una dintre cele mai interesante particularități ale acestei specii, mai ales atunci când este privită în contextul mediilor vaste și aride în care au evoluat strămoșii săi.” SURSA
N.R. 1: „Măgarul (Equus africanus asinus) familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, cu capul mare şi cu urechile lungi, folosit ca animal de povară şi de tracțiune.
Strămoşii măgarului modern sunt subspecii ale măgarului sălbatic african (Equus africanus) care trăia în Nubia şi Somalia. Măgarii au fost mai întâi domesticiţi în jurul anului 3000 î.Hr., sau 4000 î. Hr., probabil, în Egipt sau Mesopotamia şi s-au răspândit în întreaga lume. Măgarii variază considerabil în dimensiuni, în funcţie de rasă. Înălțimea la greabăn variază de la 80-160 cm, iar greutatea de la 80-480 kg. Măgarii au o durată de viaţă de 30 până la 50 de ani. Aproximativ 41 de milioane de măgari au fost raportați la nivel mondial în 2006. China are cele mai multe exemplare (11 milioane), ea este urmată de Pakistan, Etiopia şi Mexic. Unii cercetători cred că numărul real este ceva mai mare, deoarece mulți măgari nu sunt numărați. În lume sunt 185 de rase de măgari.
Carnea de măgar, de catâr sau de bardou este comestibilă, vecinii noștri din sud, bulgarii sunt specialiști în micii de măgar precum și alte mâncăruri tradiționale pe bază de carne de măgar. Laptele de măgăriță este un superaliment extrem de valoros, cu o compoziție chimică foarte apropiată de laptele matern uman.
Principalele beneficii: ∆ Susţine imunitatea: Conţine niveluri ridicate de lizozim (o enzimă cu puternic efect antibacterian şi antiviral), lactoferină şi vitamina C (de circa 46 de ori mai mult decât laptele de vacă). ∆ Bun pentru digestie: Are un conținut scăzut de cazeină şi o digestibilitate ridicată, fiind bine tolerat şi de persoanele cu sensibilități digestive. ∆ Alternativă la laptele de vacă: Este adesea tolerat mai bine de persoanele care au alergie la laptele de vacă. ∆ Sănătatea oaselor: Este bogat în calciu şi fosfor, ajutând la menţinerea densității osoase şi la prevenirea osteoporozei. ∆ Efect antioxidant și antiinflamator: Conține acizi graşi Omega-3 şi Omega-6. benefici pentru metabolism si sistemul cardiovascular.
Prezenţa unui măgar în turma de oi are un rol practic foarte important la stână, fiind folosit de ciobani pentru protecție şi economie. Apărare împotriva lupilor şi câinilor: Măgarii au un instinct natural de apărare și o ură puternică față de canide (lupi, vulpi sau câini vagabonzi).
Reacţie violentă: Dacă simt pericolul, măgarii nu fug; ei atacă prădătorii lovind cu copitele, muşcând sau împungând, şi scot sunete puternice care sperie animalele sălbatice. Vigilenţă: Datorită urechilor mari şi a câmpului vizual larg, măgarul observă foarte repede orice mişcare suspectă în jur.
Avantaje pentru oieri – Costuri mici: Mănâncă iarbă şi buruieni ca oile, fără să ceară o întreținere specială sau scumpă. Nu părăsesc turma: Spre deosebire de alte animale, măgarul rămâne mereu alături de oi. Poate fi folosit și la căratul bagajelor sau al apei pe munte. Ciobanii folosesc de obicei femele sau măgari castraţi, deoarece masculi necastrați pot deveni agresivi şi pot răni oile.
N.R. 2: „Atunci când cineva se reîntâlneşte cu un măgăruş pe care l-a crescut de mic, momentul este adesea de-a dreptul emoționant şi plin de afecţiune. Măgarii sunt animale mult mai sensibile şi inteligente decât se crede în mod popular, iar reacțiile lor în astfel de momente includ comportamente specifice: ∆ Recunoaşterea imediată: Măgarii au o memorie excelentă pe termen lung. Ei pot recunoaşte vocea, mirosul şi chipul omului preferat chiar şi după mulţi ani de separare. ∆ Manifestări de bucurie: La revedere, măgăruşul poate începe să zbiere (să iasă în evidență prin sunetele specifice), să alerge spre persoana respectivă sau să îşi mişte urechile înainte într-un semn de atenţie şi entuziasm. ∆ Căutarea contactului fizic: Îşi va lipi capul de om, va cere mângâieri, se va lăsa îmbrățişat și își va freca botul de hainele acestuia. Adesea, după primele momente de interacțiune, animalul va începe să meargă la pas după omul său, exact aşa cum o făcea când era mic, demonstrând o încredere totală.
Pe internet există numeroase videoclipuri virale care surprind aceste momente, arătând că legătura dintre un om şi un măgăruş crescut cu blândețe este la fel de puternică precum cea dintre un om şi un câine.”
INSIDER: „Expoziţie aniversară temporaremă organizată de Arhivele Naționale până pe 12 noiembrie 2026. Expoziția reunește documente inedite, fotografii rare şi obiecte de patrimoniu (inclusiv medalii şi „Cupa Europei” primită în 1979) care reflectă cariera legendarei gimnaste.
Proiectul expozițional intitulat „Nadia Comăneci – Drumul către perfecţiune” este deschis publicului în a doua jumătate a anului 2026 pentru a marca jubileul a 50 de ani de la obținerea primei note istorice de 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal. Program: De luni până vineri, între orele 9:00 – 16:00 (ultima intrare la 15:30). Accesul publicului este gratuit.”
📍Locație: Holul central al Arhivelor Naționale ale României (Bulevardul Regina Elisabeta nr. 49, Bucureşti).”
N.R.: „Nadia Comăneci a obţinut prima notă de 10 din istoria gimnasticii olimpice pe 18 iulie 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, la vârsta de 14 ani. Prima notă de 10: Obținută la paralele asimetrice, tabela de afişaj arătând „1.00” deoarece nu era programată pentru patru cifre (nota maximă luată în calcul fiind, în mod normal, 10.00).
Bilanţ la Montreal 1976: A primit în total 7 note de 10. Medalii cucerite: 3 medalii de aur: individual compus, bârnă, paralele asimetrice, 1 medalie de argint: pe echipe, 1 medalie de bronz: la sol.”
INSIDER 1: „Calea Victoriei, rezervată pietonilor, la ultima ediție din 2026 a evenimentului „Străzi deschise – Bucureşti”. Pietonii sunt invitați să își spele păcatele, într-o cabină de duș fără apă… pentru că așa sunt antrenați bucureștenii – volens nolens, cei mai cei ecologiști. Apoi îți este oferit cadou un săpun tricolor, extra-mega natural & vitaminizant cu unturi și uleiuri exotice și parcă ești putin invidios când îi compari ingredientele cu E-urile gustării din dotare...
„Străzi deschise – București, Promenadă urbană” este un proiect organizat de Primăria Municipiului Bucureşti (prin ARCUB şi Proedus) care transformă temporar artere importante din Capitală în zone pietonale. Ediția 2026: S-a desfăşurat pe parcursul a 25 de weekenduri, în perioada 25 aprilie – 11 octombrie 2026 (ajungând la cea de-a 6-a ediţie), încheindu-se simultan cu festivalul de lumini Spotlight.
INSIDER 2: „Spotlight 2026 – Bucureștiul, un spectacol de lumină și culoare✨️✨️✨️ În acest weekend, Bucureștiul se transformă într-o galerie de artă în aer liber, unde lumina, tehnologia și arhitectura se întâlnesc într-un spectacol vizual aparte. Ajuns la cea de-a zecea ediție, Spotlight – Festivalul Internațional al Luminii se desfășoară în perioada 9–11 octombrie 2026, sub tema „PLAYGROUND”, invitând publicul să descopere orașul dintr-o perspectivă diferită. Calea Victoriei devine punctul central al unui traseu artistic în care fațadele clădirilor prind viață prin proiecții spectaculoase de video mapping, instalații interactive și jocuri de lumini.
Ediția din acest an reunește 19 proiecte artistice, realizate de 16 artiști din șapte țări, transformând spațiile urbane în adevărate scene ale creativității. De la arhitectura istorică, pusă în valoare prin lumină, până la instalațiile contemporane care îmbină arta cu tehnologia, Spotlight ne oferă ocazia să privim Bucureștiul altfel și să redescoperim frumusețea locurilor pe lângă care trecem zi de zi. Organizat de Primăria Municipiului București, prin ARCUB, festivalul a devenit un eveniment reprezentativ al Capitalei, aducând arta mai aproape de oameni și transformând orașul într-un spectacol care merită descoperit după lăsarea serii. Spotlight 2026 – trei seri în care Bucureștiul se lasă descoperit prin lumină, culoare și imaginație. 📍 Calea Victoriei și alte spații din București.” SURSA
INSIDER: „Doi tineri dintr-un sat din nordul Moldovei au creat un instrument muzical 🎶 care imită sunetul oceanului 🌊. Astăzi, compania lor își vinde produsele în întreaga lume.” SURSA
N.R.: „Instrumentul muzical menționat, creat de atelierul moldovenesc Nazar Drums Workshop (fondat de Mihail Nazarco în satul Ciolacu Nou, raionul Făleşti), se numeşte Water-Fall Disc (sau Ocean Disc / Rain-Fall Disc).
Acest instrument inovator de percuție este realizat manual din lemn şi funcționează ca o combinație între o tobă oceanică (ocean drum) şi un instrument care imită sunetul ploii (rainstick). Prin simpla înclinare şi rotire a discului, bilele din interior se mişcă pe o structură specială şi reproduc cu fidelitate sunetele naturii, de la ploaie fină până la valurile puternice ale oceanului.
Sunet calmant asemănător apei – Crescent Ocean Disc creează un sunet curgător, liniştitor, ideal pentru meditație, relaxare, practica mindfulness şi peisaje sonore ambientale paşnice. Un instrument frumos pentru băi sonore, cursuri de yoga, sesiuni de respirație, spații de terapie şi ritualuri de calmare acasă sau în studio. Dimensiune 50 cm și aproximativ 1.1 kg – pentru doritori există și husă de transport. Poate avea design unic de semilună – Forma distinctivă în formă de lună combină designul celest simbolic cu o experienţă sonoră captivantă inspirată de mişcarea apei. Preț sub 1000 lei in funcție platforma.
Compania Nazar Drums a reusit sa intre in top-25 exportatori din Republica Moldova!
INSIDER: „Ophelia este o instalație luminoasă plină de emoţie, în care soții McGuire au recreat celebrul personaj al lui Shakespeare sub forma unei holograme, într-o ipostază elegantă, în timp ce își dă ultimele suflări într- un bazin de apă liniştită.
Instalaţia face referire la celebrul tablou al lui Millais ce o înfățişează pe Ofelia înecându-se, recreând scena aflată la confluența dintre literatura clasică, arta prerafaelită și tehnologia modernă. Dincolo de suprafață, instalația aprofundează teme provocatoare precum suicidul feminin, inocența și frumusețea, invitând vizitatorii să contemple noțiunile de feminitate, sănătate mintală și presiunile societății, atât din epoca lui Shakespeare, cât și de astăzi.
Davy & Kristin McGuire, directori ai Studio McGuire și asociați ai Ridley Scott Creative Group, sunt artiști de renume internațional, ale căror lucrări acoperă instalațiile imersive, proiecțiile, sculptura și storytelling- ul. Creațiile lor dau naștere unor lumi onirice și mitologice în care frumusețea și uimirea sunt întrerupte discret de teme ale mortalității, melancoliei şi abandonului.
N.R.: „Ophelia este o instalație luminoasă de tip hologramă prezentată în cadrul ediției a X-a a festivalului Spotlight – Festivalul Internațional al Luminii (ediţia ,Playground”, 9-11 octombrie 2026). Artişti: Davy & Kristin McGuire (Studio McGuire, Marea Britanie)
Concept: Lucrarea recrează personajul Ofelia din piesa lui Shakespeare sub forma unei holograme elegante care pare că plutește sau îşi dă ultimele suflări într-un bazin de apă liniştită.
Inspiraţie: Face trimitere directă la celebra pictură prerafaelită „Ophelia” (1851-1852) realizată de pictorul britanic John Everett Millais.
📍Locaţie: ARCUB – Hanul Gabroveni, Strada Lipscani nr. 84-90, București sector 3. Program de vizitare: 9 octombrie: 21:00 – 23:00; 10-11 octombrie: 19:00 – 23:00. Accesul este gratuit.
INSIDER: „S-a modernizat aeroportul Otopeni și s-a reușit ca pardoselile să arate fix ca-n școlile modernizate de domnul Vanghelie în anii 2000. Nu știu cine s-o fi ocupat de “concept”, dar mă gândeam că e bine să ne mai ia AI joburile câteodată. De fapt în unele situații ar fi chiar recomandat.” SURSA
INSIDER 2: „Mie imi „place” gresia de zici că e donată din ce le-a mai rămas oamenilor pe acasă: plăci mai mari sau mai mici, negre, bleumarin, roșii și verzi. Cu toată renovarea, dar toaletele tot rău arată. 🤐’
INSIDER: „În Praga, există o „femeie” înaltă de 24 de metri care „susține” o clădire. Este vorba despre *Lilith*, o sculptură monumentală realizată de David Černý, amplasată în 2022 lângă complexul rezidențial Fragment, în cartierul Karlín.” SURSA
N.R.: Sculptura „Lilith” a fost realizată de artistul ceh David Černý și este amplasată pe clădirea rezidențială Fragment din cartierul Karlin, Praga. Are o înălțime de 24 de metri și cântăreşte 35 de tone. Este confecţionată din oțel inoxidabil crom-nichel, cu un finisaj tip oglindă.
Mecanism: Capul statuii se roteşte la 180 de grade în fiecare noapte, la miezul nopții. Elemente conexe: Alături de figură, ansamblul include o mână uriașă ieşită dintr-un puț şi un picior/braț care par că susțin structura clădirii.
Simbolism: Numele provine din mitologie (Lilith, simbol al independenţei şi rebeliunii feminine), iar structurile gigantice care sprijină imobilul sugerează ideea de comunitate şi sprijin reciproc. Potrivit autorului, lucrarea reprezintă un simbol al egalității şi independenţei feminine. A fost dezvăluită publicului în octombrie 2022.”
INSIDER: „Monumentul prostiei …..infinite! Ieri la Brăila, caricaturistul Costel Pătrășcan a dezvelit „Monumentul Prostiei”, oferindu-ne, încă de la prima privire, semnul infinitului. De aici pornesc toate conotațiile acestui simbol: unii au spus că prostia este infinită, în timp ce alții au remarcat că ea se desfășoară într-un circuit închis, revenind mereu la punctul de plecare — exact așa cum sugerează forma monumentului.
Un detaliu esențial este faptul că monumentul are roți. Asta înseamnă că nu este condamnat să rămână într-un singur loc și că poate pleca oricând la drum, pentru a fi admirat și în alte orașe, instituții sau împrejurări în care prostia își face simțită prezența. Practic, monumentul este mobil, adaptabil și pregătit să țină pasul cu realitatea.
Pătrășcan a mai subliniat că a făcut câteva cercetări și că, până în acest moment, nicăieri în lume nu mai există un asemenea monument. Prin urmare, avem de-a face cu o premieră: o operă de artă cu valoare simbolică, umoristică și, de ce nu, profund documentară. Pentru că, dacă prostia este într-adevăr infinită, atunci și monumentul ei trebuie să fie pe măsură: fără început, fără sfârșit și mereu gata să pornească la drum.” SURSA
N.R.: „Simbolul central: Monumentul redă în partea superioară semnul infinitului (∞), vopsit în negru şi aşezat pe un fundal galben. Autorul a explicat că această alegere surprinde însăşi esența conceptului: „Prostia este un fenomen social important (…) iar acest semn reprezintă esenţa ei, adică infinitatea”. Lucrarea a fost dezvelită în cadrul unui festival de satiră şi umor, fiind concepută ca o formă de manifest artistic şi critică socială. Pe soclu este aplicată o plăcuţă neagră cu litere aurii pe care scrie textul bilingv: „MONUMENTUL PROSTIEI / The Monument of Stupidity”.
INSIDER: „Începând cu 5 octombrie și până la 1 noiembrie 2026, un tramvai colantat integral cu imagini din România circulă pe traseul Metrocentro, una dintre cele mai importante rute din centrul orașului spaniol. Campania se numește „Rumanía inspira” și este destinată promovării României ca destinație turistică pe piața din Spania. Pe tramvai au fost alese opt locuri și obiective reprezentative pentru România: Sarmizegetusa Regia, Masa Tăcerii a lui Constantin Brâncuși, porțile tradiționale din Bucovina, satul Biertan, Delta Dunării, Creasta Cocoșului din Maramureș, Castelul Peleș și Transfăgărășanul. Imaginile sunt însoțite de logo-ul național de turism și de un cod QR prin care cei interesați pot accesa o broșură despre România, disponibilă în limba spaniolă. Traseul tramvaiului trece prin unele dintre cele mai circulate zone ale Sevillei, printre care Plaza Nueva, Avenida de la Constitución, Puerta de Jerez și bulevardul San Fernando. Pe parcurs, tramvaiul ajunge în apropierea unor obiective turistice importante precum Catedrala din Sevilla, Arhivele Indiilor și Palatul Alcázar.
Potrivit Ministerului Economiei, campania este estimată să genereze aproximativ 71,7 milioane de expuneri publicitare în rândul persoanelor de peste 16 ani, pe durata celor patru săptămâni. Spania este în prezent pe locul al optulea între țările din care provin turiștii străini care vizitează România și este considerată o piață prioritară pentru promovarea turismului românesc.
Nu este prima dată când România folosește spațiul public din Sevilla pentru a se promova. În 2022, o campanie desfășurată în oraș a inclus 12 panouri stradale și cinci panouri digitale cu imagini și materiale video despre destinații turistice din România. Campania din această toamnă continuă ulterior cu participarea României la târgul internațional de turism IBTM Barcelona. Ministerul Economiei anunță că va participa cu un stand național, alături de 20 de operatori economici și alte opt organizații și structuri din domeniul turismului. Pentru câteva săptămâni, România este astfel prezentată zilnic în mijlocul unuia dintre cele mai vizitate orașe din Spania, iar imaginile de pe tramvai duc Sarmizegetusa, Delta Dunării, Maramureșul, Bucovina, Transilvania, Peleșul și Transfăgărășanul direct în centrul Sevillei.” SURSA
