PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

TURISM

ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris


INSIDER: „Arman (1928-2005) s-a născut de fapt Armand Pierre Fernandez la Nisa, Franța. A studiat la Ecole des Arts Décoratifs din Nisa şi la Ecole du Louvre din Paris. S-a mutat în Statele Unite în 1961 şi a devenit cetățean american în 1973. Munca sa a vizat critica consumerismului, deşeurilor şi producției de masă. Pe parcursul unei cariere care a durat cinci decenii, a avut peste 600 de expoziții personale. Conceptul lui Arman despre acumularea unor cantități mari de aceleași obiecte a rămas o componentă semnificativă a artei sale.

Arman a creat câteva sculpturi publice monumentale. „Parcarea sa pe termen lung” (1982, „Long Term Parking”) într-o suburbie pariziană, o coloană de beton înaltă de 18 de metri alcătuită din 60 de maşini încastrate în 18 tone de beton.. De asemenea, ,,Speranța pentru pace” („Hope for Peace”) comandată în 1995 de prim-ministrul libanez de atunci. Se află alături de Cartierul General al Armatei Libaneze din Beirut și se ridică chiar mai sus decât ,,Parcarea pe termen lung”. „,Speranța pentru pace” cuprinde vehicule blindate și tancuri, ale căror tunuri ies prin beton, îndreptate în sus.” DETALII

În Gara Saint Lazare din Paris, de același autor se află sculpturile „Timpul tuturor” („L’heures de Tous„) precum și „Bagaje pentru o viață” („Lugage for a life time”).

Această lucrare monumentală de 6 metri înălțime, constând dintr-o acumulare de valize din bronz este amplasată într- un loc de tranzit, în gară. Valiza este instrumentul necesar pentru călătorii, astfel încât alegerea obiectului nu este inofensivă pentru loc. Pe un postament, aceste valize sunt ridicate la statutul de operă de artă și capătă o nouă dimensiune. Obiectul finit devine sacru. Sacralizarea întărită prin utilizarea bronzului care anulează caracterul perisabil al produsului. Rezervat anterior sculpturilor antice, bronzul este de data aceasta aplicat unei singure valize.

ARMAN arată rangul la care ridicăm subiectul în societatea contemporană, iar utilizarea acumulării reflectă consumul de masă real. El spune: „Nu am descoperit principiul acumulării, el a fost cel care m-a descoperit. Ființa umană are nevoia ei de securitate prin acumulări instinctive, care includ vizionarea pe care o percepe, vitrinele magazinelor, coșurile de gunoi și gropile de gunoi…, m-am simţit îngrijorat de ciclul pseudo-biologic producție-consum-distrugere. Pentru mai mult timp, anxietatea mea a fost să observ inundarea progresivă a obiectelor lumii aruncate.” SURSA


PALATUL PATRIARHIEI: Fost sediu al Marii Adunări Naționale, organ suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste România și fostă Camera Deputaților se poate vizita gratuit!


INSIDER: „Comorile din Palatul Patriarhiei pot fi văzute gratis! O clădire monumentală din București, căreia i-au trecut pragul Papa Ioan Paul al II-lea, Papa Francisc, Prinţul Charles al Marii Britanii, dar și multe alte personalități ale Europei, este accesibilă astăzi tuturor doritorilor. Gratuit! Deși am fost singur, m-am bucurat de un tur ghidat prin impresionanta clădire a Palatului Patriarhiei și am descoperit lucruri fascinante. La doar cinci minute de mers de Piața Unirii, din București, pe Dealul Mitropoliei (Dealul Patriarhiei sau Colina București). A fost îndeajuns să ajung la punctul de informare turistică (aflat în incinta acestei clădiri de patrimoniu) și să-mi exprim dorința de a vizita Palatul Patriarhiei, că, imediat, o domnișoară drăguță mi-a fost ghid pentru circa 30 de minute, cât a durat turul.

Rând pe rând, am descoperit mai multe comori aflate la vedere. Mai întâi, Sala ,,Europa Christiana” sau Sala ,,Pașilor Pierduți”, lucrată în marmură albă, apoi coridorul circular de unde se deschid uși spre amfiteatru. Un amfiteatru de 900 de locuri, 400 la parter și 500 în lojele aflate la etaj și mansardă. Accesul mi-a fost permis doar la parter, de unde am admirat cupola sălii, asemănătoare celei de la Ateneu, dar și arhitectura impresionantă.

Obiectele vechi de cult, expuse pe holuri, icoanele, tapiseriile și picturile m-au încântat pretutindeni. Mai mult, există numeroase saloane și săli, în care mobilierul, candelabrele cu cristale de Bohemia, obiectele liturgice lucrate în atelierele Patriarhiei m-au frapat.

Desigur, dacă ajungeți pe Dealul Patriarhiei, reper al ortodoxiei românești, nu trebuie să ratați Catedrala Patriarhală, biserică construită între anii 1654-1658 de Constantin Șerban Basarab și soția acestuia Bălașa, o copie a bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, turlele fiind asemănătoare cu biserica lui Neagoe Basarab. De reținut că biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la 13 iulie 1774.

De asemenea, paraclisul bisericii și clopotnița. Sub această clopotniță a fost împușcat, la 8 iunie 1862, ora 17, Barbu Catargiu, venit în Dealul Mitropoliei pentru a ține un discurs în ședința Adunării Deputaților, desfășurată în incinta Camerei Deputaților, din complexul de pe Dealul Mitropoliei. De o frumusețe aparte este și Palatul Patriarhal (cunoscut și ca reședința Patriarhului).

PALATUL PATRIARHIEI, SCURT ISTORIC. Începând cu anul 1907, în locul fostului palat al Adunării Deputaților, a fost construit, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, noul palat al Camerei Deputaților, prima lucrare realizată cu beton armat în România.

În acest loc, la 24 ianuarie 1859, s-a votat actul unirii Munteniei cu Moldova şi alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Române.

Edificiul a funcționat, în perioada comunistă, ca sediu al Marii Adunări Naționale, organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste România. După evenimentele din 1989, a redevenit sediul Camerei Deputaților.

În anul 1996, palatul a intrat în posesia Patriarhiei Române. ” SURSA


CUSCO, PERU: Hotel SkyLodge Adventure Suites – căutătorii de senzații tari sunt cazați într-o capsulă suspendată în aer, atașată de fața abruptă a unui munte!


INSIDER: „Lângă Cusco, în Peru, Skylodge Adventure Suites, hotelul de pe stâncă este ideal pentru căutătorii de senzații tari și fără teamă de înălțime, în drum spre Machu Pichu. Deschis în 2013, o dată cu prima cabană suspendată din lume, asemănătoare cu o păstăie transparentă atașată de o suprafață de stâncă.

Oaspeții sunt invitați să petreacă noaptea într-unul din dormitoarele suspendate și să se trezească cu vederi de 300 de grade asupra unui peisaj peruvian dramatic. Podurile sunt dotate cu tot ce aveţi nevoie pentru o şedere confortabilă, dar deoarece sunt suspendate 396 de metri în aer, aceasta este o retragere pe munte, cu o latură care sfidează moartea.

Pentru a ajunge la pod, trebuie mai întâi să vă înhamați și să finalizați o urcare verticală folosind un set de trepte de fier, în stil via ferrata, sau, alternativ, să faceți o excursie solicitantă. Ambele ascensiuni sunt grele, dar odată ce au ajuns în vârf, oaspeții sunt răsplătiți cu priveliști uluitoare şi un pahar de vin. Fiecare pod privat este dotat cu un pat dublu, baie (inclusiv o toaletă ecologică şi o chiuvetă cu apă curentă) și o zonă de lounge pentru luat masa și relaxare.

Este un loc special pentru a privi apusul, deoarece priveliștile asupra Văii Sacre din Peru sunt imbatabile. O cină delicioasă este servită de ghidul tău într-o capsulă transparentă de lux, iar odată ce se lasă noaptea, oaspeții se întorc la păstăile lor pentru a privi stelele din confortul patului lor. Dimineața, puteți vedea răsăritul în timp ce sunt înfășați într-o plapumă asemănătoare unui nor și puteți observa păsări andine native, cum ar fi condorul care pluteşte în jur. După micul dejun, oaspeți sunt conduși înapoi în siguranță la pământ solid.

Pentru unii, o noapte petrecută suspendat pe o stâncă abruptă este ideea lor de coşmar. Pentru alții, este pură fericire. Cu siguranță nu este o aventură pentru toată lumea, dar pentru cei care se bucură de adrenalină și iubesc să rămână departe de drumurile bătute. Este necesar un grad rezonabil de rezistență la efort și tonus muscular, dar mai ales trebuie să ai nervi de oțel când vine vorba de înălțimi. Această experiență este concepută pentru a te scoate din zona ta de confort fără a sacrifica luxul. Se pretinde că păstăile sunt indestructibile, ceea ce este liniștitor când te gândești că sunt nituite pe o stâncă. Fiecare capsulă octogonală este fabricată din materiale aerospațiale, făcându-le sigure şi rezistente la intemperii.

Un sejur la SkyLodge te va face să te trezești într-o capsulă suspendată în aer, atașată de fața abruptă a unui munte. Frumusețea naturală copleșitoare a Văii Sacre a Peru atrage călători din întreaga lume. Înconjurată de Munții Anzi, valea luxuriantă este „un loc de joacă” pentru aventurieri, cu nenumărate trasee de drumeţii şi ruine antice incași de descoperit.

Aceste spații de cazare glamping din Valea Sacră sunt construite pentru aventurierul confortabil care nu vrea să-și facă griji cu privire la necazul de a monta un cort, de a sări peste un duş sau de a se încălzi pe tot parcursul nopții.” SURSA

ARHIVĂ: MUNTELE CURCUBEU, PERU: Precum în Cer așa și pe Pământ


BARA SULINA, DULCE/ SĂRAT: Locul unde se varsă Dunărea în Marea Neagră


INSIDER: „Sulina este al 18- lea oraș și ultimul prin care trece Dunărea, iar Bara Sulina este locul unde se varsă în Marea Neagră. Foto @Mihai Calin / Asociația Descoperă Sulina. Este vorba despre două categorii de apă, cea marină, care are o salinitate mare și cea fluvială, care este dulce și are încărcătură planctonică şi de sedimente, de aceea este mai verzuie.

Cele două tipuri de apă au și temperaturi diferite, astfel încât fizic, nu se pot amesteca. Apa Dunării, fiind mai caldă, mai proaspătă și mai încărcată organic, generează și o încărcătură de fitoplancton în mare, de aceea este verde. Apa mării, în schimb, se oglindeşte cu cerul, este mult mai densă și nu se amestecă. Practic, apa dulce a Dunării rămâne la suprafaţă, iar cea sărată stă la adâncime. Acest fenomen este numit și „pană de sedimente”. La noi, este paralel cu ţărmul, pentru că avem un curent marin, general, permanent, care merge pe direcția N-S. Apa Dunării, în schimb, vine cu o forță proporțională cu debitul, iar în momentul în care întâlneşte curenții marini, practic există două categorii de ape, care, până să se amestece, durează zeci ori sute de kilometri„.

Ieșirea 1 din Delta Dunării pe Marea Neagra constă în gura de vărsare a Brațului Sulina în mare. Mergând aval pe Brațul Sulina vom lăsa în urmă orașul și vom observa pe malul stâng Farul Vechi, semn al fostului senal navigabil care permitea vapoarelor accesul pe Dunărea Maritimă.

În prezent senalul navigabil a fost mult prelungit in Mare prin construirea unui ansamblu de diguri paralele (alcătuite din bolovani de mari dimensiuni) care prelungesc vechea intrare pe Dunăre (Braț Sulina) până în largul mării, până la o distanță de cca. 5 km de țărm. Aceasta este Bara Sulina. Principalul scop pentru care a fost construit acest sistem de diguri enorme este evitarea colmatării intrării pe Dunare – Braț Sulina.

Prin acest sistem de diguri curentul de nord al Mării Negre este larg deflectat spre nord – nord-est iar aluviunile Dunării nu se pot depune la intrarea pe senal, fiind dirijate către largul Marii, acolo unde adâncimea apei depășește 15.0 – 20.0 m, de unde curentul le „arunca” în „punga” formată la sud de diguri, între acestea și țărm. În această zonă adâncimea apei este mică. La extremitatea spre mare a digului drept se găsește Farul Nou de la Sulina.

Intrarea dinspre mare pe senalul format de cele doua diguri paralele este străjuit de epava unei nave turcești care a eșuat la intrarea în senal, pe mâna dreaptă în sensul de curgere al fluviului. Această navă a ratat intrarea pe senal, abordând intrarea dinspre sud, dinspre „punga” formata între sistemul de diguri și mal. Probabil această navă a lovit partea terminală submersată a digului, motiv pentru care a eșuat. Pentru a preveni acest gen de întâmplări, autoritățile au montat un lung șir de geamanduri luminoase care te „aruncă” cca. încă 2 km în larg. Daca Bara este agitată, nu trebuie iesit pe mare întrucât și aceasta va fi agitată. Adâncimea apei în senal este de cca 12.0 – 14.0 m.” DETALII

ARHIVĂ: MUNȚII PĂDUREA NEAGRĂ, GERMANIA: Izvorul Dunării, locul de unde începe valsul! OXO
MAREA NEAGRĂ: Cea mai mare structură acvatică anoxică din lume. Acoperă Lacul Pontic unde a început agricultura in Europa?


FREDDIE MERCURY, ZANZIBAR: Primul muzeu, casa copilăriei lui Farrokh Bulsara înainte de a deveni legendă mondială


INSIDER: „Primul muzeu dedicat legendei mondiale Freddie Mercury, situat în aceeași casă în care Freddie și familia lui au stat până s-au mutat în Anglia în 1963. Muzeul prezintă oraşul natal al lui Farrokh Bulsara, copilăria, începutul şi apoi restul călătoriei sale pentru a deveni una dintre cele mai mari vedete ale tuturor timpurilor!

Câteva încăperi cu pereți tapetați cu citate, poze și texte despre Freddie, plus un pian la care a cântat şi un costum de scenă. Spre deosebire de satele de la mare, unde briza este destul de prezentă, clădirile din Stone Town fac ca temperatura ridicată să fie şi mai tare resimţită. Astfel încă răcoarea dinăuntru (aerul conditionat) și melodiile în loop ale formației Queen te scot total din peisaj pentru vreo oră.

Aici afli despre staţia de comunicaţii construită de NASA în Zanzibar (Tanzania), pentru a păstra legătura cu echipajul american al primelor misiuni spaţiale, printre care și cele din cadrul proiectului Mercury, când americanii aveau speranțe mari să câştige în fața sovieticilor în întrecerea ,,cine reușește să facă cele mai multe lucruri prin spațiu”. Rămăşiţele stației încă există, undeva la 15 km de Zanzibar Town. Se zice că şi asta ar fi influențat noul nume al lui Farrokh Bulsara.

Intrarea costă 8$ şi au şi un shop de unde îți poți lua tricouri, căni, brelocuri şi alte suveniruri cu Freddie.” DETALII

ARHIVĂ: BOHEMIAN RHAPSODY: “Fearless lives forever”


TOPLIȚA, HARGHITA: Alpin Coaster, cea mai lungă pârtie de bob alpin din România, 2 km lungime, 40km/h viteza maxima, 25 lei tura!


INSIDER: „Aici s-au construit 3 piste de bob, iar eu am avut ocazia să o încerc pe cea mai lungă la Pensiunea Baciu, Toplita, Harghita, Alpine Coaster Toplita. Are o lungime de 1.8 km pe care i-am parcurs de 3 ori, iar în ultima tură nu am acţionat deloc frâna. Se pot observa încordarea şi mutrele de la începutul turelor, însă vă garantez…Dacă te dai de 3 ori (25 RON/ turǎ) nu are cum să nu-ți intre în sânge. Copiii peste 8 ani se pot da singuri…șina are un sistem de frânare automat, și oricât ai crede că zbori din scaun…not gonna happen!

Pentru cei care vor să-și satisfacă setea de adrenalină, aceasta este o SUPER ACTIVITATE! Go for it cu toată inima. Avem o țară minunată și antreprenori care ştiu să o valorifice.”

N.R.: Cea mai lungă pârtie de bob alpin din România, 2 km lungime 40km/h viteza maxima 25 lei tura, Toplita – Harghita. Program: zilnic 10-18.” DETALII


RÂȘNOV ROMACRIL, BRAȘOV: Casa Chitară, bungalou cu apă caldă, căldură, WiFi şi electricitate a fost inaugurată


INSIDER: „Symphony Tiny House Resort și-a deschis portile pentru turiști la 1 august 2022, Guitar Tiny House cu o capacitate de maxim 4 persoane, 2 paturi duble, bucătărie și baie, curte proprie, terasa si grill.

Casa Chitară a fost concepută pentru a oferi sentimentul unei căsuţe, priveliştea unei cabane montane, confortul şi spaţiul unui bungalou cu apă caldă, căldură, WiFi şi electricitate.

Râşnov Romacril, județul Brașov, România. Cartierul nostru este despre natură. Suntem ultima casă dintr-un cartier frumos, la 6 Km de orașul Râşnov, cu 1 km de drum neasfaltat, cu nu atât de multe case, dar priveliști uimitoare. Plimbări pe jos sau cu bicicleta, trasee montane frumoase care duc la munții Bucegi și la diferite cabane montane. Atracții turistice pe o rază de 6 km – Cetatea Râşnov, Dino Park, Complexul Sky Jump sau Peşterile Râşnov, iar pe o rază de 15 km – Castel Bran (sau Castelul Dracula), un Sanctuar al Urșilor, stațiunea de schi Poiana Brașov şi orașul Braşov. Preț 550 lei / noapte / 4 persoane.” DETALII

ARHIVĂ: BRAȘOV: Dragonfly Gardens, sejur în căruțe glam cu coviltir, cea mai inedită cazare din Romania! OXO DALNIC, COVASNA: Cum poți bea o bere sub apă în singurul bar subacvatic din România OXO CARAȘ-SEVERIN: Complexul Egreta, prima stațiune lacustrâ din România


TRANSFĂGĂRĂȘAN, BARĂ LA BARĂ: „Coadă de aproximativ 4 km până la Bâlea’


INSIDER:”TRANSFĂGĂRĂȘAN BAR 6 AUGUST 2022 Coadă de aproximativ 4 km până la Bâlea…” VIDEO

N.R.: „Transfăgărăşanul (oficial numerotat DN7C) este o cale rutieră de circulație din România, care începe în comuna Bascov, județul Argeș de lângă orașul Piteşti, în direcția orașului Curtea de Argeș și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu şi Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara, cu o lungime de 151 km, traversând pe axa nord-sud Munţii Făgăraş. Porțiunea de la barajul Vidraru până la Cârțișoara traversează un teren montan la altitudini mari și a fost construită în perioada 1970-1974, pe o lungime de aproximativ 91 km.” DETALII


PARCUL CIRCULUI: Binecuvântat de soartă cu Tonola, neamțul bogat care excava argilă și de Dumnezeu cu izvoare și lotuși, vegheat de Prințul Rainer al III lea de Monaco, așteaptă extratereștrii să-i ude peluza!


INSIDER: Parcul Circului este un parc din Sectorul 2, în interiorul acestuia fiind amplasat Circul Metropolitan București. Parcul a fost amenajat în anul 1961,

pe o suprafață 26 ha, de arhitectul Valentin Donose. La intrarea dinspre Circul Globus, din anul 2017, veghează Statuia Prințului Rainer al III lea de Monaco împreună cu un grup statuar inaugurat de Prințesa Stéphanie de Monaco, omagiu adus tatălui său, pasionat de arta circului şi creatorul Festivalului International de Circ de la Monte-Carlo.

În mijlocul parcului se află „Lacul cu izvoare naturale”, cu o formă aproape rotundă în plan și cu suprafața de 0,75 ha, lângă malul căruia cresc lotuşi egipteni (Nelumbo nucifera) / (Nymphea lotus), floare declarată monument al naturii în anul 1931.

Această plantă rară are un stagiu de vegetație care începe în zilele primăverii, se dezvoltă vertiginos acoperind în timpul verii apele lacului cu frunze mari și flori frumos colorate. Planta mai este denumită și Lotus indian sau Lotus sacru, fiind venerată în culturile orientale. În Romania lotusul indian mai poate fi găsit doar la Băile Felix.

O altă atracție a lacului o reprezintă broasca țestoasă de apă europeană (Emys orbicularis), despre care nu se ştie cum a ajuns aici, dar care s-a înmulțit considerabil. Herpetofauna este reprezentată de trei specii de amfibieni şi trei specii de reptile.

De la clădirea Circului spre lac pornesc peluze largi și alei care permit circulația în jurul lacului. Vegetaţia variată și bogată a parcului, include şi specii rare de copaci, precum Ginkgo biloba, platani, chiparoşi de baltă.

Parcul mai este cunoscut și ca „Parcul Tonola”, pentru că a fost amenajat pe fosta „groapă Tonola”, formată pentru că de acolo s-a excavat argilă pentru fabrica de cărămidă înființată (în 1865) de Max Tonola (care s-a născut la 26 aprilie 1830 la Ingolstadt Bayern şi a murit 31 iulie 1885, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic din București), fabrică ce a funcționat în acest loc până înainte de al Doilea Război Mondial.” SURSA

ARHIVĂ: ALICE ÎN ȚARA MINUNILOR: “Cel mai mare miracol e să fii tu însuți!”


MUZEUL POEZIE(I), IAȘI: Muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj „foarte” contemporan, original şi unic în România!


INSIDER: „În Iaşii poetului dintâi, Dosoftei Mitropolitul (1624-1693), erudit creator de stihuri, care a rânduit „primele pietre durabile la temeliile limbajului poetic românesc“1, în luna iulie a anului trecut a fost inaugurat primul muzeu din ţară dedicat ideii de poezie: Muzeul Poezie(i). Unii afirmă că muzeul în cauză este precum girafa lui Marin Preda: „Aşa ceva nu există!“. Muzeul Poezie(i) de la Iași există, este original şi unic în peisajul muzeal din România, fiind conceput ca un muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj foarte contemporan.

Muzeul Poezie(i) cuprinde o expoziţie conceptuală dedicată ideii de poezie, realizată de artistul vizual Ion Barbu (n. 1953), membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, „pentru a mă răzbuna că n-am reuşit a scrie, și eu, o poezie la viaţa-mi“.

Muzeul Poezie(i) de la Iași cuprinde mai multe instalaţii artistice dedicate poeziei: „Pașii poeților” este instalația realizată din încălţămintea a peste 50 de poeți români contemporani, aşezată sub formă de pași, ca un traseu muzeal de vizitare. Prin această instalaţie, vizitatorul este condus către următoarele instalaţii. Pașii celor 50 de poeți sunt însoțiți și de încălţămintea imaginată a lui Mihai Eminescu, Veronica Micle, Iulia Hasdeu, Urmuz şi Lapona Enigel…

„Sticle pentru minte, inimă şi literatură” – 100 şi ceva de sticle în forme și culori diferite, „umplute cu poezie”, fiecare dintre acestea „îmbuteliate” cu câte un poem olograf din sertarele unor versuitori din generaţii diferite (de la Şerban Foarţă, Nora Iuga, Ana Blandiana, Ion Mureşan, Aurel Dumitrașcu, Adi Cusin, Liviu Antonesei, Mariana Codruţ, Magda Cârneci, până la Claudiu Komartin, Andra Rotaru, Rita Chirian, Răzvan Ţupa, Domnica Drumea, Teodor Dună and so on).,,Suita de sticle” se finalizează cu o cadă în care,,se varsă” poezia.

,,Scrisori către bunul Dumnezeu” reprezintă o instalaţie compusă din 10 maşini de scris din care ies foi de hârtie pe care se află câte un poem de Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Mihai Ursachi, Radu Stanca, Mihai Beniuc, Dimitrie Stelaru, Cristian Popescu, Dan Deşliu, Dorin Tudoran și Viorel Ilișoi.

„Haute couture/Haute culture” este o veritabilă ,,prezentare de modă poetică” sub forma celor 18 manechine „costumate“ în rime:,,Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,/ Ori ca Hercul înveninat de haina-i”. [Mihai Eminescu – „Odă (în metru antic)”].

,,Pietre pentru templul meu” este instalaţia ce combină pietre de forme și culori diferite pe versuri din creațiile poeților Paul Celan, Mihai Ursachi, Ion Caraion, Alexandru Musina, Aglaja Veteranyi, Radu Cosașu, Robert Şerban, Ştefan Manasia și Dmitri Miticov.

În încheiere, dintr-un „Tabel periodic al elementelor poetice” ne surâd poeți români din promoţii lirice multiple, iar „picto poemele”, puse sub motto-ul,,Pictura este poezie tăcută“ (Plutarh), completează atmosfera de muzeu care celebrează plăcerea poeziei, cu lucrări artistice realizate pe marginea unor versuri vechi şi (mai) noi.

Muzeul Poezie(i) de la Iași a fost inaugurat la 22 iulie 2021 în incinta Casei Muzeelor din strada Vasile Alecsandri nr. 6, clădire construită în jurul anului 1896 de întreprinzătorul evreu Joseph Leff, cumpărată, în 1914, de Societatea „Viaţa românească”, condusă de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu, devenită noul sediu al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iași. SURSA

Program: marți-duminică 10-17. Bilet intrare: 9 lei. DETALII


CETATEA POENARI, ARGEȘ: Închisă până pe 31.12.2023 pentru „impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea și consolidarea patrimoniului cultural”. Pentru audiență la Țepeș, după Revelion, teoretic!


INSIDER: „Facem noi treaba autorităților! Adică informăm turiștii! CETATEA POENARI ESTE ÎNCHISĂ! Și nu, nu 3 zile! Peste 1 an! Când afli? Când ajungi acolo și vrei să vizitezi!” SURSA

N.R.: Cetatea este situată pe un vârf de munte care domină Cheile Argeşului, lângă localitatea Arefu, la 4 kilometri de barajul și lacul de la Vidraru, pe vale mai jos, lângă centrala hidroelectrică Vidraru.

Inițial, pe vremea lui Negru Vodă, a fost construit un singur turn; apoi construcția a fost dezvoltată în scop de refugiu sau punct de observaţie de către Vlad Țepeș, adăugându-i-se turnuri, ziduri și dependințe. Cetatea Poenari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor.

Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu-se în această cetate, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu fața în spate, derutându-și astfel urmăritorii.

Cetatea Poenari se află pe un vârf de munte, la aproximativ 400 de metri față de nivelul văii. Cetatea are o forma alungită și posedă 5 turnuri, 4 rotunde și unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime. De la nivelul cetății se pot admira priveliștile frumoase ale văii Argeşului. Pentru a se urca la cetate s-a construit, în zilele noastre, o scară de beton, dotată cu balustrade, cu 1480 trepte.” DETALII

ARHIVĂ: RACOȘ: Netflix a închiriat cariera Hegheș pentru filmări. Turiștii nu mai pot vizita vulcanul stins până în octombrie. OXO MONUMENTUL ELECTRICITĂȚII, VIDRARU: De la cine așteaptă dreptul la vizită Prometeu, titanul care a furat focul lui Zeus pentru a-l dărui oamenilor?! OXO GRADINA BOTANICĂ BUCOV, PRAHOVA: 50 de copii veniți în excursie cu autocarul sunt poftiți de paznic să viziteze gradina online


VĂLENI, MARAMUREȘ: Fusul cu Zurgălăi de pe dealul Babelor, cel mai mare fus din lume, are 19 metri lungime și aproape o tonă!


INSIDER: „De ce este fusul cu Zurgălăi din Văleni, Maramureș, unic în lume? România de poveste

Da, ați citit bine! În satul Văleni din Maramureș, a fost ridicat în 3 Septembrie 2016 un obiectiv turistic unic în lume. Unii îl consideră o „ciudățenie” a artei populare românești: este vorba de Fusul cu Zurgălăi de pe Dealul Babelor. Fusul cu Zurgălăi este unic în lume pentru că este cel mai mare fus construit vreodată. Are 19 m înălțime și aproximativ 1000kg. Dar și tehnica folosită la construcție e unică. Meșterii populari au folosit „tehnica rosturilor”- îmbinarea perfectă a pieselor cioplite și sculptate fără a fi bătut vreun cui. Această tehnică era și încă este folosită la construirea caselor sau bisericilor din lemn din Maramureș. „Ciudățenia” sau curiozitatea care îi intrigă pe cei care văd fusul este că odată asamblat, nimeni nu mai știe să-l desfacă fără să-l rupă, în afară de meșterii care l-au făcut… Fusul cu Zurgălăi este poziționat într-un loc de mare însemnătate: Dealul Babelor. De aici ai o priveliște spectaculoasă. Dealul are această denumire pentru că acolo s-au ascuns femeile cu copiii lor în timpul invaziei tătărești. Invazia tătărească a rămas legendară, ultima fiind cea din 1717.

Mulți rămân uimiți de complexitatea și în același timp simplitatea proiectului. De fapt, dacă ai ocazia să vezi pe viu un meșter popular care face un fus la dimensiuni mici, bineînțeles, ai fi uimit cu câtă ușurință cioplește lemnele…. Fusul cu zurgălău este compus din 24 piese de lemn numite „cățăi”. Acestea se îmbină fără alte elemente de îmbinare și în interiorul lor se formează un mic locaș unde se pun câteva boabe de porumb sau pietricele mici de râu. Acestea produc zgomotul de Zurgălău ( clopoțel ). Localnicii îi mai spun „Țurgalău.”

De ce se pun grăunțe sau pietricele în interior? Imaginati-va că sunteti într-o casă din Văleni, în urmă cu vreo 80 de ani… Este iarnă iar omătul este mare. Liniștea este profundă, nealterată. Casa este parfumată cu mirosul fin și liniștitor al lemnelor ce ard în „șpor” (sobă cu cuptor). Ești acompaniat de trosnetul lemnelor care te încălzesc. Aici, mai multe localnice s-au adunat să toarcă lână. O cantitate mare. Asta înseamnă că vor toarce până la orele târzii din noapte. Când oboseala se amplifică se observă utilitatea fusului cu zurgălău. Zgomotul le ține treze pe femeile care pot lucra mai mult timp. Așadar, fusul cu zurgălău avea rolul de a îndepărta somnul fetelor care stăteau nopțile să toarcă multă lână

Ei și acum să aflam……Cum a căpătat” viața “ Fusul cu Zurgălău?
Legenda spune că fusul cu zurgălău a fost făcut iarna, în frumoasele sate din Maramureș. Se spune că în casele primitoare se strângeau iarnă de iarnă mulți feciori și multe fete. Într-o seară, un fecior a venit pentru mezina casei de care se îndrăgostise foc. Era considerată cea mai frumoasă fată din sat. Toți feciorii încercau să o impresioneze cu ceva. Obiceiul era că dacă fetei îi plăcea de un fecior, la plecare îl însoțea până în „tindă” (camera de la iesișea din casă). Dar nici unul nu reușise s-o impresioneze pe tânăra care era preocupată mai mult de fusul ei și caierul cu lână. Și feciorul nostru a venit o dată, de două ori, dar fata nu l-a însoțit la plecare…. Atunci feciorului i-a venit o idee. Să-i facă fetei un cadou deosebit. Un fus cum nu mai exista la nimeni. Astfel, cu migală a început să cioplească mici bucăți de lemn ( „cățăi” ) și a asamblat piesele cu multă grijă, fără să bată vreun cui. În interiorul „cățăilor” a lăsat un spațiu gol unde a pus câteva pietricele mici de râu care făceau zgomot când lucrai cu fusul. Așa a ieșit fusul minune!

Feciorul a venit a treia seară și i-a dat fetei cadoul dar i-a întins și o „capcană”. Când i-a dat fetei fusul, i-a propus ca ei să se despartă doar când cineva va desface fusul fără să-l rupă. Fata a acceptat și a rămas a feciorului pentru că nici ea, nici alții nu au putut desface fusul. A fost impresionată de fecior și de fusul ei unic… Un sat frumos, de poveste care vă asteaptă cu bucate alese-tradiționale, oameni ospitalieri, și alte povesti deosebite!” SURSA

ARHIVĂ: MIOVENI: Lingura record își așteaptă admiratorii. NON-STOP! OXO PERICEI, SĂLAJ: Monumentul Cepei de 6.5 m, intrat în Cartea Recordurilor – Cea mai faimoasă ceapă din România! OXO SIGHETU MARMAȚIEI: “Locul unde se agăță harta în cui și cuiul cu pricina!”


TREN CHIȘINĂU-BUCUREȘTI: La intrare şi la ieşire trebuie schimbate „roțile” vagoanelor din cauză că Imperiul avea altă mărime a ecartamentului. Imperiul îşi marca teritoriul.


INSIDER: „Trenul care te reînvăță să auzi materia oftând sau cum se schimbă roțile la tren. Știți cu toți genialul vers bacovian: „De-atâtea nopți aud plouând, Aud materia plângând.” Cu vârsta devii tot mai materialist – înțelegi că în afara materiei nimic nu există sau cel puțin nu poți gândi în afara ei. Asta te învață materia ta – cu cât corpul devine mai neputincios cu atât el devine mai apropiat de materie – de memoria materiei.

Când ești tânăr materia este ceva abstract, spiritual, duh – chiar dacă ea zburdă isteric în tine. De aceea eu cred că Fenomenologia spiritului este mai întâi Fenomenologia materiei. Istoria adevărată este o istorie a materiei.

Toată cultura nouă a tipului de muncă imaterială și a digitalizării vieții ne îndepărtează de materie. Dar e un fake – e un simulacru de înlocuire a materiei printr-un soi de atingeri și survolări virtuale: nici materie – nici spirit. Mai degrabă spectacol. Materia e cel mai ”spiritual” lucru de care dispunem. Eu cred mult în nevoia pentru cei mici de a fi readuși în câmpul materiei ceva mai direct. Trebuie să auzi cum plânge materia.

În acest sens trenul este o experiență esențială – cu cât mai vechi, mai arhaic, mai industrial, mai dur cu atât mai bine. Iar trenul de tip Chișinău-București este esența acestui tip de experiență. Aici, în acest tren din epoca poststalinistă profund industrială, auzi toate gemetele materiei. Aici materia nu dar plânge, geme, se bucură, se irită ci și miroase, are sunet și văz. Toate la intensitate maximă. Ai toate simțurile supuse la un exercițiu maxim de presiune: cadența roților produc sunetul de fond care mereu este însoțit de alte zeci de sunete; mirosul tipic al trenului plus alte zeci de mirosuri care invadează de peste tot, privirea care nu se poate opri din veșnica schimbare de peisaj și anturaj.

Nu vei scăpa nici de gusturi – trenul impune ritualuri de consum pe care nici un Zeu nu e capabil să le inventeze. Poți uita multe: poți uita și cum te cheamă. Dar cu siguranță este aproape de neimaginat faptul că vei uita călătoria cu un tren precum Chișinău-București. Mai ales dacă o faci la o vârstă fragedă. Acest tip de experiență intră aproape în ADN-ul materiei tale și cu siguranță pentru totdeauna în memoria ta.

Peste zeci și zeci de ani – dacă ai făcut o călătorie copil fiind – va fi nevoie de un simplu sunet, o simplă mireasmă, un singur gest de mișcare care vine spre tine care să te arunce din nou în experiența unică avută cu trenul acum mulți ani. Asta e memoria materiei – să auzi, să simți, să miroși, să vezi materia care rămâne în tine prin acea memoria unică a ei.

Trenul din epoca formelor tari, dure, dârze, nemiloase, industriale precum e cel tipic imperial – Chișinău/București – mai are ritualul de ”schimbare de roți”. Acesta este un ritual al materiei dure – schimbarea ”roților trenului”: care ascunde o întreagă filosofie, politică, ideologie, geopolitică, strategie. Tot ce vrei. Printr-un simplu ritual. Aici trenul schimbă ritualic şi la intrare şi la ieşire boghiurile – cuplurile de patru roţi ale vagonului – din cauză că Imperiul avea altă mărime a ecartamentului. Imperiul îşi marca teritoriul.

Trenul se oprește: sun trase vagoanele pe mai multe linii de cale ferată și ridicate cu niște cricuri industriale imense: se înlocuiesc ”roțile”, boghiurile. Toată această transformare a materiei durează două ore.

Pentru un copil din epoca digitală această schimbare îl face să simtă presiunea materiei, istoria materiei de măcar 100 de ani din spate. O adevărată ”biopolitică”. Asta nu e o atingere de ecran – asta e o transformare a materiei în forma ei istorică pură care își arată ca are miros, sunet, văz, gust, pipăit – și o teribilă forță. Mai ales forța memoriei. Ah. Voiam să zic că am ajuns în București. Cu acest tren minune care-și trăiește ultimele zile. ” SURSA

N.R.: „(…) Gara de trenuri din Chişinău e un soi de Ermitaj pe lângă cea din București. Acum e atât de curată că te sperie. Aproape că i-a dispărut şi mirosul de gară – toate gările de la Chişinău la Vladivostok aveau un miros specific: nici acum nu mi-a ieşit din nări. Acum nu mai miroase. De ce? Nu mai circulă trenuri. E de neimaginat. E înspăimântător. Tristeţea gărilor fără trenuri şi călători este sfâşietoare. La Bucureşti e mizeră dar e o gară vie – la Chişinău e curată ca într-un muzeu – dar este o gară moartă.

Dacă în anii 80 ai secolului trecut pe zi de aici plecau zeci şi zeci de trenuri – acum pleacă câteva trenuri pe săptămână. O tristeţe cumplită. Primul tren a ajuns în gara Chișinău la 15 august 1871 din orașul Odessa. Ultimul tren plecă spre Bucureşti.

Gara Feroviară așa cum arată azi e construită în 1948 de arhitectul Ciuprin supravegheat de Şciusev – cel care a regândit reconstrucţia Chişinăului după război. El e născut aici și a fost unul dintre arhitecții și urbaniştii sovietici cei mai importanţi. În faţă are un parc și o fântână arteziană superbă. (…)” SURSA

ARHIVĂ: SUȘILI MOLDOVIAN: De la Obşepit şi Ospătărie la Sushi – Evoluţia alimentaţiei publice moldoveneşti. Sushi ca la mama acasă! OXO CHIȘINĂU MARKETING: Un kilogram de bijuterii din aur și argint, aruncate în mulțime!


BURJ KHALIFA, DUBAI: Cel mai înalt zgârie-nori de pe glob (828 m). Parte din oțelul structural pentru clădire provine de la Palatul Republicii din Berlinul de Est!


INSIDER: „Am avut Dubaiul la picioare!

Doar gândul că vom urca în Burj Khalifa, cel mai înalt zgârie-nori de pe glob (828 m), că vom lua cel mai rapid lift din lume și ne vom bucura de priveliști panoramice asupra orașului Dubai, ne-a făcut să tresăltăm de bucurie și emoție, în același timp, cu mult înainte să ajungem acolo. Mai mult, puteam și noi, oameni obișnuiți, să ne împlinim un vis. Fiindcă, așa cum spunem și altădată, de minunățiile din Dubai se pot bucura nu doar cei cu mulți bani, ci și oameni simpli, ca noi sau ca voi. Totul este să credeți în visul vostru, oricare ar fi acela, iar mai devreme sau mai târziu, acesta poate deveni realitate!
Visul nostru de a urca în Burj Khalifa a început să prindă contur încă de la cumpărarea biletelor on-line. Am achitat circa 280 de lei/bilet combinat, care a inclus urcarea în turn, până la etajele 124 și 125, și intrarea la acvariu. De reținut că un bilet simplu, de acces la etajele 124 și 125, costă circa 210 lei (în afara orelor de vârf). Există și posibilitatea ascensiunii până la etajul 148 al clădirii, însă biletul este mult mai scump, aproximativ 680 de lei.

Am ajuns în zona turnului cu metroul, până la stația Dubai Mall/Burj Khalifa. De la metrou există o pasarelă care duce până în Dubai Mall. Sute, chiar mii de magazine de tot felul, cele mai celebre branduri din lume se găsesc aici, ceea ce face din acest mall una dintre cele mai importante destinații de shopping din Dubai. Cu tot luxul și opulența vizibile la fiecare pas, poți mânca la prețuri decente în mall, uneori chiar mai mici decât cele practicate la noi. Până am ajuns la zona de acces în Burj Khalifa, am mers prin mall circa 15 minute. La casele de bilete, am primit tichetele în format fizic și, deși aveam ca ora de intrare 15.30, ni s-a dat voie să urcăm mai devreme. În mod normal, vizita durează cel mult o oră și jumătate, însă ni s-a spus că putem sta cât dorim. Cu pulsul deja mărit, am luat-o pe holul care duce spre lift. Pe acest hol, am aflat istoria construirii celei mai mari clădiri din lume, date despre companiile și oamenii care au contribuit la construcția turnului, dar și alte cifre impresionante legate de Burj Khalifa.

Și iată-ne în lift, alături de alți turiști. Multe emoții, urechi înfundate, o ascensiune ireală, în doar 60 de secunde. Apoi, cerul, de parcă l-ai atinge cu mâna, și priveliștea superbă, pe care o cuprinzi cu privirea până în depărtare. Aveam la picioarele noastre întreg Dubaiul, cu clădirile superbe, cu infrastructura modernă, cu plajele și canalele sale, dar și deșertul ce se vede la zeci de kilometri în depărtare. Ireal, fantastic, de parcă totul ar fi fost un vis.
În schimb, acvariul și grădina zoologică subacvatică n-au avut darul să ne impresioneze. În mare parte, acvariul este vizibil din mall, ceea ce cred că scade atractivitatea lui. Apoi, am rămas să vedem spectacolul fântânilor, noaptea. Prima dată, din cauza aglomerației, n-am putut vedea mare lucru, apoi, la următoarea reprezentație, am prins locuri bune, de unde am sorbit fiecare joc al apelor în ritmuri muzicale. Fântâna Dubai, prevăzută cu 6.600 de lumini și 25 de proiectoare, este dispusă pe lacul din fața Burj Khalifa, având o suprafață egală cu dimensiunea a două terenuri de fotbal. Fântâna aruncă o dată până la 22.000 de galoane de apă (84.000 litri) la o înălțime de 140 de metri. În noapte, spectacolul său, proiectat pe clădirile înconjurătoare, este magic. Ceva care trebuie văzut, măcar o dată în viață.
IMPORTANT! Trebuie să vizitați Burj Khalifa în intervalul de timp selectat! Puteți vizita acvariul în orice moment al zilei în care ați rezervat. Acvariul din Dubai este situat la parter, iar grădina zoologică subacvatică se află la nivelul 2 al Dubai Mall. Treceți prin tunelul acvariului de la nivelul solului și apoi urcați pe scara rulantă pentru a vizita grădina zoologică subacvatică.

ȘTIAȚI CĂ …
… Burj Khalifa deține mai multe recorduri mondiale? În afară de cel mai înalt zgârie-nori (până la vârful turlei – 828 m, anterior Taipei 101 – 509,2 m deținând acest record), Burj Khalifa are, de asemenea, recordul mondial pentru cea mai lungă distanță de călătorie în ascensor (504 m), cel mai înalt club de noapte din lume (etajul 144), cel mai înalt restaurant din lume (At.mosphere – etajul 122, la 442 m).
… fațada exterioară este acoperită în 26.000 de panouri de sticlă tăiate manual, iar pentru curățarea întregii clădiri este nevoie de trei luni?
… structura are un total de 57 de lifturi și 8 scări rulante? Mai mult, clădirea are un sistem de placare care este proiectat să reziste la temperaturile fierbinți de vară din Dubai.
… o parte din oțelul structural pentru clădire provine de la Palatul Republicii din Berlinul de Est, fostul Parlament est-german?
… inaugurarea clădirii a avut loc în 2010, după o investiție de 1,5 miliarde de dolari, ca parte a unei noi dezvoltări, numită Downtown Dubai? Text: Karina Vișan/ Foto: Rareș” Vișan. SURSA

ARHIVĂ: MUZEUL VIITORULUI, DUBAI: „Nu vom trăi sute de ani, dar putem crea ceva care va dura sute de ani” OXO TURISM: Călătorie în viitor: Emiratul Dubai creşte într-un an cât altele în 10, 100 sau 1000? OXO DUBAI: Cea mai înaltă clădire din lume este luminată în culorile steagului României


ORAȘUL DE FLOCI, IALOMIȚA: Locul nașterii lui Mihai Viteazul, unica aşezare urbană din estul Câmpiei Române, timp de 400 de ani


INSIDER: „Oraşul de Floci, locul unde s-a născut Mihai Viteazul. Marea ne-a fost mirarea când, în drum spre mare, după Țăndărei, dar înainte de a trece Dunărea pe la Giurgeni-Vadu Oii, am văzut bustul lui Mihai Viteazul (pe partea stângă) și o așezare neobișnuită – Orașul de Floci – (pe partea dreaptă). Firesc, curiozitatea ne-a făcut să oprim aici și nu ne-a părut rău. Fiindcă am descoperit urme ale unui vechi centru urban, între care trei biserici, trei necropole, locuințe, obiecte de ceramică și podoabe. În 1991, locul vechiului oraș a fost declarat sit arheologic.

Aici s-a născut, în anul 1558, Mihai Viteazul, fiul natural al lui Pătraşcu cel Bun, mama fiind Tudora, negustoreasa. Conform legendelor locului, odată ajuns voievod, a poruncit ca o armată de peste 1.000 de oşteni să păzească Cetatea de Floci. Tot aici se pare că voievodul s-a gândit pentru prima oară la unirea celor trei țări românești.
Terenul, un câmp întins, cu unele zone mai înalte, de forme neregulate, este împărțit în două de o vale adâncă – vechea albie a râului Ialomiţa. Călătorii care vor ajunge aici pot afla despre istoria locului din panourile – în română şi engleză – instalate în zonă.

ISTORIC. Oraşul de Floci este atestat documentar în anul 1431 și a fost prima capitală a județului Ialomița. În cursul secolelor XIV-XVIII, era unica aşezare urbană din estul Câmpiei României cu rol de polarizare a activităţii economice din zonă şi cu rol strategic în controlul graniţei de est a ţării. Din punct de vedere administrativ, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Oraşul de Floci a fost centrul de reşedinţă al ispravnicului judeţului istoric Ialomiţa şi sediul căpităniei de margine, care avea îndatorirea de a asigura paza hotarelor. Căpitanul a îndeplinit şi funcţia de ispravnic al oraşului.
De unde vine denumirea? De la faptul că cele mai importante lucruri care se vindeau în singurul oraş medieval din Bărăgan erau blănurile de animale. Lână de oaie sau piei de capre, bovine sau porcine toate erau la mare căutare în acea perioadă, se arată în mai multe documente de arhivă, păstrate de muzeografii Muzeului Judeţean Ialomiţa.
De-a lungul timpului, oraşul lui Mihai Viteazul a fost distrus din temelii şi reconstruit. În secolul XX, din celebrul centru comercial nu mai rămăsese la suprafaţă decât zidul unei biserici, restul ruinelor fiind îngropate sub mormane de pământ.” SURSA

ARHIVĂ: 1600-1995: Mihai Viteazul, Domn al României, pentru 395 de ani. Apoi au venit americanii! OXO CETATEA FĂGĂRAȘ: Îți poți face un selfie pe tronul domnesc fără să fii „urecheat” de supraveghetori


MUZEUL SCULPTURII SUBACVATICE, CIPRU: Primul parc subacvatic de sculpturi din lume, „resălbăticirea spaţiilor noastre naturale”


INSIDER: „O spectaculoasă „pădure” scufundată în care copiii se joacă de-a v-aţi ascunselea poate fi găsită în largul plajei Pernera din Ayia Napa, Cipru.

Muzeul Sculpturii Subacvatice din Cipru (MUSAN) a fost deschis la începutul lunii august 2021 și este cel mai recent proiect de acest gen al artistului Jason deCaires Taylor din Anglia, care se află în spatele primului parc subacvatic de sculpturi in lume.

Prin instalaţia sa formată din 93 de sculpturi, Taylor explorează relaţia dintre om şi natură şi urmăreşte să promoveze „resălbăticirea spaţiilor noastre naturale” şi reîmpădurirea zonelor aride. Muzeul se află într-o zonă protejată din Marea Mediterană, unde viata marină a fost serios afectată de-a lungul ultimelor două decenii.

culpturile sale includ arbori care cântăresc până la 13 tone şi copii care îndreaptă simbolic camere de filmat spre rasă umană ori care se joacă de-a v-ați ascunselea.

„Am incercat să încorporez cât mai multe reférințe posibil la schimbările climatice şi la pierderile de habitat, pentru că acestea sunt cu adevărat problemele definitorii ale erei noastre. Sper că vizitatorii vor rămâne cu un sentiment de speranţă, alături de sentimentul că impactul omului nu este întotdeauna negativ”, spune artistul.

Sculpturile au fost coborâte cu ajutorul unei macarale la o adâncime de până la zece metri, fiind realizate din materiale cu pH neutru, care să atragă viaţă marină, îmbogăţind biodiversitatea zonei în timp.

Taylor a lucrat la MUSAN între doi şi trei ani, iar costurile proiectului se ridică la aproximativ 1 milion de euro. Inaugurarea muzeului a fost amânată iniţial din cauza pandemiei.” DETALII


URLAȚI, PRAHOVA: Conacul baronului Alexandru Bellu, avocat, colecționar de artă și unul dintre primii fotografi din România


INSIDER: „Conacul Bellu, comoara de la Urlați. Ni s-a lipit de retină. Apoi de suflet. Ne-a făcut să visăm frumos la vremurile de odinioară. Când la acest conac poposeau Regina Maria și Principesa Ileana. Sau când George Enescu, Theodor Aman sau Nicolae Grigorescu petreceau serile de vară. Pentru câteva ore, ne-am lăsat vrăjiți de ,,cel mai frumos conac de secol XIX din Țara Românească”, cum a fost denumit. Și bine am făcut!
La aproximativ 25 de kilometri de Ploiești și 80 de kilometri de București, în orașul prahovean Urlați, am descoperit un loc feeric: Conacul Bellu. Aflat pe strada Orzoaia de Sus, la numărul 12, fosta proprietate a familiei baronului Alexandru Bellu își așteaptă vizitatorii cu aerul său boem, cu poveștile sale nenumărate și cu-n inedit pe care este greu să-l mai găsești în altă parte. Atenție însă! Foișorul și conacul se vizitează separat! Cu alte cuvinte, dacă vreți să vă bucurați de acest complex arhitectural, trebuie să vă cumpărați bilete atât pentru Muzeul ,,Foișorul Bellu”, cât și pentru Muzeul ,,Conacul Bellu”! Asta de miercuri până duminică, între orele 9-17, fiindcă muzeele sunt închise în zilele de luni și marți. Noi le-am vizitat într-o zi de joi, când am întâlnit puțini turiști, ceea ce ne-a permis să le savurăm pe îndelete.

Am început cu foișorul, amplasat la intrarea pe domeniul Bellu, ce datează din secolul al XIX-lea, fiind construit după modelul clopotniței de la Mănăstirea Vărbila (obiectiv deosebit, despre care vom povesti ulterior). Spațiul curat, îngrijit, este compus dintr-un turn pe trei nivele și două căsuțe alipite. La parter, am admirat o interesantă colecție de arheologie, apoi, la etaj, universul fotografic al lui Alexandru Bellu (aparate de fotografiat, fotografii în care principala temă este țăranca româncă). În turn este expus mobilier de artă, costume naționale românești și o colecție de icoane pe sticlă. De la ultimul nivel, ne-am bucurat și de priveliștea spectaculoasă asupra întregii zone.
Apoi, am urcat prin pădure spre Conacul Bellu, atrăgător încă de la exterior, prin arhitectura sa în stil vechi românesc. Până ce să începem turul ghidat, ne-au ,,confiscat” podeaua originală din pridvorul conacului, spectaculos lucrată cu pietre mici in stil mozaic, aranjamentele florale și rafinamentul arhitectural al clădirii. Bogăția muzeului avea să ni se etaleze privirilor dincolo de ușile sale, o comoară care ne-a făcut să rămânem muți de uimire. Sufrageria, cu mobilier original și porțelanuri scumpe, dormitorul de o eleganță impunătoare, ce are în prim plan patul și masa de rugăciune, au darul să te facă, fără să vrei, să hălăduiești cu ochii minți în trecut. Să stai la masă cu boieri și personalități ale vremii, să asculți muzica pianului ce altădată era sufletul concertelor și al seratelor. E atâta istorie, mister, frumusețe în acest conac care încă are nevoie de lucrări de reabilitare, încât ai vrea ca ghidul să-ți permită să rămâi măcar pentru o oră aici, singur. Să te plimbi prin încăperile generoase care te îmbie cu opere de artă strânse, cu dragoste și ochi de cunoscător fin, de baronul Alexandru Bellu. Să stai, imaginar, alături de baronul Bellu la un ceai în salonul japonez sau la o narghilea în salonul turcesc decorat oriental. Să privești la nesfârșit tablourile semnate de nume celebre, manuscrisele vechi, chiar și telefonul Ericsson de la 1905, una dintre piesele impozante ale locului. Nu poți, așa că, la finalul turului, trebuie să te mulțumești ca și noi cu un scurt popas în crama conacului. În care am găsit utilaje, vase şi butoaie folosite în producerea vinului, dar și o cameră secretă, numai bună de-o paranghelie ferită de ochii curioșilor.

a plecare, am văzut ruinele clădirilor care, pe vremuri, făceau parte din complexul conacului, ne-am plimbat pe potecile pădurii și ne-am felicitat că am gustat din această poveste. Numai bună de pus în tolba cu amintiri frumoase.

SCURT ISTORIC. Conacul Bellu a fost construit la jumătatea secolului al XIX-lea, în stil vechi românesc. A fost casa familiei baronului Alexandru Bellu (bun prieten cu pictorul Nicolae Grigorescu), descendent al unei bogate familii macedonene care s-a stabilit la Urlați și a deținut proprietăți însemnate atât pe teritoriul țării noastre, cât și în Europa, inclusiv terenul pe care se află astăzi Cimitirul Bellu, donat de familie în secolul al XIX-lea administrației locale.
Conacul din prezent este fosta casa de oaspeți a boierilor. Conacul mare există doar in imagini, pentru că acesta s-a prăbușit în urma cutremurului din 1940.
În 1926, familia Bellu a donat Academiei Române întreg complexul de clădiri aflat la Urlaţi. În 1953, complexul a intrat în patrimoniul muzeal. Din 1954 a funcţionat ca muzeu regional, până când a intrat în componenţa Complexului Muzeal Prahova. Din 1990 este în componenţa Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova” SURSA

ARHIVĂ: CIMITIRUL BELLU: Harta mormintelor celebrităților, cadou de rămas bun de la Ambasada Germaniei „Oamenii mor de tot doar când sunt uitaţi” *** MUZEU: Invitaţie în Cimitirul Bellu. Noaptea! *** FOTOREPORTAJ: O noapte în grădina geniilor


SCHIMB DE EXPERIENȚĂ: Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, așteptată la ParkLake să preia de la romani rețeta drumului fără gropi, garantat 2000 de ani!


INSIDER: „Până pe 31 iulie 2022, domnii de la drumuri și poduri, toți șefuleții, șefii și bossu’ ăl’ mare sunt invitați în Main Square-ul din ParkLake (București) la expoziția „Tehnologia Învingătorilor” să vadă cum se făcea un drum acum 2000 de ani, pe timpul romanilor. E gratis!

Construirea unui drum roman varia în funcție de teren, de materiale sau de exigențele geografice ale traseului. Primul pas în construirea unui drum îl reprezenta alegerea punctului de plecare, a punctului de sosire și a drumului celui mai scurt dintre aceste două puncte. Pentru a face acest lucru erau necesare anumite instrumente, groma pentru liniile drepte și chorobates pentru diferențele de nivel. După ce era stabilit traseul, se trecea la construcția propriu-zisă, săpându-se mai întâi un fel de tranşee adâncă de aproape un metru, care se umplea cu pietre mai mari și se numea statumen. Al doilea strat, numit rudus, era format din pietriş mai mărunt şi pozzolan (amestec de ciment). Următorul strat era din balast (pietriș cu nisip), care ajuta ultimul strat din plăci de piatră foarte mari (pavimentum) să stea fix. Pe părțile laterale se făcea trotuarul şi se puneau semnele care indicau distanţa până la oraşul următor.”

N.R.: „Expoziția „Tehnologia Învingătorilor”, o expoziție în colaborare cu Original te poartă într-o călătorie în timp, prin mai multe secole, în Roma Antică, În Main Square sunt expuse peste 40 de exponate printre care maşinării inovatoare pentru acele vremuri, precum şi armuri impresionante purtate de soldați, dar şi de celebrii gladiatori. Vizitatorii pot vedea conceptul arcului roman, tehnica acestuia stând la baza construcţiilor care au adus progresul până în cele mai îndepărtate zone ale imperiului (apeducte, poduri, viaducte). Reproduceri fidele ale unor exponate care te vor ajuta să înțelegi cum Imperiul Roman și-a păstrat influența timp de un mileniu precum: instrumente și mașinării care au asigurat dezvoltarea infrastructurii de referinţă, garanția menţinerii influenţei Imperiului Roman timp de cinci secole şi al unor invenţii precum: odometru, groma și chorobates, exemple elocvente ale măreţiei progresului roman. De asemenea, expoziția aduce pentru prima dată într-un centru comercial macheta construirii unui drum roman, construcţii civile sau vestimentația femeilor romane.

Este prezentat cum a fost construit berbecul roman, turnul de asalt și cel de apărare, catapulta şi cât de eficiente erau în luptă, povestea capitularii lui Vercingétorix sau de ce lenjeria subligaculum, tunica interioară și tunica exterioară din mătase-stola erau elemente de nelipsit din vestimentația femeii romane.” DETALII

ARHIVĂ: LUȚCA, JUDEȚUL NEAMȚ: Podul de piatră a capitulat la 7 luni după reparația capitală. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile! *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!”


CETATEA HISTRIA, CONSTANȚA: Experiența vizitei te duce cu gândul la călătoria epică a grecilor spre tărâmul geților, drumul arată de parcă a fost renovat ultima dată fix atunci!


INSIDER: ” (…) ca să nu treacă nicio zi fără să învățăm ceva în viață, vă învățăm astăzi cum puteți avea o experiență magică, similară călătoriei în timp, mai ales dacă sunteți pasionați de istorie și dacă vă place să vă puneți în pielea unor personaje din trecut. Spre exemplu, azi vă spunem cum să vă simțiți precum coloniștii greci care au pus bazele Histriei.

Pentru asta, nu trebuie decât să mergeți acolo. Experiența voastră va începe chiar de pe drum căci, așa cum vă poate spune un ochi avizat, dar și unul mai puțin avizat, drumul arată de parcă a fost renovat ultima dată fix pe vremea grecilor. Apoi, noi mereu ne-am întrebat ce au văzut grecii când au decis să debarce pe țărmurile geților, și ce peisaj virginal le-a cucerit inima, de au decis ei să rămână acolo.

Foarte probabil, la fel ca și azi, au văzut bălării cât cuprinde, cai care pasc prin locuri interzise, câini care se țin după tine și o durere teribilă în spate a băștinașilor. Dar, au văzut potențialul locului și au zis să pună ei mâna să facă ceva căci, în nădejdea celor de prin părțile locului, lucrurile ar fi rămas neschimbate pe vecie.

U R M A R E A


PODUL CANAKKALE 1915, TURCIA: Cel mai mare pod suspendat din lume leagă Europa și Asia peste Strâmtoarea Dardanele


INSIDER: „Pe 18 Martie 2022, Turcia a inaugurat cel mai lung pod suspendat din lume, construit peste Strâmtoarea Dardanele, frontieră naturală între Europa şi Asia, podul numit Canakkale 1915. Cu acest pod doboară două recorduri dintr-un foc: cu o deschidere principală de 2.023 de metri, Podul Canakkale 1915 a devenit (N.R.: cu 32 m) cel mai lung pod suspendat din lume, titlu deţinut până acum de podul Akashi Kaikyo din Japonia, care are o deschidere principală de 1.992 de metri. Cei 2.023 de metri ai deschiderii centrale fac referire la faptul că în 2023 va fi aniversat centenarul Republicii Turcia, în timp ce denumirea podului şi data deschiderii (18 martie) evocă importanta victorie navală a forţelor otomane împotriva britanicilor din 1915. Cele două turnuri roşii sunt, de asemenea, cele mai înalte structuri de acest tip din lume pentru un pod suspendat, măsurând 318 metri. În total, podul de peste Dardanele are o lungime de 4.068 de metri, luând în calcul şi viaductele. Podul Canakkale 1915 este al patrulea pod din Turcia care leagă Asia de Europa, celelalte trei fiind construite în Instabul. Proiectul a fost lansat în martie 2017, iar la lucrări au participat mai bine de 5.000 de muncitori. Costurile s-au ridicat la 2,5 miliarde de euro, potrivit Global Construction Review. Podul a fost proiectat în principal de compania Cowi din Danemarca şi a fost construit de un consorţiu format din Daelim, Limak, SK şi Yapı Merkezi. Traficul estimat pentru cele şase benzi este de până la 45.000 de vehiculele pe zi, noul pod, care face parte dintr-un proiect de infrastructură mai vast, urmând să faciliteze activităţi deopotrivă turistice şi comerciale în regiune. Distanţa dintre Anatolia şi Peninsula Gallipoli poate fi parcursă acum în aproximativ şase minute, în condiţiile în care până acum era necesară o călătorie de câteva ore cu feribotul.,” SURSA

N.R.: Podul Çanakkale 1915 (în turcă Çanakkale 1915 Köprüsü), cunoscut şi sub numele de Podul Dardanelelor (turca Çanakkale Boğaz Köprüsü), este un pod suspendat construit în provincia Çanakkale din nord-vestul Turciei. Situat la sud de oraşele Lapseki şi Gelibolu, podul se va întinde pe strâmtoarea Dardanelelor, la aproximativ 10 km sud de Marea Marmara. Podul este elementul central al autostrăzii Kinali Balıkesir de 321 km lungă, care va conecta autostrăzile 0-3 şi 0-7 din Tracia de Est cu autostrada 0-5 din Anatolia.

Deschiderea principală: 2.023 m

Lungime 3.563 m

Lăţime: 43,06 m9

Înălţime: 318 m

Zona liberă dedesubt: 69,3 m

TAXA DE POD – 15 euro.

ARHIVĂ: DOLNI MORAVA, CEHIA: Sky Bridge, cel mai lung pod pietonal suspendat din lume are o lungime de 721 m și 1.2 m lățime *** POD BRĂILA – MĂCIN: La 146 de metri nu este ceață. Poze din macara!


NĂMĂIEȘTI, JUDEȚUL ARGEȘ: Casa Memorială George Topîrceanu, singura locuinţă proprietate personală a „chiriașului grăbit”


INSIDER: ‘În satul Nămăeşti, comuna argeşeană Valea Mare Pravăţ, se află singura locuinţă pe care George Topîrceanu a avut-o ca proprietate personală, locul în care a rămas opt ani şi care azi este casa memorială ce-i poartă numele în rest, autorul „Baladei chiriaşului grăbit” a stat doar cu chirie.

Încă de când era foarte mic, părinţii şi-au schimbat domiciliul din doi în doi ani, iar mai târziu, în cei 26 de ani petrecuţi la laşi, şi-a schimbat locuinţa de nouă ori. De altfel, de câte ori prietenii îi cereau adresa să-i poată face o vizită, poetul, care era şi un bun epigramist, le răspundea «imi ceri adresa, dragul meu?/ Sunt trist din cale-afară/ Cum să ți-o dau când însumi eu/ O caut de-astă vară».

Într-un colţ al camerei de lucru de la etajul frumoasei case cu pridvor larg din Nămăeşti poţi vedea şi azi acel geamantan de care poetul George Topîrceanu aminteşte în celebrele versuri: „Trec anii, trec lunile-n goană/ Şi-n zbor săptămânile trec./ Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul şi plec!/ Eu nu ştiu limanul spre care/ Pornesc cu bagajul acum,/ Ce demon mă pune-n mişcare,/ Ce taină mă-ndeamnă la drum./ Dar simt că m-apasă pereţii,/ Eu sunt chiriaş trecător:/ În scurtul popas al vieţii/ Vreau multe schimbări de decor”. U R M A R E A


PĂDUREA LETEA, DELTA DUNĂRII: Ultimii cai sălbatici din Europa au fost abandonați de către stăpâni acum 40 de ani


INSIDER: „Pădurea Letea este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei la IUCN (k naturală strictă), situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei C.A. Rosetti. Pădurea Letea este cea mai veche rezervație naturală din România, fiind cea mai nordică pădure subtropicală din Europa.

Pădurea Letea este singurul loc din Europa unde se întâlnesc liane. Specialistii spun că plantele exotice au apărut datorită seminţelor aduse din Africa de păsările migratoare. Ea începe din nordul satului Letea şi se întinde pe suprafaţă de 5246,8 ha din 1938, o suprafață de aproape 500 ha a fost declarată Rezervație naturală, în zona cunoscută sub numele de „Hasmacul Mare”. În această pădure trăiesc aproximativ 2000 de cai abandonați de localnici. Aceştia au fost subiectul filmului documentar Caii sălbatici din Delta Dunării. La începutul anilor ’80, într-o perioadă în care nivelul de trai din România devenea din ce în ce mai greu, a fost declarată starea de anemie infecţioasă în rândul cailor din deltă.

Multi dintre proprietarii de cabaline, constrânşi şi de faptul că nici costurile nu erau tocmai neglijabile, au renunțat la a mai creşte cai. În tot haosul social şi economic care a dominat ţara noastră în anii postrevoluționari, dobrogenii din Delta Dunării şi-au lăsat caii în libertate.

Sălbăticiţi, şi-au creat propriul lor habitat, cu preponderenţă în zona Pădurii Letea. Numeroasele exemplare de cabaline galopând în voie oferă un peisaj pitoresc în acele ţinuturi, mai ales că sunt printre ultimii cai sălbatici din Europa. Abandonați de stăpâni într-un mediu natural, caii sălbăticiţi din Pădurea Letea sunt monitorizaţi de autoritățile sanitar-veterinare locale şi naţionale, împreună cu ONG-ul pentru protecția animalelor, Vier Pfoten. Se estimează că în acel areal trăiesc între 1000 şi 2000 de cai sălbatici, iar aceste populaţii trebuie ţinute sub control, pentru limitarea păşunatului abuziv. Evident, şi biosfera din acel perimetru trebuie menţinută şi protejată, mai ales că Pădurea Letea este cea mai veche rezervație naturală din ţara.

Un episod extrem de trist – cu toate că n-a fost primul de acest gen! – s-a petrecut în vara anului 2011 Atunci un samsar care avea intenţia de a abatoriza cai fără stăpân din zona Pădurii Letea, i-a ademenit pe localnici cu câte 100 de lei pentru fiecare cal capturat şi urcat în camion. Iar pentru ca bietele cabaline să fie uşor de stăpânit și manipulat în timpul încărcării şi, apoi, al transportului, s-a recurs la tăierea tendoanelor, pentru a le imobiliza picioarele! Fără a se respecta vreo regulă a bunăstării animalelor, peste 60 de cai sălbatici au fost înghesuiți în TIR-ul ce urma să ia drumul abatorului, însă această acţiune lipsită de orice scrupule a fost stopată cu mare dificultate de un grup de iubitori ai animalelor, care au salvat de la moarte mai bine de 40 de exemplare (mai mulţi cai şi-au pierdut viaţa în timpul transportului) şi le-au redat libertatea în mediul lor natural!

N.R.: În Pădurea Letea există trei trasee. Unul dintre ele poate fi parcurs cu căruțe tradiționale, al doilea are o lungime de 900 de metri şi poate fi parcurs la pas, iar al treilea are aproape 500 de metri şi oferă o panoramă a dunelor de nisip. Vizitarea pădurii se face între orele 10.00 şi 18.00, iar taxa de intrare este 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii. Un circuit poate dura între o oră şi jumătate şi patru ore. Taxa de intrare poate fi plătită și prin sms la numărul 7483 cu textul ‘Letea’ lângă care adaugă seria şi numărul cărţii de identitate a persoanei care achită taxa.


VACANȚA MARE: Muzeul Copiilor și-a deschis ambasadă pe Marte și în Vestul Sălbatic.


INSIDER: „Muzeul Copiilor s-a mutat până pe 31 august în 2 locații inedite cu expozițiile interactive Wild West Kids în Parcul Al. I. Cuza (I.O.R. – Insula Pensionarilor) și First Kids on Mars în Parcul Drumul Taberei (lângă terenurile de baschet de lângă seră). În Vestul Sălbatic la Muzeul Copiilor – de pe Insula Pensionarilor din Parcul Al. I. Cuza (IOR) se poate vizita un orăşel din deșert, explora o mină de aur și chiar extrage bucăți aur. Împreună cu Sheriff-ul copiii vor prinde bandiții care tocmai au jefuit banca din oraş se vor distra la „Saloon” și vor vizita cortul căpeteniei pieilor roșii.

În Parcul Drumul Taberei micii astronauți sunt așteptați să cucerească planeta Marte, să descopere laboratoarele marţiene și împreună cu roverul Curiosity să descopere a patra planetă de la Soare. Program: L-V: 16:30-21:00; S-D: 10:00-21:00. Bilete: 30 lei, gratuit sub 3 ani. Accesul se face în baza unei rezervări online precum şi la casieria muzeului. Durata unui tur este cca 45 min și sunt organizate din oră în oră

ARHIVĂ: MUZEUL COPIILOR: Plimbări prin cosmos, sub oceane, în corpul uman, prin botanică sau la zoo!


AVRIG, SIBIU: „Într-o lume cu susu-n jos, la Casa Întoarsă din Brambura Park unde îți stăteau picioarele, îți va sta și capul”


INSIDER: „Într-o lume cu susu-n jos, la Brambura Park unde îți stăteau picioarele, îți va sta și capul.
🥃 Unghiurile au grade de Jack
🪜 Nu poți băga la spălat fără scară
🍳 Ochiurile-ți dau peste ochi
♟️ Nebunu-ți sare-n cap
🚽 (chiar) „Vă rugăm, aruncați hârtia în WC”!” SURSA

N.R.:În BRAMBURA PARK, ai parte de distracție fără gravitație! Te așteptăm Adresă: Valea Avrigului, Nr. 580, jud. Sibiu (la aprox. 200 metri înainte de Pensiunea Ghiocelul, pe partea stângă). Program: Luni – Duminică/ 9:00 – 20:00.

Acces bilet până la 1 iulie:
– Intrarea în parc pentru adulți și copii (include acces Mini-Zoo, tiroliană, leagăne, trambuline și cățărătoare tip păianjen): 10 lei
– Acces parc + Casa Întoarsă: 30 lei
– Acces tobogane gonflabile 30 min.: 10 lei
– Gratuit pentru copiii de până la 3 ani și persoanele cu handicap.” DETALII

ARHIVĂ: GORJ: Prima casă cu susul în jos din România devine obiectiv turistic