PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

TURISM

DOLNI MORAVA, CEHIA: Sky Bridge, cel mai lung pod pietonal suspendat din lume are o lungime de 721 m și 1.2 m lățime


INSIDER: „Pe 13 mai 2022, a fost inaugurat cel mai lung pod suspendat pietonal din lume -Sky Bridge 721, în Cehia
Cel mai lung pod pietonal din lume, suspendat între doi munţi, a fost inaugurat în Cehia, cei care l-au văzut spunând că este absolut spectaculos.

Cel mai lung pod pietonal suspendat din lume are o lungime de 721 de metri şi tocmai a fost inaugurat în staţiunea Dolní Morava din nord-estul Republicii Cehe, relatează CNN. Construcţia podului a fost realizată în doi ani, iar podul denumit Sky Bridge 721 a fost deschis oficial pe 13 mai. Pasarela oferă vederi spectaculoase ale munţilor Jeseníky învăluiţi în nori şi o experienţă uluitoare.

Sky Bridge 721, suspendat de cabluri, atârnă la 95 de metri deasupra fundului văii şi se întinde între 1.110 şi 1.116 metri deasupra nivelului mării. Podul poate fi accesat cu telecabina, iar mersul pe jos se face în sens unic. La ieşirea de pe pasarela de pe cealaltă parte, vizitatorii îşi pot face drum de-a lungul unei cărări forestiere pavate, mărginite cu indicatoare care detaliază istoria Cehă. Există, de asemenea, un joc de telefon în realitate virtuală corespunzător.

Bloggerul austriac Victoria Fellner a vizitat Sky Bridge 721 la începutul acestei săptămâni, ca parte a unui eveniment de previzualizare, şi a declarat pentru CNN Travel că a făcut primul pas pe pod i-a dat o „senzaţie de linişte”. Dar această teamă iniţială s-a domolit pe măsură ce ea admira peisajul din jur. „Mi-a fost teamă că podul suspendat va trepida foarte mult, dar nu a fost chiar atât de rău”, a spus Fellner. „Priveliştea este cu adevărat impresionantă şi poţi vedea chiar şi pădurea de dedesubt prin spalier! Din fericire, nu mi-e frică de înălţimi.”

Podul Sky de 1,2 metri lăţime este deschis copiilor de toate vârstele şi înălţimile, dar nu este potrivit pentru persoanele cu cărucioare sau scaune cu rotile. În prezent, călătorii trebuie să rezerve bilete Sky Bridge 721 din timp pe site-ul Dolní Morava, cu preţuri pentru adulţi începând de la 350 de coroane cehe (în jur de 14,60 USD).

Dolní Morava, situat la graniţa cehă cu Polonia, este un loc de vacanţă care găzduieşte şi pârtii de schi, un roller coaster alpin care se pretinde a fi al doilea ca lungime din Europa, un restaurant pe vârf de munte şi o atracţie numită Sky Walk – o structură curbă, cu o pasarelă din lemn şi un tobogan situat la 1.116 metri deasupra nivelului mării.

Podul Sky din Republica Cehă este cu 154 de metri mai lung decât pasarela suspendată, deţinătorul recordului mondial Guinness, Podul Baglung Parbat din provincia Gandaki, Nepal. Sky Bridge 721 se află la aproximativ 2,5 ore cu maşina de Praga, capitala Cehiei.” SURSA

ARHIVĂ: PRAGA: Cu Segway, după Arabela şi Pane Rumburak *** PRAGA: Maraton de 10 km prin Grădina Zoologică! *** PRAGA: Artişti cu sânge rece la Muzeul AMoYA


MEMORIALUL ÎNCHISOAREA PITEȘTI: Tortură neîncetată până când victima devenea călău, pierzându-și calitatea de victimă


INSIDER: „Pe urmele Experimentului terorii de la Pitești. Oamenii sunt capabili să facă lucruri de o ferocitate neînchipuită. O dovedește istoria. O dovedesc astăzi, din păcate, atrocitățile din Ucraina. O lecție despre trecutul dureros, despre universul închis, represiv și umilitor al comunismului din țara noastră am primit-o la Memorialul Închisoarea Pitești. Un muzeu aflat în interiorul fostului penitenciar Pitești, activ între 1941-1977. Un loc care te răscolește la fiece pas și te face să te întrebi cum oare pe unii, animale cu chip de om, i-a mai ținut pământul.

Este cutremurător să privești chipurile celor mulți, din fotografiile expuse aici, care nu mai sunt printre noi, să afli povești ce-ți îngheață sufletul. Fiindcă la Pitești, în acest loc, în perioada anilor 1942-1952, s-a desfășurat unul dintre cele mai oribile experimente. ,,Experimentul Pitești” sau ,,Fenomenul Pitești” era bazat pe tortură neîncetată, până ce reeducatorul, care la rândul său a fost reeducat, considera că respectivul deținut se transformase în omul pe care regimul îl dorea. Astfel spus, victima devenea călău și își pierdea

calitatea de victimă. Cel ce tortura stătea în aceeași celulă cu victima, până la îndeplinirea obiectivului propus. Suferința continuă făcea ca deținutul să își piardă personalitatea și demnitatea umană, ajungând la slăbiciune interioară, fapt ce favoriza implementarea în psihicul deținutului a unei conştiinţe sociale tipic comunistă. Se spune că a fost cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est, câteva mii de deținuți politici, majoritatea studenți, fiind victimele lui. Experimentul a fost implementat de Securitate, la ordinul Anei Pauker, care executa ordinele moscovite directe ale

lui Stalin. Memorialul a fost deschis publicului larg în 2014, situl găzduind expoziții, evenimente culturale și programe educaționale pe teme legate de detenția politică anticomunistă. Muzeul se poate vizita de joi până duminică, între orele 11-18.00.SURSA

ARHIVĂ: JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!” *** MEMORIALUL SIGHET: Pentru ca nimeni, niciodată, să nu mai sufere din cauza convingerilor sale politice!


CHEFCHAOUEN, MAROC: Cel mai albastru loc din lume pentru adorarea Divinului, alungarea insectelor sau amândouă?


INSIDER: „Chefchaouen – orașul albastru din Maroc, poate fi considerat și cel mai albastru loc din lume. Este situat în Nordul Marocului, la poalele munților Rif și are toate clădirile colorate in albastru
💙 În Chefchaouen vei găsi cu certitudine toate nuanțele de albastru care există: albastru celest, albastru cobalt, albastru Marin, albastru electric, albastru metalic, albastru mineral, albastru persan, albastru regal, albastru turcoaz. Pe porți, pe uși, pe ziduri, pe paviment, pe trepte, pe prag, pe ferestre, pe acoperișuri, peste tot

💙 În mod evident, apare întrebarea: de ce în oraș a fost vopsit totul în albastru? Se zice că în anii 30 , in oraș a sosit un val de refugiați evrei care au vrut sa fugă de situația tensionată din Europa. Aceștia nici bine ce au ajuns că au și luat pensula în mână și s-au apucat se reîmprospăteze aspectul așezării marocane din munți, transformând-o în cel mai albastru loc din lume.

Se spune că pentru ei culoarea avea o însemnătate religioasă, simbolizând divinitatea. Însă se mai spune și că scopul albăstririi era de a alunga insectele. Prin urmare, fiecare își alege explicația care-i place mai mult

💙Este o adevărată încântare sa te plimbi pe străduțele linistite, frumos colorate in toate nuanțele de albastru, care te relaxează și te bine dispun!” SURSA


LINII LEY, EUROPA: Linia Arhanghelul Mihail, șapte mănăstiri din șase țări dedicate arhanghelului, aliniate perfect pe hartă


INSIDER: „Şapte mănăstiri din şase țări diferite, toate dedicate Arhanghelului Mihail și toate aliniate perfect pe hartă. Pentru mulți este doar o coincidenţă, dar pentru alții este o dovadă a existenței ,,liniilor Ley”. Bazele acestei teorii au fost puse în urmă cu un secol de către arheologul britanic Alfred Watkins. Timp de ani de zile, Watkins a studiat locurile în care sunt construite cele mai mari monumente ale omenirii. A ajuns la concluzia că multe dintre ele, atunci când sunt unite pe hartă, formează o linie dreaptă perfectă. El le-a numit ,,Linii Ley” și le-a desenat pe un glob pământesc. A susținut chiar că în punctele în care se intersectează liniile imaginare se află locurile cu cea mai mare putere energetică de pe Pământ. Potrivit lui Watkins, civilizațiile antice știau ce sunt aceste locuri şi au avut grijă să le valorifice proprietățile energetice, alegându-le pentru construcția celor mai importante clădiri, temple şi oraşe. Una dintre cele mai cunoscute linii Ley din Europa este cea a Arhanghelului Mihail. Conform legendei simbolizează sabia sa, dată de Dumnezeu, potrivit Bibliei, cu care l-a învins pe diavol și l-a trimis în iad.

Linia Arhanghelului Mihail începe din Irlanda, de pe o insulă pustie, Skellig Michael, unde Arhanghelul Mihail i-a apărut Sfântului Patrick pentru a-l ajuta să-și elibereze tar diavol. Aici apare prima mănăstire „piatra lui Mihail”. Singurii rezidenți permanenți de aici sunt călugării. După ce trece prin mănăstiri din Marea Britanie, Franța, Italia şi Grecia, linia imaginară se opreşte la mănăstirea Stella Maris din Israel. Acest locaş de cult este situat chiar deasupra peşterii în care se crede că a trăit profetul llie. Mănăstirea a apărut aici pe vremea Imperiului Bizantin, iar acum locul este închinat Arhanghelului Mihail.

În Anglia, Saint Micheal’s Mount, se spune că aici Arhanghelul ar fi vorbit cu un grup de pescari.

Linia sacră ajunge apoi în Franța, pe o altă insulă celebră, Mont Saint Michel, şi acesta unul dintre locurile de apariţie a Arhanghelului Mihail. Frumusețea sanctuarului și a golfului situat pe coasta Normandiei, fac ca acest loc să fie unul dintre cele mai vizitate situri turistice din întreaga țară. De asemenea, este Patrimoniu Mondial Unesco din anul 1979. În anul 709, Arhanghelul Mihail îi apare episcopului locului, cerându-i să construiască o biserică în stâncă. Lucrarea a fost începută de episcop și continuată de călugării benedictini.

La peste 1000 de kilometri distanţă, în Val di Susa, Piemont, Italia răsare al patrulea sanctuar., Sacra di San Michele. Constructia mănăstirii începe în jurul anului 1000, iar de-a lungul timpului sunt adăugate noi structuri.

Peste încă aproximativ 1000 de kilometri în linie dreaptă se ajunge în Puglia (Italia), pe Gargano, acolo unde o peşteră inaccesibilă a devenit un loc sacru. Sanctuarul Sfântului Arhanghel Mihail a fost construit după ce arhanghelul i-a apărut Sfântului Lorenzo Maiorano.

Mănastirea Sfântului Arhanghel Mihail de la Panormiti situată în Grecia, pe insula Symi. Aici se află o efigie a înaltă de 3 metri și una dintre cele mai mari care se găsesc în lume.

Linia sacră se opreşte la Haifa (Israel), la Mănăstirea de pe Muntele Carmelului. Loc venerat încă din antichitate, iar construcția sanctuarului datează din secolul al XII-lea.” SURSA

N.R.: Arhanghelul Mihail este un arhanghel în învățăturile iudaice, creştine şi islamice. În ebraică, semnificația numelui este interpretată în mod tradiţional ca o întrebare retorică: ,,Cine este ca Dumnezeu?” (la care se aşteaptă un răspuns negativ), pentru a sugera faptul că nimeni nu este ca Dumnezeu. FOTO 2: Arhanghelul Mihail, pictură, Santa Maria della Concezione, Roma

ARHIVĂ: TATĂL NOSTRU: Trebuie să simți fiecare verset, să extragi energia şi să o direcţionezi către durerea ta


ZĂRNEȘTI, JUDEȚUL BRAȘOV: Rezervația Libearty – Cel mai mare sanctuar al urșilor bruni din lume, 117 urși pe 69 de hectare


NSIDER: „Sanctuarul urșilor de lângă Zărnești. La aproximativ nouă kilometri de Zărnești, județul Brașov, am aflat cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume. Aici, pe o suprafață de 69 de hectare, într-o pădure de stejari, trăiesc 117 urși, fiecare cu o poveste tristă, însă cu un final oarecum fericit. Ei au fost salvați din cuști ținute pe proprietăți private, pe terase de restaurante, hoteluri, pensiuni, cabane sau benzinării, ca atracție turistică, ba chiar din parcuri zoologice sau circuri. Șansa lor s-a numit Asociaţia „Milioane de prieteni“, al cărui suflet a fost de la bun început Cristina Lapis, care, în 2005, a înființat Sanctuarul Libearty.

Pentru a ajunge aici, ne-am abătut din drumul care leagă orășele Zărnești și Râșnov în stânga, cale de circa 3 km, pe un drum neasfaltat, dar accesibil auto chiar până la poarta rezervației de urși. Ne cumpărasem bilete on-line cu mult timp înainte, deoarece n-am vrut să ratăm obiectivul, așa cum se întâmplase altădată. În apropierea porții de acces se află o parcare generoasă, unde puteți parca gratuit. Am așteptat ora de intrare și, însoțiți de un ghid, am început mica ,,aventură“ în lumea urșilor bruni. Mai întâi, ni s-a prezentat un film, din care am aflat parte din istoria acestui proiect deosebit. Interesant este motivul care a stat la baza înființării acestui sanctuar: în memoria ursoaicei Maya. Dar cine a fost Maya? Cu peste 20 de ani în urmă, ursoaica Maya era ținută într-o cușcă murdară, din curtea unei pensiuni de lângă Castelul Bran. Ca urmare a numeroaselor reclamații din partea turiștilor străini care vizitau România, World Animal Protection (WAP) a contactat-o pe Cristina Lapis, în încercarea de a găsi o soluție pentru situația dramatică a ursoaicei Maya.

În ciuda ajutorului pe care i l-a dat Cristina, traiul în captivitate a făcut ca ursoaica să intre în depresie și a început să se automutileze: și-a ros laba dreaptă până la os. În cele din urmă, în 2002, Maya a murit, iar Cristinei Lapiș a jurat că va face tot posibilul ca niciun urs să nu mai treacă prin aceste chinuri.S-au scurs, iată, 17 ani de la înființarea acestui așa-zis azil al urșilor bruni și, după o viață chinuită, tot mai multe astfel de animale găsesc aici hrană, libertate, mediul lor natural. Apropo de hrană! Știți cât consumă blănoșii pe zi? 2,5 tone de mâncare. Și fiindcă nu se primește nicio subvenție din partea statului, iar toate sursele de finanțare sunt private, asociația face, pe Facebook, următorul apel către cei cu suflet mare: ,,Ajută-ne să aprovizionăm cămara ursului! Cei 117 urși aflați în grija sanctuarului AMP Libearty au nevoie de legume, fructe, carne macră, ouă și miere! Cu ajutorul tău putem umple burticile blănoșilor! Masa unui urs pe zi costă circa 10 euro. 2,5 tone de mâncare pe zi! “

Turul pe care l-am făcut a durat circa o oră. Timp suficient să ne încărcăm cu poveștile aproape incredibile ale multor exemplare de aici. Au văzut mulți urși parcă fericiți de noua lor viață, dar și alții încă marcați de experiențele trecutului. Ba chiar și unele cuști în care au fost ținuți închiși. Tristețe și fericire în acest areal vegheat de Munții Făgăraș. Încă acoperiți de zăpadă pe creștete și cu turme de mioare păscând la poalele lor. Un peisaj care te copleșește, care te face să visezi și să speri. IMPORTANT! Sanctuarul ,,Libearty” Zărnești nu primește în vizită copii sub cinci ani, din motive de siguranță. Până la 30 iunie, în cursul săptămânii, de marți până vineri, sunt doar două ore de intrare, respectiv 10.00 și 11.15. Prețul biletelor: Adulți – 60 de lei; Student – 45 de lei; Copil (5-18 ani) – 30 de lei. Sâmbăta și duminica, se poate intra la 10.00, 10.45 și 11.15, prețul biletelor fiind mai scump cu 5 lei decât în cursul săptămânii. În fiecare tur vor fi acceptate cel mult 50 de persoane!

ATENȚIE! În zilele de sărbătoare din timpul săptămânii, declarate libere oficial, se aplică prețurile de weekend. Accesul în sanctuar cu orice tip de aparat foto-video cu excepția telefoanelor se taxează suplimentar cu 50 de lei. Excepție fac tururile special dedicate fotografilor profesioniști.” SURSA

N.R.: Ursul brun are un corp de până la 2,5 m lungime, o înălțime de până la 1,5 m la greabăn şi o greutate maximă de 600 kg. Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură şi până la 50 de ani în captivitate.

ARHIVĂ: TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!” *** TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii *** PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” *** MOȘ MARTIN: “Traumele și suferințele animalelor sunt identice cu cele ale oamenilor! *** SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi! *** ROMÂNIA: Țara în care nu poți să trăiești, dar nici să mori!


PERICEI, SĂLAJ: Monumentul Cepei de 6.5 m, intrat în Cartea Recordurilor – Cea mai faimoasă ceapă din România!


INSIDER: „Ceapa e „alături de omenire” de milenii întregi. Crește ușor, rezistă la depozitare , are numeroase întrebuințări. Oamenii au început să cultive ceapa (cu regularitate) în Egiptul Antic. Credeau că , straturile sale fine și concentrice și forma sferică, simbolizau viața eternă. Atleții din Grecia Antică, mâncau cantități enorme. În Roma Antică, gladiatorii își frecau pielea cu ceapă, deoarece credeau că acest lucru le întărește mușchii. în Evul Mediu, oamenii își plăteau chiria în cantități de ceapă și ofereau în dar, această plantă.

Doctorii prescriau ceapă pentru mai multe afecțiuni ( mușcături de șarpe , probleme intestinale, disfuncție erectile, pierderea părului). Conține vitamina C, vitamina B6, acid folic și nutrienți având un conținut scăzut de grăsimi și sodiu, compuși chimici: fenoli și flavonoizi (proprietăți antiinflamatoare, anticolesterol, anticancer și antioxidante). Dacă torni apă fiartă pe o ceapă și pulverizezi lichidul răcit pe plante, poți alunga dăunătorii. Poate fi folosită, pentru a obține o vopsea brun-gălbuie

E toxică pentru multe animale, inclusiv pentru câiini /pisici (din cauza sulfoxizilor, pe care stomacul lor, nu îl suportă)

Când tai o ceapă, deschizi niște celule care eliberează enzime numite alinaze. Acestea se descompun în sulfoxizi aminoacizi și generează acizi sulfenici. Acidul propenesulfenic, intră în reacție cu o a doua enizmă: factorul lacrimator sintază (FLS). Această reacție finală eliberează un gaz volatil, cunoscut ca „factor lacrimator”.După ce gazul ajunge la ochi, activează neuronii senzoriali și creează o senzație înțepătoare… iar lacrimile, încep să curgă

Leguma, e astăzi nu doar un brand turistic recunoscut la nivel naţional şi chiar internaţional, ci şi alimentul ce a ajutat generaţii întregi, de localnici. Se cultivă la Pericei ( jud. Sălaj) de 700 – 800 de ani, fiind foarte apreciată.

Situată în partea vestică a județului Sălaj (24 km distanță, de Zalău). Alcătuită din patru sate componente: Pericei, Bădăcin, Sici și Periceiu Mic. Așezare veche a cărui nume , e de origine slavă. Cunoscută sub numele de Pereznek (între anii 1205-1235). Denumiri ulterioare: Perechum (1351), Perechen (1356), Peretsen (1361) Perecsen (1417), Petreczen ( 1460, 1461), Perezen (1533), Perecheyen (între 1553-1601), Precsin (1733), Perecseny (1940). Primește denumirea actuală, din 1944.

Cu prilejul primei ediţii a Festivalului Cepei, agricultorii sălăjeni , au împletit o cunună din 45.000 de cepe (4518 metri lungime). în comună, a fost dezvelit, Monumentul cepei (unic la nivel mondial). SURSA

N.R.: „Comuna Pericei, din judeţul Sălaj, a intrat în Cartea Recordurilor datorită celui mai mare monument dedicat cepei din lume. Construcţia a fost dezvelită la 8 septembrie 2007 şi a intrat în Cartea Recordurilor la 22 noiembrie 2009. Realizarea artistică măsoară 6,5 metri în înălţime, fiind ridicată la inițiativa şi prin sponsorizarea parţială a afaceristului local Alexandru Tătar, cunoscut şi sub pseudonimul \’\’Sandu din Petricei\’\’. Mai exact, bulbul de ceapă aurie-arămie are o înălţime de 4,5 metri, este realizat din fibră de sticlă şi răşini sintetice, fiind acoperit cu tablă de cupru bătută. Soclul, pe care este aşezat, măsoară 2 metri înălţime, şi este realizat din beton placat cu travertin. Este amplasat în incinta Școlii Gimnaziale din localitate, aflată pe şoseaua naţională care străbate comuna, la vedere, pentru ca toţi cei care vor trece pe acolo să admire leguma care este mândria localnicilor.

Simbolul comunei Pericei a costat 6700 de dolari şi a fost realizat de Cornel Durgheu, decan al Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, împreună cu trei studenţi ai săi.

Potrivit prof. univ. Cornel Durgheu, ceapa a fost unul dintre produsele agricole din zona Şimleului foarte căutate pe piaţa europeană. Curtea Imperială de la Viena era unul dintre cumpărătorii fideli ai acestei legume. Astfel, comercializarea recoltelor de ceapă a enit, în timp, pentru localnici o sursă economică de câştig, fiind de altfel cea mai profitabilă şi originală modalitate de comerţ. Au fost găsite, de asemenea, documente care atestă cererea chiar şi pe teritoriul canadian.” DETALII

ARHIVĂ: SIGHETU MARMAȚIEI: “Locul unde se agăță harta în cui și cuiul cu pricina!” *** AUSTRALIA: Monumentul Cizmei de cauciuc. Primul Ultra Maraton din anul 1983, între Sydney și Melbourne, câștigat de un fermier de 61 ani care a alergat 875 km în gumari! *** KULTURAMA: Monumentul Cojii de Sămânţă. „Bomboane agricole” de la daci până în prezent!


150-100-50: Muzeul de Locomotive cu Abur Reşiţa, cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa


INSIDER: „29 aprilie 1872 – 29 aprilie 2022. 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reşiţa din sud-estul Europei

Prima locomotivă cu abur construită în atelierele din orașul de pe Bârzava a fost RESICZA, cu numărul de circulaţie 2. Ea a fost realizată după proiectul şi modelul locomotivei SZEKUL. Szekul a fost prima locomotivă cu abur care a circulat pe linia Reşiţa – Secul, construită la Fabrica de Locomotive a St.E.G. – Viena după proiectul lui John Hasswell. Locomotiva Resicza alături de Szekul au asigurat transportul industrial pe liniile Reșița – Secul și Reșița – Bocșa – Ocna de Fier. Istoria fabricării locomotivelor cu abur pe malul Bârzavei însumează aproape un secol, mai precis 92 de ani – timp în care au ieșit pe poarta fabricii reșițene nu mai puțin de 1461 de locomotive.

Tot în 29 aprilie, dar în anul 1972, la împlinirea a 100 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reşiţa a fost înființată expoziția de locomotive cu abur din Zona Triaj – ceea ce astăzi este Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița – CEL MAI MARE MUZEU TEHNIC ÎN AER LIBER DIN EUROPA. Anul acesta, la împlinirea a 5 decenii de la amenajarea acestui sit ingineresc la Reşiţa, pe parcursul mai multor săptămâni, vor avea loc mai multe evenimente dedicate acestui jubileu care va debuta vineri, 29 aprilie în foaierul Centrului Universitar UBB din oraş, unde de la ora 17.00 va avea loc vernisajul expozițiilor: filatelice, documentară, de fotografii și de artă plastică.

2022 reprezintă un punct de referință important în contextul împlinirii a unui secol și jumătate de la construcția locomotivei RESICZA și a 50 de ani de la deschiderea muzeului în aer liber, care vă așteaptă cu 16 exponate unice, cu o încărcătură istorică deosebită.

Sursa foto: Locomotiva „RESICZA” expusă în cadrul muzeului în aer liber, CFR- Istorie și cotidian, 2020″ SURSA

N.R.: 150 de ani de la fabricarea locomotivei RESICZA. 100 de ani de la finalizarea construcției Fabricii de Locomotive a U.D. Reşiţa. – 50 de ani de la inaugurarea Muzeului de Locomotive cu Abur Reşiţa. Adresa: Calea Timișoarei nr.4, Reșița. Intrarea liberă. Deschis: non-stop” DETALII

ARHIVĂ: CAPĂT DE LINIE: “Unde se duc trenurile, când se duc?”


MEGALO METEORA, GRECIA: Mănăstirea suspendată la 623 m „în mijlocul cerului”


INSIDER: „Grecia, Meteora și mănăstirile sale. Meteora (greacă, ad literam ,,mijlocul cerului”, „suspendat în aer” sau „sus în ceruri” – etimologic referitor la ,,meteorit”) este unul dintre cele mai mari şi cele mai importante complexe de mănăstiri ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos. Cele şase mănăstiri sunt construite pe piloni din piatră naturală (gresie), la marginea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei în apropierea râului Pinos şi Munţilor Pindului, în centrul Greciei. Cel mai apropiat oraş este Kalambaka. Meteora este înregistrată în lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1988. Ca fenomen fizic este unic în toată lumea. Această formaţiune de stânci a luat naştere datorită unui con în formă de deltă, constituit din pietre de râu şi nămol, care se vărsau în vechiul lac tessalic. După separația geologică a masivilor muntoși ai Olimpului şi ai Ossei, apele lacului au găsit ieşire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în formă de deltă s-a scindat în pietre şi stânci uriașe compacte cu înălţimi de până la 400 metri. În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova şi altele), în timp ce altele se conservă foarte bine, intacte și funcționează (Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime, Sf. Ştefan, Rusanou, Sf. Nicolae).

Stâncile pe vârful cărora sunt construite mănăstirile, sunt, în conformitate cu scrierile antice, roci trimise pe pământ din cer, de unde şi numele de meteori, pentru a permite asceților să se retragă şi să se roage.

Aceste masive stâncoase sunt compuse din roci detritice formate dintr-un conglomerat de pietriş cimentat. În locul lor a existat în terţiar albia unui fluviu care se värsa în Marea Tesaliei şi care a depus treptat sedimente. Aceasta este explicația aspectului stratificat al rocilor. Atunci când fluviul s-a mutat sau a dispărut, aluviunile au fost comprimate, cimentându-se prin presiune şi căldură. În momentul încrețirii care a dat naştere Peninsulei Balcanice, ansamblul a fost ridicat şi expus eroziunii, rezultând stâncile rotunjite de gresie, tipice acestor roci. DETALII

Megalo Meteora – Mănăstirea Schimbării la Față a Mântuitorului. Cea mai mare dintre mănăstirile de la Meteora este Megalo Meteora, situată la 623 m înălțime. Aceasta a fost fondată în 1336 de un călugăr pe nume Athanasie Meteoritul. Biserica din interiorul mănăstirii,”Katholikon”, dedicată Schimbării la față a Mântuitorului, a fost ridicată la mijlocul secolului al XIV-lea. Vechea mănăstire a fost transformată în muzeu unde, printre altele, se pot vedea gravuri și tapiserii care spun povestea Meteorei. Biserica a fost construită în stilul arhitectural al mănăstirilor de pe Muntele Athos. Inițial, aceasta a fost construită în stilul bisericilor catolice. În timpul celui de-al doilea ctitor, Sfântul Iosif, biserica a fost decorată cu frescele unei biserici obișnuite. Hristos Pantocrator, Cei trei Ierarhi, Fecioara Maria înscăunată, ctitorii mănăstirii și scene din Patimile lui Hristos sunt pictate după. În 1544-1545, au fost ridicate maiestuoasele biserici principale și pronaosul. De-a lungul timpului s-au construit capelele mai mici, turnul și scările care duc la el, bucătăria și un adăpost pentru bătrâni. Înainte de a intra în Mănăstire, veți vedea schitul din peștera în care a trăit călugărul Athanasie.

Ca să ajungeți acolo va trebui să faceți un pic de efort fizic, de la intrare până la sfântul lăcaș nu sunt decât vreo 300 și ceva de trepte, Și cum toate eforturile merită răsplătite, priveliștile panoramice pe care le veți vedea în timp ce urcați vor fi mai mult decât recompensatorii. În interior, un muzeu complet prezintă gravuri și tapiserii care spun povestea Meteorei. În Megalo Meteora putem vedea, de asemenea, o reproducere a diferitelor dependențe ale mănăstirilor. Aici se află una dintre cele mai bogate și mai remarcabile biblioteci monahale, osuarul cu osemintele călugărilor și scripeții cu care călugării aduceau proviziile în mănăstire.” SURSA

N.R.: Megalo Meteora este deschisă de la ora 9.00 la 15.00, marți închis. De la Megalo Meteora puteți face o drumeție până la mica mănăstire Ypapanti, un lăcaș săpat în stâncă. Drumul durează cam 45 minute dar, din păcate, nu are un orar fix și s-ar putea să închis.


ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României


INSIDER: „Cetatea Alba Carolina este o fortăreaţă cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în oraşul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman şi de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric. Ansamblul – compus din trei sisteme de apărare – prezintă caracteristici specifice primului și celui de al doilea sistem Vauban. Corpul principal al cetății este de forma unui heptagon neregulat, cele şapte bastioane conferindu-i o imagine stelată tipică sistemelor de acest gen.Trinitatea este cel mai mare bastion și are un blazon încoronat cu câmpuri multiple și frunze de acant. Celelalte sunt Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano şi Sfânta Elisabeta. Atât bastioanele (cu o înălţime de 12 metri și o lungime variind între 106 şi 142 metri) cu fețe lungi dispuse în unghiuri diferite (75° – 120°) și flancuri scurte și concave (42 – 48 metri), cât şi curtinele de care le leagă (la distanțe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost uşor adaptate terenului. Bastioanele principale nu au cazemate interioare, defensiva implicând baterii de artilerie aşezate pe platforme superioare.

Între bastioanele principale și curtinele din a doua linie, se află şanțul interior cu lățimea de 27 metri. Línia a doua era formată din raveline (sau semilune) care apără curtinele, având numele bastioanelor apropiate, excepția fiind cea dispusă pe flancul sudic denumită Francisc de Paula. Dimensiuni lor sunt: feţele 60-90 m şi flancurile 45 m. Ultimele sunt prevăzute cu șanțuri late de 9 m. Redute de pe care artileria protejată executa trageri îndepărtate sunt construite pe ravelinele nordice şi vestice.

Linia externă era alcătuită din contragărzile ce protejau feţele bastioanelor și ravelinelor, ele fiind dispuse în aceeași unghiuri cu bastioanele şi ravelinele pe care le apărau. Grosimea lor este de 22 m, iar lungimea fețelor 120-144 m.

Toate contragărzile şi unele raveline vestice au fost prevăzute cu baterii de artilerie în cazemate, precum şi cu tunele înzestrate cu metereze pentru trageri sau, cu încăperi pentru adăpostul trupei ori cu rol de depozite, grajduri, etc.

Pe latura estică dinspre oraș unde se afla o terasă abruptă, contragarda – denumită anvelopă, se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ susţinute la baza de un zid scund din cărămidă. Aici au fost amenajate în unghiurile ieşinde terase pentru artilerie.

Planul cetăţii a fost trasat în jurul axelor reprezentate de cele 6 porţi (3 spre est și restul spre vest), din care cea principală se află în partea de est. Porțile vestice făceau – la origine – legătura cu terenul de instrucție al armatei. Artera principală de circulație în interiorul cetății este între porțile III-IV-V VI.

Statuile şi reliefurile care împodobesc aceste porți, au ca sursă de inspirație fapte ale eroilor antici sau războaiele austro-turce, încadrându-se curentului baroc. Inspiratorul proiectului a fost mareșalul principe Eugeniu de Savoia, cel care a introdus în Imperiul Habsburgic sistemele de fortificații elaborate de Vauban în Franţa pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea. Ansamblul făcea parte dintr-un sistem mai larg de puncte fortificate, menite a asigura defensiv noile provincií cucerite. Lucrările pregătitoare au început prin ridicarea topografică din anul 1711, a oraşului şi cetății medievale.

Planul originar al cetății a fost trimis la Viena şi aprobat de prințul Eugeniu de Savoia la 18 aprilie 1714, acesta împreună cu ordinul de începere a lucrărilor fiind înmânat la 26 aprilie 1714 generalului Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania. În iulie 1714 generalul primeşte în baza observațiilor venite de la Viena notificarea de a întocmi un nou plan, adaptat acestora.

Terenul necesar (140 ha), a fost eliberat între 1713 1715 prin dărâmarea vechiului oraş medieval, acesta trebuind să fie mutat în partea de est a cetă (actualul oraș de jos).

Proiectul, din punct de vedere tehnic îi aparține arhitectului italian Giovano Morando Visconti. Lucrările (estimate în total la peste un milion de guldeni de aur) – au fost conduse inițial de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) şi ulterior de inginerii militari losif de Quadri (1717 1727) şi Konrad won Weiss (1727-1738).

Deşi sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor – aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii.Construcția propriu-zisă – care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei – a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai Transilvaniei în perioada respectivă fiind Sigismund Kornis (1713-1731), Ştefan Wesselényi (1731-1732), Francisc Anton Wallis (1732-1734) şi loan Haller (1734-1755).

Ca zidari şi pietrari au lucrat muncitori şi meșteri italieni, iar pentru sculptură la porţile cetății și bastioane a fost adusă echipă vieneză, condusă de sculptorul Johann König.

În 4 noiembrie 1715 s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol dedicat împăratului, situat pe latura de nord. Fortificația a fost ridicată cu materiale din zonă, munca brută fiind prestată în serii de câte două săptămâni de peste 20.000 de iobagi români aduşi din toată Transilvania. Cărămida s-a confecționat pe plan local, piatra brută a fost adusă de la Șard, iar cea fasonată de la Ighiu, nisipul din Mureș și piatra de var de la Meteş.

Zidurile – uşor oblice – s-au ridicat din cărămidă şi piatră printr-o tehnică fără denivelări, pentru a provoca ricoșarea ghiulelelor metalice. Din vechea cetate medievală s-au utilizat totuși cele două bastioane construite în secolul al XVII-lea, care au devenit în cadrul a două noi bastioane, cavalieri – platforme de tragere.Proiectul inițial nu s-a realizat în întregime, resursele financiare habsburgice fiind îndreptate ulterior spre fortificaţii situate mai aproape de granița cu otomanii. Astfel, după 1738 nu s-a mai construit circa 10 la sută din dispozitivul gândit initial, renunţându-se la construirea unei a patra linii de apărare ce trebuia să înglobeze o parte din oraș pe latura estică și, la fortul de pe Dealului Furcilor, iar dintre șanțurile exterioare n-a fost terminat decât cel dinspre oraş.

În 1747 s-au reluat lucrări sub conducerea generalul Bohn (care a și propus un nou proiect – nerealizat – de fortificare exterioară spre oraș și spre Dealul Furcilor), dar nu după mult timp s-au întrerupt. Câteva lucrări rămase neterminate au fost reluate în anul 1812 precum şi în timpul asediuluii din 1849. DETALII

N.R.: Fortificaţiile de tip Vauban, sub formă de stea”, aşa cum sunt şi cele ale Cetăţii Alba Iulia, s-au vădit, de-a lungul timpului, uşor de apărat şi foarte greu de cucerit. De asemenea, s-au dovedit şi foarte rezistente, nu doar la asaltul timpului, dar şi în faţa atacurilor de artilerie. În România, fortificaţii de tip „stea” mai există şi la Făgăraş, Arad (stea 6 colțuri) și Oradea (stea 5 colțuri).


FORTUL CHITILA, ILFOV: Construit de Carol I pentru apărare. După 120 ani, doar mizerie și paragină la 13 km de centrul Bucureștiului!


INSIDER: „Cui i-e frică de fantome? Sau, cu alte cuvinte, cine are fasmofobie? De ce vă întreb? Fiindcă eu am trăit o astfel de temere recent, în timpul vizitei la Fortul nr. 1 Chitila, și greu mi-a fost să mă plimb prin măruntaiele fortificației vechi de peste 120 de ani. Mă așteptam ca din întunericul fortului, pe care-l mai dispersam cu lumina lanternei, să-mi apară oricând vreo nălucă. Paragina, mizeria, scările înguste și umede uneori mi-au amplificat sentimentul de nesiguranță. Așadar, aviz amatorilor care au de gând să ajungă aici singuri! Nu vă aventurați, mai ales dacă sunteți ,,slabi de înger”, ca mine!
Cu fasmofobie sau nu, un lucru este cert: veți descoperi în acest loc, aflat la doar 13 kilometri de centrul Bucureștiului, o pagină importantă de istorie. O istorie pe care, din păcate, nu reușim să o prețuim, să o valorificăm și s-o arătăm și altora, ci o îngropăm în uitare, în neputință, în nepăsare. Pentru cei care nu știu, trebuie spus că Fortul nr. 1 Chitila a fost primul din rețeaua de 18 forturi (la care s-a adăugat, între fiecare fort, câte o baterie intermediară) construite de-a lungul centurii Capitalei cu scopul de a apăra Bucureștiul de potențiali inamici.

Tot acest sistem de fortificații ce înconjoară Capitala, construit la comanda Regelui Carol I, în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a costat statul român mai bine de 110 milioane lei aur, echivalentul a peste 600 de milioane de euro, astăzi. Din nefericire, de toată această investiție s-a cam ales praful, deoarece, în timpul Primului Război Mondial, cele 36 de forturi și baterii (din care azi mai ,,supraviețuiesc” vreo 30) au devenit demodate și ineficiente împotriva bombardamentelor aeriene și noilor tehnologii de război.
Ce am găsit în fortul de la Chitila? Ziduri groase din cărămidă, de câțiva metri, un labirint impresionant de zeci, poate sute de camere, legate între ele prin culoare înalte, multe dintre acestea rezistând foarte bine împotriva trecerii timpului, a intemperiilor și a prezenței oamenilor aici. Ici, colo, câte-o haină ponosită așezată pe jos, pereți pictați sau scrijeliți cu declarații de dragoste, cu cuvinte obscene sau câte vreo înjurătură, după chipul și asemănarea autorilor-exploratori ce au trecut pragul fortului.

Între zidurile fortificației, mlaștină, vegetație ce te duce cu gândul la Delta Văcărești, câteva cărămizi pe care poți păși fără să te uzi, gunoaie, multe gunoaie care te fac să te-ntorci din drum. Am ajuns și la două încăperi (una fără cupolă), destinate, se pare, amplasamentului pieselor de artilerie de diferite calibre. Am mers chiar pe un drum pietruit ce înconjoară fortul, însă ne-am oprit când o haită de câini a început să latre și să ne dea târcoale. Ne apropiam de teritoriul lor, o zonă, din câte am putut observa, în care sunt amenajate câteva ateliere. Am urcat chiar și pe ziduri, printre copaci și vegetație, ca să vedem panorama locului. Una obturată, murdară, tristă. Și cât de frumos ar putea fi!

IMPORTANT! Dacă doriți să vizitați fortul, aveți nevoie neapărat de o lanternă. De asemenea, vă recomandăm să purtați bocanci. Gara Chitila este foarte aproape de fort, așa că trenul poate fi o variantă bună de călătorie.” SURSA

ARHIVĂ: CAPĂT DE LINIE: “Unde se duc trenurile, când se duc?” *** JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!”


PEȘTERA COLIBOAIA, BIHOR: Cele mai vechi desene de peșteră de pe Terra. Rinoceri păroși și un suflet de artist de acum 35.000 de ani


INSIDER: „Peștera Coliboaia, din județul Bihor, România a devenit recent cunoscută în întreaga lume pentru că aici au fost descoperite cele mai vechi picturi în peşteră de pe Pământ, create acum aproximativ 35.000 de ani.

Coliboaia, dintr-o peşteră comună din România a devenit, acum câțiva ani, unul dintre cele mai interesante locuri de pe Pământ. Asta vine după ce mai mulți speologi români au făcut o descoperire fabuloasă în această peșteră, aflată în judeţul Bihor. Ce s-a găsit în peștera Coliboaia? Mai multe picturi peşteră, care, potrivit experților, au legătură cu prima manifestare a bărbatului.

Picturile, numite şi picturile negre, au fost descoperite în 2009. În peştera Coliboaia au fost găsite în total 14 tablouri reprezentând animale precum bizoni, cal, felină, capete de urs sau rinoceri păroși, și câteva gravuri, totul realizat în cărbune.

Picturile din peşteră sunt dovada clară că pe aceste meleaguri a trăit un popor preistoric. „Este o descoperire unică în Europa Centrală şi de Est, dar și în lume. Picturile descoperite aici sunt foarte vechi, datând de acum 35.000 de ani. Peștera Coliboaia este plasată, datorită acestor descoperiri, în rândul culturilor paleolitice de Vest ale Europei”, potrivit lui Viorel Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie, de la revista Historia.

Peștera Coliboaia este situată în Parcul National Apuseni, pe valea Sighiștelului, şi este considerată una dintre cele mai importante peșteri din România, dar şi din întreaga lume. Peștera are o lungime de aproximativ 750 de metri și este străbătută de un râu subteran, motiv pentru care această peşteră nu este ușor accesibilă. Pentru a ajunge în camera care găzduieşte picturile peşteră turistul trebuie să facă o călătorie subacvatică.” SURSA

ARHIVĂ: CIVILIZAȚIA VINCA: “Aștept momentul ăsta de 20 de ani. În Spania: 4 ore la coadă ca să văd replici, în Franţa: programare cu luni înainte, în România: interzisă vizitarea.”


BANPOTOC, HUNEDOARA: Grădina aristocrată „I Gardini Di Zoe e Achile”, dăruită de un italian nepoților lui și tuturor nepoților și strănepoților în veacul vecilor


INSIDER: „I Giardini Di Zoe” este o grădină botanică în miniatură în satul Banpotoc, județul Hunedoara, amenajată pe o suprafaţă de aproape trei hectare de un italian, stabilit în România, Giovanni Salvatelli care a vrut să aducă ceva din farmecul țării sale natale aici, dar să lase şi ceva generaţiilor viitoare. Astfel, fără a avea studii în domeniul peisagisticii, a reuşit să construiască un colţ de rai ce poartă numele nepoatei sale, Zoe. De peste 15 ani Giovanni Salvatelli plantează, îngrijeşte, adaptează, proiectează grădinile sale minunate. Plantă cu plantă, sezon după sezon, I Giardini Di Zoe devine mai frumoasă, mai elegantă, mai aproape de spațiile aristocrate ale Europei. Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii. Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.

Coroanele purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice. Undeva în spatele grădinii italianul a construit și o casă, Villa Vinci, în care locuiește uneori, o căsuţă cochetă, pe un singur nivel, construită în perfectă armonie cu întreg peisajul.

Și proiectul omului de afaceri italian nu se oprește aici. Potrivit administratorului grădinii, partea principală, care se vizitează, urmează să fie completată. Astfel, în dreapta templului şi în spatele casei se va contura grădina lui Achile, pentru că Giovanni mai are un nepot de aproape trei ani, şi a decis să îi amenajeze şi acestuia o grădină. La finalul proiectului, după ce întreg proiectul va fi finalizat, grădina se va numi, probabil, „I Giadini Di Zoe e Achile”.

La poalele dealului ne dorim să facem un mini-amfiteatru pentru spectacole, iar în partea din stânga, la intrare unde am avut pepiniera, vrem să realizăm un labirint. Sperăm să reușim să facem acest labirint din taxus baccata, o specie care trăieşte 2000 de ani. Taxus baccata şi buxus-ul sunt specii care trăiesc mult și creează conturul grădinilor de inspirație renascentistă şi barocă. Actualmente, grădina se întinde pe o suprafață de 3,5 hectare, urmând să fie amenajate până la 7 hectare, suprafaţa totală a grădinii” (Ramona Morar, administrator) SURSA

Bilet intrare: 15 lei, gratuit pentru copiii sub 3 ani. Program de vizitare: zilnic 9-19 (ultima intrare la ora 18). Nu este permis accesul cu animale de companie, role, trotinete, biciclete, etc. DETALII


MĂNĂSTIREA VORONEȚ, BUCOVINA: Tainele Cerului și Pământului se întâlnesc în cel mai frumos albastru


INSIDER: „Mănăstirea Voroneț – unică în lume și renumită pentru culoarea ei (”Albastru de Voroneț”) este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România și a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.
Complexul monahal medieval este construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului.
🔹Confesiune: ortodoxă
🔹Ctitor: Ștefan cel Mare și Sfânt
🔹Tip: maici
🔹Hram: Sf. Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruință
🔹Anul sfințiri : 1488

Biserica Mănăstirii Voroneţ este ctitoria slăvitului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt construită în 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai la 14 septembrie).

Se știe faptul că voievodul moldovean a construit şi renovat multe biserici şi mănăstiri, dar legenda Mănăstirii Voroneț aduce, alături de Marele Ştefan, pe Cuviosul Părinte Daniil, unul din cei mai mari Sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit, cel care la Putna, într-o mică chilie săpată în piatră şi apoi, timp de 20 de ani la Voroneţ, a creat o mişcare isihastă fără egal pentru timpul său. Cuviosul Daniil Sihastrul, cel dintâi sfetnic duhovnic al voievodului Ştefan cel Mare a murit în anul 1496 și este înmormântat în pronaosul bisericii Mănăstirii Voroneţ. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un important centru de credință și cultură din Moldova medievală. Se consideră că apariția monahului Daniil la Voroneț după o perioadă de ședere la Mănăstirea Putna și de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieții monahale din acest lăcaș dar a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă.
Biserica Mănăstirii Voroneț este supranumită „Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe

fațada de vest (1547) care ilustrează „Judecata de Apoi”, ambele fiind pictate aproximativ în aceeași perioadă. Caracteristic Voroneţului nu este doar natura pigmentului albastru ci mai ales rezistenţa acestuia în condiţii climatice foarte aspre, fapt care se datorează originalităţii tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni; Cu excepţia pigmentului negru, obţinut din cărbune de lemn, toţi ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură (interioară şi exterioară) sunt substanţe minerale, naturale sau de sinteză: argile colorate cu oxid de fier hidratat (ocru), sau oxid de fier anhidru (ocru roşu), hidrosilicat de Fe, Al, Mg şi K (verde de pământ), oxid roşu de plumb (miniu), minerale de cupru (azurit şi malachit), sulfură de mercur (roşu cinabru), silicaţi (albastru smalţ), carbonat de calciu (alb de var); Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument istoric în urmă cu 97 de ani, în 1918; UNESCO a inclus in anul 1993, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mânăstirii Voronet, împreună cu alte șapte biserici din Bucovina (Arbore, Patrauti, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural mondial, fiecare dintre ele fiind reprezentate de câte o culoare: albastru la Voroneț, roșu la Humor, galben la Moldovița şi verde la Sucevița.

În anul 2015 Mănăstirea Voroneț a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava, fiind formata din 4 obiective:
🔹Biserica „Sf. Gheorghe” – datând din 1488, cu pridvor din 1547,
🔹ruine chilii – datând din secolele XV-XVIII,
🔹 clopotnița – datând din 1488
🔹zid de incintă – datând din secolele XV-XVIII.

Dacă pictura interioară a bisericii datează, în general de pe vremea lui Ștefan cel Mare, fiind realizată în 1496, pictura exterioară datează din perioada lui Petru Rareș. Un alt lucru inedit referitor la pictura bisericii: aceasta include și cele 12 semne zodiacale, aflate în imediata apropiere a Mântuitorului.” SURSA

N.R.: „Compoziţia Judecății de Apoi de la Voroneţ e organizată pe cinci planuri orizontale, dar trecerea dintre acestea rămâne aproape neobservată la o primă privire în comparație cu ruptura izbitoare între emisferele simbolice de-a stânga și de-a dreapta, marcate cromatic prin râul de foc ce izvorăște de la picioarele Tronului Judecătorului.

În planul cel mai de sus, chiar sub cornișa de sub acoperișului de şindrilă, sub un brâu cu motive populare ce delimitează tabloul, se află reprezentarea Tatălui. Îngerii deschid Porțile Împărăției, dezvăluind Chipul Creatorului în slavă, înconjurat de un curcubeu circular. Turistul neavizat e șocat să descopere în imediata apropiere a Domnului figurarea celor douăsprezece zodii, dar mesajul ezoteric e limpede. Din cele două laturi ale picturii, doi îngeri strâng constelațiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament. Teologii medievali nu neagă așadar ocultul, tot așa cum nu neagă existenţa Diavolului, figurat și el în frescă, dar țin să sublinieze diferența dramatică dintre veacul acesta și veacul ce va să vie, cel al instaurării Împărăției lui Dumnezeu.” DETALII

ARHIVĂ: CHILIA SFÂNTULUI DANIIL SIHASTRU: Duhovnicul lui Ștefan cel Mare și-a săpat singur în stâncă grota în care a trăit


PARCUL KEUKENHOF – OLANDA: Gradina Europei, paradisul parfumat al culorilor pe 32 de hectare


INSIDER: „Parcul Keukenhof, locul unde Raiul a coborât pe Pământ!

O vizită în Olanda, primăvara, mai ales în zona orășelului Lisse, unde câmpurile de lalele multicolore par rupte din vis, te uimește, te bucură și-ți face sufletul să-ți tresalte de fericire. Iar când ajungi în Parcul Keukenhof, cunoscut și ca „Grădina Europei” (cea mai mare din Europa și a doua ca mărime după „Dubai Miracle Garden”), mai că-ți vine să crezi că Raiul a coborât pe Pământ. Privești în stânga și-n dreapta și nu te mai saturi de atâta splendoare, de coloritul florilor de primăvară, de parfumul lor îmbătător. O grădină de flori deschisă pentru public doar două luni, până pe 15 mai, al cărei apogeu îl reprezintă Festivalul Keukenhof (22 aprilie), o sărbătoare a florilor de primăvară, cu spectacole, expoziții și parade florale impresionante.

Ce poți vedea în „Grădina Europei”? Circa 7 milioane de lalele de diferite culori – roșii, albe, galbene, mov, portocalii, violete. Pe lângă lalele, în grădina Keukenhof pot fi admirate zeci de mii de narcise, zambile, brândușe, crini, orhidee, frezii și multe alte flori de primăvară. Spectacolul cromatic este impresionant și se desfășoară pretutindeni. Alei decorate cu șiruri de flori multicolore șerpuiesc printre copaci, garduri vii, arbuști, fântâni arteziene, spre păduri, mici lacuri și izvoare, ori spre cafenele și locuri de picnic special amenajate. Ai sentimentul că ești pe un tărâm fermecat, unde orice minune florală este posibilă. Mai ales că aici sunt prezenți și peste 500 de cultivatori de flori, care prezintă o varietate enormă de flori tăiate și plante în ghiveci.
Dacă ajungeți în parc, nu ratați o plimbare cu barca! Durează 45 de minute și costă 9 euro/adult, dar vă oferă posibilitatea să admirați de pe apă peisajul de poveste de aici. De asemenea, trebuie să știți că există diverse restaurante în jurul parcului, de unde puteți să savurați preparatele delicioase din gastronomia locală. Mai mult, există o varietate de tonete mobile în tot parcul, de unde vă puteți procura cafea și gustări.

IMPORTANT! Keukenhof este deschis zilnic, între orele 08:00 – 19:30, până pe 15 mai. Biletele pot fi achiziționate online. Un bilet de intrare pentru adulți costă 18,5 euro, în timp ce copiii cu vârsta între 4-17 ani plătesc doar 9 euro. Parcarea costă 6 euro. Copiii de până la 16 ani nu pot vizita parcul fără supraveghere!
LOCALIZARE: Grădina Keukenhof se află în orașul Lisse, la aproximativ 35 de kilometri de Amsterdam. Există autobuze Keukenhof Express, care fac legătura din centrul orașului Amsterdam, din Haarlem, Aeroportul Schiphol sau Leiden. Se pot cumpăra tichete combinate (acces grădina+bilet autobuz) la prețul de 33,50 euro/adult și 15,50 euro/copii (între 4-17 ani), în cazul în care călătoriți din centrul Amsterdamului. Dacă plecați din celelablte trei locuri menționate, costul tichetului scade la 29,50 euro/adult, în timp ce copiii plătesc același preț:15,50 euro. Copiii mai mici de 4 ani au gratuitate. Foto: Ciprian Murariu ” SURSA


SINAGOGA MARE, CONSTANȚA: Ultimul lăcaş de cult evreiesc abandonat de regimul democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului, Războiului Mondial şi ateistmului sistemului comunist


INSIDER: „Sinagoga Mare din Constanța este un lăcaș de cult evreiesc, localizat in zona peninsulară, pe Str. C.A.Rosetti nr.2, la intersecția cu Str. Petru Rareș. După unele surse, construcția a fost ridicată în anul 1911, după alte surse anul construcției ar fi 1914. În perioada interbelică, în Constanța au existat două sinagogi: Sinagoga Sefardo-romaniotă, construită în anul 1908, în stil gotic-catalan, situată pe Str. Mircea Cel Bătrân nr.18 și Sinagoga Așchenazită, ridicată în anul 1911 (după alte surse in anul 1914), în stil maur, localizată pe Str. C.A.Rosetti nr.2. În timpul cutremurului din 4 martie 1977, sinagoga de pe Str. Mircea Cel Bătrân a suferit avarii majore, fiind ulterior demolată în timpul regimului comunist. In prezent, comunitatea evreiască se întrunește în lăcașul de cult din Str. Sarmisegetuza, vis-a-vis de Centrul Cultural Al Germanilor Dobrogeni. Sinagoga de pe Str. C.A.Rosetti este astăzi o clădire rămasă în paragină, fără acoperiș, cu ziduri și scări măcinate de trecerea timpului, fără plafoane, plină de bălării, așa cum se poate observa în foto. Excepție prima foto din prezentare(preluată), restul fotografiilor au fost realizate împreună cu Georgeta Oprea ieri, 01.04.2022. SURSA

N.R.: Astăzi când comunitatea evreiască din oraș este dispărută (sub 50 de suflete), Constanţa nu-și dorește niciun fel de mărturie a trecerii evreilor prin istoria sa.

Ca să ajungi la ruinele Sinagogii din Constanţa, de pe strada C.A Rosetti nr. 2, trebuie să parcurgi cu atenţie, din orice direcţie ai veni, trotuare sparte, clădiri prăbușite, din care au mai rămas doar faţade hâde şi extrem de fragile, bande de câini gălăgioși și, adesea, grupuri de oameni netulburaţi de problemele zilnice, în aşteptarea locului norocos din campusul social Henri Coandă”. Dacă nu știi ce te așteaptă, locul este unul sinistru, curticica dinainte este plină de gunoaie și, ca să intri, trebuie să depășești un baraj de fiare ruginite întortocheate, cândva un gard cu o feronerie deosebită. Nu e îndeajuns. Dincolo de mormanul metalic, scăpat ca prin minune de vigilenţa vecinilor de pripas de prin împrejurimi, sunt resturi menajere rămase din verile trecute sau, poate, de pe urma incursiunilor vinovate în clădirea părăsită. La urmă, dar nu cel mai puţin important, sunt câinii. Mulţi şi gălăgioşi, îşi fac datoria și apără cu strășnicie ruina din faţă.

Din Sinagoga de rit aşkenaz din Constanţa nu au mai rămas decât zidurile de incintă. Construită în anul 1911, după planurile lui Linz (care a mai proiectat, la începutul secolului al XX-lea, aproape alte 50 de case constănţene, între care şi o bună parte a ceea ce, cândva, a fost piaţa Ovidiu), în stil maur, clădirea reflecta și o oarecare influenţă arhitecturală caldeeană. A fost inițiativa lui Pincus Șapira, furnizor al Casei Regale a României şi important comerciant de ceasuri şi bijuterii şi, într-un secol, Sinagoga aşkenază a trecut prin mai multe vicisitudini. Spre exemplu, între 1941- 1944, clădirea a fost transformată în depozit militar german, fiind întrebuințată pentru păstrarea efectelor militare, alimentelor neperisabile a ce ajungeau la soldaţii de pe frontul de Răsărit şi a hranei pentru cai. După 1944, a fost refăcută parţial și redată circuitului religios. Totul până când, după 1989, i-au venit de hac indiferenta criminală a autorităţilor locale, nesimţirea scandaloasă a forurilor culturale și civice ale orașului și nepăsarea locuitorilor, neobişnuiţi cu diversitatea etnică şi religioasă.

Evreii din Constanţa nu au fost vreodată nici foarte numeroși, nici influenţi: deşi cel mai important port al României, Constanţa, a avut, încă dinainte de 1877, importante comunităţi de greci şi armeni care au stabilit liniile directoare în comerţul, meşteşugurile şi ele pontice. La mijlocul secolului al XIX lea. În 1850. lon Ionescu de la Brad număra 119 familii evreiești în toată provincia, cu localuri improvizate de rugăciune. Peste patru decenii, în 1890, în oraşul Constanţa se găseau în jur de 600 de locuitori evrei iar recensământul din 1912 a consemnat aproape 1300. La finele anilor de pace dintre cele două Războaie Mondiale, în 1939, oraşul de la malul mării depășea 2000 de locuitori evrei (majoritatea aşkenazi, de rit occidental și un sfert sefarzi, de rit spaniol care în 1908 și-au construit propriul templu).

De peste trei decenii, a rămas o singură sinagogă în Constanţa. Și aceasta este, astăzi, o ruină. La intrare, ușile monumentale de lemn, cu splendide (cândva) vitralii mozaice, sunt aproape distruse de vicisitudinile meteorologice și de mâinile dibace ale oamenilor. Acoperământul de lemn masiv, de la intrare, care învelea pereţii, a fost demult utilizat drept combustibil. Odată trecut pragul, te copleșește frumuseţea arabescurilor rămase, de un albastru și roșu ireale, cu coloane masive, bine proportionate şi ingenios repartizate. Îți poți lesne imagina efectul de culoare din interiorul clădirii dacă ai în vedere coloritul bucăţilor de sticlă de la geamuri şi al luminii care pătrunde dinspre mare. Tavanul nu mai există decât pe alocuri şi, prin urmare, tot ce poţi vedea acum, se va distruge curând. Au fost furate toată lemnăria şi feroneria. Obiectele de cult au dispărut iar podeaua este plină de resturile tavanului, zidurilor şi de murdării aruncate de locatarii provizorii. Vitraliile de interior sunt descompletate, în unele părţi s-au distrus complet iar crăpăturile masive din pereţii de la intrare ameninţă o iminentă prăbuşire. Îţi este imposibil să reconstitui, cu ochii minţii, o sărbătoare cu lumânările de Hanuka sau să înţelegi că acest loc a fost, cândva, menit să cheme oamenii de Yom Kippur. Nu te poţi gândi altfel decât cu oroare la faptul că este destul de posibil ca Tora, Cartea Sfântă, să fi fost utilizată în scopuri domestice. Unde ar putea fi biblioteca Sinagogii din Constanţa? Dar tot ceea ce constituia patrimoniul ei, adunat vreme de un secol? Mai greu este să îţi explici cum un lăcaș de cult a fost distrus într-un regim democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului isteric interbelic, reacţiilor totalitare antievreiești din cel de-Al Doilea Război Mondial şi intenţiilor ateiste ale sistemului comunist. Și mai grav: de un sfert de secol, nicio publicaţie constănţeană, niciun ministru constănţean, niciun primar al Constanţei, niciun reprezentant al culturii constănţene, nicio voce a societăţii civile constănţene nu au vorbit despre devastarea Sinagogii. O tăcere vinovată și, în definitiv, criminală din punct de vedere al patrimoniului, un larg consens care convine tuturor factorilor implicaţi.

Va fi o uşurare când totul va deveni un morman de moloz și cărămizi. Atunci, prompt, autorităţile locale și forurile culturale vor da aviz pentru câteva buldozere să igienizeze terenul și să se construiască o cochetă clădire din BCA şi termopane, menită funcţionării birourilor pentru firmele care intermediază câte ceva. DETALII


PARCUL ROMANESCU: Naiadele, spiritele apelor au buletin de Craiova


INSIDER: „Nimfele de apă dulce sau naiadele, cum mai sunt cunoscute în folclorul popular, străjuiesc de astăzi firul de apă din parcul Nicolae Romanescu. Cele patru statui de lemn au fost create de artistul Gabi Rizea și montate pe cursul Pârâului Fetii, începând de la cascada

de la Debarcader.
În folclorul european, naiadele sunt ființe feminine fantastice care stăpânesc toate fântânile, cursurile de apă și izvoarele și se credea, în trecut, că posedă forțe vindecătoare.” SURSA

ARHIVĂ: PARCUL POPORULUI, CRAIOVA: „Limpede cristal/ Sunetul de chitară/ Reverberează” *** TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova *** GLUME DE AUTOBAZĂ: Grădina Zoologică din Craiova îşi electrocutează vizitatorii? *** ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii”


PALATUL SNAGOV, ILFOV: Închis pentru turiști, deschis pentru nunți, evenimente private sau corporate


INSIDER: „Palatul Snagov, închis pentru turiști, deschis pentru nunți. ,,Cauți o locație specială pentru evenimentele private sau corporate? Palatul Snagov îți este alături cu o atmosferă de poveste și o echipă de specialiști gata să se ocupe de fiecare detaliu”. Cu acest mesaj te întâmpină pagina de Facebook a Palatului Snagov. Și dacă nunțile sunt posibile, ne-am zis, poate, poate vom reuși și noi să ,,aruncăm un ochi” peste un loc unde s-a scris istorie! Sincer, nici nu bănuiam că un obiectiv atât de emblematic pentru țara noastră, unde familia Ceaușescu obișnuia să-și petreacă weekendurile, construit în 1930 de Henrieta Delavrancea-Gibory pentru Prințul Nicolae al României, nu este inclus în circuitul turistic. Mai ales că, așa cum citisem, evenimentele private erau permise aici! Așa că am pornit la drum, cale de 40 de kilometri din București, și ne-am oprit chiar la porțile domeniului pe care se află grandioasa construcție. Un palat care, de-a lungul timpului, a găzduit chiar și pe Ion Antonescu și Gheorghe Gheorghiu Dej. Numai că aici, surpriză! Un panou ne informa că obiectivul se afla sub pază militarizată, porțile fiind bine ferecate, iar zona supravegheată video. Un jandarm aflat în serviciu ne-a ieșit în întâmpinare, i-am spus ce dorim, el ne-a spus că nu se poate și, astfel, ne-am reorientat prin împrejurimi.

Nu ne-a părut rău pentru drumul făcut, deoarece Pădurea Snagov, chiar și acum, la începutul primăverii, este încântătoare. Mai mult, ne-am plimbat și pe malul lacului Snagov, unde am aflat Hanul Vlăsiei. Un loc superb pentru o plimbare romantică, dacă faceți abstracție de faptul că este destul de neîngrijit, ca să nu zic că este lăsat în paragină. Debarcaderul, lacul, peisajul înconjurător se vor descoperite. Este frumos, este relaxant, de aceea vă recomandăm să luați în calcul această zonă când aveți chef de o drumeție în natură.
Din păcate, hanul este închis.” SURSA


CIOFLICENI, ILFOV: „Regina Carmelului”, Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți vitralii inedite, mozaicuri și basoreliefuri impresionante. Un muzeu fără custode!


INSIDER: „Ați auzit de Regina Carmelului? O găsiți lângă București! La doar 33 de kilometri de București, am descoperit un loc care m-a uimit prin liniștea și farmecul lui, prin starea de bine ce ți-o conferă ordinea și frumusețea lucrurilor de aici. Dincolo de gardurile ce-l împresoară, simți că pătrunzi într-o altă lume, una în care te minunezi la tot pasul de ceea ce vezi. Sincer, a fost o întâmplare să ajung aici, după ce obiectivul ,,mi-a sărit în ochi” de pe Google Maps datorită denumirii lui: Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți. În cadrul acesteia se află și biserica Sanctuarului marian diecezan „Regina Carmelului”.

Nu mă voi opri la a vă explica ce înseamnă Ordinul carmelitanilor desculți și cum au ajuns ei lângă Capitală, mai precis în localitatea Ciofliceni, comuna Snagov, județul Ilfov, ci la cum am perceput eu acest loc. Încă de la intrare mi-a reținut atenția poarta de acces, cu gardul frumos din lemn, aleea asfaltată, mărginită de arbori ornamentali, care m-a purtat către o construcție grandioasă. De jur împrejur gazon îngrijit, copaci toaletați cu mare finețe, totul, absolut totul pus la punct cu o precizie matematică care m-a lăsat mut de uimire.

Multă liniște, spații largi, o arhitectură a clădirilor care m-a fascinat, priveliște și atmosferă relaxante, un adevărat parc în care m-am plimbat în voie fără ca nimeni să-mi tulbure gândurile. Ba chiar am îndrăznit să intru pe culoarele unui corp de clădire, unde n-am întâlnit pe nimeni, zona fiind ,,sub controlul” camerelor de supraveghere. Peste tot ordine, curățenie, bun gust. Când am încercat să pătrund în biserica ,,Regina Carmelului”, ușa mare de la intrare, având drept mânere două litere, era închisă. Inițial, am fost mâhnit că nu am putut intra, însă am descoperit repede că accesul se face pe cele două uși laterale, așa că am putut să-mi potolesc curiozitatea de a vedea acest sanctuar. Uimitor, ceva nou pentru mine, unde m-au fascinat atât vitraliile inedite, cât și mozaicurile superbe sau basoreliefurile. Parcă eram într-un muzeu, unde lipsea custodele.

Singur, în interiorul acestui lăcaș de rugăciune, citind înscrisurile de pe vitralii, studiind orga cu 10 registre și două claviaturi, ce-și va face simțită prezența, în curând, în cadrul unui

concert de inaugurare. Admirând crucifixul suspendat, icoana „Maicii Domnului de pe Muntele Carmel”, altarul, cripta, culorile, perfecțiunea îmbinărilor. Singur, îmbătat de o lume pe care v-o recomand s-o descoperiți pentru atâtea atracții pe metru pătrat.” SURSA


COLȚI, BUZĂU: Muzeul Chihlimbarului, unic în România, extras din subteran din 1927


INSIDER: „,,Lacrimile pământului” de la Colți. Unii spun despre această piatră semiprețioasă că aduce noroc și te apără de duhurile rele. Alții că are numeroase proprietăți terapeutice, fiind benefică în tratarea astmului, febrei și infecțiilor, dar și pentru combaterea stresului, oboselii, depresiei.

Însă, dincolo de povești sau legende, noi suntem siguri de un lucru: chihlimbarul, ambra sau ,,lacrimile pământului”, cum se mai numește, ne-a încântat privirile și ne-a încălzit sufletele într-o după amiază de weekend. Atunci când am ales să vizităm Muzeul Chihlimbarului aflat în localitatea Colți, din județul Buzău.

Ce am admirat aici? Pepite de chihlimbar, bijuterii (cercei, inele, pandantive, şiraguri de mărgele etc.), dar și unelte de extracție și prelucrare a chihlimbarului, precum strung din lemn, lămpaşe, ciocane, târnăcop). În expoziție se găsește și un set de bijuterii din chihlimbar oferite în dar Elenei Ceaușescu, de locuitorii din zonă, în anul 1987.

Interesant că aici mai sunt expuse flori de mină, exponate de paleofaună, din patrimoniul Muzeului Județean Buzău, precum femurul unui mamut, care a trăit acum 2,5 milioane de ani pe teritoriul județului Buzău. Există chiar și un loc dedicat ,,Grotei Nucu-

Bozioru”, monument unic al artei preistorice din spațiul țării noastre. Tot în acest muzeu unicat în România am aflat că prima mină de chihlimbar a fost deschisă în zonă în anul 1927, de inginerul Dumitru Grigorescu, iar comuna Colţi a fost singurul loc din lume unde ambra s-a extras, la nivel industrial, din mine subterane. Din nefericire, afacerea inginerului Grigorescu a falimentat în anul 1937. Ulterior, ambra s-a mai extras doar sporadic, până în anul 1943. La naţionalizarea din 1948, minele au fost închise. Astăzi, unii localnici, mai norocoși, care cunosc drumul spre fostele galerii, mai găsesc, uneori, ambră.

• Ce este chihlimbarul? Este o rășină de pin fosilizată timp de milioane de ani, ce are diferite culori: galben ca mierea, brun-roșcat sau verde-negru.

Muzeul, organizat într-o casă țărănească din Colți, are și un magazin de suveniruri, de unde vizitatorii pot achiziționa diferite obiecte. ” SURSA

N.R.: Cel mai mare chihlimbar din lume (3840g) a aparținut muzeului adus de o localnică și pe care l-a folosit timp de 20 de ani să sprijine o ușă care nu stătea deschisă. Acum aici mai există doar poza și povestea ghidei, chihlimbarul fiind donat Muzeului Județean Buzău.


MUZEUL VIITORULUI, DUBAI: „Nu vom trăi sute de ani, dar putem crea ceva care va dura sute de ani”


INSIDER: „Muzeul Viitorului, Dubai V-ați închipuit vreodată cum va arăta lumea peste 50 de ani? Cu ce mijloace de transport veți călători, ce surse de energie veți folosi, cum vor schimba robotica și inteligența artificială domenii precum sănătatea, educația, genetica? Ei bine, răspunsuri la aceste întrebări și multe altele le oferă Muzeul Viitorului, deschis la finele lunii trecute, în Dubai, pe care am avut șansa să-l vizităm la doar trei săptămâni de la inaugurarea sa. Am avut noroc cu achiziționarea biletelor! De ce? Fiindcă în momentul când am hotărât să le cumpărăm on-line, singurele locuri disponibile erau peste o săptămână, ce coincidea cu ultima zi de sejur în Dubai. Am plătit circa 180 de lei/bilet (145 de diharmi) și nu am regretat deloc acești bani! Deoarece începând de la construcție, o minune inginerească, zona din jurul ei, minunat amenajată, acces, lifturi, spații expoziționale, totul este realizat în așa fel încât să te simți în viitor.

Muzeul, în formă de tor, are o structură cu șapte etaje (circa 77 de metri înălțime), fără stâlpi de susținere, bazându-se în schimb pe o rețea de grinzi diagonale, care se întinde pe o suprafață de 30.000 mp. Fațada, din oțel inoxidabil, este decorată cu citate în caligrafie arabă. Ce anume? Este vorba de trei citate din șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, vicepreședinte și prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite: ,,Nu vom trăi sute de ani, dar putem crea ceva care va dura sute de ani”; ,,Viitorul va fi pentru cei care îl vor putea imagina, proiecta și construi, viitorul nu așteaptă, viitorul poate fi proiectat și construit astăzi”; ,,Secretul reînnoirii vieții, al dezvoltării civilizației și al progresului umanității este într-un singur cuvânt: inovația”. De fapt, scopul acestui muzeu este de a promova dezvoltarea tehnologică și inovația, în special în domeniile roboticii și inteligenței artificiale (AI).
În interior, vizitatorii sunt duși într-o călătorie către anul 2071, care va fi centenarul fondării Emiratelor Arabe Unite. O componentă importantă a muzeului este călătoria în spațiu și modul în care putem valorifica călătoria în spațiu. De asemenea, se pune accent pe prelevarea de ADN și genetică la unul dintre etajele muzeului. Am fost conduși într-un spațiu întunecat, iluminat de coloane de cilindri de sticlă minuscule, cu ADN-ul iluzoriu al animalelor și speciilor care au dispărut, inclusiv ursul polar al cărui habitat arctic este în prezent amenințat de încălzirea temperaturilor.

Foarte mult ne-a plăcut de „Aya”, ghidul creat cu ajutorul inteligenței artificiale, care ne-a invitat să experimentăm călătoria spațială, parcuri eoliene și o lume alimentată de o structură masivă care orbitează în jurul Pământului, ce valorifică energia soarelui și o transmite către Lună. Așa-numitul Proiect Sol imaginează luna acoperită de nenumărate panouri solare care direcționează acea energie, mai apoi, către Pământ, unde umanitatea prosperă și biodiversitatea planetei include specii inovatoare de plante rezistente la foc. Muzeul prevede că proiectul energetic colectiv al umanității este condus de o stație spațială numită OSS Hope, același cuvânt în arabă pe care Emiratele Arabe Unite și-au numit misiunea din viața reală, culegând date din atmosfera lui Marte . Anul trecut, Emiratele Arabe Unite au devenit prima țară arabă care a lansat o misiune interplanetară funcțională.
De remarcat că noul muzeu a obținut statutul LEED Platinum, un rating la nivel mondial rezervat celor mai eficiente din punct de vedere energetic și design-ului de mediu.
Cum am ajuns la muzeu? Cu metroul, linia roșie, până la stația Emirates Towers. Text: Karina Vișan/
Foto: Rareș Vișan/ #hailadrum” SURSA

ARHIVĂ: TURISM: Călătorie în viitor: Emiratul Dubai creşte într-un an cât altele în 10, 100 sau 1000?


MĂNĂSTIREA DERVENT: „Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Crucile ce cresc singure din Pamant și Izvorul Tămăduirii.”


INSIDER; „Vă invit la Mănăstirea Dervent, loc de închinăciune și de vindecare trupească și sufletească. Este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Galița, comuna Ostrov, județul Constanța. În apropierea mănăstirii se află cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (secolul al X-lea), considerată de către mulți cercetători ca fiind vechea cetate Vicina.

Sunt 3 lucruri ce definesc faima acestei mănăstiri: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Crucile ce cresc singure din Pământ și Izvorul Tămăduirii. Hramul Bisericii este Sfânta Cuvioasă Parascheva, Izvorul Tămăduirii, prăznuit pe 14 octombrie. Mănăstirea Dervent oferă călătorilor prin Dobrogea masă și găzduire pentru o noapte în arhondaric, fără taxă, cu condiția respectării unor reguli de bunăcuviință într-un lăcaș sfânt, prilej de rugăciune și de vindecare pentru sufletele în căutare de liniște, tihnă și sănătate.

Mănăstirea Dervent este locul în care crucile cresc din pământ singure iar oamenii bolnavi își găsesc aici tămăduirea. În perioada împăratului Dioclețian, pe locul unde acum se află biserica mănăstirii Dervent au fost martirizați patru creștini. De atunci au fost păstrate patru cruci care au puteri tămăduitoare. În pronaosul bisericii se află Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în partea stângă, pe un iconostas din lemn, pe sub care putem trece, cerând ajutor și mijlocire către Isus Hristos. Multe minuni se spune că s-ar fi înfăptuit aici. Elementul miraculos care atrage însă credincioșii în zonă sunt, cum spuneam, cele patru cruci ce au puteri tămăduitoare și Izvorul Tămăduirii, izvor aflat la circa 200 m de biserică. Acest izvor ar fi țâșnit atunci când Sfântul Andrei, care propovăduia Evanghelia în aceste locuri, a lovit cu toiagul de pământ pentru a găsi apa. Se spune că a și botezat primii creștini de prin Dervent aici.

Povestea Crucilor: Pe la sfârșitul secolului I după Hristos, Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat la apostolie, în misiunea sa creștină ajunge să-l propovăduiască pe Hristos în Scythia Minor, adică în Dobrogea noastră de astăzi, care în acea vreme făcea parte din Imperiul Roman. Credința creștină era interzisă în acele vremuri.

Sfântul Apostol Andrei ajunge să propovăduiască Evanghelia lui Hristos și în Scythia Minor, găsindu-și un adăpost într-o peșteră aflata la 37 km de mănăstirea Dervent, pe raza comunei Ion Corvin, unde astăzi este închinată o mănăstire în cinstea si in amintirea Sfântului Apostol Andrei, încreștinatorul României. Mai târziu opera misionară a Sfântului Apostol Andrei va reveni unor ucenici ai Sfântului, un preot si trei fecioare care vor veni în marea cetate Dervent la Dunăre să-l mărturisească pe Hristos. Ajunși aici cei patru sunt prinși și condamnați la moarte, după ce fuseseră sfătuiți să se lepede de Hristos. În momentul martirajului, tradiția acestui Sfânt Lăcaș ne spune că ei erau așezați astfel: Preotul se afla pe locul în care se află acum Crucea Sfânta din absida stânga a bisericii, crucea făcătoare de minuni și tămăduitoare iar cele trei fecioare se aflau în fața bisericii, mai precis în fața Sfântului Altar. Văzând că nu pot fi determinați să-și renege credința lor adevărată, Sfinții Martiri au fost chinuiți groaznic. În final preotul a fost jupuit de viu și spânzurat pe o cruce de lemn cu capul în jos, iar celor trei fecioare li s-au scos ochii, li s-au smuls unghiile de la mâini și de la picioare iar după aceste groaznice chinuri trupurile acestor Sfinte Mucenițe au fost tăiate în bucăți. Trupurile acestor Sfinți au fost aruncate în Dunăre, după ce au fost arse pe rug ca să nu le venereze creștinii aflați în cetate, să nu venereze rămășițele, Sfintele Moaște care au mai rămas. Pe locul unde au fost ei martirizați tradiția ne spune că au crescut din pamant patru pietre în formă de cruce cu însușiri tămăduitoare și făcătoare de minuni care, de-a lungul veacurilor, s-au dovedit a fi vindecatoare de diferite boli sufletești și trupești.”

“Foarte mulți bolnavi aflați în suferințe, în primejdii și necazuri, cu diferite boli și fără nici o speranță au găsit alinarea în suferințe și tămăduirea, numeroși ologi, șchiopi, surzi, mulți care au venit aici cu credință s-au tămăduit, unii dintre ei și-au lăsat chiar bastoanele și cârjele în acest loc spre mărturie și spre încredințarea altor persoane că aceste Sfinte Cruci sunt purtătoare de har dumnezeiesc și tămăduitoare, purtătoare de leac, așa se mai numesc în popor. SURSA

ARHIVĂ: PEȘTERA SFÂNTULUI ANDREI: Binecuvântată de Apostolul lui Iisus, prima biserică creștină din România!


SAN DIEGO ZOO, SUA: Percy, porcul spinos, cea mai mare marionetă din lume


INSIDER: „Percy, porcul spinos este cea mai mare marionetă din lume și concepția sa a durat șase luni. Are o circumferință de aproape 12 metri şi 2.000 de plăci de spumă și un nas de mărimea unui Volkswagen. La bază este un gonflabil mare, cu adăugarea unei guri, a unui maxilar şi a ochilor mecanici. După botezul mediatic dintr-un parc din Los Angeles pe 1 martie a.c. Percy va merge pe coastă până la casa ei permanentă de la Grădina Zoologică din San Diego. Wildlife Explorers Basecamp este o zonă de 3,2 acri a grădinii zoologice menită să învețe familiile despre interacțiunile și interdependenţa oamenilor, plantelor, animalelor și habitatelor lor. Speciile prezentate acolo vor include o broască țestoasă, un ocelot, un caiman, un furnicar cunoscut sub numele de tamandua și, desigur, un porc-spic cu coadă prehensilă. SURSA

N.R.: Coada prehensilă este coada unui animal care s-a adaptat să prindă sau să țină obiecte. Porcul spinos, este un animal musculos, se cațără lent, dar sigur cu ghearele curbate, tălpile golașe și coada prehensilă, fără blană spre vârf. Ziua doarme într-o gaură, într-un trunchi de copac sau pe pământ. La apus, porcul spinos cu coadă prehensilă caută frunze, scoarţă de copac, fructe și lăstari şi ocazional animale mici. Areal: N și E Americii de Sud, Trinidad, Lungimea: 52 cm, Coada: 52 cm, Greutatea: 5 kg. DETALII


PARCUL POPORULUI, CRAIOVA: „Limpede cristal/ Sunetul de chitară/ Reverberează”


INSIDER: „O uriașă chitară plutitoare a fost montată pe lacul din Parcul Nicolae Romanescu. Chitara a fost construită în ultimele săptămâni, de către angajații Sectorului Mobilier Urban, din cadrul RAADPFL Craiova. Are 12 metri lungime și este rea lizată pe structură metalică, acoperită cu scândură celulară fabricată din lemn compozit.
Chitara plutitoare va integra și vechea pompă de apă de pe lac, astfel că întreaga construcție va putea fi admirată de pe maluri sub forma unui ponton cu fântână arteziană.” SURSA

N.R.: Chitara ori ghitara (pl. chitare, ghitare) este un instrument muzical cu coarde ciupite. Ea are un gât lung, delimitat cu ajutorul tastelor (en. frets), și o cutie de rezonanță ale cărei ambe fețe sunt plane. În lateral, se formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8.. Apariția chitarei constituie o invenție târzie, ce aparține de Renaştere (sec. XVI). În schimb, inventarea tehnologiilor fără de care nu s-ar fi putut realiza aceasta și construirea instrumentelor al căror descendent direct este, datează din timpuri mult mai vechi.

Erou al legendarului concert de la Woodstock din august 1969, Jimi Hendrix este considerat unul dintre cei mai mari chitarişti din istoria muzicii rock. La această „aură” de legendă a contribuit şi tragicul destin al muzicianului, care a murit ucis de abuzul de droguri şi alcool, la vârsta de 27 de ani. Cariera sa a durat doar patru ani,. James Marshall „Jimi Hendrix (născut Johnny Allen Hendrix; 27 noiembrie 1942 – 18 septembrie 1970) a fost un muzician, cântăreț și compozitor american. Anul acesta ar fi împlinit 80 de ani.

„Când puterea dragostei va copleşi dragostea putere, lumea cunoaște pacea.” (Jimi Hendrix)”

ARHIVĂ: VENEȚIA: „Vioara lui Noe”, ambarcațiune de 12 metri dotată cu strune și arcuș a pornit în concert pe canalele lagunei *** TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova


MELIKIS, GRECIA: Iubirea, scut împotriva Răului. Inclusiv al gloanțelor!


INSIDER: „,,Icoana Maicii Domnului împușcată cu 55 de gloanțe – PANAGIA MELIKIOTISSA _ este Făcătoare de Minuni. Această icoană se află în biserica din satul Melikis, în regiunea Imathia din Grecia. Pe data de 17 martie 1947, în timpul războiului civil din Grecia, aceasta Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a salvat satul și sute de persoane de la moarte. 55 de suflete împreună cu femei și copii s-au refugiat din calea militarilor în această biserică, pentru a se salva, dar au fost trădați. În dimineața zilei de 17 martie câțiva zeci de militari au încercat să spargă ușa bisericii, dar nereușind au început să tragă în ea, până au terminat cartușele. Apoi, au reușit să spargă ușa, și intrând în biserică i-au văzut pe toți cei ce s-au baricadat aici, vii și nevătămați. Toate gloanțele trase de ei în ușa bisericii, s-au oprit în icoana Maicii Domnului, fără să-i afecteze chipul Ei frumos și al Mântuitorului Hristos. Având în vedere faptul că această Icoană reapăruse în acest loc în acele vremuri grele, de război, a fost un semn clar că Bunul Dumnezeu nu i-a părăsit, iar Maica Domnului le-a salvat viața. Peste tot pe Icoana, cu excepția chipurilor, sunt urmele celor 55 de gloanțe. Indiferent de situațiile în care ne vom găsi în viata noastră, să nu disperăm, ci să cerem imediat ajutorul Maicii Domnului, care nu ne va lăsa. Cu Sfintele rugăciuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezu, Doamne miluiește – ne pe noi păcătoșii.SURSA

N.R.: Icoana Panagia Melikiotissa, dispărută mai mult de 50 de ani, a reapărut în acele vremuri tulburi, în mâinile noului preot paroh al Bisericii Sfânta Parascheva, părintele Gheorghe. Localnicii au considerat reaparitia icoanei ca pe un semn primit de la Dumnezeu, o dovadă a faptului că nu i-a părăsit. Aceștia mărturisesc că icoana până în ziele noastre este făcătoare de minuni. DETALII

ARHIVĂ: MINUNE: Cruce din lemn, neatinsă de incendiul de la Biserica Sf. Pantelimon din Bucureşti *** CLUJ-NAPOCA: „O icoană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Biserica „Învierea Domnului” plange de cinci zile” *** BOBOTEAZĂ: Minunea întoarcerii Iordanului în ziua Botezului Domnului – 18 ianuarie, după calendarul Iulian *** 7 CADRE: Cum apare Lumina Sfântă de la Ierusalim? Minunea filmată în 1994 de un medic devenit preot!