ION LUCA CARAGIALE: S-a exilat din „țara unde lingușirea și hoția sunt virtuți”. După un secol, 6 milioane de români gândesc la fel!

INSIDER: „,,Pentru nimic în lume n-aș părăsi acest colț de viață străină, pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit, aceleași mutre, aceleași fosile care conduc viața publică, otrăvindu-te numai cu privirile lor stupide și bănuitoare. Nu dragul meu, nu. M-am exilat și atâta tot. Aerul de aici îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei și nu am ce căuta într-o țară unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul vieții ,demne de compătimit” – îi scria marele Caragiale lui Vlahuță.
Off, maestre, câtă dreptate aveai atunci, cât de bine se potrivesc cuvintele tale și acum… Mai grav este faptul că în prezent, 6 milioane de conaționali au urmat aceeași cale.
Astăzi se împlinesc 170 de ani de la nașterea domnului Ion Luca Caragiale, regele dramaturgiei și teatrului românesc. RESPECT !!!” SURSA

N.R.: Acum 170 de ani, la 1/13 februarie 1852, se năștea în satul Haimanale scriitorul Ion Luca Caragiale. Prozator, dramaturg, jurnalist și poet, cariera lui literară este disputată încă între două superlative: acela de cel mai important autor dramatic român și acela de cel mai mare prozator al țării. Alături de Mihai Eminescu și Ioan Slavici a fost redactor al ziarului Timpul din București al Partidului Conservator. În 1905 se stabilește la Berlin unde va muri pe 9 iunie 1912. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București, lângă Eminescu, Coșbuc și Sadoveanu.

De o notorietate aparte s-au bucurat comediile „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D’ale carnavalului”, „Conu Leonida față cu reacțiunea” și volumul de proze scurte „Momente” (1901). După 1890 s-a arătat interesat de genul nuvelei naturaliste, care urmărea studierea științifică a individului, ilustrată prin „În vreme de război” sau „O făclie de Paște”. DETALII

ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce?