MATRIX VERDE: Grădină post-apocaliptică în buricul Bucureștiului. Natură moartă sau „După mine, potopul!”?
INSIDER: „Grădină post-apocaliptică. Mă gândesc că ăsta a fost conceptul după care autoritățile locale reamenajează spațiul verde din Piața Unirii, centrul Bucureștiului.
Altfel nu-mi explic brutalizarea singurelor insule de verdeață, super prăpădite oricum, și mizeria care le înconjoară.” SURSA
ARHIVĂ: MULCI SAU ANTIMULCI: În loc să hrănească solul îl contaminează cu microplastic. Câte-un pic, pic, pic, până când totul va fi acoperit cu plastic! OXO SUBSTITUT: Mâncăm plastic, ne îmbrăcăm în plastic, suntem de plastic. OXO SECTOR 6: Pe Bulevardul Iuliu Maniu, au scos pomii din rădăcini, așa înfloriți cum erau! OXO APĂRĂTORII PATRIEI: Pensionară (72 de ani) s-a așezat în fața tractorului să împiedice masacrarea spațiului verde! OXO SECTOR 3: Udaţi cu super-glue, 80% dintre copacii stradali s-au uscat. Aşteptăm alte fonduri europene? OXO ANTIFURT: Decoruri stradale lipite cu super-glue?! Acceptăm intoxicarea, dar să ştim şi noi! OXO VERDE DE BACĂU: “Sempervirescent. Se întreține cu mopul și ceva detergent ecologic”
ELBONS 4ZENN: Cvadriciclu electric, poate fi condus de la 16 ani dacă ți-ai economisit alocația de când te-ai născut!
INSIDER: „Maşina Electrică ELBONS 4Zenn este dotată cu un motor electric de 2000W și cu acumulator pe gel de 58Ah, 60 V, propulsează ELBONS 4Zenn până la viteza
maximă de 45 km/h și autonomie testată de 50-60 km.
Lungime – 230 cm; Lățime – 108 cm; Înălțime – 164 cm; Cauciucuri – 125/65 R12; Greutate: 325 kg.
Autonomia maşinii electrice poate varia în funcţie de condiţiile de trafic, temperatura exterioară, gradul de înclinare al drumului, gradul de încărcare al autovehiculului electric. Cu încărcătorul mobil în trei trepte de 8A din dotare, încărcarea acumulatorului se face între 6 și 8 ore, de la orice priză standard de 220V/ 10A
Dotările standard ale mașinii electrice ELBONS 4Zenn sunt: Regulator de viteză automat, Geamuri electrice uşi, Închidere centralizată, Display LCD – Afişaj digital info parametri, Cameră mers înapoi, Trapă superioară şi haion, Jante Aluminiu 12′, Daylight Lumini de zi, Radio cu MP3 şi USB, Priză 12V, Încălzire ventilată, Centuri de siguranţă.
Frâne cu disc – Frânare de la viteza maximă la 0 km/h între 5 și 8 m (în funcţie de încărcarea autovehiculului – greutate); Unghi urcare maxim 15 °.
Nr. locuri: 2 persoane adulte; Greutate Admisă 200 kg; Garda min. la sol: 120 mm; Şasiu: Metalic; Material caroserie: Plastic.
Vehicul electric cu un cost de întreţinere de 2.8 lei/zi* la 10.000 km/ an – *Calcul valabil pentru următoarele date: • 200 km / săptămână (4 lei cost/100km x 2 = 8 lei / săptămână) 8 lei x 52 sapt. = 416 lei/10.400 km; • 1 set cauciucuri la 3 ani = aprox. 190 lei/buc x 4 = 760 lei; • alte costuri = 300 lei / an
La aceste valori înseamnă că vă veţi încărca acumulatorul mașinii electrice de cca. 150-200 de ori pe an (la o autonomie de 60 km). Un acumulator standard gel are o durată de viată de aproximativ 600 – 800 de încărcări complete. La prețurile actuale (2021) un set de acumulatori are un cost aproximativ de 3000-3500 lei (ELBONS momentan nu comercializează acumulatori separați, dar se găsesc in comerț).
Maşina cvadriciclu electric uşor ELBONS 4Zenn este fabricat în China sub atenta noastră supraveghere, se asamblează parţial şi se verifică în conformitatea cu EEC-COC, de către BONASERV srl-Hărman-Braşov.
Poate fi condus pe drumurile publice din România cu permis categoria AM sau B1 de la 16 ani.
RABLA PLUS: *Ofertă specială destinată persoanelor fizice şi juridice prin Programul Rabla Plus 2020-2024, derulat de administrația Fondului pentru Mediu şi finanțat din Fondul pentru Mediu sub rezerva îndeplinirii de către client a tuturor condițiilor impuse de Ghidul PSIPAN 2021. Prețul include valoarea Ecotichetului – cu condiția casării unui vehicul vechi, (51.000 RON dar maxim 50% din valoarea vehiculului) pentru modelele electrice. Oferta este valabilă în limita stocului disponibil. Preț redus 3600 eur/ Preț întreg peste 7600 euro în funcție de model. SURSA
ARHIVĂ: ZEST: Prima mașină lansată în România care poate fi condusă de la 16 ani OXO SOLOWHEEL: Ultima invenţie în materie de biciclete. Acrobaţii pentru “sportivul” obişnuit!
VIITOR: „Umanitatea trece abia în clasa a VII-a, de la pubertate la adolescență.” Saturn revine pentru 4000 de ani!
INSIDER: „Ce ne spune despre noi Zodiacul (Marea Școală) și Sistemul Planetar (Mica Școală), și cum Soarele ne „pictează chipul bălai” – făcut din 4 elemente primordiale, în cantități variabile (Foc/Energie, Pământ/Materie, Aer/Intelect, Apă/Emoție) – prin „culorile” planetelor din „curtea școlii” noastre?
BERBEC (materializare prin Foc sub Marte), TAUR (suflet prin Pământ sub Venus), GEMENI (vitalitate prin Aer sub Mercur), RAC (acțiune prin Apă sub Lună/Terra), LEU (putere prin Foc sub Soare), FECIOARĂ (vitalitate prin Pământ sub Mercur), BALANȚĂ (suflet prin Aer sub Venus), SCORPION (materializare prin Apă sub Pluto/Marte), SĂGETĂTOR (mental prin Foc sub Jupiter), CAPRICORN (individualitate prin Pământ sub Saturn), VĂRSĂTOR (individualitate prin Aer sub Saturn), PEȘTI (mental prin Apă sub Jupiter).
Puterile Psihice (evoluție sub Uranus) și cele Morale (imaginație, visare, spiritualitate sub Neptun) sunt „profesorii ascunși” care sunt prezenți activ în destinele tuturor celor 12 arhetipuri de personalitate.
Mitologia greacă/romană ne poate spune mai multe despre „specializările profesorilor planetari” personificate prin arhetipurile zeilor. …În ultimii 8000 de ani am fost sub diverși „conducători nevăzuți” care și-au pus amprenta asupra epocilor mari – Hermes/Mercur (Forțe Vitale – Gemeni 6000-4000 BC), Afrodita/Venus (Forțe Sufletești – Taur 4000-2000 BC), Ares/Marte (Forțe Fizice – Berbec 2000-0 BC), Zeus/Jupiter (Forțe Mentale – Pești 0-2000 AD). Urmează „Epoca de Aur” prin întoarcerea lui Cronos/Saturn, regele titanilor, zeul Timpului, tatăl lui Jupiter (Forțe Individuale) – nu pentru 2000, ci pentru următorii 4000 de ani (Vărsător 2000-4000 AD + Capricorn 4000-6000 AD). …Apoi revenim din nou sub Jupiter (Săgetător 6000-8000 AD).
„Roata/Harta Norocului” este pusă în mișcare acolo unde Sistemul Planetar (Mica Școală) se întrepătrunde ciclic cu sectoarele stelelor fixe care alcătuiesc Zodiacul (Marea Școală). …Pentru a înțelege mai bine acest „Ceas Cosmic” al destinelor, să ne amintim că „Ceasul Solar” doar ne indică momentul zilei, fără să ne dicteze programul zilnic ales prin „liberul arbitru”, pentru care nu putem acuza astrele că au făcut alegeri în locul nostru.
La nivel planetar, după 2000 de ani, ne pregătim să terminăm Clasa Peștilor sub Jupiter și să intrăm în Clasa Vărsătorului sub Saturn pentru alți 2000 de ani. În sistem școlar/uman, am putea considera că umanitatea trece abia în clasa a VII-a, de la pubertate la adolescență. Vestea bună – toată lumea trece clasa, chiar și cei cu nota scăzută la purtare… Încurcate sunt căile Universului!”
ARAD: Statuia colorată a Sfântului Florian, patronul protector al pompierilor din Polonia și Austria
INSIDER: „Astăzi vom promova statuia Sfântului Florian din Aradul Nou!Monumentul Sfântului Florian, localizat pe str. A. M. Guttenbrunn, nr.135, la intersectia străzilor A. M. Guttenbrunn cu Zimbrului și perioada de atestare, anul 1869.
Monumentul îl reprezintă pe „Sf. Florian”, patronul protector al pompierilor; statuia este realizată din fontă turnată la Reşiţa la comanda familiilor Dambacher şi Sachs şi este acoperită cu pigmenţi de diferite culori, subliniind echipamentul unui legionar roman. Despre cel care astăzi este sanctificat cu numele de Florian, istoria ne spune că acesta a fost un cetățean roman ce a murit ca martir în anul 304, în Lauriacum (N.R.: acum localitatea se numește Lorch, Austria). Florian a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, fiind comandant al armatei imperiale în provincia romană Noricum. Pe lângă activitățile militare, el mai era responsabil și de organizarea brigăzilor de pompieri. Legenda spune că Florian a stins în mod miraculos un incendiu folosind un singur ulcior cu apă, astfel încât este deseori reprezentat purtând un ulcior sau o găleată.
Legenda spune că în anul 1792 s-a declanșat un mare incendiu care amenința cu distrugerea întregului cartier. Cei care erau prea slabi pentru a-și oferi ajutorul în acțiunile de stingere a focului, au fugit la Biserica din cartier și s-au rugat la Sfântul Florian. Scriptele atestă faptul că ploaia a fost cea care a contribuit la stingerea incendiului ce amenința întregul cartier. Din acel an, credincioșii romano-catolici din zonă se adunau în fiecare dimineață a zilei de 4 Mai pentru a asculta slujba de liturghie închinată Sfântului Florian, iar apoi plecau într-un convoi, conduși fiind de fanfara pompierilor în uniforme de paradă, la locul unde incendiul a fost oprit de ploaia salvatoare.” SURSA
N.R.: Statuia ridicată în dreptul acestei adrese este opera unui sculptor necunoscut. Aşezată pe un soclu înalt de 1, 70 m din gresie, decorat cu un cap de înger în miniatură şi două cruci ale Sf. Florian, statuia îl reprezintă pe Mucenicul Florian, patronul pompierilor și este una dintre puținele statui colorate reprezentându-l pe Sf. Florian în România. În afara statuii din Aradul Nou mai există şase statui ale Sf. Florian răspândite prin vestul României în Jimbolia, Turda, Carei, Zădăreni şi Sânpetru German dintre acestea doar cele din Zădăreni, Sânpetru și Aradul Nou sunt colorate. Statuia, de aproximativ 2 metri, este realizată din fontă turnată la Reșița și este aşezată pe soclul din gresie inscripționat cu anul și numele sfântului într-un chenar de tip romanic. Întreaga statuie este pigmentată în diferite culori care subliniază ținuta unui legionar roman.
În acele vremuri, când creştinismul abia se născuse prin sacrificiul Lui Iisus, Imperiul Roman urmărea eradicarea acestuia. Astfel, Aquilinus a fost trimis pentru a desfășura acțiuni de persecutare a creştinilor. Când acesta i-a ordonat lui Florian să ofere sacrificii zeilor romani conform practicilor religioase ale romanilor, el a refuzat. Drept urmare a fost bătut, torturat și executat prin înnecare cu o piatră legată de gât în râul Enns.
O altă legendă despre martirul Florian spune că acesta a fost condamnat la ardere pe rug de către Împăratul Diocletian, însă pedeapsa a suferit schimbări când Florian a provocat soldații romani să aprindă rugul spunând: „Dacă o veți face, voi urca la cer pe flăcări.” Luând aminte la cele spuse, în loc să-l ardă pe rug, soldații l-au biciuit, l-au jupuit de viu, l-au trecut prin foc și, în cele din urmă l-au aruncat în râul Enns cu o piatră legată cu o funie în jurul gâtului.
Se spune că după un timp martirul a apărut în viziunea unei femei pe nume Valeria și i-a cerut acesteia să-l înmormânteze într-un loc mai potrivit. Șase sute de ani mai târziu, cândva între 900-955, a fost ridicată o mănăstire în apropierea mormântului lui Florian, în jur dezvoltându-se și satul Sf. Florian. În cele din urmă trupul său a fost mutat la mănăstirea Sf. Florian, aproape de Linz. Sf. Florian a devenit şi patronul Poloniei în 1138, când Papa Lucius III a acceptat rugămintea Episcopului Cracoviei şi a trimis moaşte din trupul sfântului în Polonia. De atunci Sf. Florian a fost considerat patronul Poloniei, al orașului Linz și al pompierilor austrieci și polonezi. Curând după acestea un om a fost salvat dintr-un incendiu invocând numele Sfântului Florian, astfel încât numele acestuia a continuat să fie invocat împotriva incendiilor.
Sf. Florian este sărbătorit de către credincioșii catolici în 4 mai, data morţii sale. Până la instaurarea regimului comunist credincioșii catolici din cartierul Aradul Nou sărbătoreau ziua Sf. Florian împodobind statuia cu coșuri cu flori, asistând dimineața la liturghia Sf. Florian, după care plecau în procesiune înspre statuie, cântând un cântec specific de trei strofe, se rugau, iar la sfârşitul ceremoniei se trăgeau focuri de armă, iar florile erau împărțite oamenilor pentru a le duce acasă. Timp de 45 de ani tradițiile religioase au fost interzise, iar după căderea comunismului, datorită scăderii numărului etnicilor germani și a mediei de vârstă al acestora, procesiunea Sf. Florian nu a fost reluată. Cu toate acestea, credincioșii se roagă Sf. Mucenic Florian, patronul pompierilor și în prezent, aşa cum se rugau și în trecut, în cazul incendiilor și chiar al inundațiilor.
SOS-BUCUREȘTI: Cine a furgăsit statuia lui Corneliu Baba? Dacă o găsiți la fier vechi, dați un SMS la 113!
INSIDER: „Atenționare și rugaminte: săptămâna care a trecut, mi-a fost furată din curtea MAMCO, Intrarea Viitorului nr 4 (N.R.: București), de pe soclul pe care era pusă, o sculptură în bronz, portretul lui Corneliu Baba, autor Geta Caragiu. Dacă o zăriți pe undeva, la vreun punct de achiziție fier vechi, prin vreun târg sau oriunde altundeva, dați-mi un semn mie, fie direct fie aici sau anunțați cea mai apropiată circă de poliție. Vă mulțumesc și sper să fie găsită lucrarea!” SURSA
N.R.: „Fundaţia pentru artă modernă și contemporană Pavel Şuşară, cunoscută ca Muzeul pentru artă modernă şi contemporană Pavel Şuşară (MAMCO) îşi desfăşoară activitatea înt-un spațiu modern de circa 400 mp într-o vilă interbelică situată pe strada Intrarea Viitorului nr.4 sector 2, Bucureşti.
Deși spațiul a fost deschis publicului în anul 2018, au fost organizate zeci de evenimente: expoziții de artă plastică, lansări de film documentar, întâlniri cu publicul pe teme de istorie și de istoria artei, participări în cadrul NAG, lansări de emisiuni de timbre şi alte evenimente în parteneriat cu diverse instituții din România. Programul Fundației se centrează în special pe promovarea artei moderne şi contemporane româneşti, dar include în discursul său şi evenimente, expoziții de artă ale unor artişti străini, atâta timp cât opera lor intră în tipul de viziune curatorială care promovează arta fundamentată pe cercetare și pe meşteşug și nu este unul disolutiv şi propagandistic.
Pavel Şuşară (n. 29 decembrie 1952, Bănia, județul Caraş-Severin) este un autor, critic și istoric de artă, monograf, poet, publicist și scriitor român.” DETALII
Apelarea sistemului de urgență prin SMS la numărul 113 se poate realiza doar în rețelele de comunicații mobile Orange, RCS-RDS, Telekom, Vodafone.
Cadrul legal sus-menţionat a fost recent completat prin Legea nr. 132/2015 care introduce noţiunea de mesaj asociat unui apel de urgenţă, stabileşte numărul 113 ca număr unic pentru mesajele asociate apelurilor de urgenţă în reţelele publice de telefonie mobilă şi prevededrepturi şi obligaţii atât pentru utilizatori, cât şi pentru administratorul SNUAU şi furnizorii de servicii de telefonie mobilă destinate publicului.
EXPONATUL LUNII, MNIR: „Îndrăgostiții de la Gumelnița”, poveste de dragoste de acum 6000 ani și o replică (scara 1:1) pe care o poți ține în palmă ca într-un ritual de binecuvântare!
INSIDER: „O poveste de dragoste de acum aproximativ 6000 de ani – Pereche de statuete antropomorfe „Îndrăgostiții de la Gumelnița” 4200-3900 BC, eneolitic, cultura Gumelnița, exponatul lunii (lui Sfântul Valentin & Dragobete!) la Muzeul Național de Istorie al României.
În holul de la intrare, cam stingheră într-un colț și fără vreun afiș de atenționare, o ratezi cu siguranță la intrarea în circuitul muzeal. Dacă ai haine sau bagaje lăsate în dulăpioarele de la casa de bilete, o ratezi și la ieșire.
Perechea preistorică de îndrăgostiţi a fost descoperită, alături de un pandantiv din aur ce imită silueta umană, în timpul săpăturilor arheologice din 1960, coordonate de Vladimir Dumitrescu în situl eneolitic de la Gumelniţa (Olteniţa, jud. Călăraşi) – considerat de specialişti una dintre cele mai importante aşezări din perioada eneolitică din spaţiul est-european.
Piesa este cu totul specială, deoarece reprezintă unul din rarele cazuri de redare a cuplului bărbat-femeie din arta neo-eneolitică. Din punct de vedere morfologic, artefactul este o descoperire unică, una dintre creațiile originale ale civilizaţiei gumelnițene. Se remarcă maniera în care au fost înfăţişate cele două personaje și emoționează tandrețea dintre cei doi.
Cronologic, statueta se încadrează în a doua jumătate a mileniului V î.Hr. și aparţine culturii Gumelnița, una dintre cele mai complexe şi mai interesante civilizații ale epocii neo-eneolitice din Sud-Estul Europei.
Piesa a fost realizată din lut, modelată manual de artizanii preistorici, decorată cu incizii și perforații, arsă pentru a-i spori rezistența, apoi pictată cu alb și roșu, pigmenți care s-au păstrat doar în mică măsură și pe anumite porțiuni. Înălțimeꓽ 6,8 cm.
O replică a acesteia a fost creată special și este disponibilă pentru publicul vizitator, pentru cei care doresc să cunoască mai îndeaproape piesa, să interacționeze cu ea, să observe anumite detalii, s-o atingă.
Micro-expoziția va fi accesibilă publicului până la sfârșitul lunii și va putea fi vizitată la Muzeul Național de Istorie a României, de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.” SURSA
ARHIVĂ: OLTENIȚA: “Muzeul Gumelnița din orașul unde nici un turist nu a ajuns vreodată”
BASARABOVO, BULGARIA: Pe urmele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
INSIDER: „La Basarabovo, pe urmele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
Doar vreo 90 de kilometri despart satul bulgăresc Basarabovo, unde s-a născut și trăit Sfântul Dimitrie cel Nou (proclamat ocrotitor al Bucureştilor în anul 1792), de Capitală. Un loc care ne-a atras nu doar prin frumusețea Mănăstirii ,,Sfântul Dimitrie cel Nou”, singurul lăcaș de cult rupestru încă activ din Bulgaria, ci și prin farmecul și liniștea acestuia. În pofida vremii capricioase, ne-am lăsat purtați pe treptele din piatră, sculptate în stâncă, de poveștile referitoare la harul divin al Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), care a trăit în perioada Imperiului româno-bulgar, în condiții modeste, ca păstor sau văcar. Vizita de la Basarabovo este redată în partea a doua a vlogului de călătorie (N.R.: min 13.15).
Se spune că, într-o zi, păscându-şi animalele pe malul râului de lângă sat, Sfântul a călcat din nebăgare de seamă un cuib de pasăre, cu pui golaşi în el. Simțindu-se vinovat pentru moartea puilor, Dimitrie s-a pedepsit, hotărând să umble desculț pentru trei ani, în semn de căinţă. Mai târziu, s-a retras într-o peşteră, unde şi-a trăit restul zilelor în post şi rugăciune. Moaştele sale au fost descoperite printr-o copilă bolnavă. Aceasta a avut o revelaţie, Sfântul Dimitrie Basarabov arătându-i-se în vis şi spunându-i: ,,Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui”. Şi într-adevăr, trupul Sfântului Dimitrie a fost găsit în apropierea unui râu, fiind depus în biserica din actualul sat Basarabovo.
Mai târziu, în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), generalul rus Petru (Piotr) Saltîcov a intenţionat să trimită moaștele în Rusia. Dar, la insistențele negustorului român Hagi Dimitrie și ale Mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti, le-a dăruit poporului român. În 1774, osemintele Sfântului Dimitrie Basarabov au fost așezate în Catedrala Patriarhală.
Domnitorii Țării Românești au apelat la puterile Sfântului în numeroase ocazii, moaștele sale fiind scoase în procesiune prin Bucureşti de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră, și i în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru a aduce ploaia.
Așadar, mult mister, multă credință și frumusețe spirituală învăluie Mănăstirea Basarabovo. Un loc prea mare pentru cuvintele mele mici, mult mai impresionant decât umilele fotografii pe care le-am făcut la mijloc de februarie. Descoperii-l și voi, pas cu pas, și nu veți regreta!” SURSA
N.R.: Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul spiritual al orașului Bucureşti, este prăznuit pe 27 octombrie, prilej de pelerinaj la moaștele acestuia în Catedrala Patriarhală din Dealul Mitropoliei al credincioșilor din întreaga ţară.
GHID PRACTIC, MNIR: Cum să reproducem „Domnișoara Pogany” de Constantin Brâncuși din pastă sărată. Bibelou, mărțișor sau gustare!
INSIDER: „Dragi prieteni, Vă propunem un atelier de joacă de acasă, pentru cei mici, dar nu numai, creat de către colegele noastre care se ocupă cu educația muzeală: cum să reproducem, din pastă sărată, frumoasa sculptură
„Domnișoara Pogany”, realizată de către Constantin Brâncuși, de a la cărui naștere se împlinesc astăzi, 19 februarie, 147 de ani. Urmăriți pașii de mai jos, succes și împărtășiți-ne realizările voastre! #MNIR #educațiemuzeală #muzeuldeacasă #muzeulaltfel” SURSA
N.R.: „Domnişoara Pogany, cunoscută şi sub numele francez Mademoiselle Pogány, este o statuie clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural national creată de Constantin Brâncuși în 1913. Numele provine de la pictorița maghiară Margit Pogány, pe care o cunoscuse în 1911. Tânăra i-a servit lui Brâncuși drept model în cele câteva luni cât i-a fost și iubită. Sculptura în bronz are dimensiunile: 43,8 cm x 21,5 cm și 31,7 cm diametru, se găsește la Museum of Modern Art (MoMA), New York.
Brâncuşi a creat cinci versiuni ale „Domnişoarei Pogany”, în decurs de 2 decenii: ghipsul iniţial datează din anul 1912; el a fost urmat de execuții în marmură şi bronz în anii 1913, 1919, 1931 şi 1933.
•,,Domnişoara Pogany I” din anii 1912-1913 există într-o versiune de marmură şi 4 versiuni de bronz cu zona părului patinată. Una dintre aceste versiuni în bronz se găsește la Museum of Modern Art (MOMA) din New York. Este socotită de critici drept unul dintre cele mai celebre şi cutezătoare portrete ale secolului al XX- lea. Opera reprezintă o nouă concepţie a portretului. Figura de o delicatețe extraordinară, cu ochi enormi ca de libelulă, este în același timp un portret şi efigia unei frumuseți încărcate de mister. Asemănarea cu fotografia pictoriței Margit Pogany este frapantă. Aceasta a vizitat atelierul lui Brâncuşi în 1910 sau 1911, iar după război s-a stabilit în Australia.
• „Domnişoara Pogany II” din 1919 este făcută din marmură cu vinișoare, fixată pe un soclu de piatră, care la rândul lui e aşezat pe trei socluri de lemn. Se află la Muzeul de Artă Modernă din Paris.
•,,Domnişoara Pogany III” din 1931 este executată în marmură albă pe un soclu de calcar şi lemn de stejar. Este ultima variantă în marmură. Nici acum Brâncuși nu renunță la mâini, deşi sunt sculptate într-un relief mai puțin adânc. Ochii dispar, fiind sugerați numai de arcada sprâncenelor. Portretul capătă o înfăţişare mai nobilă, mai austerǎ. Dan Grigorescu scria: „…Ochii aduc aminte de ochii Precistelor zugrăvite pe vechi icoane de tradiție bizantină. Părul modelului este strâns deasupra grumazului într-un coc dublu spiralat, ca un fel de mere de aur, iar pe gâtul ce coboară prelung, mâinile, alungite ca doi lujeri, se odihnesc într-un gest caracteristic. De o individualitate unică, portretul, asemănător modelului, degajă într-adevăr o vrajă halucinantă.”
•„Domnişoara Pogany IV” din 1933 este din bronz lustruit și are un soclu de piatră plasat pe un soclu de lemn. Este o versiune în bronz a variantei sculptate în 1919. Despre această operă Brâncuşi spunea: „Probabil că pot să mă gândesc la o interpretare încă mai bună. Cine poate spune că o operă de artă e terminată?”
„Domnişoara Pogany” I și III (din 1912 şi respectiv 1931) se află la Philadelphia Museum of Art din Philadelphia, Pennsylvania, SUA.
O replică a sculpturii „Domnișoara Pogany” a lui Constantin Brâncuși se află la Muzeul de Artă din Craiova. Este o piesă controversată, realizată în anii 1950 în matrița lui Constantin Brâncuşi, de către Octavian Moșescu, un fost ucenic al sculptorului. În anul 1976 lucrarea-replică a sculpturii „Domnişoara Pogany” a fost cumpărată de muzeu de la craioveanul Octavian Moșescu.
Piesa, turnată în bronz, valorează peste 2 milioane de euro și a fost revendicată în instanţă în 2012. După aproape un an de zile și cinci înfăţişări în instanţă, magistrații Secției Civile a Curţii de Apel Bucureşti au dat dreptate Consiliului Județean Dolj și Muzeului de Artă din Craiova în litigiul privind revendicarea lucrării.
Muzeul de Artă Craiova a obţinut în instanţă şi plata cheltuielilor de judecată. Soluția pronunţată în data de 19 aprilie 2013 de magistrații Curţii de Apel Bucureşti a fost că „respinge apelul ca nefondat. Obligă apelanta la plata sumei de 7.440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul Muzeul de Artă Craiova”. SURSA
ARHIVĂ: CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris OXO TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXO TEMPLUL LUI BRÂNCUȘI CRAIOVA: Ovoidul și Pasărea Măiastră interpretate la scară colosală!
CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris
Sărutul, 1907, Muzeul de Artă Craiova
INSIDER: „Primul SĂRUT e la Craiova. Circumstanțele în care Brâncuși și-a început experimentele legate de cioplirea directă, în piatră, au rămas învăluite în mister până azi. Ele au însemnat, în mod paradoxal, transformarea unei tehnici primitive în mijlocul de expresie al unei paradigme revoluționare în artă. De aceea, 1907, anul în care a cioplit primul Sărut este considerat anul de naștere al sculpturii moderne. Seria începută atunci, a continuat până în 1945, Brâncuși realizând mai multe versiuni în piatră ale temei, dintre care (a treia) cea din 1910, este singura în care trupurile gravate în bloc, într-o poziție ghemuită și unite în îmbrățișare, sunt reprezentate în întregime. În ciuda evidentei noutăți pe care o reprezenta, nu există date că ar fi făcut furori, în 1910 – când a fost expusă pentru prima oară la București (deși remarcată „simplitatea voită” și „caracterul misterios” al lucrării) – și nici ulterior, în 1912, când Brâncuși a prezentat al doilea Sărut, cel din 1908, în cadrul Salonului Independenților, la Paris.
Sărutul, 1908, fosta colecție Hester Diamond
„Sărutul” a căpătat o publicitate demnă de originalitatea sa, abia în 1913, la Armory Show (New York). Walter Pach a fost cel care l-a ajutat să ajungă peste ocean, realizând, în primă instanță, cât de mult exprimă această lucrare individualitatea creatorului ei: „Niciun indian n-ar putea fi mai simplu decât acest parizian sofisticat, care, dacă în timpul unei plimbări pe malul unui râu ar descoperi o piatră în care apa săpat o formă ciudată, s-ar simți dator să țină cont de ea atunci când, ulterior, o sculptează el însuși.”
Sărutul, 1910, cimitirul Montparnasse, Paris
Spre nemulțumirea sculptorului, nu originalul, în piatră, l-a reprezentat în expoziția americană, ci un mulaj în ghips (lucru valabil și pentru celelalte lucrări de la Armory, cu excepția „Fragmentului de tors feminin”, în marmură, care fusese în prealabil achiziționată de Arthur Davies, unul dintre organizatorii show-ului) și asta din cauza costurilor ridicate pe care le presupunea achiziționarea asigurării pentru transport și a taxelor vamale, pentru originale. Această versiune a intrat în colecția entuziastului Walter Pach.
Sărutul, 1916, Philadelphia Art Museum
Chiar și așa însă, reacțiile apărute în presă sunt dovada elocventă a spectrului larg de emoții pe care le-a trezit. Una dintre cele mai surprinzătoare descrieri este, în același timp, definitorie pentru genul de umor vehiculat de publicul american al vremii: „Sărutul lui [Brâncuși] – o adaptare a unor forme asiriene la un subiect contemporan – e extrem de amuzant, cele două fețe sunt atât de apropiate una de cealaltă încât aproape că poți acuza o violare a actului Sherman.” (articolul ”The Eccentrics on View”) – actul Sherman fiind o lege antitrust, deci care interzicea fuziunea unor companii, cu scopul creării unui monopol pe piață.
Sărutul, 1923, Muzeul Național de Artă Modernă, Paris
Când, peste puțin timp, o parte din expoziție a fost itinerată la Chicago, Sărutul a fost remarcat din nou: „Era acolo ceva apropiat de o sculptură căruia i se spunea „Sărutul Sufletului” (‘Soul Kiss’) în lipsa altui titlu. Pe tineri i-a făcut să chicotească, iar pe bătrâni să suspine. Era un bloc solid, vag sculptat sub forma a doua capete pătrate cu două perechi de brațe răsărite de nicăieri, împreunate pe după fiecare cap. Buzele le aveau, cum se spune în romane, literalmente „lipite”. Era, fără îndoială, cel mai lung și mai pasional sărut care există.” („Arta cubistă derutează mulțimile”, articol în Chicago Tribune, 25 martie, 1913)” SURSA
N.R.: Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România şi este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural naţional având dimensiuni 27,9 x 26,0 cm și 21,6 cm diametru. Sărutul face parte dintr-o serie de sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi începută în anii 1907-1908. Prima versiune, pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului monumental din Târgu-Jiu, este un exemplu timpuriu al stilului proto-cubist de non-reprezentare literală.
Versiunea Sărutului (din 1910) servește ca piatră funerară în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța și are 90 de centimetri înălțime, fiind cea mai înaltă lucrare din aceasta serie. În cei peste 100 de ani în care a fost expusă în cimitir, sculptura a fost relativ necunoscută, dar devenise un loc de pelerinaj pentru îndrăgostiții care cunoșteau povestea dintre Marbais și Rachevskaia. Comandată în 1910 de logodnicul ei (doctorul român Solomon Marbais pentru mormântul iubitei sale de origine rusă care se sinucisese, Tatiana Rachevskaia, 23 de ani) pentru suma modică de 200 de franci unui artist, pe atunci necunoscut marelui public. În același timp cu renumele creatorului ei, valoarea sculpturii a crescut până în punctul în care un expert a estimat-o între 40 şi 50 de milioane de euro. Moştenitorii defunctei. au făcut demersurile necesare pentru exportarea sculpturii în Rusia şi în 2006 a fost depusă o cerere la Ministerul Culturii cu scopul de a obţine un certificat de soatere de pe teritoriu. Statul francez s-a opus şi a înregistrat rapid sculptura monument istoric pentru a evita vânzarea ei.
Din 2018, sculptura a fost pusă la adăpost, acoperită cu o cutie din lemn, instalată de moştenitori. În decembrie 2020, ca urmare a unui hotărâri a Curţii Administrative de Apel din Paris, descendenţii au încercat să o recupereze ceea ce consideră ei proprietatea lor, fără succes însă. La începutul anului 2021 sculpturii i-a fost retras titlul de monument istoric de justiţia franceză. A urmat decizia Consiliul de Stat ţinând cont de natura inseparabilă a operei, care a fost achiziţionată special pentru mormânt. „Sărutul” face parte integrantă dintr-un edificiu indivizibil care constituie un monument funerar și opera artistului român Constantin Brâncuşi nu va putea fi desprinsă de pe piatra funerară.” DETALII
ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXO TEMPLUL LUI BRÂNCUȘI CRAIOVA: Ovoidul și Pasărea Măiastră interpretate la scară colosală!
BACĂU: Cine a făcut subiectele la limba română la Simulare Evaluarea Națională și de unde se trage?
INȘIDER: „În județul Bacău, simularea la r̶e̶l̶i̶g̶i̶e̶ limba română a avut un subiect greșit – întrebarea de la punctul 8 fiind de fapt: „Crezi că credința în Dumnezeu te ajută să iei notă bună la Evaluarea Națională dacă nu înveți?” Notă: pentru conformitate, găsiți bucata relevantă din textul 1 în foto 2.” SURSA
ARHIVĂ: EVALUARE NAȚIONALA: Absolvenții trebuie să mai facă multă școală până “să face” acordul cu “actele” OXO ȘCOALĂ EUROPEANĂ, DOLJ: Trimiterea dosarului și a unui memory stick prin poștă. Plus puterea cifrei 9! OXO FOAIE MATRICOLĂ: Cum se evalua un elev în 1940?
INTERBELIC: „Serviciul Maritim Român organizează o singură excursiune la New-York cu motonava Basarabia. Viza americană gratuită.”
INSIDER: „SERVICIUL MARITIM ROMÂN/ DIRECȚIUNEA LA BUCUREȘTI
Bulevardul Tache Ionescu No. 1-3/ Adresa Telegrafică SEMERE
Organizează o singură EXCURSIUNE la NEW-YORK cu motonava BASARABIA. Plecarea din Constanţa la 30 lulie sosirea la New-York la 11 August – plecarea din New-York la 20 August sosirea la Constanţa la 2 Septembrie. Viza americană gratuită.
Preţuri începând de la 21.000 LEI
INFORMAȚII LA: BIROUL DE CĂLĂTORI S. M. R. Bulevardul Tache lonescu No. BUCUREŞTI
SE TRIMIT ÎN TOATĂ ȚARA ARA PROSPECTE GRATUIT” SURSA
ARHIVĂ: MUZEUL MARINEI ROMÂNE: Vânt la pupă pe uscat, că pe mare doar bate vântul!
DON’T LOOK UP!:Asteroid cu un diametru de 1 m detectat de un astronom amator maghiar cu câteva ore înainte de impactul de la granița Franța-Anglia
INSIDER: „Mai ţineţi minte filmul „Don’t look up!”? Ei bine, s-a intamplat azi-noapte pe bune, între Franța și Anglia, când un asteroid de 1 metru diametru a fost detectat cu câteva ore înainte să intre în atmosfera terestră.
ESA (Agenția Spațială Europeană) a anunțat pe site evenimentul din timp, așa ca au fost destui care au stat târziu, până la 4 dimineața, să-l filmeze. Obiectul fiind foarte mic n-a prezentat niciun pericol pentru Pământ, dar a fost spectaculos ca foc de artificii, cu o tentă verzuie vizibilă.
Ce e interesant e că asteroidul a fost descoperit de un astronom maghiar, pasionat de vânătoarea de asteroizi, pe nume Krisztián Sárneczky. Observațiile au fost făcute din Ungaria, de la observatorul Konkoly din nordul țării. Imediat ce a fost clar că asteroidul e pe curs de coliziune cu planeta a fost alertata ESA, care a postat notificarea pe site. Predicția asupra orei și locației impactului a fost foarte bună, motiv pentru care avem atâtea filmări din Anglia și Franța.” SURSA
COMUNA GOIEȘTI, DOLJ: Biserica Înălțarea Domnului, primul dintre cele două situri de epifanie din județ, un fel de Mecca a Olteniei pentru mai multe generații, de 100 de ani lăsată în paragină!
INSIDER: „Expediție în fostul sat „Crucile”, actual Gruița, din comuna Goiești, unde Biserica „Înălțarea Domnului” este unul dintre cele două situri de epifanie din județul Dolj (N.R.: al doilea este la Maglavit). Precum spune legenda: „Radu Ciobanu păzindu-și turma de oi prin locurile acestea, pe unde atunci era numai pădure seculară, a adormit sub niște copaci și în vis i s-a arătat îngerul care i-a zis „să faci Biserică!”. Dar mai înainte a cioplit 40 de cruci din trunchurile copacilor. Biserica a fost construită între anii 1751-1753 și timp de câteva secole a fost o Mecca a Olteniei.
Din anul 1922 a început părăginirea, acest proces agravându-se după anul 1941 odată cu depopularea constantă a satului Crucile. În urma cutremurului din 1977, construcția bisericii a suferit grave degradări.
onstrucția bisericii actuale, cu două turle, cu ziduri groase de circa jumătate de metru, cu fațada în stil brâncovenesc, mai există încă în picioare, cu interiorul dărăpănat și crăpat, cu turlele sparte, dezvelite, dar în picioare.
Pereții bisericii sunt foarte bogat ornamentați cu picturi religioase, cu imagini de ctitori, sfinți, inclusiv macheta bisericii la înălțarea ei, oramente vegetale si motive geometrice, repetate, totul de foarte buna calitate.
Zidurile groase și crucile făcătoare de minuni se află încă în ea, cruci pe care nu îndrăznesc nici răufacatorii să le distrugă sau să le fure.” SURSA
ARHIVĂ: MIRACOLUL DIN MAGLAVIT: Ce nu ar fi reușit Petrache Lupu fără Gigi Becali? Și invers!
STOP CORUPȚIEI: Șpăgari în euro la Stomatologie în UMF Timișoara
INSIDER: „Medici de la UMF Timișoara care primesc mici gesturi de recunoștință din partea studenților.
Afișele au fost lipite prin zona centrală a orașului și pe străzile din preajma universității.
LE: pare că este vorba de o schismă în interiorul Colegiului Medicilor Stomatologi și că grupările care își dispută conducerea filalei locale se sabotează în diverse moduri. Mai exact, la Timișoara există „Colegiul” dr Delia Barbu, care pare că a fost ales în mod democratic, și „Colegiul” dr Cosmin Sinescu, profesor de propedeutică la UMF Victor Babeș Timișoara, validat de la centru (de la București, cu concursul dr. Ecaterina Ionescu, profesoară la UMF) și nr 2 pe lista de mai jos. Deci dacă DNA și alte instituții vor să-și facă treaba, e destul de simplu cui trebuie să se adreseze.
Colegiului Medicilor Stomatologi din România este instituția de care depinde obținerea avizului de liberă practică. Iar doctorița Ionescu este considerată mână forte care ar “controla întregul sistem medical dentar.” SURSA
GUSTAV KLIMT: Deificarea femeii care plămădește viață, vârful de gamă al speciei umane
INSIDER: „Intru apăsat de rucsac și de vinovăție. Că asta e vinovăția, un rucsac încărcat, plin cu remușcări, care-ți apasă umerii în jos și-ți coboară privirea. Patru ochi mă urmăresc fugitiv, cei dublați de ochelari, ai doamnei în etate, se scufundă în ochii puștoaicei și-i transmit liniște, aproape că aud cuvintele șoptite între cele două, lasă-l, e benign, își învârte un timp pe-aici habitusul și pe urmă pleacă, nu face rău nimănui.
Dar nici nu cumpăr.
Sunt hoțul de cărți.
Mă rotesc nițel pe la parterul librăriei, pe lângă mine ciripesc două cucoane căutând un cadou pentru o aniversare, un prof universitar cu pălărie neagră și cravată de mătase își plimbă printre romane clasice servieta de piele (doldora, desigur, de disperări studențești), dacă l-aș urmări puțin aș putea deduce catedra la care predă, dar sunt nerăbdător, urc repede la mezaninul librăriei pe o scară elicoidală și amețitoare, e acolo un colț dumnezeiesc, un limb cu efect sedativ, niște bănci de lemn drept în fața rafturilor cu cărți de artă, îmi arunc rucsacul pe băncuță, ce să fur azi, azi ce fur? Din stânga mă fixează ochiul ciclopic al unei camere de supraveghere, sunt hoțul de cărți, sunt exploratorul cu flintă în jungla cu ochi fosforescenți și mârâituri terifiante, sunt dervișul cu tălpi goale pășind printre dunele aprinse de soarele sudului, în căutarea izvorului cu apă bună de îmbrățișat, sunt hoțul de cărți.
Și cărțile încep să se foiască emoționate pe rafturi, aplaudându-mă din coperți, ca niște sclave lingușitoare într-un forum antic, ia-mă acasă pe mine, eu sunt mai frumoasă, eu sunt mai înțeleaptă, eu sunt exact ce-ți dorești, cunosc zbaterea asta din biblioteca mea, aflată în expansiune imperialistă decenii, trece acum printr-un proces de decimare crudă, în fiecare vară cărțile mele dau examen de supraviețuire, fiecare e pipăită, mirosită, purtată pe la nas cu ochii închiși, mă inundă uneori amintiri copleșitoare, emoții scoase din sertarele cele mai intime ale memoriei mele, le pun deoparte, altele și-au pierdut pielea frumoasă, cuvintele lor s-au veștejit și când le deschid coperțile îmi cad pe pulpe maldăre de vocabule fosilizate, petrificate, de tine, regret, ne despărțim, tu o să pleci la o bibliotecă publică să mai bucuri și pe alți păcătoși ca mine, și când îți va fi dor bate din coperți și voi veni să ne mângâiem cu amintirile, am trăit frumoase clipe împreună, dar să fim realiști, da?
Ești o carte și rolul tău e să curgi prin lume, să fii apă și mâncare săracilor lumii ăsteia, să fii dor și vis, și uite-așa biblioteca mea de suflet, contractată la sub o mie, continuă să se micșoreze și să se limpezească, cum se face diamantul din cărbune, cu căldură și presiune, în subsolul de sub coasta mea, acolo unde se zbat vulcanii a dor și rost.
Îmi scot flaconașul cu spirt, rămas din vremurile apocalipsei pandemice în buzunarul rucsacului și-mi curăț atent palmele și mai ales buricele degetelor, sunt un tâlhar de artă, consimt, dar unul care se descalță în simeză să nu păteze covorul, că nimic nu mi se pare mai blasfemator ca o planșă cu amprente umane, albumul e greu ca plumbul, foile miros înnebunitor a proaspăt și-a cerneală, Gustav Klimt să fie azi.
L-am iubit din adolescență, când am ajuns prima dată în Oradea și-am descoperit Art Nouveau și profesoara de literatură cu care eram, profitând de solul proaspăt arat al minții mele nubile, ne-a aruncat acolo semințele alea strălucitoare, Klimt, zice, și fenomenul secesiunii vieneze, niște rebeli ca voi care au schimbat lumea și au umplut-o de îndrăzneală, atât a fost destul, că un profesor bun nu e coafor de minți tinere, e semănător de visuri.
Profund erotic, în ciuda miticismului de camuflaj, zeități păgâne își plimbă coapsele sub degetele mele degresate corect, dar cel mai mult la el îmi place motivul femeii gravide. Cred că e primul care a descoperit deificarea femeii care plămădește viață, care i-a sculptat un piedestal decent, că în fiecare oraș și târg ar trebui să așezăm o statuie a unei femei gravide, când mă întâlnesc pe stradă cu câte una mă dau cutremurat la o parte și-mi vine să mă închin, că femeia e la capătul creației, vârful de gamă al speciei umane, după ce-a făcut-o Domnul meu s-a așezat pe-un scăunel, obosit și desculț ca Brâncuși în atelierul său, și-a zis da, asta da, e capo d’opera
a Genezei biblice, și pe urmă și-a luat ziua liberă săptămânală și nu s-a mai întors niciodată la bancul de lucru, delegându-i ei, femeii, miracolul genezei. Asta e femeia, coacționar al creației, delegatul lui Dumnezeu Atoatefăcătorul pe pământ și în cer.
Și momentul ăla când Klimt, zăpăcitul, s-a întâlnit cu Bizanțul, în biserica din Ravenna, când l-au izbit drept în ochi mozaicurile răsăritului și i s-a strecurat sub pielea inimii Înviatul meu, și i s-a umplut arta de cântarea lui Dumnezeu, și cum l-a purtat el, până la sfârșitul vieții, inconștient și beat de dor, pe făcătorul cerului și al pământului, c-așa-i spun și criticii de artă, Periodo d’Oro, ce miracol anonim și bun de pus în Evanghelii…
Și-mi plimb degetele flămânde pe planșe și picturi ca orbul care-și pipăie poteca, mai oftez o dată și-nchid albumul încet, ca pe ușa unei camere unde doarme un copil, să nu faci zgomot, să nu trezești duhurile întunericului și ale urâtului, și când ridic ochii îmi sare drept în suflet un Michelangelo, Doamne, ce dor mi-e de Florența pe care n-am văzut-o vreodată, că de-asta știu, ca David, că nu voi muri, ci voi trăi și voi spune poveștile Domnului, că n-am văzut Florența, și că dacă voi muri înainte de asta drumul meu spre cer va face escală pe-acolo, există Florențe prin care se strecoară sufletul spre Dumnezeul lui, Florențe și iubiri, amintiri onirice, că de-asta e Dumnezeul nostru al milelor, de-asta.
Când dau să ies, după o oră, cele două doamne tocmai s-au decis să cumpere pentru aniversare un stilou de pe capacul căruia îmi sare aurul lui Klimt în ochi.
Că nu voi muri. Voi trăi și voi povesti poveștile Domnului, nu voi muri.” SURSA
N.R.: Gustav Klimt (14 iulie 1862 – 6 februarie 1918) a fost un pictor simbolist austriac şi unul dintre cei mai importanți membri ai mişcării Secesiunii Vienei. Klimt este remarcat pentru picturile sale, picturile murale, schițele și alte obiecte de artă. Subiectul principal al lui Klimt a fost corpul feminin, iar lucrările sale sunt marcate de un erotism franc. Printre operele sale figurative, care includ alegorii și portrete, a pictat peisaje. Vocabularul vizual erotic al lui Gustav Klimt a atins apogeul în nudurile însărcinate, reprezentări ale feminității împlinite în picturile și schițele sale, denumite „imnuri către viață”. Limbajul său este plin de ornamentații biologice care se amestecă în mozaicuri bogate, în aluzii și în potopuri de forme și de culori.
În anul 1883 frații Klimt au fondat la Viena, împreună cu Franz Matsch, propria lor şcoală de artă decorativă şi au primit comenzi din mai multe părţi ale Europei. Curând cei trei au plecat în Regatul României unde au executat lucrări pentru decorarea castelului Peleș din Sinaia.” DETALII
MARTIE 2023: „Meriți tot ce e mai bun/ Și ți-aș dărui și Luna/ Dar e criză, nu am cum/ Așa că iți dau fix….”
INSIDER: „Meriți tot ce e mai bun/ Și ți-aș dărui și Luna/ Dar e criză, nu am cum/ Așa că iți dau fix....”
🌸Ești o persoana cu simtul umorului si iti doresti ca personalitatea ta amuzanta sa se reflecte in cadourile oferite❓
🌸Mărțișoarele clasice ți se par banale și anoste ❓
🌸Anul acesta poți oferi un mărțisor haios și neconvențional ce va stârni reacții și va aduce zâmbetul pe buze.
🌸Cu siguranță va rămâne întipărit în minte si va crea o amintire ce va dăinui pentru mult timp.
✅Pret: 6.99 lei/ buc
➡️ Modalități de livrare:
✅Ridicare personală din sectorul 6 București
✅Livrare la domiciliu în Bucuresti -10 lei
✅Livrare la domiciliu in tara – 20 lei
✅Magnet de frigider -Martișor haios în formă neconvențională
✅Dimensiune – 6 cm X 9 cm
✅Material- ceramică
‼️ Martișoarele se fac la comandă așa că asigurate că le vei comanda din timp ‼️” SURSA
ARHIVĂ: 1 MARTIE: Heidi inventează mărțișoarul comestibil. Urmează șnurul! OXO 1 MARTIE: Mărțișoare plantabile – cu semințe de Nu mă uita, Lavandă, Garofițe, Gura Leului, Albăstrele și Maci OXO TEATRUL GRIVIȚA 53: Se construiește cărămidă cu cărămidă, zid cu zid și acum mărțișor cu mărțișor OXO DONORIUM: Mărțișoare pentru SuperEroi care salvează vieți. Donează sânge! OXO MĂRŢIŞOR: „Plumbul ignoranţei se transformă în aurul cunoaşterii şi al depăşirii
RELOCARE: Batman și-a luat buletin de Constanța
INSIDER: „Văzută prin Constanța, în fața unei spălătorii auto pe Bd. I.C.Brătianu.” SURSA
N.R.: „Batman este un personaj ficțional, un super-erou creat de către artistul plastic Bob Kane şi scenaristul de benzi desenate, Bill Finger. Personajul a debutat în Detective Comics #27 (mai 1939) și de atunci a apărut mai ales în publicații deținute de DC Comics. Inițial i se spunea „Bat-Man”, mulți numindu-l şi în prezent „The Batman”, mai fiind cunoscut ca şi „Cruciatul cu mantie”, Cavalerul negru” și „Cel mai bun detectiv al lumii”, printre alte titluri.
În versiunea originală a poveştii şi majoritatea celor repovestite, identitatea secretă a lui Batman este Bruce Wayne, un milionar în USD (mai târziu miliardar), afemeiat, american, industrialist şi filantrop. Fiind martor la uciderea părinţilor săi atunci când era copil, el jură că se va răzbuna pe răufăcători, un jurământ solemn care este egalat numai de măreția idealului său de justiție. Wayne se antrenează atât fizic cât şi psihic, realizându-şi un costum care are ca temă liliacul, el dorind să fie considerat drept un simbol al dreptății.
Batman este legiuitorul oraşului american ficțional, Gotham, asistat de variate personaje adjuvante, incluzându-l pe partenerul său în combaterea nedreptății, Robin, majordomul său Alfred Pennyworth, comisarul poliției Jim Gordon, şi ocazional eroina Batgirl. El se luptă cu foarte mulți răufăcători cum ar fi: The Joker, The Penguin, Riddler, Two-Face, Poison Ivy şi Catwoman.
Spre deosebire de alți supereroi, el nu posedă nici o putere fantastică; îşi folosește numai intelectul, abilităţile de detectiv, ştiinţa şi tehnologia, averea, puterea fizică, abilitățile în artele marţiale, voinţa de fier, frica și intimidarea în continua sa luptă cu lumea răului.” DETALII
ARHIVĂ: EROI SUB ACOPERIRE: Batman a parcat la Casa Poporului. OXO JUCĂRII CU VIAŢĂ: Fulger McQueen, pe străzile Capitalei. Toţi rămân blocaţi când o văd la semafor! OXO DEATH RACE: Dacia Apocalipsei gata de start OXO TRABANT FUN CLUB: Bucșă din Cars e originar din Romania, de pe lângă Pitești
PERMIS DE BICICLIST: Dacă nu pedalezi în casă, curte ori pe câmp, trebuie să cunoști legislația rutieră, să ai stop, far și alcoolemia sub 0.4g/l.
INSIDER 1 : „Pe timpul lui Nicolae Ceaușescu, în România era obligatoriu inclusiv să îți înmatriculezi bicicleta.” SURSA
INȘIDER 2: „În Germania (N.R.: Olanda, Austria, etc), copiii în clasa a 4 a fac curs, învață regulile de circulație, apoi fac practică cu un polițist și test.”
Testul constă în probă scrisă și testare practică şi dacă îl trec, primesc permisul pentru bicicletă.” SURSA
N.R.: Articolul 161, cu amendă de la 6 la 8 puncte amendă, de la 870 de lei până la 1160 de lei. Biciclistul nu are voie să circule dacă a băut alcool. Aşa cum nu are voie nici șoferul. Diferenţa este că la o concentraţie mai mare de 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat (minim 0,80 g/l alcool pur în sânge), la şofer vorbim de infracţiune. La biciclist este doar contravenţie. Biciliştii sunt testaţi obligatoriu şi când sunt implicaţi în evenimente rutiere, accidente soldate cu victime”.
„SĂ BEM PENTRU LESLIE”: Andrea Riseborough cea mai frumoasă și dramatică ființă alcoolică de pe ecran. Fuga în alcool ca spre o ultimă speranță – ultimul rai al celor deznădăjduiți și singuri!
INSIDER: „Să bem pentru Leslie – geniala Andrea Riseborough. Am mai văzut filme cu alcoolici. Chiar anul trecut am avut „Încă un rând” (Another Round) cu inegalabilul Mads Mikkelsen. Dar nu. Ce face Andrea Riseborough în To Leslie este genial. Alcoolici din toate țările, uniți-vă! în jurul ei. Și nu ratați filmul.
Eu mereu spun că bețivanii cartierelor, orașelor și satelor sunt ultimii oameni – îi numesc îngeri, îngerii decăzuți ai cartierelor – pentru că sunt singurii care mai dau direcție de sens și speranță, prin starea lor de deznădejde, în această lume total golită de sens. Ei ne reamintesc despre lucrurile care contează cu adevărat în viață. Andrea Riseborough în To Leslie devine etalonul în acest sens.
Știam despre aptitudinile ei complexe, o admiram – dar după acest rol nu voi scăpa nimic în care va juca ea. E ceva ce rar vezi. Face un rol care o duce sus de tot în breasla ei. O clasicizează. Andrea Riseborough cea mai frumoasă și dramatică ființă alcoolică de pe ecran – plină de speranță. Ochii ei triști și când zâmbesc te bagă în depresie. Fragilă precum un copil dar cu o energie inepuizabilă. Și te trece printr-o gamă de emoții teribile: de la disperare, deznădejde, rușine, vină până la speranță și bucurie.
Puterea ei de a scoate toată rușinea și vinovăția umană în puținele clipe mahmure de trezie: devastator. Sfâșietor – dramatic toată tragedia care vine peste ea și pe care o aduce acest tip de dependență. Fragilitatea imensă a celui dependent. Și fuga în alcool ca spre o ultimă speranță – ultimul rai al celor deznădăjduiți și singuri. Alcoolul ca o dependență dar și ca o formă de a vindeca, de a părăsi corpul, rușinea, neputința. Alcoolul – ultima speranță a celor deznădăjduiți. Nădejdea bolnavă, vindecarea care omoară și aduce suferință. Dependența care aduce o violență totală și o tragedie fără margini.
Nu recomand filmul celor prea sensibili. E acolo o tristețe sfâșietoare – o dramă mai mult decât doar una personală. E drama unei societăți – alcoolicul ca indiciu al acestei drame sociale unde se vede atât de bine nevoia de plase sociale, de siguranță a familiei, prietenilor și a societății. Singur ești strivit.
ȘI revine în scenă – bunătatea celuilalt, generozitatea de a fi bun și a face ceva pentru celălalt. Orice stare de deznădejde poate fi depășită prin această bunătate, generozitate și ajutor oferit celuilalt căzut.
Alcoolicii sunt ca niște îngeri trimiși pe pământ să ne reamintească despre aceste gesturi aparent banale de care uităm: nevoia de celălalt și grija față de celălalt. Îngerii căzuți care ne arată fragilitatea umană. Filmul scoate în evidență imensitatea tragediei, felul în care afectează totul în jur o astfel de dependență și face apologia grijii față de cel în necaz. Nu banii rezolvă tot, ci oamenii. Apropos de bani: noua religie modernă. Filmul începe cum ea câștigă la loto o sumă mare. Nu o ajută ci o înfundă și mai tare în această dependență – nu acolo se află secretul. Banii nu fac decât să accelereze crizele – ca un drog care scoate tot ce e mai rău din oameni.
Mereu spun: gradul de dezvoltare a unei societăți este dat nu de bunăstare, de venit, de lucruri sofisticate și scumpe ci de felul în care avem grijă de cei fragili, căzuți, neputincioși. Iar Andrea Riseborough în To Leslie o face genial în a ne reaminti aceste lucruri.
Mă bucur că e nominalizată la Oscar chiar dacă a fost cu mult scandal – a jucat într-un film care nu aduce profit. Dar o laudă cele mai grele nume ale breslei. Un film pe care trebuie să-l vedeți neapărat. Pentru mine poate cel mai semnificativ film al anului 2022 (mersi Mihai Tiță pentru recomandare). M-a impresionat mai mult decât The Banshees of Inisherin care cumva are sensibilități comune. Dar acesta e mai tragic, mai realist, mai actual cred. A propos – nu știu nimic de regizor. Andrea Riseborough face însă un rol imens. Oare de ce aceste filme ajung așa greu la noi? Și nici nu am citit nimic…..
PS: E banal de simplu să vedem că alcoolicii sunt oameni ”bolnavi și defecți”: da, demonii sunt de fapt îngerii decăzuți. Suntem la film aici – nu la clinica de dezintoxicare unde: suntem pe câmpul semnificațiilor nu al procedurilor medicale. Dar e mult mai greu să înțelegem cauzele – sensul și tragedia bolii – și mai ales disperarea lor care se reduce la ajutor. Dar ce este ajutorul în societatea noastră redusă doar la individ și nevoile personale?” SURSA
ENERGII: „Nu se poate smerenie fără curaj și curaj fără smerenie!” (Arsenie Boca)
INSIDER:”Mai ţineţi minte cu ce ne ocupam timpul în urmă cu un an? Acest preot din comuna Helegiu, județul Bacău, era pe toate site-urile după ce a fost filmat sfinţind o „curbă a morţii”, cunoscută în zonă după multele accidente mortale petrecute acolo. Şi evident au fost multe hăhăieli pe atunci din partea oamenilor frumoşi şi deschişi la minte. Inclusiv din partea unor formatori de opinie, cel mai vocal fiind Mândrul Biciclist. Eu am făcut o postare atunci şi spuneam să ne păstrăm hăhăielile pentru viitor. Adică, poate cumva ne trezim că sfinţirea funcţionează.
Astăzi, la fix un an, am întrebat o persoană de acolo dacă au mai fost accidente. „Mortal nu a mai fost niciunul. Asta este important, ca fiarele se refac” a fost răspunsul. Acum ce să zic, nu era mai bine să fim rezervaţi în hăhăială? Doamne ajută!” SURSA
N.R.: „Cine arată cu 1 deget spre alţii, arată cu 3 degete spre el. (…) Observă cum degetul tău mic, inelarul şi degetul mijlociu au tendinţa să se îndrepte spre tine cu cât arăţi cu degetul mai ferm în afara ta. Nu deții adevărul suprem, ci doar o firimitură din el. Fiecare om are o piesă din puzzle aşa că încearcă să înţelegi fiecare piesă a fiecărui om dacă vrei să ai şansa de a descoperi vreodată adevărul suprem.” (Pera Novacovici)
MATERNITATEA CARITAS: Aici au venit pe lume, timp de 70 de ani, o treime din copiii Bucureștiului. Acum zace șubrezită de ploi, furată și înconjurată doar de gunoaie și maidanezi!
INSIDER: „[CARITAS] Nu, nu e un azil bântuit pe undeva prin Anglia, e chiar corpul vechi în degradare al uneia dintre cele mai celebre maternități din București. Pe strada dr. Maximilian Popper (fostă Trinității) din fostul cartierul evreiesc, la intersecția cu strada Traian, e încă-n picioare fostul Spital Caritas. Asta-i latura lungă, văzută în lungul curții, peste gardul de la strada Traian.
▶ BACKGROUND. Spitalul Caritas e construit în formă inițială în 1880, nu departe de mahalalele Vitan și Dudești, aproape periferice, populate de români, evrei și armeni. Funcționează inițial preponderent ca un cămin pentru femeile și copiii din familii nevoiașe. Mihai Eminescu e tratat aici în 1883, iar Titu Maiorescu participă la demonstrații de hipnoză făcute de medici evrei. În 1891, imobilul e transformat din așezământ de binefacere în ambulatoriu, cu toate specialitățile medicale ale vremii. Între 1916-1918, funcţionează ca spital de campanie sub patronajul reginei Maria, în timpul Primului Război Mondial.
▶ ETAPE ULTERIOARE. Pentru a ține pasul cu tehnica și a crește standardul actului medical, clădirea inițială a spitalului e înlocuită de una mai mare, Maternitatea Nouă, construită între 1923-1927, dar inaugurată oficial abia în 1933 de către Comunitatea Evreilor din Bucureşti, în prezența regelui Carol al II-lea. Fațada are ca elemente remarcabile coloane cu capiteluri în stil art déco și frontoane elegante cu anii construirii și frontispiciul, „Maternitatea”. În anii ’30 se ridică încă un corp de clădire, chiar pe colțul Traian-Trinității. Între 1936-1940, se deschid secții de chirurgie și medicină internă. În 1941, stabilimentul devine a doua oară spital de campanie, pe durata celui de-al Doilea Război Mondial. E naționalizat în 1948. În postbelic, se adaugă un nou corp de clădire, între cele din interbelic, de care se conectează printr-o pasarelă. Între 1977-1979, se înființează secții de cardiologie, medicină internă, terapie intensivă și neonatologie. Spitalul continuă să funcționeze, la un nou nivel.
▶ PREZENT. După procesul de rigoare, Spitalul Caritas e retrocedat Fundației „Caritatea” în 2005. Personalul de la acea dată estima că o treime din copiii Bucureștiului se născuse la Caritas, de la înființare și până atunci. Fundația „Caritatea” declară că nu va face nicio investiție și că doar vrea să închirieze clădirile și terenul. Spitalul e închis definitiv în 2011, în timpul Guvernului Emil Boc 2, iar corpul cel mai nou, din perioada comunistă, e transformat în Căminul pentru Persoane Vârstnice „Academician Nicolae Cajal”. Clădirile interbelice sunt abandonate fără explicație. Hoții de materiale sustrag tot ce se poate, iar structura de rezistență a clădirilor e șubrezită de ploile care intră prin acoperișurile găurite. Curtea spitalului devine parțial o junglă populată de haite de câini fără stăpân și gunoaie, totul se transformă într-un decor de filme horror.
Fostul spital Caritas, altcândva o glorie medicală a capitalei, cu medici școliți la Paris, e lăsat deliberat să ajungă în starea actuală, aproape de ruină. Clădirea din 1923-1927, cea mai valoroasă, trebuie consolidată, restaurată și refuncționalizată de urgență, apoi redată comunității locale. Astea sunt însă SF-uri.
Se tot aud zvonuri că terenul imens pe care sunt corpul vechi al spitalului + curtea ar fi vizat de dezvoltatorii imobiliari pentru a face proiecte noi, mari și nepotrivite acolo, cum deja se întâmplă prin vecini. Administrația locală și centrală sunt incapabile și/sau nedispuse să salveze acest punct esențial pe harta Bucureștiului, după ce proprietarul actual nu a mișcat nicium deget, nu a făcut nimic măcar să conserve clădirile. Din fericire pentru acești distrugători ai Bucureștiului vechi, populația actuală nu dă doi bani pe clădirile istorice care au relevanță comunitară evidentă, ca atare nu va pune presiune pașnică pentru a se mișca ceva la Caritas în sensul reinserției fostului spital în circuitul public.
Fostul cartier evreiesc bucureștean e în picaj, totul e degradat și insalubru, cu concursul Primăriei Sectorului 3 și al Primăriei Noului București, capitala Românei Nor-ma-le, unde „salvatorii” țipă ipocrit „Vrem spitale, nu catedrale!” Mergi să vezi clădirea asta până nu dispare, chiar e un edificiu-unicat.” SURSA
N.R.: Wikipedia prezintă faptul că „Spitalul săracilor”, care oferea tratamente gratuite nevoiaşilor a fost demolat în anul 2021, datorită stării de degradare avansată. Job done! DETALII
ACADEMIA DE ȘTIINȚE ECONOMICE: Înființată de regele Carol I acum 110 ani, veritabil muzeu de artă!
INSIDER: „Mă aflu la pas în zona Piața Romană și admir clădirea ASE-ului care a dat de a lungul anilor generații întregi de economiști. Foarte puțini știm istoricul si valorile culturale ale acesteia.
Așadar, în data de 6 aprilie 1913 a fost semnat de către regele Carol I Decretul de înființare a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (AISCI), cum s-a numit până în 1947.
Lucrările efectiv se desfăşoară între 1924-1926. Edificiu în stil neoclasic a fost proiectat de arhitecţii: Grigore Cerkez, Edmond van Saanen-Algi (olandez după tată) şi Arghir Culina. Cel care a făcut întreaga muncă este de fapt Van Saanen–Algi.
În Aula academiei se află o capodoperă,o pictura murală intitulată Istoria comerțului românesc (ori Istoria negoţului românesc) executată de Cecilia Cuţescu-Storck. Pictura în ulei, ce are 100 m2, a fost inaugurată în 1933, cu ocazia sărbătoririi a 20 de ani de la înființarea AISCI. Pictura murală prezintă, în spirală, de sus în jos, istoria comerţului românesc începând din cele mai vechi timpuri, până în anii interbelici.
Holul central și scara monumentală sunt impresionante. Începând de la parter și până la etajul 2 pe pereți se desfăşoară Galeria Rectorilor, o salbă de portrete ale tuturor rectorilor ce i-a avut ASE-ul de-a lungul existenţei sale, realizate de Nicolae Aurel Alexi. De altfel, ASE-ul deţine mai multe opere de artă (pictură, sculptură, mozaic), puţin ştiute.
În Pinacoteca ASE se găsesc tablouri de Henri Catargi, Margareta Sterian, Costin Petrescu, Ion Musceleanu, Eugen Crăciun, şi mai actualii Ion Sălişteanu, Dan-Cristian Popescu, Gheo-Vlad Boţan, Valentin Tănase. Întâlnim şi mozaicuri de Zoe Băicoianu (clădirea Cibernetică) şi Constantin Berdilă (clădirea Eminescu), precum şi sculpturi în lemn de Radu Aftenie (la intrarea din str. Căderea Bastiliei).
În Sala de Lectură Victor Slăvescu se află controversatele fresce ale lui Sabin Bălaşa, realizate în 2006 și intitulate Feerie și Geneză (N.R.: Conducerea ASE a plătit 320.000 euro pentru un perete pictat în sala de lectură a bibliotecii, 57,5 mp de pictură murală. Sabin Bălașa ceruse inițial un milion de euro!). Facultatea e deschisă și o puteți vizita…merită!” SURSA
N.R.: „Clădirea ASE din Piața Romană se numește clădirea Ion N. Angelescu.
Ion N. Angelescu a militat, încă dinaintea desemnării ca rector, pentru dezvoltarea bazei materiale a instituției. El avea să își lege numele de construirea, în timpul record, de aproximativ 1 an si 5 luni din mandatul sau de rector, a Palatului AISCI din Piața Romană nr. 6, rămas peste ani o veritabilă citadelă a învățământului economic superior românesc. Construcția avea să fie inaugurată, în 1926. În 1928 a fost finalizata o nouă construcție în incinta Academiei, cu destinația de cămin și cantina.
Conferențiar si, apoi, profesor universitar la Catedra de istorie a comerțului de la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, în perioada 1924-1929 a fost rector. În 2008, în Aula Magna, a fost dezvelit un bust în marmura al marelui înaintaș, opera a sculptorului Adrian Pirvu.
Cele mai frecvent evocate lucrări ale lui Ion N. Angelescu sunt: Cunoașterea si conducerea pietii economice (1914), Evoluția economica a țărilor românești (1918) si, respectiv, Politica economica a României Mari (1919). A murit la vârsta de 45 de ani.” DETALII
IAȘI: Cei mici, cei mari, cei săraci și cei bogați au jucat Hora Unirii dincolo de garduri. Delegații de la București au venit doar să țină discursuri!
INSIDER: „Am rămas încremenit, astăzi, în Piața Unirii. Când a pornit banda (toți, evident, cu emoție o așteptau, pentru asta erau acolo) și a răsunat „Hora Unirii”, toată suita venită din București, majoritatea celor de pe scenă, invitați, etc au luat-o la fugă spre Bd Ștefan Cel Mare. Erau foarte mulți. Nici unul nu a jucat Hora „la prima strigare” împreună cu populația! Ori, noi toti eram acolo, și cei mici, și cei mari, și cei saraci si cei bogați, de la opincă la vladică, copii, batrâni, toți am fost acolo să auzim și Simbolul Unirii, nu neapărat pe invitați. Ei au preferat să țină discursuri dar să părăsească Simbolul însuși. Exact când era momentul maxim maximorum de bucurie.
șa ceva nu am mai văzut niciodată la Iași, în toți anii când am reușit să fiu în Piața Unirii, pe 24 ianuarie! Așa ceva, să lași Piața Unirii golită între 2-3 rânduri de garduri iar mii de oameni să joace orice și cum au putut, departe de Statuia lui Cuza, izolată bine de atâtea garduri, așa imagine n-o să mi-o scot mult timp din cap.” SURSA
VILA BOSIANU, BUCUREȘTI: #Aiciastat ascuns Alexandru Ioan Cuza în ajunul zilei de 24 ianuarie 1859, astăzi Biblioteca Institutului Astronomic
INSIDER: „#Aiciastat ascuns Alexandru Ioan Cuza în ajunul zilei de 24 ianuarie, în vila lui Constantin Bosianu, susținătorul lui Cuza și al Unirii Principatelor. Vreau să vă spun povestea ei, astăzi, când sărbătorim Unirea Principatelor. Cu ocazia găzduirii lui Cuza în mare secret, pentru a preveni atentate la viața acestuia, Constantin Bosianu s-a asigurat că vila era extrem de bine păzită, garantându-i siguranța domnitorului. Așa că arnăuții vegheau în turnul de observație dar și în jurul vilei, iar obloanele au fost întărite cu drugi de fier la ferestre.
Constantin Bosianu provenea dintr-o familie boierească, fiul paharnicului Andrei Bosianu. A studiat dreptul la Anvers și Paris (la Sorbona), devenind primul decan al Facultății de Drept din București, premier al României, director al Eforiei Școalelor, membru al Academiei Române. Din poziția de membru în Adunarea Electivă a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859 a votat pentru alegerea lui Cuza ca domnitor al Țării Românești.
Casa a fost construită în stil neogotic între 1853-1859, fiind proiectată de arhitectul Luigi Lipizer. El a proiectat și Casa Librecht-Filipescu și Casa Breslelor. Vila a devenit reședința Consiliului de miniștri pe durata guvernului Bosianu, când a fost fondată și biblioteca cu 11.000 de volume de astronomie. Datorită lor vila este astăzi sediul bibliotecii Institutului Astronomic al Academiei Române.
Casa ascunde și diverse simboluri masonice. În această casă se țineau întrunirile secrete care pregăteau Unirea. Așa că la uşi se află trei gemuleţe cu roşu, galben şi albastru, culorile tricolorului care erau folosite încă de pe vremea lui Tudor Vladmirescu, și pregăteau Unirea de la 24 ianuarie 1859, ca însemne unioniste. După moartea lui Bosianu clădirea a ajuns în patrimoniul Institutului Meteorologic, și până la construirea pavilioanelor (care se află în apropiere), Casa Bosianu i-a servit drept sediu. Ea a suferit pagube la cutremurele din 1940 și 1977, și a fost restaurată de arhitectul Octav Dimitriu în 1992. Astăzi se poate vizita în cadrul tururilor ghidate gratuite pe care astronomii români le oferă după o programare prealabilă. Adresa: Strada Cuțitul de Argint 5″ SURSA
ARHIVĂ: ISTORIE ASCUNSĂ: Ecaterina Conachi Vogoride, femeia necunoscută care a făcut posibilă Unirea românilor! OXO 24 IANUARIE: Clădirea unde s-a decis Unirea Mică, acum 160 de ani. Hai să dăm mână cu mână… OXO
infoINSiDER.ro 