PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

MARTOR OCULAR

RUDOLF NUREYEV: Cel mai mare balerin al sec. XX născut în tren, în Siberia, înmormântat la Paris unde a trăit extazul


INSIDER: „Acesta e mormântul din Paris al celebrului balerin Rudolf Nureyev (1938-1993). Iar ceea ce acoperă mormântul nu este o cuvertura, ci un mozaic! Un prieten al său a creat acest mozaic realist, cu motive baskire, evocând ținutul din Rusia, de unde se tragea Nureyev.” SURSA

N.R.: „Rudolf Hametovici Nureev (în tătară, Rudolf Xämit uli Nuriev) (п. 17 mai 1938 d. 6 ianuarie 1993) a fost un balerin de origine tătară din Uniunea Sovietică. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai talentați balerini ai secolului XX. Nureev s-a născut în zona lrkutsk, în timp ce mama sa călătorea cu trenul (prin Siberia) spre Vladivostok. Aici bunicul său, de origine tătară, era comisar politic. A copilărit în Başchiria, în apropiere de Ufa. Încă de mic copil a fost atras de dansurile folclorice başkire. Din 1955 a început să urmeze cursurile de balet, fiind invitat la Institutul Coregrafic din Vaganova, patronat de Școala de balet Kirov din Leningrad. Cu toate că a început studiul baletului la 17 ani, târziu pentru a face carieră de balerin, a fost repede recunoscut ca fiind balerinul cel mai talentat pe care şcoala l-a avut. În scurt timp, Nureev va deveni unul dintre cei mai faimoşi balerini ruşi, fiind invitat să danseze la Viena.

Anul 1961 a fost un punct de cotitură în viaţa lui: în urma unui accident, prim-solistul Baletului Kirov, Konstantin Sergheev, nu a mai putut dansa, iar în locul acestuia, pentru o prestație la Paris, a fost ales Nureev. Prezenţa sa i-a uimit pe specialiştii în tehnica baletului. La Paris ia hotărârea să nu se mai întoarcă în Uniunea Sovietică. Atunci l-a cunoscut pe balerinul Erik Bruhn, care i-a devenit protector, prieten, cât şi partener de viaţă.

În 1962, este invitat de către balerina Margot Fonteyn pentru a dansa într-o gală de balet, alături de Royal Ballet, la Londra. În anii ’70, a jucat în mai multe lungmetraje și a ajuns în Statele Unite pentru un spectacol preluat de pe Broadway: Regele şi cu mine.

În anii ’80, se îmbolnăveşte de SIDA. În 1983, devine directorul Baletului Operei din Paris. În 1988, Nureev este numit Cavaler al Legiunii de Onoare. În 1992, ministrul francez al culturii i-a acordat ceea mai înaltă distincție a Franței în domeniul artistic: Commandeur des Arts et des Lettres. A murit la vârsta de 54 de ani. Este înmormântat în cimitirul Sainte-Genevieve-des-Bois.” DETALII


ATENEUL ROMAN: Bucharest CellEast Festival pentru melomanii fara vârstă. Cel mai tânăr spectator are 4 luni!


INSIDER: „Are doar patru luni și a stat lângă mine astă seară, într-o lojă a Ateneului Român, ascultându-l pe Răzvan Suma…la prima ediție a Bucharest CellEast Festival.
I-am întrebat pe părinți, într-o pauză, cu ce se ocupă. Mi-au spus senini: Avem o firmă de închirieri auto, dar acum ne ocupăm mai mult cu bebelușa!
Muzica e pentru melomani…fără vârstă!”


MARCĂ ÎNREGISTRATĂ: Cine brevetează invențiile OSIM?


INSIDER: „Cum zice americanul: There, I fixed it! Doar că puțini străini pot ghici ce scrie pe afișul clădirii” SURSA

N.R.: Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – strada Ion Ghica Nr.5, București

ARHIVĂ: IMM/PFA: Nimic nu se aruncă, totul se transformă! *** BUZĂU: Invenții de carantină *** ECO: Iedera şi celofanul, mai bune ca termopanul! *** MAŞINI PANSATE: Ce piesă auto au în comun un BMW Z4, un Peugeot şi o Dacie 1310 full option? *** AUDI, AUDIER, AUDIEST: Upgrade A4 to A8


ZĂRNEȘTI, JUDEȚUL BRAȘOV: Rezervația Libearty – Cel mai mare sanctuar al urșilor bruni din lume, 117 urși pe 69 de hectare


NSIDER: „Sanctuarul urșilor de lângă Zărnești. La aproximativ nouă kilometri de Zărnești, județul Brașov, am aflat cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume. Aici, pe o suprafață de 69 de hectare, într-o pădure de stejari, trăiesc 117 urși, fiecare cu o poveste tristă, însă cu un final oarecum fericit. Ei au fost salvați din cuști ținute pe proprietăți private, pe terase de restaurante, hoteluri, pensiuni, cabane sau benzinării, ca atracție turistică, ba chiar din parcuri zoologice sau circuri. Șansa lor s-a numit Asociaţia „Milioane de prieteni“, al cărui suflet a fost de la bun început Cristina Lapis, care, în 2005, a înființat Sanctuarul Libearty.

Pentru a ajunge aici, ne-am abătut din drumul care leagă orășele Zărnești și Râșnov în stânga, cale de circa 3 km, pe un drum neasfaltat, dar accesibil auto chiar până la poarta rezervației de urși. Ne cumpărasem bilete on-line cu mult timp înainte, deoarece n-am vrut să ratăm obiectivul, așa cum se întâmplase altădată. În apropierea porții de acces se află o parcare generoasă, unde puteți parca gratuit. Am așteptat ora de intrare și, însoțiți de un ghid, am început mica ,,aventură“ în lumea urșilor bruni. Mai întâi, ni s-a prezentat un film, din care am aflat parte din istoria acestui proiect deosebit. Interesant este motivul care a stat la baza înființării acestui sanctuar: în memoria ursoaicei Maya. Dar cine a fost Maya? Cu peste 20 de ani în urmă, ursoaica Maya era ținută într-o cușcă murdară, din curtea unei pensiuni de lângă Castelul Bran. Ca urmare a numeroaselor reclamații din partea turiștilor străini care vizitau România, World Animal Protection (WAP) a contactat-o pe Cristina Lapis, în încercarea de a găsi o soluție pentru situația dramatică a ursoaicei Maya.

În ciuda ajutorului pe care i l-a dat Cristina, traiul în captivitate a făcut ca ursoaica să intre în depresie și a început să se automutileze: și-a ros laba dreaptă până la os. În cele din urmă, în 2002, Maya a murit, iar Cristinei Lapiș a jurat că va face tot posibilul ca niciun urs să nu mai treacă prin aceste chinuri.S-au scurs, iată, 17 ani de la înființarea acestui așa-zis azil al urșilor bruni și, după o viață chinuită, tot mai multe astfel de animale găsesc aici hrană, libertate, mediul lor natural. Apropo de hrană! Știți cât consumă blănoșii pe zi? 2,5 tone de mâncare. Și fiindcă nu se primește nicio subvenție din partea statului, iar toate sursele de finanțare sunt private, asociația face, pe Facebook, următorul apel către cei cu suflet mare: ,,Ajută-ne să aprovizionăm cămara ursului! Cei 117 urși aflați în grija sanctuarului AMP Libearty au nevoie de legume, fructe, carne macră, ouă și miere! Cu ajutorul tău putem umple burticile blănoșilor! Masa unui urs pe zi costă circa 10 euro. 2,5 tone de mâncare pe zi! “

Turul pe care l-am făcut a durat circa o oră. Timp suficient să ne încărcăm cu poveștile aproape incredibile ale multor exemplare de aici. Au văzut mulți urși parcă fericiți de noua lor viață, dar și alții încă marcați de experiențele trecutului. Ba chiar și unele cuști în care au fost ținuți închiși. Tristețe și fericire în acest areal vegheat de Munții Făgăraș. Încă acoperiți de zăpadă pe creștete și cu turme de mioare păscând la poalele lor. Un peisaj care te copleșește, care te face să visezi și să speri. IMPORTANT! Sanctuarul ,,Libearty” Zărnești nu primește în vizită copii sub cinci ani, din motive de siguranță. Până la 30 iunie, în cursul săptămânii, de marți până vineri, sunt doar două ore de intrare, respectiv 10.00 și 11.15. Prețul biletelor: Adulți – 60 de lei; Student – 45 de lei; Copil (5-18 ani) – 30 de lei. Sâmbăta și duminica, se poate intra la 10.00, 10.45 și 11.15, prețul biletelor fiind mai scump cu 5 lei decât în cursul săptămânii. În fiecare tur vor fi acceptate cel mult 50 de persoane!

ATENȚIE! În zilele de sărbătoare din timpul săptămânii, declarate libere oficial, se aplică prețurile de weekend. Accesul în sanctuar cu orice tip de aparat foto-video cu excepția telefoanelor se taxează suplimentar cu 50 de lei. Excepție fac tururile special dedicate fotografilor profesioniști.” SURSA

N.R.: Ursul brun are un corp de până la 2,5 m lungime, o înălțime de până la 1,5 m la greabăn şi o greutate maximă de 600 kg. Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură şi până la 50 de ani în captivitate.

ARHIVĂ: TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!” *** TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii *** PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” *** MOȘ MARTIN: “Traumele și suferințele animalelor sunt identice cu cele ale oamenilor! *** SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi! *** ROMÂNIA: Țara în care nu poți să trăiești, dar nici să mori!


CĂLIMĂNEȘTI – CĂCIULATA, VÂLCEA: Parcul „Poiana lui Căliman” , poveste devenită realitate pe marginea drumului DN 7/ E 81


INSIDER: Parcul „Poiana lui Căliman” (la hotarul dintre Călimănești și Căciulata, judetul Vâlcea), este o poveste devenită realitate cu ajutorul unor tineri peisagiști și artiști locali, Aurel, Ștefan și Florin. Cei şapte cai arămii aleargă, apoi zăbovesc în jurul cascadei, ridicându-se pe copitele din spate și fornăind zgomotos pe nări. Un minunat armăsar veghează iazul și cascada, care în lumina soarelui capătă culorile curcubeului. Un parc creat în jurul unei legende locale. Se află amplasat chiar pe marginea drumului principal (Calea lui Traian sau DN 7 / E 81), la hotarul dintre Călimănești și Căciulata. SURSA

LEGENDA.: „Un cioban s-a spovedit cälugărilor Mânăstirii Cozia, afirmând că s-a vindecat de „metehnele trupului” scăldându-se într-un lac din Câmpul lui Căliman și crede că are „puteri cerești din moment ce el nu mai are dureri de spate și oile rănite s-au vindecat”. Călugării au verificat mărturia ciobanului şi au găsit în jurul mănăstirii izvoare de unde „cură piatra pucioasă”. Însuşi ctitorul Mănăstirii Cozia domnitorul Mircea cel Bătrân a venit şi s-a tratat aici la bătrâneţe. Mai târziu a venit spre vindecare şi urmaşul său Matei Basarab”.

Parcul tematic are o suprafață de 4 hectare și a fost inaugurat în primăvara acestui an. Pe lângă cei şapte cai în mărime naturală mai găsim aici un mic lac cu cascadă, spații întinse cu gazon și vegetație decorativă, chioşc cu mese de şah, loc de joacă pentru copii, bănci-leagăne, clădire admimnistrativă şi toalete.

ARHIVĂ: UNGARIA: Road 67, omologul maghiar pentru Route 66, cântă 33 km împreună cu șoferii care aleg secțiunea acustică


CRAIOVA: Cea mai mică și mai eco mașină de poliție din lume patrulează prin parcurile urbei


INSIDER: „Polițiștii locali din Craiova se deplasează în parcurile urbei și prin anumite zone pietonale cu ajutorul a cinci maşini electrice. Acestea au autonomie de aproximativ 120 de kilometri, prind o viteză de 50-60 de kilometri şi au două locuri. Ele sunt dotate cu aer condiţionat şi sirenă. Chiar dacă este puţin rigidă la interior, maşina se deplasează destul de repede. Dimensiunea mică îi ajută pe poliţiştii locali să o manevreze cu uşurinţă. Autovehiculul se conduce extrem de uşor şi are cutie de viteze automată. Prețul unui autovehicul 9500 euro.” DETALII

ARHIVĂ: EINS, ZWEI, POLIZEI: Cum îţi zâmbeşte şarmant un poliţist călare? …Şi ce lasă în urmă! *** POLIŢIA SEGWAY: După achiziţia unor „jucării” de 6.000 de euro bucata, hoţii sunt fugăriţi cu 20 km/h! *** 1 IUNIE: În vizită la MAI: Ce vrei să te faci când vei fi mare? Miliţian pe Lotus!


CRAIOVA: Lucrările făcute de mântuială, amendate de furtună!


INSIDER: „Cartierul Craiovița Nouă din Craiova, după furtună de azi-noapte” SURSA

ARHIVĂ: FURTUNĂ: Ce se întâmplă când se supără Dumnezeu? *** CRAIOVA: Crucea Bisericii Sf. Gheorghe stătea să cadă câțiva de ani. În final, tot Dumnezeu are grijă de ele!


FORTUL CHITILA, ILFOV: Construit de Carol I pentru apărare. După 120 ani, doar mizerie și paragină la 13 km de centrul Bucureștiului!


INSIDER: „Cui i-e frică de fantome? Sau, cu alte cuvinte, cine are fasmofobie? De ce vă întreb? Fiindcă eu am trăit o astfel de temere recent, în timpul vizitei la Fortul nr. 1 Chitila, și greu mi-a fost să mă plimb prin măruntaiele fortificației vechi de peste 120 de ani. Mă așteptam ca din întunericul fortului, pe care-l mai dispersam cu lumina lanternei, să-mi apară oricând vreo nălucă. Paragina, mizeria, scările înguste și umede uneori mi-au amplificat sentimentul de nesiguranță. Așadar, aviz amatorilor care au de gând să ajungă aici singuri! Nu vă aventurați, mai ales dacă sunteți ,,slabi de înger”, ca mine!
Cu fasmofobie sau nu, un lucru este cert: veți descoperi în acest loc, aflat la doar 13 kilometri de centrul Bucureștiului, o pagină importantă de istorie. O istorie pe care, din păcate, nu reușim să o prețuim, să o valorificăm și s-o arătăm și altora, ci o îngropăm în uitare, în neputință, în nepăsare. Pentru cei care nu știu, trebuie spus că Fortul nr. 1 Chitila a fost primul din rețeaua de 18 forturi (la care s-a adăugat, între fiecare fort, câte o baterie intermediară) construite de-a lungul centurii Capitalei cu scopul de a apăra Bucureștiul de potențiali inamici.

Tot acest sistem de fortificații ce înconjoară Capitala, construit la comanda Regelui Carol I, în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a costat statul român mai bine de 110 milioane lei aur, echivalentul a peste 600 de milioane de euro, astăzi. Din nefericire, de toată această investiție s-a cam ales praful, deoarece, în timpul Primului Război Mondial, cele 36 de forturi și baterii (din care azi mai ,,supraviețuiesc” vreo 30) au devenit demodate și ineficiente împotriva bombardamentelor aeriene și noilor tehnologii de război.
Ce am găsit în fortul de la Chitila? Ziduri groase din cărămidă, de câțiva metri, un labirint impresionant de zeci, poate sute de camere, legate între ele prin culoare înalte, multe dintre acestea rezistând foarte bine împotriva trecerii timpului, a intemperiilor și a prezenței oamenilor aici. Ici, colo, câte-o haină ponosită așezată pe jos, pereți pictați sau scrijeliți cu declarații de dragoste, cu cuvinte obscene sau câte vreo înjurătură, după chipul și asemănarea autorilor-exploratori ce au trecut pragul fortului.

Între zidurile fortificației, mlaștină, vegetație ce te duce cu gândul la Delta Văcărești, câteva cărămizi pe care poți păși fără să te uzi, gunoaie, multe gunoaie care te fac să te-ntorci din drum. Am ajuns și la două încăperi (una fără cupolă), destinate, se pare, amplasamentului pieselor de artilerie de diferite calibre. Am mers chiar pe un drum pietruit ce înconjoară fortul, însă ne-am oprit când o haită de câini a început să latre și să ne dea târcoale. Ne apropiam de teritoriul lor, o zonă, din câte am putut observa, în care sunt amenajate câteva ateliere. Am urcat chiar și pe ziduri, printre copaci și vegetație, ca să vedem panorama locului. Una obturată, murdară, tristă. Și cât de frumos ar putea fi!

IMPORTANT! Dacă doriți să vizitați fortul, aveți nevoie neapărat de o lanternă. De asemenea, vă recomandăm să purtați bocanci. Gara Chitila este foarte aproape de fort, așa că trenul poate fi o variantă bună de călătorie.” SURSA

ARHIVĂ: CAPĂT DE LINIE: “Unde se duc trenurile, când se duc?” *** JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!”


MOISEI, MARAMUREȘ: Casalini Sulky, prima mașină condusă fără permis, trei roți, caroserie monococă din oțel, motor 49.6 cmc


INSIDER: „Undeva în Moisei, județul Maramureș.” SURSA

N.R.: Casalini este o companie italiană, fondată de Giovanni Casalini în 1939, care produce mopede şi micromaşini. Casalini Srl este cel mai vechi producător de micromașini din lume. Fabrica este situată în Piacenza..

Gama actuală de micromașini Casalini are o caroserie din plastic cu fibră de sticlă armată. Motorul este un diesel de 635 cmc produs de Mitsubishi, cu 3,9 kW (5,3 CP).

Fabrica a produs maşini cu trei roți și motociclete până la sfârşitul anilor şaizeci. Prima micromaşină a părăsit fabrica în 1969. Sulky, care la acea vreme era un vehicul cu trei roți, era neobişnuit în clasa sa pentru că avea o caroserie monococă din oțel. (monococă= ansamblu constituit din șasiul și caroseria unui vehicul, care formează un bloc) A fost făcut în mare parte pentru persoanele fără permis de conducere şi avea un motor cu mai puțin de 50 cmc (un motor Vespa TL3 de 49,6 cmc). A existat şi o versiune de 125 cmc. Această mașină a fost exportată și în Franţa, unde a fost vândută de distribuitorul local Lambretta sub numele de Willam Sulky. A fost dezvoltat şi un model cu patru roţi cu caroseria ceva mai lungă, doar pentru export. Acesta se numea Willam Lambretta şi avea şi opțiuni de motorizare de 49 sau 125 cmc; versiunea cu motor mai mare are faruri dreptunghiulare mai degrabă decât rotunde. Sulky/Bretta au tracţiune spate și arcuri elicoidale, Bretta cu suspensie faţă cu braţ. Primul Sulky a fost produs în cantități mari, depășind 10.000 de unităţi.

Din 1994, când Italia a acceptat directiva europeană 92/61, Casalini Srl. a început să producă cvadricicluri uşoare de vânzare şi în Italia. Primul dintre acestea a fost Kore 500. Evoluţia tehnică şi estetică a acestui vehicul s-a numit Sulkydea (1996), Ydea (2000), Sulkydea LV (2004) şi Sulky (2008). În ultimii ani, s-a adăugat producția a două vehicule pentru transport şi timp liber: Kerry şi Pickup. În 2010 a fost prezentat M10, un vehicul cu patru roţi disponibil și în versiunea sportivă „Daytona”.

Alte două companii conectate furnizează Casalini Srl în producția de Sulky, Kerry şi Sulky Pickup: Mech Plant Srl care se ocupă de compoziţii metalice și Target Srl care se ocupă de material plastic/ABS (acrilonitril butadienă stiren). Sulky (acum M10), Kerry şi Pickup au o structură puternică, constituită dintr-un cadru din oțel tratat împotriva coroziunii şi dintr-un corp din material compozit care asigură atât o siguranţă activă, cât şi una pasivă. Vizibilitatea este asigurată de suprafețele mari ale uşilor din sticlă, în timp ce frânele cu disc din față și din spate măresc siguranţa. Limitarea vitezei de 45 km/h sporește și mai mult elementele importante de siguranţă. Casalini Srl este prezentă pe toate piețele Uniunii Europene. DETALII

ARHIVĂ: ZEST: Prima mașină lansată în România care poate fi condusă de la 16 ani


TRECEȚI BATALIOANE: Vocile Corului Tronos al Patriarhiei au cântat să audă și Dumnezeu, nu doar oamenii


INSIDER: „Nu, nu e totul pierdut.
Biserica și Armata, sau poate pur și simplu patriotismul, i-au ridicat în picioare pe românii care au fost astă seară în sala Operei Naționale.
I-am omagiat pe militarii români, căzuți în bătălii sau încă în viață, am evocat martiriul domnitorului Brâncoveanu, demnitatea de român și ne-am rugat pentru Lumina care vine prin Înviere să lumineze întunericul eroilor noștri care au făcut posibilă independența acestei țări.

Vocile Corului Tronos al Patriarhiei s-au ridicat chiar mai puternic decât instrumentele Fanfarei Ministerului Apărării Naționale, pentru că Mihail Buca, și ceilalți soliști din jurul său, cântă să audă nu doar oamenii, ci și Dumnezeu.
A fost impresionant să-l văd pe ministrul Apărării, Vasile Dîncu și pe consilierul patriarhal, Părintele Costin Spiridon, în picioare, aplaudând împreună cu ofițeri ai armatei române și cu familiile acestora, și vibrând în nădejdea că acest neam va supraviețui din eroismul trecutului și din credința fără timp.
Nouă, celor care iubim această țară într-un fel anume, ne rămâne doar nădejdea în Dumnezeu că o va salva mereu…” SURSA


DIGI 24 N-ARE DEX: Ana are mere și „Rușii are batalioane”


SURSA

ARHIVĂ: ANDROGIN: Andre Rieu, omul “însăși” a împlinit 70 de ani. Femeia-bărbat bine! *** SALA PALATULUI: „Din ignoranţă, se poate pronunţa „MODER-TALKIMG”, dar scrieţi MODERN TALKING” *** NICKNAME: KogălnicEANU şi RăduLESCU, înghesuiţi în cupola Ateneului. Mai intră BĂSEscu şi UDrea? *** NU SCOT AUR: Clădirea se numeşte Nusco Tower, dar UniCredit îl felicită pe poștaș! *** SUPRA-ARTICULATE: 50 de „metrii” până la Thomas Antiques care vinde „antichităţii” pe strada „Covacii”! *** POȘTA ROMÂNĂ: “reancarcare” vine de la “a încărca încă o dată” *** EVALUARE NAȚIONALA: Absolvenții trebuie să mai facă multă școală până “să face” acordul cu “actele”


SAKURA, PARCUL HERĂSTRĂU: Nicușor Dan în postură de ikebana la Festivalul Cireșilor – Hanami 2022


INSIDER 1: „În #Grădina Japoneză din #Parcul Herastrău la Festivalul Cireșilor – #Hanami 2022 organizat de Ambasada Japoniei în România. Credit foto: Camelia Pantazi Tudor & Editura Astralis” SURSA

INSIDER 2: „Au înflorit cireșii din Grădină Japoneză din parcul Herăstrău.🌸 Mai mult decât atât, astăzi, 16 aprilie, va avea loc Sărbătoarea Florilor de Cireș – Hanami 2022. Vă vor aștepta ateliere de ceremonia ceaiului, origami și caligrafie, momente muzicale la taiko (tobe japoneze) și shakuhachi (flaut japonez), demonstrație și ateliere de îmbrăcat kimono și yukata, și multe altele.
#sărbătoareaprimăverii #Sakura #floridecireș #GrădinaJaponeză #hanami #culturajaponeză” SURSA

INSIDER 3: „Te-ai oprit vreodată să privești bine florile unui copac? În Japonia această practică există și se numește „hanami”. Acest termen înseamnă „observarea florilor” și se folosește în mod special la privirea florilor de cireș care au un semnificat important pentru ei (floarea de cireș se numește sakura în limba lor și se folosește și ca nume de fată), astfel încât la meteo se anunță și înflorirea cireșilor, iar hanami este o adevărată sărbătoare unde prietenii se adună sub cireșii înfloriți și petrec cu mâncare bună și veselie. Florile delicate ale cireșilor care înfloresc intens însă cad repede cu bătaia vântului reprezintă fragilitatea vieții, faptul că viața este într-o continuă schimbare și transformare, este frumoasă și în același timp efemeră. Data viitoare când vei vedea un copac înflorit oprește-te și simte momentul prezent, simte importanța lucrurilor mici pe care deseori le desconsideri și simte importanța fiecărei clipe trăite. 🌸” SURSA

INSIDER 4: „🌸Sakura sau sărbătoarea înfloririi cireşilor, evenimentul spectaculos al naturii, o tradiţie japoneză care este aşteptată de întreaga lume. 🌸Principala sărbătoare a primăverii în #Japonia este înflorirea copacilor de #sakura (denumirea locală a cireşului japonez), iar admirarea florilor de cireş este numită de japonezi – #Hanami. În zilele înfloririi cireşilor japonezi, parcurile, aleile şi teritoriile templelor sunt vizitate de un număr mare de oameni. Perioada de înflorire este relativ scurtă, de aceea florile de cireș sunt admirate atât în timpul zilei, cât și seara.

Floarea de cireș japoneză, cunoscută, de asemenea, sub numele de Sakura, ocupă un loc special în inima niponilor. Dacă nu știai deja, Sakura înflorește în Japonia la începutul primăverii, pornind din Okinawa și continuând spre nord, până în Hokkaido. Florile pomului sunt mici, în nuanțe de roz deschis sau de alb și iubesc locurile însorite. Nu sunt similare cu florile cireșilor obișnuiți, deoarece foarte rar dau roade, însă sunt deosebit de frumoase, fiind prezente în multe dintre grădinile din Țara Soarelui Răsare.

🌸Sakura este considerată simbol al vieții scurte a oamenilor, în special a samurailor din vremurile de odinioară. Pe timp de primăvară, acest arbore uimitor este acoperit de o coroană impresionantă de petale de flori. Cireșii înfloriți au fost venerați dintotdeauna prin artă. Poeții le-au închinat poeme, pictorii i-au pus pe pânze, muzicienii le-au dedicat cântece.” SURSA


CAII DE LA BICICLETĂ: Cum să amendezi în trafic o mașină fără șofer


INSIDER: „Poliția oprește o mașină în trafic, dar nu e nimeni la volan. Mașina pornește apoi și pleacă singură. Bun venit în viitor!


SUB LUPĂ: Drepturile mele în Uniunea Europeană


INSIDER: „Ca să fie clar pentru toată lumea!” SURSA

N.R.: Carte în miniatură / format liliput: Drepturile mele fundamentale în Uniunea Europeană – Preț 299 lei DETALII

Valorile esențiale pe care se întemeiază Uniunea sunt consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acestea sunt: respectarea demnității umane, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităţilor.

Respectarea drepturilor persoanelor este una dintre obligaţiile fundamentale ale UE. Uniunea trebuie să respecte aceste drepturi în realizarea politicilor şi programelor sale, la fel și instituțiile UE și fiecare dintre statele membre.


GASTRONOMIE: Roșii „nedepilate” în sos de tomate pentru masculi epilați și feministe păroase


ARHIVĂ: CARTOFI SPĂLAȚI: Nici prea-prea, nici foarte-foarte! Deloc! *** FUTILE LA LIDL: „Îngrijirea cu precizie a unghilor – scurtarea uşoară a degetelor de la mâini şi picioare”


NEHOTĂRÂRE: „Da, deci nu! Rămâne cum am stabilit!”


ARHIVĂ: AUTOSTRADA SOARELUI: Zeci de mașini pe contrasens. 60 de zile fără permis și 875 lei amendă per capita!


ANTI-RECUNOȘTINȚĂ: Bătrânii noștrii plătesc facturi dublate, dar mănâncă din coșuri de gunoi


INSIDER: „Priviti, centrul Bucureștiului: bătrâna este în doliu, caută prin coșurile de gunoi! Credeți ca o bagă cineva în seamă? Nu! Ca de fiecare dată am să-i las niște bani și să-i cumpăr ceva de mâncare. Societatea “civilizată” în care trăim, anul 2022: observați că este îmbrăcată curat, biata femeie nu doarme prin boscheți și nici nu cerșește! Bătrânii noștrii își plătesc facturile majorate samavolnic la energie și gaze și în timp ce beizadelele se ghiftuiesc prin Dubai și Mall-uri cu ce e mai bun, sărmanii oameni caută de mâncare prin gunoi FĂRĂ ca să cerșească!
Imaginile au fost preluate lângă Centrul Vechi din București vizavi de Biserica Catolică.SURSA

ARHIVĂ: VĂ ZIC EU: “Blestemul de părinte, nici în gaură de șarpe nu o să scăpați de el!”


PINUL SFINȚEȘTE LOCUL: „În chestiuni de conștiință, legea majorității nu-și are locul.” (Mahatma Ghandi)


INSIDER: „PINUL SFINȚEȘTE LOCUL… POATE ȘI OAMENII… Pinul cu pricina a venit pe lume cu câțiva ani înainte de a veni eu: nu pe lume, ci în urbe (N.R.: Gură Humorului, județul Suceava)
A crescut ”într-o zi cât alții-ntr-o…lună” și se înalță sănătos în buricul târgului. Ferestrele unor apartamente se bucură de culoarea cetinii, iar umbra ei ține reci berile tăifăsuitorilor din terasa de la poale. Dar!…
Aici e buba!… Viguroase, rădăcinile au zdruncinat oleacă minunatele dale de beton și largul trotuar a intrat în ”plan de renovare”.
Plin de bunăvoință – cunoscându-mi sensibilitățile ”pro natura” – unul dintre edilii primăriei m-a consultat. Spunea domnia sa că, poate, ar fi bine să-l taie, să repare trotuarul și în locul său să planteze o pașnică magnolie… Cu flori de mama focului…

Am pledat pentru viața pinului. Și am argumentat cu soluțiile tehnice posibile în ziua de azi! Venind și cu pilda altor orașe unde, cu orice preț, arborii sunt păstrați. Ba mai mult: cimitirele – unde cu adevărat rădăcinile arborilor seculari se răzvrătesc ridicând pietrele și monumentele – sunt lăsați în pace.

Așadar – vorba Conului Iancu: ”Ce-mi dădu în gând ideea?”…Ce ar fi, mi-am zis, să postez povestea pinului… Poveste neterminată… Și să văd ce spun oamenii… Zicea el, Gandhi, că ”În probleme de conștiință legea majorității nu are ce căuta”. Adesea însă bunul simț se află la omul de rând.” SURSA

ARHIVĂ: BUZĂU: Timp de 18 ani vulturul Ilie a fost hrănit, iubit și respectat de cetățenii urbei. Întregul oraș s-a revoltat împotriva soldatului asasin!


SINAGOGA MARE, CONSTANȚA: Ultimul lăcaş de cult evreiesc abandonat de regimul democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului, Războiului Mondial şi ateistmului sistemului comunist


INSIDER: „Sinagoga Mare din Constanța este un lăcaș de cult evreiesc, localizat in zona peninsulară, pe Str. C.A.Rosetti nr.2, la intersecția cu Str. Petru Rareș. După unele surse, construcția a fost ridicată în anul 1911, după alte surse anul construcției ar fi 1914. În perioada interbelică, în Constanța au existat două sinagogi: Sinagoga Sefardo-romaniotă, construită în anul 1908, în stil gotic-catalan, situată pe Str. Mircea Cel Bătrân nr.18 și Sinagoga Așchenazită, ridicată în anul 1911 (după alte surse in anul 1914), în stil maur, localizată pe Str. C.A.Rosetti nr.2. În timpul cutremurului din 4 martie 1977, sinagoga de pe Str. Mircea Cel Bătrân a suferit avarii majore, fiind ulterior demolată în timpul regimului comunist. In prezent, comunitatea evreiască se întrunește în lăcașul de cult din Str. Sarmisegetuza, vis-a-vis de Centrul Cultural Al Germanilor Dobrogeni. Sinagoga de pe Str. C.A.Rosetti este astăzi o clădire rămasă în paragină, fără acoperiș, cu ziduri și scări măcinate de trecerea timpului, fără plafoane, plină de bălării, așa cum se poate observa în foto. Excepție prima foto din prezentare(preluată), restul fotografiilor au fost realizate împreună cu Georgeta Oprea ieri, 01.04.2022. SURSA

N.R.: Astăzi când comunitatea evreiască din oraș este dispărută (sub 50 de suflete), Constanţa nu-și dorește niciun fel de mărturie a trecerii evreilor prin istoria sa.

Ca să ajungi la ruinele Sinagogii din Constanţa, de pe strada C.A Rosetti nr. 2, trebuie să parcurgi cu atenţie, din orice direcţie ai veni, trotuare sparte, clădiri prăbușite, din care au mai rămas doar faţade hâde şi extrem de fragile, bande de câini gălăgioși și, adesea, grupuri de oameni netulburaţi de problemele zilnice, în aşteptarea locului norocos din campusul social Henri Coandă”. Dacă nu știi ce te așteaptă, locul este unul sinistru, curticica dinainte este plină de gunoaie și, ca să intri, trebuie să depășești un baraj de fiare ruginite întortocheate, cândva un gard cu o feronerie deosebită. Nu e îndeajuns. Dincolo de mormanul metalic, scăpat ca prin minune de vigilenţa vecinilor de pripas de prin împrejurimi, sunt resturi menajere rămase din verile trecute sau, poate, de pe urma incursiunilor vinovate în clădirea părăsită. La urmă, dar nu cel mai puţin important, sunt câinii. Mulţi şi gălăgioşi, îşi fac datoria și apără cu strășnicie ruina din faţă.

Din Sinagoga de rit aşkenaz din Constanţa nu au mai rămas decât zidurile de incintă. Construită în anul 1911, după planurile lui Linz (care a mai proiectat, la începutul secolului al XX-lea, aproape alte 50 de case constănţene, între care şi o bună parte a ceea ce, cândva, a fost piaţa Ovidiu), în stil maur, clădirea reflecta și o oarecare influenţă arhitecturală caldeeană. A fost inițiativa lui Pincus Șapira, furnizor al Casei Regale a României şi important comerciant de ceasuri şi bijuterii şi, într-un secol, Sinagoga aşkenază a trecut prin mai multe vicisitudini. Spre exemplu, între 1941- 1944, clădirea a fost transformată în depozit militar german, fiind întrebuințată pentru păstrarea efectelor militare, alimentelor neperisabile a ce ajungeau la soldaţii de pe frontul de Răsărit şi a hranei pentru cai. După 1944, a fost refăcută parţial și redată circuitului religios. Totul până când, după 1989, i-au venit de hac indiferenta criminală a autorităţilor locale, nesimţirea scandaloasă a forurilor culturale și civice ale orașului și nepăsarea locuitorilor, neobişnuiţi cu diversitatea etnică şi religioasă.

Evreii din Constanţa nu au fost vreodată nici foarte numeroși, nici influenţi: deşi cel mai important port al României, Constanţa, a avut, încă dinainte de 1877, importante comunităţi de greci şi armeni care au stabilit liniile directoare în comerţul, meşteşugurile şi ele pontice. La mijlocul secolului al XIX lea. În 1850. lon Ionescu de la Brad număra 119 familii evreiești în toată provincia, cu localuri improvizate de rugăciune. Peste patru decenii, în 1890, în oraşul Constanţa se găseau în jur de 600 de locuitori evrei iar recensământul din 1912 a consemnat aproape 1300. La finele anilor de pace dintre cele două Războaie Mondiale, în 1939, oraşul de la malul mării depășea 2000 de locuitori evrei (majoritatea aşkenazi, de rit occidental și un sfert sefarzi, de rit spaniol care în 1908 și-au construit propriul templu).

De peste trei decenii, a rămas o singură sinagogă în Constanţa. Și aceasta este, astăzi, o ruină. La intrare, ușile monumentale de lemn, cu splendide (cândva) vitralii mozaice, sunt aproape distruse de vicisitudinile meteorologice și de mâinile dibace ale oamenilor. Acoperământul de lemn masiv, de la intrare, care învelea pereţii, a fost demult utilizat drept combustibil. Odată trecut pragul, te copleșește frumuseţea arabescurilor rămase, de un albastru și roșu ireale, cu coloane masive, bine proportionate şi ingenios repartizate. Îți poți lesne imagina efectul de culoare din interiorul clădirii dacă ai în vedere coloritul bucăţilor de sticlă de la geamuri şi al luminii care pătrunde dinspre mare. Tavanul nu mai există decât pe alocuri şi, prin urmare, tot ce poţi vedea acum, se va distruge curând. Au fost furate toată lemnăria şi feroneria. Obiectele de cult au dispărut iar podeaua este plină de resturile tavanului, zidurilor şi de murdării aruncate de locatarii provizorii. Vitraliile de interior sunt descompletate, în unele părţi s-au distrus complet iar crăpăturile masive din pereţii de la intrare ameninţă o iminentă prăbuşire. Îţi este imposibil să reconstitui, cu ochii minţii, o sărbătoare cu lumânările de Hanuka sau să înţelegi că acest loc a fost, cândva, menit să cheme oamenii de Yom Kippur. Nu te poţi gândi altfel decât cu oroare la faptul că este destul de posibil ca Tora, Cartea Sfântă, să fi fost utilizată în scopuri domestice. Unde ar putea fi biblioteca Sinagogii din Constanţa? Dar tot ceea ce constituia patrimoniul ei, adunat vreme de un secol? Mai greu este să îţi explici cum un lăcaș de cult a fost distrus într-un regim democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului isteric interbelic, reacţiilor totalitare antievreiești din cel de-Al Doilea Război Mondial şi intenţiilor ateiste ale sistemului comunist. Și mai grav: de un sfert de secol, nicio publicaţie constănţeană, niciun ministru constănţean, niciun primar al Constanţei, niciun reprezentant al culturii constănţene, nicio voce a societăţii civile constănţene nu au vorbit despre devastarea Sinagogii. O tăcere vinovată și, în definitiv, criminală din punct de vedere al patrimoniului, un larg consens care convine tuturor factorilor implicaţi.

Va fi o uşurare când totul va deveni un morman de moloz și cărămizi. Atunci, prompt, autorităţile locale și forurile culturale vor da aviz pentru câteva buldozere să igienizeze terenul și să se construiască o cochetă clădire din BCA şi termopane, menită funcţionării birourilor pentru firmele care intermediază câte ceva. DETALII


APEL CĂTRE FORD ROMÂNIA: „Am ipotecat apartamentul pentru un Tico, iar acum am nevoie de un fax de la Ford”


INSIDER: „Am cumpărat în 2000 un Tico de la Daewoo din Galaţi pentru care am ipotecat apartamentul. După achitare am plecat într-un voiaj de 6 luni și nu am ştiut că trebuia să retrag ipoteca. Acum am actele casei la notariat pentru succesiunea apartamentului. Notara a oprit întocmirea actelor la apariţia ipotecii. Mașina Tico a fost achitată, radiată şi vândută. (…) De la Ford, care a preluat după faliment arhiva de la Galați, trebuie să obțin o adeverinţă în care să se arate nu datorez nimic fırmei Ford în vederea anulării ipotecii apartamentului.

Acum vreau să fac succesiunea apartamentului şi-mi trebuie la notariat un fax de la firma Ford care să adeverească că eu Tânjală Haralambie din Galaţi cu domiciliul în (….) am achitat maşina Tico. La trei ani după cumpărare am vândut maşina şi am radiat-o.

Am sunat (la numărul de telefon al site-ului firmei Ford) și mi-au spus că rezolvă imediat problema, de atunci au trecut două săptămâni. Notara a sunat și ea de zece zile şi nu a primit nimic. Ajutați-mă, vă rog!”


SECTOR 5: Magazinul Prosper cuprins total de flăcări. La 500 de metri de sediul central al Pompierilor!


U P D A T E


INVITAȚIE LA KREMLIN: Pe sărite, fără tragere la sorți. Direct de la shopping. Conține gluten!


ARHIVĂ: GERMANIA: „Mesaj de pace” într-o sticlă de vodkă aruncată în Marea Baltică: „My name is Off. Putin Off!”


UNGARIA: Road 67, omologul maghiar pentru Route 66, cântă 33 km împreună cu șoferii care aleg secțiunea acustică


INSIDER: „În unele regiuni, un drum decent practicabil este considerat un miracol – la fel cum a cântat Republic în hitul lor din ’94 – noul drum asfaltat 67, care leagă Kaposvár de autostrada M7, are o secțiune acustică. Și anume, roţile mașinilor care merg la viteza potrivită și suprafaţa drumului împreună vor ,,retona” iconicul imn central european, melodia devenită opțiunea preferată pentru DJ de-a lungul anilor – ,,A 67-es út” (Road 67) de Republic.

Omologul maghiar al Route 66 nu numai că a inspirat trupa, ci și inginerii plictisiți de construcția drumurilor. Pentru a face o comparație: brazdele din drum sunt partitura muzicală, roțile mașinii sunt corzile unei chitare, iar mașina în sine este instrumentul. Notele depind de adâncimea brazdelor şi de distanţa comparativă între ele. Drumul are o lungime de 33 km și a fost inaugurat în anul 2019.” DETALII

ARHIVĂ: CROAȚIA: Orgă de 80 metri la care cântă Marea Adriatică și vântul!


LA OGLINDĂ: Echipa Poli Iași transmite mesaje codificate!


INSIDER: „În loc de ,,STOP WAR”, jucătorii lui Poli lași au afişat mesajul ,,RAW POTS” SURSA

ARHIVĂ: POLITAXI: Dacă bei alcool cheamă un „IXAT”, că te prinde „AIŢILOP”. Sau te bazezi pe „DRUMS”?