PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

MARTOR OCULAR

MOMELI PE EMAIL: Verificați adresa expeditorului și NU mușcați din orice alertă!


ARHIVĂ: ESCROCHERIA APEX: Mesaje cu suprataxare inversă ascunse pe factură și protejate de DIGI/RDS? *** FANTOME PE OLX: „Eu am fost doar pe jumătate fraier. Atenție la cumpărătorii grăbiți!” *** AGENȚIE FANTOMĂ: Caută și găsește pe stradă în Craiova și peste tot în România viitoare celebrități pe care le va umple de bani *** ESCROCHERIE: „Colecţionar german cumpăr maşini de cusut. …Şi nimeni nu mă prinde!” *** ATENŢIE: Ultima escrocherie trimisă prin SMS!


MILEȘTII MICI, MOLDOVA: Cea mai mare colecție de vinuri din Europa – 1,5 milioane de sticle depozitate în 250 km de galerii


INSIDER: „Cea mai mare colecţie de vinuri din Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle de colecţie, depozitate într-un complex de galerii de circa 250 km, se găseşte la Mileştii Mici, în Republica Moldova.” SURSA

N.R.: „Mileștii Mici, Ialoveni, Republica Moldova – este cea mai mare cramă subterană din Moldova. Are peste 200 km de tuneluri de calcar, dintre care 55 km sunt folosiți pentru depozitarea vinului. Pivnița are o colecție de vinuri de peste 2 milioane de sticle fiind cea mai mare colecție din lume conform Cărții Recordurilor Guinness. Vizitatorii se pot plimba de-a lungul galeriilor cu butoaie (capacitatea între 600 și 2000 dal) cu trenulețul electric, mașina personală, bicicleta sau pe jos. Temperatura in galerii este de 12-14 grade Celsius, constanta pe tot parcursul anului, iar umiditatea variază între 85-90%. Accesul între 10-70 euro / persoană. Copiii sub 12 ani, însoțiți de părinți beneficiază de gratuitate.” DETALII


MINDBOMB: Dosarul pentru înscrierea Roșiei Montana în Lista Patrimoniului Mondial – „CÎTAUR!”


GREENPEACE : „În 2017 la final de mandat, Ministrul Culturii Corina Șuteu a ascultat vocea societății civile și a depus la UNESCO dosarul pentru înscrierea Roșiei Montana În Lista Patrimoniului Mondial. A urmat un lung șir de bâlbâieli și lupte politice. Guvernul Dănilă a stopat procedura de înscriere după doar un an și a cerut UNESCO să amâne discutarea dosarului Roșia Montana. În 2020, Guvernul Orban a reluat procedura de înscriere la presiunea ONG-urilor, dar interesele politice amenință acum din nou protejarea patrimoniului din Apuseni. Săptămâna trecută, Florin Cîțu a detonat bomba, propunând coaliției de guvernare retragerea dosarului pentru înscrierea Roșiei Montana pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.Prim-Ministrul se alătură astfel altor politicienii <de aur> care au condus România – Traian Băsescu, Victor Ponta sau Viorica Dănilă, devenind cel mai nou susținător al exploatării cu cianuri în Apuseni..”

GUVERNUL ROMÂNIEI: „Cu privire la informațiile lansate în spațiul public de Greenpeace referitor la o eventuală retragere a dosarului de înscriere în patrimoniul UNESCO a sitului Roșia Montana și la implicarea premierului în acest demers, biroul de presă al Guvernului face următoarele precizări: Premierul Florin Cîțu nu a înaintat nicio propunere cu privire la acest subiect și nici nu a întreprins vreun demers oficial care să vizeze retragerea dosarului de înscriere în patrimoniul UNESCO a sitului Roșia Montana.” DETALII

N.R.: „Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO – fondată în anul 1945) este o agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite (ONU) care vizează promovarea păcii și securității mondiale prin cooperare internațională în educație, știință și cultură. Are 193 de state membre și 11 membrii asociați, precum și parteneri în sectorul neguvernamental, interguvernamental și privat. UNESCO se sediul în Paris, Franța și 53 sedii regionale și 199 de comisii naționale care îi facilitează mandatul global.

Patrimoniul mondial UNESCO din România include în prezent în lista sa șase situri culturale (bisericile din Moldova, Mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, cetățile dacice din Munții Orăștiei, centrul istoric al Sighișoarei și bisericile de lemn din Maramureș) și două situri naturale (Delta Dunării și pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei). În prezent, România desfășoară, în paralel, mandate de membru în Consiliul Consultativ Științific și Tehnic al Convenției UNESCO din 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic și în Comitetul interguvernamental pentru promovarea reîntoarcerii bunurilor culturale în țările de origine sau restituirea lor în cazul dobândirii ilicite (ICPRCP). De asemenea, România participă, în calitate de observator, la toate reuniunile organismelor subsidiare ale UNESCO.

România are și șapte elemente pe Lista Patrimoniului Imaterial (ritualul călușului, doina, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, Feciorescul de Ticuș, meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și practicile culturale asociate zilei de 1 Martie). Ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România prin Legea nr. 160/2013. DETALII

ARHIVĂ: MINDBOMB: „Cetăţeni, să luăm Pontaurul de coarne!” *** CADOURI: “O bucăţică de aur de la Roşia Montană” *** ATITUDINE: Maia Morgenstern susţine campania “Salvaţi Roşia Montană”.Cine îşi mai donează aurul?


AUTOSTRADA SOARELUI: Zeci de mașini pe contrasens. 60 de zile fără permis și 875 lei amendă per capita!


INSIDER:”INCREDIBIL! Zeci de mașini, pe contrasens, pe Autostrada Soarelui! Credeam că după carambolul cu 55 de mașini, de pe A2, de acum câteva zile, nu ne mai poate surprinde nimic. Unii șoferi români vin sa ne contrazică. Și nu puțini… Ieri, în jurul orei 18.00 zeci de șoferi circulau pe contrasens pe A2 și A4. Mai exact la ieșirea de pe A4, pe A2, spre București. Unii mergeau pe banda de urgență, alții pe banda 1 și alții pe banda 2. Care cum îl tăia capul. Practic, cei care circulau regulamentar, nu prea aveau de ales, decât sa-i ferească pe inconștienții care veneau pe contrasens. Pe imagini se vede și un șofer care întoarce brusc… Așa haos nu s-a mai văzut niciodată pe o autostradă din România… Numai o minune a făcut sa nu se întâmple o tragedie. Poliția Rutieră s-a autosesizat și încearcă să-i identifice pe toți șoferii care au pus în pericol viața a zeci de oameni. Aceștia vor rămâne 60 de zile fără permisul de conducere și vor primi o amendă de minim 875 de lei.” SURSA


AMIABILĂ CU ARMATA SUA: Care dintre autovehicule trece primul prin intersecție și de ce?


Un_elicopter_aparținând armatei americane a aterizat forțat în nordul Bucureștiului, în Piața Charles de Gaulle, chiar pe șosea unde a doborât niște stâlpi de iluminat.


SECTOR 4: „În Piața Reșița unii patroni se gândesc și la blănoși – Oase gratis pentru animale”!


INSIDER: „Magazin de brânzeturi și carne din piața Reșița, sectorul 4 București …unii patroni se gândesc și la blănoși! Ce bine ar fi să întâlnim cât mai mulți astfel de comercianți în România .Respect!” SURSA

ARHIVĂ: DEZGHEŢ: În Bucureşti, câinii lăsaţi afară primesc bobiţe. La Berlin, nemţii se plimbă cu ei prin mall! *** BERLIN: Nemţii protestează la Reichstag împotriva eutanasierii maidanezilor din România! *** NUREMBERG: Protest împotriva uciderii cu cruzime a câinilor fără stăpân, încă în desfăşurare în România! *** NUREMBERG: Flashmob împotriva uciderii în masă a animalelor din România! *** BRAVO, HORNBACH: Este cățelușa lor și are voie peste tot! Azi în Timișoara, mâine în toată țara! *** PAZNIC LA CROITORIE: „Lucrez non-stop, mănânc puțin, nu țigări, nu alcool!” *** VACANŢĂ: Arest la domiciliu sau paznic non-stop?


PARIS: Ratatouille face galerie echipei Franței la Campionatul European de Fotbal Euro 2021, în spate la Tour Eiffel


ARHIVĂ: BĂIEȚI BUNI, BĂIEȚI RĂI: Cineva trebuie să facă și curățenie în Sectorul 3


COOL & SAFE: Casca de motociclist pentru câine ori pisică, noua descoperire pentru bikerii responsabili, iubitori de animale


INSIDER: „Casca pentru animale de companie protejează capul pisicilor și câinilor când acești stau pe motocicletă, bicicletă sau ies să se joace.”

ARHIVĂ: INTERZIS: Părinţii poartă cască de protecţie. Copiii sunt cantitate neglijabilă? *** CANIS FASHION: Umbrela pentru câini, ultima modă. Că-i ninsoare, că-i furtună, până vine vremea bună! *** PABLO FASHION: Egalitatea nu-i pentru căței! *** HAIR STYLIST: Moda „Courtney Stodden” loveşte şi în animalele de companie. Vara asta se poartă câinele roz! *** INTERZISE: Căţeii maidanezi nu ştiu carte… Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate! *** RESPECT: „Nivelul de civilizaţie al unei naţiuni este dat de atitudinea faţă de animale.” (Mahatma Gandhi)


WARNER BROS: Cel mai mare fan din România și-a pus visul de copil pe roate


INSIDER: „Warner Bros. Entertainment, Inc. (cunoscut și ca Warner Bros. Pictures, ori doar Warner Bros.—forma prescurtată a numelui oficial al corporației care este Warner Brothers) este o companie americană specializată în producerea de filme și de diferite spectacole de televiziune. Fondat în 1918 de emigranți evrei din Polonia, Warner Bros. este cel de-al treilea studio american, în ordine cronologică, care a continuat neîntrerupt operațiile sale de la fondare până în prezent. Celelalte două sunt Paramount Pictures, fondat în 1912 sub numele de Famous Players și Universal Studios, fondat de asemenea în 1912. Printre cei mai remarcabili actori ai companiei se pot enumera Bette Davis, James Cagney, Humphrey Bogart, Doris Day și, mult mai recent, Clint Eastwood.” DETALII

ARHIVĂ:_JUCĂRII CU VIAŢĂ: Fulger McQueen, pe străzile Capitalei. Toţi rămân blocaţi când o văd la semafor! *** SUVENIR: Cel mai fotografiat obiectiv din Mamaia. “Vă rugăm nu atingeți!” *** EROI SUB ACOPERIRE: Batman a parcat la Casa Poporului. *** YIN & YANG: „O viaţă pepit, cu zile pepit. Dar cum pot să împac un suflet pepit?” *** STĂPÂNUL INIMILOR: Mașina de serviciu a lui Dragobete, moștenită de Valentin! *** BMW-EMU: Cum se plimbă dracii prin Craiova? *** MANNEKEN PIS: “Băiețelul pișăcios” va salva Bucureștiul de trafic, poluare, locuri de parcare și taxa de oxigen? *** YIN & YANG: „De alb să mă vindec sau de negru să mă lepăd ?!”


VULCAN, HUNEDOARA: Plictis sau ignoranță? Nu cred că poți manevra o parcare și o ieșire pe acest sens unic!


INSIDER: „După cum arată carosabilul, marcajul este făcut de Dorel. Nu cred că poți manevra o parcare și o ieșire pe acest sens unic.” SURSA

ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** ŞOFERI & ZEBRE: Apoi a apărut Dorel cu deviza „noi muncim, nu gândim” și a mai tras un gard! *** ISLAZ, TELEORMAN: „Merg pe gard, de drum mă ţiu, / Nici un latră nu mă câine“. *** CRAIOVA: “ care închiriază, primește loc de parcare și pământ!” *** POARTĂ BETON: “Noi muncim, nu gândim!” *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!”


BUCUREȘTI: La Restaurantul Horoscop, o broască țestoasă se zbate disperată în decor. Clienții o privesc cu nod în gât!


INSIDER: „O broască țestoasă chinuită rău se află în restaurantul L’oroscopo din Piața Unirii aproape de metrou M1, vis à vis de fântână mare.
Este mare cât o farfurie și stă într-un bazin foarte, foarte mic murdar, fără posibilitatea să se odihnească pe ceva. Broasca este încărcată de mâzgă pe carapace.
Bazinul este cum se intra, în partea dreaptă, lângă scară .
Daca se poate face ceva și dusă la un centru de reabilitare.” SURSA


AALBORG, DANEMARCA: Loc de bun rămas în aeroport pentru îmbrățișări, pupături și săruturi sub 3 minute!


INSIDER: „Loc de adio sau de bun rămas în aeroportul Aalborg din Danemarca pentru îmbrățișări, pupături și săruturi sub 3 minute.” SURSA

ARHIVĂ: DRUM ÎNFUNDAT: “Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului” (Nichita Stănescu) *** INTERZISE: Căţeii maidanezi nu ştiu carte… Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate! *** SEMAFORUL BIO: Studiu de caz pentru creativitatea la români. Grâul trece, macul stă!


ROMÂNIA SĂLBATICĂ: Clarinetul și oboiul sunt păsările jucăușe, violoncelul, sufletul și vibrația echipei din spate, trombonul, bucuria, viorile pasiunea și încântarea, iar fagotul, joaca acelor „Pui de vulpe”!


INSIDER: „Parchez mașina și mă îndrept cu oarecare emoție către clădirea care are o așa de mare rezonanță în urechile mele. Mă întâlnesc cu Alexei, intru și îmi arunc o privire rapidă în jur. Totul pare ponosit, vechi, obosit. Trec printr-o sală mare în care zeci de scaune stau cuminți și își așteaptă ocupanții. În fața acestor scaune stau stative cu foi albe pline de însemne. Nimic nu te poartă cu gândul la energia care va izbucni în curând.

În urmă cu exact 20 de ani, mi-am petrecut o vară întreagă într-un garaj alături de niște prieteni faini încercând să ne găsim un strop de inspirație într-un domeniu complet nou pentru mine. Nu, nu developam imagini, așa cum poate v-ați aștepta, pentru că înainte de pasiunea pentru fotografie a fost pasiunea pentru muzică. Foarte puțină lume știe despre această etapă a vieții mele, care s-a lăsat cu câteva piese compuse, cu câteva spectacole și cu multe nopți pierdute în acel garaj. Chiar dacă ne-am jucat cel mai adesea de-a muzica electronică, toată experiența de atunci m-a ajutat enorm să înțeleg mai bine acest domeniu și să folosesc puțina experiență acumulată, atât pentru diaporamele create din fotografii, cât mai ales pentru filmele documenatre realizate. Niște vremuri și niște amintiri care, odată cu primii pași în clădirea ponosită despre care vă povesteam, au revenit ca un tăvălug în mintea mea.

Privesc de la balcon întregul ansamblu. Îmi vine în minte o enciclopedie muzicală pe care o studiam în urmă cu mult timp și în care era explicată componența unei orchestre. Vizual este mult mai simplu să înțelegi lucrurile. Viori, violoncel, viole, contrabas, suflători pe rândul din spate. Recunosc aproape toate instrumentele, dar îmi mai prind urechile la cele de suflat. Le iau pe rând… flaut, oboi, clarinet (deși între cele două din urmă nu prea fac foarte bine diferența de la distanță) și… un instrument lung pe care habar nu am de unde să-l iau. Nu pot trăi cu ideea că nu știu ce este așa că merg în sala de înregistrări să aflu. Fagot, mi se spune. Bun, acum provocarea este să îl și aud cum sună, să îl identific printre celelalte.

🎼Stau în liniște și aștept primele acorduri. Sunt la un pas de vioara întâi. Este o liniște apăsătoare, nici respirațiile nu se aud. După două zile de înregistrări, în care noi nu am avut cum să fim prezenți pentru că eram într-un alt studio unde lucram la voice over, ne rugăm ca în jumătatea de zi rămasă să ne fi rămas și nouă câteva piese faine din muzica filmului pe care să le ascultăm live. Suntem norocoși, prima piesă este chiar introducerea filmului. Un trombon începe grav cu o notă joasă, iar în mintea mea văd cețurile groase care învăluie o pădure de conifere din primul cadru al documentarului. Violonceii încep și ei să curgă lin, însoțiți de un ansamblu întreg de viori. Piele de găină și valuri de emoție ce curg în valurile muzicii. În mintea mea decurg imaginile și încerc să intuiesc locul peste care vocea solistei noastre intră și îngână tema principală a filmului. Urmează un moment de liniște gravă, susținut de niște acorduri joase și intră în scenă un flaut, apoi un violoncel. Senzația este absolut uimitoare. Urmează alte câteva valuri de muzică și emoție. La un semn brusc al dirijorului magia se oprește, însă în sală continuă pentru secunde bune vibrația sunetului. Continuă bătăile de inimă. Continuă emoția.

🎬Filmul_acesta a fost creat într-un mod atipic pentru noi. De obicei ne conturăm ideea și scenariul, iar mai apoi căutam muzică care să se potrivească, iar montajul era realizat direct pe muzică. Valurile de emoție, de dramă, de comedie, erau date în funcție de muzica aleasă. Procesul de acum a fost unul complet diferit. Am montat toate scenele fără muzică și a trebuit să ne imaginăm fiecare moment cum o să sune la final, cum o să intre în ritm, cum o să fie umplut de sunetele de ambianță și toate cele. A fost ca și cum am fi construit un film mut. Dar am încercat să ne păstrăm un ritm, atât al muzicii imaginate, cât și al emoțiilor dozate. Erau momente în care mă duceam în spatele lui Cosmin, care monta, și începeam să bat singur un ritm al scenei respective, să îi găsesc cadența, suflul… A fost un proces destul de complicat pe alocuri, mai ales pentru că făceam pentru prima dată asta, însă după ce am auzit primele bucăți de muzică scrisă pe care le-am așezat în timeline, m-am liniștit. La prima întâlnire cu Alexei, compozitorul nostru, ne-a spus: „Știu că vă cer mult și că va fi greu, dar trebuie să aveți încredere în mine.” Poate că nu am percutat atât de bine atunci aceste vorbe, însă pe măsură ce veneau mici frânturi de muzică începeam să ne dăm seama că viziunile noastre aveau să devină una singură. Alexei și-a asumat acest proiect cu extrem de multă pasiune și l-a făcut al lui. A compus zi și noapte la foc continuu și uneori ne-am și întrebat împreună în nenumăratele mesaje scrise la ore târzii, oare câtă inspirație mai poate avea și când va seca izvorul. S-a ținut tare până la final. După prima zi petrecută alături de orchestră ne-a confirmat că totul sună exact așa cum și-a dorit. Cred că a fost un moment în care acel „leap of faith” pe care ni-l cerea la începutul discuției noastre a meritat cu adevărat riscul. Ritmul acela bătut doar la mine în minte prindea viață într-un mod neimaginat. Am fost mai mult decât plăcut surprins să observ că muzica s-a pliat aproape perfect peste scene. O mică ajustare pe ici, pe colo, și totul prindea viață într-un ritm alert.

🦊🎵 Pe foile cu partituri din fața soliștilor apare cu un font mare și greu: „Pui de vulpe”. Sunt din nou sus la balcon. Începe o primă repetiție pe acest segment jucăuș cu multe instrumente de suflat. La un moment dat îl văd pe solistul de la fagot din spatele sălii cum tresare uimit. Are un mic pasaj solo de care se bucură entuziasmat. Am și eu acum ocazia să aud acest instrument așa cum trebuie. Începe joaca. O nebunie. Mai urmează o horă reinterpretată pentru o secvență de pescuit a păsărilor din Deltă, o secvență glumeață cu niște grauri, o nebunie de sunete care nici nu știam că pot fi scoate din viole, folosite la o scenă de iarnă cu animale, ce pot să zic, mă bucur și mă emoționez ca un copil, deși nu prea pot să mă exaltez dat fiind faptul că trebuie să stăm în liniște. La început am și stricat o înregistrare prin câteva șoapte către Cosmin. Toată lumea s-a oprit, ne-a privit, iar apoi a izbucnit un ropot de aplauze. Am fost destul de surprinși pentru că nu am înțeles de ce. Apoi am aflat că în căști li s-a spus că noi suntem realizatorii filmului. Ce lucru mare să lucrezi cu astfel de profesioniști desăvârșiți. Modul cum s-au armonizat, cum s-au completat, cum au venit cu idei și mici sugestii de interpretare, ai fi zis că lucrează împreună de o viață. De fapt, chiar dacă se mai știau între ei, era pentru prima dată când lucrau împreună. Sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, cu îndrumarea lui Alexei Turcan, cu partiturile scrise de Corina și cu toată echipa UNDA Recording în spate, au fost o echipă perfectă.

La o pauză, pe holul ponosit al clădirii Electrecord, de care doar faima parcă a mai rămas și căreia acest moment i-a dat viață, într-o discuție cu câțiva dintre soliști mi-am dat seama ce face cu adevărat diferența. Până acum montam pe o muzică rece, distantă (chiar dacă potrivită), cântată de oameni necunoscuți, cel mai probabil într-un alt colț de lume. De data aceasta muzica a prins viață prin oamenii frumoși din spatele instrumentelor, de data aceasta muzica a avut suflet. Clarinetul și oboiul au o față pe care o pot asocia cu momentele jucăușe din viața păsărilor, violoncelul are suflet și vibrație fiind asociat cu oamenii care erau în spate și care trăiau momentele, tromboanele aveau umor când se bucurau atunci când dirijorul le-a spus să intre mai în forță, să iasă în evidență, viorile au avut pasiune și încântare pe fața soliștilor, cât despre fagot, acum chiar o să văd în joaca acelor pui de vulpe încântarea cu care sufla solistul în instrument. La final, despre asta este vorba, despre a cunoaște niște oameni minunați care să vibreze în ritm cu o viziune comună. Întotdeauna am spus și probabil o să mă tot repet… proiectul acesta are forța de a aduce în jurul lui numai oameni minunați. Nu pot decât să le mulțumesc pentru asta. Alexei Turcan UNDA Recording Cosmin Dumitrach // Dan Dinu
#PoveștiDinRomâniaSălbatică” SURSA

Am început în 2010 prin a fotografia toate cele 28 de rezervații mari din România 📷 Doi ani mai târziu am realizat o expoziție foto în aer liber cu peste 50.000 de vizitatori 👥 Am continuat să fotografiem și să filmăm natura iar o parte dintre imagini au fost publicate într-un album foto 📒 Dar nimeni nu-și închipuia pe-atunci că pasiunea noastră se va concretiza, 10 ani mai târziu, într-un documentar care va ajunge la cel mai mare festival de film din România, TIFF, și apoi în cinematografele din întreaga țară. 📽 A mai rămas o lună și jumătate ⏳ #FilmulRomâniaSălbatică #ComingSoon


GOOGLE MAPS: OZN-ul de lângă Timișoara – hotel, unitate secretă sau sperietoare pentru invadatori?



ARHIVĂ: OZN LA CORNU: „Am luat masa cu extratereştrii” *** STRICT SECRET: OZN ascuns în Parcul Tineretului. Căpitanul Raxo nu porneşte nava pentru oricine! *** POLITEISM ŞTIINŢIFIC: Raelienii nu vor templu, ci aeroport OZN. Teoria pare bună, practica ne omoară! *** HANGAR 10: Parcarea interzisă. Rezervat OZN!


BUCUREȘTI: Pe Calea Văcărești comutați pe modul amfibie sau scoateți vâsla pe geam!


INSIDER: „Bucur ești capitală europeană în anul 2021!” SURSA

ARHIVĂ: CRAIOVA: Una dintre Venețiile României apărute după ploaie! *** DROBUL DE SARE: De ce este mai bine să mergi prin ploaie decât să aştepţi autobuzul? *** PITEȘTI: “Capacul de la canalizare se ridică cu tot cu pavaj!” *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!”


BUZĂU: Părinții nevaccinați ai absolvenților clasei a VIII a au participat de după gard


INSIDER: „Vi se pare normal ce se întâmplă? Copiii oare ce cred? Că părinții lor au ciumă de nu au voie alături de cei vaccinați?” SURSA

N.R.: Buzău, Festivitatea de sfârșit de clasa a VIII – a.

ARHIVĂ: 15 SEPTEMBRIE: Distanțare socială


DELTA DUNĂRII: Excursie la ciufulit de pelicani și alte 3400 de specii


INSIDER: „Un om fără suflet care ar trebui tras la răspundere.” SURSA

N.R.: Delta Dunării adăpostește 98% din fauna acvatică a Europei, 3400 de specii, multe dintre aceste fiind unice în lume. #exploreazadeltadunarii

ARHIVĂ: POLIȚIA ANIMALELOR: Adi din Covasna a ieșit cu Opelul la vânătoare de vrăbii


RAPID ȘI PRECIS: Dimineață a plecat la serviciu și seara când s-a întors cuibul era făcut și cu ouă în el


INSIDER: „Unul din prietenii mei apropiați a plecat de dimineață de acasă și a lăsat geamul deschis la apartament și când s-a întors acasă a găsit asta… El crede ca porumbel pentru ca era unul care dădea târcoale la geam. Oricum a pus cuibul pe un fel de pervaz la fereastra și i-am spus sa îl lege cu vreo sârmuliță să nu îl ia vântul.” SURSA

ARHIVĂ: GAIA: Când Lumea se oprește, Natura merge mai departe! *** GURA DOBROGEI, CONSTANȚA: Berzele își fac cuib cu ceea ce găsesc – gunoaie și deșeuri *** SECTOR 6: Au tăiat crengile copacului și au distrus cuibul cu pui, alungând cu lopata părinții disperați *** RECICLARE: Barbie a fost răpită de o veveriță pentru necesități locative


CRAIOVA: Una dintre Venețiile României apărute după ploaie!



BIGĂR: Cea mai frumoasă cascadă din lume înfrântă de o păstrăvărie. Au rămas doar amintirile și fotografiile!


INSIDER: „Cascada Bigăr a fost o frumusețe a naturii, un dar pe care noi oamenii nu l-am știut prețui.
De azi e doar o amintire pentru că cineva a făcut o păstrăvărie (N.R.: Valea Miniș)
Am fost binecuvântată să mă bucur de frumusețea acestui loc și va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu!
Iartă-ne Doamne pentru tot râul pe care îl facem creației Tale!” SURSA

N.R.: Cascada Bigăr din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnita, din judetul Caraș-Severin a fost desemnată în anul 2013 de către site-ul The Work Geography drept cea mai frumoasă cascadă, unică în lume.

ARHIVĂ: BUCOVINA: Un bolovan și un act de proprietate ucide mocănița Huțulca în etate de 130 de ani și multe amintiri din viitor **” EXTAZ & AGONIE: Tunelul Iubirii dăruit de Natură, ucis de Indiferență, Incompetență, Indolență și Neiubire!


CAUZĂ – EFECT: „Cred că există o lipsă enormă de respect față de școală, de ceea ce reprezintă și de ceea ce trebuie să reprezinte ea!”


INSIDER: „Astăzi s-a sărbătorit la Tulcea, cu câteva zile întârziere, 1 iunie; ne—am temut un pic de ploaie însă la final centrul orașului a fost invadat de copii – poate niciodată nu a arătat mai frumos.

Privindu-i m-am întrebat din ce cauză, totuși, e o distanță atât de mare între frumusețea copilăriei lor și realitatea cenușie a viitorului care li se etalează în față. De ce învățământul de astăzi este atât de mult povestit și atât de puțin sprijinit. De ce o școală azi arată mai mult ca o întreprindere de corvoadă și mai puțin a laborator de competențe, creativitate și have fun.

Și m-am mai gândit dacă nu cumva sociatetea românească (statul, politicul, administrația, presa, instituțiile, familia, etc.), s-a îndepărtat prea mult de școală, de etapa de acumulare și construcție a copilului, dacă nu cumva toate acestea au oferit generațiilor care vin atat de puține modele viabile și atât de multe modele rele.

Cum să ceri unui copil să învețe, să muncească, să se ofere ca viitor cetățean, dacă politicul îi oferă, drept model, parașute reșapate urcate din patul unde se vindeau pe bani puțini în scaunul de parlamentar (și nu fac aluzie la vreun partid anume ci la toate), cocalari analfabeți ajunsi miniștri, securiști veroși ajunși oameni de afaceri și conducători de partid, hoți la drumul mare votând legi, asasini dovediți care își mănâncă pensia liniștiți din prestația lor în democrație, sau pur și simplu dezechilibrați mintal murdărind scaunele unei instituții atât de importante totuși.

Cum să-l momești pe viitorul posesor de competențe în administrația publică dacă job-urile s-au ocupat cu corupți, cu manglitori din ban public, cu putori și aranjori.

Cum să-l îndemni să-și apere semenii ca ofițer de poliție când mari conducatori ai poliției române (cu litere mici băieți) se dovedesc a fi șantajiști, hoți de competențe, analfabeți de duzină.

Cum să îl faci să viseze la vreun premiu Pulitzer cândva când modelul de ziarist care i se oferă este absolventul de liceu fără bac, santajist de doi lei (dă-mi bani să scriu de bine) și, înainte de orice, limitat intelectual, adică prost.

Cum să îți trimiți copilul să facă o facultate grea (inginerie, de pildă), când modelul de industriaș care i se oferă este acela care dă și ia mită, care preferă doi ani de bulău ca să rămână cu o avere strânsă din afaceri cu statul (unde tot el deține o funcție publică, adică el semnează el câștigă).

La ce carieră artistică să viseze un copil stors de miile de ore de practică (muzicală, plastică, etc.), când la TV nu vezi portretul unui mare artist roman ci mecla tumefiata a lui alde Serghei Mizil sau lăutarii rock de la Direcția 5, sau Liviu Virciu, sau Capatos, sau ciurda de prostituate care se numesc artiste pop.

Cum să îl faci să creadă că el este sau poate fi un ins special când politica lumii de azi îl obligă să fie egal cu ceilalți, când te condamnă pentru că esti diferit, când esti lovit cu pietre dacă îi spui prostului prost, dacă îi spui jegosului că nu se spală sau dacă îl descoperi pe impostor și-l arăți cu degetul.

Cum să ceri competența dacă nu permiți exigență. Cum să ceri valori dacă interzici selecția. Cred că există o lipsă enormă de respect față de școală, de ceea ce reprezintă și de ceea ce trebuie să reprezinte ea și asta dintr-un motiv simplu – nu are cine.

Știți, un copil care nu cunoaște este un inocent, un adult care nu cunoaște este un prost. Astăzi la butoane, la toate, sunt adulți care nu cunosc.” SURSA


CFR MARFĂ: Cea mai mică viteză din lume. Trei oameni putere!


INSIDER: „Săgeata galbenă…Atenție la tren.” SURSA

ARHIVĂ:_RAT CRAIOVA: Ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate și parcate neregulamentar pe domeniul public


CRAIOVA: Oltenii din toate zările, uniți-vă pentru monumentul Castelul de Apă!


INSIDER: „Ieri am trimis pe adresa Direcției pentru Cultură a județului Dolj cererea de clasare ca monument istoric a Castelului de Apă din incinta Spitalului Militar din Craiova.
Conform legii, din acest moment orice acțiune de distrugere a acestei clădiri este oprită până când va exista o decizie definitivă a Ministerului Culturii cu privire la statutul său. Evident, autoritățile pot considera că nu sunt întrunite condițiile de clasare și pot lăsa proprietarul clădirii să dispună după bunul plac.
Și totuși, conform Ordinului Ministrului nr. 2260 din 2008 cu privire la normele de clasare a monumentelor istorice, clasarea unui imobil se realizează evaluând (a) criteriul vechimii, (b)criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică, (c)criteriul referitor la frecvență (raritate şi unicitate) și (d) criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică.
Cred că este clar pentru toată lumea că Turnul de Apă îndeplinește toate aceste criterii prevăzute de lege, ceea ce îl face să merite cu prisosință statutul de monument istoric protejat.

Nu_în_ultimul_rând, trebuie să observăm că Ministerul Apărării Naționale nu are nevoie de el (din moment ce dorește să-l demoleze). Asta înseamnă că noi, cetățenii orașului trebuie să ne mobilizăm, să-l scoatem din spatele sârmei ghimpate și să-l redăm craiovenilor.
P.S. Adaug aici „schița de plan a orașului Craiova”, copie după un document de la 1903, în care Castelul de Apă este deja prezent în incinta Spitalului Militar.” SURSA

„Pun aici trei imagini. Primele două sunt ale aceluiași obiectiv: un castel de apă din Chicago, construit în 1869. Evident, acum nu mai folosește municipalității cu funcția sa inițială (de a oferi un loc înalt pentru a supraveghea incendiile și de a asigura o rezervă de apă), ci găzduiește o galerie de artă dedicată artiștilor locali.
Aceste două imagini scot în evidență grija pe care i-a purtat-o autoritatea orașului, ceea ce a făcut ca turnul să rămână în picioare, deși zona este înțesată de zgârie nori. Mai precis, deși valoarea terenurilor din zonă este foarte ridicată, deși – fără îndoială – au existat presiuni pentru ca turnul să fie demolat, iată că a rezistat. Iar astăzi este un reper pe harta punctelor de interes de care dispune orașul.
De ce spun asta? Pentru că și la Craiova avem un castel de apă construit la 1889, deci doar două zeci de ani mai târziu (vezi cea de a treia fotografie). Atitudinea serioasă și responsabilă față de această construcție ar fi reabilitarea sa, urmată de schimbarea destinației într-un punct muzeal căruia i s-ar putea adăuga și un spațiu expozițional, mai ales că în Craiova nu avem prea multe. Nu ar fi greu, chiar există și fonduri europene dedicate pentru exact astfel de acțiuni…

Cu toate astea, proprietarul Castelului de Apă (Ministerul Apărării Naționale) intenționează să-l demoleze, motivând că … și-a îndeplinit norma de funcționare și este momentul să fie casat. Hmmm … Ciudată viziune din partea unui minister care ar trebui să înțeleagă că apărarea națională nu înseamnă doar apărarea teritoriului național ci și apărarea culturii naționale.
Poate vi se pare că nu există agresiuni la cultura națională? Ei bine există, iar intenția ministerului apărării este un astfel de exemplu. Domnule ministru Ciuca, sunteți și parlamentar al județului Dolj? Implicați-vă și salvați de la demolare această frumoasă clădire.” SURSA


BUZĂU: Timp de 18 ani vulturul Ilie a fost hrănit, iubit și respectat de cetățenii urbei. Întregul oraș s-a revoltat împotriva soldatului asasin!


INSIDER: „Am considerat că merită știut că : În perioada 1924-1942 în zona gării din Buzău s-a pripășit un vultur zăgan, specie foarte rară chiar şi în vremea aceea. Pasărea, prietenoasă, s-a integrat în viața urbei fiind adoptată de locuitori și botezată Ilie.
Ilie călca cu pas de stăpân pe străzile Buzăului. Se obişnuise cu mersul pe jos, merge pe marginea străzii, pe lângă trotuar, acolo unde nu se supăra nimeni. În fiecare dimineaţă, se ducea pe jos la piaţă, în hale, unde măcelarii îl aşteptau cu tainul de carne, sau de peşte – după cum era zi de dulce sau zi de post.
Către vremea prânzului, îl vedeai pe Ilie sus, pe localul gării, iar când vedea expresul de Cernăuţi-Bucureşti că-şi face intrarea în gară, cobora şi el pe peron, că şi aici bucătarul de la vagonul restaurant avea rezervate ceva delicatese culinare pentru el.
În timpul ultimului Război un soldat neamț l-a ochit şi vulturul s-a prăbuşit pe peron. Moartea vulturului era să se încheie cu o revoltă a populaţiei împotriva soldatului asasin. „Toţi copiii, tot oraşul“, l-au purtat pe ultimul drum, până la Cimitirul Dumbrava, „ca pe oricăre cetăţean al oraşului“. Bătrânii spun că mormântul vulturului ar fi rezistat câţiva ani, pe o alee din dreapta capelei, însă a dispărut, odată cu extinderea cimitirului.
În imagine, Vulturul Ilie – Fotografie de Iosif Berman publicată în Cuvântul Liber, nr. 29, 19 mai 1934.” SURSA