PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

MARTOR OCULAR

COOL & SAFE: Casca de motociclist pentru câine ori pisică, noua descoperire pentru bikerii responsabili, iubitori de animale


INSIDER: „Casca pentru animale de companie protejează capul pisicilor și câinilor când acești stau pe motocicletă, bicicletă sau ies să se joace.”

ARHIVĂ: INTERZIS: Părinţii poartă cască de protecţie. Copiii sunt cantitate neglijabilă? *** CANIS FASHION: Umbrela pentru câini, ultima modă. Că-i ninsoare, că-i furtună, până vine vremea bună! *** PABLO FASHION: Egalitatea nu-i pentru căței! *** HAIR STYLIST: Moda „Courtney Stodden” loveşte şi în animalele de companie. Vara asta se poartă câinele roz! *** INTERZISE: Căţeii maidanezi nu ştiu carte… Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate! *** RESPECT: „Nivelul de civilizaţie al unei naţiuni este dat de atitudinea faţă de animale.” (Mahatma Gandhi)


WARNER BROS: Cel mai mare fan din România și-a pus visul de copil pe roate


INSIDER: „Warner Bros. Entertainment, Inc. (cunoscut și ca Warner Bros. Pictures, ori doar Warner Bros.—forma prescurtată a numelui oficial al corporației care este Warner Brothers) este o companie americană specializată în producerea de filme și de diferite spectacole de televiziune. Fondat în 1918 de emigranți evrei din Polonia, Warner Bros. este cel de-al treilea studio american, în ordine cronologică, care a continuat neîntrerupt operațiile sale de la fondare până în prezent. Celelalte două sunt Paramount Pictures, fondat în 1912 sub numele de Famous Players și Universal Studios, fondat de asemenea în 1912. Printre cei mai remarcabili actori ai companiei se pot enumera Bette Davis, James Cagney, Humphrey Bogart, Doris Day și, mult mai recent, Clint Eastwood.” DETALII

ARHIVĂ:_JUCĂRII CU VIAŢĂ: Fulger McQueen, pe străzile Capitalei. Toţi rămân blocaţi când o văd la semafor! *** SUVENIR: Cel mai fotografiat obiectiv din Mamaia. “Vă rugăm nu atingeți!” *** EROI SUB ACOPERIRE: Batman a parcat la Casa Poporului. *** YIN & YANG: „O viaţă pepit, cu zile pepit. Dar cum pot să împac un suflet pepit?” *** STĂPÂNUL INIMILOR: Mașina de serviciu a lui Dragobete, moștenită de Valentin! *** BMW-EMU: Cum se plimbă dracii prin Craiova? *** MANNEKEN PIS: “Băiețelul pișăcios” va salva Bucureștiul de trafic, poluare, locuri de parcare și taxa de oxigen? *** YIN & YANG: „De alb să mă vindec sau de negru să mă lepăd ?!”


VULCAN, HUNEDOARA: Plictis sau ignoranță? Nu cred că poți manevra o parcare și o ieșire pe acest sens unic!


INSIDER: „După cum arată carosabilul, marcajul este făcut de Dorel. Nu cred că poți manevra o parcare și o ieșire pe acest sens unic.” SURSA

ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** ŞOFERI & ZEBRE: Apoi a apărut Dorel cu deviza „noi muncim, nu gândim” și a mai tras un gard! *** ISLAZ, TELEORMAN: „Merg pe gard, de drum mă ţiu, / Nici un latră nu mă câine“. *** CRAIOVA: “ care închiriază, primește loc de parcare și pământ!” *** POARTĂ BETON: “Noi muncim, nu gândim!” *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!”


BUCUREȘTI: La Restaurantul Horoscop, o broască țestoasă se zbate disperată în decor. Clienții o privesc cu nod în gât!


INSIDER: „O broască țestoasă chinuită rău se află în restaurantul L’oroscopo din Piața Unirii aproape de metrou M1, vis à vis de fântână mare.
Este mare cât o farfurie și stă într-un bazin foarte, foarte mic murdar, fără posibilitatea să se odihnească pe ceva. Broasca este încărcată de mâzgă pe carapace.
Bazinul este cum se intra, în partea dreaptă, lângă scară .
Daca se poate face ceva și dusă la un centru de reabilitare.” SURSA


AALBORG, DANEMARCA: Loc de bun rămas în aeroport pentru îmbrățișări, pupături și săruturi sub 3 minute!


INSIDER: „Loc de adio sau de bun rămas în aeroportul Aalborg din Danemarca pentru îmbrățișări, pupături și săruturi sub 3 minute.” SURSA

ARHIVĂ: DRUM ÎNFUNDAT: “Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului” (Nichita Stănescu) *** INTERZISE: Căţeii maidanezi nu ştiu carte… Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate! *** SEMAFORUL BIO: Studiu de caz pentru creativitatea la români. Grâul trece, macul stă!


ROMÂNIA SĂLBATICĂ: Clarinetul și oboiul sunt păsările jucăușe, violoncelul, sufletul și vibrația echipei din spate, trombonul, bucuria, viorile pasiunea și încântarea, iar fagotul, joaca acelor „Pui de vulpe”!


INSIDER: „Parchez mașina și mă îndrept cu oarecare emoție către clădirea care are o așa de mare rezonanță în urechile mele. Mă întâlnesc cu Alexei, intru și îmi arunc o privire rapidă în jur. Totul pare ponosit, vechi, obosit. Trec printr-o sală mare în care zeci de scaune stau cuminți și își așteaptă ocupanții. În fața acestor scaune stau stative cu foi albe pline de însemne. Nimic nu te poartă cu gândul la energia care va izbucni în curând.

În urmă cu exact 20 de ani, mi-am petrecut o vară întreagă într-un garaj alături de niște prieteni faini încercând să ne găsim un strop de inspirație într-un domeniu complet nou pentru mine. Nu, nu developam imagini, așa cum poate v-ați aștepta, pentru că înainte de pasiunea pentru fotografie a fost pasiunea pentru muzică. Foarte puțină lume știe despre această etapă a vieții mele, care s-a lăsat cu câteva piese compuse, cu câteva spectacole și cu multe nopți pierdute în acel garaj. Chiar dacă ne-am jucat cel mai adesea de-a muzica electronică, toată experiența de atunci m-a ajutat enorm să înțeleg mai bine acest domeniu și să folosesc puțina experiență acumulată, atât pentru diaporamele create din fotografii, cât mai ales pentru filmele documenatre realizate. Niște vremuri și niște amintiri care, odată cu primii pași în clădirea ponosită despre care vă povesteam, au revenit ca un tăvălug în mintea mea.

Privesc de la balcon întregul ansamblu. Îmi vine în minte o enciclopedie muzicală pe care o studiam în urmă cu mult timp și în care era explicată componența unei orchestre. Vizual este mult mai simplu să înțelegi lucrurile. Viori, violoncel, viole, contrabas, suflători pe rândul din spate. Recunosc aproape toate instrumentele, dar îmi mai prind urechile la cele de suflat. Le iau pe rând… flaut, oboi, clarinet (deși între cele două din urmă nu prea fac foarte bine diferența de la distanță) și… un instrument lung pe care habar nu am de unde să-l iau. Nu pot trăi cu ideea că nu știu ce este așa că merg în sala de înregistrări să aflu. Fagot, mi se spune. Bun, acum provocarea este să îl și aud cum sună, să îl identific printre celelalte.

🎼Stau în liniște și aștept primele acorduri. Sunt la un pas de vioara întâi. Este o liniște apăsătoare, nici respirațiile nu se aud. După două zile de înregistrări, în care noi nu am avut cum să fim prezenți pentru că eram într-un alt studio unde lucram la voice over, ne rugăm ca în jumătatea de zi rămasă să ne fi rămas și nouă câteva piese faine din muzica filmului pe care să le ascultăm live. Suntem norocoși, prima piesă este chiar introducerea filmului. Un trombon începe grav cu o notă joasă, iar în mintea mea văd cețurile groase care învăluie o pădure de conifere din primul cadru al documentarului. Violonceii încep și ei să curgă lin, însoțiți de un ansamblu întreg de viori. Piele de găină și valuri de emoție ce curg în valurile muzicii. În mintea mea decurg imaginile și încerc să intuiesc locul peste care vocea solistei noastre intră și îngână tema principală a filmului. Urmează un moment de liniște gravă, susținut de niște acorduri joase și intră în scenă un flaut, apoi un violoncel. Senzația este absolut uimitoare. Urmează alte câteva valuri de muzică și emoție. La un semn brusc al dirijorului magia se oprește, însă în sală continuă pentru secunde bune vibrația sunetului. Continuă bătăile de inimă. Continuă emoția.

🎬Filmul_acesta a fost creat într-un mod atipic pentru noi. De obicei ne conturăm ideea și scenariul, iar mai apoi căutam muzică care să se potrivească, iar montajul era realizat direct pe muzică. Valurile de emoție, de dramă, de comedie, erau date în funcție de muzica aleasă. Procesul de acum a fost unul complet diferit. Am montat toate scenele fără muzică și a trebuit să ne imaginăm fiecare moment cum o să sune la final, cum o să intre în ritm, cum o să fie umplut de sunetele de ambianță și toate cele. A fost ca și cum am fi construit un film mut. Dar am încercat să ne păstrăm un ritm, atât al muzicii imaginate, cât și al emoțiilor dozate. Erau momente în care mă duceam în spatele lui Cosmin, care monta, și începeam să bat singur un ritm al scenei respective, să îi găsesc cadența, suflul… A fost un proces destul de complicat pe alocuri, mai ales pentru că făceam pentru prima dată asta, însă după ce am auzit primele bucăți de muzică scrisă pe care le-am așezat în timeline, m-am liniștit. La prima întâlnire cu Alexei, compozitorul nostru, ne-a spus: „Știu că vă cer mult și că va fi greu, dar trebuie să aveți încredere în mine.” Poate că nu am percutat atât de bine atunci aceste vorbe, însă pe măsură ce veneau mici frânturi de muzică începeam să ne dăm seama că viziunile noastre aveau să devină una singură. Alexei și-a asumat acest proiect cu extrem de multă pasiune și l-a făcut al lui. A compus zi și noapte la foc continuu și uneori ne-am și întrebat împreună în nenumăratele mesaje scrise la ore târzii, oare câtă inspirație mai poate avea și când va seca izvorul. S-a ținut tare până la final. După prima zi petrecută alături de orchestră ne-a confirmat că totul sună exact așa cum și-a dorit. Cred că a fost un moment în care acel „leap of faith” pe care ni-l cerea la începutul discuției noastre a meritat cu adevărat riscul. Ritmul acela bătut doar la mine în minte prindea viață într-un mod neimaginat. Am fost mai mult decât plăcut surprins să observ că muzica s-a pliat aproape perfect peste scene. O mică ajustare pe ici, pe colo, și totul prindea viață într-un ritm alert.

🦊🎵 Pe foile cu partituri din fața soliștilor apare cu un font mare și greu: „Pui de vulpe”. Sunt din nou sus la balcon. Începe o primă repetiție pe acest segment jucăuș cu multe instrumente de suflat. La un moment dat îl văd pe solistul de la fagot din spatele sălii cum tresare uimit. Are un mic pasaj solo de care se bucură entuziasmat. Am și eu acum ocazia să aud acest instrument așa cum trebuie. Începe joaca. O nebunie. Mai urmează o horă reinterpretată pentru o secvență de pescuit a păsărilor din Deltă, o secvență glumeață cu niște grauri, o nebunie de sunete care nici nu știam că pot fi scoate din viole, folosite la o scenă de iarnă cu animale, ce pot să zic, mă bucur și mă emoționez ca un copil, deși nu prea pot să mă exaltez dat fiind faptul că trebuie să stăm în liniște. La început am și stricat o înregistrare prin câteva șoapte către Cosmin. Toată lumea s-a oprit, ne-a privit, iar apoi a izbucnit un ropot de aplauze. Am fost destul de surprinși pentru că nu am înțeles de ce. Apoi am aflat că în căști li s-a spus că noi suntem realizatorii filmului. Ce lucru mare să lucrezi cu astfel de profesioniști desăvârșiți. Modul cum s-au armonizat, cum s-au completat, cum au venit cu idei și mici sugestii de interpretare, ai fi zis că lucrează împreună de o viață. De fapt, chiar dacă se mai știau între ei, era pentru prima dată când lucrau împreună. Sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, cu îndrumarea lui Alexei Turcan, cu partiturile scrise de Corina și cu toată echipa UNDA Recording în spate, au fost o echipă perfectă.

La o pauză, pe holul ponosit al clădirii Electrecord, de care doar faima parcă a mai rămas și căreia acest moment i-a dat viață, într-o discuție cu câțiva dintre soliști mi-am dat seama ce face cu adevărat diferența. Până acum montam pe o muzică rece, distantă (chiar dacă potrivită), cântată de oameni necunoscuți, cel mai probabil într-un alt colț de lume. De data aceasta muzica a prins viață prin oamenii frumoși din spatele instrumentelor, de data aceasta muzica a avut suflet. Clarinetul și oboiul au o față pe care o pot asocia cu momentele jucăușe din viața păsărilor, violoncelul are suflet și vibrație fiind asociat cu oamenii care erau în spate și care trăiau momentele, tromboanele aveau umor când se bucurau atunci când dirijorul le-a spus să intre mai în forță, să iasă în evidență, viorile au avut pasiune și încântare pe fața soliștilor, cât despre fagot, acum chiar o să văd în joaca acelor pui de vulpe încântarea cu care sufla solistul în instrument. La final, despre asta este vorba, despre a cunoaște niște oameni minunați care să vibreze în ritm cu o viziune comună. Întotdeauna am spus și probabil o să mă tot repet… proiectul acesta are forța de a aduce în jurul lui numai oameni minunați. Nu pot decât să le mulțumesc pentru asta. Alexei Turcan UNDA Recording Cosmin Dumitrach // Dan Dinu
#PoveștiDinRomâniaSălbatică” SURSA

Am început în 2010 prin a fotografia toate cele 28 de rezervații mari din România 📷 Doi ani mai târziu am realizat o expoziție foto în aer liber cu peste 50.000 de vizitatori 👥 Am continuat să fotografiem și să filmăm natura iar o parte dintre imagini au fost publicate într-un album foto 📒 Dar nimeni nu-și închipuia pe-atunci că pasiunea noastră se va concretiza, 10 ani mai târziu, într-un documentar care va ajunge la cel mai mare festival de film din România, TIFF, și apoi în cinematografele din întreaga țară. 📽 A mai rămas o lună și jumătate ⏳ #FilmulRomâniaSălbatică #ComingSoon


GOOGLE MAPS: OZN-ul de lângă Timișoara – hotel, unitate secretă sau sperietoare pentru invadatori?



ARHIVĂ: OZN LA CORNU: „Am luat masa cu extratereştrii” *** STRICT SECRET: OZN ascuns în Parcul Tineretului. Căpitanul Raxo nu porneşte nava pentru oricine! *** POLITEISM ŞTIINŢIFIC: Raelienii nu vor templu, ci aeroport OZN. Teoria pare bună, practica ne omoară! *** HANGAR 10: Parcarea interzisă. Rezervat OZN!


BUCUREȘTI: Pe Calea Văcărești comutați pe modul amfibie sau scoateți vâsla pe geam!


INSIDER: „Bucur ești capitală europeană în anul 2021!” SURSA

ARHIVĂ: CRAIOVA: Una dintre Venețiile României apărute după ploaie! *** DROBUL DE SARE: De ce este mai bine să mergi prin ploaie decât să aştepţi autobuzul? *** PITEȘTI: “Capacul de la canalizare se ridică cu tot cu pavaj!” *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!”


BUZĂU: Părinții nevaccinați ai absolvenților clasei a VIII a au participat de după gard


INSIDER: „Vi se pare normal ce se întâmplă? Copiii oare ce cred? Că părinții lor au ciumă de nu au voie alături de cei vaccinați?” SURSA

N.R.: Buzău, Festivitatea de sfârșit de clasa a VIII – a.

ARHIVĂ: 15 SEPTEMBRIE: Distanțare socială


DELTA DUNĂRII: Excursie la ciufulit de pelicani și alte 3400 de specii


INSIDER: „Un om fără suflet care ar trebui tras la răspundere.” SURSA

N.R.: Delta Dunării adăpostește 98% din fauna acvatică a Europei, 3400 de specii, multe dintre aceste fiind unice în lume. #exploreazadeltadunarii

ARHIVĂ: POLIȚIA ANIMALELOR: Adi din Covasna a ieșit cu Opelul la vânătoare de vrăbii


RAPID ȘI PRECIS: Dimineață a plecat la serviciu și seara când s-a întors cuibul era făcut și cu ouă în el


INSIDER: „Unul din prietenii mei apropiați a plecat de dimineață de acasă și a lăsat geamul deschis la apartament și când s-a întors acasă a găsit asta… El crede ca porumbel pentru ca era unul care dădea târcoale la geam. Oricum a pus cuibul pe un fel de pervaz la fereastra și i-am spus sa îl lege cu vreo sârmuliță să nu îl ia vântul.” SURSA

ARHIVĂ: GAIA: Când Lumea se oprește, Natura merge mai departe! *** GURA DOBROGEI, CONSTANȚA: Berzele își fac cuib cu ceea ce găsesc – gunoaie și deșeuri *** SECTOR 6: Au tăiat crengile copacului și au distrus cuibul cu pui, alungând cu lopata părinții disperați *** RECICLARE: Barbie a fost răpită de o veveriță pentru necesități locative


CRAIOVA: Una dintre Venețiile României apărute după ploaie!



BIGĂR: Cea mai frumoasă cascadă din lume înfrântă de o păstrăvărie. Au rămas doar amintirile și fotografiile!


INSIDER: „Cascada Bigăr a fost o frumusețe a naturii, un dar pe care noi oamenii nu l-am știut prețui.
De azi e doar o amintire pentru că cineva a făcut o păstrăvărie (N.R.: Valea Miniș)
Am fost binecuvântată să mă bucur de frumusețea acestui loc și va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu!
Iartă-ne Doamne pentru tot râul pe care îl facem creației Tale!” SURSA

N.R.: Cascada Bigăr din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnita, din judetul Caraș-Severin a fost desemnată în anul 2013 de către site-ul The Work Geography drept cea mai frumoasă cascadă, unică în lume.

ARHIVĂ: BUCOVINA: Un bolovan și un act de proprietate ucide mocănița Huțulca în etate de 130 de ani și multe amintiri din viitor **” EXTAZ & AGONIE: Tunelul Iubirii dăruit de Natură, ucis de Indiferență, Incompetență, Indolență și Neiubire!


CAUZĂ – EFECT: „Cred că există o lipsă enormă de respect față de școală, de ceea ce reprezintă și de ceea ce trebuie să reprezinte ea!”


INSIDER: „Astăzi s-a sărbătorit la Tulcea, cu câteva zile întârziere, 1 iunie; ne—am temut un pic de ploaie însă la final centrul orașului a fost invadat de copii – poate niciodată nu a arătat mai frumos.

Privindu-i m-am întrebat din ce cauză, totuși, e o distanță atât de mare între frumusețea copilăriei lor și realitatea cenușie a viitorului care li se etalează în față. De ce învățământul de astăzi este atât de mult povestit și atât de puțin sprijinit. De ce o școală azi arată mai mult ca o întreprindere de corvoadă și mai puțin a laborator de competențe, creativitate și have fun.

Și m-am mai gândit dacă nu cumva sociatetea românească (statul, politicul, administrația, presa, instituțiile, familia, etc.), s-a îndepărtat prea mult de școală, de etapa de acumulare și construcție a copilului, dacă nu cumva toate acestea au oferit generațiilor care vin atat de puține modele viabile și atât de multe modele rele.

Cum să ceri unui copil să învețe, să muncească, să se ofere ca viitor cetățean, dacă politicul îi oferă, drept model, parașute reșapate urcate din patul unde se vindeau pe bani puțini în scaunul de parlamentar (și nu fac aluzie la vreun partid anume ci la toate), cocalari analfabeți ajunsi miniștri, securiști veroși ajunși oameni de afaceri și conducători de partid, hoți la drumul mare votând legi, asasini dovediți care își mănâncă pensia liniștiți din prestația lor în democrație, sau pur și simplu dezechilibrați mintal murdărind scaunele unei instituții atât de importante totuși.

Cum să-l momești pe viitorul posesor de competențe în administrația publică dacă job-urile s-au ocupat cu corupți, cu manglitori din ban public, cu putori și aranjori.

Cum să-l îndemni să-și apere semenii ca ofițer de poliție când mari conducatori ai poliției române (cu litere mici băieți) se dovedesc a fi șantajiști, hoți de competențe, analfabeți de duzină.

Cum să îl faci să viseze la vreun premiu Pulitzer cândva când modelul de ziarist care i se oferă este absolventul de liceu fără bac, santajist de doi lei (dă-mi bani să scriu de bine) și, înainte de orice, limitat intelectual, adică prost.

Cum să îți trimiți copilul să facă o facultate grea (inginerie, de pildă), când modelul de industriaș care i se oferă este acela care dă și ia mită, care preferă doi ani de bulău ca să rămână cu o avere strânsă din afaceri cu statul (unde tot el deține o funcție publică, adică el semnează el câștigă).

La ce carieră artistică să viseze un copil stors de miile de ore de practică (muzicală, plastică, etc.), când la TV nu vezi portretul unui mare artist roman ci mecla tumefiata a lui alde Serghei Mizil sau lăutarii rock de la Direcția 5, sau Liviu Virciu, sau Capatos, sau ciurda de prostituate care se numesc artiste pop.

Cum să îl faci să creadă că el este sau poate fi un ins special când politica lumii de azi îl obligă să fie egal cu ceilalți, când te condamnă pentru că esti diferit, când esti lovit cu pietre dacă îi spui prostului prost, dacă îi spui jegosului că nu se spală sau dacă îl descoperi pe impostor și-l arăți cu degetul.

Cum să ceri competența dacă nu permiți exigență. Cum să ceri valori dacă interzici selecția. Cred că există o lipsă enormă de respect față de școală, de ceea ce reprezintă și de ceea ce trebuie să reprezinte ea și asta dintr-un motiv simplu – nu are cine.

Știți, un copil care nu cunoaște este un inocent, un adult care nu cunoaște este un prost. Astăzi la butoane, la toate, sunt adulți care nu cunosc.” SURSA


CFR MARFĂ: Cea mai mică viteză din lume. Trei oameni putere!


INSIDER: „Săgeata galbenă…Atenție la tren.” SURSA

ARHIVĂ:_RAT CRAIOVA: Ridicare, transport și depozitare a vehiculelor staționate și parcate neregulamentar pe domeniul public


CRAIOVA: Oltenii din toate zările, uniți-vă pentru monumentul Castelul de Apă!


INSIDER: „Ieri am trimis pe adresa Direcției pentru Cultură a județului Dolj cererea de clasare ca monument istoric a Castelului de Apă din incinta Spitalului Militar din Craiova.
Conform legii, din acest moment orice acțiune de distrugere a acestei clădiri este oprită până când va exista o decizie definitivă a Ministerului Culturii cu privire la statutul său. Evident, autoritățile pot considera că nu sunt întrunite condițiile de clasare și pot lăsa proprietarul clădirii să dispună după bunul plac.
Și totuși, conform Ordinului Ministrului nr. 2260 din 2008 cu privire la normele de clasare a monumentelor istorice, clasarea unui imobil se realizează evaluând (a) criteriul vechimii, (b)criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică şi urbanistică, (c)criteriul referitor la frecvență (raritate şi unicitate) și (d) criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică.
Cred că este clar pentru toată lumea că Turnul de Apă îndeplinește toate aceste criterii prevăzute de lege, ceea ce îl face să merite cu prisosință statutul de monument istoric protejat.

Nu_în_ultimul_rând, trebuie să observăm că Ministerul Apărării Naționale nu are nevoie de el (din moment ce dorește să-l demoleze). Asta înseamnă că noi, cetățenii orașului trebuie să ne mobilizăm, să-l scoatem din spatele sârmei ghimpate și să-l redăm craiovenilor.
P.S. Adaug aici „schița de plan a orașului Craiova”, copie după un document de la 1903, în care Castelul de Apă este deja prezent în incinta Spitalului Militar.” SURSA

„Pun aici trei imagini. Primele două sunt ale aceluiași obiectiv: un castel de apă din Chicago, construit în 1869. Evident, acum nu mai folosește municipalității cu funcția sa inițială (de a oferi un loc înalt pentru a supraveghea incendiile și de a asigura o rezervă de apă), ci găzduiește o galerie de artă dedicată artiștilor locali.
Aceste două imagini scot în evidență grija pe care i-a purtat-o autoritatea orașului, ceea ce a făcut ca turnul să rămână în picioare, deși zona este înțesată de zgârie nori. Mai precis, deși valoarea terenurilor din zonă este foarte ridicată, deși – fără îndoială – au existat presiuni pentru ca turnul să fie demolat, iată că a rezistat. Iar astăzi este un reper pe harta punctelor de interes de care dispune orașul.
De ce spun asta? Pentru că și la Craiova avem un castel de apă construit la 1889, deci doar două zeci de ani mai târziu (vezi cea de a treia fotografie). Atitudinea serioasă și responsabilă față de această construcție ar fi reabilitarea sa, urmată de schimbarea destinației într-un punct muzeal căruia i s-ar putea adăuga și un spațiu expozițional, mai ales că în Craiova nu avem prea multe. Nu ar fi greu, chiar există și fonduri europene dedicate pentru exact astfel de acțiuni…

Cu toate astea, proprietarul Castelului de Apă (Ministerul Apărării Naționale) intenționează să-l demoleze, motivând că … și-a îndeplinit norma de funcționare și este momentul să fie casat. Hmmm … Ciudată viziune din partea unui minister care ar trebui să înțeleagă că apărarea națională nu înseamnă doar apărarea teritoriului național ci și apărarea culturii naționale.
Poate vi se pare că nu există agresiuni la cultura națională? Ei bine există, iar intenția ministerului apărării este un astfel de exemplu. Domnule ministru Ciuca, sunteți și parlamentar al județului Dolj? Implicați-vă și salvați de la demolare această frumoasă clădire.” SURSA


BUZĂU: Timp de 18 ani vulturul Ilie a fost hrănit, iubit și respectat de cetățenii urbei. Întregul oraș s-a revoltat împotriva soldatului asasin!


INSIDER: „Am considerat că merită știut că : În perioada 1924-1942 în zona gării din Buzău s-a pripășit un vultur zăgan, specie foarte rară chiar şi în vremea aceea. Pasărea, prietenoasă, s-a integrat în viața urbei fiind adoptată de locuitori și botezată Ilie.
Ilie călca cu pas de stăpân pe străzile Buzăului. Se obişnuise cu mersul pe jos, merge pe marginea străzii, pe lângă trotuar, acolo unde nu se supăra nimeni. În fiecare dimineaţă, se ducea pe jos la piaţă, în hale, unde măcelarii îl aşteptau cu tainul de carne, sau de peşte – după cum era zi de dulce sau zi de post.
Către vremea prânzului, îl vedeai pe Ilie sus, pe localul gării, iar când vedea expresul de Cernăuţi-Bucureşti că-şi face intrarea în gară, cobora şi el pe peron, că şi aici bucătarul de la vagonul restaurant avea rezervate ceva delicatese culinare pentru el.
În timpul ultimului Război un soldat neamț l-a ochit şi vulturul s-a prăbuşit pe peron. Moartea vulturului era să se încheie cu o revoltă a populaţiei împotriva soldatului asasin. „Toţi copiii, tot oraşul“, l-au purtat pe ultimul drum, până la Cimitirul Dumbrava, „ca pe oricăre cetăţean al oraşului“. Bătrânii spun că mormântul vulturului ar fi rezistat câţiva ani, pe o alee din dreapta capelei, însă a dispărut, odată cu extinderea cimitirului.
În imagine, Vulturul Ilie – Fotografie de Iosif Berman publicată în Cuvântul Liber, nr. 29, 19 mai 1934.” SURSA


TERPEZIȚA, DOLJ: Statuia soldatului fără cap primește coroane, dar nimeni nu vrea să-i dea capul înapoi!


INSIDER: „(…) Tot în Terpezița se mai găsește un monument, chiar în centrul comunei, dedicat țăranilor din comună care s-au jertfit în cele două războaie mondiale. Din păcate, acesta din urmă, nu este îngrijit de fel, chiar dacă cei pieriți luptând pentru țară chiar sunt eroi. Mai mult – culme a grotescului și nepăsării – statuia soldatului de pe soclu a rămas fără cap. Dar asta nu împiedică autoritățile să depună coroane de flori cu diverse ocazii.” SURSA

ARHIVĂ: MONUMENT DEGHIZAT: “Nu s-or supăra eroii de acolo, din ceruri, până se demontează bradul?!” *** 169: “Eminescu aranjat frumos de ziua lui” *** GORJ: „Am descoperit un bust în piața duminicală de chinezării din Novaci” *** PODUL ÎNALT: Monumentul lui Ştefan cel Mare, părăsit şi uitat de Consiliul Judeţean Vaslui!


BUCUREȘTI: Centrul de Informare Turistică din Pasajul Universității susținut de atlanți


INSIDER: „Nimeni: nimic. Centrul de Informare Turistică al Primăriei București, din pasajul de la Universitate: încercare de reproducere la scară mai mică a intrării de final de secol 19 în curtea Palatului Oscar Maugsch (fost sediu BCR din Piața Universității). Sau before/ after quarantine 2020/ 2021.” SURSA

N.R.: Atlant – varianta masculină a cariatidelor. Atlant este (după Atlas), unul dintre titanii din mitologia greacă – o statuie de piatră masculină, nudă sau seminudă, reprezentând un bărbat într-o atitudine de efort, care susține pe umeri, pe spate sau pe cap, antablamentul unei clădiri, un balcon, un monument, etc., și care înlocuiește o coloană, un stâlp sau pilastru, că element portant. Echivalentul latin al termenului atlant, este telamon, numele unia dintre argonauți. Program zilnic:10-18.

ARHIVĂ:_VALEA REGILOR: Compoziţia „Îngeraşi cu Nefertiti şi Tutankamon”, graniţa reală dintre Occident şi Orient!


BRAȘOV: Terenul de sport al liceului Unirea este de mulți ani parcarea șmecherilor din RIAL și Primărie. Dați copiilor ce e al copiilor!


INSIDER: „Sper sa vadă și Primarul! Pe terenul de sport de la Liceul Unirea de ani buni parchează șmecherii de la RIAL și din Primăriei. Redați copiilor terenul de sport.” SURSA

N.R.: RIAL SRL Brașov este o societate comercială cu răspundere limitată având ca asociat unic Municipiul Brașov, cu personalitate juridică, desfasurandu-și activitatea in limita competențelor stabilite de legislația în vigoare, hotărârile Consiliului Local al municipiului Brașov și dispozițiile Primarului.

ARHIVĂ: BRAȘOV: La @CH9 Speciality Coffee copiii care râd deranjează personalul și sunt poftiți afară *** REABILITARE BRAȘOV: “Lucru bine făcut până la vânt mai puternic!”


EXTAZ & AGONIE: Tunelul Iubirii dăruit de Natură, ucis de Indiferență, Incompetență, Indolență și Neiubire!


INSIDER: „Între satele Glimboca și Obreja din Caraș-Severin, pe unde nu mai trecuse niciun tren de câțiva ani, vegetația crescuse deasupra șinelor, formând un tunel feeric. Mai ales părimăvara, atmosfera din interiorul tunelului era de-a dreptul magică, cu soarele luminând printre frunzele verde crud.
Considerat unul dintre cele mai romantice locuri din România, Tunelul Iubirii din Caraș Severin, a ajuns un dezastru.
În 2014, Tunelul iubirii a fost inclus de Parlamentul European pe lista comorilor ascunse ale bătrânului continent și figura între locurile secrete din Europa despre care revistele și blogurile de călătorii spuneau că merită să le vezi măcar o dată în viață.
Pe linia ferată Caransebeş – Oţelu Roşu, proprietatea CFR Călători, nu a mai trecut un tren de 7 ani, iar natura a pus stăpânire pe acest loc care a ajuns o ruină acaparată de vegetație.

Pe de o parte, compania națională de căi ferate a menținut decizia de a nu mai opera tronsonul, deoarece traseul nu era rentabil economic, pe de altă parte, autoritățile locale nu au considerat niciodată că ar putea profita de pe urma turismului generat spontan de locul căutat de fotografi și turiști, dacă ar fi avut în vedere o minimă intervenție. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă!” SURSA

„Am filmat întunericul a ceea ce este, întru amintirea plăcerii resimțite, altădată, în „Tunelul Iubirii”, fără să pot schimba nimic din ceea ce ar putea fi…”.

#ZiuaEuropeanaaParcurilorNationale #TheEuropeanDayofParks


ALEXANDRIA, TELEORMAN: Ajay Kumar, cetățean indian, cu permis de muncă în România, a parcurs 6000 de kilometri pentru a câștiga o pâine. A ajuns pe străzi, umilit de polițiștii locali!


INSIDER: „Umilit de polițiștii locali, hrănit de reporteri

Ajay Kumar, un bărbat din India, tatăl a doi copii, a parcurs aproape 6000 de kilometri pentru a câștiga o pâine în România.

Printr-o conjunctură nefericită de evenimente, a ajuns să doarmă pe străzi, in Alexandria. Aici a fost tratat in batjocura de polițiștii locali, și batut, conform spuselor sale, de oamenii legii. Cu masca pe gură, plină de sânge, tremurând de frig și de frică, ne-a spus povestea sa.

A plecat din India cu un permis de muncă emis încăpând cu august 2020, pentru o firma din Brașov. A lucrat la asfaltări până acum o lună, când compania respectivă a întâmpinat probleme financiare și ar fi facut restructurări.

Așa a ajuns pe străzi, și, din întâmplare, în Alexandria de Teleorman. Aici a fost batjocorit și chiar bătut de cei care ar fi trebuit să îl apere.

Chiar în această seară, un echipaj de poliție locală format dintr-un bărbat și o femeie care obișnuiește să facă grătare la Frumoasa cu șeful acestei instituții, fiind deci o protejata a conducerii a oprit mașina în dreptul băncii pe care barbatul se odihnea. S-au dat jos la el și l-au trezit cu picioarele.

Pentru că Ajay nu vorbește decât engleză, s-au dat păgubași și au plecat, nefiind în stare să deslușească la lumina lanternei documentele barbatului, redactate în indiană și engleză, în condițiile în care ne îndoim că politistii locali din Alexandria stăpânesc limba română.

Apoi, nervoși că reporterii publicației ImpactNews24 se îndreaptă catre zona pentru a vedea despre ce este vorba, cei doi „oameni ai legii” s-au urcat rapid în mașină, au pornit rampa luminoasă și au întors pe linie dubla continuă, în grabă probabil spre o altă „urgență”.

Ne-am apropiat de bărbatul lovit cu picioarele de angajații primăriei care poartă haina de polițiștii local și am aflat o poveste dureroasă: pentru a asigura trailul celor doi copii, bietul om a fost nevoit să obțină o viza de muncă tocmai în România, la drumuri și poduri, ca muncitor, la 6000 de kilometri de caminul său. A ajuns să doarmă pe străzi, înfometat și în frig.

Nici nu știe exact unde este.

De câteva zile cerșește bani oamenilor din Alexandria pentru a-și putea cumpăra un pateu de la nonstop.

Lihnit de foame și murdar, ne spune că și-ar dori să continue să muncească la noi în țară , întrucât în India nu poate să isi întrețină familia.

Are permis de munca valabil până în august 2021 și este dispus să muncească în orice domeniu.

Reporterii nostri i-au adus o masă caldă și haine noi în care să se schimbe, precum și o pătură nou nouță, să îi țină de cald.

Am vrut să îi arătăm că în Teleorman și Alexandria nu sunt doar oameni cărora nu le pasă de semeni și care nu și-au pierdut umanitatea.

I-am promis că vom reveni și mâine cu o masă caldă, cu condiția să îl vedem schimbat și spalat.

Cu lacrimi in ochi, ne-a mulțumit și ne-a spus că ne va aștepta.

Toata scena s-a petrecut chiar în parcul central din Alexandria, din fața mănăstirii Sfantul Alexandru, simbolul orașului.

Bărbatul poate fi găsitit în parcul „Cinema” de lângă Catedrala-Manastire, iar petiția pentru poliția locală poate fi semnată la adresa.” SURSA


EMOȚII MASCATE: „Singurul set din lume pentru construcția de emoții mascate!”


INSIDER: „După mai mult de un an de pandemie și obligativitatea purtarii măștii în spațiile publice „cercetătorii britanici au descoperit apa fiartă”. Cum să îți arăți emoțiile fiind mereu cu masca ridicată regulamentar deasupra nasului? Simplu! Îți lipești un abțibild peste mască!

Doi băieți (mascați!) făceau azi reclamă prin Parcul IOR cărând în spate câte un panou publicitar oarecum greu și inconfortabil, dar după emoticon-ul de pe mască îi făcea să pară în culmea fericirii. Marea majoritate a celor din jur fericiți de proaspăta anulare a restricțiilor privind purtarea măștilor în aer liber am simțit nevoia de a ne lipi sticker-ul cu „uimire” în diferite locuri, fiecare după imaginație!”

N.R.: “Union Invent” este o companie specializată pe invenții și inovații în domenii diverse, cu adresabilitate la nivel mondial.

UNION INVENT: „Creatia pentru noi e a doua natură!”,Fii unic, în: felul tău!”, „Scrie cu sufletul tău și citește cu sufletul altora” (Nicolae Iorga)

ARHIVĂ: RECLAMĂ SAU ANTIRECLAMĂ: Trăim pentru a mânca sau mâncăm pentru a trăi? *** CRAIOVA OUTDOOR: Care este diferența dintre reclama plătită și cea neplătită? *** FLATULENŢE: „Haideţi fraţilor să ne păstrăm măcar pârţul şi antipârţul românesc!” *** RECESIUNE: Ce este „şaorma originală”? Tot un fel de „shaorma cu de toate”, dar mai mică!


GALAȚI: „Marinarul și copiii” de Dorio Lazăr, nelipsiți din pozele copilăriei părinților și bunicilor, visează la o lume mai bună!


INSIDER: „În timpul unei plimbări pe Aleea Domnească, am aflat că doamna în vârstă care îngrijește spațiul verde de la blocul P6, este cea care a salvat ce a mai rămas din grupul statuar numit de unii „Marinarul și copiii”, iar de alții, „Visare” realizat de Dorio Lazăr în 1964. De același sculptor, s-au păstrat coloanele „Avântul” și „Progresul”, ridicate în 1965 în Țiglina I.
Mereu am sperat că Muzeul de Artă Vizuală din Galați, se va ocupa de refacerea acestui grup statuar!” SURSA