PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

MARTOR OCULAR

PIAȚA CONSTITUȚIEI: Ieslea lui Iisus și Căsuța lui Moș Crăciun lipsesc de la Târgul de Craciun! „Pentru a folosi Roata Panoramică este obligatoriu să folosiți masca de protecție pe toată durata distracției.”


INSIDER: „Roată Panoramică, înaltă de 40 m, montată în Piața Constituției cu ocazia Târgului de Crăciun are 26 gondole cu 150 de locuri (24 normale – 6 locuri, 1 pentru persoane cu handicap – 2 locuri și 1 VIP – 4 locuri).

„O călătorie durează 1 tură” și are preț unic 25 lei, doar copiii sub 3 ani au acces gratuit. Copiii mai mici de 8 ani sau sub 1.40 m trebuie însoțiți de o persoană adultă. Greutatea maximă admisibila într-o gondolă 300 kg. Greutate proprie echipament fără consumatori: aprox. 80 tone, iar greutate maximă uportată în utilizare: aprox. 7650 kg. La Casa de bilete mai apare un afiș venit din trecut ori viitor: „Pentru a folosi „Roata Panoramică” este obligatoriu să folosiți masca de protecție pe toată durata distracției. Vă mulțumim!” Să sperăm că este doar exces de zel pentru a fi în regulă în cazul în care vreun corp de control le va cere „bască”.

DEŢINĂTOR: PANORAMICA TRANSILVANIA SR. SACELE Str. Canalului nr.25, jud. Braşov.

Până pe 26 decembrie, târgul poate să fie vizitat zilnic, accesul fiind gratuit, spre deosebire de anul trecut. De luni până vineri, târgul este deschis între orele 12.00 şi 23.00, în timp ce sâmbăta şi duminica este deschis între orele 10.00 şi 23.00.

Târgul are peste 70 de căsuţe din lemn unde vizitatorii pot alege dintre cadouri specifice sărbătorilor de iarnă, patinoarul de peste 30 de metri lungime şi 20 de metri lăţime, şi un carusel. Un fel de Târg de Crăciun din care lipsește Ieslea lui Iisus și Căsuța lui Moș Crăciun…


PIAȚA AMZEI, SECTOR 1: Primăria a alungat singurul brânzar autentic, venit din Maramureș. Au rămas doar flori și 2 tarabe cu fructe. Muncim, nu gândim!


SURSA

N.R.: „Piaţa Amzei, cunoscută initial sub numele de „Piața Mică” a fost deschisă în anul 1841, pe locul proprietăţii familii Neculeşti, boieri înstăriţi ai vremii ce deţineau mare parte dintre locuinţele situate între Calea Victoriei şi Bulevardul Magheru. Numele pieţei provine de la măreaţa biserică din apropiere, ctitorită în anul 1810, de Amza Naescu, al doilea vistier al țării la acea vreme. Încă de la începutul existenței sale, Piaţa Amzei a fost un important punct comercial. Aici se găseau, spre încântarea bucureştenilor, de la mărfuri de diferite feluri, până la pește, fructe și legume, sau mirodenii. Cumpărătorii, îmbiați de prospețimea mărfurilor, cu greu puteau refuza ofertele precupeților şi muşteriilor, al căror strigăt se îngâna, ca într-un cântec pierdut şi uitat astăzi, cu tropotul cailor și scârțâitul carelor pline. (…)

În perioada interbelică hala comercială a pieței a fost demolată, pe locul care este construit sediul primăriei sectorului Galben, după cum erau marcate atunci sectoarele, apoi a funcţionat o vreme și Teatrul „,lon Creangă”.

Astăzi toate acestea au dispărut odată cu modernizarea pieței, în schimb sunt o mulțime de magazine, fast-food -uri, cafenele sau cofetării, care poate, vor fi evocate și ele cândva cu nostalgie, asemenea celor din trecut…” DETALII


CREATORUL DE TEATRU, TNB: Actorul își joacă propriul rol și evocă liber istoria și realitatea cu „munții de nimeni” slăviți în timp ce valorile sunt ignorate. Degradarea omului copleșit de „zgomot”!


INSIDER: „Ce bucurie am trăit săptămâna trecută, la TNB, văzând „Creatorul de teatru”, piesa dramaturgului austriac Thomas Bernhard, cel care a urât toată viața lui premiile și care, paradoxal, a primit atâtea!

Ce dor mi-era de o piesă clasică, de un text cu sens, de un joc fără urlete, fără accese licențioase la care publicul să râdă tâmp și absurd, de actori care să ocolească pierzania asta bulevardieră în care teatrul, care ar trebui să cultive, să educe, să genereze gândire și uimire, alunecă frivol în ultimii ani!

Am găsit-o! „Creatorul de teatru” este una dintre acele piese în care actorul își joacă propriul rol și tocmai prin el are libertatea de a evoca istoria și realitatea imediată, cu tragicul ei, cu „munții de nimeni” care sunt slăviți, în timp ce valorile sunt ignorate, cu degradarea omului copleșit de „zgomot”…

Marcel Iureș, într-un monolog de două ore, întrerupt rareori de Alexandru Bindea, Lucian Iftime (excepțional) sau Alexandra Sălceanu, face un rol care te cucerește, te ține captiv, atent, prins. Este expresiv în cele mai mici gesturi, în tăceri, în repetiții, aparent redundante, și este memorabil rostind convins că „femeile fac teatru”, în timp ce „bărbații sunt teatru”, în disperarea aproape stinsă cu care cere în univers „Atât vreau: să mi se lase credința!” și face o lungă pauză înainte de a adăuga „Credința în meseria mea de actor…”, pentru ca tocmai în această pauză, în această secundă de tăcere, fiecare spectator să-și poată urca gândul…la Dumnezeu, unde ne „spusese” Iureș prin nespus!

(Scena mi-a amintit un moment de pe vremea lui Ceaușescu, eram copil încă, și Ion Lucian – cred că la Comedie, nu mai rețin exact – rostește subversiv, într-o piesă:” Ce fericiți suntem! Ce fericiți!”, și începe să plângă, cu ochii lui „ca două parfurioare de ceai”- vorba lui Alecu Popovici-în timp ce publicul amuțit, înțelegând afrontul subtil adus dictaturii care ne guverna, se ridică și îl aplaudă, deși piesa nu se terminase și știam cu toții că Securitatea era printre noi…)

Și pleci din sală tot cu Iureș în creier care îndemna atrabilar: „Imaginați-vă un oraș în care s-ar opri tot acest zgomot! Imaginați-vă un minut de liniște! Ar fi sinucideri în masă!”

Minunat domnule Dabija, cât de simplă, dar cât de profundă și cu sens ați făcut regia acestei piese!

Ana Ciontea, deși nu scoate un cuvânt, redă pitoresc și semnificativ, printr-o tuse repetată, ratarea, lipsa talentului care îi definește pe unii actori, pe scenă sau în viață! Rolurile fără cuvinte sunt cele mai grele. Și ea este splendidă în această piesă.

Am împărtășit bucuria acelei seri cu Simona Miculescu, ambasadoarea noastră la UNESCO, rafinată consumatoare de cultură cu care am bântuit deseori prin sălile de concerte și de operă ale lumii, dar au fost cu noi, sau lângă noi, atâția oameni frumoși, de la Oana Zamfir, la doctorița Dana Safta, de la premiata noastră Anamaria Marinca, până la Teodora și Ducu Bertzi, doctorița Dana Jianu și formidabila Irina Margareta Nistor, vocea pe care orice român ar recunoaște-o dintr-o mie! N-au încăput toți în poze.

Mergeți să vedeți această piesă la Teatrul Național! Este o pledoarie pentru dramaturgia adevărată, care spune adevărurile interzise subliminal, și este mărturia faptului că, la 71 de ani, Marcel Iureș este cea mai bună versiune a sa ca actor. L-am aplaudat cu toții în picioare…” SURSA

N.R.: „Creatorul de teatru” (Data premierei: 25.10.2022/ Durata: 2 h 10 min – Pauză: 15 min) piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija și cu Marcel lureș în rolul titular, este un imn paradoxal închinat artei teatrale, dar și o privire caustică asupra vieților noastre meschine și tragicomice.

În rolul lui Bruscon, Marcel lureș dă viață, într-un cvasi-monolog caustic și absurd, unui splendid bufon în căutarea absolutului în artă. Actor, autor şi regizor megaloman, mizantrop, ipohondru, nihilist intempestiv, Bruscon izbucnește în tirade îndreptat împotriva mediocrității țării sale, vociferează despre orice, de la politică, societate, teatru pe care Bruscon susține că-l detestă răbufnește faţă de condițiile care îi sunt oferite, pentru că nimic și nimeni nu se ridică la înălțimea ambițiilor sale artistice, şi mai ales familia sa, cu care se poartă tiranic.

Personajele care îl secondează (interpretate de Alexandru Bindea, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu Lucian Iftime, Afrodita Androne și Victoria Dicu) sunt grotești, aproape caricaturale, adesea ridicole înzestrate cu capacitatea de a stârni în spectator sentimente de respingere şi ilaritate, dar în spatele caricaturii se ascunde pesimismul scriitorului Thomas Bernhard, convins că această umanitate nu are nici şansă de salvare.

Creatorul de teatru un text extraordinar, plin de furie, disperare, agresivitate, deziluzie, dar și de umo negru, pe care același Alexandru Dabija îl punea în scenă la Teatrul Act, în 2001, tot cu Marcel lureş în rolul principal, este readus acum pe scenă la Teatru National Bucureşti, cu un Marcel lureş aflat de data aceasta la vârsta acestui personaj ridicol și tragic în egală măsură.

Regie: Alexandru Dabija/ Scenografie: Gabi Albu/ Asistent regie: Mădălina Ciupitu/ Regia tehnică: Laurențiu Andronescu, Tudor Dobrescu

Program: 03 Dec, 17 Dec, 18 Dec 2022/ ora 19 (Sala Studio). Biletele: 80 lei, 30 lei (cu reducere, ultimul rând) DETALII

ARHIVĂ: TEATRUL NAȚIONAL CRAIOVA: „câine cu om. câine fără om” de Radu Afrim și incapacitatea umană de a iubi necondiționat


JUCĂRII CROȘETATE: Olaf, Peppa, Sonic, Hello Kitty, personaje din Gașca Zurli, ultima modă hand-made


INSIDER: „Jucării croșetate de mine cu mult drag pentru cei mici, dar și pentru cei mari. Sunt lucrate cu fir acrilic Red Heart Detroit și au ochișori cu siguranță. Vrajmaturica, Truli, Lulu, Peppa, Olaf,

Sonic, Familia Ursuleților, Capra cu Trei Iezi, oițe, iepurași, reni, pisoi, oameni de zăpadă, brăduți, Moș Crăciun, globulețe sau alte personaje preferate.

Dimensiunile jucăriilor variază de la 12 cm până la 40cm, iar prețul de la 15 la 50 lei.” SURSA

ARHIVĂ:GARDURI TRICOTATE: Pensionarele țării angajate de Primării fac training cu șomerii indiferent de vârstă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică OXO CAI VERZI PE PEREȚI: Anul acesta „Coronițele de Crăciun” au formă ecvestră OXO MACRAME: Lămpile create luminează viața și sufletul. OXO HAND-MADE: „Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug!” OXO STICLĂ CU SUFLET: „Creația începe cu o dorință, apoi trece prin drumurile incitante ale proiectării, pentru a se dezvolta în bucuria realizării.”


TURISM: Fața nevăzută a realității din Zanzibar


INSIDER: „Zanzibar este un arhipelag de lângă coasta de est africană, fiind alcătuit din insula principală cu acelaşi nume (Zanzibar sau Unguja se citește Unguudṣa) având suprafața de 1.658 km² şi în nord insula Pemba cu 984 km².

Zanzibar este un teritoriu autonom ce aparține de Tanzania fiind compusă din Tanganika şi Zanzibar. Capitala a preluat denumirea insulei principale -Zanzibar City fiind renumită pentru oraşul vechi, Stone Town.

Populația insulei, aproape un milion de locuitori, fiind alcătuită din africani, indieni, perşi şi arabi. Din punct de vedere religios 98% sunt musulmani, limba oficială fiind kisuaheli sau swahili, o limbă din familia bantu (orginară din regiunea Congo) foarte răspândită în Africa de est. Mai există o minoritate de cca 10 000 de Kharidjiten (popor cu care au fost conflicte la alegerea califului). Problemele şi conflictele politice din Zanzibar sunt generate de tendința arabă de a constitui un stat islamic independent de Tanzania. O excursie în Zanzibar din România (chartere zilnic + 7 nopți cazare) are un preț care pornește de la 1100 € – 1550 €.

ARHIVĂ: FREDDIE MERCURY, ZANZIBAR: Primul muzeu, casa copilăriei lui Farrokh Bulsara înainte de a deveni legendă mondială


BUNCĂR: „Triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu” – Semn național de protecție civilă


INSIDER: „Buna ziua, ce simbolizează aceste semne? Le-am văzut pe mai multe blocuri din sector 3” SURSA

N.R.: „SEMNUL DE PROTECȚIE CIVILĂ. Conform Hotărârii de Guvern nr. 630/2005 pentru stabilirea semnului distinctiv …………adăposturile de protecție civilă trebuiesc marcate și inscripționate cu semnul distinctiv național de protecție civilă care constă într-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu atât pe ușile de acces în adăposturi cât și pe peretele de la intrarea în imobil către adăpost, respectând dimensiunile indicate:

1. Un pătrat de culoare portocalie având latura de 25 cm

2. Un triunghi echilateral de culoare albastra cu latura de 20 cm

3. Distanța fata de bază 5 cm

Art. 1. Semnul distinctiv național al protecției civile este identic celui prevăzut de Protocolul adițional nr. 1 din 10 iunie 1977 la convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale și constă într-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu

Art. 2. Semnul distinctiv național al protecției civile este destinat identificării organismelor de protecție civilă, a personalului, clădirilor și materialelor aparținând acestora, atunci când, pe timp de război, sunt consacrate in exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecție civilă.

Art. 3. În timp de pace semnul descris la art. 1 este utilizat pentru identificarea serviciilor de protecție civilă.” HARTĂ INTERACTIVĂ BUNCĂRE


SEMAFOARE CU AI, BUCUREȘTI: Omulețul roșu obligat să stea nemișcat își cere dreptul la libertate, fără discriminare „rasială” și respectarea Drepturilor Omuleților! Red Lives Matter!


INSIDER: „Nimeni: nimic. Semafoarele din Drumul Taberei. (N.R.: București sector 6)SURSA

ARHIVĂ: MODA DE CARACAL: Nu accidentaţi semafoarele! OXO TIMIȘOARA: „Poezie la semafor. Am prins culoarea care mi-a schimbat starea” OXO ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid! OXO SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! OXO DEASUPRA UNIVERSULUI: Inteligența artificială devine conștientă și dezvoltă sentimente OXO NICHITA+ASIMOV: „Și androizii visează. Plouă defect. E o eroare în ceruri” OXO KYOTO, JAPONIA: Mindar, călugărul robotic, predă „adevărata esență a budismului”. Maestru nemuritor și infinit upgradabil! OXO DRUM ÎNFUNDAT: “Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului” (Nichita Stănescu)


SYDNEY: „Natură moartă cu piatră și mașină”, sculptură de Jimmie Durham. O stâncă de 3 tone aruncată pe un Ford Fiesta, (diz)armonie între natura implacabilă și creația umană!


INSIDER: „Operă de artă grozavă amplasată în sensul giratoriu o puteți vedea din toate direcțiile și fiind în zona The Rocks este pe măsură. Este ca și cum ai spune „ai grijă unde parchezi” sau „parchează cu grijă”. Cred că reprezintă natura și obiectele create de om care se ciocnesc şi poate că nu trăiesc împreună atât de armonios. Unul dintre lucrurile mărunte despre Sydney pe care nu le uit niciodată.

„Still Life with Stone and Car” este o instalație de artă/sculptură creată de artistul american Cherokee Jimmie Durham în 2004 pentru Bienala din Sydney. Inițial, această piesă a fost concepută ca artă de performanță, iar roca masivă de trei tone a fost aruncată dintr-o macara pe hatchback-ul Ford Fiesta roșu din 1999 în fața unei mulțimi mari de privitori de la Opera din Sydney în iunie 2004. Înainte ca piatra să cadă de pe macara, Durham a pictat o faţă pe ea.

Toate numerele de înmatriculare şi accesoriile cromate au fost apoi îndepărtate pentru a face identitatea maşinii mai obscură. Maşina şi piatra au fost apoi mutate la locația lor permanentă pe un sens giratoriu din zona Walsh Bay, ca parte a unui Sculpture Walk în aer liber finanţat de Transfield.

Jimmie Durham şi soția au fost să cumpere maşina de-a lungul Parramatta Rd în Sydney, criteriul său în alegerea ei a fost acela că trebuie să fie roşie, de preferat făcută local, între 5.000 $ lși 10.000 $ și să poată susține o greutate de două tone căzută pe acoperişul său!!! Ford Festiva pe el a ales-o a avut un preț de 8.995 $, iar prețul stabilit a fost de 7.800 $, plătit de Bienala din Sydney.

Jimmie Durham s-a născut în 1940 în Washington, Arkansas din părinți indieni Cherokee. La începutul anilor 1960 a activat în teatru, spectacol și literatură în Mişcarea pentru Drepturile Civile din SUA. Prima sa expoziție de artă solo a avut loc în Austin Texas în 1965.

În 1969 s-a mutat la Geneva, dar s-a întors în SUA în 1973, înainte de a se muta în Mexic în 1987, iar apoi în Europa în 1994. Jimmie Durham a fost activist în Mişcarea Indiană Americană din SUA în perioada 1973-80. A fost director al Consiliului Internațional al Tratatului Indian şi reprezentant la Organizația Națiunilor Unite. Era frustrat de apatia guvernului SUA și promisiunile încălcate în ceea ce privește reconcilierea cu nativii americani.

Durham este destul de nomad şi a trăit în multe oraşe din întreaga lume, inclusiv New York, Bruxelles şi Berlin. Lucrările sale au fost prezentate în multe centre de artă, bienale şi muzee din întreaga lume. ” SURSA

ARHIVĂ: ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris


MULCI SAU ANTIMULCI: În loc să hrănească solul îl contaminează cu microplastic. Câte-un pic, pic, pic, până când totul va fi acoperit cu plastic!


INSIDER: „Câte-un pic, pic… până când totul va fi acoperit cu plastic! În timp ce domnul Primar Ciprian Ciucu încearcă să ne convingă că lucrează cu cei mai buni specialiști pentru amenajarea spațiilor verzi, ADPDU Sector 6 se mândrește cu mai multă poluare cu plastic.

În locul foliei de mulcire din PLASTIC, ar putea folosi materiale NATURALE pentru mulcire, care în timp vor hrăni solul, în loc să îl contamineze cu substanțe chimice și cu microplastic. S-a putut înainte de era poluării cu plastic, se poate și acum.

Dacă veți urmări marginile acestor folii de mulcire din plastic, veți observa că se franjurează după o perioadă (unele sunt deja franjurate încă de la instalare), apoi încep să se spargă în bucăți de plastic din ce în ce mai mici, contaminând totul în jur, ajungând la un moment dat, sub formă de nanoplastic și microplastic, până în țesuturile plantelor.

Există deja atâtea studii care au demonstrat că mâncăm, respirăm și bem plastic, dar totuși autoritățile insistă să-l încorporeze peste tot în mediul ambiant, ignorând complet consecințele pe termen mediu și lung. Cei mai buni specialiști, dar degeaba! FOTO Facebook „ADPDU Sector 6. Plasticul este acoperit cu mulci natural, evident nu pentru sănătatea mediului, ci pentru efecte vizuale…” SURSA

N.R.: „Prin mulci (din engleză mulch) se înțelege un strat de materie organică cum ar fi paie, frunze, resturi vegetale, rumeguş etc. El este aplicat pe suprafața solului pentru a păstra umiditatea prin scăderea evaporării şi pentru a împiedica creşterea buruienilor. De asemenea, mulciul poate asigura, prin descompunere, substanțele nutritive necesare plantelor, previne infiltrațiile care favorizează eroziunea solului şi împiedică îngheţarea suprafeței solului.

Operațiunea de acoperire a solului cu foi, frunze, rumegus etc. se numeşte mulcire. Mulciul, mai ales cel de culoare închisă, împiedică pătrunderea luminii la buruieni și le forțează alungirea, respectiv etiolarea și epuizarea. Mulcirea solului este și o lucrare protectivă, care are la bază exemplul naturii. În pădure, la suprafața solului există un covor vegetal permanent, numit litieră. Practic, mulciul este litiera grădinii de legume din fermă. Mulcirea nu se aplică în grădinile umede şi umbroase, mai ales în grădinile în care există probleme cu limacşiilnecesită citare] (melcii fără cochilie) sau cu rozătoarele. Materialele pentru mulcire trebuie să fie ieftine şi disponibile în cantități suficiente, uşoare, uscate sau semiumede: paie, pleavă, frunze, rumegus, talaş, coajă de copac, turbă, litiera de pădure, compost sau gunoi semifermentat, uneori şi folie de plastic. Mulcirea nu este o operaţie menită să înlocuiască fertilizarea culturilor, dar poate avea și un efect secundar de îngrășare a solului, în special cu azot. Mulcirea reprezintă o precompostare, de aceea materialele care se strâng după efectuarea mulcirii, se păstrează pentru anul următor sau trec e direct la compostare.

Grosimea stratului de mulci depinde de materialul utilizat. Dacă materialul este proaspăt, cu conținut suculent, se depune într-un strat subţire, astfel încât acesta să se descopună și să nu facă mucegai. Materialul uscat (fân, paie) poate fi suprapus într-un strat de 20 cm și mai mult, deoarece este mai poros şi permeabil la aer.

Primăvara, pur și simplu se desface mulcul în locurile în care se va semăna sau planta ceva, lăsând acoperit solul din jur. Astfel, buruienile nedorite întârzie în creștere, în timp ce plantele cultivate pot să crească liber. Dacă există un strat suficient cu mulci, aproape că nu mai este nevoie de prăşit. Nu trebuie folosite în fiecare an aceleași materiale pentru mulci, spre a permite o hrănire diversificată a solului. Sub mulci trăieşte o mare varietate de ființe vii, cele mai importante dintre ele fiind râmele. Mulcirea permanentă va avea ca rezultat că peste un timp nu va mai fi nevoie de săpat şi de afânarea solului, deoarece râmele fac acest lucru.” DETALII

ARHIVĂ: SUBSTITUT: Mâncăm plastic, ne îmbrăcăm în plastic, suntem de plastic. OXO VERDE DE BACĂU: “Sempervirescent. Se întreține cu mopul și ceva detergent ecologic”


BUZLUDZHA, BULGARIA: Monumentul Partidului Comunist Bulgar, OZN-ul „suspendat” la 1432 metri altitudine, în inima țării


INSIDER: „Edificiul comunist Buzludja, o „farfurie zburătoare din beton” amplasată pe vârful muntelui cu acelaşi nume. Inaugurată în 1981 drept simbol al socialismului triumfător, această incintă circulară uriaşă, ce poate găzdui în acelaşi timp

patru sute de vizitatori, se înalţă încă semeaţă pe soclul său, la peste 1.400 de metri deasupra nivelului mării, în inima Bulgariei, în Munţii Balcani. În prezent, în reabilitare. 🇧🇬SURSA

N.R.: „Casa Monumentului Partidului Comunist Bulgar (Monumentul Buzludzha) a fost construită pe Peak in Buzlud, centrul geografic al Bulgariei de către guvernul comunist bulgar şi inaugurat în 1981 pentru a comemora evenimentele din 1891, când un grup de socialiști condus de Dimitar Blagoevs- au adunat în secret în zonă pentru a forma o mişcare socialistă organizată care a dus la înfiinţarea Partidului Social Democrat Bulgar, un precursor al Partidului Bulgar.

La Buzludzha, situată la 250 km de Sofia (și 250 km de București!) se poate ajunge pe două drumuri laterale de la Shipka Pass, fie un drum de 16 km de la Kazanlak în sud, fie un drum de 12 km de la Gabrovo pe partea de nord a muntelui.

Din exterior se vede o structură de beton în formă de farfurie zburătoare de dimensiuni enorme şi un obelisc de 70 de metri înălțime cu câte două stele pe fiecare parte și care pe atunci erau din sticlă roșie. Dacă intri în interior poți ghici luxul cu care a fost decorat, atât coridoarele, cât şi sala principală de congrese, aproximativ 937 de metri pătrați de mozaic înfăţişând teme comuniste sovietice şi bulgare care sunt păstrate în stare bună, iar pe cupolǎ iese în evidenţă simbolul tipic comunist, secera și ciocanul și sloganul „Proletari din toate țările uniți -vă!”, care, în ciuda deteriorării generale a clădirii, pare să rămână intactă. La fabricarea lor au fost folosite 35 de tone de sticlă de cobalt. O cincime au fost deja distruse din cauza vechimii, a deteriorării cauzate de vreme şi a vandalismului.

Construcţia monumentului a început la 23 ianuarie 1974 sub conducerea arhitectului Georgi Stoilov, fost primar al Sofia și co-fondator al Uniunii Arhitecților din Bulgaria. Vârful a fost nivelat într-o fundaţie stabilă folosind TNT, reducând înălţimea muntelui de la 1.441 de metri la 1.432 de metri. Peste 15.000 de metri cubi de rocă au fost îndepărtaţi în acest proces. Monumentul a fost construit la un cost de 14.186.000 leva, echivalentul a 35 milioane USD în prezent.

Monumentul exemplifica arhitectura futuristă comună multor clădiri comuniste construite de stat, aproape 6.000 de muncitori, printre care cei mai buni 20 de artişti bulgari ai vremii care s-au ocupat de bogata decorațiuni interioare. Monumentul a fost deschis la 23 august 1981. La ceremonia de deschidere, liderul comunist bulgar Todor Jivkov a anunțat:

„Sunt onorat să mă aflu în poziția istorică de a deschide Casa- Monument a Partidului Comunist Bulgar, construită în cinstea realizărilor lui Dimitar Blagoev și asociaților săi, care în urmă cu 90 de ani au pus bazele Partidului Marxist revolutionar din Bulgaria. Căile care duc aici – spre legendarul Vârf Buzludzha, aici, în Stara Planina, unde primii marxişti au venit pentru a continua lucrarea de iubire sfântă şi pură, începută de scriitorii şi filosofii socialişti ai Bulgariei – să nu cadă niciodată în paragină. Să vină aici generație după generație a Bulgariei socialiste și comuniste, să se închine în faţa faptelor și faptelor celor care au venit înainte; cei care au trăit pe acest pământ și au dat tot ce aveau națiunii lor. Lăsaţi-i să simtă acel spirit care ne înnobilează și pe măsură ce empatizăm cu ideile și visele strămoşilor noștri, așa că permiteți-ne să experimentăm aceeași emoție astăzi! Slavă lui Blagoev și adepților săi; acei primi discipoli ai socialismului bulgar, care au semănat semințele nemuritoare ale Partidului Comunist Bulgar de astăzi în sufletul public!”

Toată întreţinerea s-a încheiat odată cu căderea comunismului în 1989, iar clădirea rămâne închisă publicului din cauza pericolelor structurii slăbite. Proiectul Buzludzha a contribuit la începerea lucrărilor de conservare a monumentului, cu scopul eventual de a crea un centru de interpretare pentru istoria bulgară.” DETALII

Locația a fost aleasă în mai multe filme și videoclipuri printre care și „Riddles” al trupei olandeze de rock Kensington din 2015, filmat în întregime acolo.


ACATIST: Românii se roagă pentru împăcarea vecinilor!


INSIDER: ‘În timp ce unii nu mai știu cum să ii întărite în să profite de pe urma lor…” SURSA

ARHIVĂ: CHIP CIOPLIT: Icoană luată în balon. Decât să așteptăm, mai bine plecăm după ajutor!


FAST-HEALING: După „Free Hugs”, bucureștenii inventează „Pit stop între blocuri” pentru încărcare energetică. Pe Calea Vitan, gratuit!


INSIDER: „O dată cu boom-ul tehnologic din ultimele decenii, în loc să ne relaxăm cum ar părea firesc, ne grăbim tot mai tare și devenim tot mai superficiali – fast food, fast love, fast learning, fast culture, fast slim, fast forward… A venit și rândul fast-healing, un fel de „pit stop” pentru încărcare energetică, free hugs, la next level. Noaptea, ziua, iarna, vara, ger ori caniculă se așteaptă fără (re)sentimente persoane cu low energy pentru fast chargimg. Bonus, Cutia Dorințelor! Gratuit!”

N.R.: Campania Free Hugs (Îmbrăţişări Gratuite) este o mişcare socială care implică persoane care oferă îmbrăţişări străinilor în locuri publice. Îmbrăţişările sunt menite să fie acte aleatorii de bunătate – acte altruiste efectuate doar pentru a-i face pe ceilalți să se simtă mai bine. Luna internaţională a îmbrăţişărilor gratuite este sărbătorită în prima sâmbătă a lunii iulie și continuă până la 1 august. Campania în forma sa actuală a fost începută în 2004 de un bărbat australian cunoscut doar sub pseudonimul „Juan Mann”. DETALII

ARHIVĂ: FAST-CULTURE: Biblia pe înţelesul microbiştilor?! OXO GRADINA CU JUCĂRII: Vise îndeplinite și visuri împlinite stau în ploaie sub ochiul vigilent al unei camere video!


BLACK FRIDAY: La epantofi.ro e mare țeapă, prețul a crescut față de luna trecută!


INSIDER: „Marea țeapă de Black Friday! Mai ieftin in 20 Octombrie decât acum. Păi, e corect așa?” SURSA

ARHIVĂ: GONFLABILE: eMag ridică statuie lui Black Friday. Monumentul celor care au murit la cumpărături! OXO eMAG: „Dimineaţă un preţ, seara alt preţ!” OXO CONSTANȚA: La Auchan „Black Friday” este un fel de alba-neagra la malul mării


MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE: ”DACIA-Ultima frontieră a romanității”, cele mai importante artefacte, inclusiv preromane (!), găsite în România. În premieră, Muzeul Național de la Chișinău!


INSIDER: „La Muzeul Național de Istorie a României din București s-a deschis o expoziție fabuloasă de arheologie. Bine, titlul e discutabil și nu reflectă complexitatea expoziției: ”DACIA-Ultima frontieră a romanității. Dar nu pentru titlu vă recomand venirea la expoziție. Cele mai frumoase și mai importante artefacte descoperite pe teritoriul

României și Republicii Moldova (!) au fost adunate și expuse în această expoziție-eveniment. O parte din aceste obiecte au călătorit și la Madrid anul trecut. Dar MNIR adunase dinainte de Madrid, de la toate muzeele regionale de istorie, o mulțime de piese arheologice deosebit de valoroase, și care n-au ajuns în selecția pentru Spania. Dar care, alături de cele întoarse de la Madrid, au stat la baza acestei expoziții.

Nu mai zic că este peste prima oară când Muzeul Național de la Chișinău trimite în România câteva piese excepționale.

Expoziția acoperă circa 1000 de ani de istorie, de la Prima Epocă a Fierului, sciți, traci (geți), primii greci, celți, daci, bastarni, romani, creștinismul, goți, așa numiții „daci-liberi”, gepizi. Expoziția se încheie în sec 6 d.Ch. Textele scrise de specialiștii muzeului sunt foarte bune, foarte echilibrate și s-a renunțat la etnocentrismul „geto-dacic” promovat în trecut. Geții și dacii, ca și grecii sau romanii sunt doar niște neamuri care și-au lăsat urmele pe pământurile noastre.

Neamuri care s-au influențat reciproc, mai mult sau mai puțin, fără să fie unii mai minunați decât alții, doar fiindcă pe unii i-am ales să fie „strămoșii noștri” iar pe alții nu. Toate, dar absolut toate piesele arheologice expuse sunt ”best of the best”. Veniți să le vedeți fiindcă este o ocazie într-o viață să ai șansa de a vedea toate aceste obiecte adunate laolaltă.

Titlul expoziției nu acoperă decât vreo 400 de ani (din 1000 cât acoperă expoziția) și geografic doar o parte mică din teritoriul prezentat. Mai mult de jumătate din artefacte sunt preromane…

PS – Expoziția va fi deschisă până în martie 2023. Muzeul e închis luni și marți. ” SURSA

N.R.: Adresa Calea Victoriei nr.12, București. Program de vizitare miercuri – duminică 09-17. Bilete: 22 lei / adulți, 11 lei pensionari, 5.5 lei elevi și studenți

ARHIVĂ: RĂDĂCINI: Bijuteriile de familie ale României, adânc îngropate în noi. „Îşi scot strămoşii degetele-afară!” OXO LECȚIA DE ISTORIE VIE: Dacă tot avem „Străzi Deschise”, dacii și romanii s-au luptat în fața Muzeului Național de Istorie al României


ALCOOLTEST: După două pufuri de Tantum Verde sau 6 picături de propolis rămâneți fără permis de conducere, în plus amendă cu sau fără dosar penal!


INSIDER: „Am verificat cu alcooltestul din dotarea Politiei Rutiere cât iese în aerul expirat dacă ai consumat tinctură de propolis sau spray de gat Tantum Verde, iar rezultatele o să vă dea de gândit dacă obisnuiți să le folosiți și apoi să conduceți.

Pentru informații despre alcooltest contactați Safety Camera Sistems la telefon 0745.388.628″

N.R.: Polițistul Tavi Perțea, care are un vlog pe Youtube a realizat un experiment în care a vrut să verifice ce arată alcooltestul după ce folosirea unui spray Tantum Verde sau după consumul a 6-7 picături de tinctură de propolis.

Rezultatul? După două pufuri de Tantum Verde pulverizate în gât, imediat a suflat în alcooltest şi a reieşit o alcoolemie de 0,24 mg/l în aerul expirat. La acest nivel, şoferul poate rămâne fără permisul de conducere 90 de zile şi amendă de 1.305 lei”. A refăcut testul după cinci minute, iar rezultatul a fost 0.

După ce a luat tinctura de propolis, alcooltestul a arătat o alcoolemie de 1,04 mg/l în aerul expirat. La acest nivel este vorba despre o infracțiune şi se întocmeşte dosar penal. După cinci minute a repetat testul şi a ieşit 0,04 mg/l. Alcooltestul a arătat 0 abia după 10 minute. SURSA

ARHIVĂ: POLITAXI: Dacă bei alcool cheamă un „IXAT”, că te prinde „AIŢILOP”. Sau te bazezi pe „DRUMS”?


TRANSPORT ÎN COMUN: „Și mie îmi place tortura.”


INSIDER: „Nu m-am simțit niciodată mai bine înțeles! Wednesday, te iubesc!
(Jos pălăria pentru copywriterul care a gândit această reclamă pentru transportul bucureștean în comun!)” SURSA

ARHIVĂ: STB, INCOGNITO: Ce este un controlor de bilete fără vesta albastră? Supracontrolor! OXO GABI feat. STB: “Fără poezie, viața e pustiu!” OXO TRAMVAIE, ROMÂNIA: Trebuia măsurat înainte de comandă și făcute mai scurte și mai înguste, Nicuşor Dan?! Norocul Bucureștiului, s-a nimerit ecartamentul! OXO DROBUL DE SARE: De ce este mai bine să mergi prin ploaie decât să aştepţi autobuzul? OXO OTOKAR SELFIE: “Eu personal l-aș lăsa acolo, ar fi o atracție turistică modernă pentru București” OXO VREAU PREŞEDINTE: „Poţi propune şi pe meseriaşu’ blocului, cinstit şi gospodar – mare om, mare caracter!” OXO COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA: Angajații sunt transportați la Cariera Husnicioara cu un autobuz „tip dric pe roți” fără căldură de către firma Mardeală. Contra-cost! OXO AUTOBUZE MODERNE: “Ca să urce cineva în scaun rulant, șoferul trebuie să coboare de la volan, să dea rampa jos, să aștepte până urcă persoana, să ridice rampa și apoi să revină la volan.” OXO RAT CRAIOVA: „Înăuntru, șoferul la bustul gol luptă împotriva transpirației cu un prosop pus pe umeri” OXO CFR: Pârtie şi patinoar în trenul Iaşi-Timişoara!


„BUCUREȘTI AFECTIV”, IOR: Cei care se plimbă liniștiți prin parc se pot transforma în Zmei, Căpcăuni sau Știma Apelor scanând un cod QR!


INSIDER: „XR Month propune explorarea patrimoniului cultural în realitate augmentată printr-o expoziție interactivă de artă digitală în aer liber, inspirată din folclorul românesc și din mitologiile altor culturi. Conceptul creează un nou tip de explorare a oraşelor și al patrimoniului și este primul și cel mai mare festival de realitate augmentată din România.

Cele mai fascinante și cunoscute creaturi din folclorul românesc și din mitologiile altor culturi prind viață pentru prima dată în realitate augmentată într-o colecție de filtre 3D și filtre faciale accesibile pe Instagram. XR Month – BestiAR a început la Timișoara, ediția de anul acesta continuă în cadrul programului „Bucureștiul Afectiv” până pe 15 noiembrie în Parcul I.O.R, zona Rosarium, cea apropiată de intrarea dinspre Baba Novac, intersecţie cu Câmpia Libertății. Vizitatorii pot descoperi 15 creaturi inspirate din folclorul românesc și din mitologiile altor culturi, reinterpretate de artiștii români în cadrul a două secțiuni: Secțiunea Freestyle – Ielele, Zmeul, Blajinii, Pricoliciul și Balaurul prind viață în parc, sub formă de filtre 3D. Secțiunea Open Gallery – Parcul devine o scenă care transpune în ilustrații prin intermediul filtrelor faciale, transformând participantul într-una dintre cele mai cunoscute creaturi folclorice: Balaurul, Solomonarul, Pricoliciul, Ielele, Zmeul, Căpcăunul, Floarea Dragostei, Știma Apei, Şoimul sau Mavka.

ZMEUL – Un personaj puternic de dimensiuni impresionante, zmeul se hrăneşte cu carne de om, atacând satele pentru a-și obține hrana. Acoperit de blană şi cu gheare, răpește uneori și domniţe pentru a le lua de soție. Zmeul are un buzdugan cu puteri magice, pe care îl aruncă în față și care îi prevestește sosirea. Buzduganul este. de altfel, şi arma sa preferată în luptă.

FLOAREA DRAGOSTEI – O plantă cu proprietăți magice, cu frunze în formă de lance și flori roz purpurii. Pentru a afla dacă doi tineri îndrăgostiți se vor căsători, se plantau într-un colt ferit al grădinii două fire, unul pentru băiat şi altul pentru fată. Apropierea sau îndepărtarea celor două tulpini de Floarea Dragostei prezicea dacă tinerii cărora le-au fost menite se vor căsători sau nu.

IELELE sau RUSALIILE – Zâne foarte puternice, cărora nu le place ca oamenii să le rostească numele reale. Potrivit folclorului, acestea zboară de Rusalii pe deasupra pădurilor sau dansează în grădini şi luminişuri, dar sunt văzute doar de cei curați la suflet. lelele pot fi blânde cu cei care le ies în cale, dar pot fi rele şi neîndurătoare cu oamenii răi, aruncând blesteme asupra lor.

CAPCAUNUL- Monștru care se hrănește cu carne de om. Înfățișarea lor diferă în funcție de zona țării. În centrul Moldovei, de exemplu, sunt niște oameni mici, negri şi cu nasul turtit. În alte zone au cap de câine, cu un ochi în frunte și un altul la ceafă. Căpcăunii trăiesc în peşteri şi păduri şi au venit dinspre Răsărit pentru a pustii pământul.

SOLOMONARUL – Numit după înțeleptul rege biblic Solomon, solomonarul este un vraci sau un mag care poate stăpâni balauri și poate aduce ploaia sau grindina. După o ucenicie de 7 ani, în care a citit toate cărțile din lume, acesta colindă satele, îmbrăcat sărăcăcios. Foloseşte formule magice pentru a scoate balaurii din lacuri, apoi îi încalecă, pornind în zbor spre locul unde vrea să abată ploaia.

ȘTIMA APEI – Personaj mitologic feminin, Știma Apei este descrisă fie ca o femeie înaltă, îmbrăcată în alb. care sălăşluieşte în apă, fie ca o sirenă, jumătate om şi jumătate peşte. lese din apă în nopțile cu lună plină şi se plimbă pe uliţe. Dacă nu e deranjată, nu face niciun rău nimănui. Dacă nu este lăsată în pace, însă, poate blestema omul, urâţindu-l sau ducându-l la înec.

PRICOLICIUL – Om care se poate transforma în lup, fie benevol, fie din cauza unui blestem sau a unei muşcături de la un alt pricolici. Legenda spune că aceste ființe intră în haitele lupilor, alături de care ucid alte animale sau chiar oameni.

BALAURUL- Şarpe uriaș înaripat, cu şapte capete, gheare ca de leu şi care scoate flăcări ucigătoare pe nări. Se hrăneşte cu carne de om, pe care îl poate înghiți cu tot cu cal. În unele basme păzeşte aurul și nestematele pe fundul unor prăpăstii, în altele locuiește printre nori, unde produce ploi torențiale şi grindină.

BLAJINII – In mitologia română şi basarabeană, Blajini sau Rohmanii („cei blânzi/cu inimă bună”) sunt oameni care nu mai sunt printre noi, dar care locuiesc în „lumea cealaltă” – o imagine în oglindă a lumii noastre. De Paștile Blajinilor, credincioșii vizitează mormintele rudelor şi apropiaților și îşi împart bucate rituale proaspete pentru un ospăt simbolic cu cei morti

Inspirația pentru lucrarea AR este imagistica populară a crucilor cimitirului de la Săpânța, care prezintă într-un mod sugestiv viața și moartea celor plecați dintre noi, deveniti blajini.

MAVKA – Personaje din folclorul ucrainean care au înfăţişarea unor femei frumoase, cu păr lung. Legenda spune că nu au reflexie în apă şi nici umbră. Acestea trăiesc în grupuri, în păduri sau în peşteri, lubesc florile, pe care le poartă în păr și pe care primăvara le plantează pe munte, pentru a atrage tinerii bărbați. Întâlnirea cu ele le poate fi fatală acestora deoarece Mavka îi pot gâdila până la moarte.

ȘOIMUL – Personaj din folclorul ucrainean, şoimul poartă eroul basmului în zbor dintr-o lume în alta şi îl salvează din lumea de dincolo. După ce a fost hrănit trei ani la rând de erou, pentru a se înzdrăveni, şoimul îl conduce spre Oul Magic. Odată spart, din Oul Magic se revarsă herghelii de cai, cirezi de vaci şi păsări de curte, aducându-i bogăție eroului.”

Explorarea filtrelor se realizează integral pe Instagram. Pentru aceasta, se poate deschide codul QR de pe marcajele XR Month și urma pașii afișați pe ecran. Este indicat ca aplicația Instagram să fie actualizată cu ultima versiune disponibilă INSTRUCȚIUNI


BRITISH MUSEUM: 200 de ani de la decodarea hieroglifelor. The Rosetta Stone, cel mai vizitat artefact din imensa colecție a Egiptului antic!


INSIDER: „The Rosetta Stone este cel mai vizitat artefact din imensa colecție a Egiptului antic găzduită de British Museum.
Nu e prima dată când o văd, dar așa cum recitesc unele cărți, la fel obișnuiesc să mă întorc și prin muzee.
Acum este „centrul” în jurul căruia este organizată o istorie a hieroglifelor, de la începuturi până la decriptare.
Ea e la fel, dar eu sunt alta.
Mi-am amintit că la primul curs de ebraică biblică, minunata noastră profesoară Madeea Axinciuc ne-a adus o hartă cu hieroglifele egiptene din care au evoluat apoi limbile semitice.
Hieroglifele sunt semne cu sens fonetic sau conceptual.
Piatra din Rosetta, numită după numele orașului egiptean în care a fost escavată de ofițerii lui Napoleon Bonaparte, în timpul expediției sale în Egipt ( țineți minte cum spunea, nu? „Vom muri aici sau ne vom întoarce mai mari ca anticii!”), a ajuns în mâinile englezilor și de sute de ani este expusă la British Museum.
Ea este însă „piatra de temelie” a decodării cu care au fost citite hieroglifele. Primul care a încercat a fost englezul Thomas Young, dar cel care a reușit cu adevărat să „deschidă” nu doar un cod, ci un întreg limbaj a fost francezul Champollion. Așa a fost posibilă citirea ulterioară și înțelegerea inscripțiilor de acum 3000 de ani.

Pe piatră este scris în trei limbi diferite, hieroglifică, demotică și în greaca veche, un edict emis de consiliul preoților din Egipt, la 27 martie 196 î.H. dedicat regelui Ptolemeu al V lea Epifanul, care aniversa un an de la încoronare.” SURSA

„The Rosetta Stone a rămas la British Museum din 1802. A fost ascunsă într-un subsol în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a făcut o singură călătorie la Paris, în 1972, poposind la Louvre pentru o scurtă perioadă. Presa a scris atunci că francezii se pregătesc să fure acest artefact, ceea ce nu s-a întâmplat, dar iată ce istorie lungă au fake-news-urile. Criticii arătau că portretul savantului Jean Francois Champollion, care a decodat întregul limbaj al hieroglifelor și textul integral al Rosettei Stone, este mai mare decât al englezului Thomas Young, care a dat cheia decodării limbajului. În realitate, portretele aveau aceleaşi dimensiuni.

În expoziția de la British Museum, care aniversează 200 de ani de la decodarea hieroglifelor sunt expuse (N.R.: până pe 19 februarie 2023) 240 de obiecte, inclusiv un papirus vechi de 3000 de ani din Cartea morţii.” DETALII

ARHIVĂ: KARNAK: În Marele Templu, Sala Hipostilă are o suprafaţă de 6.000 metri pătraţi. Notre Dame din Paris și catedrala St.Paul din Londra ar fi pierdute între pereţii lui!


MUZEUL LITERATURII ROMÂNE: Altar de „Ziua Morților” / „Dia de Muertos” dedicat scrimerei Ana Pascu și scriitorilor mexicani David Huerta și Dolores Castro


INSIDER: „„Eroii cu mască nu mor niciodată! Doamna Ana Pascu va trăi prin oamenii pe care i-a inspirat şi prin tot ceea ce a lăsat moştenire scrimei şi sportului românesc, scrimei mondiale.” (Federația Română de Scrimă)

Peste 120 de români și mexicani au participat la inaugurarea altarului de Ziua Morților și la vernisajul expoziției Valeriei Voicu, „Mexic – el Pueblo del Sol”. Anul acesta, Ambasada Mexicului în România a închinat altarul scrimerei Ana Pascu și scriitorilor mexicani David Huerta și Dolores Castro.

Evenimentul a avut loc pe 2 noiembrie, la sediul MNLR din str. Nicolae Crețulescu nr. 8. Altarul și expoziția pot fi vizitate de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00, până în 14 noiembrie 2022. Intrare 10 lei/ adulți, 5 lei/ elevi, studenți, pensionari; gratuit copii sub 7 ani. FOTO: Dan Vatamaniuc” SURSA

N.R. „Ziua Morţilor este o tradiție mexicană sărbătorită pe 1 și 2 noiembrie în care este onorata memoria morților. Ea a apărut ca un sincretism între sărbătorile catolice (în special Ziua Tuturor Sufletelor şi Ziua Tuturor Sfinților), precum şi diferitele obiceiuri ale poporului indigen din Mexic. Este de obicei asociat cu alte sărbători precum Halloween sau Halloween, deși în realitate diferă mult de el.” DETALII

„Ana Pascu (Ana Ene-Derşidan, n. 22 septembrie 1944 – d. 6 aprilie 2022) a fost o scrimeră română. A câştigat Campionatul Mondial pentru juniori din 1963 de la Gent. Apoi și-a făcut o carieră strălucită la seniori: a cucerit șapte medalii la Campionatul Mondial și a participat la Jocurile Olimpice de cinci ori, câştigând două medalii de bronz Mexico 1968 și München 1972. Datorită rezultatelor sale, a fost declarată „maestru emerit al sportului”. A condus Federația Română de Scrimă din 1982 până la 2013, anul în care a decis să nu mai candideze pentru un mandat nou și să predea ştafeta lui Mihai Covaliu, fostul campion olimpic și antrenorul lotului național de sabie.” DETALII

ARHIVĂ: MUZEUL POEZIE(I), IAȘI: Muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj „foarte” contemporan, original şi unic în România!


ATENȚIE! CAD FRUNZELE: Intervenție de artă contemporană lângă Primăria Generală a Capitalei. „Jurnaliștilor”, nu cade bomba atomică! E toamnă!


INSIDER 1: „Banner pe Bulevardul. Elisabeta, București, vizavi de Parcul Cismigiu, la 2 pași de Primărie. Lux..

Intervenţie de artă contemporană autor Miklós Onucsan; titlu: ATENȚIE! CAD FRUNZELE – anul 2016, în cadrul proiectului de artă SPATIU EXPANDAT a împânzit oraşul cu plăci şi pancarte care ne atenționau că pică frunzele.”

INSIDER 2: „Da…e o aluzie..ne panicăm de orice..că vine ploaia, că va ninge, că iese soarele…ne panicăm sau ne panichează?.. mai degrabă a doua variantă…. câteodată când anunță ploi sau soare zici că anunță bomba atomică.” SURSA


BIBLIOTECA NAŢIONALĂ: De Ziua Internaţională a Stiloului, unicul colecționar din România a plătit chirie să expună două ore „un eșantion”


PETRE CRĂCIUN: „4 noiembrie – „Ziua Internațională a Stiloului și Frumusețea scrierii de mână”.

Puțini știu că în prima zi de vineri a lunii noiembrie se aniversează – din 2012 – Ziua Internațională a stiloului. Este o inițiativă menită să mențină viu interesul pentru acest minunat instrument de scris, dar și pentru scrisul de mână, în general.

Iată de ce, în colaborare cu Biblioteca Națională a României, personal cu directorul acesteia, istoricul Adrian Cioroianu, vă propun ca această zi să fie marcată și la noi printr-un eveniment plin de semnificații la Biblioteca Națională a României din București, Bulevardul Unirii nr. 22 pentru o incursiune în istoria stilourilor românești – cu ce scriu scriitorii români contemporani sau alți oameni de cultură precum și despre reparatorii de stilouri, o lume aproape dispărută.

A fost prezent Alexandru Preda (și fiul său Tudor), cu stiloul și manuscrise care au aparținut tatălui său, scriitorul Marin Preda, scriitori care încurajează scrisul de mână și Ferdinand Tvers, ultimul reparator și artizan de stilouri din București (str. Colței nr.6).

Deschisă până la ora 16, la sala Buzunar 1 parter expoziția de stilouri românești din colecția Petre Crăciun, dar și instrumente de scris folosite de Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Ioan Aurel Pop, Alex. Ștefănescu, Varujan Vosganian, Adrian Cioroianu, Ion Cristoiu, Ștefan Mitroi, Răzvan Voncu, Horia Gârbea, Spiridon Vangheli și Augustin Buzura, a fost cu acces gratuit.

PETRE CRĂCIUN – Scriitor de literatură pentru copii. Laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor și autorul volumului ”Istoria și catalogul stilourilor românești”. SURSA

N.R.: Inventatorul stiloului, „Condeiul portăreț fără sfârşit, alimentându-se însuși cu cerneală” este Petrache Poenaru (1799-1875), pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru titular al Academiei Române. Pentru că invenţia nu a fost, însă, produsă în serie, de aceea, titlul de inventator al stiloului este atribuit lui Lewis Edson Waterman.

„Niciodată în România nu s-a gândit cineva să fabrice un stilou care să-i poarte numele. Peste doi ani, se împlinesc 200 de ani.”


MIERE „DIN FLORI”: Amestec „provenit din România, Ucraina, China, Republica Moldova”


INSIDER: „Amestec de când am pus mâna pe plicul cu miere să îmbuibez ciocolata. Nici mierea nu mai e ce a fost. Greu să mai știi de unde e: China, Ucraina, Romania, Republica Moldova.” SURSA

ARHIVĂ: CULMEA SĂNĂTĂȚII PUBLICE: Sare formată acum 250 milioane de ani expiră anul viitor! OXO CULMEA AGRICULTURII: România a ajuns să importe şi seminţe de dovleac. DIN CHINA! Preţ Bio: 7,5 lei OXO GOJIMANIA: După seminţe de dovleac, România importă „fructele viagra” din China! OXO TABELUL LUI MENDELEEV: Ingrediente folosite pentru produsele de brutărie/ cofetărie din supermarket OXO BALANŢĂ: Ouă adunate din toată Europa, fierte şi vopsite în Austria, vândute pe datorie în România! OXO MEGA IMAGE: “Vindem hering în piele de somon” OXO IDENTIC NATURAL: Doriți un porc cu ficat de gâscă sau de rață? Transplantul este soluția împotriva pestei porcine?


VERSURI POLIMORFE: Costel Pitorac, „poet fără adăpost” a lansat prima lui carte


INSIDER: „Vocea cetățenilor fără adăpost. Am fost acum două seri la Carusel – acolo unde zi de zi sunt hrăniți 150 de oameni fără adăpost. Apreciez mult munca acestor oameni – o echipă super acolo, îi știu de mulți ani.

Curtea era plină. Oameni diverși. Mereu am un sentiment de impostură existențială: că de fapt ar fi trebuit ca totul să fie invers. Oricum e o întâmplare că unii sunt așa și alții invers. Dar oamenii în ciuda problemelor lor sunt plini de viață, de glume, de atmosferă. A fost o plăcere să-i cunosc pe unii dintre ei.

Acum lansau un volum de poezie scris de un ”poet fără adăpost”: Costel Pitorac – Versuri polimorfe. Un poet și un om deosebit – el a ales să devină liber: a vrut să fie ”om al străzii” – fără casă. Așa mi-a zis. Curajos om. Proiectul “Vocea cetățenilor fără adăpost” este derulat de CeRe, în parteneriat cu Asociația CARUSEL – le mulțumesc pentru invitație. A fost frumos: am vorbit, a citit Alex Fifea. S-au implicat oameni din public, colegi de adăpost ai poetului.

La un moment dat a apărut și primarul sectorului 6 – Ciprian Ciucu. M-a surprins plăcut discursul lui și interesul pentru astfel de cauze. Domnul Pitorac stă într-un adăpost din sectorul 6 și era tare mulțumit de condiții – asta e o veste bună. (…) A fost o seară super faină – m-am mai văzut cu oameni pe care nu-i văzusem de 3-4 ani. Așa cum trebuie.” SURSA

„DE VORBĂ CU LUNA

Aşază-mi nopțile lumină, Rotunda Lună vie, Culoarea ta ca o rugină In taină să mă-mbie!

Aşterne-mi liniştea în piept, Luminător de noapte, Să mi se-nculce gândul drept Ce îmi vibrează șoapte!

Măreţul vis în plină zi S-ajung cândva departe, Târziu ascuns ar vrea a fi Să-mi scriu o nouă carte.

Am tot uitat c-a străluci Doar după nori şi umbre, Nu te aburci a preamări Planuri, ambiții sumbre.

Am tot uitat de tine, Lună, Cât tinereţea-i floare, Până când Soarele s-apună, Frumoasa ta splendoare!

Sub semnul tău trezit acum Umil mi-aplec faptura, Pe istovitul greşit drum Să-nvăț să-mi tacă gura.

Te voi păstra în vers solemn, Te voi păstra cunună A noului sublim consemn Intors spre tine, Lună!

Difuză, palidă, discretă, Cu cercul stins de foc, Te las puțin, Doamnă Cochetă, Cuvântul meu de joc!”

ARHIVĂ: NICHITA+ASIMOV: „Și androizii visează. Plouă defect. E o eroare în ceruri”


ABSURDISTAN: Dosar cu mine împotriva mea de la un accident de bicicletă, role, trotinetă. „Comiterea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin. 1,2 și 3 Cod Penal.”


INSIDER 1: „Nu că asta trebuie să v-o povestesc, să nu râd singură. Azi când mă întorceam de la sport am căzut de pe bicicletă. Nu mai contează cum s-a întamplat, esența e că singură, nederanjată de nimeni, pe o stradă pustie, am căzut ca pleașca și mi-am spart barba. În stilu-mi complet neipohondru am venit acasă și am stat o vreme sperând că se vindeca văzând cu ochii. Nu s-a-ntâmplat, tot curgea sânge, practic, arătam bine pentru chestia cu halouinu’, doar că eram un pic în contratimp. Bref, mă duc la urgență să-mi coasă barbă. Acolo tre’ să te duci la un chioșculet în stradă să scrie o doamnă ce-ai pățit și abia dup-aia intri în spital la urgențe minore (cazu’ meu). Prima poticnire a venit cu doamna. Zice ce-aveți acolo ? Că eu stăteam cu un servet la barba să nu-mi mai pătez și hainele dacă tot îmi distrusesem fatza. Dau servetu’ la o parte și zic mi-am belit barba. Zice cum? Am căzut de pe bicicletă, zic. A! Zice, accident rutier! Nu, doamna, eram singură pe stradă, pe trotuar, nimeni în jur si am căzut de pe bicicletă. Zice e accident rutier, trebuie să chemăm poliția. Zic bine, atunci am căzut pe scări. Zice n-ați căzut. Ați căzut de pe bicicletă. Cum s-a-ntâmplat! Zic doamnă!, dumneavoastră sunteți aici să mă ajutați să-mi cos barba, nu să faceți reconstituirea căzăturii mele, chiar nu puteți să vă vedeți de treabă? Pleacă doamna cu foaia în adâncu’ chioșcului, închide și-o ușă după ea și vine înapoi și-mi dă foaia, îmi zice un’ sa merg. Mă duc, o doctoriță tânără și mișto, mă repară repede și se uită pe foaie. Aoleo! E accident rutier? Zic, nu e, doamna doctor, femeia aia de la chioșc e un om rău. Nu e niciun accident rutier. După care vin acasă, viețuiesc și eu ca omu’ cu barba cusută și cu o julitură pe tot obrazu’ și suna telefonu’. Număr ascuns. Răspund, un domn polițist, nu-i dau numele, deși l-am notat, care-mi zice că mă sună în legatură cu accidentu’ rutier de astăzi. Îi zic că n-a fost, că eram eu păluga care-am căzut în barbă de pe bicicletă. Pe trotuar. Zice n-aveți voie cu bicicleta pe trotuar, decât daca e banda pentru biciclete. Zic era banda. Zice unde? Zic pe Kogalniceanu. Zice ce număr? Zic 49. Zice au mai fost alte autovehicule implicate? Domnule, eram pe trotuar. Nimeni pe stradă. Am căzut în barbă, ce vreți de la mine? Zice bine, o să întocmim un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă și vă sunăm peste trei luni. Zic, domne, glumiți? Îmi faceti dosar că m-am vătămat pe mine corporal? Zice așa e procedura. Vă sunăm peste trei luni, cât durează să rezolvăm dosaru’. Zic, domne, o să ajung să mă dau în judecată, să-mi plătesc despăgubiri, să mă bag la închisoare eu pe mine că m-am vătămat corporal din culpă?! Zice n-avem ce să facem, așa e procedura, se face dosar. Zic păi, de-aia nu-s copaci in paduri că faceți dosare dacă-și lovește cineva deshtu’ mic de la picior. Zice mai aveți întrebări? Zic pentru liniștea mea vă mai întreb o dată dacă e o glumă. Zice nu, o sa fiți notificată peste trei luni. Deja râdeam ca proasta și omu’ a închis. Eu atâta vreau să vă zic, dacă peste trei luni nu mai auziți nimic de mine, înseamnă că am luat-o pe panta cu scrisu’ din temniță să-mi micșorez pedeapsa. P.S. Nici nu i-am mai zis că mi-am julit și genunchii, că mă săltau direct.”

INSIDER 2: „Fix aşa. Mi-au făcut dosar penal că am căzut de pe bicicletă. La mine poliţiştii au venit la spital în timp ce mă cosea asistenta. M-au pus să suflu în fiolă şi să dau declarație. Apoi mi-au zis să vin a doua zi cu vehiculul implicat în incident la secția de poliție să-i facă poze. „Glumiți?”, zic. „Sunt la urgențe cu copci în mutră şi dvs. vreţi să vin mâine pe bicicletă până la secția dvs. de la mama dracu’?” „Păi veniți și dvs. pe jos, pe lângă bicicletă”, se hăhăie ei. „Și, apropo, data viitoare ziceţi că ați căzut în casă, ne uşurăm viața reciproc.”

Și astfel am fost pus în situația de a refuza să depun plângere împotriva mea, iar după nişte luni și multe hârtii plimbate de la un birou la altul, un procuror a decis că nu e cazul să fiu închis sau sancţionat fiindcă am căzut ca boul de pe bicicletă. Și a dispus clasarea dosarului meu penal pentru autovătămare. Romania. Simply surprising!”

INSIDER 3: „Mda, şi eu am un dosar cu mine împotriva mea de la un accident de trotineta. Soluţionarea a venit la un an după, a durat mult sa analizeze cum am reușit să mă vatăm pe mine însămi.”

AVOCAT: ” Da, este procedural (din nefericire și total absurd) pentru comiterea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin. 1,2 si 3 Cod penal. Pe baza probelor administrate în cauză, se va stabili că vătămarea respectivă a numitei Lia Bugnar a survenit ca urmare a propriei culpei, autovǎtamarea nefiind incriminată de legea penală, astfel încât cu privire la această infracțiune urmează a fi dispusă o soluție de CLASARE, întrucât fapta NU este prevazută de legea penală.” SURSA

ARHIVĂ: BIROCRAŢIE: Amendă RATB plătită cu viaţa OXO MAŞINA BEATĂ: „Acest document este semnat de oameni plătiţi cu bani grei. Oare câţi ca aceştia sunt?”