CAII DE LA BICICLETĂ: Cum să amendezi în trafic o mașină fără șofer
INSIDER: „Poliția oprește o mașină în trafic, dar nu e nimeni la volan. Mașina pornește apoi și pleacă singură. Bun venit în viitor!”
MANIHEISM: O relație autentica cu Dumnezeu este deasupra oricărei religii!
INSIDER: „În poză aveți un tablou expus la Rijksmuseum din Amsterdam, intitulat “La pescuit de suflete”, al cărui autor a fost Adriaen Pietersz van de Venne, realizat în anul 1614, în plină luptă religioasă între catolici și protestanți. Dincolo de detaliile incredibile ale tabloului (impresionante sunt îmbrăcămintea și chipurile reale ale personajelor), se observă că nordul, protestant, “prinde” mai multe suflete, în timp ce sudul, catolic, “prinde” mai puține, în ciuda eforturilor mai zeloase. Olanda și acum e astfel împărțită – bisericile și catedralele catolice, cu crucea în vârful turlei, sunt foarte rare, în timp ce catedralele austere protestante, cu cocoșul în vârful turlei, sunt peste tot.
Catolicii și protestanții utilizau, la pescuit de suflete, sancțiuni, indulgențe și propagandă. Tocmai apăruse tiparul, iar textele religioase în limba populară se răspândeau în defavoarea cărților canonice, în limba latină, rare și pe înțelesul unui număr mic de inițiați. Protestanții utilizau, în plus, tipărituri sau opere de artă cu mesaj anti – catolic, cu tâlc, cu distragerea atenției, cu … cenzură. Catolicii utilizau indulgențe (iertarea de păcate în schimbul unor donații) și afurisenii (excomunicări). Și unii, și alții, își obligau adepții la semnalizarea virtuții. Dacă vă uitați cu atenție pe detaliile tabloului, observații îmbrăcămintea diferită, semnele, uniformele, obiectele de cult, steagurile, atitudinea de pe chipurile popilor/pastorilor sau ale enoriașilor, și multe alte instrumente menite a certifica apartenența la un grup și atitudinea anti-alteritate, “noi contra ei”, maniheismul violent.
Au trecut 400 de ani de atunci și nimic nu s-a schimbat, exceptând numărul de 10 ori mai mare al oamenilor de azi și extensia globală a acestui maniheism și a acestui pescuit de suflete.
Vedeți peste tot oameni captivi și păcăliți care vă obligă să fiți ca ei, pentru “siguranța” lor.
Vedeți peste tot steaguri, afișe, mesaje de suport al echipei x și de condamnare a echipei y. Inclusiv pe chipurile reale sau virtuale, inclusiv pe avataruri sau jetoane ne-schimbabile (NFT) apar semnale ale “virtuții”, iar aceasta nu se încadrează la niciuna dintre cele 7 virtuți creștine, ci se reduce la adoptarea slugarnică a “corectitudinii” politice (ideologia impusă de stăpâni) și la violența entuziastă contra “negaționiștilor”.
Vedeți peste tot cenzură, obligarea la informarea dintr-o singură sursă, ocultarea informației factuale și a opiniei dizidente (ba chiar criminalizarea acesteia), propaganda deșănțată pentru ideologia sau religia grupului dominant.
Vedeți peste tot Evul Mediu.
Dar sunteți gâdilați la orgoliu, vi se alimentează amorul propriu, cumpărați cu entuziasm “narativul” că sunteți evoluați, elitiști, progresiști, științifici, raționali.
Și nu suntem.
PS Observați că, totuși, curcubeul de atunci nu arăta ca cel de azi…” SURSA
REALITATE AUGMENTATĂ: Cel mai mic bucătar din lume gătește mâncarea direct pe farfurie!
INSIDER: „În Germania, restaurantul Le Petit Chef își distrează oaspeții cu realitate augmentată folosind animație 3D. Meniul costă 150 € grande, 100 € normal și pentru copii 50 €. Un adevărat spectacol în farfurie!”
SKULLMAPPING: „Cel mai mic bucătar din lume vă gătește mâncarea direct pe farfurie prin utilizarea tehnologiei de cartografiere de proiecţie 3D. În aprilie 2015 ne-a venit ideea de a proiecta un mic bucătar în farfuria ta. Am realizat un videoclip cu „Le Petit Chef” la studioul nostru din Belgia, pentru a arăta restaurantelor care sunt posibilităţile cu acest concept. După ce am postat videoclipul pe youtube, acesta a devenit viral și are în prezent peste 30 de milioane de vizualizări pe rețelele sociale.”
De atunci am creat cinci feluri de mâncare diferite, de la aperitiv, fel principal la desert, transportându-te dintr-un peisaj înzăpezit pe o insulă tropicală, totul în timp ce stai așezat la masa ta. Experienţa este distractivă, pentru vârste de la 1 la 100 de ani. Văzând bucătarul nostru de mărimea degetului mare proiectat pe masa ta îți creează o seară de neuitat. Acum există un spectacol complet de cină, numit „Le Petit Chef pe urmele lui Marco Polo”.
Le Petit Chef a fost prezentat în mai multe emisiuni tv și a fost instalat în peste 50 de restaurante din întreaga lume: Paris, Dubai, Sankt-Petersburg, Hong Kong, Londra, Berlin, Bruxelles, Amsterdam, Utrecht, Dusserldorf., Frankfurt, Zurich, Riga, Helsinki, Madrid, Mallorca, Taipei, Girona, Ostuni, Shenzen, Moscova, Tokyo, Abu Dhabi, Bangkok, Shanghai… DETALII
N.R.: Projection mapping, similar cu mapping-ul video și cu realitatea augmentată spațială, este o tehnică de proiecție folosită pentru a transforma obiecte, adesea de formă neregulată, în suprafețe de afişare pentru proiecţia video. Obiectele pot fi peisaje industriale complexe, cum ar fi clădiri, obiecte mici de interior sau scene de teatru. Folosind software specializat, un obiect bidimensional sau tridimensional este mapat spațial pe programul virtual care imită mediul real pe care urmează să fie proiectat. Software-ul poate interacţiona apoi cu un proiector pentru a potrivi orice imagine dorită pe suprafaţa obiectului respectiv. Tehnica este folosită de artişti şi agenţi de publicitate care pot adăuga dimensiuni suplimentare, iluzii optice şi noţiuni de mişcare asupra obiectelor anterior statice. Videoclipul este de obicei combinat cu sau declanșat de audio pentru a crea o naraţiune audiovizuală. În ultimii ani, tehnica a fost utilizată pe scară largă şi în contextul moștenirii culturale, deoarece s-a dovedit a fi un instrument excelent de edutainment.
Edutainment – Divertismentul educaţional este un mijloc de informare conceput pentru a educa prin divertisment. Este un termen folosit încă din 1954 de Walt Disney. Cel mai adesea include conținut destinat predärii, dar are valoare de divertisment incidental.
SUB LUPĂ: Drepturile mele în Uniunea Europeană
INSIDER: „Ca să fie clar pentru toată lumea!” SURSA
N.R.: Carte în miniatură / format liliput: Drepturile mele fundamentale în Uniunea Europeană – Preț 299 lei DETALII
Valorile esențiale pe care se întemeiază Uniunea sunt consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acestea sunt: respectarea demnității umane, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităţilor.
Respectarea drepturilor persoanelor este una dintre obligaţiile fundamentale ale UE. Uniunea trebuie să respecte aceste drepturi în realizarea politicilor şi programelor sale, la fel și instituțiile UE și fiecare dintre statele membre.
GASTRONOMIE: Roșii „nedepilate” în sos de tomate pentru masculi epilați și feministe păroase
ARHIVĂ: CARTOFI SPĂLAȚI: Nici prea-prea, nici foarte-foarte! Deloc! *** FUTILE LA LIDL: „Îngrijirea cu precizie a unghilor – scurtarea uşoară a degetelor de la mâini şi picioare”
ANTI-RECUNOȘTINȚĂ: Bătrânii noștrii plătesc facturi dublate, dar mănâncă din coșuri de gunoi
INSIDER: „Priviti, centrul Bucureștiului: bătrâna este în doliu, caută prin coșurile de gunoi! Credeți ca o bagă cineva în seamă? Nu! Ca de fiecare dată am să-i las niște bani și să-i cumpăr ceva de mâncare. Societatea “civilizată” în care trăim, anul 2022: observați că este îmbrăcată curat, biata femeie nu doarme prin boscheți și nici nu cerșește! Bătrânii noștrii își plătesc facturile majorate samavolnic la energie și gaze și în timp ce beizadelele se ghiftuiesc prin Dubai și Mall-uri cu ce e mai bun, sărmanii oameni caută de mâncare prin gunoi FĂRĂ ca să cerșească!
Imaginile au fost preluate lângă Centrul Vechi din București vizavi de Biserica Catolică.” SURSA
ARHIVĂ: VĂ ZIC EU: “Blestemul de părinte, nici în gaură de șarpe nu o să scăpați de el!”
PINUL SFINȚEȘTE LOCUL: „În chestiuni de conștiință, legea majorității nu-și are locul.” (Mahatma Ghandi)
INSIDER: „PINUL SFINȚEȘTE LOCUL… POATE ȘI OAMENII… Pinul cu pricina a venit pe lume cu câțiva ani înainte de a veni eu: nu pe lume, ci în urbe (N.R.: Gură Humorului, județul Suceava)
A crescut ”într-o zi cât alții-ntr-o…lună” și se înalță sănătos în buricul târgului. Ferestrele unor apartamente se bucură de culoarea cetinii, iar umbra ei ține reci berile tăifăsuitorilor din terasa de la poale. Dar!…
Aici e buba!… Viguroase, rădăcinile au zdruncinat oleacă minunatele dale de beton și largul trotuar a intrat în ”plan de renovare”.
Plin de bunăvoință – cunoscându-mi sensibilitățile ”pro natura” – unul dintre edilii primăriei m-a consultat. Spunea domnia sa că, poate, ar fi bine să-l taie, să repare trotuarul și în locul său să planteze o pașnică magnolie… Cu flori de mama focului…
Am pledat pentru viața pinului. Și am argumentat cu soluțiile tehnice posibile în ziua de azi! Venind și cu pilda altor orașe unde, cu orice preț, arborii sunt păstrați. Ba mai mult: cimitirele – unde cu adevărat rădăcinile arborilor seculari se răzvrătesc ridicând pietrele și monumentele – sunt lăsați în pace.
Așadar – vorba Conului Iancu: ”Ce-mi dădu în gând ideea?”…Ce ar fi, mi-am zis, să postez povestea pinului… Poveste neterminată… Și să văd ce spun oamenii… Zicea el, Gandhi, că ”În probleme de conștiință legea majorității nu are ce căuta”. Adesea însă bunul simț se află la omul de rând.” SURSA
SINAGOGA MARE, CONSTANȚA: Ultimul lăcaş de cult evreiesc abandonat de regimul democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului, Războiului Mondial şi ateistmului sistemului comunist
INSIDER: „Sinagoga Mare din Constanța este un lăcaș de cult evreiesc, localizat in zona peninsulară, pe Str. C.A.Rosetti nr.2, la intersecția cu Str. Petru Rareș. După unele surse, construcția a fost ridicată în anul 1911, după alte surse anul construcției ar fi 1914. În perioada interbelică, în Constanța au existat două sinagogi: Sinagoga Sefardo-romaniotă, construită în anul 1908, în stil gotic-catalan, situată pe Str. Mircea Cel Bătrân nr.18 și Sinagoga Așchenazită, ridicată în anul 1911 (după alte surse in anul 1914), în stil maur, localizată pe Str. C.A.Rosetti nr.2. În timpul cutremurului din 4 martie 1977, sinagoga de pe Str. Mircea Cel Bătrân a suferit avarii majore, fiind ulterior demolată în timpul regimului comunist. In prezent, comunitatea evreiască se întrunește în lăcașul de cult din Str. Sarmisegetuza, vis-a-vis de Centrul Cultural Al Germanilor Dobrogeni. Sinagoga de pe Str. C.A.Rosetti este astăzi o clădire rămasă în paragină, fără acoperiș, cu ziduri și scări măcinate de trecerea timpului, fără plafoane, plină de bălării, așa cum se poate observa în foto. Excepție prima foto din prezentare(preluată), restul fotografiilor au fost realizate împreună cu Georgeta Oprea ieri, 01.04.2022. SURSA
N.R.: Astăzi când comunitatea evreiască din oraș este dispărută (sub 50 de suflete), Constanţa nu-și dorește niciun fel de mărturie a trecerii evreilor prin istoria sa.
Ca să ajungi la ruinele Sinagogii din Constanţa, de pe strada C.A Rosetti nr. 2, trebuie să parcurgi cu atenţie, din orice direcţie ai veni, trotuare sparte, clădiri prăbușite, din care au mai rămas doar faţade hâde şi extrem de fragile, bande de câini gălăgioși și, adesea, grupuri de oameni netulburaţi de problemele zilnice, în aşteptarea locului norocos din campusul social Henri Coandă”. Dacă nu știi ce te așteaptă, locul este unul sinistru, curticica dinainte este plină de gunoaie și, ca să intri, trebuie să depășești un baraj de fiare ruginite întortocheate, cândva un gard cu o feronerie deosebită. Nu e îndeajuns. Dincolo de mormanul metalic, scăpat ca prin minune de vigilenţa vecinilor de pripas de prin împrejurimi, sunt resturi menajere rămase din verile trecute sau, poate, de pe urma incursiunilor vinovate în clădirea părăsită. La urmă, dar nu cel mai puţin important, sunt câinii. Mulţi şi gălăgioşi, îşi fac datoria și apără cu strășnicie ruina din faţă.
Din Sinagoga de rit aşkenaz din Constanţa nu au mai rămas decât zidurile de incintă. Construită în anul 1911, după planurile lui Linz (care a mai proiectat, la începutul secolului al XX-lea, aproape alte 50 de case constănţene, între care şi o bună parte a ceea ce, cândva, a fost piaţa Ovidiu), în stil maur, clădirea reflecta și o oarecare influenţă arhitecturală caldeeană. A fost inițiativa lui Pincus Șapira, furnizor al Casei Regale a României şi important comerciant de ceasuri şi bijuterii şi, într-un secol, Sinagoga aşkenază a trecut prin mai multe vicisitudini. Spre exemplu, între 1941- 1944, clădirea a fost transformată în depozit militar german, fiind întrebuințată pentru păstrarea efectelor militare, alimentelor neperisabile a ce ajungeau la soldaţii de pe frontul de Răsărit şi a hranei pentru cai. După 1944, a fost refăcută parţial și redată circuitului religios. Totul până când, după 1989, i-au venit de hac indiferenta criminală a autorităţilor locale, nesimţirea scandaloasă a forurilor culturale și civice ale orașului și nepăsarea locuitorilor, neobişnuiţi cu diversitatea etnică şi religioasă.
Evreii din Constanţa nu au fost vreodată nici foarte numeroși, nici influenţi: deşi cel mai important port al României, Constanţa, a avut, încă dinainte de 1877, importante comunităţi de greci şi armeni care au stabilit liniile directoare în comerţul, meşteşugurile şi ele pontice. La mijlocul secolului al XIX lea. În 1850. lon Ionescu de la Brad număra 119 familii evreiești în toată provincia, cu localuri improvizate de rugăciune. Peste patru decenii, în 1890, în oraşul Constanţa se găseau în jur de 600 de locuitori evrei iar recensământul din 1912 a consemnat aproape 1300. La finele anilor de pace dintre cele două Războaie Mondiale, în 1939, oraşul de la malul mării depășea 2000 de locuitori evrei (majoritatea aşkenazi, de rit occidental și un sfert sefarzi, de rit spaniol care în 1908 și-au construit propriul templu).
De peste trei decenii, a rămas o singură sinagogă în Constanţa. Și aceasta este, astăzi, o ruină. La intrare, ușile monumentale de lemn, cu splendide (cândva) vitralii mozaice, sunt aproape distruse de vicisitudinile meteorologice și de mâinile dibace ale oamenilor. Acoperământul de lemn masiv, de la intrare, care învelea pereţii, a fost demult utilizat drept combustibil. Odată trecut pragul, te copleșește frumuseţea arabescurilor rămase, de un albastru și roșu ireale, cu coloane masive, bine proportionate şi ingenios repartizate. Îți poți lesne imagina efectul de culoare din interiorul clădirii dacă ai în vedere coloritul bucăţilor de sticlă de la geamuri şi al luminii care pătrunde dinspre mare. Tavanul nu mai există decât pe alocuri şi, prin urmare, tot ce poţi vedea acum, se va distruge curând. Au fost furate toată lemnăria şi feroneria. Obiectele de cult au dispărut iar podeaua este plină de resturile tavanului, zidurilor şi de murdării aruncate de locatarii provizorii. Vitraliile de interior sunt descompletate, în unele părţi s-au distrus complet iar crăpăturile masive din pereţii de la intrare ameninţă o iminentă prăbuşire. Îţi este imposibil să reconstitui, cu ochii minţii, o sărbătoare cu lumânările de Hanuka sau să înţelegi că acest loc a fost, cândva, menit să cheme oamenii de Yom Kippur. Nu te poţi gândi altfel decât cu oroare la faptul că este destul de posibil ca Tora, Cartea Sfântă, să fi fost utilizată în scopuri domestice. Unde ar putea fi biblioteca Sinagogii din Constanţa? Dar tot ceea ce constituia patrimoniul ei, adunat vreme de un secol? Mai greu este să îţi explici cum un lăcaș de cult a fost distrus într-un regim democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului isteric interbelic, reacţiilor totalitare antievreiești din cel de-Al Doilea Război Mondial şi intenţiilor ateiste ale sistemului comunist. Și mai grav: de un sfert de secol, nicio publicaţie constănţeană, niciun ministru constănţean, niciun primar al Constanţei, niciun reprezentant al culturii constănţene, nicio voce a societăţii civile constănţene nu au vorbit despre devastarea Sinagogii. O tăcere vinovată și, în definitiv, criminală din punct de vedere al patrimoniului, un larg consens care convine tuturor factorilor implicaţi.
Va fi o uşurare când totul va deveni un morman de moloz și cărămizi. Atunci, prompt, autorităţile locale și forurile culturale vor da aviz pentru câteva buldozere să igienizeze terenul și să se construiască o cochetă clădire din BCA şi termopane, menită funcţionării birourilor pentru firmele care intermediază câte ceva. DETALII
BUCUREȘTI: „Harta Magnoliilor”, proiect colaborativ, fără open source. Găsitorii de magnolii fără poză primesc magnolii murate!
INSIDER: „Începe iar festivalul de culoare pe străzile din București, sezonul de magnoleală, cum îmi place să-i spun. Unele magnolii au furat startul, cele stallate, albe, deja încep să se scuture, ca să le facă loc celorlalte, mai colorate, că de frumos ne bucurăm puțin și pe rând. Pe Dacia și Polonă magnoliile sunt deja-n floare, unele au coroană bogată-bogată și vor fi spectaculoase-n vreo săptămână. Nu c-aș avea preferate, că mi-s toate dragi, dar magnolia micuță și singuratică de pe Dogarilor mie-mi place tare, tare. E așa, chiar în mijlocul trotuarului, și se încăpățânează să înfrumusețeze strada aia cam mofluză. Și mai sunt o mulțime-n zonă, pe Toamnei și pe Ghiocei, dar mai au nevoie de câteva zile să înflorească, sunt sfioase.
Am revizitat și Dristorul, Levănțicii-Diligenței-Cerceluș și câteva străzi pe lângă și mi-am dat seama că aici chiar n-am trecut toate magnoliile pe hartă, nici să vreau n-aș avea cum, mai bine zona ar fi un pin mare, o inimă mov uriașă. Dacă ajungeți prin zonă, chiar nu e nevoie să vă orientați după hartă, că aproape la fiecare casă-i o magnolie și obiceiul se păstrează și pe străzile din jur, pe Rodiei, Răspântiilor, Miletin. Data viitoare când mă duc la magnoleală iau rețeta de magnolii murate cu mine, c-am făcut astăzi câteva promisiuni. Cum anul trecut m-am trezit târziu că vreau magnolii murate și n-am mai avut petale bune, așa că tare vă rog, dacă aveți prin curte vreo magnolie, tare aș dori câteva petale. Nu să le rupeți acuma, când dau să se scuture. Promit magnolii murate la schimb.
Așa, #hartamagnoliilor e aici 🌸🌸🌸 bit.ly/HartaMagnolii, eu am folosit-o astăzi cu „open in browser”. Poate vă ajută să vă orientați mai ușor. Sau, dacă ieșiți la plimbare, deschideți harta, sigur e o magnolie-n zonă, sunt 500+ de pinuri pe hartă, cu tot cu poze. Orașul ăsta are și mult frumos de oferit, mai ales primăvara, doar trebuie să fim atenți nițel.
#HartaMagnoliilor a început ca o joacă și s-a transformat într-un proiect colaborativ și tare recunoascătoare-s pentru toți oamenii care se plimbă pe traseul magnoliilor, mai găsesc și altele și ne scriu să le adăugăm. Așa a ajuns povestea asta să fie mai mult despre povești decât despre flori. Dar o clarificare mică aici: pe hartă, așa cum este ea, nu puteți face modificări și asta pentru că există oricând riscul să se piardă, să se dubleze magnolii și mi-ar părea tare, tare rău să nu mai avem harta.
Primim cu drag orice sugestie, vizităm toate magnoliile, le facem fotografii și le adăugam pe hartă negreșit. Le-am văzut cam pe toate anul trecut, am mai descoperit unele noi și sezonul acesta, actualizăm pinurile din martie până la jumătate de mai.
Harta, în forma în care este ea acum (și așa va rămâne, că asta e tot ce știm noi tehnic), poate fi folosită de oricine, oricând. Nu poate fi însă modificată de altcineva. Cred totuși că îi puteți face o copie și o personalizați în funcție de orice nevoi aveți, puteți adăuga pinuri pentru glicine, baruri și cafenele, clădiri.
Așa, ca să rezum: harta este un proiect colaborativ. Doar că nu e open source, adăugăm noi pinurile pe hartă. Dar inimile alea sunt de mulțumire <3″
N.R.: Harta magnoliilor este un proiect demarat de Diana Robu. Aceasta a creat, cu ajutorul Google Maps, o hartă unde poți indentifica locurile unde se pot găsi magnolii în București. Magnoliile sunt una dintre cele mai primitive forme de plante cu flori din regnul vegetal.
Magnolia (Magnolia L.) este un gen de plante care aparţine familiei Magnoliaceae. Este numit după botanistul francez Pierre Magnol.
Magnolia este un gen vechi. Apărând înainte de albine, se crede că florile au evoluat pentru a încuraja polenizarea de către coleoptere. Pentru a evita daunele provocate de gândacii ce polenizează, carpelele florilor de Magnolia sunt extrem de dure. Au fost găsite specimene fosilizate de M. acuminata datând de acum 20 de milioane de ani, iar plantele care aparțin familiei Magnoliaceae datează de acum 95 de milioane de ani. Un alt aspect al Magnoliei considerat a reprezenta o stare ancestrală este că mugurele florii este închis într-o bractee mai degrabă decât în sepale; părțile periante sunt nediferențiate și numite tepale mai degrabă decât sepalele distincte şi petalele. Magnolia împărtășește caracteristica tepală cu mai multe plante înfloritoare în apropierea bazei plantelor cu flori, cum ar fi Amborella și Nymphaea (precum și cu multe plante derivate recent, cum ar fi Crinul). Gama naturală de specii Magnolia este o distribuţie disjunctivă, cu un centru principal în Asia de Est şi de Sud-Est şi un centru secundar în estul Americii de Nord, America Centrală, Indiile de Vest și câteva specii din America de Sud şi cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuști. DETALII
O nouă descoperire a lui Jamile Oliver face furori pe internet. Petale de magnolie puse la murat. Murarea este cunoscuta din cele mai vechi timpuri.
Celebrul bucătar a dezvăluit faptul că această floare nu este minunată doar pentru a o privi, ci și pentru a o mânca. Mai exact, petalele se pot pune la murat într-o soluție din oțet, apă, sare și zahăr şi gustul lor este asemănător cu cel al ghimbirului, dar unele pot fi și amărui, în special cele albe. Chef Jamie Oliver spune că se servește alaturi de mâncăruri din orez sau cu mezelurile maturate. Jamile Oliver le recomandă fanilor săi să culeagă muguri şi flori tinere, dacă vor să le pună la murat.
ARHIVĂ: IGNAT ECO: „La cât de scumpă e viaţa în România, trebuie să învăţăm să mâncăm şi iarbă, nu doar flori!” *** UNIVERS: Câte o Galaxie în fiecare Păpădie *** PONOARELE, MEHEDINȚI: Singura pădure de liliac formată în mod natural din Europa
DEASUPRA UNIVERSULUI: Inteligența artificială devine conștientă și dezvoltă sentimente
INSIDER: „,,Deasupra Universului şi dincolo de el” de Agapes Reign. TIMELAPSE
O viziune asupra viitorului cu noi forme de tehnologie care schimbă modul în care trăim. Opera mea de artă este portretizarea momentului în care inteligenţa artificială, devine conștientă și dezvoltă sentimente. Momentul în care un univers complet diferit se naște din interior. Acesta reprezinta punctul de rupere din viata noastra și în viziunea noastră rudimentară atunci când totul se schimba. 210x150x40cmTehnică 3D mixtă media, folosind INSTANT, AUR, VOPSEA ALBĂ, BUCURIE, SPIRIT LIBER de Giorgio Graesan.” SURSA
N.R.: Artista Rebeca Dumitru are 27 de ani, ca formație profesională este medic psihiatru rezident, iar unul dintre numele cu care își semnează cel mai frecvent lucrările este Agapes Reign. Tehnica folosita si finalitatea acesteia se plasează într-o zonă ,de graniță”, care constituie de altfel , sâmburele” germinativ al întregii sale activități. Pornind de la pictura clasică, bidimensională, ea realizează o translație, un glissando către cele trei dimensiuni ale lumii fizice cunoscute de noi, însă mesajul finall îndrăznește mult mai mult, trimițând receptorul într-o lume în care nu există o așa zisă limitare: acel spațiu numit (de fizicieni) n-dimensional. Ea dezvoltă un stil original de artă 3D și realizează lucrările de pictură folosind lut, marmură lichidă, cupru și alte materiale aplicate pe pânză prin structuri de rezistență.
„Agapes Reign înseamnă «o domnie, un regat al iubirii pure pentru arta și frumos». Agapes este forma de iubire pe care Dumnezeu o are pentru noi. iubire sinceră, dezinteresată. Așa intenționez și încerc în fiecare zi și eu să îmi trăiesc viața și să ascult de vocea interioară cu privire la alegerea unui drum în viață. Iubesc oamenii și iubesc arta; atât timp cât sunt fericită și mă regăsesc în ceea ce fac, cred că reușesc să îmi urmez țelul. Mă hrănesc din satisfacția împlinirii acestei dorințe de a ajuta și de a bucura oamenii.”
„Medicina și arta mă ajută foarte mult în acest scop. În plus, am găsit o modalitate chiar și mai puternică de a-i ajuta pe oameni prin artă, subiectele picturilor mele fiind bazate pe probleme existențiale, sociale și emoționale. DETALII
ARHIVĂ: NICHITA+ASIMOV: „Și androizii visează. Plouă defect. E o eroare în ceruri”
PARCUL ROMANESCU: Naiadele, spiritele apelor au buletin de Craiova
INSIDER: „Nimfele de apă dulce sau naiadele, cum mai sunt cunoscute în folclorul popular, străjuiesc de astăzi firul de apă din parcul Nicolae Romanescu. Cele patru statui de lemn au fost create de artistul Gabi Rizea și montate pe cursul Pârâului Fetii, începând de la cascada
de la Debarcader.
În folclorul european, naiadele sunt ființe feminine fantastice care stăpânesc toate fântânile, cursurile de apă și izvoarele și se credea, în trecut, că posedă forțe vindecătoare.” SURSA
ARHIVĂ: PARCUL POPORULUI, CRAIOVA: „Limpede cristal/ Sunetul de chitară/ Reverberează” *** TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova *** GLUME DE AUTOBAZĂ: Grădina Zoologică din Craiova îşi electrocutează vizitatorii? *** ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii”
PALATUL SNAGOV, ILFOV: Închis pentru turiști, deschis pentru nunți, evenimente private sau corporate
INSIDER: „Palatul Snagov, închis pentru turiști, deschis pentru nunți. ,,Cauți o locație specială pentru evenimentele private sau corporate? Palatul Snagov îți este alături cu o atmosferă de poveste și o echipă de specialiști gata să se ocupe de fiecare detaliu”. Cu acest mesaj te întâmpină pagina de Facebook a Palatului Snagov. Și dacă nunțile sunt posibile, ne-am zis, poate, poate vom reuși și noi să ,,aruncăm un ochi” peste un loc unde s-a scris istorie! Sincer, nici nu bănuiam că un obiectiv atât de emblematic pentru țara noastră, unde familia Ceaușescu obișnuia să-și petreacă weekendurile, construit în 1930 de Henrieta Delavrancea-Gibory pentru Prințul Nicolae al României, nu este inclus în circuitul turistic. Mai ales că, așa cum citisem, evenimentele private erau permise aici! Așa că am pornit la drum, cale de 40 de kilometri din București, și ne-am oprit chiar la porțile domeniului pe care se află grandioasa construcție. Un palat care, de-a lungul timpului, a găzduit chiar și pe Ion Antonescu și Gheorghe Gheorghiu Dej. Numai că aici, surpriză! Un panou ne informa că obiectivul se afla sub pază militarizată, porțile fiind bine ferecate, iar zona supravegheată video. Un jandarm aflat în serviciu ne-a ieșit în întâmpinare, i-am spus ce dorim, el ne-a spus că nu se poate și, astfel, ne-am reorientat prin împrejurimi.
Nu ne-a părut rău pentru drumul făcut, deoarece Pădurea Snagov, chiar și acum, la începutul primăverii, este încântătoare. Mai mult, ne-am plimbat și pe malul lacului Snagov, unde am aflat Hanul Vlăsiei. Un loc superb pentru o plimbare romantică, dacă faceți abstracție de faptul că este destul de neîngrijit, ca să nu zic că este lăsat în paragină. Debarcaderul, lacul, peisajul înconjurător se vor descoperite. Este frumos, este relaxant, de aceea vă recomandăm să luați în calcul această zonă când aveți chef de o drumeție în natură.
Din păcate, hanul este închis.” SURSA
CIOFLICENI, ILFOV: „Regina Carmelului”, Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți – vitralii inedite, mozaicuri și basoreliefuri impresionante. Un muzeu fără custode!
INSIDER: „Ați auzit de Regina Carmelului? O găsiți lângă București! La doar 33 de kilometri de București, am descoperit un loc care m-a uimit prin liniștea și farmecul lui, prin starea de bine ce ți-o conferă ordinea și frumusețea lucrurilor de aici. Dincolo de gardurile ce-l împresoară, simți că pătrunzi într-o altă lume, una în care te minunezi la tot pasul de ceea ce vezi. Sincer, a fost o întâmplare să ajung aici, după ce obiectivul ,,mi-a sărit în ochi” de pe Google Maps datorită denumirii lui: Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți. În cadrul acesteia se află și biserica Sanctuarului marian diecezan „Regina Carmelului”.
Nu mă voi opri la a vă explica ce înseamnă Ordinul carmelitanilor desculți și cum au ajuns ei lângă Capitală, mai precis în localitatea Ciofliceni, comuna Snagov, județul Ilfov, ci la cum am perceput eu acest loc. Încă de la intrare mi-a reținut atenția poarta de acces, cu gardul frumos din lemn, aleea asfaltată, mărginită de arbori ornamentali, care m-a purtat către o construcție grandioasă. De jur împrejur gazon îngrijit, copaci toaletați cu mare finețe, totul, absolut totul pus la punct cu o precizie matematică care m-a lăsat mut de uimire.
Multă liniște, spații largi, o arhitectură a clădirilor care m-a fascinat, priveliște și atmosferă relaxante, un adevărat parc în care m-am plimbat în voie fără ca nimeni să-mi tulbure gândurile. Ba chiar am îndrăznit să intru pe culoarele unui corp de clădire, unde n-am întâlnit pe nimeni, zona fiind ,,sub controlul” camerelor de supraveghere. Peste tot ordine, curățenie, bun gust. Când am încercat să pătrund în biserica ,,Regina Carmelului”, ușa mare de la intrare, având drept mânere două litere, era închisă. Inițial, am fost mâhnit că nu am putut intra, însă am descoperit repede că accesul se face pe cele două uși laterale, așa că am putut să-mi potolesc curiozitatea de a vedea acest sanctuar. Uimitor, ceva nou pentru mine, unde m-au fascinat atât vitraliile inedite, cât și mozaicurile superbe sau basoreliefurile. Parcă eram într-un muzeu, unde lipsea custodele.
Singur, în interiorul acestui lăcaș de rugăciune, citind înscrisurile de pe vitralii, studiind orga cu 10 registre și două claviaturi, ce-și va face simțită prezența, în curând, în cadrul unui
concert de inaugurare. Admirând crucifixul suspendat, icoana „Maicii Domnului de pe Muntele Carmel”, altarul, cripta, culorile, perfecțiunea îmbinărilor. Singur, îmbătat de o lume pe care v-o recomand s-o descoperiți pentru atâtea atracții pe metru pătrat.” SURSA
COLȚI, BUZĂU: Muzeul Chihlimbarului, unic în România, extras din subteran din 1927
INSIDER: „,,Lacrimile pământului” de la Colți. Unii spun despre această piatră semiprețioasă că aduce noroc și te apără de duhurile rele. Alții că are numeroase proprietăți terapeutice, fiind benefică în tratarea astmului, febrei și infecțiilor, dar și pentru combaterea stresului, oboselii, depresiei.
Însă, dincolo de povești sau legende, noi suntem siguri de un lucru: chihlimbarul, ambra sau ,,lacrimile pământului”, cum se mai numește, ne-a încântat privirile și ne-a încălzit sufletele într-o după amiază de weekend. Atunci când am ales să vizităm Muzeul Chihlimbarului aflat în localitatea Colți, din județul Buzău.
Ce am admirat aici? Pepite de chihlimbar, bijuterii (cercei, inele, pandantive, şiraguri de mărgele etc.), dar și unelte de extracție și prelucrare a chihlimbarului, precum strung din lemn, lămpaşe, ciocane, târnăcop). În expoziție se găsește și un set de bijuterii din chihlimbar oferite în dar Elenei Ceaușescu, de locuitorii din zonă, în anul 1987.
Interesant că aici mai sunt expuse flori de mină, exponate de paleofaună, din patrimoniul Muzeului Județean Buzău, precum femurul unui mamut, care a trăit acum 2,5 milioane de ani pe teritoriul județului Buzău. Există chiar și un loc dedicat ,,Grotei Nucu-
Bozioru”, monument unic al artei preistorice din spațiul țării noastre. Tot în acest muzeu unicat în România am aflat că prima mină de chihlimbar a fost deschisă în zonă în anul 1927, de inginerul Dumitru Grigorescu, iar comuna Colţi a fost singurul loc din lume unde ambra s-a extras, la nivel industrial, din mine subterane. Din nefericire, afacerea inginerului Grigorescu a falimentat în anul 1937. Ulterior, ambra s-a mai extras doar sporadic, până în anul 1943. La naţionalizarea din 1948, minele au fost închise. Astăzi, unii localnici, mai norocoși, care cunosc drumul spre fostele galerii, mai găsesc, uneori, ambră.
• Ce este chihlimbarul? Este o rășină de pin fosilizată timp de milioane de ani, ce are diferite culori: galben ca mierea, brun-roșcat sau verde-negru.
Muzeul, organizat într-o casă țărănească din Colți, are și un magazin de suveniruri, de unde vizitatorii pot achiziționa diferite obiecte. ” SURSA
N.R.: Cel mai mare chihlimbar din lume (3840g) a aparținut muzeului adus de o localnică și pe care l-a folosit timp de 20 de ani să sprijine o ușă care nu stătea deschisă. Acum aici mai există doar poza și povestea ghidei, chihlimbarul fiind donat Muzeului Județean Buzău.
MUZEUL VIITORULUI, DUBAI: „Nu vom trăi sute de ani, dar putem crea ceva care va dura sute de ani”
INSIDER: „Muzeul Viitorului, Dubai V-ați închipuit vreodată cum va arăta lumea peste 50 de ani? Cu ce mijloace de transport veți călători, ce surse de energie veți folosi, cum vor schimba robotica și inteligența artificială domenii precum sănătatea, educația, genetica? Ei bine, răspunsuri la aceste întrebări și multe altele le oferă Muzeul Viitorului, deschis la finele lunii trecute, în Dubai, pe care am avut șansa să-l vizităm la doar trei săptămâni de la inaugurarea sa. Am avut noroc cu achiziționarea biletelor! De ce? Fiindcă în momentul când am hotărât să le cumpărăm on-line, singurele locuri disponibile erau peste o săptămână, ce coincidea cu ultima zi de sejur în Dubai. Am plătit circa 180 de lei/bilet (145 de diharmi) și nu am regretat deloc acești bani! Deoarece începând de la construcție, o minune inginerească, zona din jurul ei, minunat amenajată, acces, lifturi, spații expoziționale, totul este realizat în așa fel încât să te simți în viitor.
Muzeul, în formă de tor, are o structură cu șapte etaje (circa 77 de metri înălțime), fără stâlpi de susținere, bazându-se în schimb pe o rețea de grinzi diagonale, care se întinde pe o suprafață de 30.000 mp. Fațada, din oțel inoxidabil, este decorată cu citate în caligrafie arabă. Ce anume? Este vorba de trei citate din șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, vicepreședinte și prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite: ,,Nu vom trăi sute de ani, dar putem crea ceva care va dura sute de ani”; ,,Viitorul va fi pentru cei care îl vor putea imagina, proiecta și construi, viitorul nu așteaptă, viitorul poate fi proiectat și construit astăzi”; ,,Secretul reînnoirii vieții, al dezvoltării civilizației și al progresului umanității este într-un singur cuvânt: inovația”. De fapt, scopul acestui muzeu este de a promova dezvoltarea tehnologică și inovația, în special în domeniile roboticii și inteligenței artificiale (AI).
În interior, vizitatorii sunt duși într-o călătorie către anul 2071, care va fi centenarul fondării Emiratelor Arabe Unite. O componentă importantă a muzeului este călătoria în spațiu și modul în care putem valorifica călătoria în spațiu. De asemenea, se pune accent pe prelevarea de ADN și genetică la unul dintre etajele muzeului. Am fost conduși într-un spațiu întunecat, iluminat de coloane de cilindri de sticlă minuscule, cu ADN-ul iluzoriu al animalelor și speciilor care au dispărut, inclusiv ursul polar al cărui habitat arctic este în prezent amenințat de încălzirea temperaturilor.
Foarte mult ne-a plăcut de „Aya”, ghidul creat cu ajutorul inteligenței artificiale, care ne-a invitat să experimentăm călătoria spațială, parcuri eoliene și o lume alimentată de o structură masivă care orbitează în jurul Pământului, ce valorifică energia soarelui și o transmite către Lună. Așa-numitul Proiect Sol imaginează luna acoperită de nenumărate panouri solare care direcționează acea energie, mai apoi, către Pământ, unde umanitatea prosperă și biodiversitatea planetei include specii inovatoare de plante rezistente la foc. Muzeul prevede că proiectul energetic colectiv al umanității este condus de o stație spațială numită OSS Hope, același cuvânt în arabă pe care Emiratele Arabe Unite și-au numit misiunea din viața reală, culegând date din atmosfera lui Marte . Anul trecut, Emiratele Arabe Unite au devenit prima țară arabă care a lansat o misiune interplanetară funcțională.
De remarcat că noul muzeu a obținut statutul LEED Platinum, un rating la nivel mondial rezervat celor mai eficiente din punct de vedere energetic și design-ului de mediu.
Cum am ajuns la muzeu? Cu metroul, linia roșie, până la stația Emirates Towers. Text: Karina Vișan/
Foto: Rareș Vișan/ #hailadrum” SURSA
ARHIVĂ: TURISM: Călătorie în viitor: Emiratul Dubai creşte într-un an cât altele în 10, 100 sau 1000?
PODGORIȚA, MUNTENEGRU: Locuințe Tetris cu tehnologie antigravitațională slavă. Challenging physics, mathematics, engineering, space, time and Holy Spirit!
INSIDER: „Podgorița este capitala şi cel mai mare oraş al Muntenegrului. Recensământul desfășurat aici în 2011 a arătat o populație de 150.977 de locuitori. Municipiul Podgorița ocupă 10.4% din teritoriul Muntenegrului și adăpostește 29.9% din populația sa. Este și centrul administrativ, dar și cel cultural şi educațional.” FOTO
VIETNAM
N.R.: Asemenea tehnicii construirii piramidelor care fost cunoscută pe tot globul, mai multe mii de ani mai târziu tehnologia antigravitațională slavă face înconjurul lumii, inclusiv România, Moldova.”
Ferentari, BUCUREȘTI
Tbilisi, GEORGIA
Zenica, BOSNIA HERȚEGOVINA
Atena, GRECIA
POLONIA
VENEZUELA
Tbilisi, GEORGIA
MĂNĂSTIREA DERVENT: „Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Crucile ce cresc singure din Pamant și Izvorul Tămăduirii.”
INSIDER; „Vă invit la Mănăstirea Dervent, loc de închinăciune și de vindecare trupească și sufletească. Este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Galița, comuna Ostrov, județul Constanța. În apropierea mănăstirii se află cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (secolul al X-lea), considerată de către mulți cercetători ca fiind vechea cetate Vicina.
Sunt 3 lucruri ce definesc faima acestei mănăstiri: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Crucile ce cresc singure din Pământ și Izvorul Tămăduirii. Hramul Bisericii este Sfânta Cuvioasă Parascheva, Izvorul Tămăduirii, prăznuit pe 14 octombrie. Mănăstirea Dervent oferă călătorilor prin Dobrogea masă și găzduire pentru o noapte în arhondaric, fără taxă, cu condiția respectării unor reguli de bunăcuviință într-un lăcaș sfânt, prilej de rugăciune și de vindecare pentru sufletele în căutare de liniște, tihnă și sănătate.
Mănăstirea Dervent este locul în care crucile cresc din pământ singure iar oamenii bolnavi își găsesc aici tămăduirea. În perioada împăratului Dioclețian, pe locul unde acum se află biserica mănăstirii Dervent au fost martirizați patru creștini. De atunci au fost păstrate patru cruci care au puteri tămăduitoare. În pronaosul bisericii se află Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în partea stângă, pe un iconostas din lemn, pe sub care putem trece, cerând ajutor și mijlocire către Isus Hristos. Multe minuni se spune că s-ar fi înfăptuit aici. Elementul miraculos care atrage însă credincioșii în zonă sunt, cum spuneam, cele patru cruci ce au puteri tămăduitoare și Izvorul Tămăduirii, izvor aflat la circa 200 m de biserică. Acest izvor ar fi țâșnit atunci când Sfântul Andrei, care propovăduia Evanghelia în aceste locuri, a lovit cu toiagul de pământ pentru a găsi apa. Se spune că a și botezat primii creștini de prin Dervent aici.
Povestea Crucilor: Pe la sfârșitul secolului I după Hristos, Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat la apostolie, în misiunea sa creștină ajunge să-l propovăduiască pe Hristos în Scythia Minor, adică în Dobrogea noastră de astăzi, care în acea vreme făcea parte din Imperiul Roman. Credința creștină era interzisă în acele vremuri.
Sfântul Apostol Andrei ajunge să propovăduiască Evanghelia lui Hristos și în Scythia Minor, găsindu-și un adăpost într-o peșteră aflata la 37 km de mănăstirea Dervent, pe raza comunei Ion Corvin, unde astăzi este închinată o mănăstire în cinstea si in amintirea Sfântului Apostol Andrei, încreștinatorul României. Mai târziu opera misionară a Sfântului Apostol Andrei va reveni unor ucenici ai Sfântului, un preot si trei fecioare care vor veni în marea cetate Dervent la Dunăre să-l mărturisească pe Hristos. Ajunși aici cei patru sunt prinși și condamnați la moarte, după ce fuseseră sfătuiți să se lepede de Hristos. În momentul martirajului, tradiția acestui Sfânt Lăcaș ne spune că ei erau așezați astfel: Preotul se afla pe locul în care se află acum Crucea Sfânta din absida stânga a bisericii, crucea făcătoare de minuni și tămăduitoare iar cele trei fecioare se aflau în fața bisericii, mai precis în fața Sfântului Altar. Văzând că nu pot fi determinați să-și renege credința lor adevărată, Sfinții Martiri au fost chinuiți groaznic. În final preotul a fost jupuit de viu și spânzurat pe o cruce de lemn cu capul în jos, iar celor trei fecioare li s-au scos ochii, li s-au smuls unghiile de la mâini și de la picioare iar după aceste groaznice chinuri trupurile acestor Sfinte Mucenițe au fost tăiate în bucăți. Trupurile acestor Sfinți au fost aruncate în Dunăre, după ce au fost arse pe rug ca să nu le venereze creștinii aflați în cetate, să nu venereze rămășițele, Sfintele Moaște care au mai rămas. Pe locul unde au fost ei martirizați tradiția ne spune că au crescut din pamant patru pietre în formă de cruce cu însușiri tămăduitoare și făcătoare de minuni care, de-a lungul veacurilor, s-au dovedit a fi vindecatoare de diferite boli sufletești și trupești.”
“Foarte mulți bolnavi aflați în suferințe, în primejdii și necazuri, cu diferite boli și fără nici o speranță au găsit alinarea în suferințe și tămăduirea, numeroși ologi, șchiopi, surzi, mulți care au venit aici cu credință s-au tămăduit, unii dintre ei și-au lăsat chiar bastoanele și cârjele în acest loc spre mărturie și spre încredințarea altor persoane că aceste Sfinte Cruci sunt purtătoare de har dumnezeiesc și tămăduitoare, purtătoare de leac, așa se mai numesc în popor. SURSA
ARHIVĂ: PEȘTERA SFÂNTULUI ANDREI: Binecuvântată de Apostolul lui Iisus, prima biserică creștină din România!
NEW BASTET: FuzzzyArt reinventează portretele cu pisici
INSIDER: „~Artistul LEA ROCHE (născută 1964) ~ Artistă franceză care trăiește în Spania, Léa Salomé Roche este pasionată de culori şi tehnologie şi se inspiră din călătoriile sale, natură și mai ales animale, pentru a crea tablouri unice multicolore pline de viață! Câțiva ani de studii la Beaux-Arts în Grenoble, la secția sculptură… expoziții, cercetare și învățare personală, de-a lungul a 30 de ani dedicaţi pasiunii sale. Trecând de la pictura clasică (acuarelă, ulei sau pastel…), pentru a-şi găsi în sfârşit drumul în pictură în media mixtă, timp de zece ani… fuziune, fotografie, desen, lucrare digitală şi pictură tradițională. Léa Roche îmbină diferite tehnici şi media pentru a crea un stil de pictură modern unic. Ea și-a inventat propria metodă artistică pe care a înregistrat-o sub numele de marca FuzzzyArt (drepturi de autor 2010).
Este specializată în portrete de animale, cu predilecție pentru pisici şi feline, dar lucrează şi cu fețe feminine, scene abstracte și alte lucrări. ” SURSA
APEL CĂTRE FORD ROMÂNIA: „Am ipotecat apartamentul pentru un Tico, iar acum am nevoie de un fax de la Ford”
INSIDER: „Am cumpărat în 2000 un Tico de la Daewoo din Galaţi pentru care am ipotecat apartamentul. După achitare am plecat într-un voiaj de 6 luni și nu am ştiut că trebuia să retrag ipoteca. Acum am actele casei la notariat pentru succesiunea apartamentului. Notara a oprit întocmirea actelor la apariţia ipotecii. Mașina Tico a fost achitată, radiată şi vândută. (…) De la Ford, care a preluat după faliment arhiva de la Galați, trebuie să obțin o adeverinţă în care să se arate nu datorez nimic fırmei Ford în vederea anulării ipotecii apartamentului.
Acum vreau să fac succesiunea apartamentului şi-mi trebuie la notariat un fax de la firma Ford care să adeverească că eu Tânjală Haralambie din Galaţi cu domiciliul în (….) am achitat maşina Tico. La trei ani după cumpărare am vândut maşina şi am radiat-o.
Am sunat (la numărul de telefon al site-ului firmei Ford) și mi-au spus că rezolvă imediat problema, de atunci au trecut două săptămâni. Notara a sunat și ea de zece zile şi nu a primit nimic. Ajutați-mă, vă rog!”
CIRCUL BONNACCINI: Tratament cu adrenalină și suspans în Globul Morții
INSIDER: Chiar dacă „Sabia lui Damocles” s-a abonat la prezentul pe care îl trăim de ceva timp, conform principiului „cui pe cui se scoate” bucureștenii se pot trata zilnic, până pe 3 aprilie 2022, la Circul Italiano Bonnaccini cu o doză extra de adrenalină și suspans în fața Globului Morții – Șoseaua Mihai Bravu nr 296, București Sector 3 (Rond Baba Novac).” DETALII
N.R.: Globul morții este o cascadorie de circ și carnaval în care pilotii merg cu motociclete în interiorul unei sfere cu plasă. Este similar cu zidul morții, dar în acest act motocicliștii se pot bucla atât pe verticală, cât și pe orizontală. Au existat trei decese legate de performanţă înregistrate între 1949-1997. Singurul record mondial Globe of Death recunoscut oficial de Guinness World Records este şase piloți și o persoană în centru de echipa Infernal Varanne pe platoul Lo Show Dei Record, la Milano, Italia, la 13 aprilie 2011. Pentru ediția de turneu din 2008, Ringling Bros. a început să folosească numele Globul Oțelului, căci ‘moarte” nu a fost văzut ca prietenos cu familia din perspectiva relațiilor publice.
Alte recorduri. Cea mai tânără persoană înregistrată care a condus o motocicletă în Globul Morţii este Maximus Garcia, care avea 4 ani, șase luni şi 28 de zile, pe 16 august 2006. În iunie 2015, la Vilnius, Lituania, a fost construit cel mai mare glob al morţii în aer liber, înălțime de 12 m. Un total de 12 bucle consecutive au fost efectuate în Globe cu o mașină de 900 kg.
Construcția globului. Globul morții este produs folosind mai multe porțiuni segmentate, încovoiate de plasă sudată, unde secțiuni de material sunt montate împreună și nituite. Un panou de oţel din partea de jos a globului acționează ca o ușă de capcană unde călăreții și motocicletele lor pot intra și ieși. Deși există standarde, multe grupuri își folosesc propriile globuri de diferite dimensiuni, globul de 5.300 lire de 16 picioare fiind cel mai frecvent.
Motociclete. Cele mai frecvent utilizate sunt Suzuki sau Honda, ușoare și cu cuplu ridicat, astfel încât să poată atinge rapid viteza necesară pentru completarea buclelor în sferă. Piloții sunt nevoiţi să treacă foarte repede de la viteze mari la un punct mort și nu e necesar un motor puternic, suspensie și tren de rulare, fiind necesară o viteză maximă de 65-105 km/h.
Fizica trucului se concentrează în jurul manipulării forței centripete, forță care acţionează asupra unui obiect pe măsură ce se deplasează într-o cale circulară. Toate forţele au o direcţie în care împing, iar forța centripetă este îndreptată spre centrul căii circulare.
Acest spectacol lung de 5-8 minute poate avea un impact fizic destul de mare asupra motocicliștilor, deoarece 3,5-5,5 g sunt puse pe suprafața globului. La vârf, mulți motocicliști se „opresc”, ceea ce reprezintă o pierdere tranzitorie a vederii, nu la fel de severă ca o întrerupere totală. În plus față de greutate, pentru mulți vertijul și greaţa sunt o problemă uriașă, deoarece actul provoacă astfel de simptome. Din această cauză, capacitatea fizică a piloților este extrem de importantă. Pe lângă fitness, menţinerea unei diete sănătoase este la fel de importantă, deoarece masa corpului pilotului afectează întregul act. Unii spun că încearcă să se concentreze asupra unui anumit punct pentru a „inversa” efectele forţelor g. Pentru contracare utilizează viziunea periferică şi se alege centrul globului spre fund.
Istorie. Actul de circ cunoscut acum sub numele de Globul morţii a început să apară pentru prima dată în 1901 ca un vârtej de ciclu, care avea coloane verticale în lamele în locul unei sfere complete. Mai mulți istorici ai carnavalului, inclusiv A.W. Stencell, atribuie actul premier Globe of Death lui Thomas Eck în 1903; cu toate acestea, alții îl consideră pe Arthur Rosenthal din Grand Rapids, Michigan, primul care a brevetat ,,Bicyclist’s Globe” în 1904. Acest brevet susține că a inventat , anumite îmbunătățiri noi și utile în Globurile Bicyclists”: aceste îmbunătățiri noi şi utile se adâncesc în specificații pentru crearea unui glob cu zăbrele, astfel încât bicicliştii să poată atinge un impuls suficient pentru a efectua actul. Popularizarea actului a început cu Arthur Rosenthal, omul care a brevetat globul, şi Frank Lemon. Împreună erau cunoscuți în zonă sub numele de „Trandafir şi lămâie”, un duet de biciclete și motociclete, care au jucat pe glob ca punctul culminant al acțiunii lor. Se spunea că spectacolul lor efectuează rutine de abilități şi nervi garantate pentru a râde la târguri, parcuri de distracții și spectacole de pe tot pământul. Deși Arthur Rosenthal este cunoscut pentru brevetarea a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Globul Morţii”, mai mulți alți interpreți au început să folosească globuri similare în această perioadă, inclusiv Guido Consi, un temerar italian care și-a prezentat „Sfera fricii” publicului european din Roma.; un inginer german care și-a construit şi a operat propriul glob; şi actul „Cedero și Globul său de Aur”, care a sosit în New York şi a fost primul care a migrat în Statele Unite. Unul dintre cele mai reușite spectacole a fost Hazardous Globe Of Death unde „Mr. şi doamna Charles Clark” unde s-au folosit motociclete indiene într-o sferă de 16 picioare. În Australia a fost celebru spectacolul familiei Mendoza. DETALII
EGG CARVING: ‘Coaja simplă, freza, răbdarea și inspirația”
INSIDER: „Sculpturi în coajă de ou?
Da, arhitectul Daniel Brătescu le face. Câtă răbdare ar trebui să ai ca să faci așa ceva? Tânărul arhitect Daniel Brătescu pare să aibă multă, dar pe lângă răbdare este clar că are și talent. Daniel spune că așa ceva nu poți face la comandă sau într-un anume timp, ci numai atunci când ai inspirație și stare. E ceva ce vine din interiorul tău, simți să faci asta. Și da, îi dau dreptate pentru că n-ai cum să fii zorit, mai ales când e vorba de un material atât de sensibil. Până la urmă coaja de ou e fragilă, iar freza pe care o folosește are 40.000 de turații pe minut. E suficientă o singură mișcare greșită pentru ca toată munca să se ducă de râpă.
Cum s-a apucat de așa ceva? Hai să-ți spun mai multe. Am mai spus-o și o mai repet – internetul, la fel ca orice instrument, poate fi folosit în pentru scopuri bune ori ba. Dacă te uiți după lucruri frumoase și cauți inspirație ți-o găsești, dacă vrei să înveți de la alții poți s-o faci mai ușor decât altădată. Daniel mereu cu ochii după lucruri interesante a văzut la un moment dat o imagine cu așa ceva, cu o sculptură în coajă de ou. L-a atras foarte mult ideea și și-a dorit să-și testeze abilitățile, să vadă dacă poate face și el o astfel de lucrare. După mai multe freze pe care le-a tot schimbat sau adaptat a găsit una numai bună peste ocean, adică în SUA. Îți dai seama câte coji a stricat până atunci? Dar și cele care i-au ieșit sunt superbe. Mi-au plăcut îndeosebi cele care luminate de la interior. Habar n-aveam că poți sculpta în relief pe o coajă de ou!
Daniel nu face sculpturile pentru a le vinde. A avut o comandă de la cineva și a fost foarte dezamăgit. Munca asta migăloasă nu e pentru a fi transformată în business, e o muncă de artist. Iar comenzile nu le poate onora într-un anume timp. În plus, nu-i place să le vândă pentru că dacă merge la expoziții riscă să nu aibă ce arăta.
Mi-a spus că a fost invitat la Veneția pentru o expoziție, dar pentru că nu a găsit încă niciun recipient suficient de sigur pentru a proteja fragilitatea acestor obiecte a refuzat. Știa ce riscuri există la transport după un eveniment la Sighișoara, unde s-a trezit cu sculpturile distruse, căci trei dintre lucrări au ajuns acolo praf. Eu mă bucur că le colecționează, dar mai mult că le și fotografiază. Sper să aibă cât mai multe expoziții. Preferă să dăruiască aceste sculpturi. Chiar dacă nu le vinde, e tare generos să-ți arate cum se fac, să te învețe și pe tine să sculptezi în coajă de ou.
El folosește ouă de gâscă de la bunica lui, fără întăritor sau alte substanțe. Coaja simplă, freza, răbdarea și inspirația. Dacă te interesează să afli când mai ține cursuri sau ateliere despre sculptura în coajă de ou, merită să fii pe fază cu blogul lui eggsculptor, site-ul lui danielbratescu.ro și cu pagina de Facebook. A ținut un atelier și la Incubator 107, acolo unde poți învăța lucruri tare interesante. Și nu uita că este arhitect, deci dacă îți dorești un specialist care să aibă răbdare cu tine “ l-ai găsit”.” SURSA
N.R.: Originar din Oltenița, zodia Pești, a studiat Arhitectura de Interior la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” Promoția 2011, pasionat de sculptură și tot ce înseamnă arta tridimensională. Simte atracție față de tot ce este original, avangardist, ieșit din comun și își materializează pasiunea pentru sculptură într-o formă inedita, în coajă de ou. „Fiecare astfel de lucrare este o provocare. Coaja de ou este, în sine, o suprafață sensibilă. iar instrumentele pe care le folosesc pentru a crea sculptura sunt destul de agresive, astfel că ceea ce le înfrumusetează le poate si distruge, așa că este nevoie de multă precizie, răbdare şi siguranţă în orice clipă. Sunt un om al contrastelor. Mă simt legat in egala măsurā atât de trecut, cât şi de viitor; de tradiție, cât şi de cea mai inovatoare tehnologie de clasic și de modern: atât de dulceața formelor organice, cât şi de acurateţea celor moderne; de imprevizibilitate si spontaneitate, cât şi de precizie şi planificare atentă. ” (Arh. Daniel Brăescu)
ARHIVA: METAINVERS: Toți suntem conectați. Dincolo este doar o copie a Dincoace! *** HAND-MADE: „Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug!” *** MINIATURI: Artist cu bisturiul. Sculptură în mina de creion. *** MOLDOVIȚA, SUCEAVA: Cel mai mare muzeu de ouă încondeiate din lume are 11 000 de exponate
ȘCOALĂ EUROPEANĂ, DOLJ: Trimiterea dosarului și a unui memory stick prin poștă. Plus puterea cifrei 9!
INSIDER: „Sfânta birocrație vrea să europenizeze România!”
N.R.: Trimiterea dosarului și a unui memory stick prin poștă, la Craiova – proba eliminatorie în 2022 pentru orice școală din România care vrea să primească certificat de “Școală Europeană” de la Ministerul Educației. Plus puterea cifrei 9”
În procesul de evaluare apar 9 criterii, care cumulează 200 de puncte. Pe baza acestora şcolile vor fi evaluare de 9 echipe. Cifra 9 fiind esența procesului de evaluare, potrivit documentului oficial.
„Membrii Comisiei naționale de evaluare vor fi grupați, prin tragere la sorți, în 9 echipe, corespunzătoare celor 9 criterii de evaluare prezentate în formularul-tip de candidatură. De asemenea, candidaturile vor fi grupate în 9 loturi (A-1). Fiecare echipă va evalua toate cele 9 loturi și va completa, pentru fiecare candidatură, o fişă de evaluare corespunzătoare criteriului respectiv. Secretariatul comisiei va asigura, pe baza unui grafic, rotația celor 9 loturi la toate echipele de evaluatori. La finalul evaluării, pentru fiecare candidatură vor exista 9 fişe de evaluare, corespunzătoare celor 9 criterii prezentate.
De remarcat faptul că nu există niciun element de originalitate, de digitalizare sau de adaptare la noile condiții post-pandemie în noul document, fiind copiat integral, după principiul copy-paste din documentele similare emise de același minister în anii trecuți. Istoria acestor documente poate fi urmărită pe site-ul Ministerului Educației.
Ministerul Educației anunță că reia, după doi ani de pauză, competiția „Școli Europene” printr-un apel competitiv, adică o competiție între școli. Toată procedura ar trebui să demonstreze cât de „europeană” este şcoala, adică modernă, implicată dezvoltarea proiectelor europene, în promovarea valorilor și standardelor europene. Cu toate acestea, procedura trădează un exerciţiu birocratic rupt din secolul trecut. Dosarul pentru participare ar trebui să facă cel puțin două drumuri fizice la inspectorat, unul la inspectoratul şcolar judeţean de care aparține şcoala, pentru avize, și un altul la Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, unde Ministerul Educaţiei a externalizat analiza dosarelor de candidatură și în acest an, la fel ca în anii trecuţi.
La acesta din urmă dosarul trebuie să ajungă, obligatoriu, prin posta tradițională. Tot prin poştă, în plic/colet trebuie trimis şi un „memory stick”, un dispozitiv de stocare pe care școlile pot pune documentele manageriale în format electronic (pdf) – lucru optional potrivit procedurii (…)” DETALII
infoINSiDER.ro 