DUMBRĂVEANCA: „Nu ştii niciodată prin ochii cui te privește Dumnezeu”
INSIDER: „Am găsit-o în mijlocul drumului pe un câmp, nu se mai mișca, a stat zece minute în mașină la aer rece, a băut un pic de apă apoi m-a ciupit de câteva ori iar când am simțit-o mai puternică i-am dat drumul și a zburat. Superbă pasăre!” SURSA
N.R.: „Dumbrăveanca (Coracias garrulus) este o pasăre migratoare de talie medie (31 cm)., cunoscută pentru penajul său spectaculos, albastru-verzui, cu spatele brun-roșcat. Pasărea are un cioc negru, puternic, puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită decât masculul, iar culoarea tineretului este în general brună. Face parte din familia Coraciidae și este singura specie de dumbrăveancă care cuibăreşte în Europa, fiind prezentă și în România.
Preferă zonele deschise, cum ar fi pajiștile, terenurile agricole cu arbori răzleți, livezile bătrâne şi văile râurilor. Pasărea are cuibul în apropierea apelor, unde sapă galerii în malurile din argilă, gresie sau loess. În lipsa hranei se apropie și de aşezările omeneşti. Este o pasăre activă ziua; hrana principală a ei o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule, lăcuste, urechelnițe), amfibii, reptile mici, pe care le vânează de la înălțime (stând pe fire de electricitate sau crengi uscate). Numai în timpul migrației consumă și vegetale (în special fructe).
Este răspândită mai ales în Europa de Sud, Europa Răsăriteană Spania, coasta mediteraneană franceză, insulele Corsica, Creta ca și în Africa de Nord Vest (Maghreb). În Asia poate fi întâlnită în Siberia Centrală, regiunile de stepă din Iran. Specia C. g. semenowi cuibăreşte în Asia de Sud Vest, Asia Centrală ajungând spre est până în provincia chineză Xinjiang. În România dumbrăveanca poate fi întâlnită numai în timpul sezonului cald, în toată țara în afara regiunilor de munte. În intervalul mai-iunie, femela depune 4-5 ouă albe lucioase, cuibul fiind în scorburi sau săpat în malurile apelor. Clocesc ambii parteneri, iar după ca. 18-20 de zile ies puii. Toamna păsările migrează în Africa sau Asia de Sud. La sosirea anotimpului rece păsările migrează spre sud în regiunile din sud sau sud-estul Africii iernând în regiunile de deşert, semideşert, savană din Sahel, țări ca Somalia Efectivul de păsări este apreciat la ca. 200.000 de perechi, numărul lor a scăzut rapid prin aniii 1970.”
HANTA: „În slang modern, în ebraică și maghiară, înseamnă minciună/prosteală/ vrăjeală. Francezii – bântuiți, pentru japonezii – multe probleme, finlandezii – în/la coadă, iar la olteni – diaree verbală” (Chat GPT)
INSIDER: „În timpul Războiul din Coreea, mii de soldați ONU aflați lângă râul Hantan au făcut o boală severă cu febră hemoragică și afectare renală, dar cauza nu era cunoscută atunci. Abia în anii 1970, cercetătorul coreean Ho-Wang Lee a izolat virusul din rozătoare din acea zonă. Virusul a fost numit „Hantaan virus” după râul Hantan/Hantaan unde a fost identificat. TOTUȘI… Coincidența asta e incredibilă… Dintre toți virușii a fost extras la loto exact hanta. (…)
În slang israelian/ebraic, „hanta” )חנטה /chanta-hanta) este folosit uneori cu sens de: țeapă, vrăjeală, bullshit, fals / fake, abureală. Adică ceva de genul:„asta e o vrăjeală”, „e scam”, „e doar teatru”. Și pe ungurește „hanta” înseamnă minciună, neadevăr, prosteală.” SURSA
N.R.: Cuvântul Hanta (sau variantele sale) are diverse semnificații în mai multe limbi, dialecte și slanguri de pe Pământ, unele fiind recente, altele vechi sau regionale. lată principalele contexte identificate:
1. Slang Modern (Ebraică și Maghiară) „Minciună/Prosteală” În ebraica modernă și maghiara colocvială, hanta este un termen de slang extrem de popular folosit pentru a descrie o minciună, o prostie sau o vrăjeală. Ebraică )חַנְטה – hanta): înseamnă „scam”, fraudă, „aici e o vrăjeală”, sau ceva care nu e adevărat. Maghiară (hanta): înseamnă minciună, povești goale, „bullshit”. Verbul este hantázik („a minţi/a vrăji”).
2. Limba Lakota (Sioux – SUA) – „Muta-te din calea mea”. În limba Lakota (Native American), Hanta (sau hanta-hanta) este un cuvânt de comandă folosit pentru a spune cuiva să se dea la o parte, să facă loc sau să se miște. Este un termen folosit frecvent în conversaţia zilnică din comunități.
3. Sanscrită (Veche) „Alas/Oh!” În sanscrită, hanta (हन्त) este o interjecție veche care exprimă: Surpriză, bucurie sau grabă („Oh!”, „Ah!”); Compasiune sau tristețe („Alas!”, „Vai!”). De asemenea, este folosit ca un îndemn de a acționa („Hai!”, „Vino”).
4. Limba Hausa (Nigeria/Africa) – „Ficat”
5. Finlandeza (Häntä) -„Coadă” Cuvântul häntä (cu diacritice) înseamnă „coadă” (atât la animale, cât și în sens figurat)
6. Hanta” (はんた) în japoneză poate avea câteva semnificații diferite, în funcție de kanji-ul (caracterele) folosit, fiind adesea întâlnit ca nume propriu sau, mai rar, ca termen descriptiv. lată principalele sensuri: A. Nume propriu (Hanta – 絆太/帆太/伴太): Este o citire pentru prenume masculine. De exemplu, 絆汰 (Hanta) combină „legătură/conexiune” cu „a spăla/a alege”, sugerând o legătură puternică. 帆太 (Hanta) combină „velă” cu „mare/gros”, sugerând o prezenţă impunătoare.
B.„Mulțime de probleme” (煩多 -Hanta): Un termen rar, scris cu kanji care înseamnă „a suferi” și „mulţi/mare”, traducându-se prin „o mulțime de probleme” sau „atât de mulți încât devine supărător”.
7. Forma verbală (verbul hanter): „Hanta” este forma de passé simple (trecut simplu), persoana a III-a singular a verbului hanter, care înseamnă a bântui, a frecventa sau a stărui în minte. Exemplu: „Le souvenir de cette scène me hanta longtemps.” (Amintirea acelei scene m-a bântuit mult timp.)
6. Regionalisme Românești (Hanţă). Deși scris cu diacritic, regionalismul hanță (feminin) are sensuri complet diferite: Cârpă, zdreanță,obiect de îmbrăcăminte (haină) sau Gură, fleancă (folosit figurat pentru o persoană care vorbește mult).
ARHIVĂ: ASTRA ZE NECA: „Adică ucide stele”. Traducerea conspiraționistă din limba latină!
BRUXELLES: Manneken-Pis îmbrăcat în costumul „CĂLUȘARUL” pentru a marca Ziua Portului Tradițional din România
INSIDER: „Duminica aceasta (N.R.: 10 mai 2026), Manneken-Pis poartă costumul său „CĂLUȘARUL” pentru a marca Ziua Portului Tradițional din România.” SURSA
INSIDER 2: „16.05.2018 – Manneken Pis – Bruxelles
Maestrul coregraf Nichita Dragomira, „Vătaful vătafilor de căluș”, a predat ștafeta de călușar, în data de 16 mai 2018 la Bruxelles, celui mai tânăr călușar din capitala Europei: Manneken Pis, intrând astfel în istoria orașului Bruxelles. Manneken Pis (băiețelul care face pipi), este emblema orașului Bruxelles de peste 600 de ani fiind atracția inconturnabilă a celor ce vizitează orasul. Într-un cadru solemn, în prezența vice-primarului orasului, D-na Karine Lalieux, a Ministrului pentru Românii de Pretutindeni, D-na Intotero Natalia Elena, a reprezentanților Ambasadei României în Regatul Belgiei si a unui public numeros și foarte entuziast s-a scris astăzi o nouă pagină în istoria orașului Bruxelles, iar costumul complet de călușar al tânărului Manneken Pis, realizat de Arthis, poate fi admirat la Muzeul Orașului Bruxelles printre cele 1000 de costume pe care le are în garderoba sa.” SURSA
N.R.: „Călușarul în tradiția românească reprezintă un dans ritualic străvechi, de origine precreștină, considerat simbol al puterii, purității și curajului. Practicat de Rusalii, acest obicei complex este o formă de manifestare a cultului solar, menit să aducă fertilitate, să vindece boli și să protejeze comunitatea de spirite malefice (iele). Ritualul are rădăcini dacice, fiind inițial asociat unui zeu cabalin numit Căluş, protector al sezonului cald. Călușarii (dansatori bărbați) sunt priviţi ca vindecători, dansul lor având rolul de a purifica și de a aduce rodnicie. Bățul (călușul) reprezintă legătura cu strămoșii și puterile supranaturale.
Patrimoniu UNESCO – Ritualul Călușului este recunoscut internaţional pentru complexitatea sa, incluzând dansuri, cântece și parodii.
Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România, instituită prin Legea 102/2015, este sărbătorită anual în cea de-a doua duminică a lunii mai. Portul popular românesc datează din secolele IX-X, dar mărturii mai numeroase există din secolul al XIV-lea. Cea mai veche reprezentare a portului autentic românesc este consemnată în Cronica Pictată de la Viena din 1358, care descrie bătălia de la Posada între regele Ungariei, Carol Robert de Anjou şi voievodul muntean Basarab I, unde este reprezentat portul autentic al bărbaţilor, cu cămăşi lungi, strânse la mijloc cu brâu sau centură, iţari, opinci şi căciuli din bucăţi de piele de oaie pe cap.”
Manneken Pis („Omulețul care face pipi”), o mică statuie de bronz din Bruxelles, considerată simbolul spiritului rebel al orașului. Situată aproape de Grand Place, statuia de 50 cm este faimoasă pentru cele peste 1000 de costume pe care le poartă de-a lungul anului.
Se află la intersecţia străzilor rue de l’Étuve (Stoofstraat) și rue du Chêne (Eikstraat). Deși statuia actuală datează din 1619 (realizată de Jerome Duquesnoy), există mai multe legende. Una dintre ele spune că statuia amintește de un copil care a salvat orașul de la incendiere, stingând fitilul unei bombe cu urina sa. Statuia poartă haine specifice în aproximativ 130 de zile pe an, acestea fiind adesea cadouri de la diverse organizații, şefi de stat sau entități culturale. În zonă mai există și alte statui similare, cum ar fi Jeanneke Pis (o fetiță) sau Zinneke Pis (un căţel), care completează seria statuilor „pișacioase” din oraş.
ARHIVĂ: SIMBOLURI ROMÂNEȘTI: „Rădăcinile neamului sunt bine întipărite în matricea genetică a fiecăruia” ∆∆∆∆∆ LONDRA: „Român mergând la muncă în port tradițional din zona Putnei, Bucovina”
BOTOȘANI: Limuzina Cruellei de Vil din 101 Dalmațieni – caleașcă motorizată de 8 metri!
INSIDER: „Limuzină personalizată de 8 metri, inspirată de stilul personajului Cruella de Vil din 101 Dalmațieni, construită pe baza unui Chrysler PT Cruiser. Vehiculul cu motor 2.4 benzină și gaz a fost modificat pentru a semăna cu o trăsură cu motor, având un acoperiş înalt și o formă distinctă, alungită. Limuzina este echipată pentru petreceri, incluzând un bar, sistem audio cu subwoofer, lumini LED și ecrane Smart TV. Mașina este disponibilă pentru închiriere în scopul evenimentelor speciale, cum ar fi nunţi, cereri în căsătorie sau baluri..” SURSA
N.R.: Maşina a fost tăiată în două, iar de la lungimea de 4 metri cât avea înainte, a ajuns la aproape opt. A fost modificat şi exteriorul, fiind adăugate elemente decorative, investiții aproximativ 45.000 de euro. Prețul de închiriere era 700 de euro/zi. Între timp „trăsura” a fost vândută, având un proprietar nou.
ARHIVĂ: RELOCARE: Batman și-a luat buletin de Constanța ∆∆∆∆∆ SAINT MAURICE, FRANȚA: „La Daffodil” – Peugeot 403 break (1966), lungime 20,10 metri – cea mai lungă mașină cu două axe! ∆∆∆∆∆ TRABANT FUN CLUB: Bucșă din Cars e originar din Romania, de pe lângă Pitești ∆∆∆∆∆ JUCĂRII CU VIAŢĂ: Fulger McQueen, pe străzile Capitalei. Toţi rămân blocaţi când o văd la semafor! ∆∆∆∆∆ VIENA: Prima și singura camionetă Porsche 944 cu 6 roți din lume ∆∆∆∆∆ GIGA TUNING: Trenule, maşină mică, nici cu tirul nu mi-e frică. Prototip Audi, omologat la Techirghiol?
PORUMBEL DE BUCUREȘTI: Mic dejun cu linte roșie în Carrefour. Strămoașele, însoțitoare ale zeiţelor Inanna/ Ishtar, Asherah & Afrodita, primeau ambrozie și nectar!
INSIDER: „Salutare prieteni! Bucuresti, Carrefour Lujerului, 09.05. 2026, ce să vezi, un frumos porumbel care după ce a mâncat bine linte roșie, pusă de mine pe cutia de plastic își potolește setea de la țeva de scurgere produse cu gheață.❤️Weekend plăcut!🙏🤗.” SURSA
N.R.: Columbidae este o familie de păsări formată din porumbei, turturele și guguștiuci. Este singura familie din ordinul Columbiformes. Acestea sunt păsări cu corp robust, cu gât scurt și cioc scurt și subțire care, la unele specii, prezintă o structură ceroasă. Se hrănesc în principal cu plante și pot fi împărţite din punct de vedere taxonomic în granivore, care se hrănesc mai ales pe sol cu seminţe, și frugivore, care se hrănesc mai ales cu fructe, de pe ramuri. Familia este prezentă în întreaga lume, deseori în imediata apropiere a oamenilor, dar cea mai mare varietate se găsește în Asia de Sud şi de Sud-Est și Australasia.
Familia Columbidae conține 344 de specii împărţite în 50 de genuri. Cincizeci și nouă de specii sunt enumerate ca fiind amenințate, iar treisprezece au dispărut, inclusiv dodo, o pasăre insulară, și porumbelul pasager, singura specie de pasăre care nu este limitată la o insulă mică și care a dispărut în epoca modernă, chiar dacă stolurile sale erau numărate.
Din cele mai vechi timpuri, multe specii de Columbidae au dezvoltat relații culturale și practice complexe cu oamenii. Porumbeii erau simboluri importante ale zeiţelor Inanna, Asherah și Afrodita și erau venerați de primele religii creştine, islamice şi evreieşti. Domesticirea porumbeilor a dus la utilizarea semnificativă a porumbeilor voiajori pentru comunicare, inclusiv a porumbeilor de război, cum ar fi cei 32 de porumbei care au primit Medalia Dickin pentru „servicii curajoase” aduse țării lor, în cel de-al Doilea Război Mondial. Denumirea „Columbidae” pentru această familie a fost introdusă de zoologul englez William Elford Leach într-un ghid al conținutului British Museum publicat în 1819. Columbidae este singura familie vie din ordinul Columbiformes.”
ARHIVĂ: VRĂBIUȚELE: „Micile Semnale ale Naturii din Orașele Noastre” ∆∆∆∆∆ TIMIȘOARA: Amendă 200 lei pentru hrănirea porumbeilor. ”Privește, dar nu atinge! Atinge, dar nu gusta! Gustă, dar nu înghiți!”
FESTIVALUL ALLCHIMIA: La Biblioteca Națională a României, Spațiul Sacru a fost deschis de șamanii din Mexic, Ecuador, Anglia și România
INSIDER: „Spațiul Sacru a fost deschis de Șamanii din Mexic, Ecuador, Anglia și Romania! 💖☀️ #allchimiafestival #festivalallchimia #comunitate #spiritualitate #bibliotecanationala” SURSA
N.R.: „Invitatie la conferințele din cadrul Festivalului Allchimia – ediția a V-a, un spațiu în care oameni cu experiență își împărtășesc cunoașterea, practicile și perspectivele despre viață, echilibru și transformare!
Pe parcursul celor două zile, scena Allchimia devine un loc de întâlnire între domenii diferite, dar complementare: spiritualitate, psihologie, sănătate, relații, energie și conștiință. Vei descoperi: • instrumente concrete pentru echilibrul emoțional și mental; • perspective despre relații, limite și dinamici interioare; • practici de respirație, lucru cu energia și reconectare; • abordări despre corp, vindecare și integrare; • înțelepciune ancestrală adusă în contextul vieții de azi.
Printre cei care vor urca pe scenă se numără: Valeriu Pănoiu, Chris Waters, Andra Ivanov, Veet Cristian, Olimpia Mioara, Părintele Emil Prodan, alături de mulți alți invitați care contribuie, fiecare în felul său, la o înțelegere mai profundă a experienței umane. Fiecare conferință este o invitație să asculți, să pui întrebări, să reflectezi și, poate, să vezi lucrurile diferit.
Intrarea este liberă, iar programul este gândit astfel încât să poți alege, în fiecare moment, ceea ce rezonează cu tine.
📍 Festival Internațional de Spiritualitate, Terapii Alternative şi Produse Bio 2026 ∆ Ediţia V: 9-10 mai Comunicăm & Creștem împreună ∆ Ediția VI: 16-17 mai Dăruind, Primeşti! Biblioteca Națională a României – Bulevardul Unirii nr.22, București sector 3; 🕚 11:00–20:00
LECȚIA DE TAXIDERMIE: Muzeul Olteniei ne învață cum se împăiază un arici
INSIDER: „🦔 Știați că un arici poate ˮprinde viațăˮ la muzeu?
🏦La Șecția de Științele Naturii, Muzeul Olteniei, 𝐭𝐚𝐱𝐢𝐝𝐞𝐫𝐦𝐢𝐚 transformă exemplarele reale în piese de studiu și de expoziție, păstrându-le aspectul cât mai aproape de cel din natură. Taxidermia este arta și tehnica de conservare a animalelor, folosită în muzee pentru a documenta și prezenta speciile.
🦔Ariciul european – Erinaceus europaeus, G.Fisch.Waldh. 1814, Ordin: Eulipotyphla, Familie: Erinaceidae, un mamifer insectivor ușor de recunoscut datorită țepilor săi care îl protejează de prădători.
Însă cum devine un arici exponat? După ce este adus în laborator, specimenul trece prin mai multe etape: ● primul pas este verificarea acestuia – animalul trebuie să fie în stare bună, fără urme de degradare;
● măsurătorile biometrice – se notează dimensiunile și datele biometrice;
● îndepărtarea pielii- se realizează cu atenție, separând pielea de corp, rămânând atașate la piele doar oasele;
● curățarea – pielea de pe oase se desprinde ca un manșon, aceasta se trage până la degete, apoi se curăță complet de mușchi și ligamente, la fel și pielea se curăță de orice urmă de carne și țesut adipos.
● spălarea și conservarea pielii
● reconstituirea corpului, a musculaturii și a craniului – pentru corp se folosește sârmă și talaj, iar pentru musculatură vată hidrofilă. Substituirea craniului se face cu lut.
● după introducerea sârmelor și refacerea musculaturii, se introduce corpul artificial, iar toate sârmele se prind de corp. Se montează ochii de sticlă și se coase pielea.
● montajul – piesa este montată pe suport în poziție cât mai naturală
Rezultatul finalul este o piesă naturalizată etalată într-un biotop cât mai natural, specific vieții acestuia. ✍️ 𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐑ă𝐝𝐮𝐜𝐚𝐧𝐮 𝐋𝐨𝐫𝐞𝐝𝐚𝐧𝐚 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐨𝐧𝐞𝐥𝐚, restaurator – Secția de Științele Naturii, Muzeul Olteniei” SURSA
N.R.: Taxidermia (din greacă pentru „aranjament al pielii”), cunoscută în română sub termenul de împăiere, este meşteşugul și arta prelucrării, respectiv a re-producerii animalelor în scopul prezentării publice sau particulare, așa cum ar fi în muzeele de ştiinţe naturale sau sub forma de trofee de vânătoare. Taxidermia poate fi aplicată la toate speciile de animale, inclusiv la oameni.
Metodele aplicate de taxidermişti au fost considerabil îmbunătăţite în secolul trecut amplificând calitatea produselor finale. După curăţarea tuturor organelor interne și a fluidelor corpului, dintre care sângele este esențial, respectiv îndepărtarea ochilor, conservarea restului corpului animal se face cu substanțe și tehnici corespunzătoare.
Taxidermiştii pot practica profesional, pentru muzee sau scopuri științifice, sau pentru vânători și pescari, ori în calitate de amatori, ca hobby. Pentru practicarea taxidermiei o persoană trebuie să fie extrem de familiară cu anatomia, disecţia, sculptura, pictura și prelucrarea pieilor.
Varietăți neștiințifice ale taxidermiei: § Rogue taxidermy, într-o traducere aproximativă în spiritul limbii române, taxidermie poznașă, este o varietate neștiințifică a taxidermiei care se ocupă cu crearea unor animale împăiate care nu există în realitate, aşa cum ar fi „realizarea” unor animale imaginare sau prezente în bestiare din diferite timpuri și epoci. § Taxidermia antropomorfică este o varietate ne-științifică a taxidermiei în care animale împăiate sunt îmbrăcate în haine umane și/ sau sunt prezentate ca și când ar fi angajate în activități specifice oamenilor. Acest „stil taxidermic” a fost foarte adesea folosit în Anglia și alte părții ale vestului european în perioadele victoriene și eduardiene, dar se pot întâlni până astăzi. Varietatea taxidermiei antropomorfice a fost popularizată de Herman Ploucquet, taxidermist din Stuttgart, Germania, când acesta a expus public la Marea Expoziţie din 1851, ținută la Londra, cunoscută și sub numele de Crystal Palace.
Taxidermia există din cele mai vechi timpuri. În preistorie, a fost folosită în arta vânătoarei pentru a realiza imitaţii ale animalelor ce erau folosite pe post de momeli. În Egiptul antic, tehnica a fost folosită în scop funerar. Astfel, în camera mortuală a faraonului se introduceau vieţuitoarele care îl inconjurase: pisici, șoimi, câini etc. În Grecia antică au fost făcute primele încercări de naturalizare a animalelor pe post de trofee de vânătoare, dând acestei activități și denumirea de taxidermie. În perioada marilor colonizări, renaşte ideea de a conserva specimene, atât pentru colecţii cu unicate aduse din toate colțurile lumii, cât și pentru accesul la cunoaștere destinat publicului interesat.
În secolul XIX, atenţia era concentrată asupra păsărilor, unele din ele existând bine preparate chiar și astăzi în cutii de sticlă împreună cu frânturi din habitate. În schimb, mamiferele, ca preparate, nu reușeau să se ridice la nivelul calitativ al păsărilor. La începutul secolului al XX-lea, taxidermia a cunoscut o dezvoltare importantă prin extinderea pluridisciplinară. Astfel, pictura și sculptura au fost incluse în acest meşteşug deosebit. Dezvoltarea tehnicii a permis ca taxidermia să se aplice inclusiv corpurilor umane. În urma cu mai mulţi ani, la Muzeul „Grigore Antipa” și acum doi ani la Biblioteca Națională a României a avut loc o expoziție de corpuri umane.
ARHIVĂ: CIOARĂ ALBĂ: Stăncuță cu albinism total, exponatul lunii februarie la Muzeul Olteniei. Exemplar tirolez, colectat acum 106 ani! ∆∆∆∆∆ ECONOMIA DUDUIE: După ce au terminat valuta de la ciorap, românii vând pe OLX mumiile din podul casei ∆∆∆∆∆ EXPO ZOMBI: Corpul uman, o maşinărie perfectă! ∆∆∆∆∆ EXPOZIȚIA BODY WORLDS: „Miracolele corpului uman, pe care adesea le considerăm de la sine înțelese”
WORLD TRADE CENTER BUCUREȘTI: „Inaugurat pe 8 noiembrie 1994 de către Excelența sa Președintele României, Ion Iliescu”
INSIDER: „World Trade Center, inaugurat pe 8 noiembrie 1994 de către Excelența sa Președintele României, Ion Iliescu. Așa am găsit scris pe o plăcută plantată pe un soclu de granit. No comment!” SURSA
N.R.: World Trade Center Bucureşti finalizat în anul 1994 dispune în prezent de 40.000 de metri pătrați de spațiu premium cu utilizare mixtă – inclusiv birouri de închiriat şi servicii pentru chiriaşi. Este un centru de afaceri – găzduieşte sediile Michelin România, ABN AMRO Bank, precum şi Hotelul Pullman Bucureşti, de 4 stele cu suite executive, un centru de conferinţe de clasă mondială, servicii de planificare a evenimentelor, catering intern, puncte de vânzare cu amănuntul şi restaurante. Are 13 etaje și o înălțime de 52 m și o suprafață interioară de aproximativ 40.000 m², fin care 18.000 m² sunt destinați Hotelului Pullmann.
Adresa: Piața Montreal Nr.10, Sector 1 – București
ARHIVĂ: DEGUSTĂTORI: „Pata de vin este un pretext de continuă definire a ideii de sacru şi profan” ∆∆∆∆∆ FIŢE: Cum îţi cade mâncarea la etajul 18?
CIMITIRUL MICŞUNICA, BRAȘOV: „Simbolurile Neamului Românesc” veghează vii și morții!
INSIDER: „În cimitirul Micşunica 1 există un ansamblu statuar 4×4, însumând busturi ale unor personalităţi din istoria naţională. Să facem prezentările: Rândul patru, de la stînga la dreapta – Decebal, Burebista, Constantin Brâncoveanu, Ştefan cel Mare, R 3 – Vlad Ţepeş, Horea, Cloşca şi Crişan , R 2 – Tudor Vladimirescu, Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza şi Aurel Vlaicu. Rîndul întăi este rezervat familiei regale: Carol I, Ferdinad, Regina Maria şi Mihai I.
Nu ştiu cum se numeşte artistul care a realizat aceste opere şi nici după ce criterii au fost alese personajele. Realizatorii proiectului par a fi C.I. Columna (Cercul de Istorie Columna, cum apare pe anumite inscripţii) şi administraţia Bisericii de la Micşunica, cea care gestionează acest cimitir. Tatăl meu, mare pasionat de istorie (mai am şi acum o parte din colecţia revistei Magazin Istoric) şi care are mormântul la căteva rânduri distanţă, se odihneşte mult mai liniştit ştiind că este ocrotit de Burebista, Vlad Ţepeş sau Regina Maria.” SURSA
N.R.: „VIAŢA ASTA-I BUN PIERDUT CÂND N-0 TRĂIEȘTI CUM AI FI VRUT ȘI-ACUM AR VREA UN NEAM CĂLĂU S-ARUNCE JUG ÎN GÂTUL TĂU: E RĂU DESTUL CĂ NE-AM NĂSCUT, MAI VREM ȘI-AL DOILEA RĂU?
DIN ZEI DE-AM FI SCOBORÂTORI, C-O MOARTE TOT SUNTEM DATORI! TOTUNA E DAC-AI MURIT FLĂCĂU ORI MOȘ ÎNGÂRBOVIT; DAR NU-I TOTUNA LEU SĂ MORI ORI CÂNE-NLĂNŢUIT
EI SUNT ROMÂNI ȘI CE MAI SUNT? NU EI, CI DE-AR VENI CEL SFÂNT, ZAMOLXE, C-UN ÎNTREG POPOR DE ZEI, I-AM ÎNTREBA: CE VOR? ȘI NU LE-AM DA NICI LOR PĂMÂNT, CĂCI EI AU CERUL LOR!
ȘI-ACUM, BĂRBAȚI, UN FIER ȘI-N SCUT! É RĂU DESTUL CĂ NE-AM NĂSCUT! DAR CUI I-E FRICĂ DE RĂZBOI E LIBER DE-A PLECA-NAPΟΙ, IAR CINE-I VÂNZĂTOR VÂNDUT SĂ IASĂ DINTRE NOI!
EU NU MAI AM NIMIC DE SPUS VOI BRAȚELE JURÂND LE-AŢI PUS PE SCUT! PUTEREA ESTE-N VOI ŞI-N ZEI! DAR VĂ GÂNDIŢI, EROI, CĂ ZEII SUNT DEPARTE SUS, DUŞMANII LÂNGĂ NOI!
(GEORGE COȘBUC – 1896; ADAPTARE: C.I. „COLUMNA” -T.S. 2001)”
CONSTANȚA: „Căderea de pe soclu” (1999), sculptor Dumitru Cușa – inspirație pentru cea mai nouă operă din Londra, marca Banksi?
INSIDER: „Bombăne lumea că cea mai recentă ispravă a lui Banksi, din Londra, cu stegarul bezmetic căzând de pe soclu, ar fi pastișată după un artist spaniol, care-ar fi înscenat ceva similar acum câțiva ani. Dacă-i așa, pun și eu pe masă ceva și mai vechi, chiar din țara noastră, întâmplător monumentul meu preferat de la noi: „Căderea de pe soclu”, amplasat în 1999 în Constanța. Fusese comandat de una dintre asociațiile „revoluţionarilor” constănţeni, ca să-și preaslăvească participarea la zavera din 89. Când au văzut rezultatul au zis nu, mersi, pe noi nu ne mai pomeniți. Așa că lucrarea a stat ani de zile în parcul palatului administrativ fără nicio plăcuță explicativă, nimic. I-au plantat în jur niște boscheți și arbuști care-au crescut între timp până au ascuns-o vederii aproape complet. După mine, ăla-i monumentul perfect. Nici al lui Banksy nu-i rău, dar hai să știm și ce-i pe la noi prin ogradă.
*sursa foto: site-ul artistului, Dimitri Cușa.” SURSA
N.R 1.: Dumitru CUȘA s-a născut pe 27 februarie 1947 în comuna Kogălniceanu, judetul Constanța. În anul 1974 a absolvit Institutul de Arte Plastice, Nicolae Grigorescu”, Bucuresti, în 1975 a obţinut bursa Uniunea Artiștilor Plastici pentru sculptură. Primele expoziți personale au avut loc în anii 1978-1977 in București. Din anul 1978 s-a stabilit in Franţa, odată cu obținerea bursei Fundației de întrajutorare intelectuală europeană. A obținut în 1994 Premiul pentru sculptură la Versailles, iar în 1995, Premiul Art Dialogue la Levallois. Sculpturile sale au fost expuse în cadrul unor evenimente precum Sezonul România-Franța 2019, inclusiv la Teatrul Naţional din București Printre lucrările sale notabile se numără sculptura din bronz intitulată „Prometeu”, care redă un cap monumental cu o expresie dramatică.
N.R.2: Statuia din imagine este cea mai recentă lucrare a artistului stradal Banksy, apărută la sfârşitul lunii aprilie 2026 în Londra. Deși nu are un nume oficial unic confirmat de artist, aceasta este adesea menționată în presă și pe rețelele sociale sub titluri: „Blind Patriotism” (Patriotism orb), „Blinded by the Flag” (Orbit de steag), „Flag Bearer”. Statuia a fost instalată clandestin, peste noapte, în Waterloo Place, centrul Londrei, pe un soclu care fusese lăsat gol. Lucrarea înfățișează un bărbat într-un costum elegant care pășește cu încredere în gol de pe marginea soclului, având fața complet acoperită de un steag mare. Comentatorii și criticii de artă interpretează lucrarea ca pe o satiră la adresa naționalismului orb sau a liderilor politici care urmează simboluri fără a vedea direcția în care se îndreaptă societatea. Banksy a confirmat paternitatea lucrării printr-un videoclip postat pe contul său de Instagram pe 30 aprilie 2026, arătând procesul secret de instalare pe timp de noapte.
VIPERA CU CORN, MEHEDINȚI: Cea mai mare dintre viperele europene – timidă, fuge de oameni & agresivă dacă o calci pe coadă!
INSIDER: „Weekendul ăsta am fost la Eșelnița și am avut parte de o întâlnire neașteptată. Eșelnița e o comună din județul Mehedinți, chiar pe malul Dunării, între Orșova și Dubova. Practic e la mijlocul Clisurii Dunării, zona aia spectaculoasă cu Cazanele Mari și Cazanele Mici, unde fluviul trece printre stânci înalte de calcar. E locul cu golful Mraconia, cu chipul lui Decebal săpat în stâncă și mănăstirea ascunsă în golf. Vara e plin de pensiuni și bărci, dar primăvara e liniște și e doar piatră, apă și soare.
Sâmbătă dimineața, pe un versant pietros deasupra Dunării, la Eșelnița, am dat peste două vipere cu corn. Stăteau ridicate, piept în piept, și se împingeau – dansul lor de împerechere. E aprilie-mai, fix perioada lor. Am stat la vreo 3 metri și le-am filmat puțin. În timpul împerecherii nu mușcă, masculii doar își măsoară forțele. După ce au terminat, au plecat fiecare prin iarbă. Toată Clisura, de la Eșelnița până la Dubova, e plină de vipera cu corn. Le place piatra calcaroasă încălzită de soare și arbuștii rari de pe versanți. Ajung la 60-70 cm și trăiesc 10-15 ani dacă scapă de prădători. Se recunosc după cornița moale de pe bot și zig-zagul închis de pe spate.
Nu atacă omul. Mușcă doar dacă sunt călcate sau prinse. În Mehedinți se înregistrează 30-40 de mușcături pe an, dar cazurile grave sunt extrem de rare. La Drobeta Turnu Severin există ser antiviperin, iar cu 112 și imobilizarea membrului mușcat se rezolvă rapid. Cât am stat prin Eșelnița am înțeles regula: când mergi prin iarbă înaltă sau pe stâncile din jurul golfului Mraconia, bați cu un băț în pietre și porți bocanci. Ele simt vibrațiile și se feresc. În rest, stau la soare și vânează șopârle și rozătoare mici.
Sunt specii protejate și e normal să fie lăsate în pace. Pentru noi a fost simplu: Eșelnița nu e doar Dunăre și chipul lui Decebal. E și piatră sălbatică unde viperele își văd de viața lor cum fac de mii de ani, și dacă le respecți spațiul, n-ai treabă cu ele.” SURSA
N.R.: „Vipera cu corn este un șarpe de talie medie. La noi în țară se găsește în partea de sud-vest și în Dobrogea, este prezentă cu două subspecii: Vipera cu corn bănăţeană (Vipera ammodytes ammodytes) Vipera cu corn dobrogeană (Vipera ammodytes montandoni). Este un șarpe cu mişcări lente, care nu trebuie subestimat pentru că atacul este fulgerator. Muşcătura este periculoasă pentru om, necesită intervenţie medicală rapidā.
Vipera cu corn bănăţeană (Vipera ammodytes ammodytes), numită și năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn sau năpârcă cu nas întors, este o subspecie de viperă cu corn din familia viperide (Viperidae) răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este o viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuţit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenuşiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanţe spre brun sau arāmiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag este de culoare brună sau neagră și puternic contrastantă, iar la femelă, cafenie sau brună şi mai puțin distinctă. Pe laturile corpului se află pete mari închise de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenuşii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roşu-cărămiziu, rar galben. Pe cap au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu.
Este răspândită în Tirolul de sud, Veneția, Carintia, Istria, fosta lugoslavie, România, nord-vestul Bulgariei. În România, este întâlnită în sud-vestul ţării, pe un areal discontinuu, de la Munţii Banatului până la Cozia, în Carpaţii Olteniei și sud-vestul Transilvaniei, până la nord de Mureş, Săcărâmb, Zlatna. În România este un element montan, în regiunea de deal se întâlnește în mod excepţional (Deva). Trăiește pe coastele stâncoase cu vegetaţie de acoperire din clisura Cazanelor și pe văile afluenţilor Dunării şi Cernei, pe Valea Nerei. A fost semnalată şi pe dealul cetății Deva, în Munţii Retezat până la altitudinea de 2184 m , precum şi pe dealurile din jurul municipiului Reşiţa si valea Domanului. Trăieste pe pantele stâncoase cu arbusti. adesea aproape de malul apelor (de ex. Valea Cernei) și în pădurile de foioase (de la poalele munţilor Domogled).
Îi place să stea la soare pe stânci. Se cațără cu ușurință pe ramuri arbuştilor pentru a se încălzi la soare. Pe teren deschis se mişcă greoi. Se adăpostește mai ales sub pietre sau în crăpăturile stâncilor. Este relativ sensibilă la frig şi intră toamna devreme în adăpost pentru hibernare, iar primăvara iese ultima din hibernare.
Hrana constă din vertebrate mici: şoareci, cârtițe, ocazional păsări şi şopârle (şopârla de ziduri etc). Puii se hrănesc la început cu broaşte şi şopârle. Homeotermele (mamiferele și păsările) sunt mai întâi omorâte prin muşcare și înveninare și apoi înghițite cu capul înainte; poichilotermele (şopârlele și broaştele) sunt adesea înghiţite de vii.
Împerecherea are loc în aprilie-mai. În perioada de reproducere, masculii pot avea flancurile colorate în roz-roșietic intens. Puii în număr de 4-18 sunt născuți în august-octombrie și au la eclozare circa 20 cm.”
ARHIVĂ: NĂPÂRCA: Singura şopârlă fără picioare din România, confundată cu șerpii ∆∆∆∆∆ VIPERA URSINI MOLDAVICA: Specie unică de reptile prezentă numai în România, identificată de legende ca fiind şarpele biblic
TURISM BRAȘOV: ,,Aici a fost regele Mathias și a mâncat șase ouă” (IX, 1467)
INSIDER: „Legenda celor mai renumite ouă. În anul 1467 regele Matei Corvin se află la Brașov, unde emite mai multe documente, printre care scutirea de vamă și comerțul cu amănuntul, stabilește obligațiile militare ale Brașovului și ale Țării Bârsei. Se știa despre acest rege că îi plăcea să umble prin regat incognito.
Legenda spune că intr-o seară răcoroasă de toamnă, un străin cu gluga trasă pe ochi a intrat in vechea cârciumă ,,La Ova” de pe strada Porții, unde a cerut șase ouă fierte și un pahar cu vin. A stat tăcut la o masă de la fereastră, ascultând povești și glume de la meseni, râzând ca un om de rând. Dar omul nu era de rând. Era Matei Corvin-regele. Coborât printre supuși săi, fără garda, fără coroană, doar cu o foame cinstită și o dorință de a cunoaște lumea așa cum e.
Când s-a ridicat de la masă n-a cerut nimănui să i se cânte, doar a lăsat câțiva bănuți și un bilețel scris repede ca o glumă regală: ,,Hic fuit Mathias Rex, comendit ova sex”. (,,Aici a fost regele Mathias și a mâncat șase ouă”)
De atunci hanul a devenit poveste. Iar cine trece astazi pe strada Republicii (fosta strada a Porții.) poate zări, pe fațada unei case vechi, o placă simplă, dar glorioasă. Acolo s-au mâncat cele mai renumite ouă din istoria Brașovului.” SURSA
N.R.: Matia Corvin (în maghiară Hunyadi Mátyás, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin; n. 24 februarie 1443, Cluj, Regatul Ungariei – d. 6 aprilie 1490, Viena, Arhiducatul Austriei), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin, a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. A fost botezat după Sfântul Matia, apostolul, nu după Matei Evanghelistul și a fost al doilea fiu al lui loan de Hunedoara, renumit conducător militar, descendentul unui cneaz valah, pe nume Voicu.
Placa este situată în Brașov pe strada Republicii la numărul 30.
PAWS SELF WASH, SECTOR 3: Semiautomat non-stop pentru spălat cățeii
INSIDER: „În parcare la Kaufland Vitan – București sector 3, după modelul spălătoriilor auto self-service s-a inventat și Paws Self Wash – adică un semiautomat de spălat cățeii, non-stop. Tarif 4 lei/ minut. Câine mic – 10 min, câine mediu 15 min, caine mare 20 min. Bancnote acceptate: 5/10/20/50 – Aparatul nu då rest!
Instrucţiuni de utilizare:. 1. Dezinfectie (30 sec.) – Înainte de utilizare, vă rugăm să dezinfectaţi cada pentru o spälare în condiții de maximă igienică. Apoi, ajutați-vă câinele să urce și atasați lesa dacă este necesar. (Acest timp este suportat de furnizorul aparatului şi nu este taxat).
2. Şampon – Curățați delicat blana câinelui cu şamponul nostru special, eliminând murdăria şi mirosurile pentru o blană curată şi catifelată.
3. Clătire – Clătiți cu grijă şamponul, asigurându-vă că nu rămâne niciun reziduu şi lăsând blana Câinelui dvs. curată.
4. Balsam – Răsfățați blana căţelului dvs. cu un balsam de calitate, lăsând-o moale, strălucitoare şi uşor de îngrijit.
5. Clătire balsam – Folosiţi din nou duşul pentru clătirea balsamului.
6. Uscare – Oferiţi-i prietenului dvs. blānos o uscare delicată. Avem o setare potrivită pentru a asigura confortul câinelui în timp ce blana lui se perfect.
ARHIVĂ: LEVO, BUCUREȘTI: Primul self wash din România pentru animale. Tarif: 1.3 lei/ minut!
FABIO VIALE: Sculpturi din marmură albă, care imita textura polistirenului
INSIDER: „Polistiren? Spuma? Sau un material incredibil de ușor pe care l-ai arunca fără să stai pe gânduri? Răspunsul este „marmură”.
Aceste lucrări, care te fac să vrei să le priveşti din nou şi chiar să te îndoieşti de propriil ochi, provin de la artistul italian Fabio Viale. Cel mai fascinant aspect al operei sale nu este doar tehnica, ci sentimentul de conflict contraintuitiv”: foloseşte cele mai grele, mai dure şi mai scumpe materiale din lume pentru a imita cele mai uşoare, mai ieftine şi mai uşor de trecut cu vederea lucruri. Această iluzie este de fapt foarte asemănătoare cu viața noastră actuală. În această eră a eficienței și a consumului rapid, suntem obişnuiţi să judecăm valoarea după aspect. Ceea ce pare ieftin este considerat neimportant; ceea ce pare scump este considerat demn de apreciere. Opera lui Fabio Viale ne amintește că în această lume rapidă şi superficială, poate că ceea ce merită cu adevărat prețuit sunt detaliile pe care le trecem cu vederea.”
FOTO 1- Sulptură contemporană intitulată Souvenir Gioconda realizată de artistul italian Fabio Viale. Este sculptată dintr-un singur bloc de marmură albă, dar finisată pentru a imita textura uşoară și poroasă a polistirenului, explorând contrastul dintre greutatea marmurei și fragilitatea aparentă a materialului simulat.
N.R.: Fabio Viale (născut pe 19 septembrie 1975) este un sculptor contemporan italian apreciat, renumit pentru abilitatea sa virtuoasă de a transforma marmura solidă de Carrara în sculpturi care imită materiale aparent imposibile.
Viale este faimos pentru crearea unui „efect de polistiren” în care sculptează manual marmură grea pentru a reproduce textura granulară și ușoară a polistirenului de unică folosință, spumă. Folosind unelte la fel de precise ca niște burghie dentare, sculptează meticulos fiecare „mărgică”, adâncitură și crăpătură în piatră.
Lucrările sale, precum Venere de polistiren, provoacă presupunerile privitorului despre greutate și performanță, făcând ca unul dintre cele mai rezistente materiale din lume să pară fragil și de unică folosință.
Momente importante din carieră: Bărci plutitoare din marmură: În 2002, a lansat Ahgalla, o barcă de marmură de dimensiuni mari, care putea pluti și transporta oameni. Viale a creat barca pentru a demonstra că marmura poate pluti și pentru a depăși preconcepțiile despre acest material. Sculpturi tatuate: A dezvoltat un proces unic în care cerneala se infiltrează în porii marmurei pentru a crea „tatuaje” realiste (adesea inspirate de imaginile Yakuza sau ale închisorilor rusești) pe figuri în stil clasic.
A câștigat prestigiosul Premiu Cairo în 2014 și a expus la evenimente importante, inclusiv Bienala de la Veneția (2019) și Glyptoth din München.
Născut în Cuneo, Viale a studiat la Accademia Albertina din Torino, unde locuiește și lucrează în prezent.
FOTO 8 – Laocoonte (2020), o sculptură contemporană din marmură a artistului, reinterpretare creativă a celebrei sculpturi romane antice, Laocoon și fiii săi. În timp ce capodopera elenistică originală îi include pe preotul troian și pe cei doi fii ai săi zdrobiți de șerpi de mare, versiunea lui Viale modifică semnificativ iconografia prin eliminarea figurilor fiilor, concentrându-se exclusiv pe lupta agonizantă a lui Laocoon însuși. Viale nu pictează pur și simplu suprafața marmurei; în schimb, a colaborat cu chimiști pentru a dezvolta tehnici în care pigmenții se infiltrează în porii pietrei. Acest proces imită modul în care cerneala reală pentru tatuaje penetrează pielea umană.
Tatuajele care acoperă corpul sculpturii reprezintă scene din Infernul lui Dante, inspirate în mod special de fresca din secolul al 15-lea de Giovanni da Modena. Designurile întunecate și complexe includ Cele Șapte Păcate Capitale, creând un contrast izbitor cu marmura albă de Carrara – sacrul versus profanul, viața versus moartea și intersecția dintre istoria antică și cultura urbană contemporană.
FOTO 11- reinterpretare contemporană a celebrei sculpturi „Pietà” de Michelangelo, (situată în Bazilica Sfântul Petru din Vatican) intitulată „Lucky Ehi”. Sculptura păstrează forma originală a lui Michelangelo, dar înlocuiește corpul lui Isus cu o reprezentare a unui migrant nigerian pe nume Lucky Ehi. Viale folosește armura albă de Carrara pentru Fecioara Maria și marmura neagră pentru figura lui Ehi, creând un contrast puternic şi modern și atrage atenția asupra crizei migrației din Europa și asupra situației refugiaţilor.
ARHIVĂ: DARIAN MEDEROS: Picturi hiperrealiste „ascunse în spatele foliei cu bule”
COEZIUNE PRIN EXCLUDERE: Vecinii „buni” din bloc bârfesc „oaia neagră” în grupul de WhatsApp – mult, prost și fără rost!
INSIDER: „În blocul ăsta sunt 32 de apartamente. Grupul de WhatsApp are 28 de membri. Se cheamă „Bloc 7 – Informații”. A fost creat pentru urgențe, pentru când se oprește apa sau se strică liftul sau cineva lasă gunoiul pe palier.
A ajuns altceva. În fiecare dimineață, la 7 fix, o femeie de vreo 65 de ani coboară cu o pungă. În pungă sunt resturi de la ea, poate ceva cumpărat special, nu știe nimeni exact. Se duce la colțul blocului unde stau de obicei doi sau trei câini și îi hrănește. Zece minute, un sfert de oră. Uneori stă și mai mult, dacă unul dintre câini e bolnav sau speriat. Se întoarce sus. Își bea cafeaua. Începe ziua.
În grupul de WhatsApp, conversația despre ea are 247 de mesaje. „Aduce boli.”, „O să ne mușce pe copii.”, „Cineva să sune la Poliția Animalelor.”, „Nu e normal, e o nebună.”, „Am văzut-o ieri, iar cu punga aia.”, „Cine o mai suportă.” – 247 de mesaje. Scrise de oameni care stau în același bloc cu ea, care o văd la lift, care îi spun bună ziua pe hol. Bună ziua pe hol. 247 de mesaje în spate.
Ea știe de grup. Cineva i-a spus, sau a văzut ea, nu contează cum. Știe. Și în fiecare dimineață coboară cu punga. Nu pentru că e nebună. Nu pentru că nu înțelege ce se vorbește despre ea. Ci pentru că cei doi sau trei câini de la colțul blocului nu au grup de WhatsApp în care să se plângă că le e foame. Nu au voce. Nu au 247 de mesaje în apărarea lor. Au doar pe ea. În fiecare dimineață, la 7 fix.
Mă gândesc la cei 28 de membri din grup. Oameni normali, probabil. Care își iubesc copiii și plătesc întreținerea la timp și poate fac și voluntariat din când în când și donează la cutia de la Carrefour de Crăciun. Și care au găsit în femeia cu punga un dușman comun. Pentru că asta face grupul de WhatsApp al blocului cel mai bine. Nu informează. Nu rezolvă urgențe. Creează coeziune prin excludere. Suntem noi, cei 28, și e ea, cu câinii ei și boala ei și nebunia ei. E mai ușor să fii comunitate împotriva a ceva decât pentru ceva.
Și nimeni nu i-a bătut la ușă. Nimeni nu a întrebat-o de ce face asta. Poate are un motiv. Poate a crescut cu câini și i-au murit toți. Poate e singură și dimineața cu punga e singurul moment din zi când cineva o așteaptă. Poate pur și simplu nu suportă să vadă un animal flămând și atât, fără poveste mare în spate.
Nu știm. Nu am întrebat. Am deschis WhatsApp-ul și am scris. 247 de mesaje despre o femeie de 65 de ani cu o pungă. Și nicio conversație cu ea.
Asta suntem uneori. Nu monștri. Nu oameni răi. Doar oameni care preferă să vorbească despre cineva decât cu cineva. E mai confortabil. E mai sigur. Nu cere nimic. Doar lasă pe cineva singur într-un bloc de 32 de apartamente. În fiecare dimineață, la 7 fix.” SURSA
N.R.: A se „înlocui” cățeii cu pisici, porumbei, flori, ferestre/ becuri închise/ deschise, tămâie, etc..
ARHIVĂ: PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”
STRĂZI DESCHISE: Flotila „Dâmbovița Apă Dulce” – plimbări gratuite, fără rezervare!
INSIDER: „Un concept foarte cool prinde contur în București! „Străzile Deschise” ajung pe… #Dâmbovița! Cu plimbări gratuite – nouă caiace duble (18 locuri în total), patru caiace individuale și șase canoe din flotila „Dâmbovița Apă Dulce” vor fi puse la dispoziție fără rezervare. 🕙 Plimbările au loc între orele 10.00 – 14.00 și 16.00 – 20.00.” SURSA
N.R.: „Premieră în 2026 – La Debarcader Piața Națiunilor Unite 10:00-14:00 & 16:00 20:00| activări pe apă (DAD + Kayak Champions) Organizat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 – Rowmania şi Nod Makerspace, cu sprijinul Primăria Municipiului București și ARCUB. Parteneri: Kayak Champions.” FOTO
ARHIVĂ: YOGA PE DÂMBOVIȚA: Armonia minte-corp, la nivelul următor ∆∆∆∆∆ TROCATHLON: Bucureștenii au testat Dâmbovița cu plăci de stand-up paddle și caiace printre bălării! ∆∆∆∆∆ DÂMBOVIȚA DELIVERY: Teoretic, s-a deschis cel mai mare spațiu nefolosit al Bucureștiului. Practic, avem unde, avem cu cine, dar nu avem cu ce!
MICHAEL, FILMUL: Dacă ai prins sau nu acei ani, mergi la cinema — să înțelegi de ce o generație întreagă a fost îndrăgostită de un singur om!
INSIDER: „Aseară am văzut filmul Michael. Și mi-a trecut un fior pe șira spinării. Nu pentru că filmul ar fi capodoperă. Ci pentru că, timp de două ore, m-am întors într-o viață pe care credeam că am uitat-o.
Eram puști când am format prima trupă de fan club Michael Jackson din București. Dansam pe muzica lui pe oriunde ne lăsa lumea — prima dată în Cișmigiu, pe alei, cu boxa la maxim și ochii curioșilor strânși cerc în jurul nostru. Apoi lângă cazinoul Victoria. Eram o gașcă de copii nebuni după un american pe care nu aveam să-l atingem niciodată, dar pe care îl imitam atât de bine încât oamenii se opreau și aplaudau. Ne-am despărțit, fiecare cu drumul lui. Trupa pe care am lăsat-o atunci s-a transformat ulterior în Body and Soul — da, ăia cu „La stânga femei, te uiți fără să vrei…!” Generația tânără îi știe doar din playlistul ăla de la nuntă. Eu îi știu de când dansam împreună pe Billie Jean, în adidași prăfuiți, în mijlocul Cișmigiului.
La primul concert al lui Michael în București am stat în primul rând. La zece metri de el. Zece metri. Nu pot să-ți explic ce înseamnă să crești cu un om pe casete VHS, să-l imiți în oglindă ani de zile, și apoi să-l vezi în carne și oase, transpirând la zece metri de tine. E genul de moment care te marchează pentru tot restul vieții. L-am privit ca pe o apariție.
La al doilea concert al lui în România… eu eram în armată. Făceam armata în București și mai săream gardul în weekend, ca toți băieții din generația mea. Tele 7ABC organiza un concurs — cine îl imită cel mai bine pe Michael Jackson. M-am dus. Am dansat. Am câștigat. Premiul: bilet la concertul lui Michael. Știi cine se uita la TV în weekendul ăla? Comandantul unității mele. M-a văzut. Pe ecran. Dansând Smooth Criminal, în loc să fiu unde aveam ordin să fiu. Verdict: 10 zile de arest. Mi-a dat drumul a doua zi după concert. Cu zâmbetul lui de comandant care știa exact ce face. N-am putut să mă duc. Biletul ăla a rămas în buzunar ca o rană. Ani de zile l-am urât pe omul ăla. Sincer. Mi-a furat cea mai importantă seară din tinerețea mea. Astăzi, la 50 de ani, recunosc: avea dreptate. Eu eram cel greșit. Aveam ordin, n-am respectat, am plătit. Așa funcționează viața — nu ai scuze, ai consecințe.
Dar Michael… Michael a rămas. În mine, în muzică, în mișcările pe care le mai fac uneori în bucătărie când nu mă vede nimeni. Filmul de aseară mi-a deschis cutia aia pe care o închisesem demult. Jaafar, nepotul lui, îl joacă atât de bine încât pentru câteva clipe ai impresia că Michael e viu. Privirea, mișcările, vocea — totul e acolo. Iar eu, în sala de cinema, eram din nou puștiul ăla din Cișmigiu, cu adidași prăfuiți și o boxă pe umăr, convins că dansul lui era cel mai important lucru din lume. De fapt… poate chiar era. King of Pop. Forever.
Dacă ai prins acei ani, mergi la cinema. Dacă nu i-ai prins, mergi oricum — să înțelegi de ce o generație întreagă a fost îndrăgostită de un singur om.” #MichaelJackson #KingOfPop #MichaelMovie #JaafarJackson #BillieJean #Nostalgie #Bucuresti #Cismigiu #Tinerete #FanForever SURSA
N.R.: „Michael este un film biografic din 2026, regizat de Antoine Fuqua și scris de John Logan. Filmul urmărește viața cântărețului american Michael Jackson, acoperind perioada de la implicarea sa în Jackson 5 în anii 1960 până la turneul Bad de la sfârşitul anilor 1980.
Rolul lui Michael Jackson este interpretat de Jaafar Jackson, nepotul artistului – a fost ales pentru asemănarea sa fizică și vocală, precum și pentru capacitatea de a dansa, oferind o interpretare autentică a unchiului său.
Părinții lui Jaafar Jackson sunt Jermaine Jackson și Alejandra Genevieve Oaziaza, căsătoriți în 1995, divorțați în 2003. Jermaine Jackson este fratele mai mare al lui Michael Jackson și a fost membru al formației Jackson 5. Cel de-al doilea lor fiu, Jermajesty Jackson, s-a născut în anul 2000.
Mama lui Jafaar mai avea doi copii dintr-o relație anterioară cu Randy Jackson, un alt Jackson 5: Genevieve Katherine Jackson, s-a născut în 1989 și Steven Randall Randy Jr.” Jackson, s-a născut în 1992.”
ARHIVĂ: REGELE POP: „Plăcuţa pe care cu mândrie Sorin Oprescu îşi anunţă contribuţia stă să cadă!”
SECTOR 1: Placa memorială a grevei ceferiștilor de la Atelierele Grivița, pentru care s-a înființat cartierul – restaurăm sau iar acoperim cu ciment?!
INSIDER: „O doamna din Grivița, Marilena Bara, i-a spus lui Răzvan Andrei Voicu, istoric la Studio ZONA în 2015 ca sub un strat de ciment, încadrată de doi stâlpi vișinii, se ascunde o placă. El s-a dus la arhive, a găsit textul, și pe 16 februarie a arătat-o si6 altor istorici. Cineva acoperise istoria cu ciment. Într-o țară în care tot mai puțini tineri știu ce s-a întâmplat pe străzile pe care merg în fiecare zi.”
INSIDER: „Susținem inițiativa vecinului nostru Mihai Burcea, de profesie istoric. Am trimis o adresa oficială către Ministerul Culturii prin care cerem restaurarea, protejarea și punerea în valoare educațională a unei plăcute memoriale de pe Calea Griviței 355-357, pe zidul GRIRO, vizavi de spitalul de arși.
Mulți dintre voi ați trecut pe lângă ea fără să îi cunoașteți povestea. Iată câteva lucruri care ar trebui știute: Ce este această plăcută? Este o placă de marmură amplasată la sfârșitul anilor ’40, începutul anilor ’50, care comemorează greva feroviarilor de la Atelierele CFR Grivița, din noaptea de 15 spre 16 februarie 1933. Sute de muncitori au încetat lucrul, protestant față de tăierea salariilor și condițiile grele din ateliere. Protestul a fost reprimat brutal de autorități, s-au tras focuri de arma. Zeci de oameni au fost arestați, printre ei și tineri activiști comuniști care vor juca mai târziu roluri importante în istoria României, precum Gheorghe Gheorghiu-Dej. Șapte muncitori și-au pierdut viața.
De ce a izbucnit greva? Era în plină criză economică mondială. Muncitorii ceferiști din Grivița sufereau reduceri salariale drastice și condiții de muncă tot mai grele. Au protestat și au plătit cu viața. Despre textul plăcii, o notă importantă! Inscripția folosește un limbaj specific propagandei de stat a epocii comuniste. Noi, ca asociație, nu ne asumăm și nu promovăm nicio ideologie de partid. Tocmai de aceea cerem și amplasarea unei plăci explicative alăturate, cu un text redactat în perspectiva istorică actuală, care să ofere contextul real al evenimentelor. O placă vandalizată și neexplicată nu educă pe nimeni, una restaurată și contextualizată corect devine un instrument de înțelegere a istoriei.
Și mai este ceva ce poate nu știați… Cartierul nostru a fost construit în mare parte pentru muncitorii Atelierelor CFR Grivița. Locuim, literalmente, în casele ridicate pentru ei și familiile lor. Azi, foarte multe dintre aceste case sunt înlocuite cu “blocuri boutique”, și așa pierdem cate puțin din identitatea și țesutul urban al cartierului nostru.” SURSA
MIHAI BURCEA: „Am impresia că primarul George Tuță (PNL) și viceprimarul Maria-Daniela Stanciu (PSD) dau dovadă de o atitudine profund disprețuitoare față de cetățeanul obișnuit și față de patrimoniul istoric al Capitalei.
✍️ Pe 13 martie a.c. am sesizat Primăria Sectorului 1 (registratura@primarias1.ro și daniela.stanciu@primarias1.ro) asupra plăcii comemorative de pe Calea Griviței nr. 355-357, care a fost vandalizată în urmă cu câțiva ani.
📜 După trei zile, pe 16 martie, Serviciul Registratură și Secretariat al PS 1 mi-a transmis, pe e-mail, că petiția mea „a fost înregistrată sub numărul 18312/13.03.2026.” De atunci, n-am mai primit nimic. Nu știu dacă s-au apucat de treabă sau dacă au aruncat solicitarea mea la coșul de gunoi virtual al Primăriei (am fost la fața locului și am constatat că nu s-a mișcat un pai).
📃 Las mai jos textul jalbei mele:
„Stimate domnule primar al Sectorului 1, George-Cristian Tuță,
Stimată doamnă viceprimar al Sectorului 1, Maria-Daniela Stanciu,
Subsemnatul, Mihai Burcea, de profesie istoric, vă semnalez că pe zidul de incintă al Societății GRIRO (Calea Griviței 355-357), vizavi de Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri, se află o placă de marmură vandalizată, care amintește de reprimarea sângeroasă a grevei feroviarilor de la Atelierele CFR Grivița.
Placa memorială ar trebui restaurată (sablată), atât pentru generațiile viitoare, cât și pentru a cinsti memoria celor șapte muncitori uciși de autorități în noaptea de 15 spre 16 februarie 1933. Acest vestigiu urban al spațiului public și memoriei colective aparține patrimoniului istoric și cultural al orașului București.
Placa a fost amplasată aici undeva către sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950. Narațiunea textului este una specifică epocii, atribuind Partidului Comunist rolul de inițiator și coordonator al mișcării greviste în lupta cu „exploatarea capitalistă” și „înrobirea țării de către imperialiștii americani, englezi și francezi”.
Iată și textul: „LA ATELIERELE GRIVIȚA ÎN ZILELE DE 15 ȘI 16 FEBRUARIE 1933 MUNCITORII CEFERIȘTI SUB CONDUCEREA PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMÂNIA S-AU RIDICAT CU EROISM LA LUPTA ÎMPOTRIVA SÂNGEROASEI EXPLOATĂRI CAPITALISTE ȘI A ÎNROBIRII ȚĂRII DE CĂTRE IMPERIALIȘTII AMERICANI, ENGLEZI ȘI FRANCEZI. TRADIȚIA LUPTELOR REVOLUȚIONARE DIN 1933 ÎNSUFLEȚEȘTE AZI ÎNTREAGA CLASĂ MUNCITOARE ÎN LUPTA PENTRU CONSTRUIREA SOCIALISMULUI ÎN PATRIA NOASTRĂ”.
În cazul în care Primăria Sectorului 1 dorește să amplaseze o altă placă comemorativă lângă cea veche, cu un text diferit, care să repună acest eveniment într-o perspectivă istorică actuală, vă asigur de întreaga disponibilitate pentru sprijinirea acestui demers. Cu stimă, Mihai Burcea” SURSA
INSIDER: „Mişcările muncitorești pornite în SUA la începutul secolului trecut și continuate în Europa au pus bazele drepturilor angajaţilor de care ne bucurăm azi.”
CORNEȘTI, REPUBLICA MOLDOVA: Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” – noua arhitectură eclezială, mica biserică ortodoxă de la țară
INSIDER: „Waw – noua arhitectură eclezială
Noua Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” din Cornești, Repubblica Moldova – a fost ieri lansată. Arhitect: Alexandrin Buraga Ctitor: Viorel Godea. (…) o mică biserică de la țară” SURSA
INSIDER 2: „La Cornești a fost sfințită Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare”. Nu sunt cel mai exemplar credincios, dar mi s-a părut un eveniment foarte interesant și important.
Arhitectura. E altfel, cu totul altfel față de bisericile tradiționale ortodoxe. Construită într-un stil neobizantin minimalist – arhitectură sacră contemporană. Alb și negru, pereți drepți, cupolă centrală cu cruce, un volum masiv la exterior, dar modestă (plăcut) în interior. Fără picturi exterioare și cu o iconografie controlată în interior. În schimb, cu pante de acces pentru oameni cu nevoi speciale, spații de relaxare pentru copii și maturi, decor frumos. Nu știu dacă așa s-a gândit intenționat, dar am simțit aerul unei reforme: mai puțină pompă, mai multă utilitate. Cred că asta apropie biserica de oameni.
Amplasarea. Pe un deal la marginea Corneștiului. Judecând după volumul investițiilor, putea fi oriunde, chiar și în Chișinău. Alegerea locației pare deliberată — regiunile noastre pot să renască. Sunt sigur că această biserică va da un impuls zonei: turism intern, circulație, acolo este foarte frumos, chiar în ajun am alergat pe dealuri, ai ce vedea și ce face acolo. Dar și oamenii de pe loc pot vedea că „se contruiește ceva nou”, nu doar se distruge în regiuni.
Credința. A fost sfințită de un sobor de preoți condus de ÎPS Petru, mitropolitul Basarabiei. Pentru prima dată am văzut un public atât de divers: oameni vizibil bogați și mai puțin, mai în vârstă, dar și tineri; diferite statuturi sociale: oameni de afaceri, funcționari înalți, dar și oameni simpli din sat. Știți, nu doar acele bătrânele care stau tot timpul în avangardă; dar chiar o societate pestriță, așa cum e ea în Moldova. Mi s-a părut reprezentativ.
În loc de epilog. E cumva la “modă” în ultimul timp să iei în derâdere preoții și biserica. Nu sar în apărarea preoților, mai ales a celor care defăimează religia, dar credința e în oameni de mii de ani. Eu cunosc mulți preoți care au consolidat comunități și au făcut bine. Cred și sper că noua biserica va da un suflu nou comunității, dar poate și țării. Felicitări Viorel Godea și tuturor ctitorilor. Într-un ceas bun, cu Doamne Ajută!” SURSA
N.R.: „Cornești este un oraș din raionul Ungheni, Republica Moldova. Localitate, atestată din 1867, a devenit oraș în 1995.
Suprafața totală a terenurilor or. Cornești este de 624,1 ha, dintre care 467,4 ha sunt terenurile cu destinație agricolă, 151 ha. constituie terenurile intravilane. Pe teritoriul oraşului este un lac public cu o suprafață totală de 1,7 ha. Suprafața totală a drumurilor din localitate este de 22 km, din care 6,5 km sunt drumuri de importanță naţională.
În orașul Cornești locuiesc circa 3.600 persoane, peste 90% sunt moldoveni, restul – ruşi, ucraineni și alte naţionalități. Populația aptă de muncă constituie circa 2.000 persoane. Oraşul Cornești dispune de 2 instituţii preșcolare, un liceu și o școală medie, un spital de sector cu o capacitate de 70 persoane, un centru al medicilor de familie cu 5 medici, 3 farmacii private. Din anul 1956 funcţionează centru Ftiziopneumologic de Reabilitare pentru copii „Cornești”. Centrul dispune de 100 paturi, este destinat pentru internarea copiilor în vârstă de la 3 la 11 ani din toată țara, bolnavi şi contaminați de tuberculoză, deserviți de un colectiv de 54 medici, asistente medicale, învăţători şi educatori, etc. Pe teritoriul oraşului mai funcționează un club sportiv de karate „Zanshin” care are peste 80 membri. În ultimul timp clubul a participat la diverse competiții naţionale și internaționale, membrii lui ocupând la Campionatul României, zona Moldova locul 3.
Pe teritoriul oraşului și a satului din componența lui se află 2 cămine culturale și 3 biblioteci publice. Cultura oraşului este promovată de formația artistică corală „Ilincuța” care activează din 1996 și fin 1979 funcţionează școala de Arte „lon și Doina Aldea-Teodorovici”.
În prezent pe teritoriul oraşului activează circa 60 de agenți economici, marea majoritate fiind reprezentaţi de întreprinderile individuale și cei care lucrează în bază de patent. În ultimii ani a crescut numărul agenților economici, cea mai mare parte în domeniul comerţului. De asemenea în oraș este o brutărie și 200 gospodării țărănești, o piaţă, 3 unități de alimentare publică, 8 magazine și filiala unei bănci comerciale.” SURSA
BNR CRAIOVA: Piatra de temelie și actul înființării din 1887 expuse la „Zilele Porților Deschise”
INSIDER 1: „Un obiect rar: cilindrul metalic încastrat chiar în piatra de temelie a clădirii Sucursalei Băncii Naționale a României din Craiova. 📜În interiorul acestuia se afla un pergament pe care erau trecute numele unor personalități ale epocii. 🏛️ Piatra de temelie marca începutul construcției clădirii de pe Calea Unirii nr.6, la 3 august 1887, în vremea primului director al sucursalei craiovene, Elefterie Cornetti.” SURSA
INSIDER 2.: „Zilele Porților Deschise la BNR DOLJ – Expozițiile dedicate începuturilor monedei naționale și istoriei bancnotelor românești au scos la iveală informații interesante pentru public. Spre exemplu, știai că prima falsificare de bancnote de pe teritoriul Regatului României a avut loc … în Dolj, în comuna Leu? În 1889, supusul german Moritz Hermann Siebner a reușit să confecționeze 360 de bilete de 20 lei, confiscate de către procurorul Tribunalului Romanați. Autorul principal a fost condamnat la muncă silnică pe viață, iar complicele său, Panait Voiculescu, la 15 ani de muncă silnică.”
N.R.: „În perioada 23-24 aprilie 2026, la Banca Naţională a României a avut loc cea de-a şasea ediție a evenimentului Zilele Porților Deschise pentru a marca împlinirea a 146 de ani de la înființare. Evenimentul s-a desfăşurat simultan în mai multe sucursale regionale din Cluj, Dolj, laşi, Timiş şi agențiile Argeş, Bacău, Brăila, Buzău, Gorj, Maramureş, Mureş, Prahova, Sibiu și Suceava. În cadrul acestora sunt organizate secțiuni expoziționale dedicate începuturilor monedei naţionale, istoriei bancnotelor româneşti, precum şi istoriei tezaurului BNR evacuat la Moscova în timpul Primului Război Mondial.”
ARHIVĂ: BNR: Coadă de 2-3 ore numai în Ziua Porților Deschise sau Noaptea Muzeelor
SĂCĂLĂȘENI, MARAMUREȘ: Stație de încărcare pentru masini electrice, de ultimă generație construită în mijlocul câmpului – proiect PNNR, 100.000 euro!
INSIDER: „Stație de încărcare OZN-uri. În mijlocul câmpului… Săcălășeni județul Maramureș.” SURSA
N.R.: „100.000 de euro au fost investiți într-o stație de încărcare pentru maşini electrice amplasată în mijlocul unui imaş din comuna Săcălăşeni, fără drum de acces şi departe de centrul localităţii sau de drumul judeţean. Proiectul face parte dintr-un pachet finanţat prin PNRR, în valoare totală de 1,35 milioane de lei, care include două staţii de încărcare şi o pistă de biciclete. Deşi funcţională, stația din zona numită „Europa” nu poate fi utilizată în condiţii normale până la finalizarea căii de acces, informează.
Primarul Emilian Pop explică amplasarea prin faptul că zona respectivă este singura direcţie de extindere a comunei și că acolo există deja un post de transformare capabil să asigure necesarul de energie. Edilul susţine că perimetrul, aflat pe 200 de hectare de teren comunal, este vizat pentru dezvoltări industriale și de agrement, cu proiecte în derulare şi discuţii cu investitori. „Când începi un lucru, nu totul este perfect. Am ales varianta de a face. Vom vedea în timp dacă şi-a avut rostul”, afirmă primarul, care subliniază că nici stația din centrul comunei nu este intens folosită, în condițiile în care în Săcălăşeni există aproximativ 50 de maşini electrice.
Deşi staţia este tehnic operaţională, lucrările de acces nu sunt finalizate, iar termenul oficial de predare a întregului proiect este 30 iunie 2026. Până atunci, investiția rămâne un exemplu controversat de infrastructură realizată înainte ca zona vizată să fie efectiv pregătită pentru utilizare.” DETALII
ARHIVĂ: PĂDURE PE ROȚI, ORADEA: „Tichie de mărgăritar” cu finanțare europeană, de Ziua Pământului
PĂDURE PE ROȚI, ORADEA: „Tichie de mărgăritar” cu finanțare europeană, de Ziua Pământului
INSIDER: „Țara nu are bani, dar la Oradea se cumpără „copaci pe roți” cu 2.600 de euro bucata. Imagini incredibile cu „pădurea urbană mobilă” din orașul lui Ilie Bolojan. Sute de astfel de copaci au fost achiziționați. Austeritate pentru români, dar lux pe bani publici la nivel local. Bolojan ne vorbește despre tăieri și sacrificii, în timp ce la Oradea își face… pădure pe roți. Mai pe românește: pentru unii austeritate, pentru alții experimente scumpe din bani publici.” SURSA
N.R.: Pădurea Urbană Mobilă este un concept care implică plantarea de arbori în jardiniere masive pe roți, care pot fi amplasate în diferite locații din oraş. Proiectul a fost anunţat pe 22 aprilie, de Ziua Pământului, și este parte a unei inițiative mai ample, cu finanțare europeană, având o valoare totală de 2,4 milioane de euro.
Pădure (DEX) = Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.
TÂMPA, BRAȘOV: Există ori nu există lege în România care să interzică accesul mașinilor?!
INSIDER: „Azi, aproximativ 250 de brașoveni au luat atitudine în privința accesului auto în Aria Protejata Tâmpa. Un an și ceva, am înghițit praf aproape zilnic pe drumul de acces către Șaua Tâmpei și vârf, din cauza mașinilor care făceau zeci de drumuri zilnic către șantierul lui Copos de la Panoramic. Circulau fără pic de respect pentru bicicliștii, alergătorii sau drumeții pe lângă care treceau, deloc puțini. Odată încheiat șantierul, practic a devenit nulă și autorizația de acces temporar, însă, mașinile restaurantului continuă să urce de mai multe ori pe zi pe acel drum. Deși absolut toate activitățile se pot face cu telecabina unde proprietar este tot Copos. Repet, în aria protejată, unde accesul este strict reglementat și permis doar în situații speciale. Doar că în România, legea este opțională pentru unii. Bineînțeles, cu complicitatea celui care a deblocat orașul, Scripcaru, care se face ca nu știe, nu vede, în ciuda articolelor de presă apărute pe subiect. La fel și celelalte instituții factori de decizie. Într-o reacție publică de acum câteva săptămâni, Copos declara că nu poate lua în seamă 4-5 nemulțumiți și că brașovenii ar trebui să fie recunoscători că a investit milioane de euro la Panoramic. Practic, nu neagă că legea e încălcată, relevant e că nu sunt suficient de mulți nemulțumiți de acest fapt. Astăzi, oameni care iubesc natura, o respectă, și care doresc ca și legile să fie respectate și ele, ca d-aia le avem, și-au arătat solidaritatea. Și nu 4-5, ci in jur de 250. Într-o zi rece din cursul săptămânii. Puteau fi mai mulți? Cu siguranță, dar mă asteptam să vină mult mai puțini. Brașovul poate mai mult pe partea de civism și merita mai mult decât o administrație care nu dă doi bani pe un colț de natură care face parte din identitatea orașului. Sper ca din ce în ce mai mulți brașoveni să ia atitudine și lucrurile să nu rămână așa.
Ca idee, la Bâlea Lac, cele 2 cabane de capacitate mare de acolo, inclusiv cu restaurante, se aprovizionează și își coboară gunoaiele timp de 6 luni cu telecabina, una cât jumatate din cea de la Panoramic și cu traseu de 5-6 ori mai lung. Pentru evoluția demersului îi puteți urmări pe cei de la SCUT pentru spații verzi , cei care l-au inițiat.” SURSA
INSIDER: „„Tâmpa a fost primul lucru pe care l-am înțeles din Brașov, venită dintr-un loc fără relief, când o pantă minusculă mă făcea să gâfâi serios. Îmi propusesem obiceiul de a o privi de jos — de pe bicicleta mea fixie cu care descopeream orașul, pe Aleea de Sub Tâmpa, nemișcată cu ochii la copaci — ca pe o promisiune pe care nu știam încă dacă o merit. Prima urcare a venit pe un ger cumplit, cu o pereche de Dr.Martens din piața de vechituri și la îndemnul primei mele amice din oraș: “e super ușor traseul, o să vezi!”. Coborârea a fost abruptă, dureroasă și mai profundă decât mă așteptam.
Acum, la 15 ani distanță, știu că a marcat un moment de conexiune. De atunci, Tâmpa știe toate relațiile pe care le-am dezvoltat și m-au adus în confortul “hai să băgăm o Tâmpa mâine la apus”, știe și de câte ori am jurat în alergare că „e ultima dată, ăsta nu e un trail de nasul meu”, mi-a auzit văicărelile pe serpentine și chiuielile la vale. Mi-a oferit căprioare iarna, apusuri peste marea de nori de peste orașul intunecat și o tonă de veverițe nebune în cale. Acum urc cu suricatele mele de 8 și 10 ani, care se împotrivesc la plecare și nu se pot abține să exclame când ajungem pe stânca noastră — cea care dă spre Schei, “hai să găsim grădinița, parcul, patinoarul…”Tâmpa rămâne primul loc în care un oraș străin a început să semene cu acasă.” SURSA
N.R.: „Tâmpa (în maghiară Cenk, în germană Zinne, alternativ Kapellenberg) este un munte care aparține de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaţilor Orientali (mai precis în Carpaţii de Curbură) şi înconjurat aproape în totalitate de municipiul Braşov. Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase formate în urma procesului de încrețire a scoarţei terestre. Înălțimea maximă atinsă este de 960 m (după unele surse 995 m), la aproape 400 m deasupra oraşului. Mare parte a sa (150 ha) este instituită ca rezervație naturală de tip florisitc, faunistic și peisagistic; corespunzătoare categoriei a IV-a IUCN. Aceasta a fost înființată în anul 1980, urmând ca apoi, prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a -III-a – zone protejate să fie declarată arie protejată de interes naţional.
La baza desemnării acesteia se află mai multe specii de animale (urşi, râşi, lupi, fluturi – 35% din totalul speciilor din ţara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) protejate la nivel european.
Originea numelui de „Tâmpa” nu este cum așa pare de la «tâmp» ori «tâmpit» ci acela de „stâncă abruptă”, cum sunt cele din vârfurile muntelui (Tâmpa mare și Tâmpa mică). Cuvântul este străvechi în limba noastră, din epoca preromană, găsindu-se și în dialectele meridionale italiene şi la albanezii din Calabria. Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Braşovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetății Braşovia sau drumul pentru mașină de „la iepure”. Cei neobişnuiţi cu drumeţiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale și Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puțin de trei minute. Priveliştea din vârful Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen, oferă o splendidă panoramă asupra oraşului, iar în zilele senine se poate observa întreaga ţară a Bârsei.” DETALII
SFÂNTUL GHEORGHE, NEW YORK: „Binele învinge răul” în curtea ONU – dragonul doborât, format din două rachete nucleare reale distruse, SS-20 sovietică & Pershing americană!
INSIDER: „M-a impresionat monumentul închinat Sfântului Gheorghe, sărbătoritul de azi, aflat în curtea ONU din New York. Sfântul Gheorghe învinge balaurul, simbol al patimilor și fricilor noastre. În acest monument, însă, trupul balaurului este alcătuit din bucăți reale de rachete nucleare scoase din uz-rusești și americane.
Balaurul nu mai are solzi, ci focoase. Este războiul care naște frică. Balaurii sunt și influencerii sau generalii europeni, americani ori ruși, care ne spun că înarmarea este cea mai bună apărare. Că bâta e mai bună decât floarea! Sfântul Gheorghe va fi biruitor, veți vedea! Doar credința noastră s-a micșorat. Călare pe cal, străpungând balaurul, sărbătoritul de azi ne amintește că, cu cât credința noastră e mai mică, cu atât frica e mai mare.” SURSA
N.R.: „Binele învinge răul” este o sculptură din bronz realizată de pictorul şi sculptorul sovietico-rus Zurab Tsereteli (1934), cunoscut pentru structurile sale mari. Aici este prezentat un om învingänd un dragon, ca în povestea Sfântului Gheorghe şi a Dragonului. Povestea spune cum Sfântul Gheorghe ucide un dragon care cerea sacrificii de la sätenii din apropiere. Odată ce sätenii au rămas fără animale, au oferit oameni, iar când o prinţesă iubită a fost aleasă pentru a fi sacrificată, sfântul o salvează pe doamnă, lată o nouă interpretare a poveştii.
Un Sfânt Gheorghe alegoric, călare pe un cal cabrat, îşi înfige lancea printr-un dragon. Dragonul nu este bestia mitologică a tradiției creştine timpurii, ci reprezintă mai degrabă înfrângerea războiului nuclear prin tratatul istoric dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Creată ca un monument al păcii, sculptura este compusă din părți ale unor rachete reale ale Statelor Unite şi Sovietice. Prin urmare, dragonul este reprezentat intins printre fragmente reale ale acestor arme, bucățile sparte ale rachetelor sovietice SS-20 şi Pershing americane.
Sculptura a fost dezvelită pe 5 octombrie 1990, intr-o ceremonie la care au participat secretarul de stat american James Baker (1930), ministrul sovietic de externe, Eduard Şevardnadze (1928-2014), secretarul general al ONU Perez de Cuellar (1920-2020) şi artistul Zurab Tsereteli. Sculptura comemorează semnarea în 1987 a Tratatului privind eliminarea rachetelor nucleare cu rază medie de acțiune şi rază scurtă de acţiune (Tratatul INF) şi a fost oferită cu ocazia celei de-a 45-a sesiuni a Adunării Generale din 1990.
Regiunea donatoare: Grupul Europei de Est; Donator: URSS, Data donării: 5 octombrie 1990. Sculptură turnată din bronz cu dragon format din secțiuni a două rachete nucleare distruse. Dimensiuni: 9.5 x 5.5 x 3 metri.”
ARHIVĂ: ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris ∆∆∆∆∆ SFÂNTUL GHEORGHE: General roman de origine greacă, simbol și martir al creștinismului, ocrotește Armata Română! ∆∆∆∆∆ ALLAN DALLA: Cea mai nouă şi mai controversată reprezentare a luptei lui Sf. Gheorghe cu „Balaurul”! ∆∆∆∆∆ BUCUREȘTI, KM 0: Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou, înmormântat Constantin Brâncoveanu și prohodit Mihai Eminescu
infoINSiDER.ro 