PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

ALTĂ DISTRACŢIE

PIAȚA CONSTITUȚIEI: Ieslea lui Iisus și Căsuța lui Moș Crăciun lipsesc de la Târgul de Craciun! „Pentru a folosi Roata Panoramică este obligatoriu să folosiți masca de protecție pe toată durata distracției.”


INSIDER: „Roată Panoramică, înaltă de 40 m, montată în Piața Constituției cu ocazia Târgului de Crăciun are 26 gondole cu 150 de locuri (24 normale – 6 locuri, 1 pentru persoane cu handicap – 2 locuri și 1 VIP – 4 locuri).

„O călătorie durează 1 tură” și are preț unic 25 lei, doar copiii sub 3 ani au acces gratuit. Copiii mai mici de 8 ani sau sub 1.40 m trebuie însoțiți de o persoană adultă. Greutatea maximă admisibila într-o gondolă 300 kg. Greutate proprie echipament fără consumatori: aprox. 80 tone, iar greutate maximă uportată în utilizare: aprox. 7650 kg. La Casa de bilete mai apare un afiș venit din trecut ori viitor: „Pentru a folosi „Roata Panoramică” este obligatoriu să folosiți masca de protecție pe toată durata distracției. Vă mulțumim!” Să sperăm că este doar exces de zel pentru a fi în regulă în cazul în care vreun corp de control le va cere „bască”.

DEŢINĂTOR: PANORAMICA TRANSILVANIA SR. SACELE Str. Canalului nr.25, jud. Braşov.

Până pe 26 decembrie, târgul poate să fie vizitat zilnic, accesul fiind gratuit, spre deosebire de anul trecut. De luni până vineri, târgul este deschis între orele 12.00 şi 23.00, în timp ce sâmbăta şi duminica este deschis între orele 10.00 şi 23.00.

Târgul are peste 70 de căsuţe din lemn unde vizitatorii pot alege dintre cadouri specifice sărbătorilor de iarnă, patinoarul de peste 30 de metri lungime şi 20 de metri lăţime, şi un carusel. Un fel de Târg de Crăciun din care lipsește Ieslea lui Iisus și Căsuța lui Moș Crăciun…


FABRICA LUI MOȘ CRĂCIUN, ARGCOMS : Cum se face un glob de Crăciun prin suflarea cu gura în baghete de sticlă „la cald” și apoi pictarea manuală


INSIDER: „În orașul Curtea de Argeș, prima capitală medievală a Țării Românești-Valahia, întreaga tradiție artizanală a zonei s-a concentrat și păstrat la ARGCOMS SCM în domeniul ceramicii populare și utilitare, în sectorul artizanatului textil și prelucrării sticlei pentru podoabe, ornamente și globuri destinate pomului de Crăciun. Vizitarea ARGCOMS SCM, strada Victoriei nr.7, se face doar în grupuri organizate, pe bază de programare. Familiile care merg separat de un grup pot face o programare telefonică acceptând una dintre propunerile disponibile de alipire la vreun grup deja programat. DETALII

Fabrica De Globuri a lui Moș Crăciun de la Curtea De Argeș s-a înființat în anul 1988 iar prima livrare de globuri a fost în SUA, extinsă apoi peste tot în lume (Australia, Noua Zeelandă, Japonia etc), până în prezent fiind vândute peste 70 de milioane de globuri. De-a lungul vizitei se descoperă întreg procesul complex de fabricare a globului de sticlă, de la formarea lui prin suflarea cu gura în tuburi sau baghete de sticlă, „la cald”, până la pictarea lui manuală cu pensula sau pipeta.

Din magazinul fabricii pot achiziţiona globuri personalizate, globuri și ceramică pictate manual sau se mai pot face fotografii în scaunul lui Moș Crăciun. Taxă vizitare Fabrica de Globuri din Curtea de Argeş: 25 lei/persoană, glob personalizat cu nume sau mesaje scurte-15 lei/bucată, 15 lei/fotografie în scaunul lui Moș Crăciun.


CREATORUL DE TEATRU, TNB: Actorul își joacă propriul rol și evocă liber istoria și realitatea cu „munții de nimeni” slăviți în timp ce valorile sunt ignorate. Degradarea omului copleșit de „zgomot”!


INSIDER: „Ce bucurie am trăit săptămâna trecută, la TNB, văzând „Creatorul de teatru”, piesa dramaturgului austriac Thomas Bernhard, cel care a urât toată viața lui premiile și care, paradoxal, a primit atâtea!

Ce dor mi-era de o piesă clasică, de un text cu sens, de un joc fără urlete, fără accese licențioase la care publicul să râdă tâmp și absurd, de actori care să ocolească pierzania asta bulevardieră în care teatrul, care ar trebui să cultive, să educe, să genereze gândire și uimire, alunecă frivol în ultimii ani!

Am găsit-o! „Creatorul de teatru” este una dintre acele piese în care actorul își joacă propriul rol și tocmai prin el are libertatea de a evoca istoria și realitatea imediată, cu tragicul ei, cu „munții de nimeni” care sunt slăviți, în timp ce valorile sunt ignorate, cu degradarea omului copleșit de „zgomot”…

Marcel Iureș, într-un monolog de două ore, întrerupt rareori de Alexandru Bindea, Lucian Iftime (excepțional) sau Alexandra Sălceanu, face un rol care te cucerește, te ține captiv, atent, prins. Este expresiv în cele mai mici gesturi, în tăceri, în repetiții, aparent redundante, și este memorabil rostind convins că „femeile fac teatru”, în timp ce „bărbații sunt teatru”, în disperarea aproape stinsă cu care cere în univers „Atât vreau: să mi se lase credința!” și face o lungă pauză înainte de a adăuga „Credința în meseria mea de actor…”, pentru ca tocmai în această pauză, în această secundă de tăcere, fiecare spectator să-și poată urca gândul…la Dumnezeu, unde ne „spusese” Iureș prin nespus!

(Scena mi-a amintit un moment de pe vremea lui Ceaușescu, eram copil încă, și Ion Lucian – cred că la Comedie, nu mai rețin exact – rostește subversiv, într-o piesă:” Ce fericiți suntem! Ce fericiți!”, și începe să plângă, cu ochii lui „ca două parfurioare de ceai”- vorba lui Alecu Popovici-în timp ce publicul amuțit, înțelegând afrontul subtil adus dictaturii care ne guverna, se ridică și îl aplaudă, deși piesa nu se terminase și știam cu toții că Securitatea era printre noi…)

Și pleci din sală tot cu Iureș în creier care îndemna atrabilar: „Imaginați-vă un oraș în care s-ar opri tot acest zgomot! Imaginați-vă un minut de liniște! Ar fi sinucideri în masă!”

Minunat domnule Dabija, cât de simplă, dar cât de profundă și cu sens ați făcut regia acestei piese!

Ana Ciontea, deși nu scoate un cuvânt, redă pitoresc și semnificativ, printr-o tuse repetată, ratarea, lipsa talentului care îi definește pe unii actori, pe scenă sau în viață! Rolurile fără cuvinte sunt cele mai grele. Și ea este splendidă în această piesă.

Am împărtășit bucuria acelei seri cu Simona Miculescu, ambasadoarea noastră la UNESCO, rafinată consumatoare de cultură cu care am bântuit deseori prin sălile de concerte și de operă ale lumii, dar au fost cu noi, sau lângă noi, atâția oameni frumoși, de la Oana Zamfir, la doctorița Dana Safta, de la premiata noastră Anamaria Marinca, până la Teodora și Ducu Bertzi, doctorița Dana Jianu și formidabila Irina Margareta Nistor, vocea pe care orice român ar recunoaște-o dintr-o mie! N-au încăput toți în poze.

Mergeți să vedeți această piesă la Teatrul Național! Este o pledoarie pentru dramaturgia adevărată, care spune adevărurile interzise subliminal, și este mărturia faptului că, la 71 de ani, Marcel Iureș este cea mai bună versiune a sa ca actor. L-am aplaudat cu toții în picioare…” SURSA

N.R.: „Creatorul de teatru” (Data premierei: 25.10.2022/ Durata: 2 h 10 min – Pauză: 15 min) piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija și cu Marcel lureș în rolul titular, este un imn paradoxal închinat artei teatrale, dar și o privire caustică asupra vieților noastre meschine și tragicomice.

În rolul lui Bruscon, Marcel lureș dă viață, într-un cvasi-monolog caustic și absurd, unui splendid bufon în căutarea absolutului în artă. Actor, autor şi regizor megaloman, mizantrop, ipohondru, nihilist intempestiv, Bruscon izbucnește în tirade îndreptat împotriva mediocrității țării sale, vociferează despre orice, de la politică, societate, teatru pe care Bruscon susține că-l detestă răbufnește faţă de condițiile care îi sunt oferite, pentru că nimic și nimeni nu se ridică la înălțimea ambițiilor sale artistice, şi mai ales familia sa, cu care se poartă tiranic.

Personajele care îl secondează (interpretate de Alexandru Bindea, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu Lucian Iftime, Afrodita Androne și Victoria Dicu) sunt grotești, aproape caricaturale, adesea ridicole înzestrate cu capacitatea de a stârni în spectator sentimente de respingere şi ilaritate, dar în spatele caricaturii se ascunde pesimismul scriitorului Thomas Bernhard, convins că această umanitate nu are nici şansă de salvare.

Creatorul de teatru un text extraordinar, plin de furie, disperare, agresivitate, deziluzie, dar și de umo negru, pe care același Alexandru Dabija îl punea în scenă la Teatrul Act, în 2001, tot cu Marcel lureş în rolul principal, este readus acum pe scenă la Teatru National Bucureşti, cu un Marcel lureş aflat de data aceasta la vârsta acestui personaj ridicol și tragic în egală măsură.

Regie: Alexandru Dabija/ Scenografie: Gabi Albu/ Asistent regie: Mădălina Ciupitu/ Regia tehnică: Laurențiu Andronescu, Tudor Dobrescu

Program: 03 Dec, 17 Dec, 18 Dec 2022/ ora 19 (Sala Studio). Biletele: 80 lei, 30 lei (cu reducere, ultimul rând) DETALII

ARHIVĂ: TEATRUL NAȚIONAL CRAIOVA: „câine cu om. câine fără om” de Radu Afrim și incapacitatea umană de a iubi necondiționat


BUCUREȘTI: Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică catedrală din lume are 110 metri pătrați și a fost construită acum 100 de ani


INSIDER: „În București, pe strada Polonă nr. 50, într-o curte cu gard jos de cărămidă, înconjurată de o mulțime de copaci și arbuşti, se află cea mai mică catedrală din întreaga lume. Între Piața Romană și Stadionul Dinamo se află Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, un lăcaş de cult cu o trecut tumultos, care a reprezentat locul de uniune al Bisericii Române Unite

cu Roma sau greco- catolică. Catedrala a fost ridicată în urmă cu mai bine de 100 de ani și are puțin peste 110 metri pătraţi. Acest lăcaş de cult a apărut odată cu plecarea mai multor români din Ardeal în Capitală la începutul secolului XIX, din raționamente economice dar și politice. Dintre aceștia, un procent considerabil erau membri ai Bisericii Române Unite din Ardeal, și aceștia duceau lipsa unei biserici „a lor”. Deși parohia Sfântul Vasile cel Mare figurează ca persoană juridică încă din 1829, greco-catolicii foloseau capela romano-catolică din str. Călăraşi. În cele din urmă, în 1893, preotul Demetriu Radu, care era pastorul greco-catolicilor din Bucureşti, a cumpărat terenul aflat pe strada Polonă numărul 194 (în prezent 50). Achiziția s-a făcut cu multe dificultăți, deoarece statul nu dorea ca Biserica Română Unită cu Roma că deţină terenuri în Regatul Român, astfel că această suprafață a fost trecută pe numele Bisericii Romano-Catolice. Aprobarea construirii unei biserici a fost obținută cu greu, 17 ani mai târziu, după ce autorităţile s-au opus vehement ridicării acestui lăcaş de cult. Prim-ministrul de la acea vreme, lonel Brătianu le transmisese oficalilor bisericii greco-catolice următoarele: „Biserici latine puteţi construi din partea mea oricâte doriți, dar trebuie să vă spun în mod hotărât că nu ne-ar conveni deloc construirea unei biserici româno-unite”. La polul opus s-a aflat ministrul Educaţiei de la acea vreme, Spirtu Haret, care a susținut construirea bisericii.

O condiție importantă pe care au avut-o de respectat greco-catolicii a fost construirea bisericii în curte, și nu la stradă, astfel că lăcaşul de cult se află la 30 de metri de stradă. Sfinţirea pietrei de temelie a avut loc în 1909, pe 21 mai, iar sfinţirea întregii biserici s-a petrecut 7 luni mai târziu, în ziua de Sfântul Nicolae. Toate acestea s-au petrecut sub îndrumarea arhiepiscopului Netzhammer. Construită în stil moldovenesc, cea mai mică catedrală din lume a avut drept „,inspiraţie” biserica Sfântul Gheorghe” din Baia, care a fost ctitorită de domnitorul Ştefan cel Mare în urma unei bătălii. Planurile pentru biserica „Sfântul Vasile cel Mare” au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghika-Budești, care a proiectat şi Muzeul Ţăranului Român. În urma semnării Concordatului din 1930 dintre Sfântul Scaun al Romei și Regatul României, biserica Sfântul Vasile cel Mare” a ieşit din subordinea Mitropoliei de la Blaj și a devenit sediul protopopiatului Capitalei.

O biserică devine catedrală odată cu înscǎunarea unui episcop drept conducător al acestor locuri. Acest lucru s-a petrecut aici în anul 1940, când primul episcop auxiliar al Mitropoliei Blajului, Vasile Aftenie, a fost numit vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat şi şi-a stabilit reşedinţa permanentă în Capitală.

În anul 1948, regimul comunist a interzis lăcaşurile de cult greco-catolice, iar acest lucru a însemnat și persecutarea mai multor personalități din lumea Bisericii Unite cu Roma. Vasile Aftenie a fost încarcerat în 1948 şi ucis doi ani mai târziu pentru credinţa sa și pentru comuniunea cu Scaunul Apostolic al Romei, devenind primul episcop martir greco- catolic. Odată cu acesta a fost arestat şi Tit Liviu Chinezu, protopopul unit al Bucureştiului de la acea vreme, care avea să sfârșească tragic în 1955 în închisoarea de la Sighet. După arestarea celor doi, preoții clandestini rămaşi nearestați l-au pus în funcția de Vicar General al Bucureştiului pe părintele Zenovie Pâclişanu, membru al Academiei Române, istoric, diplomat şi secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia, un nume important al Marii Uniri. Din păcate, și acesta a fost arestat, în 1949, și deși a supraviețuit torturilor de la Sighet, a decedat în 1958 în închisoarea de la Jilava.

Ca multe alte lăcaşe de cult greco-catolice, în ceea ce cunoaştem astăzi drept cea mai mică catedrală din lume a funcționat în perioada 1948-1990 o parohie ortodoxă. La scurt timp după revoluţia din 1989, credincioşii greco- catolici din Capitală au reînființat parohia Sfântului Vasile cel Mare și au cerut revenirea în biserica de pe strada Polonă. Deși restituirea a fost promisă de BOR în cel mai scurt timp, aceasta a fost amânată mai bine de un deceniu şi jumătate. În cele din urmă, Parohia Română Unită cu Roma „Sfântul Vasile cel Mare” din Bucureşti, a reintrat în posesia bisericii pe 28 decembrie 2006, iar pe 4 mai 2008 aici a avut loc ceremonia de instalare a noului episcop-vicar de București, și anume Mihai Frăţilă, în cadrul unui eveniment la care au asistat peste 2.000 de persoane.

De asemenea, în 2014 aici a fost instalat în funcție primul episcop al Eparhiei Sfântul Vasile cel Mare de Bucureşti, cu teritoriul canonic peste Capitală, Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Din punct de vedere al lucrărilor de consolidare, în perioada 2011-2013 catedrala a fost consolidată şi restaurată complet, după ce în perioada comunistă a suferit în urma cutremurelor şi a nepăsării autoriăților, astfel că mare parte dintre decorațiunile interioare inițiale au fost mult prea deteriorate pentru a fi salvate. Din fericire, aici au fost repictate, conform proiectului original, patru scene importante din viața Sfântului Vasile.” SURSA


TURISM: Fața nevăzută a realității din Zanzibar


INSIDER: „Zanzibar este un arhipelag de lângă coasta de est africană, fiind alcătuit din insula principală cu acelaşi nume (Zanzibar sau Unguja se citește Unguudṣa) având suprafața de 1.658 km² şi în nord insula Pemba cu 984 km².

Zanzibar este un teritoriu autonom ce aparține de Tanzania fiind compusă din Tanganika şi Zanzibar. Capitala a preluat denumirea insulei principale -Zanzibar City fiind renumită pentru oraşul vechi, Stone Town.

Populația insulei, aproape un milion de locuitori, fiind alcătuită din africani, indieni, perşi şi arabi. Din punct de vedere religios 98% sunt musulmani, limba oficială fiind kisuaheli sau swahili, o limbă din familia bantu (orginară din regiunea Congo) foarte răspândită în Africa de est. Mai există o minoritate de cca 10 000 de Kharidjiten (popor cu care au fost conflicte la alegerea califului). Problemele şi conflictele politice din Zanzibar sunt generate de tendința arabă de a constitui un stat islamic independent de Tanzania. O excursie în Zanzibar din România (chartere zilnic + 7 nopți cazare) are un preț care pornește de la 1100 € – 1550 €.

ARHIVĂ: FREDDIE MERCURY, ZANZIBAR: Primul muzeu, casa copilăriei lui Farrokh Bulsara înainte de a deveni legendă mondială


SYDNEY: „Natură moartă cu piatră și mașină”, sculptură de Jimmie Durham. O stâncă de 3 tone aruncată pe un Ford Fiesta, (diz)armonie între natura implacabilă și creația umană!


INSIDER: „Operă de artă grozavă amplasată în sensul giratoriu o puteți vedea din toate direcțiile și fiind în zona The Rocks este pe măsură. Este ca și cum ai spune „ai grijă unde parchezi” sau „parchează cu grijă”. Cred că reprezintă natura și obiectele create de om care se ciocnesc şi poate că nu trăiesc împreună atât de armonios. Unul dintre lucrurile mărunte despre Sydney pe care nu le uit niciodată.

„Still Life with Stone and Car” este o instalație de artă/sculptură creată de artistul american Cherokee Jimmie Durham în 2004 pentru Bienala din Sydney. Inițial, această piesă a fost concepută ca artă de performanță, iar roca masivă de trei tone a fost aruncată dintr-o macara pe hatchback-ul Ford Fiesta roșu din 1999 în fața unei mulțimi mari de privitori de la Opera din Sydney în iunie 2004. Înainte ca piatra să cadă de pe macara, Durham a pictat o faţă pe ea.

Toate numerele de înmatriculare şi accesoriile cromate au fost apoi îndepărtate pentru a face identitatea maşinii mai obscură. Maşina şi piatra au fost apoi mutate la locația lor permanentă pe un sens giratoriu din zona Walsh Bay, ca parte a unui Sculpture Walk în aer liber finanţat de Transfield.

Jimmie Durham şi soția au fost să cumpere maşina de-a lungul Parramatta Rd în Sydney, criteriul său în alegerea ei a fost acela că trebuie să fie roşie, de preferat făcută local, între 5.000 $ lși 10.000 $ și să poată susține o greutate de două tone căzută pe acoperişul său!!! Ford Festiva pe el a ales-o a avut un preț de 8.995 $, iar prețul stabilit a fost de 7.800 $, plătit de Bienala din Sydney.

Jimmie Durham s-a născut în 1940 în Washington, Arkansas din părinți indieni Cherokee. La începutul anilor 1960 a activat în teatru, spectacol și literatură în Mişcarea pentru Drepturile Civile din SUA. Prima sa expoziție de artă solo a avut loc în Austin Texas în 1965.

În 1969 s-a mutat la Geneva, dar s-a întors în SUA în 1973, înainte de a se muta în Mexic în 1987, iar apoi în Europa în 1994. Jimmie Durham a fost activist în Mişcarea Indiană Americană din SUA în perioada 1973-80. A fost director al Consiliului Internațional al Tratatului Indian şi reprezentant la Organizația Națiunilor Unite. Era frustrat de apatia guvernului SUA și promisiunile încălcate în ceea ce privește reconcilierea cu nativii americani.

Durham este destul de nomad şi a trăit în multe oraşe din întreaga lume, inclusiv New York, Bruxelles şi Berlin. Lucrările sale au fost prezentate în multe centre de artă, bienale şi muzee din întreaga lume. ” SURSA

ARHIVĂ: ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris


BUZLUDZHA, BULGARIA: Monumentul Partidului Comunist Bulgar, OZN-ul „suspendat” la 1432 metri altitudine, în inima țării


INSIDER: „Edificiul comunist Buzludja, o „farfurie zburătoare din beton” amplasată pe vârful muntelui cu acelaşi nume. Inaugurată în 1981 drept simbol al socialismului triumfător, această incintă circulară uriaşă, ce poate găzdui în acelaşi timp

patru sute de vizitatori, se înalţă încă semeaţă pe soclul său, la peste 1.400 de metri deasupra nivelului mării, în inima Bulgariei, în Munţii Balcani. În prezent, în reabilitare. 🇧🇬SURSA

N.R.: „Casa Monumentului Partidului Comunist Bulgar (Monumentul Buzludzha) a fost construită pe Peak in Buzlud, centrul geografic al Bulgariei de către guvernul comunist bulgar şi inaugurat în 1981 pentru a comemora evenimentele din 1891, când un grup de socialiști condus de Dimitar Blagoevs- au adunat în secret în zonă pentru a forma o mişcare socialistă organizată care a dus la înfiinţarea Partidului Social Democrat Bulgar, un precursor al Partidului Bulgar.

La Buzludzha, situată la 250 km de Sofia (și 250 km de București!) se poate ajunge pe două drumuri laterale de la Shipka Pass, fie un drum de 16 km de la Kazanlak în sud, fie un drum de 12 km de la Gabrovo pe partea de nord a muntelui.

Din exterior se vede o structură de beton în formă de farfurie zburătoare de dimensiuni enorme şi un obelisc de 70 de metri înălțime cu câte două stele pe fiecare parte și care pe atunci erau din sticlă roșie. Dacă intri în interior poți ghici luxul cu care a fost decorat, atât coridoarele, cât şi sala principală de congrese, aproximativ 937 de metri pătrați de mozaic înfăţişând teme comuniste sovietice şi bulgare care sunt păstrate în stare bună, iar pe cupolǎ iese în evidenţă simbolul tipic comunist, secera și ciocanul și sloganul „Proletari din toate țările uniți -vă!”, care, în ciuda deteriorării generale a clădirii, pare să rămână intactă. La fabricarea lor au fost folosite 35 de tone de sticlă de cobalt. O cincime au fost deja distruse din cauza vechimii, a deteriorării cauzate de vreme şi a vandalismului.

Construcţia monumentului a început la 23 ianuarie 1974 sub conducerea arhitectului Georgi Stoilov, fost primar al Sofia și co-fondator al Uniunii Arhitecților din Bulgaria. Vârful a fost nivelat într-o fundaţie stabilă folosind TNT, reducând înălţimea muntelui de la 1.441 de metri la 1.432 de metri. Peste 15.000 de metri cubi de rocă au fost îndepărtaţi în acest proces. Monumentul a fost construit la un cost de 14.186.000 leva, echivalentul a 35 milioane USD în prezent.

Monumentul exemplifica arhitectura futuristă comună multor clădiri comuniste construite de stat, aproape 6.000 de muncitori, printre care cei mai buni 20 de artişti bulgari ai vremii care s-au ocupat de bogata decorațiuni interioare. Monumentul a fost deschis la 23 august 1981. La ceremonia de deschidere, liderul comunist bulgar Todor Jivkov a anunțat:

„Sunt onorat să mă aflu în poziția istorică de a deschide Casa- Monument a Partidului Comunist Bulgar, construită în cinstea realizărilor lui Dimitar Blagoev și asociaților săi, care în urmă cu 90 de ani au pus bazele Partidului Marxist revolutionar din Bulgaria. Căile care duc aici – spre legendarul Vârf Buzludzha, aici, în Stara Planina, unde primii marxişti au venit pentru a continua lucrarea de iubire sfântă şi pură, începută de scriitorii şi filosofii socialişti ai Bulgariei – să nu cadă niciodată în paragină. Să vină aici generație după generație a Bulgariei socialiste și comuniste, să se închine în faţa faptelor și faptelor celor care au venit înainte; cei care au trăit pe acest pământ și au dat tot ce aveau națiunii lor. Lăsaţi-i să simtă acel spirit care ne înnobilează și pe măsură ce empatizăm cu ideile și visele strămoşilor noștri, așa că permiteți-ne să experimentăm aceeași emoție astăzi! Slavă lui Blagoev și adepților săi; acei primi discipoli ai socialismului bulgar, care au semănat semințele nemuritoare ale Partidului Comunist Bulgar de astăzi în sufletul public!”

Toată întreţinerea s-a încheiat odată cu căderea comunismului în 1989, iar clădirea rămâne închisă publicului din cauza pericolelor structurii slăbite. Proiectul Buzludzha a contribuit la începerea lucrărilor de conservare a monumentului, cu scopul eventual de a crea un centru de interpretare pentru istoria bulgară.” DETALII

Locația a fost aleasă în mai multe filme și videoclipuri printre care și „Riddles” al trupei olandeze de rock Kensington din 2015, filmat în întregime acolo.


MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE: ”DACIA-Ultima frontieră a romanității”, cele mai importante artefacte, inclusiv preromane (!), găsite în România. În premieră, Muzeul Național de la Chișinău!


INSIDER: „La Muzeul Național de Istorie a României din București s-a deschis o expoziție fabuloasă de arheologie. Bine, titlul e discutabil și nu reflectă complexitatea expoziției: ”DACIA-Ultima frontieră a romanității. Dar nu pentru titlu vă recomand venirea la expoziție. Cele mai frumoase și mai importante artefacte descoperite pe teritoriul

României și Republicii Moldova (!) au fost adunate și expuse în această expoziție-eveniment. O parte din aceste obiecte au călătorit și la Madrid anul trecut. Dar MNIR adunase dinainte de Madrid, de la toate muzeele regionale de istorie, o mulțime de piese arheologice deosebit de valoroase, și care n-au ajuns în selecția pentru Spania. Dar care, alături de cele întoarse de la Madrid, au stat la baza acestei expoziții.

Nu mai zic că este peste prima oară când Muzeul Național de la Chișinău trimite în România câteva piese excepționale.

Expoziția acoperă circa 1000 de ani de istorie, de la Prima Epocă a Fierului, sciți, traci (geți), primii greci, celți, daci, bastarni, romani, creștinismul, goți, așa numiții „daci-liberi”, gepizi. Expoziția se încheie în sec 6 d.Ch. Textele scrise de specialiștii muzeului sunt foarte bune, foarte echilibrate și s-a renunțat la etnocentrismul „geto-dacic” promovat în trecut. Geții și dacii, ca și grecii sau romanii sunt doar niște neamuri care și-au lăsat urmele pe pământurile noastre.

Neamuri care s-au influențat reciproc, mai mult sau mai puțin, fără să fie unii mai minunați decât alții, doar fiindcă pe unii i-am ales să fie „strămoșii noștri” iar pe alții nu. Toate, dar absolut toate piesele arheologice expuse sunt ”best of the best”. Veniți să le vedeți fiindcă este o ocazie într-o viață să ai șansa de a vedea toate aceste obiecte adunate laolaltă.

Titlul expoziției nu acoperă decât vreo 400 de ani (din 1000 cât acoperă expoziția) și geografic doar o parte mică din teritoriul prezentat. Mai mult de jumătate din artefacte sunt preromane…

PS – Expoziția va fi deschisă până în martie 2023. Muzeul e închis luni și marți. ” SURSA

N.R.: Adresa Calea Victoriei nr.12, București. Program de vizitare miercuri – duminică 09-17. Bilete: 22 lei / adulți, 11 lei pensionari, 5.5 lei elevi și studenți

ARHIVĂ: RĂDĂCINI: Bijuteriile de familie ale României, adânc îngropate în noi. „Îşi scot strămoşii degetele-afară!” OXO LECȚIA DE ISTORIE VIE: Dacă tot avem „Străzi Deschise”, dacii și romanii s-au luptat în fața Muzeului Național de Istorie al României


„BUCUREȘTI AFECTIV”, IOR: Cei care se plimbă liniștiți prin parc se pot transforma în Zmei, Căpcăuni sau Știma Apelor scanând un cod QR!


INSIDER: „XR Month propune explorarea patrimoniului cultural în realitate augmentată printr-o expoziție interactivă de artă digitală în aer liber, inspirată din folclorul românesc și din mitologiile altor culturi. Conceptul creează un nou tip de explorare a oraşelor și al patrimoniului și este primul și cel mai mare festival de realitate augmentată din România.

Cele mai fascinante și cunoscute creaturi din folclorul românesc și din mitologiile altor culturi prind viață pentru prima dată în realitate augmentată într-o colecție de filtre 3D și filtre faciale accesibile pe Instagram. XR Month – BestiAR a început la Timișoara, ediția de anul acesta continuă în cadrul programului „Bucureștiul Afectiv” până pe 15 noiembrie în Parcul I.O.R, zona Rosarium, cea apropiată de intrarea dinspre Baba Novac, intersecţie cu Câmpia Libertății. Vizitatorii pot descoperi 15 creaturi inspirate din folclorul românesc și din mitologiile altor culturi, reinterpretate de artiștii români în cadrul a două secțiuni: Secțiunea Freestyle – Ielele, Zmeul, Blajinii, Pricoliciul și Balaurul prind viață în parc, sub formă de filtre 3D. Secțiunea Open Gallery – Parcul devine o scenă care transpune în ilustrații prin intermediul filtrelor faciale, transformând participantul într-una dintre cele mai cunoscute creaturi folclorice: Balaurul, Solomonarul, Pricoliciul, Ielele, Zmeul, Căpcăunul, Floarea Dragostei, Știma Apei, Şoimul sau Mavka.

ZMEUL – Un personaj puternic de dimensiuni impresionante, zmeul se hrăneşte cu carne de om, atacând satele pentru a-și obține hrana. Acoperit de blană şi cu gheare, răpește uneori și domniţe pentru a le lua de soție. Zmeul are un buzdugan cu puteri magice, pe care îl aruncă în față și care îi prevestește sosirea. Buzduganul este. de altfel, şi arma sa preferată în luptă.

FLOAREA DRAGOSTEI – O plantă cu proprietăți magice, cu frunze în formă de lance și flori roz purpurii. Pentru a afla dacă doi tineri îndrăgostiți se vor căsători, se plantau într-un colt ferit al grădinii două fire, unul pentru băiat şi altul pentru fată. Apropierea sau îndepărtarea celor două tulpini de Floarea Dragostei prezicea dacă tinerii cărora le-au fost menite se vor căsători sau nu.

IELELE sau RUSALIILE – Zâne foarte puternice, cărora nu le place ca oamenii să le rostească numele reale. Potrivit folclorului, acestea zboară de Rusalii pe deasupra pădurilor sau dansează în grădini şi luminişuri, dar sunt văzute doar de cei curați la suflet. lelele pot fi blânde cu cei care le ies în cale, dar pot fi rele şi neîndurătoare cu oamenii răi, aruncând blesteme asupra lor.

CAPCAUNUL- Monștru care se hrănește cu carne de om. Înfățișarea lor diferă în funcție de zona țării. În centrul Moldovei, de exemplu, sunt niște oameni mici, negri şi cu nasul turtit. În alte zone au cap de câine, cu un ochi în frunte și un altul la ceafă. Căpcăunii trăiesc în peşteri şi păduri şi au venit dinspre Răsărit pentru a pustii pământul.

SOLOMONARUL – Numit după înțeleptul rege biblic Solomon, solomonarul este un vraci sau un mag care poate stăpâni balauri și poate aduce ploaia sau grindina. După o ucenicie de 7 ani, în care a citit toate cărțile din lume, acesta colindă satele, îmbrăcat sărăcăcios. Foloseşte formule magice pentru a scoate balaurii din lacuri, apoi îi încalecă, pornind în zbor spre locul unde vrea să abată ploaia.

ȘTIMA APEI – Personaj mitologic feminin, Știma Apei este descrisă fie ca o femeie înaltă, îmbrăcată în alb. care sălăşluieşte în apă, fie ca o sirenă, jumătate om şi jumătate peşte. lese din apă în nopțile cu lună plină şi se plimbă pe uliţe. Dacă nu e deranjată, nu face niciun rău nimănui. Dacă nu este lăsată în pace, însă, poate blestema omul, urâţindu-l sau ducându-l la înec.

PRICOLICIUL – Om care se poate transforma în lup, fie benevol, fie din cauza unui blestem sau a unei muşcături de la un alt pricolici. Legenda spune că aceste ființe intră în haitele lupilor, alături de care ucid alte animale sau chiar oameni.

BALAURUL- Şarpe uriaș înaripat, cu şapte capete, gheare ca de leu şi care scoate flăcări ucigătoare pe nări. Se hrăneşte cu carne de om, pe care îl poate înghiți cu tot cu cal. În unele basme păzeşte aurul și nestematele pe fundul unor prăpăstii, în altele locuiește printre nori, unde produce ploi torențiale şi grindină.

BLAJINII – In mitologia română şi basarabeană, Blajini sau Rohmanii („cei blânzi/cu inimă bună”) sunt oameni care nu mai sunt printre noi, dar care locuiesc în „lumea cealaltă” – o imagine în oglindă a lumii noastre. De Paștile Blajinilor, credincioșii vizitează mormintele rudelor şi apropiaților și îşi împart bucate rituale proaspete pentru un ospăt simbolic cu cei morti

Inspirația pentru lucrarea AR este imagistica populară a crucilor cimitirului de la Săpânța, care prezintă într-un mod sugestiv viața și moartea celor plecați dintre noi, deveniti blajini.

MAVKA – Personaje din folclorul ucrainean care au înfăţişarea unor femei frumoase, cu păr lung. Legenda spune că nu au reflexie în apă şi nici umbră. Acestea trăiesc în grupuri, în păduri sau în peşteri, lubesc florile, pe care le poartă în păr și pe care primăvara le plantează pe munte, pentru a atrage tinerii bărbați. Întâlnirea cu ele le poate fi fatală acestora deoarece Mavka îi pot gâdila până la moarte.

ȘOIMUL – Personaj din folclorul ucrainean, şoimul poartă eroul basmului în zbor dintr-o lume în alta şi îl salvează din lumea de dincolo. După ce a fost hrănit trei ani la rând de erou, pentru a se înzdrăveni, şoimul îl conduce spre Oul Magic. Odată spart, din Oul Magic se revarsă herghelii de cai, cirezi de vaci şi păsări de curte, aducându-i bogăție eroului.”

Explorarea filtrelor se realizează integral pe Instagram. Pentru aceasta, se poate deschide codul QR de pe marcajele XR Month și urma pașii afișați pe ecran. Este indicat ca aplicația Instagram să fie actualizată cu ultima versiune disponibilă INSTRUCȚIUNI


BRITISH MUSEUM: 200 de ani de la decodarea hieroglifelor. The Rosetta Stone, cel mai vizitat artefact din imensa colecție a Egiptului antic!


INSIDER: „The Rosetta Stone este cel mai vizitat artefact din imensa colecție a Egiptului antic găzduită de British Museum.
Nu e prima dată când o văd, dar așa cum recitesc unele cărți, la fel obișnuiesc să mă întorc și prin muzee.
Acum este „centrul” în jurul căruia este organizată o istorie a hieroglifelor, de la începuturi până la decriptare.
Ea e la fel, dar eu sunt alta.
Mi-am amintit că la primul curs de ebraică biblică, minunata noastră profesoară Madeea Axinciuc ne-a adus o hartă cu hieroglifele egiptene din care au evoluat apoi limbile semitice.
Hieroglifele sunt semne cu sens fonetic sau conceptual.
Piatra din Rosetta, numită după numele orașului egiptean în care a fost escavată de ofițerii lui Napoleon Bonaparte, în timpul expediției sale în Egipt ( țineți minte cum spunea, nu? „Vom muri aici sau ne vom întoarce mai mari ca anticii!”), a ajuns în mâinile englezilor și de sute de ani este expusă la British Museum.
Ea este însă „piatra de temelie” a decodării cu care au fost citite hieroglifele. Primul care a încercat a fost englezul Thomas Young, dar cel care a reușit cu adevărat să „deschidă” nu doar un cod, ci un întreg limbaj a fost francezul Champollion. Așa a fost posibilă citirea ulterioară și înțelegerea inscripțiilor de acum 3000 de ani.

Pe piatră este scris în trei limbi diferite, hieroglifică, demotică și în greaca veche, un edict emis de consiliul preoților din Egipt, la 27 martie 196 î.H. dedicat regelui Ptolemeu al V lea Epifanul, care aniversa un an de la încoronare.” SURSA

„The Rosetta Stone a rămas la British Museum din 1802. A fost ascunsă într-un subsol în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a făcut o singură călătorie la Paris, în 1972, poposind la Louvre pentru o scurtă perioadă. Presa a scris atunci că francezii se pregătesc să fure acest artefact, ceea ce nu s-a întâmplat, dar iată ce istorie lungă au fake-news-urile. Criticii arătau că portretul savantului Jean Francois Champollion, care a decodat întregul limbaj al hieroglifelor și textul integral al Rosettei Stone, este mai mare decât al englezului Thomas Young, care a dat cheia decodării limbajului. În realitate, portretele aveau aceleaşi dimensiuni.

În expoziția de la British Museum, care aniversează 200 de ani de la decodarea hieroglifelor sunt expuse (N.R.: până pe 19 februarie 2023) 240 de obiecte, inclusiv un papirus vechi de 3000 de ani din Cartea morţii.” DETALII

ARHIVĂ: KARNAK: În Marele Templu, Sala Hipostilă are o suprafaţă de 6.000 metri pătraţi. Notre Dame din Paris și catedrala St.Paul din Londra ar fi pierdute între pereţii lui!


MUZEUL LITERATURII ROMÂNE: Altar de „Ziua Morților” / „Dia de Muertos” dedicat scrimerei Ana Pascu și scriitorilor mexicani David Huerta și Dolores Castro


INSIDER: „„Eroii cu mască nu mor niciodată! Doamna Ana Pascu va trăi prin oamenii pe care i-a inspirat şi prin tot ceea ce a lăsat moştenire scrimei şi sportului românesc, scrimei mondiale.” (Federația Română de Scrimă)

Peste 120 de români și mexicani au participat la inaugurarea altarului de Ziua Morților și la vernisajul expoziției Valeriei Voicu, „Mexic – el Pueblo del Sol”. Anul acesta, Ambasada Mexicului în România a închinat altarul scrimerei Ana Pascu și scriitorilor mexicani David Huerta și Dolores Castro.

Evenimentul a avut loc pe 2 noiembrie, la sediul MNLR din str. Nicolae Crețulescu nr. 8. Altarul și expoziția pot fi vizitate de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00, până în 14 noiembrie 2022. Intrare 10 lei/ adulți, 5 lei/ elevi, studenți, pensionari; gratuit copii sub 7 ani. FOTO: Dan Vatamaniuc” SURSA

N.R. „Ziua Morţilor este o tradiție mexicană sărbătorită pe 1 și 2 noiembrie în care este onorata memoria morților. Ea a apărut ca un sincretism între sărbătorile catolice (în special Ziua Tuturor Sufletelor şi Ziua Tuturor Sfinților), precum şi diferitele obiceiuri ale poporului indigen din Mexic. Este de obicei asociat cu alte sărbători precum Halloween sau Halloween, deși în realitate diferă mult de el.” DETALII

„Ana Pascu (Ana Ene-Derşidan, n. 22 septembrie 1944 – d. 6 aprilie 2022) a fost o scrimeră română. A câştigat Campionatul Mondial pentru juniori din 1963 de la Gent. Apoi și-a făcut o carieră strălucită la seniori: a cucerit șapte medalii la Campionatul Mondial și a participat la Jocurile Olimpice de cinci ori, câştigând două medalii de bronz Mexico 1968 și München 1972. Datorită rezultatelor sale, a fost declarată „maestru emerit al sportului”. A condus Federația Română de Scrimă din 1982 până la 2013, anul în care a decis să nu mai candideze pentru un mandat nou și să predea ştafeta lui Mihai Covaliu, fostul campion olimpic și antrenorul lotului național de sabie.” DETALII

ARHIVĂ: MUZEUL POEZIE(I), IAȘI: Muzeu postmodern, ludico-ironic, cu un limbaj „foarte” contemporan, original şi unic în România!


MUZEUL AUREL VLAICU: „Cel dintâi sburător al Ardealului, biruitorul văzduhurilor prin aeroplanul care era propria lui invenție și construcție”


INSIDER: „Muzeul Memorial „Aurel Vlaicu” este un muzeu judeţean din satul Aurel Vlaicu nr. 177, situat la 10 km de orașul Orăștie. Muzeul a fost înființat în 1952 de Muzeul Judeţean Hunedoara în apropierea casei în care a trăit Aurel Vlaicu şi familia sa. Adăposteşte o colecție de obiecte legate de activitatea de aviator şi inventator a lui Aurel Vlaicu (1882-1913). Colecția cuprinde: un gramofon, un magnetofon, membrane de telefon, un cazan cu aburi construit de Vlaicu, schițele de proiect referitoare la invenții personale. Program de vizitare marți – duminică 9-17. Intrare 20 lei. DETALII

N.R.: Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara – d. 13 septembrie 1913, Băneşti, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române şi mondiale. În cinstea lui, comuna Binținţi se numeşte astăzi Aurel Vlaicu. A fost elev al liceului reformat „Kocsárd Kún” din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”, luându-și bacalaureatul în 1902 la actualul Colegiu Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

Și-a început studiile inginereşti la Universitatea Tehnică din Budapesta, studii pe care le-a continuat la Technische Hochschule din München, obținând diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim.

În 1908 se întoarce la Binținți unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna anului 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit 40 piloți din 7 țări (printre care şi Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii). La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II, s a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare că din cauza unui atac de cord. Este înmormântat în cimitirul Bellu din București.

„În această casă românească sa născut la 1882 cel dintâi sburător al Ardealului. AUREL VLAICU. biruitorul văzduhurilor prin aeroplanul care era propria lui invenție și construcție. Pătruns de necesitatea istorică a desfinţării graniței dintre frati, El a indicat ca un înainte-mergător drumul pe care aveà să-l urmeze natiunea română la 1916 pentru biruința şi infăptuirea aspirațiunilor ei seculare. Mucenic al ideii de intregire şi desrobire națională El a sfințit cu sângele tinereții sale, in 1913, începutul acestui drum de mântuire.

În veci să fie binecuvântată amintirea lui şi a neamului din care a odraslit! Astra-Orăştie, 8 lunie-1925. Liceul, Aurel Vlaicu” Orăştie.” FOTO

ARHIVĂ: MUZEUL AVIAȚIEI: „Timp de 16 ani a „zburătăcit” de colo-colo, în corturi de campanie!”


LILIAN THEIL, 90 ANI: „O bătrână care zâmbeşte”, broderii anarhiste, cea mai exotică apariție de la Art Safari ediția 10!


Inger ambiguu. Revelatie post-revolutionara

INSIDER: „Lilian Theil (N.R.: nascută 1932, Braşov), broderii anarhiste. Bătrânica asta de 90 de ani din Sighişoara mi se pare cea mai exotică apariție de la ediția asta Art Safari. Nepoata lui Alexandru Obregia, psihiatrul.” SURSA

N.R.:”Lilian Theil participă cu o retrospectivă importantă retrospectivă importantă – ‘O bătrâna care zâmbeşte” în Art Safari 2022 ediţia 10, pavilionul de artă contemporană. Este cea mal importantă expoziţie a artistei de până acum.” Artista s-a reapucat de artă la o vârstă la care alţii se gândesc la pensie şi încă lucrează la cei 90 de ani ai săi, în casa ei din Sighişoara. Nu cu pensula, ci cu… acul, folosind hainele pe care nu le mai poartă.

Calul. La batranete totul se restrange intr-un singur punct.

Ideea creației artistice pe suport textil i-a venit şi de la situația că, înconjurată fiind de nenumărate cârpe” – ale mamei și soacrei, ale saşilor care emigrau și care au lăsat în urma lor întregi garderobe – doamna Theil nu iubește să cumpere haine. A ales cusutul şi pentru că nu i s-a părut cătuşi de puțin util să „să stea ore în şir în faţa unui şevalet, să obosească”. A preferat să fie aşezată în fotoliu unde să mediteze, să coasă complexe şi rafinate opere de artăpe suport textil și să privească serialul preferat „Furtuna Dragostei”. DETALII

Art Safari ediția 10 are loc până pe 11 decembrie la Palatul Dacia România,

Cu ultima rasuflare, tot mai rup o floare

str. Lipscani 1820. Program vizitare joi, vineri, sâmbătă, duminică 12:00-21:00. Tururi de noapte vineri și sâmbătă 22:00 01:00.

„S-au schimbat prioritățile”. Vedem 3 duhuri rele: al banilor, vanității și excesului de călătorii.”

ARHIVĂ: ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic!


TRASEU CICLOTURISTIC: Valea Cormaia – Raiul cascadelor din Munții Rodnei, în 14 km!


INSIDER: „În curând, cu bicla pe traseul cicloturistic ”Valea Cormaia – Raiul cascadelor din Munții Rodnei”. Administrația de la Romsilva – Parcul National Muntii Rodnei împreună cu Asociația ECO RODNA au marcat traseul cicloturistic pe Valea Cormaia, cu simbolul ”omulețului portocaliu pe bicicletă”, iar traseul pornește de la confluența Văii Cormaia cu Someșul Mare și ajunge în interiorul Parcului Național Munții Rodnei, respectiv ”La Urdeie”. Panourile informative instalate vin în ajutorul turiștilor.

Pe cei 14 km ai săi, traseul oferă turiștilor un ansamblu peisagistic divers:
🔺numeroase cascade spectaculoase (Cheilor, Cucului etc.)
🔺ansamblu monahal Cormaia, cheile Cormăii, Farmecul Pădurii
🔺 diversitate floristică și faunistică ridicată
🔺 habitate ripariene remarcabile
🔺 păstrăvării cu posibilitatea de servire a mesei
🔺 pensiuni montane

Traseul cicluturistic este realizat în cadrul proiectului intitulat ”Aniversarea a 90 ani de existență a rezervației Pietrosu Mare prin implicarea micilor artizani ai naturii” finanțat de

Fundația pentru Parteneriat și MOL România, având ca parteneri: Primăria Sângeorz-Băi, Școala Gimnazialӑ ”Artemiu Publiu Alexi” Sângeorz-Bӑi, Liceul Teoretic ”Solomon Haliță” Sângeorz-Bӑi, Asociația Rădăcinilor Străbune din Maramureș și Școala Gimnazială ”Iustin Ilieșiu” Anieș.” SURSA


HALLOWEEN LA CRAIOVA: Monitorizarea pulsului, probă eliminatorie în Lumea de Dincolo din Grădina Botanică


INSIDER: „Lumea de Dincolo” este o alee cu tematică horror în Grădina Botanică din Craiova, inaugurată anul trecut, presărată cu sculpturi din lemn realizate de carverul Gabi Rizea.

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii.

Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deşi în unele țări data sărbătorii variază – de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creştinismul occidental – catolic şi protestant, deoarece în aceste culte creştine ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie.

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând,,Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări Halloween este serbat prin parade și carnavaluri. DETALII

ARHIVĂ: HALLOWEEN 2020: „Problemele simple de acces la Educație cu care se confruntă elevii și profesorii sunt horror!” OXO HALLOWEEN: Accident pe DN 13. Era ceață! OXO PUMPKIN FESTIVAL: Cel mai mare zid din Europa care alungă spiritele rele din casele bucureștenilor OXO FUGA DE STRIGOI: „Dedic medalia profilor de sport care m-au considerat un antitalent fară speranţă!” OXO HALLOWEEN: Cea mai mare plăcintă cu dovleac. Recordul fără adresă din comuna Voluntari!


CĂPLENI, JUDEȚUL SATU MARE: La subsolul Mănăstirii Franciscane Sf. Anton, în cripta Karolyi sunt 36 de sarcofage cu membrii aceleiași familii nobile. Primul din 1653, ultimul din 2010!


INSIDER: „Dacă ajungi la Carei, trebuie să treci neapărat și pe la Căpleni. Locul unde, la subsolul Mănăstirii Franciscane Sf. Anton, se găseşte cripta familiei Karolyi.

Aici găsim 36 de sicrie cu membrii aceleiași familii nobile care stau aliniate de zeci de ani. Unul dintre cel mai vechi sicrie este al nobilei doamne Lapispataki Seghnyei Borbala, decedată în 1653, iar cel mai recent al grofului Karolyi Imre, decedat în 1943. Totodată, 2 inimi îmbălsămate stau în cupe de argint. Oriunde au murit în lume, reprezentantii familiei Karolyi, au fost aduși și înmormântaţi aici, la Căpleni.” SURSA

N.R.:: „Ansamblul monumentului „Sfântul Anton de Padova” este unul dintre cele mai importante obiective turistice din județul Satu Mare, se află în centrul localității Căpleni (Strada Principală, nr 495), situată la patru kilometri nord-est de Carei. Este compus din trei clădiri mai importante: biserica și mănăstirea franciscană „Sfântul Anton de Padova”și mausoleul lipit de latura estică a bisericii, folosit ca loc de înmormântare al familiei Károlyi.

Conform însemnărilor istorice, prima biserică și mănăstire din Căpleni a fost construită încă în secolul XI-lea şi aparținea călugărilor benedictini. Prima biserică cu hramul „Sfântului Martin” era patronată de familiile din neamul Kaplony, din care făcea parte și familia Károlyi. Ultimul document medieval despre mănăstire, datând din 1479, menționează că biserica este de dimensiuni mari și are două turnuri. Pe parcursul secolului al XVI-lea, mănăstirea este părăsită, iar clădirea bisericii începe să se degradeze.

Alexandru Károlyi (1668-1743), descendent din neamul Kaplony, care franciscanilor în anul a dăruit mănăstirea 1711, a inițiat reconstruirea edificiului. Lucrările de restaurare ale mănăstirii s-au extins pe o perioadă lungă de timp, întrucât primul călugăr franciscan a ajuns aici abia în 1719. În timpul lucrărilor de restaurare, biserica medievală cu două turnuri și trei nave absidate a suferit modificări nesemnificative. Lângă latura sudică a bisericii a fost realizată o nouă criptă pentru familie, care o înlocuia pe cea originală, situată în fața altarului, în nava centrală. Restaurarea bisericii a fost finalizată în 1740. Cutremurul din 1834 a afectat grav biserica.

Reconstruirea edificiului în stil romantic, după planurile lui Ybl Miklós, s-a realizat între 1842– 1847. Contele Alexandru Károlyi a înlocuit hramul iniţial al bisericii, Nașterea Domnului, cu cel de Sf. Anton de Padova. Noua criptă din spatele altarului a fost reamenajată în stil roman cu planul în formă de cruce, care dă impresia unui mausoleu paleocreştin. Rămăşiţele pământeşti ale membrilor familiei Károlyi au fost strămutate în noua locaţie.

Sarcofagele din criptă se împart în patru categorii: cele mai vechi au fost confecţionate din bronz la Bratislava în 1600 şi au fost decorate cu imagini pictate de un meşter anonim. S-a păstrat un singur sarcofag de acest tip. Cele din a doua grupă au fost realizate în prima parte a anilor 1600, probabil tot la Bratislava. Acestea sunt deja sicrie triple asemănătoare celor din cripta imperială. Sarcofagele realizate la sfârşitul anilor 1700 sunt tot triple, realizate la Bratislava. Acestea au ornamentație bogată și seamănă foarte mult cu sicriele împărătești din Viena, exteriorul lor fiind placat cu cupru, bogat ornat basoreliefuri. Tibor Károlyi cu a renovat inclusiv cripta în 1892. În 1898, a fost adusă în criptă crucea realizată de Pietro Bazzanti din marmură de Carrara.

În prezent, în criptă, 36 de membri ai familiei Károlyi își dorm somnul de veci. Aici mai există și două urne cu inima lui Károlyi Antal și cu inima soției lui Iosif Károlyi. Ultima înmormântare a fost în 2010, când cenușa contesei Consuelo Károlyi, decedată in 1976 la Geneva, a fost depusăîn locul unde urmau să ajungăși rămăşiţele ultimului deținător al titlului de conte, Lajos Károlyi, decedat în 2009 în Brazilia. Dacă ajungeți la mănăstire merită neapărat să aveți în vedere fragmentele mobilierului în stil baroc, picturile în ulei pe pânză reprezentând stațiile Calvarici şi, în special, sarcofagele de bronz din cripta familiei, pe care mai pot fi observate urmele gloanțelor rămase în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

În criptă se află blazonul original al familiei Károlyi, cusut cu fir de în anul aur, 1791. Să vizitați și muzeul călugărilor franciscani şi biblioteca din incintă, care conține o colecție deosebită de cărți rare. E un loc fascinant, care te îmbie la o călătorie în timp.

Se spune că de aici, de la mănăstire, ar exista o trapă prin care se poate coborî în subteranele bisericii, iar, de aici, un tunel ar duce până la castelul din Carei, reşedinţa familiei Károlyi, timp de mai multe sute de ani. Biserica poate fi vizitată pe bază de programare telefonică prealabilă.

Bilet: 10 lei/ adult; 5 lei/ copil; Gratuit copiilor cu vâsta până în 7 ani.” DETALII

ARHIVĂ: MINTEA DE PE URMĂ: Sașii repatriați nu vor să-și petreacă „veşnicia” în „ţara făgăduinţelor” ci în „ţara suferințelor” pentru că acolo a fost fericirea lor. Acasă!


RADAR FESTIVAL: Cel mai amplu festival al noilor medii digitale din România, la capitolul Fantasia Playground necesita și rațiune. Cozi de o ora în spații semiîntunecate de 10 mp?!


INSIDER: „RADAR este o radiografie anuală a industriei de new media art şi cel mai amplu festival dedicat noilor medii digitale din România. O secțiune din acest festival este dedicat copiilor, printr-un loc de joacă care îmbină arta cu tehnologia pentru copiii imaginativi. Astăzi e ultima zi, până la ora 23. Biletele se pot cumpăra aici sau de la Palatul Oscar Maugsch, locul în care se face accesul pentru întreg festivalul și se vor oferi brățările de acces la festival. Bilete: 50 lei adulți, 25 lei copii. Palatul Oscar Maugsch (Bd. Regina Elisabeta nr. 5, intrarea laterală din Ion Ghica).

Uncanny Museum, Aural Eye. Spaţiu Imersiv. Sala cu vitralii a Palatului Oscar Maugsch devine un spatiu imersiv al intalnirii cu o metaconştiinţă ce se hrăneşte cu percepțiite noastre fragmentats, in fata cărela nu putem opune rezistență.

Complicata experiență umană a dobândit o nouă profunzime prin crearea inteligentei artificiale, frica şi fascinatla față de Infinit se întâlnesc si ne arată istoria separației noastre ca pe o eră ce stă sä apună. Aural Eye Studio – Alina Anca şi Daniel Bega Lucrările lor gravitează în jurul tehnicilor de 30 mapping, creației video generative şi randării în timp real pentru evenimente live, precum și experimentelor cu cele mai inovatoare tehnologii disponibile in domeniul artel video şi al artelor interactive.

Palatul Camerei de Comerț și Industrie Bucureşti (Str Ion Ghica nr. 4, intrarea din Strada Doamnei, de pe colt)

All Tomorrow’s Temples. Creat de Aural Eye, Silviu Stroe & Adilou. Aula Carol I, etaj 2. – Instalatie imersiva audio-video generativă în timp real. Aula se transformă într o orgă imersivă de sunet şi de lumină din variaţii algoritmice de note generate în timp real şi în continuă transformare. Instalatia transpune informatia dintr-un input video generativ într-o experienţă imersivă creată cu benzi LED, video-mapping şi sunet surround în care eşti invitat să te scufunzi.

Ghica House (Strada Ion Ghica nr. 13; intrarea din lon Ghica şi pentru vizitatorii 18+ și intrarea de la intersecţia Ion Ghica cu Doamnei)

Rotonda Ghica House. Metaverse – Noiseloop Studio – O experienţă multisenzorială interactivă din interiorul unei găuri negre reconstituită cu ajutorul OpenAl-ului şi ambientul sonor pe baza speculațiilor ştiinţifice


SPOTLIGHT 2022: Statuia ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei prinde viaţă printr-un spectacol de lumină şi culoare


INSIDER: „Statuia ecvestră a Regelui Carol I din Bucureşti se găseşte în Piaţa Revoluției, între Palatul Regal, ce găzduieşte în prezent Muzeul Național de Artă al României, și Palatul Fundației Universitare Carol I (sediul Fundațiilor Regale, care găzduieşte Biblioteca Centrală Universitară). Statuia din bronz are o greutate de 13 tone și o înălțime totală de 13 metri, din care 7 metri statuia propriu-zisă şi 6 metri soclul.

Regele Independentei. Artist: Les Ateliers Nomad / MONUMENT FOR

Statuia ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei prinde viaţă printr-un spectacol de lumină şi culoare creat de Les Ateliers Nomad în cadrul programului „Statui vii”, o campanie iniţiată de MONUMENT for, ce își propune să valorizeze monumente emblematice ale oraşului printr-o serie de reactivări artistice.”

N.R.: Până pe 16 octombrie, unul dintre cele mai aşteptate festivaluri de artă vizuală în aer liber din București, Spotlight are o ediţie dedicată în întregime artiştilor din România.

Tema ediţiei Spotlight din acest an este intitulată Made in RO şi invită artiștii români să reimagineze oraşul prin intermediul new media. Spotlight transformă astfel un domeniu de nişă al artelor vizuale, arta multimedia, într-un instrument de conectare a locuitorilor la orașul în care trăiesc. După cinci ediţii care au prezentat un mix de creaţii internaţionale şi creaţii ale artiştilor locali, Spotlight prezintă în 2022 cele mai recente proiecte de new media din România, proiecte cu participări la festivalurile internaţionale de profil.

Locaţia principală a Spotlight 2022 este Calea Victoriei, între Cercul Militar Naţional şi Ateneul Român. Între 14 şi 16 octombrie, în fiecare seară între orele 19.00 şi 23.00, traseul festivalului de pe Calea Victoriei este animat de personaje 3D, instalaţii interactive, proiecții de video mapping şi lucrări de VR.

A doua destinaţie Spotlight din acest an este Arcul de Triumf care va fi activat mâine, pe 16 octombrie printr-un eveniment special dedicat împlinirii a 100 de ani de la inaugurarea monumentului.

ARHIVĂ: FESTIVALUL LUMINII: „La ora 23.00, trei maşini de poliţie anunţau prin megafoane că se stinge lumina!” OXO SPOTLIGHT: Calea Victoriei, inundată de lumină. Centrul Capitalei devine o expoziţie în aer liber! OXO SPOTLIGHT: Artiști din 9 țări, 21 de instalaţii de artă, pe o scenă de 7.000 de metri pătraţi! OXO FESTIVALUL LUMINII: „S-a cam dus magia Spotlight de la primele ediții…”. Cui să fim recunoscători?


CÂRȚIȘOARA, SIBIU: Muzeu dedicat lui Badea Cârțan, „ciobanul-cărturar” rămas în istorie nu doar pentru drumul făcut pe jos până la Roma ci şi pentru cărţile cărate în desagi şi împărţite românilor din Ardeal.


INSIDER: „Gheorghe Cârțan cunoscut și sub numele de Badea Cârțan (n. 24 ianuarie 1849, Cârțișoara, Sibiu, România – d. 7 august 1911, Sinaia, Prahova, România), a fost un țăran român care a luptat pentru independența românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate.

În anul 1864, a trecut cu turma, pe munte, ilegal, granița dintre Imperiul Austro-Ungar și România, pentru a vedea țara în care auzise că trăiesc frații săi români, liberi de orice stăpânire străină. În 23 mai 1867 și-a luat cele 40 de oi ce-i reveneau drept moștenire de pe urma tatălui și, cu ajutorul unui oarecare Ion Cotigă, un intelectual brașovean care devenise cioban din proprie inițiativă, trece cu turma în România. Cotigă îl învață pe tânăr puțină istorie a românilor, câte ceva despre filosofi, apoi îl ajută să învețe să scrie și să citească, fiind cel care a influențat devenirea ulterioară a tânărului Cârțan.

A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independență al României.

În anul 1911, la 62 de ant Badea Cârțan s-a stins din viață, fără a mai apuca să vadă ziua tuturor românilor uniți. A fost înmormântat în cimitirul de la Sinaia, pe mormântul său stă scrs „Badea Cârțan doarme aici visând întregirea neamului”

În anul 1968, în memoria vestitului cioban a fost inaugurat în centrul comunei Cârțișoara „Muzeul Etnografic și Memorial Badea Cârțan” cu obiecte care i-au aparținut, icoane pe sticlă, cărţi, fotografii vechi, ceramică şi lăzi de zestre. În curtea muzeului a fost reprodusă o casă ţărănească tipică de la mijlocul secolului XIX cu interior specific zonei.

Intrare: 5 lei adulți, 3 lei copii, 10 lei taxă foto. Program: marți- duminică 9.30-17″ SURSA


ASTRA FILM FESTIVAL, SIBIU: Cinematograf DOM, în format 360°, unic în România, în care filmul înconjoară spectatorul


INSIDER: „Până pe 16 octombrie în Piața Mare, Sibiu, la Astra Film Festival este singurul cinematograf DOM, în format 360°, din România în care filmul înconjoară spectatorul. Filmele proiectate în cadrul acestui program au caracter educațional și

fascinează publicul de orice vârstă.

O călătorie continuă de la microcosmos la macrocosmos, de la microscopic la celest, pe ritmuri de muzică electronică şi jazz. Intrare 25 lei. DETALII


SALONUL AUTO BUCUREȘTI: Cum poți testa eficiența centurii de siguranță într-un mediu sigur şi controlat


POLIȚIA ROMÂNĂ: „Centura de siguranță chiar te susţine! Vrei să testezi asta într-un mediu sigur şi controlat? Te așteptăm zilele acestea la Salonul Auto Bucureşti de la Romexpo, să schimbăm câteva idei! Ne vedem acolo!” VIDEO

N.R.: Salonului Auto Bucureşti & Accesorii 2022 se desfăşoară între 6-16 Octombrie la Romexpo în Pavilionul B2 şi zona exterioară aferentă şi în cadrul căreia vor fi prezentate cele mai noi modele și tehnologii din domeniul auto. Intrare 50 lei, gratuit pentru copiii sub 7 ani. Parcarea gratuită.” DETALII

ARHIVĂ: UNICUL SALVAT: „Locuri de veci” recuperate din epavele maşinilor implicate în accidente grave! OXO ACCIDENT: Ce se întâmplă cu şoferii şi pasagerii care nu poartă centură? Ies prin parbriz! OXO POLITAXI: Dacă bei alcool cheamă un „IXAT”, că te prinde „AIŢILOP”. Sau te bazezi pe „DRUMS”? OXO PORNCARS: Cum arată un SLR McLaren 722S în valoare de 1,45 milioane de dolari OXO SAM 2014: Titi Aur nu se grăbeşte niciodată! OXO SAB 2018: Acrobații moto fără victime colaterale!


CASTELUL BRAN: Un milion de turiști anual, majoritatea străini, vin să-l întâlnească pe Contele Dracula, Vampirul din Carpați


Actul de naştere al Castelului Bran (19 noiembrie 1377)

INSIDER: „Castelul Bran (în germană Törzburg, în maghiară Törcsvár) este un monument istoric şi arhitectonic situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Braşov. Castelul Bran a fost ridicat acum mai bine de 600 de ani (1377-1382), și inițial a fost o fortăreață cunoscută sub numele de Dietrichstein, construită de Ordinul Cavalerilor Teutoni în anul 1212, care a fost cucerită de sași spre sfârșitul secolului al XIII-lea. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, printre care: adăugarea turnului de sud (în 1622, după planurile principelui Gabriel Bethlen), construirea unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 şi 1886, acoperişul a fost îmbrăcat cu țiglă.

Cetatea a fost transformată în reședință regală în anul 1920, odată cu intrarea în proprietatea reginei Maria, iar în perioada 1920-1929 s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare. În anul 2000, Castelul Bran a fost revendicat de arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer, moştenitorii principesei Ileana, de la care castelul fusese în 1948 trecut în proprietatea statului. În luna mai a anului 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent, în urma unei decizii guvernamentale de retrocedare. Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009. Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecţia personală. Redeschiderea oficială a muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.

În prezent, în muzeul de patru etaje sunt expuse colecții de mobilier, costume, arme și armuri, iar Domeniul Bran cuprinde, de asemenea, Parcul Regal cu cele două lacuri, Casa de ceai, Casa administratorului și Casa Principesa Ileana.

Din 1 iunie 2018, noul sediu al Muzeului Național Bran este găzduit de imobilul din str. Aurel nr.14 din Bran.” SURSA

N.R.: Motivul principal pentru care turiştii străini aleg să viziteze Castelul Bran este reprezentat de legenda care s-a creat în jurul acestuia, Dracula reprezentând un personaj fictiv. Personajul Contele Dracula apare pentru prima dată în romanul “Dracula”, scris de scriitorul irlandez Bram Stoker şi publicat în 1897 în Anglia. La origine numele Dracula nu este de loc înfricoşător. El derivă din denumirea dată unui ordin al cruciatilor, Ordinul Dragonului, cu care au fost asociaţi atât Vlad Ţepeş cât şi tatăl sau Vlad Dracul (membru, de altfel, al acestui ordin). Restul mitului Dracula se datorează influenţei legendelor şi credinţelor populare transilvane despre stafii şi vampiri.

O parte dintre încăperi sunt decorate în stilul horror-creepy hollywoodian (precum bradul de Crăciun împodobit cu pânze de păianjen, lilieci și cranii umane), dar și personaje înfricoșătoare din tradiția românească precum vârcolacii, Ielele, Sân’Toaderii, etc.

Sântoaderii sau Caii lui Sântoader sunt jumătate bărbați, jumătate cai, care-și fac apariția în Postul Paştelui, în Săptămâna Sântoaderului. Tradiția populară spunea că acest interval de şapte zile, eventual chiar Săptămâna Paştelui (cum e cazul unui alt demon, Joimărița), era data limită când trebuiau să fie încheiate toate activitățile domestice şi ţăranii trebuiau să se pregătească de muncile câmpului. Sântoaderii sunt un fel de controlori care îi pedepsesc pe toți cei care încă mai au de lucru în săptămâna lor. Bărbaţii care erau prinși pe drum ducându-se la moară sau făcând alte treburi erau călcați în picioare de Sântoaderi; fetele care nu terminaseră torsul erau pedepsite în șezătorile la care lucrau, alături de băieții care le însoţeau, prin uciderea lor sângeroasă (nu mai rămânea nimic din vinovaţi, decât sângele şi măruntaiele de pe pereţii casei). Pentru cei care reușeau să-i păcălească (dar erau destul de puțini), fugind din calea lor, scăparea era refugierea în casă, încuierea ușii, întoarcerea lucrurilor cu gura în jos şi întârzierea momentului până la care aceștia puteau încerca forţarea ușii (al treilea cântat al cocoşilor). Sântoaderii rugau obiectele să le deschidă uşa, dar acestea nu puteau, pentru că erau întoarse invers.

Deși în multe dintre încăperi domnește atmosfera din „tunelul groazei” din bâlciurile de profil, castelul este extraordinar, fiecare încăpere, fiecare scară îngustă, priveliștea de la fiecare fereastră spre curtea interioară sau către împrejurimi sunt o mare bucurie.

Program de vizitare: IARNA (1 octombrie – 31 martie) Luni: 12-16, Marţi-Duminică: 9 – 16. VARA (1 aprilie – 30 septembrie) Luni: 12 – 18, Marţi-Duminică: 9 – 18.

Intrare Adulţi: 45Lei; Seniori (65+): 35 lei; Studenţi: 25 lei; Elevi: 10 lei. Grupuri de copii organizate (>20 pers): 5 lei. Gratuit sub 7 ani.

Animalele de companie sunt binevenite în Parcul Regal, sub atentă supraveghere a proprietarului, însă nu le este permis accesul în spaţiul expoziţional. DETALII


CASA CU PĂPUȘI LEONARDO: Colecție privată cu păpuși de porțelan


INSIDER: „Am deosebita plăcere, de a semnala prezența, relativ recentă (2 august

2022),a unei noi oportunități de a petrece în mod plăcut timpul liber. Casa cu păpuși Leonardo, se află pe str. Viitorului, la nr. 120 (N.R.: București sector 2),are un program

zilnic 10.00-20.00, costul unui bilet fiind de 15 lei pentru adulți și 7 lei pentru copii. Indiferent de vârstă, se pot petrece clipe de reală desfătare în lumea minunată a păpuşilor. Remarcabil şi trenulețul electric în miniatură.” SURSA

N.R.: La intrare Cleopatra Stratan, păpușa, asteptându-l Ghiță, îți cântă când o apeși pe burtică melodia care a făcut-o celebră.

ARHIVĂ: MUZEUL JUCĂRIILOR: Toate generațiile de copii la întâlnirea cu bucuria și nostalgia trecutului OXO INVAZIE: Germania expulzează în România păpuşile „fără pantaloni”! OXO TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!” OXO RECICLARE: Barbie a fost răpită de o veveriță pentru necesități locative OXO GARA REGALĂ SINAIA: Muzeul Trenulețelor redescoperă și bucură copilul din noi OXO FISCHER-PRICE: După ce 32 de bebeluși s-au sufocat, se retrage produsul “Rock’n Play” OXO FLORI DE PLUMB: „Aruncaţi toate jucăriile din lemn, mai ales pe cele viu colorate. ACUM!”


MUNCHEN, „PROST!”: Cel mai mare festival al berii se desfășoară din anul 1820 în același loc. 6 milioane de vizitatori!


INSIDER: „Am ajuns la unul dintre cele mai mari festivaluri din lume: Oktoberfest! Așa cum îţi spuneam, în drum spre ,,ţările calde” am făcut un mic popas ,,răcoros” pentru a gusta, măcar și pentru câteva ore, din ceea ce înseamnă acest festival început în anul 1810! Asta chiar dacă: nu consum deloc bere. De altfel, întrebarea pe care am primit-o cel mai des a fost:

,,Cum a fost la Okoberfest fără să consumi deloc alcool”? Încerc să răspund în postările de astăzi, respectiv mâine la această întrebare.

Personal, am prins unul dintre cele mai aglomerate weekend-uri, denumit ,,weekend-ul italienilor” (23-25 septembrie), iar povestirile/așteptările pe care le auzisem/aveam până acum despre Okotberfest au fost cu mult depășite.

Râuri de oameni (și de bere), @ 30 de corturi cu o activitate foarte bine organizată, costume populare, o mulţime de restaurante și posibilităţi de distracţie în afara corturilor, plus o tradiţie impresionantă păstrată cu sfinţenie de peste 200 de ani, fac din Oktoberfest cel mai mare și important festival al berii din lume.

Și pentru că tot vorbeam de istorie, iată câteva lucruri importante pe care merită să le știi:

⭐️ festivalul se desfășoară în același loc! încă din anul 1810

⭐️ prima festivitate, o cursă de cai, a avut loc în 17 octombrie 1810, cu ocazia căsătoriei prinţului moștenitor Ludovic I al Bavariei

⭐️ numele festivalului a fost dat de prinţesa Therese von Hildburghausen, iar perioada iniţială a festivalului (12-17 octombrie) a fost modificată în anul 1872 din cauza vremii (începe în jurul datei de 20 Septembrie și se termină în prima duminică din Octombrie, cu excepţia când ziua de Duminică este 1 sau 2, atunci când festivalul se prelungește până în 3 Octombrie, Ziua Unificării Germaniei), numele rămânând însă neschimbat.

⭐️ din anul 1819 festivalul a intrat în organizarea primăriei orașului

⭐️ începând cu anul 1950 startul festivalului este dat de primarul orașului care ,,deschide” primul butoi de bere.

În încheiere îți las prețurile de anul acesta, urmând ca mâine să vorbim despre ceea ce reprezintă Oktoberfest în cifre, respectiv cele mai frumoase corturi. 🍺berea între 12,60 și 13,80 euro,🥤 1 L de Spezi (Cola+Fanta) 10,35 euro, 1 L de limonadă 10,35 euro, iar 1 L de apă 9,67 euro;🍗 jumătate de pui 14 euro; 🍖 cârnaţi bavarezi 8 euro; 🥪 sandwich-uri 5-6 euroSURSA

N.R.: „Oktoberfest este cel mai mare Volksfest din lume, cu un festival al berii şi un carnaval ambulant. Are loc anual la Munchen, Bavaria, Germania. Este un festival popular de 16 până la 18 zile, care se desfășoară de la mijlocul sau sfârşitul lunii septembrie până în prima duminică din octombrie, cu peste şase milioane de vizitatori internaţionali şi naţionali care participă la eveniment. Pe plan local, se numeşte d’Wiesn, după numele colocvial al târgului, Theresienwiese… Oktoberfest este o parte importantă a culturii bavareze, având loc încă din anul 1810. Alte oraşe din lume organizează, de asemenea, sărbători Oktoberfest care sunt modelate după evenimentul original de la München.
Prost!” este varianta germană a românescului „Noroc!”, urare de bine ce se rostește atunci când se ciocnesc două halbe de bere la Oktoberfest.

ARHIVĂ: DALNIC, COVASNA: Cum poți bea o bere sub apă în singurul bar subacvatic din România