AIRBUS 380: Cel mai mare avion de pasageri din lume aflat în producția de serie, oferă zboruri de până la 15.200 km
INSIDER: „Airbus A380 este în acest moment (iulie 2022) cel mai mare avion de pasageri din lume, aflat în producție de serie și primul avion de mare capacitate cu două punți complete pentru pasageri, fabricat de Airbus. Avionul este cvadrimotor și oferă zboruri de mare distanță, de până la 15.200 km. Fiecare punte are câte două culoare, avionul fiind certificat pentru operațiuni cu până la 880 pasageri (uzual transportă între 420 – 620 pasageri, în funcție de dorința companiei proprietare). Prima companie care a folosit acest model a fost Singapore Airlines. O versiune îmbunătățită, A380 plus, este în curs de dezvoltare.
Puntea superioară A380 se extinde de-a lungul întregii lungimi a fuzelajului; este mai restrânsă decât puntea inferioară, dar rămâne comparabilă cu lățimea altor aeronave cu corpuri largi. Aceasta oferă cabinei A380-800, 550 de metri pătrați de spațiu util, cu 40% mai mult decât cel mai mare transportator aerian, Boeing 747-800, și oferă scaune pentru 525 de persoane într-o configuraţie tipică de trei clase sau până la 853 de persoane într-o configuraţie de clasă economică.
În septembrie 2018, Airbus a primit 331 de comenzi ferme şi a livrat 230 de aeronave; Emirates este cel mai mare client A380 cu 162 comenzi din care 105 au fost livrate. După ce, din cauza întârzierilor la livrare, Emiratele Arabe Unite, cel mai important client, a redus numărul de avioane A380 comandate de la 53 restante la numai 14, compania Airbus a anunțat că din 2021 va înceta producția acestui model. În locul celor la care a renunțat, EAU vor cumpăra 70 de avioane mai mici, A330 și A350, mai rentabile.
Avionul a fost construit pentru a asigura zboruri de mare distanță și capacitate pe rute principale între nodurile importante (și foarte congestionate) ale marilor companii aeriene. Acoperă o piață de nișă, majoritatea liniilor aeriene neavând nevoie de capacităţi aşa mari pentru serviciile lor.
Modelul ales s-a remarcat constructiv prin existenţa a două etaje suprapuse și a fost botezat A380 (8 fiind considerată cifră norocoasă în Asia, dar reprezentând și cele două nivele suprapuse). Până la primul zbor, care a avut loc la 18 ianuarie 2005, dezvoltarea avionului a costat 11 miliarde de euro.
După primul zbor, însă, producția s-a lovit de nenumărate dificultăți, care au dus la amânarea livrării avionului la cumpărători cu peste doi ani, din cauza problemelor legate de cablarea avionului (care s-au datorat folosirii a două versiuni incompatibile de software), masei prea mari, aripii care nu trecea testele de rezistență și problemelor generate de furnizori. Astfel, au existat trei amânări, iar primul avion, care trebuia livrat la începutul anului 2006, a fost livrat abia la 15 septembrie 2007 companiei Singapore Airlines, efectuând prima cursă pe ruta Singapore-Sydney.
Avionul a fost gândit pentru a transporta 555 pasageri într-o configurație cu 3 clase sau 853 într-o configuraţie cu o singură clasă. Structurile au fost gândite pentru a putea fi folosite și pe o versiune cargo, și pe o versiune mai lungă (A380-900) (care, dacă ar fi produs, ar transporta până la 960 de pasageri). Oferă astfel, o capacitate cu 100 de locuri mai mare decât următorul avion ca mărime – Boeing 747. Este cel mai mare avion produs în serie, singurul avion mai mare decât acesta fiind Antonov An-225, din care însă nu s-a produs decât un singur exemplar.
Cabina de comandă beneficiază de instrumentație digitală cu 6 afișaje LCD și sisteme fly-by-wire, comandă prin intermediul unui joystick. Se oferă un sistem multifuncțional de afişare pentru planificarea zborurilor, dotat cu tastatură și mouse. Avionica este și ea foarte avansată, bazându-se pe un sistem modular integrat, rețelele de date bazându-se pe o versiune adaptată a standardului Ethernet.
Se oferă două motorizări, una cu motoare Rolls Royce Trent 900, iar cealaltă cu motoare Engine Alliance GP7200, ambele oferind nivel de zgomot suficient de scăzut și pentru operațiune pe Aeroportul Heathrow de lângă Londra.
25% din avion este făcut din materiale compozite, precum fibră de carbon. Se folosesc şi aliaje de aluminiu care pot fi sudate, eliminând necesitatea utilizării niturilor.
Pentru pasageri se oferă o cabină dotată cu LED-uri, și un spațiu mai mare decât în cazul altor avioane. Dacă inițial se propunea dotarea cabinei cu restaurante, cazinouri, și chiar piscine, aceste propuneri au fost abandonate din rațiuni financiare. Însă dotarea unora din aceste avioane cu baruri sau duşuri, mai ales pentru clasa I, a fost deja realizată.
Deşi avionul încape în poarta standard (80X80 m), aeroporturile au fost nevoite să facă investiții mari în infrastructură, precum lățirea spațiului de rulare din cauza aripilor uriașe, asfaltarea pragurilor pentru a nu se risca absorbția de obiecte în motor, ranforsarea podurilor (acolo unde există), achiziționarea de tractoare capabile să tragă uriașa greutate a avionului, adaptarea porților pentru încărcarea a 500-800 pasageri. În plus, din cauza turbulenţelor provocate la decolare şi aterizare, trebuie asigurată o separație de 6-10 mile nautice faţă de următorul avion, mai mult decât în cazul oricărui avion, fiind necesare proceduri noi (avionul este încadrat în clasa „Super”, nu poate fi încadrat drept „Light”, „Medium” sau „Heavy„). DETALII
ARHIVĂ: SKIATHOS: Cum decolează avioanele de pe cea mai scurtă pistă din Europa? Senzaţii tari pentru turişti! OXO ESCALĂ: Ce poţi face pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam între două avioane?
ORAȘUL DE FLOCI, IALOMIȚA: Locul nașterii lui Mihai Viteazul, unica aşezare urbană din estul Câmpiei Române, timp de 400 de ani
INSIDER: „Oraşul de Floci, locul unde s-a născut Mihai Viteazul. Marea ne-a fost mirarea când, în drum spre mare, după Țăndărei, dar înainte de a trece Dunărea pe la Giurgeni-Vadu Oii, am văzut bustul lui Mihai Viteazul (pe partea stângă) și o așezare neobișnuită – Orașul de Floci – (pe partea dreaptă). Firesc, curiozitatea ne-a făcut să oprim aici și nu ne-a părut rău. Fiindcă am descoperit urme ale unui vechi centru urban, între care trei biserici, trei necropole, locuințe, obiecte de ceramică și podoabe. În 1991, locul vechiului oraș a fost declarat sit arheologic.
Aici s-a născut, în anul 1558, Mihai Viteazul, fiul natural al lui Pătraşcu cel Bun, mama fiind Tudora, negustoreasa. Conform legendelor locului, odată ajuns voievod, a poruncit ca o armată de peste 1.000 de oşteni să păzească Cetatea de Floci. Tot aici se pare că voievodul s-a gândit pentru prima oară la unirea celor trei țări românești.
Terenul, un câmp întins, cu unele zone mai înalte, de forme neregulate, este împărțit în două de o vale adâncă – vechea albie a râului Ialomiţa. Călătorii care vor ajunge aici pot afla despre istoria locului din panourile – în română şi engleză – instalate în zonă.
ISTORIC. Oraşul de Floci este atestat documentar în anul 1431 și a fost prima capitală a județului Ialomița. În cursul secolelor XIV-XVIII, era unica aşezare urbană din estul Câmpiei României cu rol de polarizare a activităţii economice din zonă şi cu rol strategic în controlul graniţei de est a ţării. Din punct de vedere administrativ, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Oraşul de Floci a fost centrul de reşedinţă al ispravnicului judeţului istoric Ialomiţa şi sediul căpităniei de margine, care avea îndatorirea de a asigura paza hotarelor. Căpitanul a îndeplinit şi funcţia de ispravnic al oraşului.
De unde vine denumirea? De la faptul că cele mai importante lucruri care se vindeau în singurul oraş medieval din Bărăgan erau blănurile de animale. Lână de oaie sau piei de capre, bovine sau porcine toate erau la mare căutare în acea perioadă, se arată în mai multe documente de arhivă, păstrate de muzeografii Muzeului Judeţean Ialomiţa.
De-a lungul timpului, oraşul lui Mihai Viteazul a fost distrus din temelii şi reconstruit. În secolul XX, din celebrul centru comercial nu mai rămăsese la suprafaţă decât zidul unei biserici, restul ruinelor fiind îngropate sub mormane de pământ.” SURSA
ARHIVĂ: 1600-1995: Mihai Viteazul, Domn al României, pentru 395 de ani. Apoi au venit americanii! OXO CETATEA FĂGĂRAȘ: Îți poți face un selfie pe tronul domnesc fără să fii „urecheat” de supraveghetori
PARCUL IZVOR, BUCUREȘTI: Concesionarea de către compania WUNDERPARK SRL din Cluj pentru „o multitudine de activități de exprimare artistică, food & beverages”?!
INSIDER: „O nouă amenințare pentru Parcul Izvor: încă “nevindecat” după Nostalgia, riscă să fie CONCESIONAT . Primăria Municipiului București, prin primarul general și consilierii generali, trebuie să își asume rolul instituțional de protectori ai interesului public și să se opună ferm propunerii de concesionare a Parcului Izvor. Conform informațiilor publicate de platforma Hotnews, o companie privată dorește să concesioneze întregul parc pentru „o multitudine de activități de exprimare artistică, ce se vor combina cu elemente de food & beverages, shops sau hub de dezvoltare a ONG–urilor”.
În opinia noastră, Grupul de Inițiativă Civică Parcul Izvor, această propunere este absolut inacceptabilă și solicităm ferm ca reprezentanții Primăriei București să respingă această idee. În mod ironic, unul dintre argumentele folosite de compania care dorește concesionarea Parcului Izvor este tocmai abandonul total al autorităților publice și lipsa de interes cu privire la protejarea și îmbunătățirea spațiului verde din parc. Spunem ironic pentru că exact instituția care are datoria de a îngriji parcul oferă argumentele pentru concesionarea lui.
Bucureștenii au dreptul la aer curat, au dreptul la spații verzi și la un mediu sănătos. Actuala conducere a Primăriei Generale s-a arătat, până acum, depășită de sarcina de a crește calitatea spațiilor verzi din București ori de a crește suprafețele de spațiu verde din oraș. Bugetul mic nu mai poate fi o scuză pentru abandonul parcurilor din București, la doi ani de la preluarea mandatului. Mai mult, lipsa fondurilor publice nu poate, sub nicio formă, să fie pretext pentru concesionarea parcurilor din București. Obiectivul primarului general de a suplimenta bugetul capitalei trebuie să cunoască niște limite. Știm că își dorește suplimentarea veniturilor capitalei, dar asta nu se poate face prin negocierea parcurilor publice și, deci, implicit, prin negocierea sănătății cetățenilor.
Spațiul verde și caracterul public al parcurilor din Municipiul București sunt, în opinia noastră, valori fundamentale pe care nicio autoritate publică locală nu le poate contesta. Cu toate acestea, după eșecul uriaș de a proteja parcul Izvor, în cazul festivalului Nostalgia, care a condus la restricționarea accesului cetățenilor la un parc public pentru mai bine de trei săptămâni și la deteriorarea spațiului verde, a iluminatului din parc, aleilor și altor elemente din parc, ne vedem nevoiți să amintim autorității publice de aceste imperative ale traiului în spațiile urbane. Dincolo de aceste grave daune aduse parcului, propunerea de a transforma un spațiu verde într-un spațiu care acordă prioritate consumului va conduce la antropizarea accentuată a spațiului verde. Montarea infrastructurii necesare pentru implementarea proiectelor descrise în propunerea de concesionare contravine chiar ideii de spațiu verde, existând deci riscul ca parcul să devină secundar. Or, în opinia noastră, spațiul verde trebuie să fie prioritar și orice intervenție să fie făcută cu respectarea acestei priorități.
Grupul de Inițiativă Civică Parcul Izvor s-a născut din dorința de a proteja parcul de decizii abuzive și nocive și de a promova, la nivelul autorităților publice locale din București, investițiile în buna gospodărire a acestui parc. Propunerea de concesionare care a ajuns în spațiul public ne obligă să apărăm chiar existența parcului.
Reiterăm deci solicitarea ca Primăria Municipiului București să nu lase loc de interpretări – Parcul Izvor (și, altfel, orice parc) trebuie să rămână un parc în administrarea Primăriei Municipiului București, trebuie să rămână accesibil cetățenilor, gratuit, tot timpul anului, în integralitatea sa. Concesionarea unui parc public ar fi, în opinia noastră, falimentul moral al celei mai mari primării din România.
Facem un apel public către comunitatea din București – cetățeni, grupuri de inițiativă civică, organizații non-guvernamentale, orice persoană preocupată de calitatea vieții și de protejarea spațiilor verzi să se alăture demersului de protejare a Parcului Izvor. Posibila concesionare a acestui parc ar putea crea un precedent periculos pentru toate spațiile verzi din capitală.” SURSA
ARHIVĂ: PARCUL CIȘMIGIU: La împlinirea a 168 de ani, în loc de tort, primarul Nicuşor Dan i-a făcut coliva!
SUFLETUL COMERȚULUI: „Inflația e prea mare? Noi tot la 2 metri sub pământ ţinem preţurile.”
INSIDER: „În anii 90, mergeam la Noaptea Devoratorilor de Publicitate din două motive: 1) poanta, speculația, trucul – într-un cuvânt, metafora unui clip, și 2) umorul.
Așa era publicitatea pe atunci, avea șarm, imaginație, uneori era genială. Între timp, imaginația s-a dus naibii – clipurile de azi arată a reclame la detergenți, plus că ne-am pomenit cu promoții imbecile la credite (nu vedeai așa ceva pe vremuri). Una peste alta, publicitatea zilelor noastre ne învață că viața e frumoasă, că totul e accesibil pentru oricine și că the sun always shines, dar e de înțeles: patronii din industrie sunt cu ochii la publicul-țintă – îi dau mititei cu fundițe, ca pentru transnaționale, cu puțin zest motivațional-ideologic, cât să nu li se aplece birocraților din marile firme. Într-un cuvânt, reclama de azi aduce cu cea de la TVR din anii 70, când comuniștii ne recomandau Havana Club și costume de baie Theodoros Poufinas, promovate în clipuri cu priviri șăgalnice, cu băieți dințoși, anabolizați de la gât în jos, care săreau în apă sub ochii umbroși, cvasivitelini, ai fetelor de lângă piscină. Nu, nici ele, nici ei, nu erau activiști UTC.
Ei, având în vedere degradarea artei reclamei din ultima vreme, nu mai aveam chef de nici o reclamă – de nici una! Dă-i naibii de idioți, îmi ziceam.
… asta până azi, când, ce să vezi pe Cheiul Dâmboviței?” SURSA
6, 6, POARTĂ-N CASĂ: „Am venit, am muncit, am găurit și acum ne relaxăm.”
INSIDER: „Am venit, am muncit, am găurit… acum ne relaxăm.” SURSA
ARHIVĂ: PROTECŢIA MUNCII: Reclamă la şepcuţe pentru protecţie solară, împotriva accidentelor de muncă! OXO OTOPENI, ILFOV: Dorel vopsește balustrada. Și asfaltul și copacii și mașinile de sub pod! OXO CRAIOVA: Dorel de la RAADPFL, ucigaș din prostie! OXO CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute! OXO DOREL ÎN ACȚIUNE: Cum să reabilităm drumurile? „În loc să astupăm găurile, le punem capace!” OXO SECTOR 6: Amenajări din fonduri U.E. Ori banii sunt puţini, ori cineva fură, ori Dorel se plictiseşte repede?! OXO ASFALT TANGO: „Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! OXO ASFALTARE: Dorele, ne mişcăm şi noi mai cu talent?! OXO ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!”
MUZEUL SCULPTURII SUBACVATICE, CIPRU: Primul parc subacvatic de sculpturi din lume, „resălbăticirea spaţiilor noastre naturale”
INSIDER: „O spectaculoasă „pădure” scufundată în care copiii se joacă de-a v-aţi ascunselea poate fi găsită în largul plajei Pernera din Ayia Napa, Cipru.
Muzeul Sculpturii Subacvatice din Cipru (MUSAN) a fost deschis la începutul lunii august 2021 și este cel mai recent proiect de acest gen al artistului Jason deCaires Taylor din Anglia, care se află în spatele primului parc subacvatic de sculpturi in lume.
Prin instalaţia sa formată din 93 de sculpturi, Taylor explorează relaţia dintre om şi natură şi urmăreşte să promoveze „resălbăticirea spaţiilor noastre naturale” şi reîmpădurirea zonelor aride. Muzeul se află într-o zonă protejată din Marea Mediterană, unde viata marină a fost serios afectată de-a lungul ultimelor două decenii.
culpturile sale includ arbori care cântăresc până la 13 tone şi copii care îndreaptă simbolic camere de filmat spre rasă umană ori care se joacă de-a v-ați ascunselea.
„Am incercat să încorporez cât mai multe reférințe posibil la schimbările climatice şi la pierderile de habitat, pentru că acestea sunt cu adevărat problemele definitorii ale erei noastre. Sper că vizitatorii vor rămâne cu un sentiment de speranţă, alături de sentimentul că impactul omului nu este întotdeauna negativ”, spune artistul.
Sculpturile au fost coborâte cu ajutorul unei macarale la o adâncime de până la zece metri, fiind realizate din materiale cu pH neutru, care să atragă viaţă marină, îmbogăţind biodiversitatea zonei în timp.
Taylor a lucrat la MUSAN între doi şi trei ani, iar costurile proiectului se ridică la aproximativ 1 milion de euro. Inaugurarea muzeului a fost amânată iniţial din cauza pandemiei.” DETALII
PARCUL CIȘMIGIU: La împlinirea a 168 de ani, în loc de tort, primarul Nicuşor Dan i-a făcut coliva!
INSIDER: „Deși temperatura in termometre sare de 30°C și mass media sperie cu Apocalipsa, în Parcul Cișmigiu, cea mai veche grădină publică din București, inaugurată în 1854, lacul e secat, aleile varză iar locul de joacă distrus de un copac de peste 10 m căzut acum vreo lună.
Vizavi, din birou, primarul general Nicușor Dan privește neputincios sau așteaptă următorul mandat să facă ceva bun și pentru parc. Se pare că și-a pierdut virulența apărătorului absolut al spațiilor verzi din anii când se războia prin tribunale cu fostul primar și-i punea tot felul de piedici, deși atunci parcul avea distincția cuvenită monumentului istoric, ce este.
N.R.: 10 lucruri puțin cunoscute despre Parcul Cișmigiu
1. Lucrările la parc au început în 1780, la porunca lui Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti, prin construirea a două cișmele in zonă. Una dintre acele cişmele a fost aşezată înspre strada Ştirbei Vodă, pe locul grădinii de astăzi.
2. Inaugurarea oficială a Grădinii Cişmigiu a avut loc în anul 1854, mult mai târziu.
3. Pentru realizarea grădinii, au fost aduşi circa 30.000 de arbori şi arbuşti din jurul oraşului, precum şi plante ornamentale de la Braşov şi Viena.
4. La început, parcul era locul preferat al celor mai bogaţi şi mai cunoscuţi oameni din Bucureşti, existând o vreme când era un regulament strict pentru cei care voiau să se plimbe prin Cişmigiu. Vizitatorii nu aveau voie să vorbească tare, urât sau să facă mizerie, iar orice activitate comercială era interzisă.
5. În 1882, Cişmigiul a fost iluminat electric.
6. Primul chioşc de ziare din Bucureşti a fost montat la intrarea principală în Cişmigiu, refăcut, putând fi admirat şi astăzi.
7. În parc, La Cetate, există şi ruinele unei mănăstiri construite în anul 1756 de logofătul Văcărescu. Din mănăstire pornea un tunel secret care făcea legătura între Palatul Creţulescu şi malul Dâmboviţei.
8. Cândva, Cişmigiul adăpostea o mică grădina zoologică cu urşi, vulpi, lupi, castori, peşti, lebede, păuni şi multe alte vieţuitoare. Animalele au fost scoase treptat, îngrijirea lor fiind destul de costisitoare.
9. Izvorul Sissi Stefanidi, amplasat în Grădina Cişmigiu, reprezintă o mamă îndurerată de moartea fiicei sale, ce toarnă apă cu ulciorul. Locul pe care este amplasată statuia aparţinuse familiei Stefanidi şi a fost donat către primăria oraşului după moartea fiicei lor.
10. Iarna anului 1883 a fost mai geroasă şi Lacul Cişmigiului a îngheţat. Astfel a apărut micuţul patinoar natural de care ne bucurăm şi astăzi şi unde bucureştenii îşi împărtăşeau primele noţiuni de patinaj încă de la finalul secolului al XIX-lea. Sursa foto: yoni_ro” SURSA
ARHIVĂ: CIŞMIGIU: „Am zâmbit copacilor cu hăinuţe colorate, copilului care îi îmbrăţişa şi unei amintiri alb-negru…” *** PASCAL: Iepuraşul din Cişmigiu, angajat Lee Cooper? *** DOLCE FAR NIENTE: Bucureştenii fără locuri de muncă sunt aşteptaţi în Cişmigiu pentru reeducare! *** FANTOME ÎN CIŞMIGIU: Totul este doar un mit, Marilyn Monroe n-a murit! *** NEMURIRE: Trăim atâta timp cât este pomenit numele nostru!
GRATII: „Nu avem voie să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru că așa spune Omul Nou. O asemenea producție de atei militanți la hectar nu spera nici Stalin.”
INSIDER: „Cine pune gratii între om și Dumnezeu? Înainte erau comuniștii. Acum, cei care râd de patrafire și baticuri topite prin lanuri, căutând Creatorul care dă ploaia. Și dacă le confiscați Dumnezeul, ce le dați? Blugi, valută, alcool, tutun, droguri, sex? Cu ce înlocuiți infinitul și cum potoliți setea de mai mult a omului ce știe că nu e totul aici…? Ce-i dați la schimb pentru Dumnezeul lui? Depresiile voastre, tristețea, flaconul cu Prozac?
De cei care fac rugăciuni pentru ploaie, dar au furat țevile și dalele sistemelor de irigații, am râs și eu. Ba chiar continui să o fac, cu gândul la Ronald Reagan, care spunea că „Sărăcia unui popor este cea mai corecta pedeapsă pentru prostia lui.” Amin, prezidente. Povestea drobului de sare se rescrie zilnic, într-un neam în care ciobanul mioritic nu-și ascute barda, ci așteaptă, liniștit, un topor în cap. Sau își distruge irigațiile, apoi plânge că moare de foame.
Dar mulți se sufocă de indignare nu că țăranii au furat irigațiile, ci că-L invocă pe Dumnezeu, cu preoți și prapuri, răsfoind Molitfelnice în colbul lanurilor. E contestat însăși actul religios și libertatea de a-l practica. Ateismul comunist dă roade, chiar dacă e secetă și a fost sădit de mult. E un potop al stigmatizării, cu aburul discursului comuniștilor bolșevici, care ucideau preoți și dărâmau biserici. Nu avem voie să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru că așa spune Omul Nou. O asemenea producție de atei militanți la hectar nu spera nici Stalin.
Câtă lipsă de umanitate și delicatețe, să-i refuzi semenului tău dreptul de a trăi cum vrea. Să-i iei totul, fără să-i dai nimic. Să-l lași gol de sens, ca și tine, orbecăind spre mormânt printr-o viață în care la fiecare cotitură se cască hăul. Ateu sau religios, poți trăi cum vrei, dacă-i lași pe alții să facă la fel. Asta e libertatea și s-a murit pentru ea. Cine râde de țăranii rugători e asemenea torționarilor lui Iisus, care strigau „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pe cruce.” Sau caraliilor de la Aiud, ce torturau preoți, întrebând ”Unde e Dumnezeul tău?”.
Cei care pun gratii între om și Dumnezeu sunt ei înșiși singuri și fără sens. Pentru că nu pot fi altfel, vor să-i reducă pe ceilalți la neputința lor. foto: © Paul Palencsar” ȘURSA
N.R.: Paparuda (Păpăluga) este o veche divinitate locală din mitologia românească, probabil preromană, a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de secetă și redusă cu timpul la o schemă de ritual.(Este un grup femei care pe timp de seceta îşi îmbrăcau pe trupul gol, verdeaţă.)
Ritualul, având o dată tradițională fixă (joi, în a treia săptămână post-pascală, dar și ori de câte ori e secetă prelungită, în iunie și iulie), este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau dezlegarea ploii: în timp de secetă, tinere fete execută Jocul Paparudelor, ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu găleți de apă. Uneori e o singură Paparudă – o figurantă sub zece ani.
Paparuda invocă onomatopeic ploaia prin dans, prin bătăi din palme, prin plesnetul degetelor, prin răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul si conţinutul textului magic:„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul -bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele / să umple pâraiele. / Hai, ploiță, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiță, hai!”
Mircea Eliade explică nuditatea paparudelor recurgând la omologarea actului agricol cu cel sexual, omologare bine-cunoscută în istoria religiilor:„Semințele sunt îngropate în pământ – pământul este închipuit ca o mare matrice, în care rodesc tot felul de germeni. Pămîntul devine, aşadar, el însuşi femeie. Gestul semănătorului capătă semnificații oculte; este un gest generator, și plugul (la început, un simplu par ascuțit) devine emblemă falică. Dar pământul rămâne neroditor fără ploaie; femeia telurică trebuie fecundată prin furtuna cerească. Iar ploaia -amănuntul acesta a fost observat din cele dintâi timpuri este în strânsă legătură cu Luna și ritmurile lunare. Ritmuri care stăpânesc nenumărate niveluri cosmice: mările şi ploile, creșterea vegetalelor, femeia. Luna „unifică”, „totalizează” niveluri cosmice aparent deosebite: apele, ploile, viața vegetală, femeia etc. Este de la sine înțeles deci că într-o societate agricolă, în care soarta omului stă atât de strâns legată de ploaie, femeia are în puterea ei secretele vieții și ale morții. Participând singură la magia Lunii, ea singură poate conjura ploaia, căci virtuţile acvatice numai ea le înțelege. De aceea, în toate ritualurile agricole de aducere a ploii iau parte exclusiv femeile (paparudele etc.). În fața secetei care amenință, nuditatea rituală a femeii are o valoare magică: paparudele goale atrag pe marele bărbat sideral.” DETALII
ARHIVĂ: SFÂNTA PARASCHEVA: “Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă. Rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului” *** MELIKIS, GRECIA: Iubirea, scut împotriva Răului. Inclusiv al gloanțelor! *** LECȚIA DE SMERENIE: „Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmi 23:4) *** CLUJ-NAPOCA: „O icoană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Biserica „Învierea Domnului” plange de cinci zile” *** SLUJBA DE DUMINICĂ: Încă puțin și ne vom ruga în pătrățele de 8 mp, atribuite temporar în Casa Domnului *** CHIP CIOPLIT: Icoană luată în balon. Decât să așteptăm, mai bine plecăm după ajutor!
SECTOR 6: La ștrandul Ciurel și Drumul Taberei ești recenzat în chiloți
INSIDER: „Cele mai plăcute puncte fixe de recenzare din țară se află în #Sectorul6. Azi și mâine (24, 25.07), ne găsiți la ștrand. Între o bălăceală în piscină, o alunecare pe tobogan, o relaxare pe șezlong, cu frappe-ul în mână, bucureștenii aflați la Magic Place Aqua Park (Ștrand Ciurel) și la Magic Summer Waves (Ștrand Drumul Taberei) au șansa să-și ia de-o grijă cu recenzarea și să bifeze această îndatorire.
“N-am avut timp până acum să mă duc, în online nu am reușit… așa că profit azi. Mi se pare o idee bună”, spune Adrian, un tânăr de 32 de ani.
„Dacă tot stau degeaba, de ce nu?! Am văzut de pe șezlong când s-au eliberat recenzorii și am venit. Aici e cel mai plăcut timp de așteptare, cu muzică și distracție, deși nu se formează cozi. Oamenii vin pe rând”, adaugă o doamnă, venită în șlapi și costum de baie.
Cele două puncte de recenzare de la ștranduri sunt deschise azi și mâine, între orele 09.00 și 20.00. Ele se alătură altor 30, distribuite uniform pe raza Sectorului 6, în locuri intens tranzitate: școli, stații de metrou, sedii ale administrației publice.” SURSA
MEDICI ȘI IMPOSTORI: Dr.Burnei, adus de Dr.Pesamosca în București unde a devenit „îngerul copiilor” și apoi persona non grata!
INSIDER: „Medici și impostori! La vârsta de cinci ani, pe când eram la grădiniță, am spus că mă voi face medic! Adică prin 1975! Puțină lume m-a luat în serios dar nu asta contează! Cert este că am reușit! Dar nici asta nu este prea important!
Sigur este ca prin 1985 s-a mutat cu noi în bloc doctorul Burnei! Îl salutam cu respect in fiecare zi când îl vedeam, pe la ora cinci după-amiaza, când eu ieșeam la joacă iar el se întorcea de la spital! Un om modest, cu privirea în pământ, parcă tot timpul apăsat de griji pe care eu nu prea le înțelegeam! Pe vremea aceea dr. Burnei lucra la spitalul din Mangalia și aflasem că operează copii cu afecțiuni ortopedice! Părinții mei îi purtau un mare respect iar eu eram obligat să-l salut în fiecare zi! ”Ia exemplul lui Burnei, îmi spunea tata! Muncește și vei ajunge ca el!” Anii au trecut! Eu am intrat la facultatea de medicină!În primul an de facultate, în vacanța de vară, l-am rugat să mă ia cu el în sala de operații! Practic, a fost primul medic care m-a învățat lucrurile elementare din sala de operație: să mă spăl corect pe mâini, să-mi pun mânuși ,etc! Știam că nu voi uita niciodată gestul pe care l-a făcut! CONTINUARE
URLAȚI, PRAHOVA: Conacul baronului Alexandru Bellu, avocat, colecționar de artă și unul dintre primii fotografi din România
INSIDER: „Conacul Bellu, comoara de la Urlați. Ni s-a lipit de retină. Apoi de suflet. Ne-a făcut să visăm frumos la vremurile de odinioară. Când la acest conac poposeau Regina Maria și Principesa Ileana. Sau când George Enescu, Theodor Aman sau Nicolae Grigorescu petreceau serile de vară. Pentru câteva ore, ne-am lăsat vrăjiți de ,,cel mai frumos conac de secol XIX din Țara Românească”, cum a fost denumit. Și bine am făcut!
La aproximativ 25 de kilometri de Ploiești și 80 de kilometri de București, în orașul prahovean Urlați, am descoperit un loc feeric: Conacul Bellu. Aflat pe strada Orzoaia de Sus, la numărul 12, fosta proprietate a familiei baronului Alexandru Bellu își așteaptă vizitatorii cu aerul său boem, cu poveștile sale nenumărate și cu-n inedit pe care este greu să-l mai găsești în altă parte. Atenție însă! Foișorul și conacul se vizitează separat! Cu alte cuvinte, dacă vreți să vă bucurați de acest complex arhitectural, trebuie să vă cumpărați bilete atât pentru Muzeul ,,Foișorul Bellu”, cât și pentru Muzeul ,,Conacul Bellu”! Asta de miercuri până duminică, între orele 9-17, fiindcă muzeele sunt închise în zilele de luni și marți. Noi le-am vizitat într-o zi de joi, când am întâlnit puțini turiști, ceea ce ne-a permis să le savurăm pe îndelete.
Am început cu foișorul, amplasat la intrarea pe domeniul Bellu, ce datează din secolul al XIX-lea, fiind construit după modelul clopotniței de la Mănăstirea Vărbila (obiectiv deosebit, despre care vom povesti ulterior). Spațiul curat, îngrijit, este compus dintr-un turn pe trei nivele și două căsuțe alipite. La parter, am admirat o interesantă colecție de arheologie, apoi, la etaj, universul fotografic al lui Alexandru Bellu (aparate de fotografiat, fotografii în care principala temă este țăranca româncă). În turn este expus mobilier de artă, costume naționale românești și o colecție de icoane pe sticlă. De la ultimul nivel, ne-am bucurat și de priveliștea spectaculoasă asupra întregii zone.
Apoi, am urcat prin pădure spre Conacul Bellu, atrăgător încă de la exterior, prin arhitectura sa în stil vechi românesc. Până ce să începem turul ghidat, ne-au ,,confiscat” podeaua originală din pridvorul conacului, spectaculos lucrată cu pietre mici in stil mozaic, aranjamentele florale și rafinamentul arhitectural al clădirii. Bogăția muzeului avea să ni se etaleze privirilor dincolo de ușile sale, o comoară care ne-a făcut să rămânem muți de uimire. Sufrageria, cu mobilier original și porțelanuri scumpe, dormitorul de o eleganță impunătoare, ce are în prim plan patul și masa de rugăciune, au darul să te facă, fără să vrei, să hălăduiești cu ochii minți în trecut. Să stai la masă cu boieri și personalități ale vremii, să asculți muzica pianului ce altădată era sufletul concertelor și al seratelor. E atâta istorie, mister, frumusețe în acest conac care încă are nevoie de lucrări de reabilitare, încât ai vrea ca ghidul să-ți permită să rămâi măcar pentru o oră aici, singur. Să te plimbi prin încăperile generoase care te îmbie cu opere de artă strânse, cu dragoste și ochi de cunoscător fin, de baronul Alexandru Bellu. Să stai, imaginar, alături de baronul Bellu la un ceai în salonul japonez sau la o narghilea în salonul turcesc decorat oriental. Să privești la nesfârșit tablourile semnate de nume celebre, manuscrisele vechi, chiar și telefonul Ericsson de la 1905, una dintre piesele impozante ale locului. Nu poți, așa că, la finalul turului, trebuie să te mulțumești ca și noi cu un scurt popas în crama conacului. În care am găsit utilaje, vase şi butoaie folosite în producerea vinului, dar și o cameră secretă, numai bună de-o paranghelie ferită de ochii curioșilor.
La plecare, am văzut ruinele clădirilor care, pe vremuri, făceau parte din complexul conacului, ne-am plimbat pe potecile pădurii și ne-am felicitat că am gustat din această poveste. Numai bună de pus în tolba cu amintiri frumoase.
SCURT ISTORIC. Conacul Bellu a fost construit la jumătatea secolului al XIX-lea, în stil vechi românesc. A fost casa familiei baronului Alexandru Bellu (bun prieten cu pictorul Nicolae Grigorescu), descendent al unei bogate familii macedonene care s-a stabilit la Urlați și a deținut proprietăți însemnate atât pe teritoriul țării noastre, cât și în Europa, inclusiv terenul pe care se află astăzi Cimitirul Bellu, donat de familie în secolul al XIX-lea administrației locale.
Conacul din prezent este fosta casa de oaspeți a boierilor. Conacul mare există doar in imagini, pentru că acesta s-a prăbușit în urma cutremurului din 1940.
În 1926, familia Bellu a donat Academiei Române întreg complexul de clădiri aflat la Urlaţi. În 1953, complexul a intrat în patrimoniul muzeal. Din 1954 a funcţionat ca muzeu regional, până când a intrat în componenţa Complexului Muzeal Prahova. Din 1990 este în componenţa Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova” SURSA
ARHIVĂ: CIMITIRUL BELLU: Harta mormintelor celebrităților, cadou de rămas bun de la Ambasada Germaniei „Oamenii mor de tot doar când sunt uitaţi” *** MUZEU: Invitaţie în Cimitirul Bellu. Noaptea! *** FOTOREPORTAJ: O noapte în grădina geniilor
SCHIMB DE EXPERIENȚĂ: Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, așteptată la ParkLake să preia de la romani rețeta drumului fără gropi, garantat 2000 de ani!
INSIDER: „Până pe 31 iulie 2022, domnii de la drumuri și poduri, toți șefuleții, șefii și bossu’ ăl’ mare sunt invitați în Main Square-ul din ParkLake (București) la expoziția „Tehnologia Învingătorilor” să vadă cum se făcea un drum acum 2000 de ani, pe timpul romanilor. E gratis!
Construirea unui drum roman varia în funcție de teren, de materiale sau de exigențele geografice ale traseului. Primul pas în construirea unui drum îl reprezenta alegerea punctului de plecare, a punctului de sosire și a drumului celui mai scurt dintre aceste două puncte. Pentru a face acest lucru erau necesare anumite instrumente, groma pentru liniile drepte și chorobates pentru diferențele de nivel. După ce era stabilit traseul, se trecea la construcția propriu-zisă, săpându-se mai întâi un fel de tranşee adâncă de aproape un metru, care se umplea cu pietre mai mari și se numea statumen. Al doilea strat, numit rudus, era format din pietriş mai mărunt şi pozzolan (amestec de ciment). Următorul strat era din balast (pietriș cu nisip), care ajuta ultimul strat din plăci de piatră foarte mari (pavimentum) să stea fix. Pe părțile laterale se făcea trotuarul şi se puneau semnele care indicau distanţa până la oraşul următor.”
N.R.: „Expoziția „Tehnologia Învingătorilor”, o expoziție în colaborare cu Original te poartă într-o călătorie în timp, prin mai multe secole, în Roma Antică, În Main Square sunt expuse peste 40 de exponate printre care maşinării inovatoare pentru acele vremuri, precum şi armuri impresionante purtate de soldați, dar şi de celebrii gladiatori. Vizitatorii pot vedea conceptul arcului roman, tehnica acestuia stând la baza construcţiilor care au adus progresul până în cele mai îndepărtate zone ale imperiului (apeducte, poduri, viaducte). Reproduceri fidele ale unor exponate care te vor ajuta să înțelegi cum Imperiul Roman și-a păstrat influența timp de un mileniu precum: instrumente și mașinării care au asigurat dezvoltarea infrastructurii de referinţă, garanția menţinerii influenţei Imperiului Roman timp de cinci secole şi al unor invenţii precum: odometru, groma și chorobates, exemple elocvente ale măreţiei progresului roman. De asemenea, expoziția aduce pentru prima dată într-un centru comercial macheta construirii unui drum roman, construcţii civile sau vestimentația femeilor romane.
Este prezentat cum a fost construit berbecul roman, turnul de asalt și cel de apărare, catapulta şi cât de eficiente erau în luptă, povestea capitularii lui Vercingétorix sau de ce lenjeria subligaculum, tunica interioară și tunica exterioară din mătase-stola erau elemente de nelipsit din vestimentația femeii romane.” DETALII
ARHIVĂ: LUȚCA, JUDEȚUL NEAMȚ: Podul de piatră a capitulat la 7 luni după reparația capitală. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile! *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!”
EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT: Cum se distruge un popor, fără bombe și fără pandemii, dar, pas cu pas!
INSIDER: „Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină?
Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt nici un fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei – vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu. Adaptarea omului la viața curentă pe care o trăiește nu s-a făcut niciodată prin discipline practice care să le excludă pe cele considerate „teoretice”, ci prin teorie serioasă care să explice bine viața cotidiană. De aceea, a spune că matematica este inutilă, fiindcă elevii nu vor folosi, niciodată, în viață, integralele sau limitele este un nonsens. Matematica este prezentă în toate fibrele omului contemporan, în toate evenimentele vieții cotidiene, dar ea trebuie studiată în școală ca să poată fi folosită. Altminteri, devin problematice chiar măsurarea unui teren, exprimarea unui procentaj, regula de trei simplă sau transformarea hectarelor în kilometri pătrați. Veți spune că toate astea le face acum computerul. Fals! Le face omul, cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci, omul contemporan a ajuns, deja, un mecanism, încetând să mai fie om.
La literatură, un elev nu mai poate citi toate romanele importante ale omenirii sau ale românilor și nici nu mai acceptă să preia mecanic opiniile criticilor și istoricilor literari și să le învețe pe de rost. Dar asta nu-i dă cuvânt să spună că literatura secolului al XIX-lea – de exemplu – este desuetă și să pretindă în programele școlare texte sportive, reportaje despre catastrofe naturale, regulamente și instrucțiuni etc. în locul textelor literare. Lectura clasică se poate completa cu filmul inspirat din literatură (și se poate îmbina arta literară cu arta cinematografică). În locul textelor plicticoase din criticii consacrați, se pot face dezbateri și se pot ghida elevii spre descoperirea de către ei înșiși a sensurilor unui text literar. Dar nu se poate înlocui textul literar cu textul banal!
Firește, anii au trecut și școala este obligată să țină pasul cu viața, dar nu aruncând peste bord valorile reale în favoarea unora iluzorii. Iar programele europene, naționale sau locale de educație sunt foarte importante, dar nu de ele ducem lipsă, în primul rând, ci de aplicarea legilor existente, de scoaterea educației din statutul de cenușăreasă, de tratarea cu seriozitate a școlii. Altminteri, vom distruge, fără bombe și fără pandemii, dar, pas cu pas, acest popor. Ioan-Aurel Pop,
Președintele Academiei Române” SURSA
PLOIESTI, 1857: Prima rafinărie de petrol din lume. După București și Iași, s-a aprins lumina și la Viena!
INSIDER: „Când mai negociați 50 de bani pentru subvenționarea combustibilului priviți imaginea asta…S-au împlinit 165 de ani de rafinare in România! În 1857 la Râfov, lângă Ploiești s-a deschis prima rafinărie din lume și în același an, Bucureștiul a devenit primul oraş iluminat în întregime cu ţiţei! Anul următor, aprilie 1858 lămpile cu gaz lampant s-au întrebuinţat şi pentru iluminatul public al Iaşiului, pentru ca de-abia în 1859 procedeul să fie introdus în primul mare oraş european – Viena.” DETALII
N.R.: Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești (UPG) este o universitate publică din România, înființată în 1948 sub numele de Institutul Petrolului și Gazului, ca răspuns la industrializarea în creștere din țară și la lipsa educației la nivel înalt în domeniile petrol și gaze. UPG este singura din ţară şi printre puținele din lume care specializează studenţi în domeniul industriei petrolului. (foto dreapta)
PRESTĂRI SERVICII: Nomenclatorul de meserii trebuie adus cu picioarele pe pământ
ARHIVĂ: MARKETING: Românul s-a născut poet. Capitalismul l-a făcut vânzător! *** MÂNA DESTINULUI: Bunicul lui “alba-neagra”, cu premii garantate!
BIODIESEL, CRAIOVA: „Prima locomotivă din lume care merge cu ulei de bucătărie”
INSIDER: „ROMÂNII AU SCOS PE ȘINE PRIMA LOCOMOTIVĂ DIN LUME CE MERGE CU ULEI DE BUCĂTĂRIE💚 Premieră în industria feroviară. La Craiova s-a lansat prima locomotivă din lume care funcţionează exclusiv cu biodiesel sau chiar cu ulei de bucătărie. Inginerii au folosit un motor Diesel de la o locomotivă clasică pe care l-au modificat pentru a funcţiona 100% ecologic. Astfel, costurile pentru combustibil au fost reduse la jumătate, iar gradul de poluare este extrem de scăzut. Prima locomotivă ecologică din România este, deocamdată, în teste. Inginerii de la RELOC Electroputere au folosit o locomotivă Diesel clasică de 2.100 de cai putere, al cărei motor a fost adaptat pentru a funcţiona cu biodiesel sau ulei vegetal.
În principal, s-au transformat instalaţiile de alimentare, dar şi instalaţia care asigură condiţiile de ardere ale acestui combustibil”, spune Petre Bitică, şef serviciu în cadrul RELOC Electroputere. Reprezentanţii companiei au lucrat timp de un an la noua locomotivă, iar costurile proiectului se ridică la aproape un milion de euro.
Prima locomotivă ecologică din România are aceleaşi performanţe ca una Diesel clasică, însă există două mari avantaje: În primul rând, cele legate de mediu şi în al doilea rând, cele legate de costuri. Combustibilul pentru o astfel de locomotivă costă la jumătate faţă de cel pentru o locomotivă Diesel clasică. De exemplu, locomotiva consumă aproximativ 800 l de combustibil biodiesel la o 100 de kilometri, cu o încărcătură de 3.000 de tone. Motorină ar consuma 920 l pe aceeaşi distanţă, cu aceeaşi încărcătură. În plus, motorul nu mai poluează mediul înconjurător. Din punct de vedere al noxelor emanate în atmosferă, sunt reduse cu 50%. Uleiul bio sau biocombustibilul este total nepoluant, nu conţine sulf”, a spus Călin Graţian, vicepreşedinte al Grampet Group.” SURSA
N.R.: O problemă majoră în acest moment ar fi faptul că prețul „uleiului de gătit” a crescut foarte mult, depășind motorina și ea, deja, exagerat de scumpă!
ARHIVĂ: 150-100-50: Muzeul de Locomotive cu Abur Reşiţa, cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa
ICR BEIJING, CHINA: Închis. Chirie 200.000 euro/ an. De trei ani, cheia e la ambasadă!
INSIDER: „De trei ani, ICR Beijing contribuie la reprezentarea dezastruoasă a României în China Alături de nenorocirea diplomatică şi consulară, reprezentarea culturală este la nivel de lacăte, sigilii, mizerie şi stalagmite incipiente (curge apa din tavan), în timp ce cheile se află la Ambasada României în China. Astfel, sunt demonstrate orgoliile și responsabilitatea celor trimişi în misiune oficială la Beijing, egale cu o nepăsare criminală.
Pentru acest spațiu, Institutul Cultural Român plăteşte, anual, conform contractului, o chirie de 200.000 de euro. Este un spațiu aflat în una dintre cele mai moderne clădiri din capitala Beijing: Soho Galaxy, proiectată de arhitecta Zaha Hadid (1950-2016).
De aproape trei ani, se plătește chirie exclusiv pentru a se aşterne praful, în straturi groase, în timp ce dincolo de peretele ICR Beijing funcţionează, şi a funcționat în toți anii pandemiei, Institutul Cultural Maghiar. (Daniel Tomozei)” SURSA
TRAMVAIE, ROMÂNIA: Trebuia măsurat înainte de comandă și făcute mai scurte și mai înguste, Nicuşor Dan?! Norocul Bucureștiului, s-a nimerit ecartamentul!
INSIDER: ȚARA LUI PAPURĂ VODĂ. Și pentru a pregăti traseul pe care urmează să fie introduce noile tramvaie, produse de Astra Arad, STB va executa lucrări de modificare a gardurilor ce delimitează traseul liniei 41 de restul traficului din București.” SURSA
Primarul General al Capitalei Nicuşor Dan a cumpărat tramvaie mai lungi şi mai late care nu încap în stații! Ca să le poată folosi trebuie demolate refugiile!Partea bună este că sunt fabricate în România, la Arad! Totuşi fiind fabricate la Arad nu trebuia măsurat înainte de comandă sau să le facă mai mici și mai înguste?
N.R.: Contractul pentru 100 de tramvaie noi a fost semnat în această primăvară cu producătorul român Astra Arad, valoarea fiind de aproape 200 de milioane de euro, fonduri europene. Prin contractul de finanțare pentru achiziţia celor 100 de tramvaie moderne cu o lungime de 36 de metri (iar peroanele, 28 de metri!), PMB s-a angajat să refacă şi calea de rulare (linia de tramvai) de pe liniile, principale, iar lucrările se desfășoară pe bulevardul Vasile Milea pentru a finaliza modernizarea inelului principal din Bucureşti și cele 22 de peroane de pe linia 41 trebuie reabilitate. Reabilitarea unui singur peron de tramvai costa 123.000 euro!
ARHIVĂ: STB, INCOGNITO: Ce este un controlor de bilete fără vesta albastră? Supracontrolor!
BUCHAREST PRIDE 2022: 15.000 de participanți au mărșăluit pentru „Stand together. Love together”
INSIDER: „Stand together. Love together” – 15.000 de participanți au mărșăluit ieri la Bucharest Pride..”
ARHIVĂ: ROGVAIV: Vremea susţine diversitatea. Curcubeul apare, soarele răsare! *** GAYFEST: “Gay are between us. Get over it!” *** GAYFEST: „Umbrele. Curcubeu. Veselie. Toleranţă.”
STONEHEDGE DE BUCUREȘTI: „Să ne înfrățim între popoare că doar nu suntem animale!”
INSIDER: „În Piața Victoriei din București, în fața Guvernului, de câtva timp se află un protestatar solitar care și-a ridicat în jurul mașinii o cazemată formată ditr-o rulotă, două piramide și câteva pancarte prin care își face cunoscut bilingv (română-engkeză) nemulțumirile. Din când în când își strigă supărarea la o portavoce:
<<REACŢIONEZ prin ACŢIUNE,
1. A venit timpul să nu va mai bateți joc de copiii lumii!!!
2. Care mai de care vă dați COCOŞI, şi unii în subtilitate au planuri meschine, şi unii stau ascunşi ca şobolanii!!!
3. Parlamentari şi Guvernanti!!! Unde vă este FERMITATEA???
4. Reacționează negativ doar cel care se simte cu musca pe căciulă.
5. Argumentarea mea este enunțată pe piramida.
6. Vă rog frumos să nu mă abuzați!!! PRECIZARE: Amănuntele le voi prezenta în emisiuni televizate.
7. Am constatat că parte din principiile de la Antena 3 sunt şi pe demnitatea mea.
8. Să ştii Mircea Badea! Că mai este un om adevărat în această ţară! Şi nu orice om! Deţin parte din esenţa spiritului poporului român şi a speciei umane la modul CONCRET din pozitivul constructiv şi folosesc cea mai performantă ARMA” din LUMEA CONSTIENTĂ „TRANSPARENȚĂ TOTALĂ ÎN VIAŢA SOCIALĂ „TM 9. FĂ CE CREZI CA ESTE BINE PENTRU TINE!™M
Fondator FUNDAŢIA ENERGIA POZITIVĂ Dumitru Sanduleac, CNP: 1561013090070, cetăţean român, naționalitate română.
SUNT MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN!”
Menționează și faptul că „AM TEHNICĂ pe mine!!! ARTIFICIALĂ şi NATURALĂ sunt supravegheat, testat şi actualizat!!!>>
ARHIVĂ: JUSTIŢIE: Cum protestează oltenii? Pe rând! *** PÂNZELE ALBE: „Solicit Dreptate, Adevăr, pedepsirea Infractorilor şi a Corupţilor!” *** LEVEL 9: Ce vrea Hancock de la Poliţia Capitalei? *** GREVA FOAMEI LA GUVERN: „Vrem să redăm speranţa tinerilor şi să ştergem lacrimile bătrânilor!” *** APEL DISPERAT: A 10-a zi de greva foamei la Bucureşti şi a 2-a zi la Braşov! *** ZALE LA OS: „Greva foamei în faţa primăriei din Iaşi, sătul că România este în cădere liberă” *** REMIX: România: Vrem în Schengen! Europa: Aşa, şi?
CETATEA HISTRIA, CONSTANȚA: Experiența vizitei te duce cu gândul la călătoria epică a grecilor spre tărâmul geților, drumul arată de parcă a fost renovat ultima dată fix atunci!
INSIDER: ” (…) ca să nu treacă nicio zi fără să învățăm ceva în viață, vă învățăm astăzi cum puteți avea o experiență magică, similară călătoriei în timp, mai ales dacă sunteți pasionați de istorie și dacă vă place să vă puneți în pielea unor personaje din trecut. Spre exemplu, azi vă spunem cum să vă simțiți precum coloniștii greci care au pus bazele Histriei.
Pentru asta, nu trebuie decât să mergeți acolo. Experiența voastră va începe chiar de pe drum căci, așa cum vă poate spune un ochi avizat, dar și unul mai puțin avizat, drumul arată de parcă a fost renovat ultima dată fix pe vremea grecilor. Apoi, noi mereu ne-am întrebat ce au văzut grecii când au decis să debarce pe țărmurile geților, și ce peisaj virginal le-a cucerit inima, de au decis ei să rămână acolo.
Foarte probabil, la fel ca și azi, au văzut bălării cât cuprinde, cai care pasc prin locuri interzise, câini care se țin după tine și o durere teribilă în spate a băștinașilor. Dar, au văzut potențialul locului și au zis să pună ei mâna să facă ceva căci, în nădejdea celor de prin părțile locului, lucrurile ar fi rămas neschimbate pe vecie.
ASIAN FOOD FEST: „Senzații dulci by Ciricli” transformă vata de zahăr în personaje hazlii
INSIDER: „Până pe 10 iulie 2022 are loc în Parcul Titan din București, sectorul 3 Asian Food Fest, o călătorie culinară în jurul Asiei. „Senzații dulci by Ciricli” transformă vata de zahăr în personaje hazlii. E ca și cum îi dai copilului să-și mănânce plușul sau i-l mănânci chiar tu.” DETALII
N.R.: Vata de zahăr este făcută prin încălzirea şi lichefierea zahărului după care prin învârtirea centrifugală prin găuri mici, prin care zahărul se răcește rapid și se solidifică în fire subțiri. Vata pe băţ a fost inventată în 1897 în SUA de un dentist. Doctorul William Morrison împreună cu un confecționer de bomboane, John Wharton, au inventat maşina care topea zahărul şi îl suflă apoi printr-o sită fină, formând firele de zahăr. Au numit-o „ață de zâna”. O porție obișnuită are 98 de calorii. În SUA pe 7 decembrie se sărbătorește „Ziua Națională a Vatei de Zahăr”. Vata de zahar are diferite nume în funcție de țară unde se comercializează. Spre exemplu, în Anglia se numește, , ață de gunoi”, în timp ce în Australia și în Finlanda poarta denumirea de „ața dentară”. În Țările de Jos, vata pe băț este cunoscută sub numele de ,,suikerspin”, care se traduce prin,, păianjen de zahar”. În schimb, în Franta se numește ,,barbe a papa”, ceea ce în traducere liberă înseamnă ,,barba lui tata”. În Japonia și China au dus acest desert la un alt nivel și realizează adevărate lucrări de artă din vată de zahar. Ei creează capodopere comestibile care înfățișează flori și animale, folosind nimic altceva firele de vară de zahar. Însă, performanță izbutită de un grup de 70 de cofetari din orașul turc Izmit se situează peste orice alta realizare in,,domeniul” vatei de zahar. Astfel, in iulie 2009, aceștia au realizat cea mai lunga vata de zahar din lume. Ea a măsurat nu mai putin de 1.400 de metri lungime si a cântărit 300 de kilograme. ,,Lucrarea” a necesitat șase ore de muncă asiduă și dimensiunile sale au fost echivalentul a circa 13 terenuri de fotbal! DETALII
SUȘILI MOLDOVIAN: De la Obşepit şi Ospătărie la Sushi – Evoluţia alimentaţiei publice moldoveneşti. Sushi ca la mama acasă!
INSIDER: „De la Obşepit şi Ospătărie la Sushi- evoluţia alimentaţiei publice moldoveneşti. Sushi ca la mama acasă (…)
Obşepit înseamnă forma scurtă a conceptului de Alimentație publică, conceptul sovietic despre cum trebuie să fie această alimentație publică. Obşepitul are câteva direcții – cel din magazine, cel din cantine şi cel din restaurante. El are un GOST – standarde exacte despre calitate şi cantitate: ce şi cât trebuie să conţină fiecare aliment după nişte criterii medicale, sanitare, alimentare – e o mâncare standardizată aşa cum se făcea în toată lumea industrială cu mase urbane imense. Problema în acea epocă era mai degrabă accesibilitatea produselor şi mica diversitate.
Restaurantele aveau şi ele un GOST – un sistem de standarde care se tot sofistica însă mereu a fost de o sărăcie umilă: o diversitate tare mică. Partea cea mai proastă aici: mereu a existat un deficit de spaţii şi locuri. Restaurantele epocii sovietice ajunseseră un soi de spaţii exclusiviste ele fiind gândite inițial ca spații populare. Spre finalul epocii comuniste restaurantele erau locurile unei elite mici de partid şi birocrație înaltă, elite financiare, protipendada boemă şi mai ales locul lumii din zona economiei negre şi al banditismului. Practic mai mereu trebuia să plăteşti o taxă la negru ca să prinzi un loc. Pentru că produsele erau rare iar locurile în restaurante erau puţine deservirea ajunsese o mare problemă: vânzătoarea şi chelnerul erau persoane privilegiate. Clientul era dependent de ei nu invers. Această putere a lor făcea ca deservirea să fie aleatorie şi deseori brutală mai ales pentru cei fără bani şi fără relaţii. Vânzătoarele şi chelnerii aveau ceva din atitudinea de gardian comerciant.
Mai erau cantinele – ele erau peste tot: toate întreprinderile şi instituțiile aveau cantine. Aici preţul era derizoriu chiar şi pentru proletarii scăpătați. Erau accesibile pentru tot poporul. GOST-ul cantinelor – ospătărie, zic moldovenii – adică standardul lor avea la bază mâncarea cușer: în cantinele sovietice se mânca exact cum se mănânci azi în cantinele evreiești din New York sau Cluj. Pentru că e mâncare cușer. U R M A R E A
