GRATII: „Nu avem voie să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru că așa spune Omul Nou. O asemenea producție de atei militanți la hectar nu spera nici Stalin.”

INSIDER: „Cine pune gratii între om și Dumnezeu? Înainte erau comuniștii. Acum, cei care râd de patrafire și baticuri topite prin lanuri, căutând Creatorul care dă ploaia. Și dacă le confiscați Dumnezeul, ce le dați? Blugi, valută, alcool, tutun, droguri, sex? Cu ce înlocuiți infinitul și cum potoliți setea de mai mult a omului ce știe că nu e totul aici…? Ce-i dați la schimb pentru Dumnezeul lui? Depresiile voastre, tristețea, flaconul cu Prozac?

De cei care fac rugăciuni pentru ploaie, dar au furat țevile și dalele sistemelor de irigații, am râs și eu. Ba chiar continui să o fac, cu gândul la Ronald Reagan, care spunea că „Sărăcia unui popor este cea mai corecta pedeapsă pentru prostia lui.” Amin, prezidente. Povestea drobului de sare se rescrie zilnic, într-un neam în care ciobanul mioritic nu-și ascute barda, ci așteaptă, liniștit, un topor în cap. Sau își distruge irigațiile, apoi plânge că moare de foame.

Dar mulți se sufocă de indignare nu că țăranii au furat irigațiile, ci că-L invocă pe Dumnezeu, cu preoți și prapuri, răsfoind Molitfelnice în colbul lanurilor. E contestat însăși actul religios și libertatea de a-l practica. Ateismul comunist dă roade, chiar dacă e secetă și a fost sădit de mult. E un potop al stigmatizării, cu aburul discursului comuniștilor bolșevici, care ucideau preoți și dărâmau biserici. Nu avem voie să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru că așa spune Omul Nou. O asemenea producție de atei militanți la hectar nu spera nici Stalin.

Câtă lipsă de umanitate și delicatețe, să-i refuzi semenului tău dreptul de a trăi cum vrea. Să-i iei totul, fără să-i dai nimic. Să-l lași gol de sens, ca și tine, orbecăind spre mormânt printr-o viață în care la fiecare cotitură se cască hăul. Ateu sau religios, poți trăi cum vrei, dacă-i lași pe alții să facă la fel. Asta e libertatea și s-a murit pentru ea. Cine râde de țăranii rugători e asemenea torționarilor lui Iisus, care strigau „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pe cruce.” Sau caraliilor de la Aiud, ce torturau preoți, întrebând ”Unde e Dumnezeul tău?”.

Cei care pun gratii între om și Dumnezeu sunt ei înșiși singuri și fără sens. Pentru că nu pot fi altfel, vor să-i reducă pe ceilalți la neputința lor. foto: © Paul Palencsar” ȘURSA

N.R.: Paparuda (Păpăluga) este o veche divinitate locală din mitologia românească, probabil preromană, a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de secetă și redusă cu timpul la o schemă de ritual.(Este un grup femei care pe timp de seceta îşi îmbrăcau pe trupul gol, verdeaţă.)

Ritualul, având o dată tradițională fixă (joi, în a treia săptămână post-pascală, dar și ori de câte ori e secetă prelungită, în iunie și iulie), este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau dezlegarea ploii: în timp de secetă, tinere fete execută Jocul Paparudelor, ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu găleți de apă. Uneori e o singură Paparudă – o figurantă sub zece ani.

Paparuda invocă onomatopeic ploaia prin dans, prin bătăi din palme, prin plesnetul degetelor, prin răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul si conţinutul textului magic:„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul -bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele / să umple pâraiele. / Hai, ploiță, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiță, hai!”

Mircea Eliade explică nuditatea paparudelor recurgând la omologarea actului agricol cu cel sexual, omologare bine-cunoscută în istoria religiilor:„Semințele sunt îngropate în pământ – pământul este închipuit ca o mare matrice, în care rodesc tot felul de germeni. Pămîntul devine, aşadar, el însuşi femeie. Gestul semănătorului capătă semnificații oculte; este un gest generator, și plugul (la început, un simplu par ascuțit) devine emblemă falică. Dar pământul rămâne neroditor fără ploaie; femeia telurică trebuie fecundată prin furtuna cerească. Iar ploaia -amănuntul acesta a fost observat din cele dintâi timpuri este în strânsă legătură cu Luna și ritmurile lunare. Ritmuri care stăpânesc nenumărate niveluri cosmice: mările şi ploile, creșterea vegetalelor, femeia. Luna „unifică”, „totalizează” niveluri cosmice aparent deosebite: apele, ploile, viața vegetală, femeia etc. Este de la sine înțeles deci că într-o societate agricolă, în care soarta omului stă atât de strâns legată de ploaie, femeia are în puterea ei secretele vieții și ale morții. Participând singură la magia Lunii, ea singură poate conjura ploaia, căci virtuţile acvatice numai ea le înțelege. De aceea, în toate ritualurile agricole de aducere a ploii iau parte exclusiv femeile (paparudele etc.). În fața secetei care amenință, nuditatea rituală a femeii are o valoare magică: paparudele goale atrag pe marele bărbat sideral.” DETALII

ARHIVĂ: SFÂNTA PARASCHEVA: “Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă. Rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului” *** MELIKIS, GRECIA: Iubirea, scut împotriva Răului. Inclusiv al gloanțelor! *** LECȚIA DE SMERENIE: „Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmi 23:4) *** CLUJ-NAPOCA: „O icoană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Biserica „Învierea Domnului” plange de cinci zile” *** SLUJBA DE DUMINICĂ: Încă puțin și ne vom ruga în pătrățele de 8 mp, atribuite temporar în Casa Domnului *** CHIP CIOPLIT: Icoană luată în balon. Decât să așteptăm, mai bine plecăm după ajutor!