CETATEA HISTRIA, CONSTANȚA: Experiența vizitei te duce cu gândul la călătoria epică a grecilor spre tărâmul geților, drumul arată de parcă a fost renovat ultima dată fix atunci!

INSIDER: ” (…) ca să nu treacă nicio zi fără să învățăm ceva în viață, vă învățăm astăzi cum puteți avea o experiență magică, similară călătoriei în timp, mai ales dacă sunteți pasionați de istorie și dacă vă place să vă puneți în pielea unor personaje din trecut. Spre exemplu, azi vă spunem cum să vă simțiți precum coloniștii greci care au pus bazele Histriei.

Pentru asta, nu trebuie decât să mergeți acolo. Experiența voastră va începe chiar de pe drum căci, așa cum vă poate spune un ochi avizat, dar și unul mai puțin avizat, drumul arată de parcă a fost renovat ultima dată fix pe vremea grecilor. Apoi, noi mereu ne-am întrebat ce au văzut grecii când au decis să debarce pe țărmurile geților, și ce peisaj virginal le-a cucerit inima, de au decis ei să rămână acolo.

Foarte probabil, la fel ca și azi, au văzut bălării cât cuprinde, cai care pasc prin locuri interzise, câini care se țin după tine și o durere teribilă în spate a băștinașilor. Dar, au văzut potențialul locului și au zis să pună ei mâna să facă ceva căci, în nădejdea celor de prin părțile locului, lucrurile ar fi rămas neschimbate pe vecie.

Ah, la fel ca și coloniștii greci, e bine să aveți mâncare la pachet. Mergeți pe mâna noastră!

Noi, asemenea cutezătorilor miletieni, am consultat varianta modernă a Oracolului din Delphi, adică Google, și ne-am lăsat duși de instrucțiuni spre o cherhana aflată la botul calului, fix lângă zidurile Histriei. Cherhana, apropo, e doar cu numele. După aspect e ca o nucă înfiptă în perete, iar asta îți dai seama încă de la poartă, unde te întâmpină o statuie a unui dac sfrijit, cu basca pusă invers, de zici că e făcut la beție. După prețuri, în schimb, zici că ai ajuns din greșeală pe țărmurile Massiliei.

Apoi, apropo de băștinași, ne-a întâmpinat unul și pe noi, care ne-a cerut țigări de cum am parcat mașina, ne-a informat că „nu e personalu’ acolo”, deci „mâncați ce ați adus de acasă” și, primitor, a ținut morțiș să ne arate o bubă a lui, imensă, unde îl mușcase pe el un păianjen. Ne-a sfătuit să ne urcăm în mașină, pardon, corabie, și să facem cale întoarsă spre un complex din apropiere, că acolo „sigur e bucătarul”. Exact ca pe vremea grecilor!

Nici acolo nu era, stați pe pace. Ba era, pardon, dar era degeaba. Oamenii avuseseră un chef de „popi de level 55” cu o seară înainte, după cum ni s-a spus, care au ras totul „ca lăcustele”, începând cu vinul. Acum, toți angajații făceau curățenie generală și reaprovizionare. Au fost băieți finuți și au găsit totuși câteva felii de pâine pentru junior. Cu ceai. Decât nimic…

Cu burțile lipite de foame, ne-am întors la cetate unde, printre bălării, cai și câini, după cum spuneam, am încercat să ne dăm singuri seama ce a fost pe acolo, că prea multe indicatoare nu ai la dispoziție. Noroc că mai știam una sau alta din cărțile de istorie. La muzeu, plătim biletele, apoi ni se spune că muzeul este închis în mare parte. Repet, după ce am cumpărat biletele. Și banii nu se pot returna că au fost „bătuți pe casă”. Am văzut și noi câteva oale, la intrare, numai bine ca să ni se facă și mai foame.

La plecare, aflăm că popii „de level 55” tot dau târcoale pe acolo de ani buni, făcând lobby pentru niște Ha, ca să își tragă și ei o așezare. Cum ar veni, „dai un ban, dar iei ceva frumos, cu vedere la lac…”. Că or fi doar zvonuri, că nu or fi, nici nu ne mai interesează. Noi, de acum încolo, ne vom orienta spre alte colonii grecești, că au avut peste 500. Să-ți pui și în cap.

Experiența asta ne-a dus însă, sincer, cu gândul la începuturi, la călătoria epică a grecilor spre tărâmul geților, la neajunsurile inerente primilor pași, șamd. Deci, din punctul ăsta de vedere, am avut succes. Dar nici nu mai revenim. Cine știe? Poate n-om avea noi stofă de coloniști!” SURSA

N.R.: „Cetatea Histria a fost întemeiată la mijlocul secolului al VII-lea î.e.n. (anul 657 î.e.n. după istoricul Eusebius) de colonişti veniți din Milet. Oraşul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani, începând din perioada greacă şi până în epoca romano-bizantină. După o distrugere violentă, către sfârşitul sec. VI î.e.n., în plină perioadă clasică, un nou zid de incintă reduce la jumătate suprafaţa iniţială a oraşului. În această perioadă Histria cunoaşte un regim democratic, aderă la Liga Maritimă Ateniană, desfăşoară un comerţ intens şi are chiar monedă proprie. Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum era denumită Dunărea de către greci. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare (numai partea vestică a zidului cetăţii avea 10 turnuri şi două porți), era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau şi termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât şi cultural-artistice (museion).

Muzeul Cetății Histria înfiinţat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie Natională şi Arheologie din Constanţa, într-o cladire nouă, expune piese de arheologie greacă, romană şi bizantină, provenind din cercetările de la Histria şi din împrejurimi: amfore, inscripţii, vase ceramice, sticlă, podoabe, basoreliefuri elenistice şi altele. Colecţia este alcătuită din vase ceramice şi de piatră, obiecte de uz personal şi casnic, sculpturi, piese de arhitectură, inscripţii repartizate pe epoci (greacă şi romană, romană târzie), urmărindu-se succesiunea lor în timp.

Astfel, sălile de la parter sunt destinate Histriei arhaice, clasice şi elenistice, iar cele de la etaj Histriei romane şi romane târzii. Program de vizitare miercuri-duminică 10-18. DETALII