EDUCAȚIE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT: Cum se distruge un popor, fără bombe și fără pandemii, dar, pas cu pas!
INSIDER: „Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină?
Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt nici un fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei – vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu. Adaptarea omului la viața curentă pe care o trăiește nu s-a făcut niciodată prin discipline practice care să le excludă pe cele considerate „teoretice”, ci prin teorie serioasă care să explice bine viața cotidiană. De aceea, a spune că matematica este inutilă, fiindcă elevii nu vor folosi, niciodată, în viață, integralele sau limitele este un nonsens. Matematica este prezentă în toate fibrele omului contemporan, în toate evenimentele vieții cotidiene, dar ea trebuie studiată în școală ca să poată fi folosită. Altminteri, devin problematice chiar măsurarea unui teren, exprimarea unui procentaj, regula de trei simplă sau transformarea hectarelor în kilometri pătrați. Veți spune că toate astea le face acum computerul. Fals! Le face omul, cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci, omul contemporan a ajuns, deja, un mecanism, încetând să mai fie om.
La literatură, un elev nu mai poate citi toate romanele importante ale omenirii sau ale românilor și nici nu mai acceptă să preia mecanic opiniile criticilor și istoricilor literari și să le învețe pe de rost. Dar asta nu-i dă cuvânt să spună că literatura secolului al XIX-lea – de exemplu – este desuetă și să pretindă în programele școlare texte sportive, reportaje despre catastrofe naturale, regulamente și instrucțiuni etc. în locul textelor literare. Lectura clasică se poate completa cu filmul inspirat din literatură (și se poate îmbina arta literară cu arta cinematografică). În locul textelor plicticoase din criticii consacrați, se pot face dezbateri și se pot ghida elevii spre descoperirea de către ei înșiși a sensurilor unui text literar. Dar nu se poate înlocui textul literar cu textul banal!
Firește, anii au trecut și școala este obligată să țină pasul cu viața, dar nu aruncând peste bord valorile reale în favoarea unora iluzorii. Iar programele europene, naționale sau locale de educație sunt foarte importante, dar nu de ele ducem lipsă, în primul rând, ci de aplicarea legilor existente, de scoaterea educației din statutul de cenușăreasă, de tratarea cu seriozitate a școlii. Altminteri, vom distruge, fără bombe și fără pandemii, dar, pas cu pas, acest popor. Ioan-Aurel Pop,
Președintele Academiei Române” SURSA
CETATEA HISTRIA, CONSTANȚA: Experiența vizitei te duce cu gândul la călătoria epică a grecilor spre tărâmul geților, drumul arată de parcă a fost renovat ultima dată fix atunci!
INSIDER: ” (…) ca să nu treacă nicio zi fără să învățăm ceva în viață, vă învățăm astăzi cum puteți avea o experiență magică, similară călătoriei în timp, mai ales dacă sunteți pasionați de istorie și dacă vă place să vă puneți în pielea unor personaje din trecut. Spre exemplu, azi vă spunem cum să vă simțiți precum coloniștii greci care au pus bazele Histriei.
Pentru asta, nu trebuie decât să mergeți acolo. Experiența voastră va începe chiar de pe drum căci, așa cum vă poate spune un ochi avizat, dar și unul mai puțin avizat, drumul arată de parcă a fost renovat ultima dată fix pe vremea grecilor. Apoi, noi mereu ne-am întrebat ce au văzut grecii când au decis să debarce pe țărmurile geților, și ce peisaj virginal le-a cucerit inima, de au decis ei să rămână acolo.
Foarte probabil, la fel ca și azi, au văzut bălării cât cuprinde, cai care pasc prin locuri interzise, câini care se țin după tine și o durere teribilă în spate a băștinașilor. Dar, au văzut potențialul locului și au zis să pună ei mâna să facă ceva căci, în nădejdea celor de prin părțile locului, lucrurile ar fi rămas neschimbate pe vecie.
ASIAN FOOD FEST: „Senzații dulci by Ciricli” transformă vata de zahăr în personaje hazlii
INSIDER: „Până pe 10 iulie 2022 are loc în Parcul Titan din București, sectorul 3 Asian Food Fest, o călătorie culinară în jurul Asiei. „Senzații dulci by Ciricli” transformă vata de zahăr în personaje hazlii. E ca și cum îi dai copilului să-și mănânce plușul sau i-l mănânci chiar tu.” DETALII
N.R.: Vata de zahăr este făcută prin încălzirea şi lichefierea zahărului după care prin învârtirea centrifugală prin găuri mici, prin care zahărul se răcește rapid și se solidifică în fire subțiri. Vata pe băţ a fost inventată în 1897 în SUA de un dentist. Doctorul William Morrison împreună cu un confecționer de bomboane, John Wharton, au inventat maşina care topea zahărul şi îl suflă apoi printr-o sită fină, formând firele de zahăr. Au numit-o „ață de zâna”. O porție obișnuită are 98 de calorii. În SUA pe 7 decembrie se sărbătorește „Ziua Națională a Vatei de Zahăr”. Vata de zahar are diferite nume în funcție de țară unde se comercializează. Spre exemplu, în Anglia se numește, , ață de gunoi”, în timp ce în Australia și în Finlanda poarta denumirea de „ața dentară”. În Țările de Jos, vata pe băț este cunoscută sub numele de ,,suikerspin”, care se traduce prin,, păianjen de zahar”. În schimb, în Franta se numește ,,barbe a papa”, ceea ce în traducere liberă înseamnă ,,barba lui tata”. În Japonia și China au dus acest desert la un alt nivel și realizează adevărate lucrări de artă din vată de zahar. Ei creează capodopere comestibile care înfățișează flori și animale, folosind nimic altceva firele de vară de zahar. Însă, performanță izbutită de un grup de 70 de cofetari din orașul turc Izmit se situează peste orice alta realizare in,,domeniul” vatei de zahar. Astfel, in iulie 2009, aceștia au realizat cea mai lunga vata de zahar din lume. Ea a măsurat nu mai putin de 1.400 de metri lungime si a cântărit 300 de kilograme. ,,Lucrarea” a necesitat șase ore de muncă asiduă și dimensiunile sale au fost echivalentul a circa 13 terenuri de fotbal! DETALII
SUȘILI MOLDOVIAN: De la Obşepit şi Ospătărie la Sushi – Evoluţia alimentaţiei publice moldoveneşti. Sushi ca la mama acasă!
INSIDER: „De la Obşepit şi Ospătărie la Sushi- evoluţia alimentaţiei publice moldoveneşti. Sushi ca la mama acasă (…)
Obşepit înseamnă forma scurtă a conceptului de Alimentație publică, conceptul sovietic despre cum trebuie să fie această alimentație publică. Obşepitul are câteva direcții – cel din magazine, cel din cantine şi cel din restaurante. El are un GOST – standarde exacte despre calitate şi cantitate: ce şi cât trebuie să conţină fiecare aliment după nişte criterii medicale, sanitare, alimentare – e o mâncare standardizată aşa cum se făcea în toată lumea industrială cu mase urbane imense. Problema în acea epocă era mai degrabă accesibilitatea produselor şi mica diversitate.
Restaurantele aveau şi ele un GOST – un sistem de standarde care se tot sofistica însă mereu a fost de o sărăcie umilă: o diversitate tare mică. Partea cea mai proastă aici: mereu a existat un deficit de spaţii şi locuri. Restaurantele epocii sovietice ajunseseră un soi de spaţii exclusiviste ele fiind gândite inițial ca spații populare. Spre finalul epocii comuniste restaurantele erau locurile unei elite mici de partid şi birocrație înaltă, elite financiare, protipendada boemă şi mai ales locul lumii din zona economiei negre şi al banditismului. Practic mai mereu trebuia să plăteşti o taxă la negru ca să prinzi un loc. Pentru că produsele erau rare iar locurile în restaurante erau puţine deservirea ajunsese o mare problemă: vânzătoarea şi chelnerul erau persoane privilegiate. Clientul era dependent de ei nu invers. Această putere a lor făcea ca deservirea să fie aleatorie şi deseori brutală mai ales pentru cei fără bani şi fără relaţii. Vânzătoarele şi chelnerii aveau ceva din atitudinea de gardian comerciant.
Mai erau cantinele – ele erau peste tot: toate întreprinderile şi instituțiile aveau cantine. Aici preţul era derizoriu chiar şi pentru proletarii scăpătați. Erau accesibile pentru tot poporul. GOST-ul cantinelor – ospătărie, zic moldovenii – adică standardul lor avea la bază mâncarea cușer: în cantinele sovietice se mânca exact cum se mănânci azi în cantinele evreiești din New York sau Cluj. Pentru că e mâncare cușer. U R M A R E A
GUIDESTONES GEORGIA, SUA: Monumentul cu Instrucțiuni pentru Reconstrucția Umanității după Sfârșitul Lumii s-a dărâmat
INSIDER: „Există un monument în Georgia (N.R.: SUA) care oferă instrucțiuni în 8 limbi despre cum să reconstruiești societatea după un eveniment apocaliptic, funcționând în același timp ca busolă, calendar și ceas.” SURSA
N.R.: Georgia Guidestones (Ghidul de piatră din Georgia) era un monument din granit din Comitatul Elbert, Georgia, Statele Unite, aflat la o altitudine de aproximativ 230 m deasupra nivelului mării, la aproximativ 140 km est de Atlanta, la 72 km de Atena, Georgia şi la 14 km nord de centrul orasului Elberton, pe autostrada Georgia 77.
O lespede stătea în centru, cu alte patru aranjate în jurul ei. O piatră de vârf se afla deasupra celor cinci plăci, care erau aliniate astronomic. O tăbliță suplimentară de piatră, care a fost așezată în pământ la o mică distanţă la vest de structură, a oferit câteva note despre istoria şi scopul pietrelor de ghidare. Structura a fost uneori denumită, Stonehenge american. Monumentul avea o înălțime de 5,87 m, realizat din şase plăci de granit cântărind 107.840 kg în total.
Cele patru pietre exterioare au fost orientate pentru a marca limitele ciclului de declinare lunară de 18,6 ani. Coloana centrală prezenta un orificiu, dintr-o parte în alta, realizat sub un unghi și prin care putea fi văzută Steaua Polară. Acelaşi stâlp avea o fantă sculptată prin el, care era aliniată cu solstițiile şi echinocţiile Soarelui. O deschidere de 22 8 mm în piatra de vârf permitea unei raze de soare să treacă la prânz în fiecare zi, strălucind un fascicul pe piatra centrală indicând ziua anului.
Un mesaj cu 10 porunci este inscripționat pe monument în opt limbi moderne (arabă, engleză, chineză, hindi, ebraică, rusă, spaniolă și swahili) şi în patru limbi antice: babiloniana, greaca clasică, sanscrita şi hieroglife egiptene. U R M A R E A
PODUL CANAKKALE 1915, TURCIA: Cel mai mare pod suspendat din lume leagă Europa și Asia peste Strâmtoarea Dardanele
INSIDER: „Pe 18 Martie 2022, Turcia a inaugurat cel mai lung pod suspendat din lume, construit peste Strâmtoarea Dardanele, frontieră naturală între Europa şi Asia, podul numit Canakkale 1915. Cu acest pod doboară două recorduri dintr-un foc: cu o deschidere principală de 2.023 de metri, Podul Canakkale 1915 a devenit (N.R.: cu 32 m) cel mai lung pod suspendat din lume, titlu deţinut până acum de podul Akashi Kaikyo din Japonia, care are o deschidere principală de 1.992 de metri. Cei 2.023 de metri ai deschiderii centrale fac referire la faptul că în 2023 va fi aniversat centenarul Republicii Turcia, în timp ce denumirea podului şi data deschiderii (18 martie) evocă importanta victorie navală a forţelor otomane împotriva britanicilor din 1915. Cele două turnuri roşii sunt, de asemenea, cele mai înalte structuri de acest tip din lume pentru un pod suspendat, măsurând 318 metri. În total, podul de peste Dardanele are o lungime de 4.068 de metri, luând în calcul şi viaductele. Podul Canakkale 1915 este al patrulea pod din Turcia care leagă Asia de Europa, celelalte trei fiind construite în Instabul. Proiectul a fost lansat în martie 2017, iar la lucrări au participat mai bine de 5.000 de muncitori. Costurile s-au ridicat la 2,5 miliarde de euro, potrivit Global Construction Review. Podul a fost proiectat în principal de compania Cowi din Danemarca şi a fost construit de un consorţiu format din Daelim, Limak, SK şi Yapı Merkezi. Traficul estimat pentru cele şase benzi este de până la 45.000 de vehiculele pe zi, noul pod, care face parte dintr-un proiect de infrastructură mai vast, urmând să faciliteze activităţi deopotrivă turistice şi comerciale în regiune. Distanţa dintre Anatolia şi Peninsula Gallipoli poate fi parcursă acum în aproximativ şase minute, în condiţiile în care până acum era necesară o călătorie de câteva ore cu feribotul.,” SURSA
N.R.: Podul Çanakkale 1915 (în turcă Çanakkale 1915 Köprüsü), cunoscut şi sub numele de Podul Dardanelelor (turca Çanakkale Boğaz Köprüsü), este un pod suspendat construit în provincia Çanakkale din nord-vestul Turciei. Situat la sud de oraşele Lapseki şi Gelibolu, podul se va întinde pe strâmtoarea Dardanelelor, la aproximativ 10 km sud de Marea Marmara. Podul este elementul central al autostrăzii Kinali Balıkesir de 321 km lungă, care va conecta autostrăzile 0-3 şi 0-7 din Tracia de Est cu autostrada 0-5 din Anatolia.
Deschiderea principală: 2.023 m
Lungime 3.563 m
Lăţime: 43,06 m9
Înălţime: 318 m
Zona liberă dedesubt: 69,3 m
TAXA DE POD – 15 euro.
ARHIVĂ: DOLNI MORAVA, CEHIA: Sky Bridge, cel mai lung pod pietonal suspendat din lume are o lungime de 721 m și 1.2 m lățime *** POD BRĂILA – MĂCIN: La 146 de metri nu este ceață. Poze din macara!
POLARIS SLINGSHOT: Motocicleta cu 3 roți, volan, schimbător de viteze şi pedale cu aspect convențional de automobil
INSIDER: „Polaris Slingshot este o motocicletă cu trei roți. Prima ediție a modelului a fost introdusă în 2014 ca model 2015. Motor: 2,4 litri (2.384 cmc) GM Ecotec 14 (anii model 2015 până în 2019); Polaris ProStar 2,0 litri (1997 cmc) DOHC 14 (anii model actual 2020). Transmisie: Manual Aisin AR5 cu 5 trepte (toți anii de model); AutoDrive AMT cu 5 trepte (anil model actual 2020). Dimensiuni – Ampatament 2.6 m; Lungime: 3.8 m; Lăţime: 1.9 m; Înălţime: 1.3 m; Greutate redusă: 749 kg)
Slingshot-ul are un volan cu înclinare reglabilă, scaune cu găleată unul lângă altul şi nu se înclină Nu are acoperiş, uşi sau ferestre laterale, iar întregul interior este impermeabil, astfel încât poate fi aruncat cu furtun şi scurs folosind orificiile de scurgere din podea.
Modelele S şi SL vin cu o jantă din spate de 20″ x 9,0″ prevăzută cu o anvelopă de 255 mm lăţime şi jante faţă de 18″ x 7,5″ cu anvelope de 225 mm lăţime. Modelele SLR şi R au aceleași jante faţă şi anvelope, cu adăugarea unei jante spate de 20″ x 11,0″ prevăzută cu o anvelopă de 305 mm lățime. Toate modelele au o suspensie frontală cu dublu brat cu bară anti-ruliu. O transmisie automată opțională cu 5 trepte a devenit disponibilă în 2020 odată cu lansarea modelelor de generația a doua. Un parbriz mic este un plus opțional la modelul de bază şi este echipat standard pe modelul SL. Există, de asemenea, un capac opțional din fibră de sticlă pentru vânt şi soare, pe care Polaris o numeşte Slingshade”, care are policarbonat încorporat ferestre și se fixează pe cadrul tubului Slingshot, acționând oarecum ca un acoperiş dur. Volanul, schimbătorul de viteze şi pedalele de frână, ambreiaj şi acceleraţie au un aspect convențional al automobilului.
În funcție de jurisdicție, Slingshot-ul poate fi înregistrat ca motocicletă sau ca autocicletă. Este clasificat ca un autociclu în 44 de state. Sunt montate centurile de siguranță în trei puncte; cu toate acestea, nu are airbag-uri sau zonă mototolită , iar în anumite jurisdicții șoferul și pasagerul trebuie să poarte căşti pentru motociclete.
Performanţă. Pentru anul model 2020, Slingshot este alimentat de un motor Polaris ProStar cu benzină, cu patru cilindri în linie, de 2,0 litri, care produce 203 CP (151 kW) la 8250 RPM și 144 lb-ft (195 N-m) de cuplu la 6500 RPM. Poate fi montat fie pe o transmisie manuală convenţională cu 5 trepte, fie pe o transmisie manuală automată AutoDrive cu 5 trepte, care este prima dată când o transmisie automată este disponibilă pe Slingshot. Această transmisie este în esenţă aceeaşi cutie de viteze manuală standard cu 5 trepte sincronizată, dar ambreiajul şi schimbarea vitezelor sunt acționate hidraulic şi controlate de computer.. Interiorul a fost, de asemenea, reproiectat, iar exteriorul actualizat.” DETALII
N.R.: Poate fi condus doar cu permis categoria A. Preț pentru SUA aproximativ 26.799 $.
ARHIVĂ: MOISEI, MARAMUREȘ: Casalini Sulky, prima mașină condusă fără permis, trei roți, caroserie monococă din oțel, motor 49.6 cmc *** ZEST: Prima mașină lansată în România care poate fi condusă de la 16 ani
NĂMĂIEȘTI, JUDEȚUL ARGEȘ: Casa Memorială George Topîrceanu, singura locuinţă proprietate personală a „chiriașului grăbit”
INSIDER: ‘În satul Nămăeşti, comuna argeşeană Valea Mare Pravăţ, se află singura locuinţă pe care George Topîrceanu a avut-o ca proprietate personală, locul în care a rămas opt ani şi care azi este casa memorială ce-i poartă numele în rest, autorul „Baladei chiriaşului grăbit” a stat doar cu chirie.
Încă de când era foarte mic, părinţii şi-au schimbat domiciliul din doi în doi ani, iar mai târziu, în cei 26 de ani petrecuţi la laşi, şi-a schimbat locuinţa de nouă ori. De altfel, de câte ori prietenii îi cereau adresa să-i poată face o vizită, poetul, care era şi un bun epigramist, le răspundea «imi ceri adresa, dragul meu?/ Sunt trist din cale-afară/ Cum să ți-o dau când însumi eu/ O caut de-astă vară».
Într-un colţ al camerei de lucru de la etajul frumoasei case cu pridvor larg din Nămăeşti poţi vedea şi azi acel geamantan de care poetul George Topîrceanu aminteşte în celebrele versuri: „Trec anii, trec lunile-n goană/ Şi-n zbor săptămânile trec./ Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul şi plec!/ Eu nu ştiu limanul spre care/ Pornesc cu bagajul acum,/ Ce demon mă pune-n mişcare,/ Ce taină mă-ndeamnă la drum./ Dar simt că m-apasă pereţii,/ Eu sunt chiriaş trecător:/ În scurtul popas al vieţii/ Vreau multe schimbări de decor”. U R M A R E A
PĂDUREA LETEA, DELTA DUNĂRII: Ultimii cai sălbatici din Europa au fost abandonați de către stăpâni acum 40 de ani
INSIDER: „Pădurea Letea este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei la IUCN (k naturală strictă), situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei C.A. Rosetti. Pădurea Letea este cea mai veche rezervație naturală din România, fiind cea mai nordică pădure subtropicală din Europa.
Pădurea Letea este singurul loc din Europa unde se întâlnesc liane. Specialistii spun că plantele exotice au apărut datorită seminţelor aduse din Africa de păsările migratoare. Ea începe din nordul satului Letea şi se întinde pe suprafaţă de 5246,8 ha din 1938, o suprafață de aproape 500 ha a fost declarată Rezervație naturală, în zona cunoscută sub numele de „Hasmacul Mare”. În această pădure trăiesc aproximativ 2000 de cai abandonați de localnici. Aceştia au fost subiectul filmului documentar Caii sălbatici din Delta Dunării. La începutul anilor ’80, într-o perioadă în care nivelul de trai din România devenea din ce în ce mai greu, a fost declarată starea de anemie infecţioasă în rândul cailor din deltă.
Multi dintre proprietarii de cabaline, constrânşi şi de faptul că nici costurile nu erau tocmai neglijabile, au renunțat la a mai creşte cai. În tot haosul social şi economic care a dominat ţara noastră în anii postrevoluționari, dobrogenii din Delta Dunării şi-au lăsat caii în libertate.
Sălbăticiţi, şi-au creat propriul lor habitat, cu preponderenţă în zona Pădurii Letea. Numeroasele exemplare de cabaline galopând în voie oferă un peisaj pitoresc în acele ţinuturi, mai ales că sunt printre ultimii cai sălbatici din Europa. Abandonați de stăpâni într-un mediu natural, caii sălbăticiţi din Pădurea Letea sunt monitorizaţi de autoritățile sanitar-veterinare locale şi naţionale, împreună cu ONG-ul pentru protecția animalelor, Vier Pfoten. Se estimează că în acel areal trăiesc între 1000 şi 2000 de cai sălbatici, iar aceste populaţii trebuie ţinute sub control, pentru limitarea păşunatului abuziv. Evident, şi biosfera din acel perimetru trebuie menţinută şi protejată, mai ales că Pădurea Letea este cea mai veche rezervație naturală din ţara.
Un episod extrem de trist – cu toate că n-a fost primul de acest gen! – s-a petrecut în vara anului 2011 Atunci un samsar care avea intenţia de a abatoriza cai fără stăpân din zona Pădurii Letea, i-a ademenit pe localnici cu câte 100 de lei pentru fiecare cal capturat şi urcat în camion. Iar pentru ca bietele cabaline să fie uşor de stăpânit și manipulat în timpul încărcării şi, apoi, al transportului, s-a recurs la tăierea tendoanelor, pentru a le imobiliza picioarele! Fără a se respecta vreo regulă a bunăstării animalelor, peste 60 de cai sălbatici au fost înghesuiți în TIR-ul ce urma să ia drumul abatorului, însă această acţiune lipsită de orice scrupule a fost stopată cu mare dificultate de un grup de iubitori ai animalelor, care au salvat de la moarte mai bine de 40 de exemplare (mai mulţi cai şi-au pierdut viaţa în timpul transportului) şi le-au redat libertatea în mediul lor natural!
N.R.: În Pădurea Letea există trei trasee. Unul dintre ele poate fi parcurs cu căruțe tradiționale, al doilea are o lungime de 900 de metri şi poate fi parcurs la pas, iar al treilea are aproape 500 de metri şi oferă o panoramă a dunelor de nisip. Vizitarea pădurii se face între orele 10.00 şi 18.00, iar taxa de intrare este 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii. Un circuit poate dura între o oră şi jumătate şi patru ore. Taxa de intrare poate fi plătită și prin sms la numărul 7483 cu textul ‘Letea’ lângă care adaugă seria şi numărul cărţii de identitate a persoanei care achită taxa.
VACANȚA MARE: Muzeul Copiilor și-a deschis ambasadă pe Marte și în Vestul Sălbatic.
INSIDER: „Muzeul Copiilor s-a mutat până pe 31 august în 2 locații inedite cu expozițiile interactive Wild West Kids în Parcul Al. I. Cuza (I.O.R. – Insula Pensionarilor) și First Kids on Mars în Parcul Drumul Taberei (lângă terenurile de baschet de lângă seră). În Vestul Sălbatic la Muzeul Copiilor – de pe Insula Pensionarilor din Parcul Al. I. Cuza (IOR) se poate vizita un orăşel din deșert, explora o mină de aur și chiar extrage bucăți aur. Împreună cu Sheriff-ul copiii vor prinde bandiții care tocmai au jefuit banca din oraş se vor distra la „Saloon” și vor vizita cortul căpeteniei pieilor roșii.
În Parcul Drumul Taberei micii astronauți sunt așteptați să cucerească planeta Marte, să descopere laboratoarele marţiene și împreună cu roverul Curiosity să descopere a patra planetă de la Soare. Program: L-V: 16:30-21:00; S-D: 10:00-21:00. Bilete: 30 lei, gratuit sub 3 ani. Accesul se face în baza unei rezervări online precum şi la casieria muzeului. Durata unui tur este cca 45 min și sunt organizate din oră în oră
ARHIVĂ: MUZEUL COPIILOR: Plimbări prin cosmos, sub oceane, în corpul uman, prin botanică sau la zoo!
AVRIG, SIBIU: „Într-o lume cu susu-n jos, la Casa Întoarsă din Brambura Park unde îți stăteau picioarele, îți va sta și capul”
INSIDER: „Într-o lume cu susu-n jos, la Brambura Park unde îți stăteau picioarele, îți va sta și capul.
🥃 Unghiurile au grade de Jack
🪜 Nu poți băga la spălat fără scară
🍳 Ochiurile-ți dau peste ochi
♟️ Nebunu-ți sare-n cap
🚽 (chiar) „Vă rugăm, aruncați hârtia în WC”!” SURSA
N.R.:În BRAMBURA PARK, ai parte de distracție fără gravitație! Te așteptăm Adresă: Valea Avrigului, Nr. 580, jud. Sibiu (la aprox. 200 metri înainte de Pensiunea Ghiocelul, pe partea stângă). Program: Luni – Duminică/ 9:00 – 20:00.
Acces bilet până la 1 iulie:
– Intrarea în parc pentru adulți și copii (include acces Mini-Zoo, tiroliană, leagăne, trambuline și cățărătoare tip păianjen): 10 lei
– Acces parc + Casa Întoarsă: 30 lei
– Acces tobogane gonflabile 30 min.: 10 lei
– Gratuit pentru copiii de până la 3 ani și persoanele cu handicap.” DETALII
ARHIVĂ: GORJ: Prima casă cu susul în jos din România devine obiectiv turistic
ENERGIE VERDE: Ce face un pensionar bulgar debranșat de la rețeaua electrică? Mai cumpără un panou solar!
INSIDER: „Proprietarul apartamentului este un inginer bulgar pensionar, căruia nu îi ajunge pensia pentru a plăti curentul electric. Este obligat să ia măsuri pentru a avea electricitate achiziționând panouri solare și încercă să lupte cu realitatea cruntă!” SURSĂ
ARHIVĂ: PANOURI FOTOVOLTAICE CU ȚEAPĂ: „Enel cumpară cu 0.165 lei/ kWh ce bag eu în rețea, dar consumul mi-l facturează cu 0.608 lei/ kWh fără TVA.” *** ŢEPELE VERZI: „Românii, „arşi” în fiecare lună de 14 „şmecheri”. O lege le permite să rămână anonimi” *** RECHARGE: Vrutul și Pututul merg mână în mână numai dacă îți arde buza *** ECO: Iedera şi celofanul, mai bune ca termopanul!
STB, INCOGNITO: Ce este un controlor de bilete fără vesta albastră? Supracontrolor!
INSIDER: „Societatea de Transport București STB SA eficientizează activitatea de control a titlurilor de călătorie. În conformitate cu obligațiile contractuale prevăzute în Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de transport local de călători semnat cu TPBI, STB SA a înființat Biroul de Supracontrol pentru eficientizarea activității de verificare a titlurilor de călătorie în mijloacele de transport public. În acest sens, în luna iunie 2022, STB SA a demarat un prim proiect în cadrul activității de supracontrol, repartizând în traseu echipe de controlori care nu poartă vestele albastre cu însemnele CONTROL – STB SA, așa cum era obișnuit până acum publicul călător.
Scopul acestei acțiuni este de a determina toți călătorii să circule cu titlu de călătorie valabil și de a elimina situațiile în care aceștia achitau călătoria doar la vederea vestelor de control.
Pentru a nu exista suspiciuni cu privire la calitatea de controlor legitimații călătorie, echipele de supracontrol, dețin următoarele documente, obligatoriu a fi prezentate călătorilor:
👉🏻 Legitimația de control, ce conține poza și datele de identificare ale angajatului STB SA (nume, prenume și numărul de serviciu), iar pe verso delegația de control, care reprezintă împuternicirea angajatului STB SA de a efectua verificarea titlurilor de călătorie;
👉🏻 Cardul de operator cu aplicație de control activă (denumit card de identitate), ce conține, de asemenea, poza și datele de identificare ale angajatului STB SA (nume, prenume și numărul de serviciu), prin intermediul căruia controlorii legitimații călătorie se autentifică și trec validatoarele în stare de control. Acest card nu poate fi clonat și se află în posesia angajaților doar în timpul programului de lucru;
👉🏻 Echipamentul de control pe care este instalată aplicația de verificare a cardurilor de călătorie.
Precizăm faptul că, fără cardul de identitate, controlorii legitimații călătorie NU pot efectua controlul. Fară echipament de control și fără card de identitate, NU se pot emite carduri de suprataxă. Mecanismele de verificare și autentificare a angajaților în procesul de verificare a titulurilor de călătorie sunt corelate, tocmai pentru a elimina posibilitatea ca alte persoane să poată efectua controlul.
Prin urmare, nu vesta albastră definește un controlor de legitimații călătorie, ci documentele și echipamentele mai sus menționate.
Echipele de controlori legitimații călătorie sunt instruite ca la momentul controlului să prezinte legitimația de control, cardul de operator și echipamentul de control.” SURSA
SOLFERINO, ITALIA: La Memorialul Crucii Roşii, țara noastră e trecută drept „Republica Populară Romînă”
INSIDER: „La Memorialul Crucii Roşii de la Solferino, țara noastră e trecută drept „Republica Populară Romînă” SURSA
N.R.: „Până la mijlocul secolului al XIX-lea nu au existat sisteme de îngrijire şi instituţii de îngrijire a membrilor Armatei, unde să fie găzduiţi şi trataţi cei răniți pe câmpurile de luptă. În iunie 1859, omul de afaceri elveţian Henry Dunant călătoreşte in Italia pentru a se întâlni cu împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, pentru a discuta problemele de afaceri din Algeria, la aceea vreme ocupată de Franţa.
Ajuns în micul oraş Solferino pe data de 24 iunie, elveţianul este martor al Bătăliei de la Solferino, o confruntare din cadrul Războiului Austro-Sardinian. Într-o singură zi, aproximativ 40.000 de soldaţi aparţinând ambelor tabere au murit sau au fost abandonați pe câmpul de luptă, fiind răniţi. Henry Dunant este şocat de aceste lucruri, de suferinţele soldaţilor răniţi şi de lipsa medicamentelor pentru îngrijirea acestora, precum şi a instrumentelor de acordare a îngrijirii medicale primare.
Acesta abandonează complet scopul iniţial al călătoriei sale și pentru mai multe zile lucrează ca voluntar pentru a ajuta la îngrijirea celor răniți. Reuşeşte să organizeze un grup de ajutor format din localnici, pe care îi motivează să-i ajute pe cei aflaţi în nevoie, fără să existe vreun fel de discriminare. Întors la Geneva, s-a hotărăşte să scrie o carte numită „Amintiri din Solferino”, publicată din banil proprii în 1862. A trimis copii ale acestei cărți liderilor politici şi militari din întreaga Europă. Pe lângă relatarea experienţei trăite la Solferino în 1859, el pledează pentru formarea unor organizaţii naţionale voluntare care să ajute la acordarea de îngrijiri medicale soldaţilor răniţi în timpul războiului. În plus, solicită dezvoltarea tratatelor internaţionale care să garanteze protecţia celor răniţi pe câmpurile de luptă. CONTINUARE
ZADAR, CROAȚIA: „Autobuzele croate fac orice tentativă de a te organiza în vreun fel inteligent să fie în zadar”
INSIDER: „Retrospectiva city 𝐛𝐫𝐞𝐚𝐤 𝐙𝐚𝐝𝐚𝐫 sau Poveste despre cum autobuzele croate fac orice tentativă de a te organiza în vreun fel inteligent să fie 𝐢̂𝐧 𝐳𝐚𝐝𝐚𝐫.
Ei, dacă o să fie vreodată să scriu o carte despre cât de ușor e să faci city break-uri foarte pe buget în Europa, doar să fii flexibil și organizat, capitolul Zadar sigur NU va intra în selecția destinațiilor-exemplu. Similar, dacă va fi despre cum poți face mai orice pe cont propriu, călător independent de autoturism și agenții de travel fiind, doar să te documentezi bine, din nou, capitolul Zadar nu va fi pe listă. Altfel, un loc absolut superb, cu multe activități diferite aflate relativ aproape, cu oameni de treabă, extrem de safe, curat, îngrijit, cu un nivel de bun simț mult peste medie. Totuși, nu mi se pare o destinație grozavă pentru un city break de buget, ci, mai degrabă pentru un concediu mai lung. De preferat și mai în extra sezon. Cu mașină, musai. Și cu ceva documentare în prealabil. Asta, desigur, dacă scopul vostru e similar cu al meu – vizitarea parcurilor naționale. Dacă scopul e plaja și plimbarea prin oraș, în mod evident, experiența mea nu se aplică.
Nu vreau să vă povestesc despre cât de frumos este (fotografiile cred că sunt suficiente) ci despre de ce mi se pare că e păcat de timp, bani și energie să încerci să te descurci printre meandrele parcurilor naționale cu ajutorul autobuzelor locale.
𝐈𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢:
Ziua 1️⃣ – Parcul Național Krka – 55 € (30€ biletul de acces, 25€ autobuzul)
Ziua 2️⃣ – Lacurile și cascadele de la Plitvice – 70 € (40€ biletul de acces, 30€ autobuzul)
Ziua 3️⃣ – Insulele Kornati – 45 € (croazieră cu o navă de buget all inclusive: drum, mic dejun, prânz, băuturi – suc, apă, vin nelimitat și biletul de acces în parcul național. 10 ore în total)
Ziua 1, 2 & 3 – la finalul fiecărei zile am petrecut puțin timp în Zadar, e mai mult decât suficient, nu aș aloca 1 zi întreagă.
MIERCUREA CIUC: Viziunea lui Ceaușescu, încă prezentă în Cetatea Miko!
INSIDER: „Cetatea a fost construită între anii 1623 şi 1631 în stil neorenascist din ordinul lui Miko Ferenc, consilierul principelui Bethlen Gabor, pentru a opri pătrunderea inamicului dinspre Ghimes. În anul 1661, în timpul atacului turco-tătar castelul cu suprafața de 75X70 m a fost distrus.
Reconstrucția lui s-a realizat după planurile generalului austriac Steinville Stephanus. Zidul exterior cu 4 bastioane este din 1732. Tot în 1732 au fost ridicate malurile șanțului de apărare și doar printr-un pod se putea ajunge în cetatea cu 16 tunuri.
În cetate erau depozite de alimente, brutărie, și cazarma oştilor. Până în 1764 a fost cazarmă impărătească, până în 1849 reședința regimentului secuiesc de infanterie, iar din 1873 armata regatului maghiar.
În 1970 s-a mutat aici Muzeul Județean. Astăzi aici funcţionează Muzeul Secuiesc din Ciuc şi Oficiul pentru protejarea patrimoniului. În grădina din spatele cetății a fost amenajat Muzeul Satului, iar în curtea cetății se desfăşoară festivalurile de muzică veche. Adresa: Piața Cetății nr.2, Miercurea Ciuc, județul Harghita. Program vizitare: marți-duminică 9-17. Bilete: 15 lei/ adult, 10 lei/ redus, gratuit/ copiii sub 7 ani. Taxa: foto 10 lei, filmare 15 lei.” DETALII
ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic!
INSIDER: „În 2022, expoziția Art Safari (ediția 9) oferă ca și noutate prezența acesteia în București timp de o jumătate de an în loc de obișnuitele 10 zile, în plus și 2 sezoane expoziționale. La fiecare 3 luni, expozițiile vor fi înlocuite. Până pe 7 august în Palatul Dacia-România – Lipscani 18-28, „Picasso, Dalí – artă contemporană şi tablouri celebre.”
Cuprins:
Pavilionul Muzeal Theodor Aman. Primul artist român modern;
Pavilionul Central Picasso, Dalí & Falla. Pălăria cu trei colţuri;
Pavilionul Contemporan: Irina Dragomir. Roşu, galben şi albastru; Pavilionul Invitat: Marcel lancu. Reconstruind artele din România în Israel; Pavilionul Aniversar: Barbara Klemm. Light and Dark. Photographs from Germany.
Sălile din Pavilionul Theodor Aman decorate în verde smarald au ca singură sursa de lumină câteva leduri slabe care dau un plus de strălucire tablourilor.
Problema apare când intri din holul extrem de luminos și ai câteva momente de orbăcăială și maximă teamă să nu te urci pe vreun vizitator, iar în dreptul tablourilor trebuie aprinsă lanterna telefonului pentru a dibui numele acestora. Dacă ți-ai uitat lornionul acasă frustrarea maximă va apare, însă, în sălile cu tablouri de dimensiunea unei cărți poștale și mai slab luminate și cu siguranță te-ar ajuta mult o frontală.
Prin comparație Pavilionul Contemporan: Irina Dragomir este o explozie de lumină și bucurie care te face să treci cu vederea toate nemulțumirile întâlnite, inclusiv aceea de a nu primi la intrare o hartă cu prezentarea expoziției.
Irina Dragomir (n.1983, Mangalia), o voce importantă a noil generaţii de artişti contemporani, o artistă în ascensiune. Art Safari ii găzduieşte prima expoziţie personală, ce reuneşte lucrări nemaivăzute din atelierul artistei şi din colecții private. Arta Irinei Dragomir fuzionează elemente din cultura pop, tendintele, simbolurile şi convenţiile contemporane. Eroinele din creația sa artistică sunt voci ale feminității, in diverse ipostaze.
În holul central, la intrare, loc ocupat alte dăți de vreo sculptură monumentală zace o reclamă Glo pentru fumătorii fără brichetă. Prin contrast, în încăperea „de artă Glo”, vizitabilă doar de cei peste 18 ani și în care fix cei mici țâșnesc înaintea părinților (fiind totdeauna cu mult mai colorată decât restul!) părinții+ minorii sunt instant „sancționați” de o domnișoarā vigilentă. Niciodată nu am știut ce ar putea face un copil cât timp părintele ar vizita o astfel de încăpere/ încăperi (prezente în mai toate expozițiile temporare contemporane) așa încât dacă reușesc să o detectez în timp util „o sărim” cu eleganță.
Program de vizitare: joi- duminică 12-21. Bilet 1 zi: adult /80 lei; pensionari și copiii peste 12 ani/ 40 lei, copiii sub 12 ani/ gratuit; Abonament 3 luni 300 lei.
ARHIVĂ: ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! *** SATELIT ART SAFARI 2020: Acces gratuit la artă între două reprize de cumpărături la mall Afi Cotroceni *** ART SAFARI: Suflete de vânzare, bonus aripi de înger! *** ART SAFARI: Expoziție de sentimente în „beciul” unde erau închiși și torturați disidenții politici! *** ART SAFARI: „Mai mult un safari scump decât o expoziţie de artă pentru marele public!” *** ART SAFARI: „Odată cu „dilatarea” spaţiului, parcă a scăzut şi numărul de „respiraţii tăiate” de bucurie…” *** ART SAFARI: Muzeul din cort. Urmează un pavilion outlet cu reduceri pentru creaţiile „cu defect”?
CARNETUL DE ȘOFER: Epopeea eliberării fișei medicale auto la reînnoirea permisului. Cred că m-au confundat cu Prunariu!
INSIDER: „Azi m-am dus să îmi fac o fișă medicală pentru permisul auto. Frate, am zis că m-au confundat cu Prunariu, mă trimit în spațiu. Trei ore prin toate cabinetele medicale posibile, am rezolvat labirinturi, am urmărit libelule, am împuscat rațe, am căutat furnici…brusc, așa, la prima oră, luată din somn, pe nemâncate, îmi venea să îi iau pe toți la palme.
Cum te prindeau, cum începeau grăbiți: dacă am avut vreun accident, dacă am fost internată în spital, dacă am împins vreo babă pe scări, dacă am mâncat semințe și am scuipat cojile pe jos, dacă am băgat paie în fundul bondarilor… breeee… vă rog eu, dați-mi drumu’ de aici să pot să beau și eu o cafea liniștită, să mă trezesc un pic, altă treabă n-aveți decât să chinuiți oamenii de la prima oră a săptămânii?
Primul m-a încolțit psihiatrul, așa era traseul, nu că eu nu aș fi avut vreo privire mai specială, mai ales că tocmai mă cheliseră de vreo câteva sute de lei, in primele 5 minute, înainte de orice.
Nene, psihiatrii sunt de departe țicniții regnului medical, e pentru a suta oară când mi se demonstrează asta. I se zbătea continuu un ochi, își țuguia gura spasmodic, măna era încordată, abia scria cifra 1 sau 9, apăsa în pix mai să rupă hârtia, îi certa pe toți că nu completaseră fișa sau nu scriseseră bine vreo rubrică… ce să mai, om care lucrează o viață întreagă numai cu „glumeți”.
Ei și, că să nu vă mai povestesc și despre doamna de la interne, o matahală care scria cu mânuși, avea pe față mască, vizieră, respira greu si transpira abundent, de ziceai că gata, asta deja e în capsula spațială, să nu vă mai povestesc nici despre bomba sexi de la oftalmologie, o brunetă planturoasă care mă întreba ce scrie pe ultimul rând într-un întuneric de îl tăiai cu cuțitul, „aprinde, Pisi, lumina, că mi-am lăsat farurile în mașină, nu vezi că ne băgăm degetele în ochi, vrei să îți citesc poezii pe bezna asta?”, nu vă mai povestesc de nimeni și trec direct la laboratorul de recoltare sânge.
– Vă e frică de ac?
– Ce frică de ac, doamnă, am făcut zeci de polidine, cu ace de-alea de marochinărie, de pe vremuri, de auzeam cum pârâia carnea când venea tanti Orășel in creierii nopții si incepea sa zdrăngăne cutiuța aia de metal de ziceai că trece personalul de Piatra-Olt prin apartament. Bașca 3 copii, toți 3 la bisturiu, mai stăm de alinturi de-astea cu aculețe cu dimensiuni de microni?
– Vă întreb pentru că vin bărbați cât ușa, cu 3 rânduri de ceafă, unii tatuați și-n nas, care leșină când bag acul în venă.
Rezolvăm noi cu recoltarea, îmi lipește un plăsturel cât un bob de mazăre si mă trimite cu fișa la următorul cabinet.
Și cum stau eu la rănd, văd că plăsturelul era îmbibat și o șuviță de sânge începuse să curgă pe mână în jos. Ma mănâncă sa desfac plăsturelul, găsesc sub el o gâlmă albăstruie cât o nucă si când dau să o apăs, începe dansul.
Mă umplu toată de sânge, in jurul meu se face loc, domnii se lipesc instinctiv de ziduri și incep să se prelingă cu ochii scoși din orbite, de parcă veneam de pe front, cei de la recepție sar grăbiți și mă bagă în cabinetul de recoltări, fix peste un domn cu 3 rânduri de ceafă, cu tricoul alb mulat pe burta pe care scria cu argintiu, elegant, Versace, cu o ancoră tatuată pe un biceps umflat cam la dimensiunile taliei mele.
Până să mă curețe asistenta, să îmi pună o compresă rece și să îmi lipească un abțibild nou, războinicul dormea deja pe scaun cu capul într-o parte, visa cum se luptă el cu o discotecă întreagă. Asistenta îl vede, își dă ochii peste cap, apasă pe o pedală de la scaun, il dă pe invincibil cu zgaidele-n sus și cu capul in jos ca să îi vină sângele înapoi în cap si să-l trezească din visare si, când viteazul nostru deschide ochii, alb ca varul, îi spune languros: „Bună dimineața, iubire, ești bine, să-ți iau niște sânge?
Hahahaaaaa… stăm bine, tovarăși, nu vă fie frică, dacă avem rețea la internet pe front, ii rup bombardierii noștri la Fortnite pe dușmani. Aaa… și berea să fie rece, dacă tot nu mai avem nici fotbal. Nu ne lăsăm până nu înfrângem!” SURSA
RECLAMĂ LA MUZEU, AMSTERDAM: „Rondul de noapte” de Rembrandt adus la viață în mall, invitație la Rijksmuseum pentru a cunoaște originalul și la ING pentru restul
INSIDER: „Rijksmuseum din Amsterdam a vrut să încurajeze oamenii să-și viziteze expozițiile. Au dat viață unui tablou Rembrandt într-un centru comercial.” SURSA
N.R.: Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden, Olanda, – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor şi gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei. A trăit în perioada denumită „epoca de aur olandeză”, timp în care cultura, ştiinţa, comerțul şi influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis”
Tabloul Rondul de noapte 1642, considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou (3.63 m x 4.37 m). Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acțiunii înseși, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acțiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradițional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepțional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziție de lumini. „Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi.” (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.
Numele „Rondul de noapte” nu a fost dat de fapt de Rembrandt, ci de cineva din secolul al XVIII-lea, când tabloul era deja înnegrit.
O altă curiozitate a picturii este legată de mănuşile personajului îmbrăcat în negru din centrul tabloului (comandantul Frans Banning Cock). Acesta ține în mâna dreaptă, înmănușată, o altă mănușă, dar tot pentru mâna dreaptă! ” DETALII
PORUMB ZAHARAT: După mămăliga „gata în 3 minute” s-a inventat și știuletele fiert în 5 minute. Tot un fel de păpușoi, dar mai dulce!
INSIDER: „Am datoria să vă informez că, la piață, a apărut porumbul zaharat. 2,5 lei/ știuletele. Se fierbe doar câteva clocote, astfel încât să nu anulăm gustul și principiile nutritive valoroase.” SURSA
N.R.: „Porumbul zaharat este o adevărată sursă de hrana vie. În stare proaspătă sau conservată, asigură un real aport, vitamino-mineral și energetic. Datorită conținutului în sintosterol, sigmasterol, acizi grași și esterici, saponine și alcaloizi, mătasea de porumb zaharat se folosește în medicină ca remediu colagen, ca diuretic și hemostatic. Porumbul zaharat s-a remarcat printr-un conținut caloric mai ridicat și prin valoarea nutritiva superioară comparativ cu porumbul obișnuit. Acest aliment constituie, de asemenea o importanta sursă de microelemente, un aliment bogat în magneziu (48 mg/100g produs comestibil), microelement care de obicei lipsește din alte produse vegetale.
Porumbul zaharat, specia Zea Mays, este monocotiledonata din familia Gramineae, var. rugosa (Bonaf), convar. Saccharata (Sturt.), se diferențiază de porumbul normal prin prezența uneia sau mai multor gene mutante, care afectează metabolismul glucidelor din endosperm.
Partea pentru consum din porumbul zaharat este bobul imatur format din endosperm si peretele ovarului (pericarpul imatur). Dulceața este principalul component al gustului in porumbul zaharat. Savoarea este de asemenea determinata prin arome, mai ales de buchetul pe care îl are porumbul zaharat in timpul fierberii. Durata mare a fierberii distruge în parte substanțe nutritive.
ARHIVĂ: MĂMĂLIGA ART: „Brâncuși al făinii de porumb, Michelangelo al Panzani”
CETATEA DEVA: Dintotdeauna în renovare, câteodată vizitabilă și telefericul mereu în reparații. Peisajul de vis necesită gambe antrenate!
INSIDER: „De când mă știu, Cetatea Deva e în renovare. Ba aflu că nu se poate vizita, ba e vizitabilă, ba are teleferic, ba telefericul este în reparații… Pe scurt, nu știam nimic actual despre această cetate, decât faptele istorice din manualele de istorice ori de pe Google.
Așa că, dacă mai e cineva în situația mea, e bine să știe următoarele lucruri, culese recent de la fața locului:
– Dacă n-ai condiție fizică, nu prea ai ce căuta pe acolo. Se urcă pe două căi: fie pe scările de lemn (muuuuuulte la număr), aflate pe partea dreaptă imediat ce treci de prima poartă (cetatea avea două porți de apărare situate la distanță considerabilă una de alta); fie pe un drum pavat cu piatră fasonată și cu pantă de urcare destul de mare.
– Telefericul este în renovare. Nu se știe până când.- Se poate ajunge cu mașina până aproape de locul în care urcarea se impune a fi făcută pe jos. Pentru asta, trebuie să plecați la drum de dimineață pentru că puținele locuri unde poate fi lăsată mașina se ocupă urgent. Să nu vă sperie străduțele înguste și abrupte pe unde trebuie să se cațere mașina, cum pot localnicii care stau la casele de acolo, poate toată lumea. Totuși, aproape vă recomand o mașină de teren, iar iarna prudență, căci îmi imaginez cum o fi pe zăpadă în pantă.
– Cetatea, la fel ca alte cetăți de genul ei (Rupea, Feldioara) are binecunoscuta formă de melc. Nu se percepe taxă de intrare pentru că, simplu, nu se intră. Este în renovare. Sunt indicatoare cu accesul interzis. Se putea trece după ele, am văzut turiști făcând-o, dar eu am respectat interdicția, mai ales că obosisem după urcare (o parte din drum și cu copilul în brațe), încât mi-a dispărut gândul de a fenta indicatoarele, căci mai era ceva de urcat.
– De pe terasele alăturate cetății se ivește Deva în toată splendoarea ei și asta face să merite tot efortul. Am văzut de acolo de sus centrul orașului cu hotelul în care am stat, am văzut conturul cartierelor, al bulevardelor largi și străzilor mai mici, cimitirul cel mare cum se întindea pe un teren în valuri și verdeață cât poți să cuprinzi cu privirea. Doamne, ce peisaj!” SURSA
N.R.: „Monument istoric şi de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei (județul Hunedoara) a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea (1264) pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 m.
Prin poziţia sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălţimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania pe valea Mureşului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului 2 iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămăşiţele unei fortificații dacice.
Există trei incinte cu forme diferite, ocupând vârful și o parte din latura de nord a înălţimii: prima incintă – formă ovoidală; incinta a doua traseu ovoidal neregulat; incinta a treia – traseu aproximativ semicircular.
ARHIVĂ: ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României *** CETATEA TEUTONILOR: Restaurare da, termopane ba! *** CETATEA FĂGĂRAȘ: Îți poți face un selfie pe tronul domnesc fără să fii „urecheat” de supraveghetori
BUCHAREST TECH WEEK: Festivalul cel Mare, tehnologie & inovație, din Europa Centrală și de Est „s-a reîncarnat” după doi ani de online
INSIDER: ‘Dacă aveți copilul adolescent, cu înclinație spre IT și pofta de un mic contact cu realitatea meseriilor de mâine, vă recomand un loc in weekend: Festivalul Tehnologiei, Piața Constituției.
Eu am fost la câțiva cunoscuți de la Bosch, care expun o motocicletă cu senzori si soft creat in centrul de cercetare din Romania. Dar și un sistem de autopilot pentru mașini, complet funcțional, si care poate fi văzut la treabă.
Toate sunt în producție, dar firește că trebuie făcute și următoarele modele. Si de-aia zic de copiii noștri: ei vor scrie următoarele generații de programe pentru mașinile de pe planeta asta. Și n-o să fie nevoie să plece de acasă pentru asta…” SURSA
N.R.: „Până pe 19 iunie, are loc cea de-a 6-a ediție a Bucharest Tech Week, cel mai amplu festival de tehnologie și inovație din Europa Centrală și de Est, ce revine după doi ani cu evenimente live, în format fizic. Tech Expo, a doua componentă a Bucharest Tech Week, este dedicată publicului larg şi are loc în Piaţa Constituţiei.
Expoziţia oferă vizitatorilor accesul la cele mai noi gadget-uri și tehnologii, dar și la ultimele aplicaţii şi soluţii pentru business şi viaţa personală. Accesul la eveniment este gratuit și se face cu înregistrare pe techexpo.ro. Bucharest Tech Week este organizat de Universum Expo. Partenerul principal al evenimentului este Cognizant Softvision, unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea de produse software și inginerie digitală integrată. Dacă veniți cu bicicleta/ trotineta să nu căutați loc de parcare amenajat pentru că nu există; se leagă „bividiul” de gardul expoziției, la mica înțelegere, „unde nu e banner„. (?!)
Tehnologia, digitalizarea şi inovația vor să schimbe paradigma. Să fie totul electric! Mașini de curse, mașini retro, broasca de la ușă, etc. De remarcat „adevărata” primă super-mașină electrică dezvoltată integral în România de către compania CryptoDATA Tech – Momentum Huvra, masina complet electric cu modul Blockchain dezvoltat integral în România şi care dezvăluie posibilitatea integrării de tehnologii inovatoare în industria automobilelor electrice. Se pare că Momentum Huvra a fost lansată înaintea celei de la Cluj, „care i-a luat fața” doar pentru că aceea a beneficiat mediatic de o tură cu primul ministru.
ARHIVĂ: FUMATE: „BTW vrea să pună România pe harta tehnologiei”. Nimic nou pe hârtoapele mioritice!
MOSTAR, BOSNIA & HERȚEGOVINA: Primul monument public al lui Bruce Lee, simbol al solidarităţii într-un oraș divizat etnic
INSIDER: „Statuia este un simbol al solidarităţii faţă de un Mostar divizat etnic. Se credea că toată lumea îl iubea pe Bruce Lee, indiferent dacă era sau nu croat, sârb sau bosniac. Statuia a fost primul monument public al lui Bruce Lee dezvăluit în lume, o statuie din Hong Kong fiind dezvăluită o zi mai târziu marcând ceea ce ar fi fost cea de-a 65-a aniversare a vedetei americane din Hong Kong.” SURSA
N.R.: Statuia lui Bruce Lee a fost dezvelită în Parcul Zrinjevac pe 26 noiembrie 2005 de către sculptorul Ivan Fijolić. Statuia în mărime naturală are 1,68 m înălţime, mai mică decât înălţimea reală a lui Bruce Lee, de 1,72 m.
Statuia memorială din bronz a artistului marțial Bruce Lee, din Hong Kong a fost creată de sculptorul Cao Chong-en şi situată pe Avenue of Stars. lângă malul apei la Tsim Sha Tsui.
Bruce Lee (n. 27 noiembrie 1940, San Francisco, California – d. 20 iulie 1973, Hong Kong) a fost un actor chinez american, instructor de arte marțiale, filosof, regizor, producător, scenarist şi întemeietorul categoriei de artă marţială cunoscută sub numele de Jeet Kune Do. Este considerat unul dintre cei mai influenţi artişti de arte marțiale din secolul 20. Jean de la Craiova a compus o manea în stil estic european acesta cântând la mormântul lui din Seattle.
ADEVARAT SAU FALS: Tunsoarea de vară a blănoșilor, protecție împotriva căldurii?
INSIDER: „Pentru cei care cred că a tunde blana câinilor vara este ok… (Fotografie în infraroşu) Diferenţa termică: cu păr 24°C & tuns 31°C instruiți ignoranța umană!” SURSA
ARHIVĂ: OTRAVĂ ÎN PARCURI: „Pliculeţele roz”, pericol de moarte pentru copii şi animale de companie! *** OCLUZIE: Așa arată 1,3 kg de oase scoase din stomacul unui cățel care “Nu primește niciodată oase!”
infoINSiDER.ro 