ZADAR, CROAȚIA: „Autobuzele croate fac orice tentativă de a te organiza în vreun fel inteligent să fie în zadar”

INSIDER: „Retrospectiva city break Zadar sau Poveste despre cum autobuzele croate fac orice tentativă de a te organiza în vreun fel inteligent să fie în zadar.

Ei, dacă o să fie vreodată să scriu o carte despre cât de ușor e să faci city break-uri foarte pe buget în Europa, doar să fii flexibil și organizat, capitolul Zadar sigur NU va intra în selecția destinațiilor-exemplu. Similar, dacă va fi despre cum poți face mai orice pe cont propriu, călător independent de autoturism și agenții de travel fiind, doar să te documentezi bine, din nou, capitolul Zadar nu va fi pe listă. Altfel, un loc absolut superb, cu multe activități diferite aflate relativ aproape, cu oameni de treabă, extrem de safe, curat, îngrijit, cu un nivel de bun simț mult peste medie. Totuși, nu mi se pare o destinație grozavă pentru un city break de buget, ci, mai degrabă pentru un concediu mai lung. De preferat și mai în extra sezon. Cu mașină, musai. Și cu ceva documentare în prealabil. Asta, desigur, dacă scopul vostru e similar cu al meu – vizitarea parcurilor naționale. Dacă scopul e plaja și plimbarea prin oraș, în mod evident, experiența mea nu se aplică.

Nu vreau să vă povestesc despre cât de frumos este (fotografiile cred că sunt suficiente) ci despre de ce mi se pare că e păcat de timp, bani și energie să încerci să te descurci printre meandrele parcurilor naționale cu ajutorul autobuzelor locale.

𝐈𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢:
Ziua 1️⃣ – Parcul Național Krka – 55 € (30€ biletul de acces, 25€ autobuzul)
Ziua 2️⃣ – Lacurile și cascadele de la Plitvice – 70 € (40€ biletul de acces, 30€ autobuzul)
Ziua 3️⃣ – Insulele Kornati – 45 € (croazieră cu o navă de buget all inclusive: drum, mic dejun, prânz, băuturi – suc, apă, vin nelimitat și biletul de acces în parcul național. 10 ore în total)
Ziua 1, 2 & 3 – la finalul fiecărei zile am petrecut puțin timp în Zadar, e mai mult decât suficient, nu aș aloca 1 zi întreagă.

𝐏𝐚𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐊𝐫𝐤𝐚
Păcat mai mare decât să vii aici cu autobuzul zău de îi! Am rezervat bilete la primul și la ultimul autobuz. Am cumpărat online și biletele de parc, pentru a nu sta la cozi. Cu alte cuvinte, am făcut tot ceea ce era omenește posibil pentru un călător independent să beneficiez de maximul de timp în parc. Primul autobuz pleca la 9.30 din Zadar și ultimul la 17 din parc. Asta îmi lăsa, teoretic, cam 6 ore în parc. Puțin rău, dar mă mișc bine, zic, nu mănânc, nu beau, nu stau, îi dau! Vezi de treabă. De la autobuz până în parc fie mergi 1.15 ore pe jos, prin pădure, fie iei o bărcuță, care face 25 minute. Pe care am pierdut-o și am stat alte 30 minute după următoarea, pentru că, așa cum urma să aflu, CFR-ul devine etalon de promptitudine, comparând cu autobuzele de aici, care nu au doar un orar tembel, dar întârzie mereu. Evident, drumul trebuia făcut și la întoarcere. Astfel că, iaca, am rămas cu nici 4 ore în parc…

Beleaua mare alta e, de fapt. Parcul ăsta splendid e imens. Are 5 intrări, fiecare cu un nucleu de interes. Autobuzul duce doar la intrarea #1, cea cu Cascada Skradinski. Traseele nu sunt circulare. De la orice intrare, ca să ajungi la alta, trebuie să ieși de tot și apoi să conduci 30-40 minute până la următoarea intrare. Cu alte cuvinte, ca să ajungi la măcar 2-3 zone într-o zi, ar trebui să fii la prima oră în parc și să stai până la ultima, evident să ai mașină, să te miști bine și să fii organizat. Dacă îți dorești mai mult decât să vezi Cascada Skradinski, este absolut imposibil într-o zi, cu autobuzul.

Din fericire (din punctul meu de vedere) de anul trecut este interzis scăldatul în cascade, astfel că totul e cum ar trebui să fie – curat, frumos, îngrijit. Locul este splendid. Am făcut un traseu (singurul) în jurul cascadei, am fost la numeroase puncte de belvedere, am băut cidru de pepene și am mâncat înghețată din lapte de unicorn. Serios. Am pus și o poză. A fost delicioasă. La întoarcere am venit pe jos spre autobuz (drumul de 1.15 ore de care spuneam) – nu mi s-a părut grozav, recomand bărcuța. Mi-a rămas un pic de timp să intru la catedrala din centrul orăselului Skradin, să urc la ruinele cetății și să mănânc în mare fugă niște paste bune. Las în comentarii un articol foarte util despre Krka și cele 5 intrări ale ei. E mare păcat, zău, de atâția bani și timp să mergi cu autobuzul doar la una…

🏞️ 𝐏𝐚𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐏𝐥𝐢𝐭𝐯𝐢𝐜𝐞
Ei, țigănia de aici a fost cu fundiță chiar! Același mod de gândire – primul și ultimul autobuz, bilet de acces în parc în avans, toate ca la carte, să îmi rămână 7 ore în parc. Traseele de la Plitvice sunt circuite, deci, cu o bună organizare poți vedea tot parcul într-o zi. Lucru pe care mi l-am propus și eu. Urma să fac traseul K, cel mai complex, care durează 6-8 ore și are 18 km. Vezi de treabă, autobuzele croate aveau alt plan pentru mine.

Ajung in stație, ditai coada la autobuz. Lumea se bulucea, eu mă întrebam de ce, am bilet Flixbus, cu oră, cu loc, de ce să mă calc în picioare? Iaca de ce – tăntica responsabilă cu legea și ordinea la ușa busului băga la nimereală în autobuz pe cei care dădeau din coate mai zdravăn, pân’ s-a umplut. Eu (si mulți alții) am rămas pe lângă. Vine altul imediat, zice ea. Păi eu am bilet la ăsta, zic, de ce să stau după altul?! Las’ că nu muriți 5-10 minute. Ba chiar poate că da, că te bătea soarele ăla de te tâmpea.

Peste 45 de minute rotunjoare vine și autobuzul numărul 2. Plin ochi. Oamenii veniți de la mama naibii încep să coboare, să se dezmorțească, care la pipi, care la cafea, care la zgâit. Găsesc un loc. Mai stăm vreo 25 minute să se întoarcă și cei care or fi făcut și treaba numărul 2… Plecăm. Traseul K se duce dracului, nu mai e timp de el. Noroc că am niște articole salvate că net ioc, mă uit pe hărți, gândesc și răsgândesc, aleg traseul H de la intrarea 2. Ajungem într-un final la intrarea 1, s-a mai codit și pe drum șoferul, iaca cum în loc să intru la ora 10.15 în parc e aproape 12.. ce, am murit să aștept 5-10 minute, vorba tănticii șef de autobuz? Cei care au dorit au coborât la intrarea 1, eu și alții am așteptat alte lungi 10 minute în bus să își ia toți carabalâcurile.

Se uită un tip peste umăr la biletul meu – tu nu poți intra pe la #2, că ai ales #1 pe bilet. Da’ eu n-am ales nimic, zic. Exact, dacă nu ai ales 2, e obligatoriu 1. Dar unde să aleg, că nu m-a întrebat nimeni nimic. Exact zice, deci ești la 1. Mă duc la nenea care făcea legea la bus, în stația asta. Îl întreb. Eu nu-s de la parc, dar sigur nu vă lasă la 2, dacă ați ales 1, s-a mai întâmplat. Păi eu nu am ales nimic!! Exact zice, deci ați ales 1. Cobor plină de draci la 1. S-a dus și traseul H, de la intrarea 1 aveam traseele A, B și C. Întreb la poartă dacă puteam intra pe la 2. Da sigur că da, doar nu ați ales dvs. #1, așa se pune automat pe bilet. Între timp busul trece spre mine către intrarea 2.

Îmi rămân 4 ore și ceva prin parc. Grozav… Iau traseul C, de 4-6 ore, cu emoții imense că depind de autobuze și bărci și cozi. Nu am înțeles nimic din parc. Am alergat cu poalele rochiei la subraț, ca o găină fără cap, pe alei înguste pline cu sute de copii pe care îmi venea să îi împing unul câte unul de pod în apă, cu tot riscul să pierd ultimul autobuz din cauza asta. Potecile între lacuri și cascade sunt înguste. De 2 persoane, câte 1 pe sens. Devin și mai înguste în momentul în care 2-3-4 prieteni/ cunoscuți/ familie nu pot merge decât ciorchine pe alee. Nici din față, nici din spate nu poate separa nimeni boabele între ele, că așa au venit ei de acasă, împreună, împreună merg și pe potecuțele alea, fie mama lor și de cad cu toții-n apă. 4 ore de excuse-me discret până la țipat cu bătut pe umăr au trecut într-o clipă. Așa stresată nu mai știu să fi fost în vreo experiență. A fost sprint cu ștafetă. Părea frumos în jur, pozele le-am făcut, puține la număr, între gâfâieli. Cu mine am vreo 3 poze, trepiedul nu știa să fugă în urma mea să facă poze din mers…

Dacă, la fel ca și la Krka, vă este suficient să vizitați doar zona cea mai turistică, în vreo 2-3 ore aveți timp lejer. Eu mi-am dorit să ajung și la Upper Lakes (zona mai sălbatică, mai liniștită) dar și la Lower Lakes (zona mai frumoasă, mai turistică). Recomand să alegeți intrarea 2 ca start de traseu și asta doar pentru că veți fi contra curentului de mii și mii de ciorchini care vin spre voi. Las în comentarii cel mai bun articol pe care l-am găsit eu despre trasee și puncte de acces, cu timpi, distanțe și mijloace de transport intermediare (scenic train care de fapt e un autobuz cu vagoane care pârța pârța pe serpentine și bărci). Luați în calcul că distanța unui traseu nu e relevantă pentru a vă face un calcul de timpi. De exemplu, traseul C are 8-9 km, dar un calcul de 2 ore este nerealist, având în vedere că include 2 drumuri cu barca și 2 cu autobuzul la care puteți sta la coadă și câte 45 minute. De aici starea mea continuă de agitație și spaimă că voi pierde ultimul autobuz, tot de la ora 17. Care a venit mai devreme..

􇘏 𝐈𝐧𝐬𝐮𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐊𝐨𝐫𝐧𝐚𝐭𝐢
Planul meu pe ziua a 3-a erau Insula Pag și orăselul Nin. Către ambele sunt conexiuni la fel de tembele de autobuz. Nin e un fel de Săcele al Zadarului, e la 15 km distanță și ai o mână de autobuze la cele mai imposibile ore. Cu Pag e și mai complicat. După epuizarea si frustrarea din cele 2 zile anterioare, am decis că nu mai pot duce niciun autobuz croat. Așa că am luat o croazieră către arhipelagul Kornati, care s-a dovedit a fi o alegere foarte bună. Cred că a fost cea mai relaxantă zi a mea din 2022. A fost cam așa – am ajuns la 7.45 la barcă, fiindcă avea un mic sun deck (e acest principiu am ales barca, la cele mari stăteai pe scaun la masă toate cele 5-6 ore…) și voiam sa mă asigur că prind loc. Am prins, cel mai bun. M-am instalat, pe la 8 și ceva am plecat. Ghida ne-a spus unde vom opri și când. Am ațipit la soare. M-a trezit ghida cu un pahar de rachiu de bun venit. Nu era nici 9. Săru-mâna, Doamne-ajută ș-am ațipit la loc. M-a trezit cu micul dejun, un sandviș gustos și biscuiți. Am mâncat, m-am dat cu loțiune de soare, am ațipit pe o muzică faină și pe un vânt care agita plăcut barca (mică). M-a trezit ghida cu un pahar de vin rece.

Între ațipeli, am ajuns la Telescica. Am avut 2 ore să facem ce vrem, toată lumea a fost la plajă la lacul sărat, eu am fost la niște puncte de belvedere, apoi am făcut un traseu de vreo 3 km în jurul lacului, până la punctul în care aproape se unea cu marea. Linia de demarcație era plină cu zeci (sute?) de momâi. Foarte frumos! Timpul a expirat, înapoi pe barcă, muzică faină, atmosferă și mai faină, între un pahar de vin și o ațipeală am ajuns pe o altă insuliță, unde ne aștepta prânzul – pește, pui, salată, vin. O bălăceală și alte 3 ore înapoi pe continent. Nu-s o persoană leneșă și statică, dar după cum mi-au mâncat sufletul autobuzele croate am zis săru-mâna, mulțumesc croazierei și, în mod absolut indiscutabil a fost cea mai bună investiție de 45 € din vacanța asta. Mai bine luam 3. Sau de toți banii.

🌇 𝐙𝐚𝐝𝐚𝐫. Zadar e un base camp foarte foarte bun pentru multe parcuri naționale. Are și plaje faine (am auzit, nu am fost), destul de multă istorie (centrul pare că e o mini Roma!), terase foarte drăguțe, însă mai mult de câteva ore nu sunt necesare. Eu m-am plimbat în 2 dimineți pe jos de la cazare spre centru pe promenada coastei (cam 4 km) și fiecare seară după 18 în centru. Suficient. Se spune că în Zadar sunt cele mai frumoase apusuri din lume. Ei, acum, ca un umil colecționar de apusuri ce sunt, nu aș merge până-ntracolo, însă cu siguranță sunt absolut unice și asta din 2 motive – Sea Organ și Greeting to the Sun.

Sea Organ este supranumit instrumentul muzical la care cântă marea . Nu știu cum să descriu mai plastic, sunt câteva trepte de beton care dau în mare, iar în partea lor superioară sunt niste orificii, din care ies sunete ca produse de orgă, de intensități diferite, în funcție de forța valurilor. Mi-nu-nat! Fix lângă se află Sun Salutation/ Greeting to the Sun, unul dintre motivele pentru care apusul din Zadar e atât de iubit. Peste 300 de panouri fotovoltaice amplasate pe sol, în formă de cerc, se încarcă ziua, iar noaptea oferă un super spectacol, care completează apusul. În fiecare seară la apus sunt mii de oameni. Literally! E incredibil de multă lume. Ce e și mai impresionant este că în momentul în care soarele coboară în apă de tot, lumea începe să aplaude. Greetings to the sun. E un altceva remarcabil.

Dacă ați ajuns cu lectura până aici sunteți grozavi! Sau ați urcat în mers într-un tren, apoi pierdut alte 2 trenuri, ați urcat greșit în al 4-lea, ați fost dați jos si acum sunteți în al 5-lea, deci ați avut timp de lectură. Că eu de aia am avut de scris. Sper să vă fi fost util ceva din experiența mea. A fost prima întâlnire cu Croația, care e superbă. Superb e și Zadar, deși în zadar am sperat să fie o călătorie simplă și ieftină. ” SURSA

ARHIVĂ: CROAȚIA: Orgă de 80 metri la care cântă Marea Adriatică și vântul!