COPACI VORBITORI: „Am vrut ca arborii de pe strada mea să smulgă câte un zâmbet de la fiecare trecător!”

CRAIOVA. Strada Cicoarei. INSIDER: „Vreau în câteva cuvinte să vă dau detalii despre sculptura în arbori încă verzi. Doar câteva specii suportă această mică transformare şi anume speciile de foioase, iar dintre acestea doar cele cu o creştere viguroasă şi adaptate la mediul în care se dezvoltă (specii autohtone) gen frasin sau plop. O altă condiţie esenţiala este ca sculptura să nu depasească 35% din circumferinţa arborelui în dreptul acesteia.

De asemenea, este de preferat ca sculptura să se execute în zona de concrescenţe (lăţire datorată fasonarii şi tunderilor repetate, nu pe trunchi). Adâncimea executării sculpturii nu trebuie să fie mai mare de 20% din diametrul aferent zonei sculptate. Foarte important, după executarea sculpturii se protejează lemnul rămas liber prin lăcuire/vopsire riguroasă, cu lacuri pe bază de apă, nontoxice. Doar în aceste condiţii se pot executa sculpturi fără a pune în pericol arborele.

Sunt de profesie inginer silvic, iubesc şi respect lemnul în toate formele lui. Abia după ce m-am informat şi am avut discuţii cu colegi de breaslă, inclusiv cu cercetători în domeniul silviculturii am decis să sculptez în arborii din faţa porţii mele. Bineînţeles că e mai simplu şi fără constrângeri să sculptezi în lemn tăiat gata. De preferat este să sculptezi separat ceva şi să-l prinzi prin diferite metode de un arbore verde. Am vrut ca arborii de pe strada mea, destul de bătrâni dealtfel, să smulgă câte un zâmbet de la fiecare trecător. Sper că am răspuns concret celor câţiva prieteni care m-au întrebat dacă se usucă atunci când sculptezi în ei. Dacă se respectă ceea ce am scris, NU.” SURSA

ARHIVĂ: ARTISTUL ANONIM: “Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii”