SPOTLIGHT 2023: De Ziua Pământului o lume întreagă stinge lumina, Bucureștiul (i)luminat aprinde mai multe!
INSIDER: „De Ziua Pământului (22 aprilie) voi faceți Spotlight. O lume întreagă stinge lumina, voi aprindeți și mai multe.”
N.R.: A şaptea ediție a Spotlight se desfăşoară în intervalul 21-23 aprilie în Bucureşti şi se intitulează Geometry of the City. Evenimentul organizat de Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, a devenit parte a The International Light Festivals Organisation, conectând astfel Bucureştiul cu cele mai mari oraşe ale lumii care găzduiesc evenimente spectaculoase de new media în spaţiul public.
La ediţia din aprilie 2023 participă artişti din Olanda, Franţa, Austria, Ungaria şi România, iar timp de trei zile, clădiri iconice, monumente istorice de pe Calea Victoriei şi Centrul Vechi îşi schimbă înfățișarea prin sesiuni de video mapping, proiecţii de light art şi instalaţii multimedia, prezentate în premieră”
ARHIVĂ: SPOTLIGHT 2022: Statuia ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei prinde viaţă printr-un spectacol de lumină şi culoare OXXO FESTIVALUL LUMINII: „La ora 23.00, trei maşini de poliţie anunţau prin megafoane că se stinge lumina!” OXO SPOTLIGHT: Calea Victoriei, inundată de lumină. Centrul Capitalei devine o expoziţie în aer liber! OXO SPOTLIGHT: Artiști din 9 țări, 21 de instalaţii de artă, pe o scenă de 7.000 de metri pătraţi! OXO FESTIVALUL LUMINII: „S-a cam dus magia Spotlight de la primele ediții…”. Cui să fim recunoscători?
TURNUL DIN PISA: Inginerii l-au salvat de la prăbușire și îl pot poziționa vertical. Oare îl pot înclina și în partea opusă?
INSIDER: „Ați știut vreodată că Turnul Înclinat din Pisa este gol din interior și nu este un turn rezidențial cu mai multe etaje?!
Turnul înclinat din Pisa este o clopotniță de catedrală din orașul italian Pisa, construită în Piața Miracolelor.
Construcția sa a început în anul 1173 d.Hr. iar după ce clădirea a ajuns la etajul trei, s-a observat că exista o pantă. Vă puteți imagina că un turn cu o greutate de 14.500 de tone este construit pe fundații de 3 m adâncime și instalat pe nisip și nămol?!!
După ce au descoperit panta, inginerii au construit restul etajelor (pereții exteriori) astfel încât înălțimea podelei în direcția înclinată să fie mai mare decât înălțimea acestuia în cealaltă direcție. Ceea ce a crescut înclinarea turnului datorita scufundării fundațiilor într-o proporție mai mare în sol, datorită creșterii greutății planșeelor.
Printre motivele pentru care turnul nu s-a prăbușit: Construcția a continuat timp de 199 de ani, iar oprirea construcției în ea pentru o lungă perioadă de timp este unul dintre motivele care au permis compactarea solului, ceea ce a redus rata de înclinare, iar astfel turnul nu s-a prăbușit complet. Solul argilos a ajutat și principalul motiv pentru tendința de a nu se prăbuși a turnului și rezistența acestuia în fața a 4 cutremure.
Inginerii au calculat centrul de greutate al turnului și s-a concluzionat că turnul s-ar prăbușit complet la atingerea unei pante de 5,44 grade. Turnul a fost închis în 1990 la o înclinare de 5,5 grade, dar turnul nu s-a prăbușit.
Încercările făcute pentru a opri înclinarea turnului și a nu se prăbuși: Săpare găuri adânci în pământ la o adâncime de 40 m și instalarea turnului cu cabluri de fier prin găuri. A fost pompat azot lichid, ceea ce a dus la înghețarea apei în sol și la extinderea și contracția acesteia din nou, ceea ce a dus la tasarea solului și la prăbușirea fundațiilor și, în consecință, la panta turnului la rata înclinării acestuia de-a lungul acestor ani. Au săpat 361 de gropi și au injectat pământul cu 90 de tone de ciment, ceea ce a dus la înclinarea puternică a turnului. Și, în sfârșit, extracția solului a fost folosită în 1990: S-a îndepărtat pământul din partea neînclinată, astfel încât turnul să se încline în acea direcție, apoi s-au folosit cabluri de fier pentru a fixa bazele turnului în pământ și panta a fost redusă la 4 grade, iar asta a fost la început.
Inginerii ar fi putut să o facă verticală, dar nu au vrut să-și piardă faima și valoarea turistică datorată înclinării. Și după ce a fost finalizat, turnul a fost deschis cu garanția că va rezista timp de 300 de ani. SURSA
ATOMIUM: Cea mai înaltă „bulă” din Bruxelles, poartă numele Lola Bobescu. În Craiova natală, nici o uliţă!
INSIDER: „Cea mai înaltă „bulă” din Bruxelles, poartă numele Lolei Bobescu (craioveancă), iar noi nu avem o uliţă cu numele ei”. N.R.: Lola Bobescu (Lola
Violeta Ana-Maria Bobescu) (n. 9 august 1921, Craiova, România – d. 4 septembrie 2003 Sart-lez-Spa(d), Valonia, Belgia) a fost o violonistă și profesoară de vioară originară din România.
În Bruxelles există o stradă care se numeşte ‘Lola Bobescu’ şi este situată în cartierul Woluwe-Sint- Lambert.”
Atomium este o clădire din Bruxelles construită inițial pentru Expo ’58. Proiectat de inginerul André Waterkeyn şi de arhitecții André și Jean Polak, are o înălțime de 102 m. Cele nouă sfere ale sale din oțel inoxidabil cu diametrul de 18 m sunt conectate, astfel încât întregul are forma unei celule unitare a unui cristal de fier mărit de 165 miliarde de ori. Tuburile cu diametrul de 3 m conectează sferele de-a lungul celor 12 margini ale cubului și toate cele opt vârfuri spre centru. Acestea includ scări, scări rulante şi un ascensor (în tubul central, vertical – viteza liftului este de 5m/s) pentru a permite accesul la cele cinci sfere locuibile, care conţin săli de expoziție și alte spații publice. Sfera de sus include un restaurant care are vedere panoramică la Bruxelles.
Numele Atomium este o combinație cuvintele atom şi aluminiu, metalul cu care au fost acoperite inițial sferele, după renovarea din 2004-2006 fiind acoperite cu oțel inoxidabil (masa totală devine 2.500.000 de kg). Cu ocazia renovării a fost realizat iluminatul exterior.
Meridianele fiecărei sfere au fost acoperite cu plăci dreptunghiulare de oţel, în care era integrată iluminarea cu LED. Aplicația LED luminează becurile noaptea. De asemenea, luminile pot clipi simultan sau pe rând la fiecare meridian, simbolizând raza de acțiune a unui electron în jurul miezului său. În plus, designerul industrial german Ingo Maure a creat obiecte de iluminat şi instalații pentru interiorul clădirii.
Exista o sfera dedicată copiilor, la care acces numai au grupuri organizate de minim 10 copii, care pot petrece noaptea în Atomium. Copiii și insoțitorii lor sosesc la Atomium la 6 pm iar programul include vizionarea unui film, mese, somn, în grupuri de cate 3-4, în minisfere speciale (cușete, care poartă denumirea simbolică de „picături de ploaie”), mic dejun în restaurantul panoramic, o prezentare a monumentului, experiența încheindu-se la ora 10 în urmatoarea dimineață.
Atomium este astăzi, cu peste 600.000 de vizitatori pe an, cea mai populară atracţie turistică din capitala Europei., un centru de artă realizat pe 8 nivele. Orar: luni – duminică 10-18. Bilete: Adulți 16 euro, Seniori 14 euro, Copiii 8.5 euro.” DETALII
MINI EUROPA: Palatul Mogoșoaia reprezintă România la Bruxelles
INSIDER: „Dacă doriți să faceți turul Europei într-o oră și cu un buget de 19 euro vizitați parcul Mini Europa din Bruxelles. FOTO
Acest parc prezintă 350 din cele mai atractive obiective din Europa la o scară de 1 :25 într-o suprafață de doar 24000 de metri pătrați. Parcul a fost deschis în anul 1989, iar la inaugurarea lui a participat prințul Philip al Belgiei. Inițial, proiectul a costat 10 milioane de euro, dar între timp au fost construite și alte obiective. Marea majoritate a monumentelor în miniatură au fost plătite de țările din care
provin sau de regiunea din țara de proveniență. Parcul este interactiv și printr-o simplă apăsare de buton poți să asculți imnul unui stat, poți să vezi cum erupe vulcanul Vezuviu, să pornești o coridă spaniolă ori morile de vânt. Este reprezentată inclusiv Marea Britanie cu tot cu protestele BREXIT.
Printre exponatele de aici mai găsiți Poarta Brandenburg din Berlin sau celebrul Montmartre din Paris, dar si Acropolele din Atena. Macheta care reproduce Grand Place din Bruxelles este una dintre cele mai scumpe, costul acesteia ridicându–se la 700.000 euro.
Printre cele mai spectaculoase atracții ale parcului găsim macheta de marmură a Turnului din Pisa, mini orașul Venetia străbătută de gondole. Regiunea autonoma Galiția din Spania, e reprezentată de Catedrala din Santiago de Compostela, model a cărui construcție a durat 24.000 de ore.
România este reprezentată de Palatul Mogoșoaia aflat la aproximativ 10 km în afara Bucureștiului. (N.R.: Palatul a fost construit în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil brâncovenesc și a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 119 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu.)
Mini Europa este de obicei închis aproape toată luna ianuarie și până în martie. Orar: 9:00 AM – 5:00 PM (cu mici variații în funcție de sezon). În iulie și august parcul e deschis până la 7:00 PM. Preturi: Adulti 19 €; Copii sub 12 ani: 13.50 €
Adresa: Bruparck B-1020 Brussels (Laken) lângă Atomium.” DETALII
CASTELUL VRĂJITOARELOR: Senzații tari în cel mai nou obiectiv turistic din Gorj!
INSIDER: „CASTELUL VRĂJITOARELOR – o nouă provocare se alătură CĂSUȚEI RĂSTURNATE, un nou lăcaş ce se vrea de groază şi de mister.Vrăjitoarele şi secretele ascunse în spatele încăperilor din incinta castelului te provoacă vrei nu vrei să participi la emoția ce te însoțeşte pe tot parcursul călătoriei spre un tărâm necunoscut către groază şi tainice mistere ascunse ce te pândesc la tot pasul până în turnul cel înalt unde te întâmpină o privelişte minunată ce pare că taie răsuflarea.
O fi de la urcuşul treptelor,de la aerul răcit de la construcția din beton sau de la tăinuitele mistere ascunse în tainițile palatului. Un obiectiv turistic de aceiaşi mare atracție! Felicitări patronului Ducu pentru frumoasa realizare!” SURSA
N.R.: Castelul Vrăjitoarelor fost deschis ieri, 9 aprilie, comuna Bumbesti-Pitic din județul Gorj de către o familie de întreprinzători din judeţ.
Castelul îşi doreşte să le ofere senzaţii tari celor care îl vizitează. Se află peste drum de Căsuța Răsturnată și aproape de Pădurea Colorată.
Astfel, comuna Bumbesti-Pitic s-a îmbogăţit cu trei obiective turistice în ultimii ani, realizate de la zero, de către familia Ducu sau artistul Mihai Topescu (Pădurea colorată).
ARHIVĂ: GORJ: Prima casă cu susul în jos din România devine obiectiv turistic OXXO BAIA DE FIER, GORJ: „Pădurea Colorată” – 600 de copaci pictați atrag atenția asupra defrişărilor abuzive din România.
.
CRAIOVA: Alice din Țara Minunilor a deschis porțile celei mai frumoase destinații de Paște din Europa!
INSIDER: „Târgul de Paște de la Craiova și-a deschis porțile sâmbătă, 1 aprilie 2023, într-un peisaj de poveste, în Parcul Nicolae Romanescu!
Desemnată cea mai frumoasă destinație de Paște din Europa de către European Best Destinations, Craiova pune la dispoziția vizitatorilor (timp de o lună!) un tărâm de basm, cu personaje îndrăgite, decoruri spectaculoase, ateliere interactive, expoziții și spectacole într-un concept unitar având tematica „Alice în Țara Minunilor”.
Căsuțe unicat, pictate, special realizate de artistul Gabriel Rizea, piese de șah de peste un metru, pălării luminate atârnate în copaci, flori gigant, soldăței, peste 100.000 flori, dar și Alice, mare de cinci metri, care va superviza întregul eveniment de la balconul Casei Bibescu, sunt doar câteva dintre surprizele pregătite de Municipalitatea din Craiova pentru perioada sărbătorilor de Florii și Paște.
Pe scena Teatrului de Vară din Parcul Romanescu, „Alice în Țara Dansului” (spectacolul de balet al Operei Române din Craiova, în parteneriat cu Școala de Balet Attitude din Craiova), a deschis oficial ediția din acest an a Târgului de Paște din Craiova.
Cei mai mici dintre vizitatori au ocazia să picteze la atelierul de ceramică Lutelier, situat lângă locul de joacă din Parcul Romanescu, să-și facă poze cu personajele din povești împrăștiate prin poienițele din jurul Casei Bibescu, să joace șah cu Alice și prietenii ei, să participe la atelierele interactive din foișorul fanfarei precum cele de olărit, de șah, de pictură sau improvizație, să participe la treasure hunt, să vizioneze expoziții de fotografie sau să urmărească spectacolele de muzică și dans programate în fiecare weekend la Teatrul de Vară din parc.
Comercianți și meșteșugari din toată țara își vor prezenta ofertele în Parcul Nicolae Romanescu, pe aleile care duc către Foișorul fanfarei sau în zona Casei Bibescu, zilnic, între orele 12.00 – 20.00. Cei 24 de comercianți prezenți la Târgul de Paște din Craiova sunt din județele Dolj, Neamț, Harghita, Bistrița, Vaslui, Satu-Mare, Olt, Argeș, Covasna, Maramureș, Vrancea și Ilfov și îi vor ademeni pe craioveni și turiști cu produse tradiționale din carne, brânză, ouă încondeiate, cozonaci, siropuri, pizza, waffles, clătite, kurtos, prăjituri de casă, dulceață, gemuri, zacuscă, șerbet de casă, prune uscate, vin, chipsuri, turtă dulce, dar și cu produse realizate cu migală de artiști hand-made, ii, bundițe, țesături de lână, picturi pe lemn, jucării pentru copii sau decorațiuni de sezon.
Pentru iubitorii de mișcare, Primăria Craiova a deschis și sezonul întrecerilor de karting de pe Velodrom (orele 11.00 – 19.00), dar și pe cel al plimbărilor cu barca și hidrobicicleta-lebădă pe lac (orele 10.00 – 20.00).
Cei care doresc să intre în atmosfera de basm a Târgului de Paște din Craiova vor avea la dispoziție, pentru prima oară, și un autobuz turistic.
Târgul se va încheia, în fiecare seară, după aprinderea luminițelor amplasate, ca într-o feerie, pe marginea lacului (ce vor putea fi admirate de pe aleea din spatele Teatrului de Vară) sau pe cele spectaculos distribuite în fața păunului, de la intrarea în Parc, de la coloane.
Pe întreaga perioadă a evenimentului, o rută specială a RAT Craiova va circula de sâmbătă, 1 aprilie, din oră în oră, pe traseul Sala Polivalentă – Biserica Sf. Dumitru – Agronomie – Grădina Botanică (stația de la Schmit) – Primăria Craiova (English Park) – Casa Căsătoriilor (str. C.D. Fortunescu) – Parcul Romanescu – Sala Polivalentă.
Prima cursă va începe zilnic de la ora 10.00, din zona Sălii Polivalente – bulevardul Ilie Balaci, iar ultima cursă va pleca la ora 20.00. Având în vedere că în zona Parcului Romanescu numărul de locuri de parcare este limitat, rugăm cetățenii să vină la Târgul de Paște cu autobuzul supraetajat.” SURSA
ARHIVĂ: TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova OXO PARCUL ROMANESCU: Naiadele, spiritele apelor au buletin de Craiova
CUNUNA LUI HRISTOS: După 2000 de ani, într-un seif din Muzeul Luvru
INSIDER: „CUNUNA LUI HRISTOS V-ați întrebat vreodată din ce a fost împletită cununa lui Hristos? Mulți vor spune: din spini! Dar nu orice fel de spini, ci din spin târâtor! Aceasta specie este fără floare, fără frunze… numai niște nuiele elastice, pline cu spini ascuțiți, care se întindeau în tot pietrișul și bolovănișul drumurilor din Ierusalim.
E atât de dureros încât de te-ar înțepa în picior, imediat s-ar umfla și s-ar înnegri locul, de parcă acel spin ar fi otrăvit… iar în vremea aceea, ca să fie scos de către un doctor, ar trebui să fie scos cu o bucată din locul în care s-a înfipt pentru că altă posibilitate nu exista. Gândiți-vă acum, cununa lui Hristos a fost împletită din trei nuiele de spin târâtor care aveau patruzeci si doi de spini! Iată mărturia lui Sotirios Crotos, unul din cei șaptezeci de ucenici și unul dintre cei care au ajutat la coborârea de pe Cruce a lui Hristos (aceasta înainte să-l întâlnească pe Hristos practicase medicina): ,,(…) Coroana de spini era foarte îndesată pe cap. Am zis în gând: „Doamne ajuta-mă!”. Mi-a dat în gând să torn ulei de jur împrejurul ei, pe dedesubt. Am turnat și cele trei nuiele de spin târâtor au ieșit, LĂSÂND SPINII ÎNFIPȚI ÎN CAP….
Doamne Dumnezeule, tot capul era numai cheaguri de sânge, amestecate cu păr. I-am spălat capul, l-am masat ușor cu ulei de migdale și am cules ușor toți spinii, LĂSÂND IN URMA LOR GĂURI, CU TOTUL PATRUZECI ȘI DOUĂ. L-am uns cu uleiuri aromate și mirodenii. L-am pieptănat. Fața și gâtul erau numai șiroaie de sânge, iar barba plină de salivă. Ah! Spatele, tot spatele, de la umeri la brâu era o masă de carne. În douăzeci și șase de ani de practică a medicinii am întâlnit bolnavi rupți, flagelați, arși de vii, cu ochii scoși, ciopârțiți, bătuți, jupuiți, dar n-am întâlnit un spate așa de sfărâmat și fărâmițat. Vai! Câtă durere a putut răbda fără murmur. Nu e de mirare, ca la fiecare pas cădea….”
Deci cine putea să bea acest pahar al durerii??? Numai un singur OM.. numai Cel care a venit să ne răscumpere și care a purtat toate crucile și păcatele firii omenești, numai Cel care a împăcat Cerul cu Pământul și pe Om cu Dumnezeu: IISUS HRISTOS.
Și câtă suferință trupească a îndurat, nu aceasta a fost cea mai cruntă! TREI MARI DURERI A AVUT DOMNUL:
– când i-au întins soldații trupul pe Cruce de I s-au desfăcut toate încheieturile (Crucea fiind mare și trupul Său delicat). Atunci s-a împlinit proorocia lui David: „Numărat-au oasele mele”
– când a văzut că nu mulți s-au întors la credință și și-a vărsat sângele în zadar
– când a văzut-o pe Preacurata Maica Sa zdrobită de durere la picioarele Crucii.
RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE
Mulțumim, Multmilostive Doamne, că ai primit a pogorî din înălțimea Sfintei Tale măreții și a Te răstigni de bunăvoie pe Cruce ca să ne scoți pe noi din adâncul iadului și din legăturile păcatului și să ne aduci Duhul Tatălui. Pe Acesta, Preasfinte Dumnezeule, nu-L lua de la noi, nici Preacuratele, Preacinstitele și de Viață Făcătoarele Tale Taine, ci binevoiește a ne curăți, lumina și mântui cu ele, Dumnezeul părinților noștri, și pe noi, păcătoșii, și pe tot neamul nostru mic și mare, viu și adormit. Amin!” SURSA
N.R.: Unde este acum Cununa lui Hristos?
Biblia face referire la cununa de spini a lui lisus în următorul pasaj: După biciuirea care a urmat proceselor împotriva lui lisus şi înainte de a fi răstignit, soldații romani „l-au pus pe cap o cunună împletită cu spini şi în mâna dreaptă o trestie, şi-au plecat genunchiul în fața Lui și L-au batjocorit, zicând: Bucură- te, împăratul iudeilor!”” (Matei 27:29; vezi și loan 19:2-5).
Acest gest din partea soldaților romani era menit să ironizeze titlul său de „rege al evreilor”. Cununa de spini este formată dintr-o circumferință de ramuri sau trestii împletite, cu un diametru de 21 cm. Ea este păstrată într-un tub de sticlă, fără spinii care o însoţesc, aceștia fiind distribuiți de-a lungul secolelor ca relicve parțiale ale coroanei.
Încă din secolul al V-lea există referiri la cununa de spini a lui lisus în lerusalim, localizând-o un secol mai târziu în bazilica din Sion și fiind transferată în secolul al VII- lea la Constantinopol, în mijlocul invaziei persane. Din cauza crizei economice din secolul al X-lea, se pare că această relicvă impresionantă a trecut în mâinile cămătarilor veneţieni, până când a ajuns la monarhia franceză.
Regele Ludovic al IX-lea al Franţei dorea să facă din Paris unul dintre cele mai populate oraşe catolice din lume, la egalitate cu Roma. Pentru a face acest lucru, avea nevoie de două lucruri: o relicvă sfântă şi un loc care să o găzduiască. Așa că a pus să fie construită Sainte- Chapelle (Capela Sfântă) pentru a găzdui unul dintre cele mai misterioase obiecte sacre din istorie: Coroana de spini a lui lisus Hristos. Construcția a început în 1239 și a fost finalizată în 1248. Sainte-Chapelle a fost construită în stilul Rayonnant, caracterizat prin designul radiant al rozetelor sale, utilizarea extensivă a vitraliilor și extinderea acestora, subţierea suporturilor verticale şi combinația de cleştar şi triforiu care transformă panourile de sticlă într-un mare ecran vitrat.
Capela Sfântă din Paris are o configuraţie unică, fiind formată din două capele: capela inferioară, ca o criptă, are o înălțime de numai 6,5 metri. Deasupra ei se află capela superioară, un spațiu care pare să sfideze cele mai elementare reguli de arhitectură. Pereții au o înălțime de 20 de metri și au fost înlocuiți cu vitralii pentru a permite soarelui să inunde întreaga încăpere. Toate structurile clădirii sunt organizate în jurul acestor ferestre, care sunt poate cea mai importantă caracteristică a Capelei. Timp de peste 500 de ani, Sainte-Chapelle a adăpostit Coroana de Spini a lui lisus, din Evul Mediu până la Revoluția Franceză când a fost mutată la Bibliothèque Nationale de France.
În secolul al XIX-lea a devenit proprietatea Bisericii şi a fost în cele din urmă depusă în Catedrala Notre-Dame, de unde, în 2019, a fost salvată în noaptea incendiului care a devastat catedrala, de către unul dintre preoţii care slujeau acolo. Astăzi, această relicvă este păstrată într-un seif la muzeul Luvru.” DETALII
Un spin a ajuns în Bucuresti la începutul lui 1900… De atunci e la Catedrala Sfântul Iosif datorită monseniorului Ghika (nepotul Principelui Ghika, ultimului domnitor al Moldovei) ucis în puşcăriile comuniste. SURSA
Se pare că mai există încă un spin al Cununei Mântuitorului la Biserica Evanghelică din Jelna, comuna Budacu de Jos, județul Bistrița-Năsăud. Lăcașul de cult, inițial catolic a fost construit în anul 1482 şi pictat la jumătatea anilor 1500 având hramul Sfântului Petru. Acum stă să cadă…
ARHIVĂ: 7 CADRE: Cum apare Lumina Sfântă de la Ierusalim? Minunea filmată în 1994 de un medic devenit preot! OXO BOBOTEAZĂ: Minunea întoarcerii Iordanului în ziua Botezului Domnului – 18 ianuarie, după calendarul Iulian OXO EFES, TURCIA: Casa Fecioarei Maria, locul sfânt unde clericii ortodocși, catolici și musulmani slujesc împreună OXO INIMA FRANȚEI: 800 de ani de istorie au ars într-o oră. O plâng pământeni de pretutindeni!
UNGARIA: Memorialul victimelor accidentelor de circulație
INSIDER: „Memorialul victimelor din trafic…. cu Suzuki Swift înfipt într-un parapet, orașul Bátonytereny, Ungaria.” SURSA
N.R.: „Memorialul pentru victimele care au murit în accidentele de circulație a fost ridicat de către Poliția Județenă Nógrád și Municipalitatea Bátonyterenye lângă drumul principal numărul 21, în Parcul Memorial al Asociației din Bátonyterenye, fiind opera pictorului Zsolt Lencsés (fondator și președinte al Asociației Arttéka, cetățean de onoare al județului Nógrád).
Memorialul a fost inaugurat și sfințit pe 23 noiembrie 2022 cu ocazia Zilei Memoriale a Victimelor Accidentelor Rutiere (a treia duminică a lunii noiembrie conform deciziei Adunării Generale a ONU din 2005). Conform intenției susținătorilor memorialului, victimele accidentelor mortale vor fi comemorate în fiecare an cu flori și lumânări aprinse.” DETALII
ARHIVĂ: MUNTENEGRU: „În amintirea turiştilor români pieriţi în groaznicul accident din 23 iunie 2013” OXO UNGARIA: Road 67, omologul maghiar pentru Route 66, cântă 33 km împreună cu șoferii care aleg secțiunea acustică OXO SYDNEY: „Natură moartă cu piatră și mașină”, sculptură de Jimmie Durham. O stâncă de 3 tone aruncată pe un Ford Fiesta, (diz)armonie între natura implacabilă și creația umană! OXO UNICUL SALVAT: „Locuri de veci” recuperate din epavele maşinilor implicate în accidente grave!
BISCUIȚI POPULARI: La Art Safari, Young Blood 2.0 transformă un desert retro în artă superContemporană!
INSIDER: „La Art Safari, Young Blood 2.0 transformă un desert retro în artă superContemporană! Artist Matei Emanuel – Unreliable Biscuit. Praf de marmură, ciment şi obiecte ready-made.”
Ce este nou în artă? Problema noutății în artă, mai cu seamă a originalului, s-a tot dezbătut de-a lungul istoriei, din Renaştere, Iluminism, trecând prin marile avangarde şi până în zilele noastre, rămânând un subiect de actualitate în fiecare epocă în parte.
Prin apariția avangardelor artistice (fauvismul, dadaismul, suprarealismul etc.), secolul XIX a repus în discuție conceptul originalității prin noi modalități și medii de exprimare prin care artele vizuale au fost create și contemplate.
Originalitatea operei de artă, îndelung discutată de-a lungul timpului, s-a transformat acum în noutate. Dar ce mai considerăm a fi nou astăzi? Ce forme şi concepte nemaivăzute şi nemaiauzite mai poate naşte arta in post-postmodernitate?
Firul roşu conducător, cum ar fi spus Stanislavski, este exact diversitatea cu care noul val de artişti îşi abordează subiectele, prin tehnici şi estetici remixate și reactualizate. Arta superContemporană, tributarǎ celei Contemporane, este o prelungire dată de însăşi noua generație de artişti în prag de afirmare.
Este arta prezentului, cea care există atât în atelierele acestor creatori, cât și pe platforme de socializare, unde are un potențial fantastic de viralizare.
O creație vie, efervescentă, în mişcare, autentică și directă, ce ilustrează și radiografiază societatea. Ea analizează concepte curente majore, dar şi rediscută, pe un ton contemporan, teme clasico-universale abordate de-a lungul timpului. Arta superContemporană se întâmplă aici şi acum!
Noul val de creatori cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani este parte din generația care a prins cele mai multe schimbări tehnologice din istoria noastră recentă. Acest lucru face ca perspectiva cu care abordează ori remixează unele realități sau irealități vizuale să fie filtrată puțin altfel. Viața paralelă din virtual ne angajează la noi reguli şi estetici superContemporane.
Însăşi folosirea prefixelor superlative (super, hiper, extra) ține de noile tendinţe şi abordări din stilul de viață și din marketingul zilelor noastre. Arta superContemporană trebuie privită cu mintea (super)deschisă şi înţeleasă corespunzător, pentru că e arta momentului. Este oglinda timpului tău!
Expoziția Young Blood 2.0 prezintă o nouă radiografie a societății actuale, transpusă de tinerii artişti români in medii clasice, dar şi inovative, care ridică diverse întrebări referitoare la cum ne raportăm la mediul înconjurător, la semenii noştri sau la noi înşine. Un act critic şi autocritic privind prezicerea viitorului omenirii, asaltat astăzi de progresele tehnologice, în contrast cu declinul ecologic planetar.
Raportarea noastră la timp s-a schimbat exponenţial în ultimii douăzeci de ani și asta mă face să cred că însăşi contemporaneitatea artei din prezent are nevoie de un nou „refresh”. Curator Mihai Zgondok
Art Safari, ediția a 11-a, 10 feb. – 14 mai 2023. Program joi – duminică 12:00-21:00. Palatul Dacia- România, Lipscani 18-20. Copiii sub 12 ani au acces gratuit. DETALII
N.R.: Unii susțin ca primii biscuiți ar fi apărut in China, in urma cu 10.000 de ani, în vreme ce alții sunt de părere ca asirienii sunt cei care au inventat acest prima desert. Totuși, dovada arheologică în acest sens plasează apariția biscuiților în jurul anului 2500 i.e.n. Iar asta, după ce un grup de arheologi a descoperit, pe unul dintre pereții unui mormânt egiptean, un desen care arată cum câțiva egipteni supravegheau un cuptor in care biscuiți. erau pregătiți.
În Grecia antică, biscuiții aveau la baza făină, ulei, lapte și miere. Pe de altă parte, în Imperiul Roman, biscuiții erau cunoscuți drept „pâinea soldatului”, fiind pregătiți și ambalați astfel încât să reziste o perioadă îndelungată. Din punct de vedere etimologic, termenul „biscuit”, atestat în Evul Mediu, are origini latine, fiind un cuvintele „coctus”, ceea ce înseamnă „copt de două ori”. După secolul al XV- lea, zaharul înlocuiește treptat mierea în rețetele pentru biscuiți și nu numai. Apoi, începând cu secolul al XVII-lea, era consemnată apariția biscuiților cu ciocolată.
Ingrediente biscuiți populari: Făină de grâu, apa, sirop de glucoză, fructoză, grăsime vegetală nehidrogenată (palmier), zahăr, agenți de afânare (carbonați de amoniu, carbonați de sodiu, difosfati), agent de umezire (glicerol), emulsifiant (lecitina din soia), sare îndată, conservant (metabisulfit de sodiu), aromă. Alergeni: gluten, soia, sulfiți.
ARHIVĂ: ROZ DIN 1928: Cine scuipă ciungă în Piaţa Revoluţiei? Guma Turbo ar fi meritat o statuie în fiecare oraş! OXO KULTURAMA: Monumentul Cojii de Sămânţă. „Bomboane agricole” de la daci până în prezent! OXO LILIAN THEIL, 90 ANI: „O bătrână care zâmbeşte”, broderii anarhiste, cea mai exotică apariție de la Art Safari ediția 10! OXO ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic! OXO ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! OXO SABIN BĂLAȘA: Art Safari 2020 a devenit Albastru
BUCUREȘTI: Primul muzeu al fotbalului din Europa de Est. Nu primești cartonaș galben dacă faci poze!
INSIDER: „Football Museum Bucharest este primul muzeu al fotbalului din Europa de Est, situat în Centrul Vechi al Bucureştiului, str. Gabroveni nr.24, într-o clădire istorică complet restaurată de 1.500 mp și a fost inaugurat acum 4 luni, pe 1 noiembrie 2022. Muzeul se întinde pe 5 etaje: Romanian Room, Experience Room, International Room, Interactive Room și Practice Room. La parter este un magazin de suveniruri și o cafenea-bistro-restaurant.
La primul etaj – „Camera Românească’ -o zona dedicata legendelor fotbalului românesc.
Sunt expuse aici tricourile şi realizările câtorva mari fotbalişti români: Gheorghe Hagi, Rodion Cămătaru, Nicolae Lupescu, Nicolae Dobrin, Anghel lordănescu, Stefan Sames, Marius Lăcătuş, Marcel Răducanu, Costică
Ștefănescu și fanioane ale unor vechi echipe româneşti de fotbal (Craiova Maxima – Campioana unei Mari Iubiri!), insigne, autografe, brelocuri, un program oficial de meci, reviste, timbre, istoria fotbalului feminin, etc.
În camera „Experience Room” au fost amplasate o serie de ecrane- prin intermediul cărora organizatorii au încercat sa ne introducă in atmosfera unui meci de fotbal. Tot aici sunt expuse tricourile mai multor jucători internaţionali celebri, cum sunt: Diego Armando Maradona, Hristo Stoicikov, Lothar Matthaus, Paolo Maldini, Marcel Desailly, Erwin Koeman, Ronaldo, LUIS Figo, Le Saux, Zlatan Ibrahimovic.
În zona dedicată „Fotbalului Internațional” există două machete de stadioane făcute din piese Lego -Camp Nou și Santiago Bernabeu, o colecţie de ghete vechi de fotbal – cu evoluția lor încă din 1850 şi o colecție de mingi vechi de fotbal- cu evoluţia lor din 1930.
La etajul 4 există câteva zone multimedia și de joaca, poți să intri în rolul de portar, te poți fotografia la o conferință de presă pe post de Gică Popescu sau să comentezi un meci de fotbal in timp ești înregistrat.
La etajul 5 vizitatorii devin fotbaliști, joacă o miuță sau trag la poartă.
Intrare: Bilet standard 49 lei, Copii 6 – 14 ani 33 lei, Copii sub 5 gratuit. Program de vizitare: marti-duminica 11-19.” DETALII
ARHIVĂ: MUZEUL SPORTULUI: Locul amintirilor noastre cu tricolorul, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului
ARAD: Statuia colorată a Sfântului Florian, patronul protector al pompierilor din Polonia și Austria
INSIDER: „Astăzi vom promova statuia Sfântului Florian din Aradul Nou!Monumentul Sfântului Florian, localizat pe str. A. M. Guttenbrunn, nr.135, la intersectia străzilor A. M. Guttenbrunn cu Zimbrului și perioada de atestare, anul 1869.
Monumentul îl reprezintă pe „Sf. Florian”, patronul protector al pompierilor; statuia este realizată din fontă turnată la Reşiţa la comanda familiilor Dambacher şi Sachs şi este acoperită cu pigmenţi de diferite culori, subliniind echipamentul unui legionar roman. Despre cel care astăzi este sanctificat cu numele de Florian, istoria ne spune că acesta a fost un cetățean roman ce a murit ca martir în anul 304, în Lauriacum (N.R.: acum localitatea se numește Lorch, Austria). Florian a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, fiind comandant al armatei imperiale în provincia romană Noricum. Pe lângă activitățile militare, el mai era responsabil și de organizarea brigăzilor de pompieri. Legenda spune că Florian a stins în mod miraculos un incendiu folosind un singur ulcior cu apă, astfel încât este deseori reprezentat purtând un ulcior sau o găleată.
Legenda spune că în anul 1792 s-a declanșat un mare incendiu care amenința cu distrugerea întregului cartier. Cei care erau prea slabi pentru a-și oferi ajutorul în acțiunile de stingere a focului, au fugit la Biserica din cartier și s-au rugat la Sfântul Florian. Scriptele atestă faptul că ploaia a fost cea care a contribuit la stingerea incendiului ce amenința întregul cartier. Din acel an, credincioșii romano-catolici din zonă se adunau în fiecare dimineață a zilei de 4 Mai pentru a asculta slujba de liturghie închinată Sfântului Florian, iar apoi plecau într-un convoi, conduși fiind de fanfara pompierilor în uniforme de paradă, la locul unde incendiul a fost oprit de ploaia salvatoare.” SURSA
N.R.: Statuia ridicată în dreptul acestei adrese este opera unui sculptor necunoscut. Aşezată pe un soclu înalt de 1, 70 m din gresie, decorat cu un cap de înger în miniatură şi două cruci ale Sf. Florian, statuia îl reprezintă pe Mucenicul Florian, patronul pompierilor și este una dintre puținele statui colorate reprezentându-l pe Sf. Florian în România. În afara statuii din Aradul Nou mai există şase statui ale Sf. Florian răspândite prin vestul României în Jimbolia, Turda, Carei, Zădăreni şi Sânpetru German dintre acestea doar cele din Zădăreni, Sânpetru și Aradul Nou sunt colorate. Statuia, de aproximativ 2 metri, este realizată din fontă turnată la Reșița și este aşezată pe soclul din gresie inscripționat cu anul și numele sfântului într-un chenar de tip romanic. Întreaga statuie este pigmentată în diferite culori care subliniază ținuta unui legionar roman.
În acele vremuri, când creştinismul abia se născuse prin sacrificiul Lui Iisus, Imperiul Roman urmărea eradicarea acestuia. Astfel, Aquilinus a fost trimis pentru a desfășura acțiuni de persecutare a creştinilor. Când acesta i-a ordonat lui Florian să ofere sacrificii zeilor romani conform practicilor religioase ale romanilor, el a refuzat. Drept urmare a fost bătut, torturat și executat prin înnecare cu o piatră legată de gât în râul Enns.
O altă legendă despre martirul Florian spune că acesta a fost condamnat la ardere pe rug de către Împăratul Diocletian, însă pedeapsa a suferit schimbări când Florian a provocat soldații romani să aprindă rugul spunând: „Dacă o veți face, voi urca la cer pe flăcări.” Luând aminte la cele spuse, în loc să-l ardă pe rug, soldații l-au biciuit, l-au jupuit de viu, l-au trecut prin foc și, în cele din urmă l-au aruncat în râul Enns cu o piatră legată cu o funie în jurul gâtului.
Se spune că după un timp martirul a apărut în viziunea unei femei pe nume Valeria și i-a cerut acesteia să-l înmormânteze într-un loc mai potrivit. Șase sute de ani mai târziu, cândva între 900-955, a fost ridicată o mănăstire în apropierea mormântului lui Florian, în jur dezvoltându-se și satul Sf. Florian. În cele din urmă trupul său a fost mutat la mănăstirea Sf. Florian, aproape de Linz. Sf. Florian a devenit şi patronul Poloniei în 1138, când Papa Lucius III a acceptat rugămintea Episcopului Cracoviei şi a trimis moaşte din trupul sfântului în Polonia. De atunci Sf. Florian a fost considerat patronul Poloniei, al orașului Linz și al pompierilor austrieci și polonezi. Curând după acestea un om a fost salvat dintr-un incendiu invocând numele Sfântului Florian, astfel încât numele acestuia a continuat să fie invocat împotriva incendiilor.
Sf. Florian este sărbătorit de către credincioșii catolici în 4 mai, data morţii sale. Până la instaurarea regimului comunist credincioșii catolici din cartierul Aradul Nou sărbătoreau ziua Sf. Florian împodobind statuia cu coșuri cu flori, asistând dimineața la liturghia Sf. Florian, după care plecau în procesiune înspre statuie, cântând un cântec specific de trei strofe, se rugau, iar la sfârşitul ceremoniei se trăgeau focuri de armă, iar florile erau împărțite oamenilor pentru a le duce acasă. Timp de 45 de ani tradițiile religioase au fost interzise, iar după căderea comunismului, datorită scăderii numărului etnicilor germani și a mediei de vârstă al acestora, procesiunea Sf. Florian nu a fost reluată. Cu toate acestea, credincioșii se roagă Sf. Mucenic Florian, patronul pompierilor și în prezent, aşa cum se rugau și în trecut, în cazul incendiilor și chiar al inundațiilor.
EXPONATUL LUNII, MNIR: „Îndrăgostiții de la Gumelnița”, poveste de dragoste de acum 6000 ani și o replică (scara 1:1) pe care o poți ține în palmă ca într-un ritual de binecuvântare!
INSIDER: „O poveste de dragoste de acum aproximativ 6000 de ani – Pereche de statuete antropomorfe „Îndrăgostiții de la Gumelnița” 4200-3900 BC, eneolitic, cultura Gumelnița, exponatul lunii (lui Sfântul Valentin & Dragobete!) la Muzeul Național de Istorie al României.
În holul de la intrare, cam stingheră într-un colț și fără vreun afiș de atenționare, o ratezi cu siguranță la intrarea în circuitul muzeal. Dacă ai haine sau bagaje lăsate în dulăpioarele de la casa de bilete, o ratezi și la ieșire.
Perechea preistorică de îndrăgostiţi a fost descoperită, alături de un pandantiv din aur ce imită silueta umană, în timpul săpăturilor arheologice din 1960, coordonate de Vladimir Dumitrescu în situl eneolitic de la Gumelniţa (Olteniţa, jud. Călăraşi) – considerat de specialişti una dintre cele mai importante aşezări din perioada eneolitică din spaţiul est-european.
Piesa este cu totul specială, deoarece reprezintă unul din rarele cazuri de redare a cuplului bărbat-femeie din arta neo-eneolitică. Din punct de vedere morfologic, artefactul este o descoperire unică, una dintre creațiile originale ale civilizaţiei gumelnițene. Se remarcă maniera în care au fost înfăţişate cele două personaje și emoționează tandrețea dintre cei doi.
Cronologic, statueta se încadrează în a doua jumătate a mileniului V î.Hr. și aparţine culturii Gumelnița, una dintre cele mai complexe şi mai interesante civilizații ale epocii neo-eneolitice din Sud-Estul Europei.
Piesa a fost realizată din lut, modelată manual de artizanii preistorici, decorată cu incizii și perforații, arsă pentru a-i spori rezistența, apoi pictată cu alb și roșu, pigmenți care s-au păstrat doar în mică măsură și pe anumite porțiuni. Înălțimeꓽ 6,8 cm.
O replică a acesteia a fost creată special și este disponibilă pentru publicul vizitator, pentru cei care doresc să cunoască mai îndeaproape piesa, să interacționeze cu ea, să observe anumite detalii, s-o atingă.
Micro-expoziția va fi accesibilă publicului până la sfârșitul lunii și va putea fi vizitată la Muzeul Național de Istorie a României, de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.” SURSA
ARHIVĂ: OLTENIȚA: “Muzeul Gumelnița din orașul unde nici un turist nu a ajuns vreodată”
BASARABOVO, BULGARIA: Pe urmele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
INSIDER: „La Basarabovo, pe urmele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
Doar vreo 90 de kilometri despart satul bulgăresc Basarabovo, unde s-a născut și trăit Sfântul Dimitrie cel Nou (proclamat ocrotitor al Bucureştilor în anul 1792), de Capitală. Un loc care ne-a atras nu doar prin frumusețea Mănăstirii ,,Sfântul Dimitrie cel Nou”, singurul lăcaș de cult rupestru încă activ din Bulgaria, ci și prin farmecul și liniștea acestuia. În pofida vremii capricioase, ne-am lăsat purtați pe treptele din piatră, sculptate în stâncă, de poveștile referitoare la harul divin al Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), care a trăit în perioada Imperiului româno-bulgar, în condiții modeste, ca păstor sau văcar. Vizita de la Basarabovo este redată în partea a doua a vlogului de călătorie (N.R.: min 13.15).
Se spune că, într-o zi, păscându-şi animalele pe malul râului de lângă sat, Sfântul a călcat din nebăgare de seamă un cuib de pasăre, cu pui golaşi în el. Simțindu-se vinovat pentru moartea puilor, Dimitrie s-a pedepsit, hotărând să umble desculț pentru trei ani, în semn de căinţă. Mai târziu, s-a retras într-o peşteră, unde şi-a trăit restul zilelor în post şi rugăciune. Moaştele sale au fost descoperite printr-o copilă bolnavă. Aceasta a avut o revelaţie, Sfântul Dimitrie Basarabov arătându-i-se în vis şi spunându-i: ,,Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui”. Şi într-adevăr, trupul Sfântului Dimitrie a fost găsit în apropierea unui râu, fiind depus în biserica din actualul sat Basarabovo.
Mai târziu, în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), generalul rus Petru (Piotr) Saltîcov a intenţionat să trimită moaștele în Rusia. Dar, la insistențele negustorului român Hagi Dimitrie și ale Mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti, le-a dăruit poporului român. În 1774, osemintele Sfântului Dimitrie Basarabov au fost așezate în Catedrala Patriarhală.
Domnitorii Țării Românești au apelat la puterile Sfântului în numeroase ocazii, moaștele sale fiind scoase în procesiune prin Bucureşti de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră, și i în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru a aduce ploaia.
Așadar, mult mister, multă credință și frumusețe spirituală învăluie Mănăstirea Basarabovo. Un loc prea mare pentru cuvintele mele mici, mult mai impresionant decât umilele fotografii pe care le-am făcut la mijloc de februarie. Descoperii-l și voi, pas cu pas, și nu veți regreta!” SURSA
N.R.: Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul spiritual al orașului Bucureşti, este prăznuit pe 27 octombrie, prilej de pelerinaj la moaștele acestuia în Catedrala Patriarhală din Dealul Mitropoliei al credincioșilor din întreaga ţară.
CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris
Sărutul, 1907, Muzeul de Artă Craiova
INSIDER: „Primul SĂRUT e la Craiova. Circumstanțele în care Brâncuși și-a început experimentele legate de cioplirea directă, în piatră, au rămas învăluite în mister până azi. Ele au însemnat, în mod paradoxal, transformarea unei tehnici primitive în mijlocul de expresie al unei paradigme revoluționare în artă. De aceea, 1907, anul în care a cioplit primul Sărut este considerat anul de naștere al sculpturii moderne. Seria începută atunci, a continuat până în 1945, Brâncuși realizând mai multe versiuni în piatră ale temei, dintre care (a treia) cea din 1910, este singura în care trupurile gravate în bloc, într-o poziție ghemuită și unite în îmbrățișare, sunt reprezentate în întregime. În ciuda evidentei noutăți pe care o reprezenta, nu există date că ar fi făcut furori, în 1910 – când a fost expusă pentru prima oară la București (deși remarcată „simplitatea voită” și „caracterul misterios” al lucrării) – și nici ulterior, în 1912, când Brâncuși a prezentat al doilea Sărut, cel din 1908, în cadrul Salonului Independenților, la Paris.
Sărutul, 1908, fosta colecție Hester Diamond
„Sărutul” a căpătat o publicitate demnă de originalitatea sa, abia în 1913, la Armory Show (New York). Walter Pach a fost cel care l-a ajutat să ajungă peste ocean, realizând, în primă instanță, cât de mult exprimă această lucrare individualitatea creatorului ei: „Niciun indian n-ar putea fi mai simplu decât acest parizian sofisticat, care, dacă în timpul unei plimbări pe malul unui râu ar descoperi o piatră în care apa săpat o formă ciudată, s-ar simți dator să țină cont de ea atunci când, ulterior, o sculptează el însuși.”
Sărutul, 1910, cimitirul Montparnasse, Paris
Spre nemulțumirea sculptorului, nu originalul, în piatră, l-a reprezentat în expoziția americană, ci un mulaj în ghips (lucru valabil și pentru celelalte lucrări de la Armory, cu excepția „Fragmentului de tors feminin”, în marmură, care fusese în prealabil achiziționată de Arthur Davies, unul dintre organizatorii show-ului) și asta din cauza costurilor ridicate pe care le presupunea achiziționarea asigurării pentru transport și a taxelor vamale, pentru originale. Această versiune a intrat în colecția entuziastului Walter Pach.
Sărutul, 1916, Philadelphia Art Museum
Chiar și așa însă, reacțiile apărute în presă sunt dovada elocventă a spectrului larg de emoții pe care le-a trezit. Una dintre cele mai surprinzătoare descrieri este, în același timp, definitorie pentru genul de umor vehiculat de publicul american al vremii: „Sărutul lui [Brâncuși] – o adaptare a unor forme asiriene la un subiect contemporan – e extrem de amuzant, cele două fețe sunt atât de apropiate una de cealaltă încât aproape că poți acuza o violare a actului Sherman.” (articolul ”The Eccentrics on View”) – actul Sherman fiind o lege antitrust, deci care interzicea fuziunea unor companii, cu scopul creării unui monopol pe piață.
Sărutul, 1923, Muzeul Național de Artă Modernă, Paris
Când, peste puțin timp, o parte din expoziție a fost itinerată la Chicago, Sărutul a fost remarcat din nou: „Era acolo ceva apropiat de o sculptură căruia i se spunea „Sărutul Sufletului” (‘Soul Kiss’) în lipsa altui titlu. Pe tineri i-a făcut să chicotească, iar pe bătrâni să suspine. Era un bloc solid, vag sculptat sub forma a doua capete pătrate cu două perechi de brațe răsărite de nicăieri, împreunate pe după fiecare cap. Buzele le aveau, cum se spune în romane, literalmente „lipite”. Era, fără îndoială, cel mai lung și mai pasional sărut care există.” („Arta cubistă derutează mulțimile”, articol în Chicago Tribune, 25 martie, 1913)” SURSA
N.R.: Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România şi este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural naţional având dimensiuni 27,9 x 26,0 cm și 21,6 cm diametru. Sărutul face parte dintr-o serie de sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi începută în anii 1907-1908. Prima versiune, pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului monumental din Târgu-Jiu, este un exemplu timpuriu al stilului proto-cubist de non-reprezentare literală.
Versiunea Sărutului (din 1910) servește ca piatră funerară în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța și are 90 de centimetri înălțime, fiind cea mai înaltă lucrare din aceasta serie. În cei peste 100 de ani în care a fost expusă în cimitir, sculptura a fost relativ necunoscută, dar devenise un loc de pelerinaj pentru îndrăgostiții care cunoșteau povestea dintre Marbais și Rachevskaia. Comandată în 1910 de logodnicul ei (doctorul român Solomon Marbais pentru mormântul iubitei sale de origine rusă care se sinucisese, Tatiana Rachevskaia, 23 de ani) pentru suma modică de 200 de franci unui artist, pe atunci necunoscut marelui public. În același timp cu renumele creatorului ei, valoarea sculpturii a crescut până în punctul în care un expert a estimat-o între 40 şi 50 de milioane de euro. Moştenitorii defunctei. au făcut demersurile necesare pentru exportarea sculpturii în Rusia şi în 2006 a fost depusă o cerere la Ministerul Culturii cu scopul de a obţine un certificat de soatere de pe teritoriu. Statul francez s-a opus şi a înregistrat rapid sculptura monument istoric pentru a evita vânzarea ei.
Din 2018, sculptura a fost pusă la adăpost, acoperită cu o cutie din lemn, instalată de moştenitori. În decembrie 2020, ca urmare a unui hotărâri a Curţii Administrative de Apel din Paris, descendenţii au încercat să o recupereze ceea ce consideră ei proprietatea lor, fără succes însă. La începutul anului 2021 sculpturii i-a fost retras titlul de monument istoric de justiţia franceză. A urmat decizia Consiliul de Stat ţinând cont de natura inseparabilă a operei, care a fost achiziţionată special pentru mormânt. „Sărutul” face parte integrantă dintr-un edificiu indivizibil care constituie un monument funerar și opera artistului român Constantin Brâncuşi nu va putea fi desprinsă de pe piatra funerară.” DETALII
ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXO TEMPLUL LUI BRÂNCUȘI CRAIOVA: Ovoidul și Pasărea Măiastră interpretate la scară colosală!
VILA BOSIANU, BUCUREȘTI: #Aiciastat ascuns Alexandru Ioan Cuza în ajunul zilei de 24 ianuarie 1859, astăzi Biblioteca Institutului Astronomic
INSIDER: „#Aiciastat ascuns Alexandru Ioan Cuza în ajunul zilei de 24 ianuarie, în vila lui Constantin Bosianu, susținătorul lui Cuza și al Unirii Principatelor. Vreau să vă spun povestea ei, astăzi, când sărbătorim Unirea Principatelor. Cu ocazia găzduirii lui Cuza în mare secret, pentru a preveni atentate la viața acestuia, Constantin Bosianu s-a asigurat că vila era extrem de bine păzită, garantându-i siguranța domnitorului. Așa că arnăuții vegheau în turnul de observație dar și în jurul vilei, iar obloanele au fost întărite cu drugi de fier la ferestre.
Constantin Bosianu provenea dintr-o familie boierească, fiul paharnicului Andrei Bosianu. A studiat dreptul la Anvers și Paris (la Sorbona), devenind primul decan al Facultății de Drept din București, premier al României, director al Eforiei Școalelor, membru al Academiei Române. Din poziția de membru în Adunarea Electivă a Munteniei, pe 24 ianuarie 1859 a votat pentru alegerea lui Cuza ca domnitor al Țării Românești.
Casa a fost construită în stil neogotic între 1853-1859, fiind proiectată de arhitectul Luigi Lipizer. El a proiectat și Casa Librecht-Filipescu și Casa Breslelor. Vila a devenit reședința Consiliului de miniștri pe durata guvernului Bosianu, când a fost fondată și biblioteca cu 11.000 de volume de astronomie. Datorită lor vila este astăzi sediul bibliotecii Institutului Astronomic al Academiei Române.
Casa ascunde și diverse simboluri masonice. În această casă se țineau întrunirile secrete care pregăteau Unirea. Așa că la uşi se află trei gemuleţe cu roşu, galben şi albastru, culorile tricolorului care erau folosite încă de pe vremea lui Tudor Vladmirescu, și pregăteau Unirea de la 24 ianuarie 1859, ca însemne unioniste. După moartea lui Bosianu clădirea a ajuns în patrimoniul Institutului Meteorologic, și până la construirea pavilioanelor (care se află în apropiere), Casa Bosianu i-a servit drept sediu. Ea a suferit pagube la cutremurele din 1940 și 1977, și a fost restaurată de arhitectul Octav Dimitriu în 1992. Astăzi se poate vizita în cadrul tururilor ghidate gratuite pe care astronomii români le oferă după o programare prealabilă. Adresa: Strada Cuțitul de Argint 5″ SURSA
ARHIVĂ: ISTORIE ASCUNSĂ: Ecaterina Conachi Vogoride, femeia necunoscută care a făcut posibilă Unirea românilor! OXO 24 IANUARIE: Clădirea unde s-a decis Unirea Mică, acum 160 de ani. Hai să dăm mână cu mână… OXO
BISERICA EMINESCU, IPOTEȘTI: Singura biserică ortodoxă din lume unde aura sfinților este neagră și diavolul este alb!
INSIDER: „Biserica „Sfinții Voievozi” din Ipoteşti este un lăcaș de cult ortodox construit între anii 1929- 1939 în satul Ipoteşti din comuna Mihai Eminescu (județul Botoşani), în curtea complexului memorial Mihai Eminescu din Ipoteşti, lângă biserica de lemn a familiei Eminovici. A fost construită cu ajutorul unei subscripții publice de către un grup de intelectuali coordonat de Camil Petrescu, la inițiativa istoricului Nicolae Iorga.
Lăcaşul de cult a fost sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. Cu acest prilej, Nicolae lorga a plantat un brad argintiu în fața bisericii. Biserica este construită în stil moldovenesc din piatră adusă de la Burdujeni şi cărămidă aparentă de la Ciurea, fiind acoperită cu ţiglă. Sub cornișă, edificiul este înconjurat de o friză în care se repetă trei însemne heraldice: stema județului Botoşani – coasa, a Moldovei – capul de bour, şi a Regatului României. Mobilierul de lemn (catapeteasma, strana arhierească, 14 strane obişnuite, două iconostase, două analoghii şi balustrada de la loja corului) a fost confecționat de sculptorul danez Peer Merloe la Mănăstirea Văratec.
Pereții interiori ai bisericii au fost pictați de Petre Remus Troteanu (1885-1957). Iconografia lăcaşului de cult este considerată unicat în lume pentru că, în semn de doliu etern pentru moartea poetului Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinții pictați să poarte aureole negre, în locul celor aurii. O altă ciudățenie este considerată o frescă în care apare un diavol alb care ispitește, ţinând în mână o coală de hârtie, un bărbat matur, cu barbă, îmbrăcat în haine monahale, care strânge la piept o carte.
Poetul este pictat pe peretele din stânga, în mărime aproape naturală, tânăr, la douăzeci de ani, iar în dreapta, este reprezentat Regele Carol al II-lea. Sfântul Arhanghel Mihail are chipul lui Mihai Eminescu. În 1944, biserica a fost vandalizată de armatele sovietice care au ocupat România. Soldații sovietici au tras cu pistoalele în pieptul Regelui Carol al II-lea (pictat pe peretele bisericii), precum şi în candela din fața altarului.
BISERICA FAMILIEI EMINOVICI. În anul 1847, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876), mama lui Mihai Eminescu şi soția căminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884), a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipoteşti, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Faptul este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez. Bisericuța a devenit astfel lăcaş de rugăciune al familiei, dar ea a continuat să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare. Salariul preotului era plătit de Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipoteşti. Biserica avea hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.
În 1878, moșia a fost vândută, din cauza datoriilor, familiei de boieri Papadopol. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați Gheorghe și Raluca Eminovici – părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) – doi dintre frații poetului.
În interiorul micuței biserici se păstrează vechile icoane și cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu (adusă de la Biserica Uspenia din Botoşani), veşmintele preotului care l-a botezat, masca mortuară, icoane ale copilăriei lui, o icoana greco-catolică primită în dar la 20 de ani, linguriţa de argint cu care primea împărtășania, mucarnița din argint și obiecte de cult pe care se presupune că le-a lucrat mama lui. Pe peretele vestic al bisericii a fost amplasată o placă memorială de marmură cu următoarea inscripție: „Bisericuța familiei Eminovici, construită înainte de anul 1800. În preajmă se află mormintele părinților poetului și fraților săi, Nicu și Iorgu”.
În prezent, aici se mai oficiază slujbe de patru ori pe ani: la 15 ianuarie (aniversarea nașterii poetului), la 15 iunie (comemorarea morții poetului), de Înălţarea Domnului și la 8 noiembrie (de hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil).
Biserica de lemn din Ipoteşti este construită din lemn şi vălătuci şi acoperită cu șindrilă. Pereții săi sunt tencuiţi şi văruiţi cu alb. Lăcaşul de cult are formă de cruce, cu abside laterale semicirculare. În apropierea bisericii, înspre nord-vest, se află și un turn-clopotniță de lemn.” DETALII
ARHIVĂ: MĂNĂSTIREA ZAMFIRA: Singurul altar ortodox din Romania fără catapeteasmă, „neascuns” de ochii credincioșilor și steag galben-albastru la poartă OXO SFÂNTUL CRISTOFOR: Sfântul creștin cu cap de câine. Leit Anubis! OXO BUCUREȘTI: Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică catedrală din lume are 110 metri pătrați și a fost construită acum 100 de ani OXO ORȘOVA: Lenin, John Lennon, Nadia Comăneci, Florin Piersic și Ana Szeles pe „Drumul Crucii” în Biserica Romano-Catolică OXO MIRACOLUL DIN MAGLAVIT: Ce nu ar fi reușit Petrache Lupu fără Gigi Becali? Și invers! OXO CĂPLENI, JUDEȚUL SATU MARE: La subsolul Mănăstirii Franciscane Sf. Anton, în cripta Karolyi sunt 36 de sarcofage cu membrii aceleiași familii nobile. Primul din 1653, ultimul din 2010!
MUZEUL CORPUS, OLANDA: Călătorie interactivă prin corpul uman, într-un gigant de 30 metri
INSIDER: „Muzeul Corpus din Olanda este unul dintre cele mai mari muzee din lume care oferă posibilitatea unei călătorii în corpul uman. Situat în oraşul olandez Oegstgeest, la nord de Haga, jumătate din clădirea Muzeului are o figură umană de peste 30 de metri înălţime.” SURSA
N.R.: „CORPUS = „corp” în latină. Un gigant roșu-maro stă de-a lungul autostrăzii, lângă oraşul Leiden. Corpul uriaş este ataşat unei clădiri. Acesta este CORPUS: o atracție educaţională în care poți vedea cum arată corpul tău în interior și cum funcționează. Intri în corpul gigant şi faci o „călătorie prin ființa umană”. CORPUS este pentru toate generațiile, vârsta minimă 6 ani.
În CORPUS vei experimenta o „călătorie prin corpul uman” spectaculoasă în 55 de minute! Prin scara rulantă ajungi la genunchi, unde începe „călătoria” și ajungi în creier. „Călătoria” o faci cu un tur audio (disponibil în olandeză, engleză, germană, franceză, spaniolă, italiană, rusă şi chineză). Experimentați originea omului în pântec, faceți o „călătorie” ameţitoare în teatrul inimii 5D sub formă de globule roşii, respirați în plămâni, săriți pe limbă, treceți prin ureche, mirați-vă în creier și fiți uimiți de dvs. propriul corp fantastic. Experimentați „călătoria” cu 16 persoane.
După 55 de minute „călătoria” în corpul uman se încheie, dar vizita continuă în secțiunea interactivă unde există exponate speciale şi jocuri cu informații suplimentare despre corpul uman. O vizită la CORPUS durează în medie 2,5 ore. Program de vizitare: marţi – vineri: 09:30 – 15:00; sâmbătă şi duminică: 9:30 – 17:00; luni închis. Bilete: Adulti: 21,95 EUR (19,95 EUR online) Copii*: 21,95 EUR (19,95 EUR online) *Notă: vârsta minimă este de 6 ani.”DETALII
ARHIVĂ: PARCUL KEUKENHOF – OLANDA: Gradina Europei, paradisul parfumat al culorilor pe 32 de hectare OXO POTOP 2.0: Arca lui Noe este gata de plecare. Atenţie, locurile sunt limitate pentru cei fără păcate! OXO SPLASH BUS: Vrem în țară ca pe-afară/ Dacă nu infrastructură, doar amfibie la scară! OXO MANIHEISM: O relație autentica cu Dumnezeu este deasupra oricărei religii! OXO RECLAMĂ LA MUZEU, AMSTERDAM: „Rondul de noapte” de Rembrandt adus la viață în mall, invitație la Rijksmuseum pentru a cunoaște originalul și la ING pentru restul OXO AMSTERDAM: Hash, Marihuana & Hemp Museum. Fără foc, fiindcă focul face fum!
CASTELUL IULIA HAȘDEU, CÂMPINA: Singurul templu spiritist din lume, portal către dincolo!
INSIDER: „Fenomene misterioase la Castelul ,,Iulia Hașdeu”. La 100 de kilometri de București, chiar lângă Școala de Agenți de Poliție ,,Vasile Lascăr”, din cochetul oraș prahovean Câmpina, se află un edificiu unic în lume, închinat Iuliei, fata savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu, moartă la nici 19 ani. Un castel, astăzi muzeu, în care pianina Iuliei a început de mai multe ori să cânte singură, atât în prezența angajaților muzeului, cât și sub ochii vizitatorilor. Un loc misterios în care și-a făcut apariția fantoma Iuliei, care ținea în mână un buchet de margarete, pentru ca mai apoi, în curtea castelului să fie găsite câteva dintre aceste flori, deși era toamnă și nu era sezonul lor. De altfel, chiar la intrarea în castel, într-o vitrină, muzeografele ne-au arătat doi fulgișori, pe care i-au găsit într-o dimineață, ,,unul în camera cu cale, dedicată Iuliei, iar celălalt în camera de lucru a lui Hașdeu”, după cum ne-au spus doamnele, ,,deși, după plecarea noastră și până a doua zi, la deschidere, nu avea cine să mai intre”.
Inexplicabilă și, totodată, înfricoșătoare este întâmplarea legată de statuia lui Iisus Hristos (care n-a putut fi clintită de soldați în 1957, când clădirea a fost transformată în cazarmă militară), aflată chiar în templul din centrul castelului. Se spune că, în perioada interbelică, câţiva tineri s-au fotografiat lângă statuia Mântuitorului din castel, iar unul dintre ei a pus o șapcă pe capul statuii. Peste câteva zile, cel care a pus șapca a căzut în baia de acid sulfuric de la Rafinăria ,,Steaua Română”, din Câmpina. Acestor întâmplări, unele dintre ele din sfera paranormalului, li se adaugă și altele, la fel de stranii, ce nu și-au găsit încă explicație. Două fotografii, expuse în camera Iuliei, făcute cu două aparate foto diferite, din timpul unei reprezentații a piesei ,,Răzvan și Vidra”, surprind urme ciudate, asociate de angajații muzeului spiritului Iuliei. De asemenea, personalul de aici a surprins, prin intermediul camerelor de supraveghere, trei globuri luminoase care se plimbau dintr-o parte în alta în pivnițele castelului, locul neavând nicio sursă de lumină care să justifice fenomenul.
Am ajuns la castel joi, la orele prânzului, iar o neliniște neînțeleasă parcă mi-a acaparat întreaga ființă, încă de la intrare. Poate povestea cutremurătoare a Iuliei, fata supradotată a familiei Hașdeu, poate fenomenele ciudate care s-au întâmplat aici au contribuit la starea mea sufletească. Citisem ce a scris Tudor Nedelcea despre Iulia, născută la 14 noiembrie 1879: ,,La doi ani și jumătate cunoștea literele și silabisea poezii, la patru ani scria primele cuvinte pe o carte în limba germană, un an mai târziu compunea primele poezii, la șase ani parcurgea programele școlare ale cursului primar (abecedar, aritmetică, istorie, geografie), la opt ani trecea elogios examenele cumulate pentru patru clase, însușindu-și, totodată, limbile franceză, engleză și germană, la 11 ani absolvea clasele gimnaziale de la Sf. Sava, cu premiul I, apoi intra la Conservator (avea o superbă voce mezzo-soprană dramatică)”. Iulia, singurul copil al familiei Hașdeu, devine prima româncă acceptată la facultatea de prestigiu Sorbona, din Paris, însă destinul ei avea să fie unul tragic, stingându-se din viață mult prea devreme, la 18 și 10 luni, răpusă de tuberculoză în septembrie 1888.
Doborât de durere, B.P. Hașdeu nu a putut accepta gândul că fiica sa nu mai era. La șase luni de la moartea ei, pe când stătea la masa lui de scris, a simţit cum pierde controlul asupra mâinii sale, care prin câteva mişcări rapide a lăsat pe hârtia din faţa sa un mesaj în limba franceză. Întâmplarea este relatată în cartea sa, Sic Cogito (“Aşa cuget eu”), care sună aşa: „Trecuseră șase luni după moartea fiicei mele. Într-o seară umedă și posomorâtă şedeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. (…) Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic.
Deodată, mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deşteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: „Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Haşdeu” – („Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Haşdeu”).
Castelul Iuliei Hașdeu, din Câmpina, încărcat cu simboluri și semnificații, este construit chiar după indicațiile fiicei decedate. Scriitorul recurge la spiritism pentru a putea comunica cu fiica sa, trecută în lumea de dincolo. Planul castelului, cu toate simbolurile sale, i-ar fi fost comunicat lui Hașdeu chiar de către fiica sa, în cadrul ședințelor de spiritism. Am admirat, înainte de intrarea în castel, formele sale deosebite: cele trei turnuri crenelate, domul din mijloc, care adăpostește un templu, cei doi sfincși feminini, care stau pe tron și păzesc ușa de la intrarea principală. Chiar pe această ușă centrală, care se rotește în jurul propriului ax, se observă deviza familiei Hasdeu (,,Pro fide et patria”- ,,Pentru credinţă şi ţară”) și cuvintele celebre ale lui Galileo Galilei (,,E pur si muove”-,,Și totuși se învîrte”). Deasupra veghează Ochiul Lumii (înconjurat de anii construcției castelului,1893-1896), simbol al Iluminaților, preluat ulterior de masoni. Pe creneluri se poate citi ,,2 iulie”, data la care Hașdeu obișnuia să le serbeze simbolic pe cele două Iulii ale sale, soția și fiica.
Am intrat pe ușa din partea dreaptă, unde se afla odinioară salonul de primire al doamnei Hasdeu. De aici se pot achiziționa biletele de intrare (Joia, intrarea este gratuită!). Alături de bilete, primești un ghid audio care poate fi sursa unor informații prețioase cu privire la obiectele aflate în fiecare încăpere. Se vizitează cinci încăperi din castel, fără a pune la socoteală micul salon de la intrare. Este vorba despre sufragerie, templul din mijlocul castelului, biroul scriitorului, încăperea în care se țineau ședințele de spiritism și camera cu cale, dedicată Iuliei Hașdeu. Dintre acestea, impresionează mai întâi templul, apoi camera Iuliei și camera de spiritism. O atmosferă apăsătoare am simțit în tot castelul, iar frica, recunosc, mi-a dat un fior pe șira spinării când am pătruns în camera de spiritism. O gaură perfect rotundă, prin care se spune că intra spiritul Iuliei, face legătura între camera aceasta și camera de lucru a savantului, având, probabil, cea mai mare importanță simbolistică din castel. De remarcat că, pe biroul Iuliei, găsim Imnul Sursum (care înseamnă „Mai sus” în latină), dictat chiar de spiritul Iuliei Hasdeu, tatălui său îndurerat. Această melodie, după spusele angajaților muzeului, au auzit-o de mai multe ori răsunând în castel din camera Iuliei! Totul, absolut totul m-a fascinat atât în interior, cât și la exterior. Chiar și parcul castelului, deși luna ianuarie nu este una care să evidențieze frumusețea acestuia. Din păcate, castelul nu se poate vizita decât la parter, ceea ce, personal, m-a dezamăgit puțin. Chiar și așa, edificiul este principala atracție din Câmpina și o destinație de călătorie ce nu trebuie ratată. Cel puțin o dată în viață! Cu toate că, recunosc, eu m-aș întoarce și mâine acolo!
*Castelul de la Câmpina și mormântul fetei de la Cimitirul Bellu, din București, sunt considerate a fi unicele temple spiritiste din lume.” SURSA
N.R.: După mai mulți ani de renovare, anul trecut pe 25 octombrie 2022, Castelul Iulia Hașdeu din Câmpina, Bd.Carol I nr.199 a fost redeschis publicului. Program de vizitare: Marti-Duminică 8.00-16.00. Bilete: 15,75 les/adulți, 8.40 lei/ redus. Joi- intrarea liberă. DETALII
ARHIVĂ: QUIZ: Cine a fost prima româncă acceptată ca studentă la Sorbona la vârsta de 16 ani?
BANCNOTA ZERO EURO: Suvenir din Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în anul 2023
INSIDER: „A apărut bancnota suvenir Timișoara 2023 European Capital of Culture. Asociația pentru Promovarea Timișoarei a realizat, în parteneriat cu Euro Suvenir Romania, o bancnotă suvenir dedicată Timișoarei, Capitală Europeană a Culturii în anul 2023.
Timișoara se alătură, astfel, marilor orașe europene care promovează obiective reprezentative și ocazii speciale prin emiterea unor bancnote de acest tip. Pe bancnota concepută pentru Timișoara, sunt reprezentate Catedrala Mitropolitană Ortodoxă, Palatul Culturii (Opera Română) și Domul Romano-Catolic, împreună cu titlul Timișoara 2023 European Capital of Culture. Produsele sunt comercializate în plicuri personalizate și sunt însoțite de cartoteci care conțin fotografiile celor trei clădiri, precum și scurte descrieri ale Timișoarei, în limbile română și engleză.
Tipărită de o imprimerie acreditată de Banca Centrală Europeană, bancnota are caracteristici de securitate similare bancnotelor reale și un design unic, asemănător, dar nu confundabil cu al acestora. Toate produsele sunt înseriate, iar tirajul de 15.000 unități nu va fi suplimentat.
Prin alegerea cifrei 0 ca valoare nominală s-a urmărit eliminarea oricărui risc de asociere cu eventuale tentative de înșelăciune. Bancnotele suvenir se adresează colecționarilor, turiștilor.
Prețul bancnotelor este intre 13 lei și 15 lei/bucată+TVA, în funcție de numărul produselor comandate.” SURSA
N.R.: Mai există tipărite bancnote suvenir 0 € și pentru Iași (10.000 unități), Alba (10.000), Carei (5.000), Bucegi (10.000 unități), Suceava (10.000), Delta Dunării (15.000), Transfăgărășan (10.000).” DETALII
ARHIVĂ: BERLIN: Amatorii de suveniruri și-au făcut stocuri de „lecție de viață” pentru generațiile viitoare! OXO SUVENIR: Cât valorează o bancnotă de „one dollar” care a călătorit în Cosmos? De 750 de ori mai mult! OXO „URME DE URS”, COVASNA: „Conţine 100% excremente autentic-secuiești de urs brun transilvănean, fără gluten, fără conservanți, vegan.” OXO CONSERVE DE BUȘTENI: „Aer proaspăt din Bucegi. Creează stări de inspirație, bună dispoziție și limpezimea profundă a vederii”. Toate la 10 lei!
TULCEA: „Columna lui Ivan”, înaltă de 20 m și 52 de pagăi marchează momentele când Ivan Patzaichin a adus faimă României dincolo de granițe
INSIDER: „Columna lui Ivan” …Monument dedicat marelui Ivan Patzaichin pe Faleza Tulcea ….” SURSA
N.R.: Columna onorează memoria lui Ivan Patzaichin din perspectiva profilului său de multiplu campion olimpic și mondial la canoe, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.
Sculptura din inox „Columna lui Ivan”, realizată de Virgil Scripcariu. înaltă de 20 de metri, marchează simbolic, prin cele 52 de pagăi, momentele în care Ivan a dus faima României dincolo de granițe prin victoriile sale sportive. Vizibil din orice punct al falezei ce îi poartă numele, acest ansamblu devine un simbol al județului Tulcea. Columna este elementul principal din ceea ce urmează a fi curând Ansamblul Memorial va cuprinde încă 4 lucrări de artă.
ARHIVĂ: OLIMPICI ŞI REPETENŢI: Potzaichin, Pitzaichin sau Putzaichin? Scrieţi PATZAICHIN de 100 de ori pe zi! OXO DUNĂREA PLÂNGE: Ivan cel bun. Cel mai bun. Și nu numai dintre canotori.
MEMORIALUL MAHATMA GANDHI, INDIA: Doi copaci veghează locul incinerării „părintelui națiunii”, plantați de Ho Chi Minh și de Nicolae Ceaușescu!
INSIDER: Memorialul lui Mahatma Gandhi (2 octombrie 1869 – 30 ianuarie 1948), unul dintre cele mai căutate locuri din India, loc de pelerinaj unde vin oamenii și se roagă, fac fotografii. În fața Memorialului părintelui națiunii” sunt doi copaci: unul plantat de Ho Chi Minh, fondatorul Partidului Comunist Indochinez și președintele Vietnamului și unul plantat de Nicolae Ceaușescu pe 13.10.1969.” SURSA
N.R.: „Raj Ghat este un memorial dedicat lui Mahatma Gandhi din Delhi, India. Inițial a fost numele unui ghat istoric din Old Delhi (Shahjahanabad). Aproape de ea și la est de Daryaganj se afla Poarta Raj Ghat a oraşului cu ziduri, care se deschidea la Raj Ghat pe malul de vest al râului Yamuna. Mai târziu, zona memorială a fost numită şi Raj Ghat. Este o platformă de marmură neagră care marchează locul incinerării lui Mahatma Gandhi, Antyeshti (ultimele rituri) la 31 ianuarie 1948, la o zi după aceea.asasinat. Este lăsat deschis spre cer în timp ce o flacără eternă arde la un capăt. Situat pe şoseaua de centură a Delhi, cunoscută oficial drept Mahatma Gandhi Road, o potecă de piatră flancată de peluze duce la incinta cu ziduri care adăposteşte memorialul. Materialele folosite în memorial, în special în adâncituri, ridică câteva întrebări despre natura arhitecturii gandhiene din India.
Există o diferență între arhitectura Rajghat și o arhitectură de locuințe low-cost gandhiană. Spre deosebire de fețele din material dur ale unor părţi din Rajghat, o arhitectură de locuințe low-cost gandhiană are un caracter categoric perisabil. În acest sens, evenimentul construirii Memorialului Rajghat face parte dintr-o istorie arhitecturală gandhiană mai dur-modernistă din India, distinctă dintr-o istorie arhitecturală gandhiană low-cost a materialelor perisabile.” DETALII
CASA MIŢEI BICICLISTA: Cea mai instagramabilă clădire din București nu are inhibiții față de factura la Enel
INSIDER: „Acasă la Mița Biciclista! Parcă niciodată, de sărbători, marile bulevarde din Capitală n-au fost mai sărace în decorațiuni ca acum! În contrast cu acestea, cu griul urban, pe strada Biserica Amzei, la numărul 9, un imobil are un farmec aparte. Este casa faimoasei Mița Biciclista, restaurată recent, îmbrăcată cu mii de ghirlande luminoase. Chiar și târziu în noapte, zeci de oameni vin să se fotografieze lângă una dintre cele mai instagramabile clădiri din București. Pentru câteva zeci de minute, am admirat și noi celebra casă, a cărei intrare este ,,păzită” de doi soldaţi, inspiraţi din „Spărgătorul de nuci”, flancată de un trenuleț, care ne-a purtat gândurile peste ani, când celebritatea coanei Mița Biciclista era recunoscută nu doar în țară, ci și peste hotare. Pentru a completa această postare, am realizat și un VLOG .
Așadar, una dintre atracțiile Bucureștiului, la sfârșit de an 2022, este casa Miţa Biciclista, redeschisă de curând publicului, după mai mulți ani în care a cunoscut ample lucrări de reabilitare. Pe numele ei Maria Mihăescu, renumita curtezană a fost poreclită Mița Biciclista de un ziarist amorezat de aceasta, George Ranetti, care a observat-o într-una din plimbările sale cu bicicleta pe Calea Victoriei. Construită în perioada 1908-1910, clădirea Miţa Biciclista de lângă Piaţa Amzei a fost declarată monument de arhitectură în stil baroc. Imobilul, care are 16 camere şi o suprafaţă desfăşurată de aproximativ 900 de metri pătraţi, a fost primit în dar de Mița Biciclista, la doar 23 de ani, de la regele Ferdinand. Splendoarea casei, în care aveau loc numeroase întâlniri mondene și baluri, vine să evidențieze una dintre cele mai fascinante femei mondene interbelice, Maria Mihăescu, despre care se spune că a fost prima din România care a mers cu bicicleta, iar asta îi şoca pe bărbaţii vremii. Era curtezană de lux, şcolită în străinătate în arta amorului. Avea casa aceasta somptuoasă, trăsură, maşină coupé şi servitori din Polonia. Mânca doar la Athénée Palace.
Presa vremii scria că printre amanţii ei s-au numărat atât regele Ferdinand, cât și Nicolae Grigorescu şi Octavian Goga. Se spune că Miţa Biciclista devenise celebră încă din 1905, datorită unei bătăi cu flori câştigate pe Coasta de Azur şi despre care presa franceză mondenă scrisese cu mult entuziasm. Însuși regele Manuel al Portugaliei se pare că i-a fost iubit, acesta cerând-o și în căsătorie, însă Maria l-a refuzat din cauza sentimentelor sale pentru doctorul Nicolae Minovici, fondatorul societății „Salvarea”. FOTO 5-9
În anii ’40, ea s-a căsătorit cu generalul Alexandru Dumitrescu. Clădirea istorică din str. Biserica Amzei nr.9 a fost naţionalizată în anul 1950 şi ocupată de comunişti, Miţa Biciclista murind la 83 ani în sărăcie. Imobilul a fost locuit de 16 familii, pierzând în timp o serie de elemente valoroase. Au rămas însă, până azi, oglinzile şi scara istorică, decoraţiile de la primul etaj şi întreaga şi bogata decoraţie a faţadei. Casa s-a bucurat de o restaurare în anul 1985, însă apoi, după 1989, a fost lăsat în paragină. Abia în 2013 a început să fie consolidată şi restaurată de o firmă spaniolă care a cumpărat imobilul de la moştenitorii Miţei.” SURSA
Adresa: Strada Biserica Amzei 9, Strada General Christian Tell 11 – București sector 1
SUEDIA: Singurul McDonald’s din lume unde poți mânca hamburger și cartofi prăjiți cu schiurile în picioare, direct pe pârtie
INSIDER: „Lindvallen, o stațiune de schi situată la aproximativ 450 km nord-vest de Stockholm, în Suedia, direct pe pârtie, există un McSki – McDonald’s mic, cu fereastră de ski-thru și „tot tacâmul” din meniul obișnuit Mc. Este deschis numai iarna și are și 140 de locuri în interior.
ARHIVĂ: CLT: Cea mai înaltă clădire din lemn din Suedia. 3 meșteșugari în 3 zile pentru fiecare nivel!
SARMIZEGETUSA REGIA: ,,Strălucitoare,/ Curată,/ Măreață Doamnă,/ Sunt credincioasă,/ Sunt cu trei de șase,/ Dar atât te rog,/ Cândva să mă ajuți/ Să renasc”
INSIDER 1: Fotografia zilei – FOTO Radu Florea – „Paranormal la Sarmizegetusa Regia” digital, 2020. 3dStudioMax+Corona Render, post in Photoshop fotogrametria sitului: MNIR via #Sketchfab
„Dragilor, e pur și simplu incredibil ce se întâmplă aici … un miracol cred. În sfârșit am ajuns la Sarmizegetusa Regia și am reușit să mă strecor în zona sacră, prin zăpada moale. E o atmosferă de basm, nu îmi vine să cred ce văd ochilor … parcă pietrele au prins viață, sunt toate luminescente cumva, nu știu cât a surprins telefonul meu. De necrezut, aproape ireal sau poate e o vrajă a ielelor? Îmi tremură telefonul în mână de emoție. io’s pentru artă experimentală și conceptuală, dar asta le întrece pe toate! n-am văzut-o niciodată așa.zici că dialoghează între ele pietrele în tăcerea lor, schimbă idei, discută concepte sunt mai treze și „vii” ca niciodată. parcă ar fi un portal spre O altă dimensiune..să fi vorbit despre acest fenomen preoții daci? o să mai încerc să mă apropii, dar parcă se aud niște lupi în depărtare.
Imaginea e efectiv uluitoare și parcă îmi aduce aminte de o carte pe care am citit-o recent: Dacia Secretă de Adrian Bucurescu care pe copertă are o de rugăciune a unei gete zalmoxiene: „AYRELIA BENERIA SYM FORO SYN BIO SYN ZE SASE TRI KAI TETHY GATRI AYRIS NON AM NIASCHARIAN” – traduce autorul ca „Strălucitoare, Curată, Măreaţă Doamnă! Sunt credincioasă: sunt cu trei de șase. Doar atât te rog: cândva să mă ajuţi să renasc!”
Iar 666 sau SSS / CCC ar fi număr sfânt pentru strămoșii noștri al unei reforme spirituale … recomand cartea, e foarte interesantă!” SURSA
N.R.: „Sarmizegetusa Regia (reședință regalǎ a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din şase fortăreţe dacice din Munţii Orăştiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea de Munte din județul Hunedoara.
Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei, și cuprindea șase citadele.
Fortăreaţa, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafaţă de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conţinea de asemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află şi Calendarul Circular. Zidul cetății avea 3 m grosime şi o înălţime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcției lui. Deoarece zidul care îngrădeşte o suprafaţă de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălțimii, cetatea are o configuraţie mai neobișnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafaţă de 3 km, o întinsă aşezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme și mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se ştie
Nu se ştie dacă erau şapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost distruse de romani în timpul ostilităților și nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă şi pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme şi dimensiuni diferite. les în evidenţă un vas cu o inscripţie cu litere ale alfabetului latin,,,DECEBALVS PER SCORILO”, nişte blocuri de calcar cu litere greceşti şi monedele din aur cu înscrisul „KOSON”. Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin ţevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedeşte că societatea Dacică avea un standard înalt de viaţă.” Taxă intrare: 15 lei adulți, 5 lei copii. DETALII
INSIDER 2: „Începând cu 1 decembrie, programul de vizitare a sitului arheologic se modifică, astfel încât cei care doresc să viziteze Sarmizegetusa Regia, o vor putea face între orele 09.00 și 15.00. Acest program va rămâne în vigoare până în 28 februarie 2023.” SURSA
INSIDER 3: Azi, 21 decembrie, la ora 12 și 2 minute a avut loc Solstițiul de iarnă. Ziua începe să crească. Soarele renaşte. Este timpul magic al datinilor străvechi. „După dealul cela mare, / O, Leru-mi şi Domn din ceriu! / Răsărit-a sfântul soare / Toată lumea luminând / Şi mană-n ea revărsând.” (colindă) SURSA
INSIDER 4: „Crăciun fericit şi-un An Nou plin de împliniri!” SURSA
infoINSiDER.ro 