PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

TURISM

MOINEȘTI, BACĂU: Monumentul Tzara Dada, simbolul mișcării artistice care a revoluționat lumea – 25 metri lungime, 10 metri înălţime & 120 tone!


INSIDER: „Monumentul DADA din Moinești – simbolul unei mișcări care a schimbat arta lumii. La intrarea în municipiul Moinești, dinspre Bacău, te întâmpină una dintre cele mai neobișnuite și spectaculoase lucrări de artă din România: Monumentul DADA. Nu este doar o simplă sculptură, ci un simbol puternic al unei mișcări artistice care a revoluționat lumea și care își are rădăcinile chiar aici, în acest oraș.

Monumentul a fost realizat în anul 1996, cu ocazia centenarului nașterii lui Tristan Tzara (1896–1963), poet și eseist născut la Moinești, considerat fondatorul mișcării Dada. Dadaismul a fost una dintre cele mai curajoase și neconvenționale mișcări artistice ale secolului XX, punând sub semnul întrebării regulile artei clasice și promovând libertatea totală de exprimare. Faptul că această mișcare are origini legate de Moinești a făcut ca orașul să fie cunoscut, în anumite cercuri culturale, chiar ca „Dada City”.

Monumentul este alcătuit chiar din literele D-A-D-A, reinterpretate într-o formă modernă și abstractă. Lucrarea aparține sculptorului Ingo Glass, artist de origine română stabilit în Germania, cunoscut pentru stilul său avangardist. Compoziția este una simbolică: cele două litere „D” sunt concepute ca niște forme care sugerează porți, ideea de trecere și schimbare, literele „A” sunt reprezentate ca niște săgeți orientate în sus, simbolizând desprinderea și înălțarea. Întregul ansamblu transmite ideea de transformare, libertate și evoluție, exact spiritul mișcării Dada. Monumentul nu impresionează doar prin idee, ci și prin dimensiuni: aproximativ 25 de metri lungime, 10 metri înălțime, peste 120 de tone – realizat dintr-o combinație de oțel și beton. Este o lucrare de mari proporții, care domină vizual zona și atrage imediat atenția celor care trec pe acolo.

Ingo Glass – artistul din spatele lucrării născut la Timișoara. Stabilit în Germania, el este cunoscut pentru lucrările sale de artă concretă și pentru abordarea modernă a formelor. De-a lungul carierei, a realizat numeroase sculpturi în țară și în străinătate, fiind considerat un artist reprezentativ al artei avangardiste. Monumentul DADA din Moinești este una dintre lucrările sale emblematice din România. (…) Este un simbol al libertății, al schimbării și al curajului de a gândi diferit. Iar faptul că se află la Moinești face ca acest loc să fie nu doar un oraș obișnuit, ci unul cu o legătură directă cu istoria artei moderne. Sus avem inima!” SURSA

N.R.: „Monumentul DADA este alcătuit din 4 litere („D”, „A”, „D”, „A”), repetate la interior şi răsucite la 90 grade, aşezate pe o suprafață mozaicată cu inscripţia T-Z-A-R-A, reliefând faptul că titulatura exactă a ansamblului monumental este „Tzara DADA”. În panourile dreptunghiulare par a se decupa două mari porți (cei doi D), care sugerează ideea de trecere spre altceva, de schimbare. În alternanță, din celelalte două dreptunghiuri par să se desprindă, spre a se înălța, mari săgeţi, respectiv cei doi A. O simetrie a mișcării de schimbare, de înnoire, conjugată cu cea a desprinderii, a înălțării spre un cer al universalității, totul ancorat în pământul românesc al Moineştiului, ţara lui Tzara.

INGO GLASS, cetățean de onoare al municipiului Moineşti din 2018 , este de origine germană, născut la Timişoara, în 1941, și a urmat cursurile şcolare la Lugoj, specializându-se în sculptură la Academia de Artă din Cluj-Napoca, fiind ulterior participant activ la înfiinţarea Muzeului de Artă din Galaţi. Fugind de sistemul politic comunist al ţării, în 1979 se stabileşte la München, unde organizează expoziţii sub patronajul municipalităţii. După 1989, se alătură mişcării artei concrete şi experimentează cu structuri sculpturale care combină forme primare şi culori. Cele mai cunoscute lucrări publice ale sale sunt: Septenarius (Galati, 1976), Quadratur (Oberhausen, 1980), Poarta către Rohn (Hünfeld, 1986), Alpha&Omega (Dunaujvaros, 1987), Piramida Helios (Galati, 1991), Monumentul în onoarea eroilor Revoluţiei din 1989 (Timişoara, 1992), DADA (Moineşti, 1996), Piramida Contrafortilor (Neu-Ulm, 1998), Monumentul victimelor 1941-1945 (Lugoj, 1999), Omagiu lui Brâncuşi şi Vasaely (Neu-Ulm, 2005), Triunghiul Insolent (Rehau, 2012), Trinitas (Kulmbach, 2014) etc. Sculptura DADA de la Moineşti este un monument reprezentativ pentru cariera artistului, combinând stil constructivist cu principiile artei concrete aplicate de artist încă din 1989. La un secol de la naşterea Dadaismului la Zurich, reanalizăm caracteristicile estetice ale monumentului vechi de 20 de ani, având în acelaşi timp oportunitatea de a participa la o analiză artistică contemporană.

TRISTAN TZARA (n. 28 aprilie 1896, Moineşti – d. 25 decembrie 1963, Paris), figura culturală cheie şi unul dintre fondatorii mişcării artistice DADA, Samuel Rosenstock s-a născut în Moineşti, judeţul Bacău, România, în 1896, într-o familie evrelască. A studiat la Bucureşti, făcând parte din mişcarea culturală a vremii. Când şi-a semnat poeziile, a folosit mai multe pseudonime, alegând în cele din urmă Tristan Tzara. Pronunţia acestui nume oferă o traducere cuvânt cu cuvânt în limba română: „trist-la-ţară”. În timpul Primului Război Mondial, s-a retras în Elveţia, unde, împreună cu Hogo Ball, Richard Hulsenbeck, Madame Hennings, Hans Arp şi conaţionalul său Marcel lancu, a participat la seratele Cabaret Volaire din Zurich. Aici au prins viaţă ideile mişcării avangardiste DADA. Se consideră că numele mişcării a fost ales aleatoriu dintr-un dicţionar, fiind un cuvânt francez pentru copii care înseamnă „cal de joacă”. Totodată, există o altă interpretare a cuvântului, conform căreia originile sale sunt stabilite în limba română: participanţii români foloseau foarte frecvent sintagma „da”, „da”, cu scopul funcţional de a împodobi comunicarea cu sensul: „Da, aşa este!”. Mai mult, aceleaşi cuvinte, atunci când sunt folosite în mod repetat, transmit aprobare în dialog, vorbitorul fiind încurajat să continue conversaţia.

Tristan Tzara a fost o figură centrală a mişcării DADA, iar la un secol de la naşterea sa, autorităţile române, cu ajutorul Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO şi cu sprijinul financiar al Fundaţiei Pro Helvetia, au comandat un monument sculptural. Înmormantat în Cimitirul Montparnasse, Paris, Franța.


HANAMI, HERĂSTRĂU: Ambasadorul Japoniei a admirat cireșii înfloriți cu ministra Oana Țoiu, fără Nicușor Dan!


INSIDER: „Hanami, ediția VII-a, sărbătoarea tradițională japoneză a admirării florilor de cireș a avut loc astazi 18 aprilie 2026 în Grădina Japoneză din Parcul Regele Mihai I (Herăstrău) din Bucureşti. Excelența Sa, Ambasadorul Japoniei în România, Takashi Katae, a participat la festivități, împreună cu doamna ministrul de externe Oana Țoiu. Marele absent președintele Nicușor Dan, nelipsit în anii în care a condus Primaria Generală a Capitalei. Programul evenimentului a inclus demonstrații culturale precum ceremonia ceaiului, ikebana, karate și tobe japoneze.

Grădina Japoneză, amenajată în anul 1998 în parcul Herăstrău din București cu sprijinul Ambasadei Japoniei în România și a Fundației Comemorative a Expoziției Mondiale Japoneze. În prezent sunt 85 de cireși.

N.R.: „Kyudo (弓道, calea arcului) este o artă marţială tradițională japoneză, concentrată pe dezvoltarea fizică, morală și spirituală prin tirul cu arcul. Provenită din tehnicile de luptă ale samurailor (kyujutsu), modernul Kyudo pune accent pe etichetă, corectitudinea mişcărilor și echilibrul interior, nu doar pe lovirea țintei.

Aspecte cheie ale Kyudo: ∆ Scopul: Nu este doar lovirea centrului, ci atingerea unui echilibru dinamic interior și a „naturaleții în mişcare”. ∆ Principiul fundamental: „Spiritul, arcul și trupul sunt una”. ∆ Origini: Transformată din tehnici de război (secolele XII-XVI) în „cale” (do) în perioada Edo, odată cu apariția armelor de foc.”

ARHIVĂ: SAKURA, PARCUL HERĂSTRĂU: Nicușor Dan în postură de ikebana la Festivalul Cireșilor – Hanami 2022 OXXO HANAMI HERĂSTRĂU: Din program nu au lipsit ceremonia ceaiului, tobele japoneze, arte marțiale, ikebana și Nicușor Dan. Doar, florile de cireș…


BISERICA SFÂNTULUI MORMÂNT: „Status Quo” – Cheia, păstrată din vremea lui Saladin (1187), de două familii musulmane din Ierusalim!


INSIDER: „Biserica Sfântului Mormânt – cele 6 confesiuni
Puțini înțeleg cu adevărat cum funcționează unul dintre cele mai sensibile locuri din lume: Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Nu este doar un spațiu de rugăciune. Este un echilibru juridic și religios extrem de fragil, păstrat de peste 170 de ani. ⚖️ „Status Quo” este un sistem stabilit oficial în anul 1852, în perioada Imperiului Otoman, care reglementează exact cine, unde și când are dreptul să slujească în biserică. Principiul de bază este simplu și strict: 👉 nimic nu se modifică fără acordul tuturor confesiunilor implicate!

Acest sistem a fost păstrat și recunoscut ulterior de autoritățile care au administrat orașul: • Mandatul Britanic pentru Palestina, • Iordania, • Israel.

Rezultatul? Un loc în care fiecare metru, fiecare oră și fiecare gest sunt reglementate.
De aceea există detalii aparent ciudate, dar reale: • o scară de lemn de pe fațadă care nu poate fi mutată; • uși deschise și închise după un program fix; • trasee precise pentru fiecare procesiune.

⛪ Cine are drepturi în Biserica Sfântului Mormânt?

🔴 CONFESIUNI PRINCIPALE – Acestea dețin controlul major asupra spațiului și ceremoniilor:
• Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimul – controlează cea mai mare parte a bisericii și altarul principal (Katholikon) unde este Catedrala Învierii
• Biserica Apostolică Armeană – are drepturi extinse și propriul program liturgic
• Biserica Romano Catolică (prin franciscani) – administrează capele și slujbe specifice ritului latin

🟡 CONFESIUNI CU DREPTURI LIMITATE – Aceste comunități au acces restrâns, dar recunoscut: • Biserica Ortodoxă Coptă; • Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo; • Biserica Ortodoxă Siriacă. Drepturile lor sunt clar delimitate: • capele mici, • intervale orare fixe, • zone precise, fără posibilitate de extindere.

🔐 Un detaliu surprinzător – Cheia bisericii este păstrată de două familii musulmane din Ierusalim: • Nuseibeh family & • Joudeh family. Această tradiție datează din perioada lui Saladin (1187) și continuă până astăzi, tocmai pentru a evita conflictele între confesiuni.

⚠️ Realitatea din teren (nu cea din broșuri) – Se spune adesea că „toți creștinii împart biserica în mod egal”. 👉 Nu este corect. Realitatea este mai complexă: • drepturile sunt inegale; • spațiile sunt strict împărțite; • fiecare mișcare este reglementată istoric Fără acest sistem, tensiunile ar reapărea rapid.

CONCLUZIE: Biserica Sfântului Mormânt nu este doar un loc sfânt. Este un exemplu unic de echilibru între credință, istorie și politică. „Status Quo” nu este o simplă regulă. Este mecanismul care permite acestui loc să funcționeze zilnic, în ciuda diferențelor profunde dintre comunități.” SURSA

N.R.:”SALADIN sau Şalāḥ ad- Dīn Yūsuf ibn Ayyüb (n. 1138 – d. 4 martie 1193) a fost a fost un musulman kurd din Tikrit, primul sultan Ayyubid al Egiptului şi al Siriei (fondatorul dinastiei ayyubide) și un lider musulman marcant, cunoscut pentru recucerirea lerusalimului în 1187 și înfrângerea cruciaților în Bătălia de la Hattin. A domnit ca sultan peste Egipt, Siria, Irak și alte regiuni, consolidând puterea sunnită în Orientul Mijlociu și înfruntând a Treia Cruciadă.

Detalii cheie despre perioada și domnia lui Saladin: ∆ Recucerirea lerusalimului (1187) – Saladin a asediat și recucerit Cetatea Sfântă pe 2 octombrie 1187, punând capăt stăpânirii cruciate de aproape 90 de ani. ∆ Bătălia de la Hattin (1187) – O victorie decisivă care a slăbit semnificativ forţele creştine din Terenul Sfânt, permițând recucerirea lerusalimului.

Teritorii stăpânite: La apogeul puterii sale, a condus un imperiu vast, incluzând Egiptul, Siria, Yemenul, Irakul și zone din Arabia (Meсса, Hejaz).

A Treia Cruciadă: A fost principalul adversar al regilor europeni, inclusiv Richard Inimă de Leu, în timpul celei de-a Treia Cruciade, menținând controlul musulman asupra lerusalimului. Cunoscut pentru strategia sa militară, dar și pentru cavalerism, Saladin rămâne o figură centrală în istoria Orientului Mijlociu.”

N.R.: „Sfântul Mormânt, este cel mai de preț lăcaş al credincioşilor creştini, locul în care a fost depus după răstignire trupul Mântuitorului lisus Hristos în anul 33 d.Hr., locul în care a fost biruită moartea și locul în care de atunci și până astăzi, în fiecare Sâmbătă Mare, Lumina Învierii se arată ca amintire şi adeverire a acestei biruinţe.”

ARHIVĂ: 7 CADRE: Cum apare Lumina Sfântă de la Ierusalim? Minunea filmată în 1994 de un medic devenit preot!


SPAIME: Incediu în blocul din spatele Sinagogii Yeshua Tova – cea mai veche sinagogă din București!


INSIDER: „Pompierii intervin folosind o autospecială cu autoplatformă pentru a gestiona un incendiu într-un bloc în spatele. Sinagogii Yeshua Tova, situată pe strada Tache lonescu nr. 9, este cea mai veche sinagogă din Bucureşti, fiind finalizată în jurul anului 1840.

Arhitectură: Clădirea este proiectată în stil maur și a fost renovată semnificativ în 2007. Comunitate: Sinagoga servește comunitatea evreiască locală și este administrată de organizația Chabad Lubavitch România.”


GRADINA DE VARĂ CINEMA PATRIA: Oltenii așteaptă să (re)împartă filmele în aer liber cu țânțarii și stelele


INSIDER: „Ultimul film pe care l-am văzut la Grădina de Vară a cinematografului Patria a fost Predator (1987) cu Arnold Schwarzenegger. „Sala” era full, se vânduseră bilete și in picioare nu exista colțișor neocupat, nimeni nu respira. Doar stelele și țânțarii făceau blatul…

N.R.: „Grădina de Vară a Cinematografului Patria din Craiova s-a construit în anii 1950, în zona centrală pe Calea Unirii nr. 82. Aceasta a avut, până la sfârşitul anilor 80, toată echiparea tehnico-edilitară necesară funcţionării corespunzătoare scopului pentru care s-a realizat. Racordările la rețeaua de energie electrică, la rețeaua de distribuție a apei, precum și la canalizarea oraşului nu mai există, iar starea generală a clădirii cu scena prezintă, degradări majore.

Autorizația de construire pentru fosta Grădină de Vară a cinematografului Patria de pe Calea Unirii a fost emisă de Primăria Craiova, la data de 4 august 2025. Primăria Craiova dorește încă din 2022, atunci când a semnat și portofoliul preluat de la RADEF, transformarea într-un centru multifuncțional în aer liber – spectacole cultural-artistice, cât și ceremonii sau festivități, proiecții cinematografice, expoziții.”

ARHIVĂ: CINEMA PATRIA CRAIOVA: „Acest aparat de proiecţie a bucurat copilăria și tinerețea multora dintre noi”


VOLKSWAGEN XL1: Consum oficial: 0,9 l/100 km – 200 unități fabricate acum 10 ani!


INSIDER 1: „Navă spațială – Volkswagen XL-1 , mașina care a reușit consumul de 1 litru la 100 km. 200 unități vândute publicului și tu ai avut sansa sa vezi una. Frumos spot!”

INSIDER 2: „Nici nu auzisem de mașina asta, așa că am întrebat inteligența artificială. Volkswagen XL1 este una dintre cele mai economice mașini produse vreodată. A fost fabricată în serie limitată între 2014–2016 și este un model experimental orientat spre consum extrem de mic.

🔧 Specificații tehnice principale:
• Tip: plug-in hybrid (diesel + electric)
• Motor termic: 0.8 TDI, 2 cilindri
• Putere totală: ~69 CP
• Motor electric: 27 CP
• Cutie: automată DSG 7 trepte
• Tracțiune: spate
• 0–100 km/h: 12,7 sec
• Viteză maximă: 160 km/h (limitată)
• Greutate: ~795 kg
• Baterie: 5,5 kWh
• Autonomie electrică: ~50 km

⛽ Consum și eficiență:
• Consum oficial: 0,9 L/100 km
• Emisii CO₂: ~21 g/km
• Autonomie totală: ~500 km

Este practic prima „mașină de 1 litru” din lume (sub 1 L/100 km).

⚙️ Ce o face specială
• Caroserie din fibră de carbon (CFRP) → foarte ușoară
• Aerodinamică extremă (coeficient ~0.19)
• Camere în loc de oglinzi laterale
• Roți spate acoperite pentru reducerea rezistenței aerului

Concluzie – Volkswagen XL1 nu este o mașină obișnuită, ci un „laborator pe roți”: • ❗ consum incredibil de mic, • ❗ tehnologie avansată, • ❗ dar producție foarte limitată și cost mare…

INSIDER 3: „Aerodinamică extremă, ~0.19, în 2026! Privind aceste date, nu pot să nu mă întreb cum ar fi fost dacă în 1923, Aurel Persu ar fi avut acces la măcar 50% din tehnologia actuală… Pentru cine nu știe, automobilul Persu a fost primul automobil cu roțile “ascunse” în caroserie, și a atins un coeficient aerodinamic de ~0,22! Cum ar fi fost dacă geniile care le-a dat neamul ăsta greu încercat ar fi fost lăsate să se dezvolte și ar fi fost susținute! Tind să cred că lumea ar fi fost un loc mult mai bun!


INSIDER 4: „0-100 în 12.7 cu 69 CP și motor în 2 pistoane .. și unii se întrebă de ce nu ne place Dacia, care la 100 CP are 0-100 în 14.5 secunde” SURSA


VALEA CIUTELOR: Țarc de 3 hectare unde căprioare, căprițe și alpaca îți mănâncă din palmă – Cea mai nouă atracție din Parcul Romanescu din Craiova!


INSIDER: „Un mic colț de munte s-a mutat în Parcul Nicolae Romanescu. 🌲 Am surprins în câteva cadre atmosfera din noul țarc: 20 de căprioare grațioase, 6 căprițe pitice pline de energie și 8 alpaca extrem de curioase. 🦌🦙 Este un spațiu unde animalele au tot ce le trebuie, de la porțiuni împădurite până la iarbă înaltă.” SURSA

N.R.: „Anul trecut, cu ocazia Târgului de Crăciun din Craiova a fost inaugurată Valea Ciutelor în Parcul Romanescu, o zonă de 3 hectare dedicată căprioarelor, pentru căprițe și alpaca. Deși au trecut abia vreo 3 luni de la deschidere, aici s-a născut deja primul pui de alpaca. Vizitatorii pot hrăni animalele cu biscuiți speciali, realizați din semințe și plante, produse ce intră în prețul biletului – adulții plătesc 30 de lei, iar pentru copii, costul biletului este de 10 lei. Intrarea este gratuită pentru persoanele cu autism și însoțitorul lor, fiindcă interacțiunea cu animalele blânde este o formă de terapie. Accesul cu alte alimente sau băuturi în țarc este strict interzis. Program zilnic 10-19.

Zona a fost amenajată pe un teren nefolosit din parc, lângă Hipodrom care a fost transformat într-un țarc de mari dimensiuni, cu porțiuni împădurite, movile de pământ, iarbă înaltă și copaci tineri, exact așa cum animalele întâlnesc în sălbăticie, dar au fost trasate și alei din piatră. Spațiul este supravegheat video și iluminat discret, cu stâlpi cu încărcare solară, astfel încât animalele să nu fie deranjate pe timpul nopții.

Tot la Hipodrom au fost aduși și ponei care pot fi călăriți de copiii sub 12 ani și 50 kg, pentru 15 sau 30 minute – îzilnic, în intervalul orar 12-14 și 16-18.


CHICAGO TRIBUNE TOWER: Suvenir global – de la Zidul Chinezesc, Taj Majal, Piramida lui Cheops, Partenonul, Hagia Sofia, Colosseum, Notre Damme, Zidul Berlinului, Westminster Abey, Mormântul lui Abraham Lincoln până în Orașul Interzis. Bucățica de Lună, proprietate NASA, nu poate fi încastrată în zid!


INSIDER: „Turnul Tribune nu este doar o clădire uimitoare; este și un suvenir global! În zidurile sale se află pietre de la Marele Zid Chinezesc, Partenonul din Grecia, Taj Mahal-ul din India și chiar o bucată de stâncă Lună. Este deschis publicului! Treci pe la Plaza și vezi pietrele din întreaga lume – e ca un turneu mondial, dar ai nevoie doar să ajugi la 435 Michigan Avenuenue.” SURSA

N.R.: „Turnul Tribune este un zgârie-nori neogotic cu 36 de etaje și o înălțime de 141 m, situat la adresa 435 North Michigan Avenue din Chicago, Illinois, Statele Unite. Concursul internațional de design de la începutul anilor 1920 pentru turn a devenit un eveniment istoric în arhitectura secolului al XX-lea. Construit pentru proprietarul ziarului Chicago Tribune, Robert R. McCormick, din 2018 a fost transformat în reşedinţe de lux, iar în 2023 a câştigat un premiu Driehaus pentru conservarea arhitecturală şi reutilizarea adaptivă din partea Landmarks Illinois. Turnul a găzduit Tribune și publicațiile afiliate Tribune Media, Tribune Broadcasting și Tribune Publishing. Postul de radio WGN (720 kHz) a emis emisiunile din clădire până pe 18 iunie 2018. Biroul CNN din Chicago se afla, de asemenea, în clădire. Clădirea este inclusă pe lista monumentelor din Chicago și face parte din districtul istoric Michigan-Wacker. Unul dintre predecesoarele sale, primul „Turn Tribune”, fusese construit în 1868 și a fost distrus în Marele Incendiu din Chicago din 1871.

Chicago Tribune, principalul chiriaş al clădirii de la deschidere, s-a mutat în iunie 2018, pentru ca aceasta să fie transformată în apartamente. Se preconizează că conversia clădirii va costa peste 500 de milioane de dolari. Conversia a întâmpinat unele probleme legale cu privire la semn: Chicago Tribune susține că semnul este proprietatea sa intelectuală, deci nu poate rămâne pe clădire, dar dezvoltatorii au declarat că au avut un acord contractual pentru a cumpăra semnul pentru un dolar. Fostul birou emblematic al colonelului Robert R. McCormick de la etajul 24 va fi transformat în birouri. În fosta parcare a Turnului Tribune, există planuri de construire a Turnului Tribune East, un zgârie-nori extrem de înalt care va deveni al doilea cel mai înalt din oras. În 2025, firma de investiții North American Real Estate a cumpărat spațiul comercial din Tribune Tower.

Înainte de construirea Turnului Tribune, corespondenții ziarului Chicago Tribune aduseseră înapoi, la cererea colonelului McCormick, pietre și cărămizi dintr-o varietate de situri importante din punct de vedere istoric din întreaga lume. Multe dintre aceste fragmente au fost încorporate în cele mai joase niveluri ale clădirii și sunt etichetate cu locaţia lor de origine. Pietrele incluse în zid provin din situri precum Catedrala Sfântul Ştefan, Catedrala Trondheim, Taj Mahal, Sala Clementinei , Partenonul, Hagia Sofia, Moscheea Süleymaniye , Insula Corregidor, Palatul Westminster, lemn pietrificat din parcurile naționale și statale Redwood, Marea Piramidă Giza, Alamo, Notre-Dame de Paris, Mormântul lui Abraham Lincoln, Marele Zid Chinezesc, Sala Independenței, Fortul Santiago, Zidul Berlinului, Angkor Wat, Ta Prohm, Castelul Wawel , Banteay Srei, Colosseum, turnul Catedralei Rouen, care a inspirat forma clădirii.

Unele dintre acestea aveau un context politic sau social, cum ar fi fragmentul de coloană al Castelului Wawel, situat in propria nişă deasupra colțului din stänga sus el intrării principale, ca un tribut vizual adus numeroasei populații poloneze din Chicago, cea mai mare prezenţă de acest gen in afara Republicii Polone. Există 136 de fragmente în cladire.

În 1999, în timpul unei sărbători a celei de-a 30-a aniversări a misiunii Apollo 11, Buzz Aldrin a prezentat o piatră adusă de pe Lună, care a fost expusă într-o vitrină a magazinului de cadouri al Tribune (nu a putut fi adăugată pe perete, deoarece NASA deține o mare majoritate a rocilor lunare Apollo, iar aceasta a fost doar împrumutată Tribune). Piatra a fost îndepărtată în 2011 din cauza unui stand învechit. O nouă expoziție cu pietre este planificată, dar nu a fost instalată încă din 2018. O bucată de oțel recuperată de la World Trade Center a fost adăugată pe perete. Plăci de la Opera din Sydney au fost adăugate în 2006.

Holul clădirii servește și drept sală de inscripţii, cu citate despre libertate şi libertatea presei, preluate din operele lui Benjamin Franklin, James Madison, Euripide, Voltaire, Daniel Webster și alții, sculptate în pereți. Aceasta include și afirmaţia lui Thomas Jefferson: „Libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută”. DETALII


ILENE: Verișoare românce ale scarabeilor din Egipt


INSIDER: „Când vorbim despre Egiptul Antic ne gândim adesea la faraoni, piramide și scarabei. Rude apropiate ale acestora trăiesc însă chiar lângă noi: ilenele (Cetonia aurata), gândaci deosebit de frumoși, cu un corp verde metalizat și cu reflexe care pot varia de la bronz la violet sau albastru negru.

Poate chiar Ilenele Cosânzene, cu pletele lor strălucitoare din basmele populare, au inspirat numele acestor insecte deosebite.

Acești gândaci pot fi observați, de obicei, din mai până în octombrie, în special pe flori colorate precum trandafirii, unde se hrănesc cu polen, nectar și părți moi ale florilor în timpul zilelor calde și însorite. Adulții au un rol important în natură, contribuind la polenizarea plantelor, iar când nu se hrănesc, pot fi văzuți zburând stângaci, dar destul de rapid pentru insectele de dimensiunea lor.

Larvele acestor gândaci trăiesc în sol sau în materie organică în descompunere, cum ar fi humusul, compostul sau lemnul putrezit, unde se hrănesc cu materiale în descompunere și ajută la reciclarea nutrienților în ecosistem. Ciclul lor de viață este interesant: femelele depun ouă în materie organică moale, larvele eclozează după 3-4 săptămâni, dezvoltarea lor durează 2-3 ani.

Așadar, dacă vedeți pe timpul verii un gândac verde strălucitor pe o floare, admiră-l cu atenție și lasă-l să-ți aducă aminte de poveștile copilăriei!
#muzeulantipa #Cetoniaaurata” SURSA

N.R.: Cetonia aurata sau gândacul-de-trandafir (ileana, după prenumele din România, Ileana) este un gândac cu o lungime de 20 mm, care are o culoare verde metalic și un scutel în formă de V. Acesta se hrănește cu semințe și polen. Se găsește și în România, cu precădere în zonele sudice.

Cățărătorii de trandafiri sunt capabili de zbor rapid; zboară cu aripile în jos. Se hrănesc cu polen, nectar și flori, în special trandafiri. Pot fi găsiți printre trandafiri în zilele calde și însorite, din mai până în iunie sau iulie și, ocazional, chiar și în septembrie. Ilenele se găsesc în sudul şi centrul Europei și în partea de sud a Regatului Unit, unde uneori par a fi foarte localizați. Pot fi găsiți și în Asia de Sud-Est, în zonele rurale și pe insulele periferice ale Hong Kong-ului. Sunt o specie saprofagă benefică (detritivoră).

Larvele au formă de C și au un corp ferm, ridat și păros, un cap mic și picioare minuscule. Larvele se găsesc adesea pe flori, pe partea inferioară a trandafirilor, pomilor fructiferi, nalbe și spini albi. Quăle sunt adesea depuse în lemn putred sau grămezi de compost. După câteva săptămâni, ies larve albe, curbate, care pot crește până la 5 centimetri lungime. Se transformă în pupe într-un cocon format din sol și fibre de lemn. Cresc foarte repede și năpârlesc de două ori înainte de sfârşitul toamnei. Larvele iernează oriunde s-au hrănit, adică în compost, gunoi de grajd, mucegai de frunze sau lemn în putrefacţie. Au un ciclu de viaţă de doi ani. Se transformă în pupe în iunie sau iulie. Unii gândaci adulți pot apărea toamna, dar răsărirea principală are loc primăvara, când gândacii se împerechează. După împerechere, femelele de gândaci îşi depun ouăle în materie organică în descompunere și apoi mor.

Culoarea verde metalică a gândacului este creată structural, prin reflexia luminii polarizate în mare parte circular; la fel ca alți scarabei, aceasta este polarizată circular la stânga: Când este privit printr-un polarizator circular drept, gândacul pare incolor. Există, de asemenea, diferite culori pe lângă verdele comun; există și cupru, gri și negru. Multe exemplare au pete albe, în timp ce altele au foarte puține sau deloc. A fost descris ca un polarizator eliptic cu bandă îngustă de stânga.” DETALII

ARHIVĂ: LICURICI: Lumina produsă este de 1000 de ori mai puternică decât lumina produsă de o lumânare OXXO MUSCA-PĂUN: Emigrant nord-american, cetățean european din 2007 & pașaport românesc de 5 ani, poposește în Republica Moldova! OXXO LIBELULA: Cel mai eficient vânător din regnul animal, depășește leul, rechinul & performanțele de viteză, precizie și acuratețe vizuală a tot ce a inventat omul OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO PAIANJENUL LUP: Femela își cară singură puii în spinare. „Tarantula românească”, cel mai mare păianjen din România!


CÂMPULUNG – BUCUREȘTI: 167 km în 12 ore 53 min – primii 58 km în 2 ore, cu automotorul Malaxa, produs în anul 1938!


INSIDER: „60 lei biletul Câmpulung-București transport rutier, dar poți rămâne în Câmpulung pentru că nu mai sunt locuri….Varianta? 37 lei motorul Malaxa din 1938.. Fără reduceri pentru studenți pentru că nu există în actele CFR acest vechi mijloc de transport! Nici nu poate exista, nu își asumă nimeni răspundere pentru acest morman de fiare vechi care transportă, iată, și oameni în picioare… Zgomotul și zdruncinăturile drumului nu se pot prinde în fotografii…” SURSA

Acestea sunt 6 secunde filmate în trenul de duminică ce a plecat oficial din Parcul Kretzulescu către București, tren plin de tineri ce veniseră acasă, la părinți în weekendul acesta.

Cursa până la Golești durează 2 ore, adică 7200 de secunde, de 1200 de ori mai mult decât ce vedeți în videoclip. Acești copii nu au altă variantă de transport public de călători, în microbuze nu sunt primiți cu animale de companie, biciclete sau căruțuri de bebeluș… Tot in martie 2026, într-o duminică după amiază am văzut călători lăsați în stație, autogară nu există la Câmpulung, pentru că se ocupase capacitatea maximă a celor două microbuze ce plecau cu studenți spre București… Priviți balansul… și înmulțiți timpul videoclipului de 1200 de ori… Aveți în primul comentariu dovada că 58 km se fac 2 ore cu acest mijloc de transport în comun…

INSIDER 2: „La o căutare pe mersul trenurilor am găsit doar acesta…mi se pare incredibil! (N.R.: București Nord – Câmpulung -–> 167 km în 12 ore 53 min!)

INSIDER 3: „La noi (N.R.: Câmpulung), nici internetul nu se potrivește… Avem o tablă agățată pe care se lipește în fiecare an o foaie de hârtie pe care o pozăm și o transmitem între noi… Asta ca să înțelegeți ca autoritățile au dezinteres general!”

N.R.: Automotoarele Malaxa seria 900 reprezintă cel mai vechi material rulant aflat în circulație! Acestea fost produse între anii 1935-1942 la uzinele bucureștene Malaxa🇹🇩 sub licența Uzinelor Ganz din Ungaria🇭🇺. Modelul preluat de uzinele Malaxa și care a stat la baza automotoarelor S900 a fost automotorul 604.03, construit de Ganz pentru Căile Ferate Belgiene🇧🇪 în anul 1934!

La sfârșitul anilor 60 – începutul anilor 70 dar și după 2000 acestea au avut parte de reparații tip RK la MARUB Brașov, primind motoare noi VOLVO dar și o nouă schemă de vopsire. A existat și o a treia etapă de modernizare, la Petroutilaj Câmpina cu precădere după anul 2010.

De menționat că unele automotoare provin din transformarea unor vagoane de călători pierdute/distruse după al Al Doilea Război Mondial, unele chiar cu cutie de lemn care au fost renumerotate cu numerele vagoanelor pierdute/distruse după cea de-a doua conflagrație mondială. Unele circulă și astăzi pe unele secții secundare, având viteza maximă de 70 km/h.” SURSA

ARHIVĂ: 80 DE ANI CU CFR: Arad-Simeria oraș frumos, te duci cu trenul și vii pe jos! OXXO CFR MARFĂ: Cea mai mică viteză din lume. Trei oameni putere! OXXO CFR: Pârtie şi patinoar în trenul Iaşi-Timişoara! OXXO PREVENȚIE RUTIERĂ: La ieșirea din Sovata spre Praid trenul oprește la trecerea de nivel cu calea ferată. Zero accidente! OXXO ROȘIORII DE VEDE: O Ludmila Elisabeta Rizea tractează o Ludmila Eugen Ionescu


AUȘELUL CU CAP GALBEN: Cea mai mică pasăre din România – lungimea 9-10 cm & greutatea 4,5-7 g!


INSIDER: „𝐀𝐮𝐬̦𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐜𝐚𝐩 𝐠𝐚𝐥𝐛𝐞𝐧 (𝑅𝑒𝑔𝑢𝑙𝑢𝑠 𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑢𝑠) este cea mai mică pasăre din pădurile din România! Măsoară doar 8-9 cm. Astăzi 1 aprilie este și Ziua Internațională a Păsărilor, fiind una dintre cele mai vechi sărbători dedicate naturii (instituită în 1906). Aceasta marchează întoarcerea păsărilor migratoare și are ca scop educarea publicului, protejarea habitatelor naturale și combaterea amenințărilor precum poluarea și distrugerea cuiburilor.”

INSIDER 2: „Aușelul cu cap galben – una din cele mai mici păsări de la noi preferă zonele împădurite și am văzut-o frecvent printre ramurile de brad la munte. Fotografia este făcută însă pe malul Dunării, primăvara devreme, aușelul fiind total dezinteresat de prezența mea. Căuta cu frenezie insecte într-o însorită zi de primăvară timpurie. Era așa de prins de acțiune încât am avut timp să mă duc la mașină – 100 m – să schimb cardul în aparatul de fotografiat, să mă întorc și pe el să-l găsesc în aceeași zonă căutând prin scorburile de sălcii.” SURSA

INSIDER 3: Aușelul cu cap galben (Regulus regulus), o pasăre mică și energică, una dintre cele mai mici din Europa. Are un penaj verzui, cu o dungă galben-portocalie pe creștet, care îi dă numele. Această specie trăiește în pădurile de conifere, dar poate fi întâlnită și în grădini sau parcuri. Este cunoscută pentru cântecul său subțire și pentru agilitatea cu care se mișcă printre crengi în căutarea insectelor. „Protejeaza natura, prețuiește fiecare aripă!” SURSA

INSIDER 3: „Aușelul are in medie 5 gr. si cel mai gras in jur de 7 gr (grame) da? Prinde 300 de km la ora printre buruieni, a fost o nebunie să-l fotografiez Din ce am vazut harta de pe Societatea Ornitologica Romana este rar în zona noastră. Deci suntem norocoși. Regulus regulus, cuibărește in paduri de conifere si foioase, in special in zonele unde gaseste pini, dar in timpul iernii ajunge si in parcuri si gradini. Este cea mai mica pasare din Romania si din Europa, lungime a corpului de 9-10 cm, anvergura de 16-18 cm, masa corporala de 4,5-7 g. Părțile superioare sunt de culoare oliv-verzui, cu abdomenul galben pal. Masculul are o coroană de culoare galben-portocaliu intens, mărginită cu dungi negre, în timp ce coroana femelei este portocalie cu negru. Aripile sunt închise la culoare, cu două dungi albe, ochii negri înconjurați de un cerc albicios, iar ciocul subțire și ascuțit este negru. Se hrănește cu insecte mici, păianjeni și iarna chiar și cu semințe. În libertate, trăiește până la doi ani.

Poate fi întâlnit în aproape toată Europa. Doar populațiile din nordul extrem și est migrează în sud în iernile foarte geroase. Părăsesc locurile de cuibărit în septembrie-octombrie și se intorc în următorul an în lunile martie-mai. Specie diurnă, se hrănește din frunzișul copacilor, iar uneori, în timpul iernii, chiar și de pe sol. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. Masculii își apără teritoriul cântând, încearcă să îndepărteze și alte specii și alti masculi din propria specie. Pentru a atrage femelele, își apleaca ușor capul, pentru a li se vedea coroana galbenă de pe creștet. Copacii înalți pot include chiar și mai multe teritorii pentru aușelul cu cap galben, unul deasupra altuia. Perechile formate sunt monogame și ambii parteneri construiesc un cuib în formă de cupă, din muschi, pânze de păianjen și crenguțe mici, suspendat pe o creangă solidă.

Populatia care cuibărește în Europa este extrem de mare: 19-35 de milioane de perechi. În ciuda declinului din unele țări, în anii 1990-2000, populațiile cheie din celelalte state au rămas stabile.
Cuibăritul începe in lunile aprilie-mai. Femela clocește între 7 si 12 ouă cu mărimea de 14 x 10 mm, timp de 15-17 zile. Cei doi părinți hrănesc puii, care părăsesc cuibul la 17-22 de zile de la eclozare. Masculul îi va hrăni pe aceștia în timp ce femela va cloci al doilea rând de ouă al sezonului. Scot două rânduri de pui pe an.
Singura amenințare reală pentru aceasta specie este una naturală. Sunt extrem de afectați de frig, iar in timpul iernilor extreme numărul de păsări scade abrupt. Oricum, își revin repede.” SURSA


BIERTAN, SIBIU: „Cea mai complicată încuietoare din lume”, construită în 1515 & premiată în 1900, la Expoziția Mondială de la Paris, caută de 20 ani, un lăcătuș pentru o reparație!


INSIDER: „Ușa sacristiei din Biserica Fortificată de la Biertan. Este celebră pentru sistemul său de blocare unic, fiind considerată una dintre cele mai complexe și ingenioase realizări ale ingineriei medievale din Europa. Uşa a fost realizată în anul 1515 din lemn de stejar masiv. Aceasta proteja sacristia, locul unde erau păstrate obiectele de preț și tezaurul bisericii în timpul asediilor. Ceea ce o face specială este sistemul de blocare care acţionează simultan 19 zăvoare metalice printr-o singură rotire de cheie și manevrarea unei manivela. SURSA

INSIDER 2: „Din nefericire, cineva a stricat mecanismul acum vreo 20 de ani în urmă. Păcat ca nu se găsește un lăcătuș sa o repare.

N.R.: Uşa a fost confecționată din scânduri groase de stejar de mesterul Johannes Reichmuth din Sighişoara, la 1515, pe ea fiind montată o încuietoare metalică ce era acționată prin intermediul unei manivele și a unei chei. Practic, uşa are 19 zăvoare metalice dispuse împrejur, toate fiind conectate între ele. Sacristia este o încăpere în care preotul se pregăteşte pentru a oficia slujba. Aici, părintele îşi tine veşmintele, dar şi cele mai valoroase obiecte de cult ale bisericii. În Biertan, sătenii au folosit sacristia şi pentru a-şi pune banii la adăpost când erau amenințați de război, drept pentru care au considerat că această încăpere are nevoie de o uşă solidă dotată cu o încuietoare puternică.

Usa sacristiei bisericii fortificate din Biertan a cunoscut faima internațională după ce, la 1900, a fost scoasă din balamale şi dusă la Paris, la Expoziția Mondială. Cu acest prilej, a primit un premiu pentru frumoasa şi complexa încuietoare cu care era înzestrată, compusă dintr-un mecanism de închidere în 19 puncte. Între noutățile vremii prezentate la Paris s-au aflat scara rulantă, filmul vorbit, motorul diesel şi inaugurarea celei dintâi linii a metroului parizian.

World Record Academy a stabilit în 2022 faptul că uşa sacristiei din Biertan are „cea mai complicată încuietoare din lume”, „bijuterie a tehnologiei medievale” În Biserica fortificată din Biertan, inclusă în patrimoniul UNESCO încă din anul 1993. se află și cel mai mare altar pictat din Transilvania, realizat la 1483.”


ALEXANDRU RANGA: „Şobolanul este ales pentru a vorbi despre tăria necesară artistului contemporan”


INSIDER:RAT AT At II/ Alexandru Ranga – Pavilionul Contemporan Art Safari New Museum s-a deschis în Amzei 13, într-un spațiu nou (fosta piață agroalimentară Piața Amzei) – 4500 de metri pătrați de artă. Noul sezon, care are loc în perioada 26 martie-19 iulie, de joi până duminică, 11-20.”

N.R.: ” Ranga Alexandru (Hangas), artist vizual, sculptor, s-a
născut la 15 martie 1995, București. A studiat la Universitatea Națională de Arte, București. A luat premiul UAP pentru cel mai tânăr artist
sculptor, în anul 2024. Are licență în sculptură Metal Fabricator.
Colonia sculpturală a lui Alexandru Ranga propune un autoportret colectiv al noii generații de artişti şi, prin extensie, al condiţiei umane contemporane, suspendate între visceral şi virtual. Într-o eră a imaterialității digitale, în care existenţa este adesea redusă la suprafeţe netede, pixeli şi algoritmi de optimizare, aceste prezenţe zgrunțuroase revendică dreptul la o realitate tactilă, grea şi imperfectă-metafore plastice ale adaptabilităţii extreme.

Şobolanul, cu reputaţia sa de supraviețuitor infam, este ales pentru a vorbi despre tăria necesară artistului contemporan pentru a crea în condiţii potrivnice. Acesta nu mai este boemul visător, ci un combatant care sfidează marginalizarea la care e supus de o societate care îl privește adesea ca pe un parazit înzestrat cu skill-uri inutile. Această dualitate – sfinţenia sau geniul ascunse sub o aparenţă grotescă – are o tradiţie respectabilă în istoria culturii, de la sfera laică la cea religioasă.

Sfântul Mucenic Hristofor-cel cu cap de câine – oferă cheia de boltă a acestei dualităţi. Potrivit tradiției răsăritene, chinocefalii recurgeau la automutilare pentru a refuza cariera războinică, fiind astfel lăsaţi în pace de cuceritori. Această „urâţenie” asumată ca formă de protecție este oglindită în materialitatea rugoasă, metalică şi zgrunțuroasă a sculpturilor.

Textura abrazivă sugerează o carapace de reziliență, o mască socială obligatorie pe care artistul o poartă pentru a-şi proteja miezul creativ. Prin refuzul finisajului seducător, „urâţenia” acestor forme devine un simbol al nevoii de autenticitate, captând adevărul visceral al spiritului creator care refuză să fie domesticit de reguli sociale sau aliniat algoritmilor marketingului digital.” Curator Cristian Cojanu

Arhitectură expozițională/exhibition architecture: SHAFT Org. În parteneriat cu 1001 Arte / in partnership with 1001 Arte


JURNAL FELIX AFTENE: Lucrări realizate pe parcursul a 40 de ani – ArtSafari, Pavilionul Contemporan


FOTO 1,: Cronos – Sculptură inspirată de poezia Lecţia despre cerc a lui Nichita Stănescu. Arhitectura corpului uman este înscrisă în formă perfectă.

INSIDER: ArtSafari 2026, Pavilionul Contemporan – Felix Aftene. Jurnal – Artistul explorează multiple medii de creație: pictură, sculptură, pictură murală și new media, având o practică intensă pe scena națională și internațională – expoziția reunește lucrări realizate pe parcursul a aproape 40 de ani. Art Safari New Museum s-a deschis în Amzei 13, într-un spațiu nou (fosta piață agroalimentară Piața Amzei) – 4500 de metri pătrați de artă – noul sezon, care are loc în perioada 26 martie-19 iulie, de joi până duminică, 11-20.”

N.R.: „Felix Aftene (n. 1 ianuarie 1972, Vaslui, județul Vaslui) este un artist vizual postmodernist, exponent al școlii ieşene de pictură.

Felix Aftene s-a născut în anul 1972, în oraşul Vaslui. A reușit să își convingă părinții să îl înscrie la liceul de artă, pentru că reușise să câștige o diplomă la concursul „Cântarea României” în 1985. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncila” din lași în 1990. În această perioadă, a frecventat atelierul pictorului lon Neagoe.

Din 1990, şi-a continuat studiile artistice la Academia de artă „George Enescu” din lași, secţia Artă Monumentală, la clasa profesorului Dimitrie Gavrilean. În 1996, termină facultatea ca șef de promoţie. În această perioadă, călătorește în Rusia, Franța, Italia și Maroc, unde vizitează muzeele și scolile de artă, întrând în contact cu mediile artistice din aceste țări.

În 1998, câștigă un concurs pentru realizarea unei picturi murale în spațiul Direcției Generale a Finanţelor Publice laşi. Lucrarea, intitulată „Babylon”, este realizată în tehnică mixtă pe o suprafaţă de 74 mp, iar execuția ei a durat trei luni. În 2008, revine în spațiul public cu o altă lucrare, „Capsula timpului”, un monument realizat din bronz, amplasat în faţa Primăriei municipiului lași la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a oraşului.

În domeniul picturii, Felix Aftene este unul dintre cei mai activi artişti contemporani din România. Lucrările sale se gasesc în muzee și colecții private din țară şi străinatate (S.U.A, Marea Britanie, Germania, Elveția, Franța, Italia, Spania, Israel). În 1997-1998, lui Felix Aftene i se acordă Bursa Uniunii Artiştilor Plastici, România.

Realizează ilustrații de carte pentru editurile Polirom, Humanitas, Junimea. A ilustrat integral „Cartea fiinţelor imaginare” de Jorge Louis Borges, Ed. Polirom, ediția 2006, și „Amour” de Maxim Crocer, Ed. Humanitas, ediția 2010.

Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1997. În 2005, intră în Biroul de Conducere, iar din ianuarie 2013 este preşedinte al U.A.P.R., filiala laşi.

În 2001, împreună cu Gabriela Drinceanu şi Zamfira Bârzu formează „Grup 3”, un grup artistic a cărui coerenţă stilistică vine din reevaluarea tradiției patrimoniale est-europene prin modalități de expresie noi, păstrând suportul tradițional.


MORMÂNTUL PICTAT DE LA TOMIS: Copia în București la ArtSafari & originalul, la Constanța, deschis turiștilor anul trecut!


INSIDER: „Arhitectură expozițională: Diana Nicolaie. Restaurare: lonela Călinescu şi Mădălina Spanu, Departamentul Conservare şi Restaurare, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti În parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică şi Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanța.

În 25 februarie 1988, în urma supervizării săpăturilor de expansiune urbană, arheologii Constantin Chera şi Virgil Lungu au descoperit, în apropierea Liceului „Mircea cel Bătrân”, un cavou de familie prevăzut cu culoar de acces de tip dromos. Deşi planul dreptunghiular al mormântului este relativ comun perioadei, interiorul său a dezvăluit una dintre cele mai spectaculoase descoperiri făcute vreodată în Constanţa, impresionând prin starea deosebită de conservare şi fiind considerat cel mai bine păstrat monument funerar de acest tip de pe teritoriul judeţului, din punct de vedere arhitectural şi pictural.

Mormântul pictat de la Tomis, de tip hipogeu, nu este singurul monument de acest fel descoperit în necropola Tomisului. Structuri similare, caracteristice secolelor IV-VI d.Hr., au fost descoperite, de asemenea, la Silistra şi la Mangalia.

Se presupune că mormântul a aparținut unei importante familii tomitane, care trăia la începutul secolului al IV-lea, când Tomisul era una dintre cele mai înfloritoare metropole de la Pontul de Vest.

În mormânt se află o cameră funerară pictată în întregime în tehnica a secco, cu o cromatică clasică în nuanţe de roşu, albastru, galben, verde, alb şi negru, ilustränd scene complexe, cu reprezentări având motive antropomorfe, zoomorfe şi fitomorfe. Simbolistica picturii este strâns legată de tradițiile naturalismului artei greco-romane, abordand subiecte păgâne, Motivele animale, păsările ilustrate, elementele florale şi arborii pot fi interpretate ca o evocare a paradisului. Aceeaşi simbolistică legată de învierea şi de imortalitatea omului este redată şi în imaginile care îl reprezintă pe cei patru porumbei sau pe potârnichile care beau apă dintr-o cupă. Unele dintre animalele pictate în interiorul mormântului au o semnificație cultică. Festinul funerar (reprezentat de o masă în jurul căreia sunt adunate şapte personaje), păunii (care simbolizează nemurirea), iepurele care mănâncă struguri dintr-un coş răsturnat, potârnichile şi porumbeii trimit la diverse aspecte ale credințelor vremii.

Orientarea est-vest a momintelor, inventarul funerar al sicrielor și celotate rămăşite descoperite în mormânt, precum şi simbolistica scenelor reprezentate pe pereții cavoului indică faptul că cei înmormântați aici erau paleocreştini.

După un amplu proces de restaurare, finalzat în martie 2025, Momântul pictat de la Tomis a fost pus în valoare, conservat si deschis publicului larg devenind cea mai recentă atracţie a Muzeului de Istorie Natională şi Arheologie Constanța.”

N.R.: „Un mormânt de tip hipogeu (din grecescul hypo = sub și gaia = pământ) reprezintă o construcție funerară subterană, de obicei săpată în stâncă sau zidită sub pământ, destinată înhumării uneia sau mai multor persoane.

lată principalele caracteristici ale acestui tip de mormânt: ∆ Amplasare Subterană: Spre deosebire de mormintele de suprafață, hipogeul este situat integral sub nivelul solului, adesea acoperit de un tumul (o movilă de pământ). ∆ Structură Complexă: Adesea este compus dintr-un coridor de acces, numit dromos, și o cameră funerară propriu-zisă. ∆ Decoraţiuni: Multe hipogee antice sunt renumite pentru picturile murale interioare, reprezentând scene mitologice, religioase sau vieţile celor decedaţi. ∆ Utilizare: Aceste morminte erau specifice elitei sau comunităților creștine timpurii, fiind utilizate în special în perioada romană și romană târzie (secolele IV-VI d.Hr.).

În concluzie, un hipogeu este o cameră funerară subterană, adesea pictată și elaborată, care servea ca loc de veci pentru cei bogaţi sau de rang înalt în antichitate.”


NIBIRU: Noua stațiune pe litoralul Mării Negre, satelit al Costineștiului de 5.000 metri pătrați!


INSIDER: „Litoralul românesc nu va mai fi la fel. Și asta nu este nicio exagerare. Pe 16 iulie, la Costinești se deschide NIBIRU — un întreg oraș al divertismentului, cu promenadă gratuită, spectacole în fiecare seară și un line-up care nu s-a mai văzut la mare: Timbaland, Busta Rhymes, Fat Joe, Ozuna, Nicky Jam și Hugel.

Nu e un festival. E o vară întreagă: concerte, acrobații, show-uri pirotehnice, foodcourt cu 30+ restaurante, parc de distracții, muzeu interactiv al planetelor și un loc de joacă de 5.000 mp — totul, în același loc.

Concerte confirmate: 🎵 GALAXIA — 17-19 iulie (latin & reggaeton) 🎧 NEBULA X — 24-26 iulie (EDM / techno / house) 🎤 K-POP Days — 1-2 august 🏆 The Artist Awards — 5-6 august 🔥 RETROGRADE — 28-30 august (2000s hits cu Timbaland, Fat Joe & Busta Rhymes)

Accesul pe promenadă — gratuit, cu o consumație minimă de 25 lei.” SURSA

N.R.: Andrei Şelaru, cunoscut drept Selly, este un cunoscut influencer, vlogger și antreprenor român, co-fondator al festivalului Beach, Please!. El lansează Nibiru, un mega-proiect de divertisment și stațiune premium, estimat la 50 de milioane de euro, situat între Costineşti şi Tuzla, programat să se deschidă în iulie 2026.

SELLY: „Luni (N.R.: 23 martie) am lansat biletele la festivalurile NIBIRU. În 4 zile s-au vândut peste 10.000 de abonamente de 3 zile.”


ART SAFARI 2026: „R: Eminescu. Poetul Rațional” – Pavilion Istoric


INSIDER: „Știați că în România există 641 de străzi care poartă numele lui Mihai Eminescu? Sau că portretul marelui poet este ilustrat în artă de peste un secol? Veți vedea inclusiv masca mortuară a poetului național în expoziția „R: Eminescu. Poetul Rațional”, parte din Pavilionul Istoric al noii ediții Art Safari. Noua locație a muzeului – fosta piață agroalimentară Piața Amzei.

N.R.:”🆕 Art Safari New Museum s-a deschis în Amzei 13, într-un spațiu nou – 4500 de metri pătrați de artă: Nicolae Vermont, Mihai Eminescu și Felix Aftene se numără printre headlinerii noului sezon, care are loc în perioada 26 martie-19 iulie, de joi până duminică, 11-20.

⚜️ Pavilionul Istoric – R: Eminescu. Poetul rațional
Expoziția orchestrată de Monica Dumitru, cu „acompaniament” oferit de Erwin Kessler, explorează, cu prilejul celor 175 de ani scurși de la nașterea marelui poet, modul în care figura lui Eminescu a fost reprezentată în arta românească timp de peste un secol.

🏛️ Pavilionul Muzeal – Vermont și farmecul Belle Époque – Expoziția invită într-o perioadă de înflorire artistică și socială, o epocă marcată de dezvoltare economică, prosperitate urbană și o dorință puternică de sincronizare cu marile curente culturale europene, considerată adesea ultima perioadă romantică din istoria României.

🫟 Pavilionul Contemporan – Felix Aftene. Jurnal – Concepută ca un jurnal vizual, expoziția reunește lucrări care reflectă teme recurente din practica unuia dintre cei mai apreciați artiști români contemporani – Felix Aftene. Artistul explorează multiple medii de creație: pictură, sculptură, pictură murală și new media, având o practică intensă pe scena națională și internațională – expoziția reunește lucrări realizate pe parcursul a aproape 40 de ani.🇩🇪🇨🇿 Pavilionul Internațional – Expoziții organizate în parteneriat cu Goethe-Institut și Centrul Ceh.” DETALII

ERWIN KESSLER:”R: Eminescu. Poetul rațional este prima analiză vizuală amplă si sistematică, cronologică şi tipologică, întreprinsă asupra corpusului enorm de reprezentări artistice ale figurii poetului nostru național Mihai Eminescu, precum și asupra numeroaselor ilustrări, în diverse tehnici şi materiale, ale temelor desprinse din creațile sale. Reprezentările artistice ale figurii poetului, dar și traducerea vizuală a termelor extrase din poeziile și din proza sa au cunoscut o răspândire tot mai amplä încă de la finele secolului al XIX-lea. Ele au conturat rapid un canon vizual care continuă să exercite o mare atracţie în artă, în cultură, în societate, dar mai ales în mintea şi în sufletul românilor.

Canonul reprezentărilor eminesciene a generat un univers de referință al imaginarului cultural colectiv: logocentric, erudit si eterm romantic.Forța gravitațională exercitată de astrul Eminescu arată că românul s-a născut poet, chiar dacă s-a afirmat universal ca artist prin Constantin Brancusi, poetul și sculptorul având în comun exigența creativă dusă la maximum: Eminescu și-a șlefuit mereu poezile, asa cum Brâncuși şi-a slefuit necontenit sculpturile. Alături de creştiniom și de simbolurile sale, fiecare român păstrează o reprezentare a Eminescianei, a figurii poetului și a personajelor sale. Nu doar educația națională, manualele și profesorii sunt responsabili pentru forța de iradiere a imaginii poetului și a imaginarului eminescian. Nenumărați creatori au găsit mereu în Eminescu și în opera sa o resursă figurativă, de formule, de simboluri și de narațiuni care le-a alimentat propria expresie. Faptul că mitul eminescian, ca temă artistică, nu a generat o capodoperă majoră, ci mai degrabă o multitudine de încercări repetate, înscrise pe direcții fixe, arată că acesta este mai puternic decât întruchipările sale și mai fertil pentru generațiile viitoare.

Cu mijloace diverse și cu scopuri uneori opuse, regimurile politice succesive-fie ele democratice sau totalitare au cultivat și exploatat mitul eminescian în conștiința colectivă şi în spatiul vizual public. Imaginea poetului şi reprezentarea operei sale au devenit instanțe modelatoare ale ideałunior colective: de la idealui de frumusețe fizică, morală și spirituală până la idealul de creativitate literară, de reflecție filozofică şi de cercetare stiintifică, de emoționalitate și de erotism, dar și de combativitate jumalistică, de patriotism și chiar de naționalism.Eminescu a ajune, astfel, simbolul celor mai profunde și mai complexe aspirații ale românității de la „Eminescu, omul deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica) la „Eminescu să ne judece” (Grigore Vieru, mitul eminescian se dovedește cea mai pregnantă formă istorică de raționalizare a imaginarului colectiv național. Fie că pornește din admiratie, denaturare sau explorare critică, perenitatea subiectului eminescian arată că există chiar în marele poet ceva anume care contribuie în mod eficace și autonom la proliferarea Eminescianei vizuale, indiferent de propagandă, de educație și de manipulări politice.”

Acces: 150 lei/ adulți; 60 lei/ elevi, studenți, pensionari; gratuit/ copii sub 12 ani (inclusiv), însoțiți de un adult

ARHIVĂ: CARTEA RECORDURILOR: Diorama Star Wars cu 1500 minifigurine și peste un milion de piese lego pe suprafața de 45.7 metri pătrați la Art Safari din București OXXO HAPPYMETER: Kinder măsoară fericirea copiilor la Art Safari Kids. Părinților li se ridică părul pe spate! OXXO LILIAN THEIL, 90 ANI: „O bătrână care zâmbeşte”, broderii anarhiste, cea mai exotică apariție de la Art Safari ediția 10! OXXO ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic! OXXO ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! OXXO SATELIT ART SAFARI 2020: Acces gratuit la artă între două reprize de cumpărături la mall Afi Cotroceni OXXO ART SAFARI: Suflete de vânzare, bonus aripi de înger! OXXO ART SAFARI: Expoziție de sentimente în „beciul” unde erau închiși și torturați disidenții politici! OXXO ART SAFARI: „Mai mult un safari scump decât o expoziţie de artă pentru marele public!” OXXO ART SAFARI: „Odată cu „dilatarea” spaţiului, parcă a scăzut şi numărul de „respiraţii tăiate” de bucurie…” OXXO ART SAFARI: Muzeul din cort. Urmează un pavilion outlet cu reduceri pentru creaţiile „cu defect”?


DANUBIA, ORȘOVA: Monument în memoria fugarilor ilegali care treceau Dunărea înot spre Occident. Mai multe victime decât la Zidul Berlinului!


INSIDER: „Danubia – statuia care spune o poveste pe care România a preferat să o uite. La intrarea în Orșova, pe malul Dunării, există o statuie pe lângă care mulți trec fără să știe ce reprezintă. Se numește Danubia și nu este doar o sculptură, ci un simbol al uneia dintre cele mai dureroase pagini din istoria recentă a României.

📍 Unde se află? Statuia Danubia este amplasată pe malul Dunării, la intrarea în Orșova, într-o zonă aparent obișnuită, lângă un loc de popas. Este ușor de observat datorită dimensiunii sale – aproximativ 6,5 metri înălțime, dar sensul ei rămâne, pentru mulți, necunoscut.

🎨 Cine a creat-o? Monumentul a fost realizat de sculptorul român Patriciu (Patrick) Mateescu, stabilit în Statele Unite. El a donat această lucrare României, din dorința de a păstra vie memoria celor care au murit încercând să fugă din țară în perioada comunistă. Statuia a fost instalată în anul 1996.

👩 Ce reprezintă Danubia? Danubia înfățișează o femeie în momentul în care este gata să se arunce în Dunăre. Nu este o scenă artistică abstractă. Este o realitate dureroasă. În timpul comunismului, Dunărea era pentru România ceea ce a fost Zidul Berlinului pentru Germania. Mii de oameni au încercat să o traverseze înot, sperând să ajungă în Iugoslavia și apoi în Occident. Unii au reușit. Mulți au murit: împușcați de grăniceri, înecați în apele fluviului, dispăruți fără urmă. Acești oameni erau numiți „frontieriști”.

⚔️ O istorie ascunsă. Regimul comunist a tratat tentativa de a părăsi țara ca pe o infracțiune gravă. Cei prinși erau condamnați la închisoare, iar familiile lor aveau de suferit ani întregi. Presa străină vorbea despre „cea mai sângeroasă graniță a Europei”. Se estimează că: sute de oameni au fost împușcați, alții au murit în Dunăre iar numărul total al victimelor ar putea ajunge la mii. Totuși, această realitate a fost mult timp ascunsă sau ignorată.

🌫️ Statuia nepăsării. Danubia este numită adesea „statuia nepăsării”. Nu pentru că ar fi lipsită de sens, ci pentru că: 👉 nu există o placă explicativă clară; 👉 puțini știu ce simbolizează; 👉 aproape nimeni nu vorbește despre ea. Este un monument important… dar uitat.

🕊️ Un omagiu pentru libertate. Prin această lucrare, Patriciu Mateescu a vrut să transmită un mesaj simplu și puternic: 👉 libertatea nu a fost niciodată garantată; 👉 pentru unii, a însemnat riscul suprem. Danubia nu este doar despre trecut. Este despre alegere, curaj și sacrificiu.

✨ Un simbol care așteaptă să fie înțeles. Astăzi, Danubia stă pe malul Dunării, privind tăcut spre apă. Nu impresionează prin opulență, ci prin povestea pe care o poartă. Este un monument care nu cere atenție… dar care spune enorm celor care aleg să-l înțeleagă.” SURSA

N.R.: „Femeia care se pregătește să se arunce in apele Dunării, Danubia, este un simbol, lucrat la Tămaveni si inaugurat in 1996. Monumentul, creație a lui Patriciu (Patrick) Mateescu, román stabilit in America onorează memoria celor care, din dorinţa de a trăi liberi, au cutezat să se arunce in apele Dunăril pentru a înota spre lugoslavia, de unde exista şansa să plece mai departe, spre Occident. Unii nu au reușit. Au murit, ucişi de graniceri sau înecați. Patriciu Mateescu a trăit în România până în 1979. Nu este „un frontierist”, dar, ca mulți români, a aflat despre trecerile ilegale de frontieră de pe vremea comuniştilor, iar inainte de a se decide să realizeze monumentul a auzit că în Germania fuseseră pedepsiti militarii care au dat ordin så se tragă în germanii care au încercat să treacă de Zidul Berlinului. L-a mirat că la noi n-a ridicat nimeni problema că numărul victimelor la granițe este cu mult mai mare decât al victimelor de la Zidul Berlinului, atât de mediatizate. Romania a dat lumii libere, in anii comunismului, sute de mii de refugiati.

Drobeta-Turnu Severin, oraş de frontierä cu fosta Republică Socialistä Federativă lugoslavia, a atras ca un magnet ani de-a rândul românii care voiau să scape de sărăcia din ţară. De aici au plecat spre toate statele lumii sportivi, artişti, medici, ingineri, dar şi oameni simpli, scârbiți de regimul comunist. Chiar pe malul Dunării, din cartierul severinean Schela Cladovei, puteai vedea barajul de la Porțile de Fier I iluminat doar pe jumătate, adică pe partea sârbească. Pe malul românesc era beznă, fiindcă se făcea economie la energia electrică. Pe acolo pe unde albia Dunării este mai îngustă, pe la Cazanele Mari şi pe la Cazanele Mici, era locul cel mai bun pentru ieşirea din ţară. In Drobeta-Turnu Severin se trecea Dunarea la sârbi în dreptul Șantierului Naval ori prin zona Abatorului, în apropierea Insulel Şimian ori în dreptul cartierelor mărginașe ale oraşului Schela Cladovei şi Gura Väii, acolo unde erau şi cele mai multe călăuze. Securiştii care erau infiltrați în zonă aveau printre alte sarcini să verifice la sânge fiecare nou angajat la cele câteva unități economice din localitățile de aici. Doar pescarii aveau voie să zābovească pe mal dar numai dacă aveau aviz din partea gränicerilor. Un alt punct de trecere era şi Dealul Balota, aflat la câțiva kilometri de Severin. Fugarii coborau dealul pe jos până la Dunăre în localitățile riverane, Hinova și Ostrovul Corbului, unde fluviul este mai îngust şi se putea trece relativ uşor, în special pe timpul verii. O altă metodă de a ajunge la sârbi, care a reuşit să dea bătăi de cap autorităților de la acea vreme, era aceea de a folosi motonava care efectua curse regulate de pasageri între Ostrovul Mare şi Moldova Veche. Când nava ajungea în apele teritoriale ale statului sârb, fugarii săreau pur şi simplu în apă şi înotau până la mal. Dacă reușeau să treacă Dunărea, persoanele cu studii superioare, cei bine pregătiți profesional, nu erau returnati, ci erau trimişi într-un lagär la Padinska Schela, aproape de Belgrad. Aici erau ţinuţi două-trei luni până când îşi întocmeau actele pentru a emigra în America, Australia, Canada, Germania, Franta, Austria.” DETALII


TEMPLUL DE GHEAȚĂ TATRA, SLOVACIA: Bazilica Sfântul loan din Lateran Roma de 225 tone, construită din 1.800 de blocuri de gheață, la 1.285 metri altitudine. Ediția a XIII-a, Habemus papam!


INSIDER: „Tatra Ice Dome
Hrebienok – Slovacia. Din 2013, în fiecare toamnă, la Hrebienok, o platformă montană cu altitudinea de 1.285 metri din munții Tatra, se construiesc din blocuri de gheață, replici la o scară mai mică ale unor catedrale celebre. Sculptorul slovac Adam Bakos coordonează o echipă internațională de 20 de cioplitori din Slovacia, Cehia, Polonia și Germania, care transformă blocuri brute de gheață în monumente de o precizie arhitecturală remarcabilă. Tema fiecărei ediții este păstrată strict secretă până la deschidere și se schimbă complet în fiecare an. În cei 13 ani de existență, au fost reproduse fragmente ale celor mai cunoscute clădiri sacre ale lumii: Gotica Pragheză, Bazilica Sfântul Petru din Roma, Sagrada Familia, Notre-Dame de Paris, Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, Catedrala Santiago de Compostela, Westminster Abbey, și altele.” SURSA

N.R.: „Templul de Gheață din Tatra a intrat în cel de-al treisprezecelea sezon, de data aceasta aducând un omagiu la doi papi Papa Francisc, care a decedat în 2025, si Papa Leon al XIV-lea, succesorul sau. Simbolic marchează sfârşitul unei ere şi începutul altela, aducând o temă cu profunzime spirituală, precum si artistică – Habemus papam. Bazilica Sfântul loan din Lateran, Roma. Cea mai populară atractie de iarnă de la Hrebienok (1.285 m deasupra nivelului mării îşi primeste vizitatorii în perioada 14 noiembrie 2025 – 19 aprilie 2026 şi, ca întotdeauna, intrarea este gratuită.

Bazilica Sfântul loan din Lateran Mama tuturor bisericilor – Construită din 225 de tone de gheaţă şi 1.800 de blocuri de gheata, capodopera din acest an este inspirată de Bazilica Sfântul loan din Lateran din Roma biserica principală a oraşului si sediulا oficial al Papei în calitate de episcop al Romei. Bazilica din Lateran deține cel mai înalt rang printre bisericile catolice și este adesea numită Mama și Capul tuturor Bisericilor din oraș și din lume. Bazilica de gheață prezintă elemente tipice Lateranului statui ale Apostoliior, Uşa Sfântă, Altarul Papal şi Scaunul Papal (Cathedra Papalis), unde un papa nou ales îşi începe simbolic slujirea petrinä. Altarul Papal (Altare Papale) formează inima spirituală a întregii bazilici. În biserica adevărată, acesta se află deasupra moaştelor Sfinților Petru şi Pavel, apostolii pe a căror credinţă a fost construită Biserica, Scaunul sau Tronul Papal (Cathedra Papalis), plasat în spatele altarului, simbolizează autoritatea papală și conducerea spirituală. Cuvântul cathedra (scaun) a dat naștere și termenului catedrala un templu unde locuieste episcopul. Reprezintă slujirea mai degrabă decât puterea de pe acest scaun, Papa învață și călăuzește Biserica ca succesor al Sfântului Petru.

O caracteristică complet nouă din acest an permite vizitatorilor să treacă printr-un tunel de gheață care duce direct la structura principalä. La leşire, sunt întâmpinați de fațada monumentalä a Bazilicii Sfântul loan din Lateran, Încoronată cu statui ale celor treisprezece apostoli. În partea dreaptă vizitatorii vor gäsi Ușa Sfântä, simbol al credinţei şi speranței, care, în bazilica adevărată, este deschisă doar o dată la 25 de ani în timpul Anulul Jubiliar. 2025 este cel mai recent Jubileu, conferind temei din acest an o semnificație și mai profundă în stânga, Altarul Papal este înconjurat de portretele celor mai recenți sase papi Leon al XIV-lea, Francisc, Benedict al XVI-lea, loan Paul al II-lea, loan Paul I si Paul al Vi-lea, împreună cu Scaunul Papal. Împreună, formează o imagine emotionantă a credintei, tradiţiei si slujirii

Pentru vizitatorii atenți, există o mică provocare să găsească cinci flori de floarea-soarelui din Tatra, sculptate în structura de gheață. Cupola are un diametru de 25 de metri și o înălțime de 10.7 metri. Atmosfera este amplificată şi mai mult de operele de artă din sticlă ale lui Achilleas Sdoukos, al căror joc de lumini ridică arhitectura de gheață la un nivel complet nou.” DETALII


TIMIȘOARA, TÂRGUL DE PAȘTE : Călătorie între piețele istorice – Câte ouă sunt în Piața Victoriei?


INSIDER: „Timișoara – decoruri de Paște în Piața Victoriei (Operei). foto Siky Marco” SURSA

N.R.: „Târgul de Paşte – Timișoara între 27 martie şi 14 aprilie, călătorie între piețele istorice ale oraşului: Piaţa Victoriei, Piața Libertății, Piața Sfântul Gheorghe și Piaţa Unirii. Fiecare spațiu va avea o identitate proprie, dar toate sunt unite într-un concept scenografic coerent, în care natura, arta şi comunitatea se întâlnesc în inima oraşului. Se pornește din Piaţa Victoriei, în fața Operei există o instalație spectaculoasă de ouă de Paște, decorate de studenții Facultății de Arte Timişoara şi de artişti locali consacrați.

Traseul continuă pe strada Alba-lulia, cu decorațiuni suspendate care ghidează vizitatorii spre următoarele zone ale târgului. În Piaţa Libertăţii, accentul cade pe comunitate, gastronomie şi meşteşuguri – produse locale și preparate tradiționale. Piaţa Sfântul Gheorghe devine un spaţiu dedicat celor mici în acest an, cu ateliere creative, organizate de Muzeul Interactiv al Copiilor (MIC), al Organizației de Management al Destinației, şi activități sportive, pregătite de Sport Club Municipal Timişoara. Călătoria se încheie în Piaţa Unirii, loc simbolic al oraşului, care invită publicul să trăiască împreună spiritul Sărbătorilor Pascale. Târgul de Paşte Timişoara este un eveniment care se află la cea de-a XVII-a ediție, organizat de Primāria Municipiului Timişoara prin Casa de Cultură şi co-organizat de Centrul de Proiecte și Visit Timişoara” DETALII


SIBIU, MAGAZIN DUMBRAVA: „Etajul 1 s-a mutat la etajul 2”


INSIDER: „Magazinul Dumbrava din Sibiu. „Etajul 1 s-a mutat la etajul 2. În sfârșit lucrurile o iau în direcția bună!” SURSA

ARHIVĂ: INFORMAREA INFORMĂRII: Viomar te ajută să scapi de activitățile consumatoare de timp. Pe ei cine i-o ajuta? OXXO AVIZIER: Primul anunț în Braille, protejat de un panou de sticlă! OXXO CRAIOVA: Citaţii aruncate cu praştia la avizierul-muzeu de la Judecătorie


GRIGORE ALEXANDRU GHICA: Rămășițele pământeşti ale Ultimului Domnitor al Moldovei, expuse de aproape 5 luni la Palatul Culturii din Iași, așteaptă reînhumarea!


INSIDER 1: „De mult îmi doream să vizitez Palatul Culturii din Iași, dar cu fiecare ocazia de a vizita acest frumos oraș nu reușeam din cauza programului foarte aglomerat. Mă bucur că am reușit cu aceasta ocazie Impresionant, văzut din interior … mai ales camera voievozilor, camera tronului și catafalcul unde sunt rămășițele lumești ale domnitorului Moldovei Grigore Alexandru Ghica. Să mergeți să vizitati când aveți ocazia, avem o țară foarte frumoasă. 💙💛❤️” SURSA

INSIDER 2:”Rămășițele pământeşti ale Domnitorului Grigore Alexandru Ghica au fost deshumate vineri, 7 noiembrie 2025, de la Le Mée-sur-Seine, din Franţa și au ajuns în aceeași seară la București. Pe parcursul zilei de sâmbătă, 8 noiembrie 2025 au fost depuse la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, unde Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, a oficiat Liturghia de hram și un Parastas pentru eroi.

Duminică 9 noiembrie 2025, sicriul cu rămășițele pământeşti ale lui Grigore Alexandru Ghyka a fost depus pe un catafalc din Sala Unirii la Palatul Cotroceni. Decizia a fost luată de președintele Nicuşor Dan în semn de profund respect și considerație pentru memoria ultimului domn al Moldovei – „Bine ai venit acasă, Măria Ta!”

Osemintele domnitorului au ajuns luni, 10 noiembrie 2025, la Focșani și depuse pe un catafalc în foaierul Muzeului Vrancei, vrâncenii putând aduce omagiu, timp de două zile, ultimului Domn al Moldovei. Pe 12 noiembrie 2025, au ajuns la Iasi și depuse la Palatul Culturii, iar ulterior vor fi reînhumate într-un loc special amenajat în apropiere. După ce termenul inițial de 30 de zile a fost depășit, osemintele au rămas depuse la Palatul Culturii din lași. Primarul Iașiului, Mihai Chirica preciza că osemintele vor fi înhumate în „pământul sfânt din preajma Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din laşi”, dar ceremonia de reînhumare a fost reprogramată pe 24 apoi pentru 27 Martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România. Autorităţile par să se fi abătut de la planul iniţial iar până se reorganizează rămășițele pământești rămân depuse la Palatul Culturii din lași. Au trecut aproape 5 luni…”

PALATUL CULTURII, Iasi: „După aproape 170 de ani, rămăşiţele pământeşti ale Domnitorului Grigore Alexandru Ghica (1807-1857), ultimul conducător al Moldovei şi un mare reformator al epocii moderne, au fost aduse înapoi pe pământ românesc. Ele au fost depuse cu onoruri la Palatul Culturii, unde publicul este invitat să îşi prezinte omagiile timp de 30 de zile, înainte de ceremonia de reinhumare (12 noiembrie 2025 – 03 aprilie 2026).

Ceremoniile oficiale au fost organizate de Familia Ghyka, in parteneriat cu Jandarmeria Română, Preşedinţia României, Primária Municipiului laşi, Consiliul Județean Vrancea, Primăria Focşani, Televiziunea Română, TAROM şi Ministerul Afacerilor Interne, cu sprijinul Ambasadei României la Paris.” DETALII

N.R.: „Grigore Alexandru Ghica (n. 27 august 1804, Botoşani, Moldova – d. 24 august 1857, Le Mée-sur-Seine, Île-de-France, Franţa[2]) a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 octombrie 1853 și din octombrie 1854-3 iunie 1856. A fost fiul marelui logofăt Alexandru Constantin Ghica (Alecu) și al Elenei, fiica lui Grigoraş Sturdza. Acesta, Alexandru C. Ghica, a fost „protector al teatrului românesc la începuturile sale, unul dintre puținii mari boieri respectați.” Grigore Alexandru Ghica a avut o singură soră, Elena (1801-1889), căsătorită cu polcovnicul rus Pavel Şubin.

La 3 octombrie 1825, la vârsta de 21 de ani, la curtea domnească din laşi, s-a căsătorit cu domnița Elencu Sturza, fiica domnitorului loniță Sandu Sturdza și a Ecaterinei Rosetti-Roznovanu.

Cuplul a avut patru copii înainte să divorţeze în 1833: Constantin (Costachi); a fost în timpul domniei tatălui său postelnic, Mare Ban al Moldovei, magistrat și membru la Curtea de Casaţie; lon (lancu); a fost numit de tatăl său locotenent în miliția Moldovei și aghiotant domnesc; ulterior a devenit general și agent diplomatic al României la Petersburg; Alexandru (Alecu); Catinca; s-a căsătorit în 1847 cu Nicolae Mavrocordat și a avut o fiică, Elena.

În 1833, Grigore Ghica se căsătorește cu Ana Catargiu, fiica lui lordache Catargiu și a Elisabetei Rosetti. Grigore și cea de-a doua soție au avut două fete: Aglaie și Natalia; Natalia a fost căsătorită cu Constantin Balş, şeful poliției. În 1839 soția sa moare la Chişinău, la doar 26 de ani la două ore după ce naște o a treia fiică, loana, care nu va apuca să trăiască. Cele două fete au fost crescute de sora tatălui lor, Elena Şubin, la Vaslui şi Slobozia. La vârsta de 8 ani, Aglaie este adusă de tatăl ei la lași la pension, iar la 12 ani este trimisă la Viena la institutul de domnişoare van Demerzel, unde ajunge și sora ei mai mică, Natalia, în 1848. În 1850 Aglaie s-a căsătorit cu ministrul de justiție Răducanu Rosetti, mai mare decât ea cu 19 ani și foarte bogat. Aglaie, soția lui Răducanu Rosetti, a fost mama cunoscutului istoric Radu Rosetti.

După ce a ieşit din domnie, Grigore Ghica s-a stabilit în Franţa unde a cumpărat castelul din Le Mée, lângă Melun (departamentul Seine-et-Marne).

În exil la Paris, Grigore Ghica a avut doi copii, Grigore şi Ferdinand, cu metresa sa, văduva Marie Prudence Euphrosine Leroy, cu care s-a căsătorit, pentru a treia oară, la 9 noiembrie 1856. A cerut o audiență la Napoleon al III-lea pentru a pleda cauza Unirii Principatelor, însă a fost refuzat. Ghica a pus refuzul audienței în legătură cu unele pamflete denigratoare apărute după ieşirea lui din domnie, însă cauza adevărată era dorința împăratului să nu nemulțumească Anglia, potrivnică Unirii.

La 24 august 1857, ca o consecință a neurasteniei, se sinucide prin împuşcare în cap, cu o armă de vânătoare, la castelul său din Le Mée (astăzi localitatea se numește Le Mée-sur-Seine). Gestul fatal s-ar explica atât prin refuzul lui Napoleon al III-lea de a-l primi, cât și prin acțiunea lui Teodor lea de a-l primi, cât și prin acțiunea lui Teodor Balș de a constitui o comisie de anchetă însărcinată cu analiza gestiunii administrative și financiare, dar şi, mai ales, prin publicarea broşurii infamante Revista domniei prințului Grigore Ghica de un membru al partidei naționale (1856) care îi atribuia malversaţii şi hoţii ruşinoase (L. Boicu, op. cit. p. 175). În testamentul său, fostul domnitor scria: „Sînt victima unei trame abominabile: cît de nevinovat sînt, nu pot să trăiesc. Va veni o zi cînd dreptatea va ieși la lumină. Aştept inamicii mei la tribunalul lui Dumnezeu…”

A fost înmormântat în Le Mée-sur-Seine, dar în noiembrie 2025, în urma eforturilor urmaşilor săi, rămășițele lui Ghica au fost aduse în România, pentru a fi reînhumate la laşi.” DETALII


PĂUNII LUI CEAUȘESCU: „Găinile acestea mari și cu cozi impresionante sunt și ele, măcar în parte, stăpânele văzduhului”


INSIDER: „Păunii de la ,,Casa lui Ceaușescu” (Palatul Primăverii) sunt urmașii celor care i-au aparținut lui Nicolae Ceaușescu. Liberi să colinde curtea, se așază în cele mai ciudate locuri, pe elemente decorative ale fațadei, cornișe și acoperiș, și execută zboruri scurte pe deasupra capetelor noastre. Nu este, de fapt, de mirare, doar că, obișnuindu-ne cu ei în voliere joase, aveam impresia că nu pot zbura aproape deloc. Iată însă că găinile acestea mari și cu cozi impresionante sunt și ele, măcar în parte, stăpânele văzduhului. 🦚” SURSA

N.R.: Păunul (Pavo cristatus) este una dintre cele mai spectaculoase și recunoscute păsări din lume, fiind admirat pentru trena sa colorată şi comportamentul de afişare a penajului. Există trei specii principale (indian, verde și de Congo), iar păunii albi sunt rezultatul unei modificări genetice numită leucism, care le dă culoarea albă, dar ochii rămân închişi la culoare. Originar din India şi Sri Lanka, păunul este considerat o pasăre sacră în multe culturi, simbolizând frumusețea, regalitatea şi nemurirea. În prezent, păunii sunt păsări populare în grădini zoologice, parcuri şi reşedinţe nobiliare, dar în sălbăticie, unele specii, precum paunul verde (Pavo muticus), sunt ameninţate de pierderea habitatului şi vânătoare.

Masculii sunt cunoscuți pentru trena lor impresionantă (care poate atinge 2 metri lăţime) alcătuită din pene lungi şi irizate, care sunt desfășurate în timpul dansului nupțial pentru a atrage femelele. Ceea ce numim „coadă” la păun sunt de fapt penele de acoperire a cozii, care pot reprezenta peste 60% din lungimea totală a corpului său. Masculii îşi pierd trena anual – Dupā sezonul de împerechere, păunii isi năpârlesc penele lungi, care cresc din nou în lunile următoare. Femelele aleg masculii cu cele mai strălucitoare trene – Studiile au arătat că mărimea și intensitatea culorii trenei influențează succesul reproductiv al masculilor. Deşi este o pasăre de dimensiuni mari, păunul poate zbura pe distanțe scurte şi este un excelent alergător și căţărător, petrecând mult timp în copaci pentru a evita prădătorii.

Nume comun – Păun; Nume ştiinţific – Pavo cristatus (paunul indian), Pavo muticus (păunul verde), Afropavo congensis (păunul congolez); Durata medie de viaţă – 15-25 ani în sălbăticie / până la 40 de ani în captivitate; Viteza maximă – Aproximativ 16 km/h la sol, dar poate zbura pe distante scurte; Înălţime – 90-125 cm (fără trenă); Lungime – 1,5-2,3 metri (incluzând trenä); Greutate – 3-6 kg (masculi), 2,5-4 kg (femele); Tip de dietă- Omnivor (seminte, fructe, insecte, mici vertebrate, chiar serpi veninoși); Principalii prădători – Leoparzi, vulpi, câini sălbatici, serpi mari, oameni (braconaj);

Dimensiuni mari – Masculii pot ajunge până la 2,3 metri lungime (incluzând trena), iar femelele sunt mai mici, māsurând în jur de 90 cm-1,2 metri. Trena masculului – Formată din peste 200 de pene, trena este utilizată pentru impresionarea femelelor şi conţine modele numite „ochi”. Penaj irizant – Culoarea spectaculoasă nu provine din pigmenti, ci din structura microscopică a penelor, care reflectă lumina in diferite unghiuri. Femelele au un penaj mai discret – Sunt predominant maro şi gri, ajutându-le să se camufleze in vegetatie atunci când isi clocesc ouăle. Creasta pe cap – Ambele sexe au o creastă distinctivă, care joacă un rol în comunicare si afişare. Păunii au 11 feluri de strigăte, care pot fi auzite de la peste 1 km distanţă, fiind folosite pentru comunicare şi avertizarea pericolelor. Picioare puternice şi gheare ascuțite – Adaptate pentru alergare şi autoapărare, masculii pot ataca folosindu-şi ghearele. Păunul este o pasăre teritorială şi agresivă – Poate ataca alți masculi sau chiar propria reflecție în oglinzi, dacă îşi simt teritoriul amenințat.

Păunii sunt păsări semi-sociale, care trăiesc în grupuri mici, numite haremuri, alcătuite dintr-un mascul dominant şi mai multe femele. Aceştia sunt activi ziua şi işi petrec majoritatea timpului pe sol, căutând hrană şi afişändu-şi trena. Păunii au un sistem de reproducere poligam, masculii având mai multe partenere. Femelele isi aleg partenerul in funcție de dimensiunea și frumusețea trenei acestuia. Vårsta maturităţii sexuale: 2-3 ani; Sezonul de împerechere: Martie – lunie (sezonul ploios); Tip de reproducere: Ovipar (depune ouă). Număr de ouă per cuib: 4-8 ouă; Perioada de incubație: 27-30 zile; Durata de îngrijire a puilor: 2-3 luni. Speranța de viaţă: 15-25 ani (sälbäticie), până la 40 ani (captivitate). Procesul de Reproducere, Dansul nuptial – Masculul îşi deschide trena şi tremură uşor penele pentru a atrage femelele. Femelele aleg masculii cu trenele cele mai mari şi mai strălucitoare, deoarece acestea indică o bună sănătate genetică. Femela işi construieşte un cuib la sol, ascuns între iarbă sau frunziș. Puii sunt precociali, adică ies din ou acoperiţi cu pene şi capabili să meargă. După câteva zile, puii încep să se deplaseze şi să îşi urmeze mama.

Păunul în Istoria Omenirii. În Imperiul Roman, păunii erau crescuţi ca simbol al statutului social şi erau sacrificați în ospăturile regale. În Evul Mediu, păunii erau ținuți în curțile regale europene ca simboluri ale nobilimii. Mitologia greacă – Păunul era pasărea sacră a zeiţei Hera, soția lui Zeus. Se spune că ochii de pe penele päunului provin de la gigantul Argus, care avea o sută de ochi şi care a fost transformat de Hera in această pasăre care simbolizează gloria şi eternitatea. Hinduism – În India, pâunul este pasărea sacrá a zeului Kartikeya, iar zeiţa Saraswati, protectoarea întelepciunii, este adesea reprezentată lângă un paun alb. Päunii sunt consideraţi un simbol al purităţii şi al cunoaşterii, este pasărea națională a Indiei și în religia hindusă, „ochii” de pe pene reprezintă ochii zeilor. Budism – Păunul este văzut ca un simbol al compasiunii şi al nemuririi, deoarece se spune că poate transforma otrăvurile în frumusețe, la fel cum oamenii pot transforma suferinţa în înțelepciune. CreştinismPăunii sunt menționați în Biblie ca fiind prețioase bunuri aduse din Asia pentru Regele Solomon. În Evul Mediu, păunul era asociat cu viața veşnică şi învierea lui lisus, deoarece se credea că păunul are o carne care nu putrezește niciodată.

China – Păunii simbolizează norocul, prosperitatea şi succesul. În perioada imperială, penele de paun erau rezervate nobililor si generalilor. Protector împotriva spiritelor rele – În multe culturi asiatice şi arabe, päunii sunt considerati un simbol al protecției, iar penele lor sunt pästrate în case pentru a alunga energiile negative. În Europa medievalä, exista o superstiţie conform căreia păstrarea penelor de păun în casă aduce ghinion și conflicte. Păunul ca pasăre mesager În unele legende indiene, päunii sunt trimişi de zei pentru a transmite mesaje către oameni. Mitologia persană – în tradițiile persane, päunul este descris ca o pasăre cerească, simbolizând frumuseţea şi eternitatea.

Multe branduri de modă şi design interior folosesc păunul ca simbol al eleganţei şi rafinamentului. Motivele inspirate de păuni sunt folosite pe ţesături, mobilier şi bijuterii. Compania americană NBC are un păun în logo, reprezentänd diversitatea şi creativitatea.

România – Zona etnografică a Ținutului Năsăudean este cunoscută în ţară şi peste hotare prin frumuseţea portului tradiţional. Un element care detașează această zonă de toate celelalte, prin specificul său şi întregeste imaginea acestui port, este clopul cu păun, una dintre piesele importante ale costumului bărbătesc. El a devenit un simbol al acestor meleaguri străbune şi este pus semn de intrare în judeţul Bistriţa-Năsăud. Această podoabā vestimentară îşi are originea în comuna Salva şi se purta doar în câteva sate din jurul localității, unde este atestată pentru prima oară la începutul secolului al XX-lea. Majoritatea tinerilor de pe meleagurile năsăudene au devenit treptat purtătorii clopului cu păun, cuprinzând satele de pe Valea superioară a Someşului Mare, a Sălăuţei, a Rebrei şi într-o măsură mai mică pe Valea Ilvelor.

Istoricii presupun că ideea împodobirii clopului obişnuit cu pene de păun ar proveni de la modelul coifului roman care avea la baza calotei ornamente din pietre prețioase ori semiprețioase, continuate cu o creastă (crista) longitudinală în care se fixau pene colorate, în funcţie de natura armei şi a gradului militar. După culoarea şi forma penajului, ostaşii puteau fi recunoscuți uşor în orice împrejurare. Arta confecţionării acestei părţi componente din costumul popular aparţine meşterilor din comuna Salva.

Clopul este confecţionat dintr-o stofă de culoare neagră pe care este aşezată o roată, un evantai din pene de päun, legate între ele cu ceară și puse pe mai multe straturi. Fiecare clop poate avea, trei, cinci sau șapte rânduri de pene, iar numărul lor exprimă bunăstarea familiei din care provine feciorul respectiv. Pentru un clop cu mai puține rânduri sunt necesare 100 de pene, lar într-unul cu şapte rânduri întră câte 600-700, ceea ce înseamnă că trebuie adunate penele de la 7 păuni, iar pentru a finaliza lucrarea e nevoie de două zile de muncă. În ceea ce privește preţul, acesta pornește de la clopul cel mai simplu, în valoare de 600 lei şi ajunge la 2000, pentru cel cu mai multe rânduri. Penele sunt obținute de la pâunii crescuţi în gospodăria proprie a meşteşugarului sau a altor locuitori din sat. Purtatul clopului de-a lungul timpului a fost o adevărată competiție în lumea satului näsäudean. Chiar şi feciorul mai puțin instärit se străduia să îşi întregească costumul. Se purta înainte de căsătorie, după care, clopul era vândut, pentru că era cea mai spectaculoasă, dar şi cea mai costisitoare parte a costumului tradiţional ori lăsat moștenire urmașilor. La Sângeorz Bai, fetele poartă pe cap păunițele care constau dintr-o bentiță cusută cu multe mărgele și cu două pene de păun aşezate lateral în dreptul urechilor. Oriunde veți vedea un clop cu păun, puteți fi siguri că acesta este din județul Bistrița-Năsăud.

ARHIVĂ: PALATUL PRIMĂVERII: „Sper ca peste încă 27 de ani să nu existe vizite şi la momântul Sf. Nicolae şi Elena!”


CAPACE: „Bucuresci Canalisare”, de peste 120 de ani, rezistă prin imperii, războaie, comunism și România modernă. Cele noi se strică în 5-6 ani!


INSIDER: „Într-o fabrică veche din zona Pantelimon – București, am dat peste ceva neașteptat: un capac de canal pe care scrie „Bucuresci Canalisare”. De ce e interesant? Pentru că „Bucuresci” era modul în care se scria numele orașului acum mai bine de 100 de ani, înainte de reforma ortografică de la începutul secolului XX. Asta înseamnă că acest capac ar putea fi turnat undeva între 1890 și 1904. Dacă e așa… obiectul acesta a supraviețuit peste 120 de ani, trecând prin imperii, războaie, comunism și România modernă… iar azi stă uitat într-o fabrică abandonată. Uneori, cele mai vechi bucăți de istorie nu sunt în muzee…
sunt chiar sub picioarele noastre. ” SURSA

INSIDER 2: „Sunt mai multe în București pe George Enescu și în Amzei, pe Dr. Sion, Parcul Carol căutaţi-le și faceți colecția, e o pagină pe FB numai cu capace de canal din toată lumea. E interesant!”

INSIDER 3: „Forma „Bucuresci” a fost grafia oficială și uzuală a numelui capitalei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind utilizată pe scară largă în documente de stat, hărți, timbre și inscripţii pe clădiri până la reforma ortografică din 1904. Din punct de vedere documentar, localitatea scrisă Bucuresci este menționată pentru prima dată într-un act emis de Vlad Țepeș în 1459!”

INSIDER 4: „Sunt turnate în Franţa la Saint Gobain și și un singur S în franceză et Z deci de unde canalisare. Există, sunt prin tot Bucureștiul, în incinta Apaca există capace cu antetul Lemaître…”

INSIDER 5: „În Gara de Nord, pe la intrare, undeva în față la metrou, lângă tabela de afişaj a trenurilor.”

INSIDER 6: „Dacă privim cum a fost proiectat vedem că erau niște ingineri mai formați ca actualii în sensul că dacă treci cu mașina peste el nu trosnește așa de tare. Adică, l-au gândit să fie drept în planeitate. Actualele capace aproape te sperie când treci peste ele și strică în maxim 5-6 ani, ăsta a rezistat 120 ani. Și peste 200 de ani este la fel!”