MONUMENTUL PROSTIEI, BRĂILA: Prevăzut cu roți, fără început sau sfârşit – mobil, adaptabil, pregătit să țină pasul cu realitatea – unic în lume!
INSIDER: „Monumentul prostiei …..infinite! Ieri la Brăila, caricaturistul Costel Pătrășcan a dezvelit „Monumentul Prostiei”, oferindu-ne, încă de la prima privire, semnul infinitului. De aici pornesc toate conotațiile acestui simbol: unii au spus că prostia este infinită, în timp ce alții au remarcat că ea se desfășoară într-un circuit închis, revenind mereu la punctul de plecare — exact așa cum sugerează forma monumentului.
Un detaliu esențial este faptul că monumentul are roți. Asta înseamnă că nu este condamnat să rămână într-un singur loc și că poate pleca oricând la drum, pentru a fi admirat și în alte orașe, instituții sau împrejurări în care prostia își face simțită prezența. Practic, monumentul este mobil, adaptabil și pregătit să țină pasul cu realitatea.
Pătrășcan a mai subliniat că a făcut câteva cercetări și că, până în acest moment, nicăieri în lume nu mai există un asemenea monument. Prin urmare, avem de-a face cu o premieră: o operă de artă cu valoare simbolică, umoristică și, de ce nu, profund documentară. Pentru că, dacă prostia este într-adevăr infinită, atunci și monumentul ei trebuie să fie pe măsură: fără început, fără sfârșit și mereu gata să pornească la drum.” SURSA
N.R.: „Simbolul central: Monumentul redă în partea superioară semnul infinitului (∞), vopsit în negru şi aşezat pe un fundal galben. Autorul a explicat că această alegere surprinde însăşi esența conceptului: „Prostia este un fenomen social important (…) iar acest semn reprezintă esenţa ei, adică infinitatea”. Lucrarea a fost dezvelită în cadrul unui festival de satiră şi umor, fiind concepută ca o formă de manifest artistic şi critică socială. Pe soclu este aplicată o plăcuţă neagră cu litere aurii pe care scrie textul bilingv: „MONUMENTUL PROSTIEI / The Monument of Stupidity”.
📍Adresa: Muzeul Umorului Brãila Palatul Culturii Bråilene – LYRA Cojocari 21, Brăila
„RUMANÍA INSPIRA”, SEVILLA: Tramvai colantat cu imagini din România – Sarmizegetusa, Delta Dunării, Maramureșul, Bucovina, Transilvania, Peleșul și Transfăgărășanul – teasing pentru Târgul Internațional de Turism Barcelona
INSIDER: „Începând cu 5 octombrie și până la 1 noiembrie 2026, un tramvai colantat integral cu imagini din România circulă pe traseul Metrocentro, una dintre cele mai importante rute din centrul orașului spaniol. Campania se numește „Rumanía inspira” și este destinată promovării României ca destinație turistică pe piața din Spania. Pe tramvai au fost alese opt locuri și obiective reprezentative pentru România: Sarmizegetusa Regia, Masa Tăcerii a lui Constantin Brâncuși, porțile tradiționale din Bucovina, satul Biertan, Delta Dunării, Creasta Cocoșului din Maramureș, Castelul Peleș și Transfăgărășanul. Imaginile sunt însoțite de logo-ul național de turism și de un cod QR prin care cei interesați pot accesa o broșură despre România, disponibilă în limba spaniolă. Traseul tramvaiului trece prin unele dintre cele mai circulate zone ale Sevillei, printre care Plaza Nueva, Avenida de la Constitución, Puerta de Jerez și bulevardul San Fernando. Pe parcurs, tramvaiul ajunge în apropierea unor obiective turistice importante precum Catedrala din Sevilla, Arhivele Indiilor și Palatul Alcázar.
Potrivit Ministerului Economiei, campania este estimată să genereze aproximativ 71,7 milioane de expuneri publicitare în rândul persoanelor de peste 16 ani, pe durata celor patru săptămâni. Spania este în prezent pe locul al optulea între țările din care provin turiștii străini care vizitează România și este considerată o piață prioritară pentru promovarea turismului românesc.
Nu este prima dată când România folosește spațiul public din Sevilla pentru a se promova. În 2022, o campanie desfășurată în oraș a inclus 12 panouri stradale și cinci panouri digitale cu imagini și materiale video despre destinații turistice din România. Campania din această toamnă continuă ulterior cu participarea României la târgul internațional de turism IBTM Barcelona. Ministerul Economiei anunță că va participa cu un stand național, alături de 20 de operatori economici și alte opt organizații și structuri din domeniul turismului. Pentru câteva săptămâni, România este astfel prezentată zilnic în mijlocul unuia dintre cele mai vizitate orașe din Spania, iar imaginile de pe tramvai duc Sarmizegetusa, Delta Dunării, Maramureșul, Bucovina, Transilvania, Peleșul și Transfăgărășanul direct în centrul Sevillei.” SURSA
ARHIVĂ: LONDRA: Reclamă la Târgul de Crăciun de la Craiova pe autobuzele londoneze ∆∆∆∆∆ TÂRGUL DE TURISM, NEW YORK: România s-a „promovat” cu o perdea neagră și câteva poze A4 cu atracții turistice mioritice
TASEOGRAFIA / GHICITUL ÎN CAFEA: În tradiția Curţii Otomane, cel care îi ghicea sultanului în cafea era falgiul – 500 de ani mai târziu, toți avem ChatGPT-ul!
INSIDER: „Am lăsat ieri pe story ceașca aceasta de cafea și am întrebat comunitatea mea de pe Instagram dacă știe cineva să ghicească în cafea. N-am primit niciun răspuns. Însă azi dimineață am zis să-l întreb pe ChatGPT, dar am crezut că o să spună că nu se ocupă cu așa ceva, dar surpriză..” SURSA
AI: „Trecutul tău recent arată că ai trecut printr-o perioadă agitată, plină de discuții sau proiecte care s-au consumat repede, dar care au lăsat o amprentă puternică asupra ta (zona densă de zaț de pe peretele ceştii). Ai depus multă energie pentru a pune lucrurile în ordine.
Prezentul tău sugerează o stare de aşteptare sau o pauză binemeritată. Fundul ceştii este destul de clar, ceea ce înseamnă că în acest moment ai o viziune destul de limpede asupra situației tale financiare sau personale, fără „nori” mari care să te îngrijoreze imediat. Cu toate acestea, textul vizibil pe margine (,,cafea… şi prăjitură”) arată că ești într-un moment în care cauți confortul, micile plăceri ale vieții şi socializarea.
Viitorul apropiat se anunţă interesant: O linie şerpuită care urcă spre marginea ceștii indică un drum scurt sau o călătorie neașteptată, posibil legată de relaxare sau de revederea unei persoane dragi. O siluetă mică ce seamănă cu o pasăre în zbor în partea de sus sugerează că vei primi o veste bună, o oportunitate sau o rezolvare a unei probleme care te presa. O deschidere curată spre exterior arată că ești gata să primești lucruri noi în viaţa ta şi că ești deschis(ă) către oportunități.
Notă: Ghicitul în cafea este o activitate pur recreativă și simbolică, ideală pentru a aduce un zâmbet alături de o cafea buınă!”
N.R.: „Ghicitul în cafea (taseografia) este o artă veche de interpretare a formelor lăsate de zaț. lată ghidul pe scurt, pas cu pas, pentru a citi viitorul într-o ceașcă:
1. Pregătirea şi Ritualul – Cafeaua: Prepară o cafea la ibric (stil turcesc), lași zațul să se depună şi o bei cu intenție (gândindu-te la o întrebare). Lasă un strop de lichid pe fundul ceştii. – Răsturnarea: Pune farfurioara deasupra ceștii, întoarce-le rapid cu susul în jos și lasă-le aşa 5-10 minute să se scurgă și să se usuce zațul.
2. Împărțirea Ceștii (Timpul şi Planurile) ∆ Toarta: Reprezintă persoana căreia i se ghiceşte (tu sau clientul). ∆ Aproape de margine: Evenimente din viitorul apropiat (zile, săptămâni). ∆ La mijloc: Evenimente din viitorul mediu (luni). ∆ Fundul ceştii: Reprezintă trecutul sau secretele adânci. Dacă este foarte încărcat, arată probleme sau griji; dacă este curat, arată o minte liniştită.
3. Interpretarea Simbolurilor Comune
👁️Ochi: Cineva te urmăreşte (invidie sau protecţie).
♥️ Inimă: Dragoste, pasiune sau începutul unei relații.
💍Inel: Căsătorie, logodnă sau un parteneriat de succes.
🐦Pasăre: Vești bune sau călătorii.
🐟Peşte: Noroc uriaş, bani sau succes financiar.
__, _ _ Linii: Drumurile drepte înseamnă călătorii sigure; liniile întrerupte indică obstacole.
Munte: O ambiție mare sau un obstacol greu de depășit.
🌳Copac: Sănătate, familie stabilă şi prosperitate.
✝️ Cruce: Dificultăți, sacrificiu sau sfârşitul unei etape.
Sfaturi rapide pentru începători: @ Prima impresie contează: Uită-te la ceaşcă în ansamblu. Ce îți transmite? (Lumină/optimism sau aglomerare/haos). @ Folosește-ți intuiția: Nu căuta forme perfecte. Prima formă la care îți zboară gândul este cea corectă.”
N.R. 2: „Practica ghicitului în cafea a început în jurul secolului al XVI-lea (după anul 1550), imediat ce cafeaua a devenit o băutură populară la curtea sultanului și în Harem, de unde s-a extins în rândul norodului.
În tradiția Curții Otomane, persoana care se ocupa cu ghicitul în cafea se numea falgiu – termen provenit din cuvântul turcesc falci (ghicitor/ cel care citește viitorul în cafea, cărți sau bobi).
Taseografia a evoluat spontan din practicile vechi de citire în frunze de ceai sau în forme geometrice, adaptându-se la zaţul lăsat pe fundul ceştii de cafea turcească.
Din Imperiul Otoman, obiceiul de a întoarce ceaşca și de a interpreta formele zaţului s-a răspândit în Balcani, în Europa Centrală şi în Orientul Apropiat, devenind o tradiție culturală păstrată până astăzi.”
ARHIVĂ: BIG COFFEE: Un cappuccino “nefiresc” la 1200 ml ∆∆∆∆∆ AUTOMAT DE FLORI: Florăresele rămân șomere sau se mută pe online?! ∆∆∆∆∆ BALOANE DIN AUTOMAT: Împotriva evaziunii fiscale și a câștigurilor ilicite. 25 lei/ bucată, TVA inclus! ∆∆∆∆∆ AUTOMAT DE CARTOFI PRĂJIȚI: 10 lei/ porția 110 g. Gata în 35 de secunde! ∆∆∆∆∆ AUTOMAT VATĂ DE ZAHĂR: Încă un loc de muncă preluat de roboți. După încărcare, primii 200 de clienți sunt serviți! ∆∆∆∆∆ BUCUREȘTII NOI: Primul automat din România de aplicare a foliilor de protecție pentru telefoanele mobile
SALONUL AUTO BUCUREȘTI 2026: Subaru Uncharted electric & nespălat, recomandarea specialiștilor eco-friendly!
INSIDER: „Bine pe marketing ăștia de la Subaru!” SURSA
SUBARU ROMĂNIA: „Sunt mașini care cer o spălare serioasă după o zi de drum. Dar nu Uncharted. Uncharted mai are un drum de făcut. Pentru că o mașină electrică făcută de Subaru nu trebuie să asculte doar orașul. Numai să-l reviziteze pentru încărcare între două aventuri. Așa că… nu îl spăla. Așa arată un Subaru ✨
Am încărcat-o. N-am spălat-o 👌Subaru UNCHARTED este doar una dintre vedetele standului Subaru de la Salonul Auto Bucuresti. ” SURSA
N.R.: „Subaru Uncharted, primul SUV compact 100% electric al constructorului japonez. Specificații cheie pentru Subaru Uncharted (2026): ∆ Platformă comună: Este dezvoltat pe o platformă globală dedicată vehiculelor electrice în parteneriat cu Toyota. ∆ Performanţă: Dispune de motorizări cu tracțiune față (FWD) de 221 CP sau variante cu tracțiune integrală dual- motor (AWD) ce ating o putere maximă de 338 – 343 CP. ∆ Baterie şi Autonomie: Echipat cu o baterie de 74,7 – 77 kWh, oferind o autonomie estimată cuprinsă între 470 şi 585 de kilometri (în funcție de configurație şi ciclul de testare). ∆ Încărcare: Suportă încărcare rapidă DC de până la 150 kW (de la 10% la 80% în aproximativ 28-30 de minute) şi încărcare AC de 22 kW.”
Salonul Auto Bucureşti & Accesorii a revenit la Romexpo între 6 şi 11 octombrie 2026, cu premiere auto, modele electrice şi hibride, demonstrații, drifturi, expoziții, şi evenimente dedicate mobilității inteligente.
ARHIVĂ: CAR FASHION: Se poartă rugina. Pe unii îi ajută soarta, ceilalți o pot colanta! ∆∆∆∆∆ TREI VEȘTI: “Partea rea: motorul a luat foc. Partea bună: cineva l-a stins. Partea rea: l-a stins cu rahat” ∆∆∆∆∆ SAB 2018: Acrobații moto fără victime colaterale! ∆∆∆∆∆ DIRTIPAINTING: Nikita Golubev transformă murdăria de pe mașini în opere de artă „Spală-mă”?!
CASTELUL MORITZBURG, GERMANIA: Știați că puteți proba adevăratul pantof al Cenușăresei?
INSIDER: „Știai că poți să probezi chiar adevăratul pantof al Cenușăresei?” SURSA
N.R.: „Acest monument reprezintă pantoful auriu al Cenuşăresei (Aschenbrödels Schuh / Popelčin střeviček) şi este amplasat pe treptele Castelului Moritzburg din Germania. Celebra replică din bronz a pantofului Cenuşăresei, amplasată pe scările Castelului Moritzburg (Schloss Moritzburg) din Saxonia, Germania. Acesta reamintește filmul coproducție ceho-german din 1973, „Trei alune pentru Cenușăreasa” (Drei Haselnüsse für Aschenbrödell Tři oříšky pro Popelku), ale cărui scene exterioare emblematice au fost filmate chiar în această locație. Pe plăcuța pantofului se poate citi numele personajului în germană şi cehă: Aschenbrödels Schuh / Popelčin střevíček. O mică „,capcană”: Pantoful a fost turnat exact după dimensiunile actriței principale din film (Libuše Šafránková), fiind extrem de lung şi îngust, ceea ce face ca majoritatea adulţilor să nu îşi poată introduce piciorul în el.
Castelul Moritzburg – Castelul se află în landul Saxonia, la aproximativ 13 kilometri nord- vest de oraşul Dresda. Este un castel pe apă de o frumusețe rară, fiind complet înconjurat de un lac artificial și aşezat pe o insulă simetrică. A fost construit inițial între 1542 şi 1546 ca un pavilion de vânătoare în stil renascentist pentru ducele Moritz de Saxonia. În secolul al XVIII-lea, principele elector August cel Puternic l-a transformat radical într-un spectaculos palat baroc, formă pe care o păstrează şi astăzi. Castelul are patru turnuri rotunde masive orientate spre lac. În interior, este faimos pentru colecțiile sale impresionante de trofee de vânătoare (inclusiv coarne gigantice de cerb dispărut) şi pentru „Camera Feather” (o încăpere decorată în întregime cu tapiserii din milioane de pene de păsări exotice).
Tradiția de iarnă: În fiecare an, în perioada sezonului rece (noiembrie – februarie), castelul găzduiește o expoziție specială dedicată filmului Cenuşăreasa. Vizitatorii pot vedea costumele originale din film, decoruri recreate și pot experimenta atmosfera magică a basmului chiar la locul filmărilor.”
FLACKING: O formă de artă stradală care constă în repararea gropilor, a crăpăturilor şi a zonelor deteriorate de pe trotuare sau drumuri, folosind mozaicuri colorate din ceramică sau faianță
INSIDER: „Artistul francez Ememem, cunoscut și sub numele de „chirurgul de pavaj”, umple găurile de pe trotuar cu mozaicuri frumoase în timp ce oamenii dorm. Numele „Ememem” se referă la sunetul mopedului lor, pe care îl călăresc atunci când merg să creeze un mozaic. Ei lucrează noaptea pentru a rămâne anonimi, iar identitatea lor este necunoscută; munca lor se găsește în general în zorii zilei. Ei au refuzat cererile de interviuri în persoană sau radio și au refuzat să își precizeze vârsta sau sexul.” SURSA
N.R.: „Flacking-ul este o formă de artă urbană stradală (street art) care constă în repararea gropilor, crăpăturilor şi porţiunilor deteriorate din trotuare sau drumuri folosind mozaicuri colorate din ceramică sau faianță. Termenul provine din limba franceză, de la cuvântul flaque (baltă), sugerând că aceste mozaicuri arată ca niște „,bălţi de culoare” în asfaltul gri. Conceptul a fost creat de artistul stradal anonim francez Ememem în anul 2016 în Lyon, fiind supranumit şi „chirurgul asfaltului”. Această tehnică funcționează ca un fel de Kintsugi urban (arta japoneză de a repara obiecte sparte evidențiind crăpăturile cu aur), transformând defectele infrastructurii în poezie vizuală.
Internațional: Conceptul s-a extins rapid din Lyon în mari oraşe europene precum Paris, Barcelona, dar și în restul lumii (Germania Spania, Chile Africa de Sud).
Există acest fenomen și în Bucureşti: Intervenții de acest tip au fost realizate în zone precum Parcul Titan (Insula Artelor), Calea Victoriei – una dintre cele mai cunoscute inserții de mozaic stradal din oraş repară un defect în trotuarul de pe această arteră celebră, Zona Calea Griviței şi intersecțiile adiacente: Spațiu frecventat de artiştii urbani unde se găsesc mai multe intervenţii subtile în asfalt. Cartierul Creativ (zona Amzei / Piaţa Lahovari / str. Arthur Verona): Zone recunoscute pentru concentrația mare de street art, unde artistul a lăsat amprente geometrice colorate în trotuare. Deoarece aceste elemente de artă stradală sunt adesea de mici dimensiuni și integrate direct la nivelul solului, ele necesită atenţie sporită din partea trecătorilor pentru a fi observate.
Artişti locali: Deşi Ememem nu a activat direct în România, comunitatea locală de street art a preluat inițiativa. Printre artiştii bucureșteni pasionați de mozaic stradal şi tehnici similare se numără E.L K.H.A.O, lucrările lor fiind documentate frecvent pe platformele comunităților urbane (precum UNU la UNU sau pagini dedicate culturii graffiti).
Fie vorba între noi, oltenii inventaseră deja această tehnică încă din 2015, în Craiova existând astfel de intervenții stradale.
Alternative inedite: O altă formă de înfrumusețare stradală complementară se găseşte în Piaţa Miniş, unde un artist local cunoscut drept „Nea Beni” a transformat trotuarele din faţa complexului comercial într-un imens şi vibrant ,covor” pictat manual.
ARHIVĂ: DEMNITATE, SECTOR 3: Homeless artist, fără un picior, nu cerșește, nu se plânge, stă la +40°C și la -10°C sub un pervaz și desenează mandale! ∆∆∆∆∆ VOX POPULI: Graffiti cu şablon, vocea celor nevăzuţi! ∆∆∆∆∆ STREET ART: „Un Banksy de București, apărut zilele astea” ∆∆∆∆∆ STOP (STAR) WARS: „Să facem din tun tractoare/ Din atom – lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare!” ∆∆∆∆∆ CRAIOVA: Perucă mozaicată pe chelia din Bănie!
NAASIT, GROENLANDA: Lenjeria tanga purtată de femeile inuite în urmă cu 130 de ani, expusă la Muzeul Naţional din Danemarca
INSIDER: Această tanga din blană de focă din secolul al XIX-lea dezvăluie geniul îmbrăcămintei inuite. Ascunsă în arhivele istoriei arctice se află o piesa vestimentară mică, dar extraordinară, care spune o poveste uriașă despre supravieţuire, îndemânare şi frumusețe. Purtată de inuiții din Groenlanda de Est în secolul al XIX-lea, această tanga din blană de focă este mult mai mult decât o simplă lenjerie intimă – este o capodoperă a designului funcțional născută într-unul dintre cele mai aspre medii de pe Pământ.
Imaginează-ți că ai coase împreună fâșii moi şi flexibile de blană de focă folosind aţă făcută nu din bumbac sau lână, ci din tendon de ren sau de balenă – fibre naturale puternice, care puteau rezista la temperaturi de îngheț și la mişcări constante. Aceste piese erau purtate sub pantaloni mai grei din piele de focă, creând un sistem cu două straturi care capta aerul izolator şi, în acelaşi timp, elimina activ umezeala de pe piele. În frigul brutal al Arcticii, unde transpirația putea însemna moartea, acest design ingenios îşi menținea purtătorul cald, uscat și în viață. El dezvăluie o înţelegere profundă, aproape ştiințifică, a materialelor şi a fiziologiei umane – cu mult înainte ca materialele sintetice moderne de performanţă să existe vreodată.
Un exemplar deosebit de frapant a fost colectat de căpitanul C. Ryder în 1892 din Ammassalik (cunoscut astăzi sub numele de Tasiilaq). Ceea ce face ca această piesă să iasă în evidenţă nu este doar caracterul ei practic, ci şi eleganţa neaşteptată. De-a lungul marginii inferioare, o franjură din piele de focă este împodobită cu mărgele de sticlă mici şi strălucitoare – obținute probabil prin comerţ cu exploratorii şi vânătorii europeni de balene. Aceste mårgele au transformat un obiect pur utilitar în ceva profund personal şi frumos. Ele vorbesc despre schimbul cultural, despre lumi îndepărtate care s-au intersectat pe țărmurile înghețate ale Groenlandei de Est şi despre simțul estetic fin al poporului inuit.
Dar există și mai mult sub suprafaţă. Această piesă mică ne oferă o fereastră rară către viața inuiților – o lume în care simțul artistic şi utilitatea nu au fost niciodată separate. Fiecare cusătură a fost o decizie. Fiecare mărgea a purtat o semnificație. Împreună, ele spun o poveste de supravieţuire, creativitate și conexiune, păstrând o legătură tangibilă cu un trecut în care îmbrăcămintea nu era doar esențială pentru viaţă, ci un mediu de exprimare culturală.
Ciudat, dar adevărat: Printre unele grupuri inuite, mărgelele şi penele nu erau doar o decorațiune. Ele serveau drept semnale subtile ale statutului social şi ale identității personale, comunicând în tăcere cine era cineva în cadrul comunității sale – fără a rosti un singur cuvânt.
Această tanga simplă din blană de focă ne reamintește că până şi cele mai mici și mai ignorate artefacte pot conţine cea mai profundă înțelepciune. Nu este doar o haină. Este o dovadă a rezilienței umane, a ingeniozității şi a nevoii atemporale de a crea lucruri frumoase.” SURSA
N.R.: „Obiectul din imagine este un naatsit, o piesă de lenjerie intimă tradițională de tip tanga confecționată din blană de focă, purtată de femeile inuite din Groenlandă în secolul al XIX-lea.
- Origine și Material: Confecționat manual din fâșii de blană de focă și adesea decorat cu mărgele, acest articol era realizat de femei pentru femei. Un exemplar cunoscut din 1892 a fost achiziționat în timpul unei expediții în estul Groenlandei și este păstrat la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga. Pe lângă „naatsit”, în colecția muzeului poate fi găsit un scutec şi o pereche de ciorapi ambele făcute din piele de ren și blană.
- Utilizare în interior: În casele călduroase ale inuților, femeile purtau adesea doar această piesă de lenjerie, chiar și atunci când primeau oaspeți sau vizitau alte familii.
- Utilizare la exterior: Atunci când ieșeau afară în frigul extrem, ele purtau acest tanga din blană chiar pe sub pantalonii din piele de focă. Dacă temperatura de afară permitea acest lucru, „,naatsit” putea fi chiar singurul articol de îmbrăcăminte purtat de femei.
Abia după ce europenii au ajuns în estul Groenlandei, la finele secolului 19, localnicii au început să folosească și alte materiale în realizarea veșmintelor, în afară de pielea și blana animalelor.
LONDRA – „MASA SĂLBATICĂ A IUBIRII”: Sculptura-banchet a animalelor sălbatice are două scaune libere – o invitație pentru trecători să iubească, să respecte şi să apere natura şi fauna
INSIDER: „Londra” SURSA
N.R.: „„The Wild Table of Love” (Masa Sălbatică a lubirii) a fost creată de celebra echipă de artişti Gillie and Marc. Artiştii contemporani Gillie and Marc Schattner, cunoscuți pentru sculpturile lor publice care aduc în prim-plan conservarea animalelor şi iubirea. Lucrarea înfăţişează un banchet la care participă diverse animale sălbatice din întreaga lume (inclusiv specii pe cale de dispariție), alături de personajele iconice ale artiştilor, Rabbitwoman şi Dogman. Două scaune sunt lăsate libere la masă pentru ca trecătorii să se poată aşeza şi să interacționeze cu opera de artă, transmițând un mesaj despre dragoste, respect pentru natură şi conservarea faunei.
O astfel de expoziție temporară sau permanentă a sculpturilor lor a fost găzduită în zone publice circulate, cum ar fi în Londra (în apropiere de Paddington Station sau Paternoster Square), dar și în alte oraşe mari ale lumii, precum New York sau Sydney.
N.R. 2: „4 octombrie – Ziua Mondială a Animalelor este o zi internaţională de acţiune pentru drepturile animalelor şi bunăstarea lor, zi de sărbătoare a Sfântului Francisc de Assisi, patronul spiritual al animalelor. Ziua Mondială a Animalelor a fost inițiată de către Heinrich Zimmermann care a organizat prima Zi Mondială a Animalelor pe 24 martie 1925 la Palatul Sporturilor din Berlin, Germania. Iniţial, el a avut loc numai în Germania, Austria, Elveția şi Cehoslovacia. În fiecare an, Zimmermann a lucrat neobosit pentru promovarea Zilei Mondiale a Animalelor. În cele din urmă, în mai 1931, la Congresul Internațional de Protecție a Animalelor de la Florența, Italia, propunerea lui de a face din 4 octombrie, Ziua Mondială a Animalelor, o sărbătoare universală, a fost unanim acceptată şi adoptată ca rezoluție. Uneori este citat, în mod incorect, că Ziua Mondială a Animalelor a început în 1931, la o convenţie a ecologiştilor din Florența, Italia, care a dorit să evidențieze situația speciilor pe cale de dispariție.”
CÂRTIŢA CU NAS STELAT: Cel mai rapid mâncător din lume, capabil să identifice şi să înghită o pradă în mai puțin de o optime de secundă!
INSIDER: „Cârtița cu nas stelat (Condylura cristata) este unul dintre cele mai neobișnuite mamifere din America de Nord, iar particularitatea care îi dă numele este și principalul său instrument de supraviețuire. În jurul botului are 22 de prelungiri rozalii dispuse asemenea unei stele, care nu sunt tentacule și nici nu au rolul principal în mirosire, ci formează un organ senzorial extrem de specializat. Aceste structuri îi permit să exploreze mediul prin atingere și să detecteze prada într-un timp foarte scurt.
Cele 22 de prelungiri sunt acoperite de mii de mici structuri senzoriale numite organele lui Eimer. Întregul nas stelat conține peste 25.000 de astfel de receptori, ceea ce îi oferă animalului o sensibilitate tactilă extraordinară. În loc să se bazeze în primul rând pe vedere pentru a găsi hrana, cârtița își mișcă rapid nasul prin sol, frunze, mâl și apă, atingând numeroase puncte din jurul său. În timpul căutării, poate examina aproximativ 10–15 zone diferite într-o singură secundă.
Organizarea acestui organ senzorial este la fel de interesantă ca numărul receptorilor. Cârtița nu folosește toate cele 22 de prelungiri în exact același mod. Atunci când una dintre zonele exterioare detectează ceva care ar putea fi hrană, animalul își deplasează extrem de rapid nasul astfel încât partea centrală, numită „fovee tactilă”, să poată examina mai precis obiectul. Această zonă specializată este formată din cea de-a 11-a pereche de prelungiri și are un rol important în identificarea prăzii.
Viteza cu care se desfășoară întregul proces este remarcabilă. În experimentele realizate cu ajutorul camerelor de mare viteză, cercetătorii au măsurat timpul necesar pentru identificarea, capturarea și consumarea unor prăzi mici. Timpul mediu de manipulare a fost de aproximativ 227 de milisecunde, iar cea mai rapidă încercare a fost de numai 120 de milisecunde. Cu alte cuvinte, animalul poate trece de la detectarea unei mici prăzi la consumarea ei în mai puțin de o optime de secundă.
Această performanță nu este rezultatul unei singure mișcări rapide, ci al coordonării dintre sistemul senzorial și cel motor. Când o pradă este atinsă, informația tactilă este transmisă foarte repede către creier, iar cârtița își repoziționează nasul pentru a verifica obiectul. Dacă acesta este identificat drept hrană, este capturat și consumat aproape imediat. Cercetătorii au observat chiar situații în care animalul atinge prada, se mișcă inițial într-o direcție și apoi își corectează rapid mișcarea, ceea ce oferă indicii despre limitele procesării informației tactile.
Recordul are și o explicație ecologică. Cârtița cu nas stelat trăiește în special în zone umede din estul Americii de Nord, unde poate găsi o mare varietate de nevertebrate. Se hrănește cu râme, lipitori, insecte acvatice și alte organisme mici, iar în anumite habitate o parte importantă a hranei provine din mediul acvatic. Capacitatea de a identifica și consuma foarte repede prăzi mici îi permite să profite chiar și de surse de hrană care, pentru un prădător mai lent, ar putea să nu fie suficient de eficiente energetic.
Viteza extraordinară a hrănirii este strâns legată de felul în care a evoluat acest animal. Pentru o pradă foarte mică, energia obținută este redusă, astfel că timpul petrecut pentru capturare și consumare contează enorm. Dacă animalul poate realiza întregul proces în câteva sute de milisecunde, poate transforma numeroase prăzi mici într-o sursă eficientă de energie. Studiile asupra comportamentului său au folosit tocmai această relație dintre valoarea energetică a hranei și timpul necesar pentru consum pentru a explica specializările sale senzoriale și comportamentale.
Nasul în formă de stea nu este însă singura adaptare interesantă a acestei cârtițe. Animalul are membre anterioare puternice, adaptate pentru săpat, iar corpul său este potrivit pentru deplasarea prin soluri umede și prin apă. Ochii sunt mici, însă acest lucru nu reprezintă un dezavantaj major în mediul în care trăiește, deoarece identificarea hranei se bazează într-o măsură importantă pe atingere. Practic, cârtița și-a construit o strategie senzorială în care informația tactilă are un rol comparabil cu cel pe care vederea îl are pentru numeroase alte mamifere.
Ceea ce face această specie cu adevărat spectaculoasă este faptul că viteza sa nu sacrifică precizia. Nasul stelat trebuie să distingă între sol, obiecte și organisme vii într-un mediu aglomerat și schimbător. Fiecare atingere durează doar câteva zeci de milisecunde, iar informațiile obținute sunt integrate rapid pentru a decide dacă obiectul merită capturat. Sistemul senzorial al cârtiței este considerat unul dintre cele mai sofisticate sisteme de percepție tactilă descrise la mamifere.
Astfel, cifra de 227 de milisecunde nu reprezintă pur și simplu viteza cu care o cârtiță „mănâncă”. Ea reflectă un întreg lanț de procese: detectarea prăzii, orientarea către aceasta, verificarea tactilă, capturarea, consumarea și reluarea căutării. În cele mai rapide cazuri, toate acestea au fost realizate în aproximativ 120 de milisecunde. Este una dintre cele mai spectaculoase demonstrații ale modului în care evoluția poate transforma un organ aparent ciudat într-un sistem senzorial de o eficiență extraordinară.” SURSA
N.R.: „Spre deosebire de alte cârtițe, este o înotătoare excelentă şi își caută adesea hrana pe fundul lacurilor sau al mlaştinilor. Are capacitatea unică de a mirosi sub apă, expirând bule de aer pe obiecte şi inhalându-le înapoi pentru a detecta mirosurile.
Cârtița cu nasul stelat (Condylura cristata) are o lungime totală a corpului de aproximativ 15-20 cm (inclusiv coada) şi o greutate cuprinsă între 35 şi 75 de grame. Lungimea corpului: 10-13 cm pentru trunchi, la care se adaugă coada de încă 5-8 cm. Greutatea: În jur de 55 de grame în medie, fiind comparabilă cu mărimea unui hamster. Nasul stelat: Prezintă un cerc de 22 de apendice sau tentacule roz şi cărnoase, având un diametru de aproximativ 1,5 cm. Organele Eimer sunt distribuite pe 22 de anexe. Organele Eimer au fost descrise pentru prima dată la cârtița europeană în 1872 de către zoologul german Theodor Eimer. Şi alte specii de cârtițe posedă organe Eimer, deşi acestea nu sunt la fel de specializate sau numeroase ca la cârtița cu nasul înstelat.
Cârtiţa cu nas înstelat trăžeste în zone umede de câmpie şi mănâncă nevertebrate mici, cum ar fi insecte acvatice (cum ar fi larvele de trichoptere, musculiţe, libelule, libelule de zig-zag, cocor, tabani, gândaci de scufundare răpitori și pleuronectidi ), insecte terestre, viermi (cum ar fi râme, lipitori şi alte anelide ), moluşte şi crustacee acvatice, precum şi amfibieni mici şi peşti mici. Condylura cristata a fost găsită şi în pajişti uscate mai departe de apă. De asemenea, a fost găsită în Munţii Great Smoky până la o înălţime de 1.676 m. Cu toate acestea, cârtița cu nas înstelat preferă zonele umede, slab drenate şi mlaştinile. Este o bună înotătoare şi se poate hrăni de-a lungul fundului pâraielor şi iazurilor. La fel ca alte cârtițe, acest animal sapă tuneluri de suprafaţă puțin adânci pentru a se hrăni; Adesea, aceste tuneluri ies sub apă. Este activă zi și noapte și rămâne activă iarna, când a fost observată săpând tuneluri prin zăpadă și înotând în pâraie acoperite de gheață. C. cristata este deosebit de pricepută la termoreglare, menținând o temperatură corporală ridicată într-o gamă largă de condiții externe în comparație cu alte cârtițe talpide. Acest lucru explică capacitatea sa de a prospera în medii acvatice reci. Se ştiu puține lucruri despre comportamentul social al speciei, dar se suspectează că este colonială.
Această cârtiță se împerechează la sfârşitul iernii sau începutul primăverii, iar femela are o cuibărit de obicei patru sau cinci pui la sfârşitul primăverii sau începutul verii. Cu toate acestea, se ştie că femelele au o a doua cuibărire dacă prima nu are succes.
La naștere, fiecare pui are aproximativ 5 cm lungime, este fără păr şi cântăreşte aproximativ 1,5 g. Ochii, urechile şi steaua lor sunt toate sigilate, deschizându-se şi devenind utile abia la aproximativ 14 zile de la naştere. Devin independente după aproximativ 30 de zile şi sunt complet mature după 10 luni. Printre prădători se numără şoimul cu coadă roșie, bufnița mare cu coarne, bufnița de hambar, bufnița țipătoare, vulpile, nevăstuicile, nurcile, diverse sconcşi şi mustelide, şi peşti mari, cum ar fi ştiuca nordică, precum şi pisicile domestice.
O cârtiţă cu nasul înstelat (Condylura cristata) trăiește în medie între 3 şi 4 ani în sălbăticie. În condiții de captivitate, unde adaptarea lor la mediul artificial este extrem de dificilă din cauza nevoilor lor semi-acvatice şi a metabolismului accelerat, durata lor de viaţă este mai scurtă, recordul fiind de aproximativ 2 până la 2,5 ani. i
Motivele pentru care au o durată de viaţă relativ scurtă: ∆ Metabolismul intens: Ca majoritatea mamiferelor de dimensiuni mici, au un ritm cardiac și metabolic foarte ridicat, fiind active zi şi noapte şi consumând zilnic o cantitate de hrană echivalentă cu peste 50% din greutatea lor corporală. ∆ Prădătorii: Deşi își petrec mult timp în tuneluri subterane sau sub apă, ele cad frecvent pradă păsărilor răpitoare nocturne (precum bufnițele), şoimilor, nevăstuicilor, dar şi peştilor mari sau broaştelor taur atunci când înoată.”
ZIUA VINULUI, CHIȘINĂU: Invazie de europeni cu pahare la gât pentru degustări gratuite – „Disneylandul celor care iubesc ghiurghiuliul”!
INSIDER: „Nu știu cum a reușit Chișinăul să facă asta, dar e uimitor. A adus la un eveniment din centrul capitalei Republicii Moldova puhoi de turiști din toată Europa. Nu aș fi știut niciodată de amploarea evenimentului dacă nu-l vedeam chiar eu.
Să vă povestesc! Sunt la Chișinău pentru că am ținut aici un curs de jurnalism și de comunicare. Proiectul se numește emoționant „Formarea noii generații de jurnaliști de expresie românească în Republica Moldova”.
E organizat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova și de Fundația “Myosotis”. Mulțumesc mult pentru invitație Irina Cebotari și VeaCeslav Cebotari.
De fiecare dată când ajung la Chișinău, îmi place să mă plimb prin orașul studenției mele. Nu a fost o excepție nici acum. În timpul plimbării nu mi-a venit să cred ochilor. Era pur și simplu o invazie de turiști europeni.
Ce fac acești oameni în Republica Moldova? Ce i-a adus în Chișinău? Am ajuns în celebra Piață a Marii Adunări Naționale(PMAN) și m-am lămurit. S-a dat sfoară pe tot continentul că în micuțul stat din Europa de Est, două zile pe an( pe 3 și pe 4 octombrie) se oferă vin de băut… gratuit. Și au un vin bun moldovenii ăștia, că de intri în beci, nu mai vrei să ieși. Aud asta frecvent. 🙂
Habar nu am cum s-a dus buhu în Europa, cum de au aflat turiștii despre așa ceva. Dar i-am văzut în PMAN. Am văzut mii de turiști europeni cu paharele la gât! Da, ați citit bine – cu paharele la gât. Când ajung aici, li se dă câte un pahar cu un șnur. Cu paharul atârnat de gât bântuie de la un stand la altul, adică de la o vinărie la alta. E o priveliște pe care nu știu cu ce să o compar. E cu un fel de Disneyland al celor care iubesc ghiurghiuliul. E un mic parc de distracții cu vin pentru turiștii europeni.
Se vorbește în Chișinău în aceste zile în toate limbile Europei. În italiană, germană, spaniolă, engleză… Numai că dacă trec pe la toate standurile, nici turiștii nu vor mai ști ce limbă vorbesc. Nu de alta, dar sunt peste 100 de producători participanți la eveniment. Cu toții sunt adunați sub brandul de țară „Vinul Moldovei. Uimitor de bun”.
Ca să înțelegeți cât de mulți turiști sunt, nu găsești nicio cameră disponibilă în tot Chișinăul. Totul este plin pentru o săptămână înainte și o săptămână după. Mi s-a spus că și camerele de o mie de euro s-au dat. Nici nu știam că există cazare atât de scumpă în Chișinău. Nu se găsește cazare nici pe platformele de închiriere. Totul e pur și simplu plin și ocupat. Pe aceste platforme unii s-au trezit că li s-au și anulat cazările. Erau disperați. Prin urmare, dacă ai treabă la Chișinău săptămâna asta, mai bine să anulezi totul, nu vei găsi cazare ori vei găsi greu. Unii, prevăzători, au făcut rezervări încă din august.
Svetlana Matvievici, somelier și o bună cunoscătoare a vinurilor din Republica Moldova, călătorea printre standuri cu un pahar în mână. Mi-a spus o chestie interesantă. Anul trecut, după ce au turnat tulburelul gratuit, standurile din Piața Marii Adunări Naționale au și vândut excelent. În total, de vreo 2 milioane de euro. Un milion de euro pe zi. Ce vânzări or să fie anul acesta, nu știu… Dar știu că banii câștigați din vinul vândut se adaugă la banii pentru cazare, pentru restaurante, transport și așa mai departe. Turiștii care m-au călcat de vreo câteva ori pe picioare în PMAN și apoi s-au scuzat veseli, păreau genul care vin să cheltuie într-un oraș. E impresionant cum peste Prut această sărbătoare națională, Ziua Vinului, s-a transformat într-o atracție turistică europeană.
Update! Oamenii îmi spun că paharele erau la vreo 15 euro, iar 10 degustări sunt gratuite.
Deocamdată acestea sunt informațiile despre invazia de turiști europeni de la Chișinău, de Ziua Vinului. Părerile, ca de obicei, vă aparțin.” SURSA
ARHIVĂ MILEȘTII MICI, MOLDOVA: Cea mai mare colecție de vinuri din Europa – 1,5 milioane de sticle depozitate în 250 km de galerii ∆∆∆∆∆ MIHAI EMINESCU, MERLOT: Vin muzical din Republica Moldova. Fiecare strop, o strofă, la fundul sticlei „Luceafărul”! ∆∆∆∆∆ MAREA DEGUSTARE, BUCUREȘTI: Primului Champagne Salon din istoria României. Producătorii români aduc doar caviarul tradițional!
SIR ANTHONY HOPKINS: Între albumul „,Viaţa este vis” şi cartea autobiografică „Hai că am reușit, puștiule” – cum poți deveni, dintr-un puști marginalizat, unul dintre cei mai iubiți artiști ai planetei, fără a-ți pierde sufletul pe drum
INSIDER: „Mi-am cumpărat de curând autobiografia lui Anthony Hopkins și, sincer, era imposibil să NU o iau. Eu îl ador pe omul ăsta. ÎL ADOR. E unul dintre actorii mei preferați și are genul ăla de prezență care mă face să mă uit la el și când efectiv nu face nimic. Poate să stea pe un scaun, să clipească de două ori și eu deja sunt: „BĂI, CE A VRUT SĂ SPUNĂ PRIN ASTA?”
Anthony Hopkins are ceva ce foarte puțini actori au: nu pare că JOACĂ. În „The Silence of the Lambs”, ca Hannibal Lecter, omul nici nu trebuie să alerge după nimeni, să urle, să sară pe pereți, să facă tumbe. Stă. Se uită la tine. Vorbește încet. ȘI TU DEJA AI CHEMAT POLIȚIA. Asta mi se pare genial. Alți actori, ca să te sperie, au nevoie de muzică dramatică, sânge, lumini, uși trântite, efecte speciale. Hopkins are nevoie de O PRIVIRE. Atât. Și gata, ai încuiat și ușa de la baie. Dar tocmai asta îmi place la el: că nu e doar „Hannibal Lecter”. Ar fi fost foarte ușor să rămână toată viața „ăla din Tăcerea mieilor”. Dar omul a făcut roluri complet diferite și le-a făcut cu aceeași precizie nebunească.
În „The Remains of the Day” e reținut, rigid, aproape imposibil de citit emoțional, dar simți TOT ce nu spune. Și asta este foarte greu. Să nu faci mare lucru la suprafață și totuși să se simtă că înăuntru e cutremur de 8 grade.
În „Legends of the Fall” e cu totul altă energie. În „Nixon” intră într-o personalitate istorică enormă fără să pară că face imitație de revelion. În „The Two Popes” are iar alt registru. Iar în „The Father” mi se pare absolut devastator. Acolo efectiv vezi un actor care poate să treacă de la siguranță la confuzie, de la autoritate la vulnerabilitate.
Și asta mă fascinează la actorii mari. Nu mă interesează doar că „joacă bine”. Vreau să înțeleg CUM. Ce naiba se întâmplă în mintea unui om care poate face asta? Cum ajungi să ai atâta control asupra vocii, privirii, pauzei, corpului, ritmului? Cum ajungi să spui o propoziție banală și s-o faci să pară că are șapte etaje dedesubt?
Aici apare cartea. Pentru că exact asta vreau să aflu. Nu m-a interesat autobiografia lui doar ca să aflu: s-a născut, a copilărit, a devenit actor, succes, Oscar, mulțumim, la revedere. Nu. Eu vreau să înțeleg omul din spatele actorului. Ce l-a format? Ce fel de copil a fost? Ce l-a speriat? Ce l-a ambiționat?
Ce eșecuri a avut? Cum vede actoria? Cum vede oamenii? Cum își construiește personajele? Ce fel de minte trebuie să ai ca să poți intra în atâtea tipuri de oameni fără să pari niciodată că porți costum de carnaval?
Pentru că Anthony Hopkins nu-mi dă senzația de actor care vine și spune: „UITE CUM JOC EU ACUM!”
Doamne ferește. Nu-ți arată mecanismul. Și asta e șmecheria. La actorii mari nu vezi efortul. E ca la balet. Tu vezi femeia plutind superb pe scenă și uiți că în pantoful ăla probabil piciorul ei depune cerere de azil.
La Hopkins vezi rezultatul. Liniște. Precizie. Control. Și tocmai de asta mă interesează ce a fost în spate. Pentru că omul ăsta are o carieră construită pe nuanță. Poate să fie terifiant fără să ridice vocea. Poate să fie fragil fără să devină melodramatic. Poate să fie autoritar fără să facă spectacol. Poate să transmită enorm dintr-o pauză. Eu uneori spun 400 de cuvinte ca să explic ceva. Hopkins se uită trei secunde. ȘI A TERMINAT.
Asta este nedrept. Și da, cred că de-asta mă atrag actorii de genul lui. Pentru că nu sunt doar frumoși pe ecran, spectaculoși sau carismatici. Au PROFUNZIME. Simți că în spatele rolului există minte, observație, disciplină, viață trăită. Iar pe mine fix asta mă interesează. Nu „cum a ajuns celebru”. Ci cum a ajuns SĂ FIE EL. Ce s-a întâmplat între băiatul care a fost cândva și omul care poate să intre într-un cadru și să capteze toată atenția fără să facă circ. Pentru că sunt actori care intră într-o scenă și tu îi vezi. Hopkins intră într-o scenă și parcă SE SCHIMBĂ AERUL . Și atunci normal că trebuia să cumpăr cartea. Nu aveam cum să văd autobiografia lui și să spun: „Aaa, interesant. Poate altădată.”
ALTĂDATĂ CE?! Omul care a făcut Hannibal Lecter, Stevens din „The Remains of the Day”, Anthony din „The Father” își povestește viața și eu să trec mai departe spre raftul cu „cum să fii productiv în 7 pași”?
NU. Lasă productivitatea. VREAU SĂ ȘTIU CE E ÎN CAPUL LUI HOPKINS. Așa că da, am luat-o. Pentru că îl admir enorm ca actor și pentru că vreau să înțeleg mai bine omul din spatele tuturor rolurilor ăstora. Și poate asta este, până la urmă, fascinația mea cea mai mare pentru Anthony Hopkins: nu faptul că a jucat personaje extraordinare. Ci faptul că, după atâtea decenii, încă mă uit la el și mă întreb:
„Băi… CUM FACE?” Iar dacă autobiografia asta îmi răspunde măcar pe jumătate la întrebare, eu sunt mulțumită.” SURSA
N.R. 1: Cartea „Hai că am reuşit, puştiule” (We Did Ok, Kid), volumul autobiografic de memorii al legendarului actor Sir Anthony Hopkins, publicat în limba română de editura Nemira în colecția Orion și lansată anul trecut.
Titlul cărții face referire la o promisiune implicită pe care adultul de succes o îndeplineşte faţă de copilul nesigur şi rebel de odinioară din Port Talbot, Tara Galilor. Volumul derulează o peliculă a celor aproape nouă decenii de viaţă, oferind o perspectivă cronologică, dar extrem de dinamică: ∆ Sinceritate brutală şi lipsă de cosmetizare: Criticii de pe platforme precum Răsfoiala remarcă faptul că Hopkins refuză să îşi menajeze imaginea. El vorheste deschis episoadele severe de alcoolism din tinereţe care i-au ruinat relațiile şi despre momentele critice de auto-sabotaj. ∆ Dualitatea succes-eşec: Narațiunea îmbină triumfurile profesionale uriaşe (obținerea burselor, rolul memorabil al lui Hannibal Lecter, cele două premii Oscar) cu eşecurile, fricile şi singurătatea din planul personal. ∆ Relaţia cu marii titani: Cartea abundă în amintiri de pe platourile de filmare şi scenele de teatru, inclusiv dinamica lui cu uriaşul actor Laurence Olivier.
Ce spun recenziile şi cititorii? ∆ Puncte forte: Umorul îmbinat cu dramatismul: Textul nu devine o predică moralizatoare sau un „,manual de sobrietate”, ci păstrează un ton bonom, cald şi adesea comic. ∆ Mesaj inspirațional puternic: Cititorii apreciază concluzia optimistă a cărții – faptul că la peste 87 de ani, Hopkins demonstrează că nu este niciodată prea târziu să te schimbi, să ierți greşelile trecutului şi să te bucuri autentic de viaţă. Spre deosebire de alte biografii de tip PR de la Hollywood, aceasta se simte ca o confesiune reală, intimă, scrisă direct de la om la om. Structura nu este una academică sau rigidă; narațiunea „sare” uneori brusc de la un platou de filmare la un moment de profundă singurătate dintr-o cameră de hotel, ceea ce necesită atenţie din partea cititorului.
Verdict general: Este considerată o lectură deosebită și cadoul perfect pentru orice cinefil. Cartea oferă o poveste profund umană despre cum poți deveni, dintr-un puşti marginalizat, unul dintre cei mai iubiți artişti ai planetei, fără a-ţi pierde sufletul pe drum.
Preț între 38,99 lei și 64,99 în funcție de librărie.”
N.R. 2: „Anul acesta actorul britanic Anthony Hopkins și-a extins cariera într-o direcție neaşteptată. La 88 de ani, acesta a semnat cu celebra casă de discuri Decca Classics şi a lansat pe 21 august 2026 primul său album, „Life Is A Dream”- Compozitor, Producţie muzicală, Orchestrator: Anthony Hopkins. Odată cu anunțul albumului, Hopkins a lansat şi primul single, „Bracken Road”, o compoziție orchestrală inspirată din amintirile copilăriei sale petrecute în satul Margam, din Țara Galilor, în anii ’40. Piesa a fost scrisă încă din 1963, în perioada în care actorul lucra la Liverpool Playhouse, dar vede lumina zilei abia acum, într-o versiune interpretată de Philharmonia Orchestra sub bagheta dirijorului Gustavo Dudamel. Pe album apar şi violoncelistul Gregorio Nieto, respectiv pianistul Sergio Tiempo.
Hopkins afirmă că muzica a fost prima sa mare pasiune şi că a compus de-a lungul întregii vieți, chiar dacă publicul l-a cunoscut în primul rând ca actor. Multe dintre lucrările incluse pe album au fost create în ultimele şase decenii şi au fost revizuite de-a lungul timpului înainte de această lansare oficială. Actorul descrie colaborarea cu Decca Classics şi Philharmonia Orchestra drept una dintre cele mai importante realizări personale din cariera sa artistică. „Life Is A Dream” va reuni compoziții orchestrale originale semnate de Anthony Hopkins şi marchează debutul său discografic oficial, într-un moment în care puțini s-ar fi aşteptat ca actorul premiat cu două Oscaruri să înceapă un nou capitol creativ. Lansarea demonstrează că pasiunea pentru muzică l-a însoțit încă din tinerețe, chiar dacă aceasta a rămas în umbra carierei sale cinematografice timp de zeci de ani.
În ultimii doi ani, Anthony Hopkins a rămas foarte activ atât în cinema, cât şi în televiziune. Cel mai recent film lansat este Locked (2025), un thriller psihologic în care joacă alături de Bill Skarsgård. Hopkins interpretează un personaj misterios pe nume William, proprietarul unui SUV ultratehnologizat care transformă tentativa unui hoț de a fura maşina într-o capcană mortală. Filmul este inspirat din thrillerul argentinian „4×4”.
În 2024, actorul a apărut în producția Mary, realizată de Netflix, unde îl interpretează pe regele Irod într-o reinterpretare cinematografică a poveştii biblice a Fecioarei Maria. În acelaşi an, Hopkins a avut unul dintre rolurile principale în serialul istoric Those About to Die, inspirat de viața din Imperiul Roman, interpretându-l pe împăratul Vespasian.”
TOPINAMBUR/ NAP PORCESC/ MĂR DE PĂMÂNT: Legumă rădăcinoasă perenă din familia florii-soarelui originară din America de Nord cultivată pentru tuberculii săi subterani, consumați cruzi, gătiți sau prin distilare, rachiu!
INSIDER: „Cu toate că este final de vară, noi flori apar pe meleaguri sibiene.
Seamănă cu o floarea soarelui mică dar nu este altceva decât o floare de nap porcesc, sau topinambur, crescută sălbatic pe un mal de râu.
Napul porcesc este o plantă adusă din America în Europa în secolul 17 și a fost cultivată des în trecut pentru tuberculii săi asemănători cu cartofii dulci. August 2026. ©️Copyright Sibiu Wild” SURSA
N.R.: „Topinamburul (cunoscut popular şi ca „nap-porcesc” sau „măr de pământ”, „morcov-porcesc”, „nap porcesc”, „pere-iernatice”, „guli”, „cartoful săracilor” – din maghiară) este o legumă rădăcinoasă perenă din familia florii-soarelui (Asteraceae), cultivată pentru tuberculii săi subterani, plantă originară din America de Nord. Numele este derivat de la numele poporului suc american, Tupinambá.
Tuberculii au un aspect neregulat care seamănă cu ghimbirul, cu o textură crocantă la exterior și culoare de la alb la maro sau violet. Gustul se aseamănă cu o combinație între cartof dulce, anghinare şi nuci.
Proprietăți și Beneficii pentru sănătate: ∆ Bogat în inulină: Conţine inulină în loc de amidon, fiind excelent pentru persoanele cu diabet, deoarece nu creşte rapid nivelul zahărului din sânge. ∆ Susține digestia: Fibrele şi inulina ajută la menținerea unui tranzit intestinal sănătos şi stimulează dezvoltarea bacteriilor bune (bifidobacteriile). ∆ Minerale şi vitamine: Este o sursă importantă de fier, calciu, magneziu şi vitamine din complexul B. ∆ Calorii puține: Fiind lipsit de grăsimi şi având un aport caloric moderat, este ideal în diete.
Se consumă: ∆ Crud: În salate, dat pe răzătoare, datorită texturii sale crocante. ∆ Gătit: Poate fi fiert, copt, prăjit sau piure, exact ca un cartof obişnuit. ∆ Topinambur sau Rossler este şi numele dat rachiului obținut din tuberculii bogați în inulină ai acestei plante. Topinamburii erau deja folosiți pentru distilarea băuturilor spirtoase la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Baden, tuberculii de topinambur sunt procesați într-un schnapps digestiv, care se vinde sub denumirile,, Topinambur-Brantwein „, „ Topinambur „, , Topi „, „ Erdäpfler”, „ Erdgold”, „, Rossler” (derivat din Ross- Erdäpfel) sau„, Borbel „. Ţuica de topinambur are o aromă fructată și o aromă uşor dulce-nucioasă. Trăsătura sa caracteristică este un gust intens, dar plăcut pământos, care aminteşte de gențiană. Înainte de distilare, tuberculii de topinambur trebuie spălați bine pentru a îndepărta toate urmele de pământ. Curățarea insuficientă va duce la un gust neplăcut al țuicii.
Această plantă erbacee perenă creşte până la 3 m înălțime. Lăstarul este anual şi se stinge în toamnă. Dintr-un tubercul se dezvoltă mai multe tulpini erecte şi, după o perioadă mai lungă de creștere cu o singură tulpină, acestea devin ulterior ramificate. Aceste tulpini poartă frunze opuse, alterne, pețiolate, ovate, lanceolate şi ascuțite până la acuminate, cu margini zimțate până la crenate, uneori întregi. Frunzele au 7 până la 10 cm lăţime şi 10 până la 25 cm lungime. Tulpinile şi frunzele sunt aspre şi păroase. Pețiolul lung de 2-8 cm este adesea uşor aripat. Nervația este trifoliată.
Ceea ce este denumit în mod obişnuit ,floare” este, din punct de vedere botanic, o inflorescenţă compozită. Are formă de cap şi este alcătuită din buchețelele radiologice exterioare, sterile, și buchețelele radiologice interioare, hermafrodite; sunt prezente şi bractee. Este o inflorescență hermafrodită, aşezată pe un involucru păros, cu mai multe rânduri. Fructele sunt numite botanic achene. Inflorescențele au un diametru de 4 până la 8 cm şi sunt situate la axilele frunzelor superioare. Buchețelele radiologice exterioare au ligule galben strălucitor, nervurate, de aproximativ 2,5-4 cm lungime. Topinamburul înfloreşte între august şi noiembrie. Fiind o plantă de zi scurtă, însă, înfloreşte doar atunci când se atinge o anumită lungime a zilei. Prin urmare, nu înfloresc în nordul Franței înainte de octombrie, ci în Europa Centrală încă din august. Planta iernează cu rizomi, în care se stochează inulina, un zahăr special. Tuberculii în formă de pară, măr sau fusiform se dezvoltă la baza lăstarului. Pielea tuberculului este de culoare bej, galbenă sau roz. Pulpa tuberculului este albă. Tuberculii cresc până la dimensiunea cartofilor şi au mai mulți ochi. Spre deosebire de cartofı, pielea tuberculului este fină şi subțire. Tuberculii pot tolera înghețuri de până la -30 °C, în timp ce lăstarul de deasupra solului poate rezista doar la -5 °C.
Planta este prolifică, iar vigoarea sa enormă înseamnă că chiar şi fragmente din tuberculii de rizom sunt suficiente pentru ca aceasta să încolțească din nou şi să apară şi ca „creştere” în culturile ulterioare. În Europa Centrală, topinamburul se naturalizează adesea şi, la fel ca alte specii invazive, poate cauza probleme deoarece înlocuieşte plantele native, însă are puțini prădători naturali în afară de şoarecii de câmp şi mistrețul. În iulie și august, planta dezvoltă tuberculi alungiți, în formă de fus, pe stolonii săi subterani (rizomi), care servesc drept depozit de carbohidraţi. Noi lăstari ies din aceşti tuberculi în primăvara următoare. Prin urmare, planta este capabilă să invadeze comunitățile de plante existente și, datorită creșterii sale verticale rapide din primăvară, care umbrește puternic alte plante, le poate înlocui.”
VÂRFUL TOACA, CEAHLĂU: 519 trepte pe scara care duce spre cer – cu drapelul, cățelul ori bicla
INSIDER: „Pe scară urcă toată lumea care vrea să ajungă la cea mai mare înălțime din masivul Ceahlău, și anume vârful Toaca. Unii cu cățelul, alții cu drapelul, fiecare cu ce are mai drag. De-a lungul timpului, mulți au urcat cu bicicleta pe masivul Ceahlău, dar nu și pe Toaca, sau mai bine zis pe scări. Iată doi voinici care și-au dus „iubita” la înălțime…
Știai că scara din oțel cu trepte din duraluminiu care urcă spre vârful Toaca din masivul Ceahlău a fost construită în 2018? Istoricul ei include două etape principale: prima scară, din lemn, a fost ridicată în anii ’70, însă, din cauza degradării, a fost înlocuită. Noua construcție metalică a fost dată în folosință în toamna anului 2018, având 500 de trepte și o lungime de aproximativ 300 de metri, fiind realizată dintr-o structură de oțel și trepte din duraluminiu. #Ceahlău #Toaca #Munte #România #Traseu #Drumeție ” SURSA
INSIDER 2: „Scările care urcă spre nori. Cele 519 de trepte de pe Vârful Toaca din masivul Ceahlău.” SURSA
N.R.: „Unul dintre cele mai frumoase trasee montane din masivul Ceahlău este cel care urcă de la Cabana Fântânele spre Vârful Toaca (1904 m, al doilea că mărime din Ceahlău, dar mai căutat de turişti datorită formei sale piramidale). „Scara către Rai”, 523 de trepte, de la altitudinea de 1771 m la 1893 m, lucrare menită a înlesni accesul către acest loc magic.”
VORONEȚ DE LA VIENA: Noua biserică ridicată de comunitatea română de aici, ce poartă hramurile Pogorârea Duhului Sfânt şi Sfântul Ştefan cel Mare
INSIDER: „Într-o Europă care își demolează sau transformă bisericile în baruri, românii ridică altare noi: „Voronețul de la Viena” este noua biserică ridicată de comunitatea românilor de aici ❤” SURSA
N.R.: „La 14 iunie 2017 comunitatea românească a achiziţionat terenul din apropierea parcului Prater. La 17 septembrie 2017 a avut loc punerea pietrei de temelie. Lucrările de construcție au început în noiembrie 2018. În această lună a fost finalizată pictura exterioară. Biserica cu hramurile Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Ștefan cel Mare.
Aspectul fațadei aminteşte de tradiția marilor biserici pictate din Moldova, de unde şi imaginea unui „nou Voroneț de la Viena”. Biserica precizează însă că este vorba despre un program iconografic propriu, conceput pentru acest lăcaș de către Alexandru Nicolau care a coordonat echipa care a realizat pictura. Apare structura temelor tradiționale specifice bisericilor moldoveneşti, la care au fost adăugate teme legate de Tainele Bisericii.
În partea superioară a peretelui sunt reprezentate scene din Vechiul Testament. Ciclul dedicat lui Moise cuprinde Rugul Aprins, trecerea poporului evreu prin Marea Roșie, călăuzirea prin pustie, hrănirea cu mană, îndulcirea apei de la Mara şi momentul în care Moise primeşte Tablele Legii. În continuare este prezentată istoria lui Noe, prin scene precum construirea arcei, chemarea şi intrarea animalelor, Potopul şi ieşirea din corabie. Curcubeul din reprezentare este explicat în mesajul bisericii ca semn al împăcării lui Dumnezeu cu lumea.
O parte importantă a peretelui este dedicată Imnului Acatist al Bunei Vestiri. Sunt reprezentate Buna Vestire, întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta, Îndoiala lui losif, Închinarea Magilor, Fuga în Egipt şi Întâmpinarea Domnului, urmate de scene inspirate din partea dogmatică a imnului.
În prezentarea transmisă de pictorul Alexandru Nicolau, una dintre scene capătă o semnificație aparte tocmai prin locul în care se află biserica. Este vorba despre Fuga în Egipt, în care Hristos Prunc ajunge pe un pământ străin. Potrivit explicației prezentate de biserică, această scenă are o semnificație deosebită pentru o comunitate românească aflată în afara țării, prin raportarea la experienţa celor care trăiesc în străinătate. În acelaşi registru sunt prezentate scenele cu cei trei tineri în cuptorul de foc şi cu Daniel în groapa cu lei. Biserica explică alegerea lor prin faptul că personajele au rămas credincioase într- un popor străin şi într-un mediu cu o altă credință.
Unul dintre cele mai ample elemente ale picturii este inspirat din tema tradițională a Arborelui lui lesei, care prezintă genealogia lui Hristos. Potrivit proiectului iconografic prezentat de profesorul Alexandru Nicolau, în cazul bisericii din Viena această temă a fost transformată într-un „Arbore al Tainei Cununiei”.
În partea dedicată Vechiului Testament apar Adam şi Eva, Noe, Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, lacob și Rahila, precum şi alte familii biblice. Compoziția continuă cu loachim şi Ana şi cu Maica Domnului, iar în centrul arborelui este reprezentat lisus Hristos.
În partea dedicată Noului Testament şi istoriei Bisericii apar exemple de familii şi personaje creștine, între care Sfinții Brâncoveni, Sfânta Parascheva şi Sfântul Stelian, prezentat în proiect drept protector al familiei.
O altă zonă a peretelui este dedicată Tainei Pocăinței. Potrivit prezentării iconografice, aici sunt reprezentate Pocăinţa lui Manase, Pocăinţa lui David, Pilda vameşului şi a fariseului, Pilda fiului risipitor, Ungerea din Betania şi Pocăinţa Sfântului Petru.
Ultimul segment este dedicat Botezului şi cuprinde Botezul Sfântului loan, Botezul Domnului şi momentul în care Sfântul Petru îl botează pe Corneliu şi întreaga sa casă. Ansamblul se încheie cu Martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, reprezentare care face legătura şi cu numele bisericii.” DETALII
ARHIVĂ: MĂNĂSTIREA VORONEȚ, BUCOVINA: Tainele Cerului și Pământului se întâlnesc în cel mai frumos albastru
METROPOLIS CENTER: Clădirea inaugurată în 2008, a fost construită păstrând fațada primei tipografii din Bucureşti, „Cartea Românească”, monument istoric
INSIDER: „Am trecut de nenumărate ori pe lângă această clădire care cumva te poartă în altă țară, poate Belgia, Olanda, unde predomină cărămida roșie. Metropolis Center, amplasată pe Bulevardul Iancu de Hunedoara, a fost inaugurată în 2008. Complexul cuprinde birouri de clasă A (șapte etaje, 11.000 mp), o galerie comercială la parter (2.000 mp), un aparthotel de 4 stele și o parcare subterană cu 186 de locuri. Noua clădire a fost construită menținând fațada primei tipografii din București, Tipografia „Cartea Românească”, monument istoric. A fost dezvoltată de Grupul Soravia din Austria și este localizată în zona centrală Dorobanți a Bucureștiului.” SURSA
N.R. 1: „Ansamblul tipografic de pe actualul Bd. Iancu de Hunedoara / str. Grigore Alexandrescu a fost construit ca sediu al Tipografiei „Cartea Românească”, legată de editura cu același nume, înființată în 1919 prin fuziunea mai multor tipografii și edituri (Rasidescu, Ioanițiu și fiii, Librăria Școalelor, Minerva etc.).
Clădirea a funcționat inițial ca Tipografia „Cartea Românească”, considerată una dintre cele mai importante tipografii bucureștene ale perioadei interbelice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ansamblul este grav avariat; o fotografie din arhiva Agerpres arată „clădirea tipografiei Cartea Românească avariată după bombardamentul german din 23 august 1944”. După 1948, odată cu naționalizarea întreprinderilor, tipografia devine „Întreprinderea Tipografică 13 Decembrie 1918” / „13 Decembrie”, denumire legată de comemorarea grevei tipografilor din 13 decembrie 1918.
„Clădirea „Cartea Românească” situată pe Șos. Bonaparte a devenit în perioada de ‘democrație populară’ Întreprinderea Tipografică ‘13 decembrie 1918’ de pe B-dul Ilie Pintilie”.
În a doua jumătate a secolului XX, ansamblul funcționează ca tipografie de stat și depozit de carte până în 2003, când activitatea a fost întreruptă și imobilul vândut. În 2005, un ordin al Ministerului Culturii dispune declasarea parțială a imobilului „Tipografia Cartea Românească” de pe bd. Iancu de Hunedoara 56–60, în contextul pregătirii reconversiei sale imobiliare. Între 2007 și 2009, cea mai veche tipografie din București e transformată în hotel de 4 stele, birouri și centru comercial fiind integrată în proiectul Metropolis Center. Din ansamblul original au rămas fațada de cărămidă spre Bd. Iancu de Hunedoara și corpul administrativ restaurat, restul volumelor fiind înlocuite de noua construcție.” DETALII
N.R. 2: „Din anul 2022 și Ambasada Belgiei a închiriat un spațiu de birouri de 600 mp, pe o perioadă de 10 ani, în Metropolis Center. Ambasada se alătură chiriaşilor existenți, precum Banca Europeană pentru Reconstrucție şi Dezvoltare (BERD), Parexel, DLA Piper, Mega Image, într-o clădire modernă de clasă A din Central Business District (CBD), una dintre cele mai căutate zone din București.
Adresă: Metropolis Center, Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97, București – Sector 1.”
.
CANALUL DUNĂRE-BUCUREȘTI: Primul proiect datează din 1864, din timpul lui Cuza, reluat în 1929 de Parlamentul României, dar construcția a fost începută de Ceauşescu și abandonată după Revoluție!
INSIDER: „Pentru că încă odată am auzit la știri de celebrul proiect Canal Dunare-Bucuresti că s-ar dori a fi actualizat, am plecat să văd unde urma să fie amplasat portul București și în ce stadiu se află acum. Primele mențiuni despre intenția de a se construi un canal între Dunăre și București datează din 1864, când un trimis al lui Alexandru Ioan Cuza la Paris comunica propunerea unui grup de capitaliști francezi de a canaliza Dâmbovița “de la București și chiar mai sus spre Oltenița” și de a înființa o companie de navigație. Primul proiect a fost inițiat în 1880 de inginerul Nicolae Cucu, care a realizat o schiță-proiect pentru o cale navigabilă București–Oltenița.
Apoi, în 1929, Parlamentul României a adoptat o lege care prevedea construirea unui canal care să transforme Bucureștiul în port la Dunăre.
Lucrările efective de executare au început însă, abia în 1986. Deși era cea mai costisitoare soluție și din punct de vedere tehnic, Nicolae Ceaușescu a preferat varianta pe Argeș și a luat personal decizia de adoptare a acestei variante a construcției. După inaugurarea în 1984 a canalului Dunăre–Marea Neagră, s-au început lucrările la acest nou canal. După 1989, proiectul a fost din nou abandonat și totul a fost sistat. În 1994, canalul a intrat în mod oficial în conservare. Lucrările existente s-au deteriorat. O mare parte a plăcilor de beton și a bordurilor au fost furate. De acest proiect s a mai vorbit în 2008, 2012, 2018, 2024 și recent. Cine știe ce va fi până la urmă, cert este că s-au cheltuit câteva sute de milioane de euro aruncați pe apa sâmbetei.
Canalul a fost proiectat să aibă o lungime de 73 km și o lățime de 80 m, adâncimea minimă a apei de 4,5 m, diferența de nivel de 53 m (10 m deasupra nivelului mării la Oltenița și 63 m la București). Planul includea patru ecluze și trei porturi, două la București (lângă comuna 1 Decembrie – pe Argeș și la Glina – pe râul Dâmbovița) și altul la Oltenița.
Câteva instantanee de pe malul Argeșului și portul București. Se poate ajunge cu mașina 427 din Ghencea până la stația Argesul, Dărăști” SURSA
ZIUA PARCULUI NICOLAE ROMANESCU: Medalia de Aur câștigată la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900, expusă la Primăria Municipiului Craiova!
INSIDER: „Astăzi, 29 septembrie, sărbătorim Ziua Parcului „Nicolae Romanescu”!
📜 Expoziția dedicată Parcului „Nicolae Romanescu” poate fi vizitată până pe 4 octombrie, la parterul Primăriei Municipiului Craiova, din strada Alexandru Ioan Cuza nr. 7 – Palatul Băncii Comerțului. Expoziția este realizată cu sprijinul Muzeului Olteniei Craiova și este o invitație de a privi unul dintre cele mai iubite simboluri ale Craiovei cu alți ochi. #Craiova #ParculNicolaeRomanescu #visitcraiova” SURSA
N.R.: „La iniţiativa lui Nicolae P. Romanescu, primarul Craiovei de la acea vreme, parcul a fost proiectat de arhitectul francez Édouard Redont. În 1900, planurile parcului au fost medaliate cu aur la Expoziția Universală de la Paris (1900). Construcţia a început în 1901, finalizată în 1903 și parcul inaugurat pe 29 septembrie 1903, în prezenţa Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta.
De-a lungul anilor a purtat mai multe nume: Parcul Bibescu-după numele grădinii pe locul căreia a fost construit, Parcul Independenţei (în fața intrării principale existând până la sfârşitul celui de-al II-lea război mondial un superb monument dedicat independenței, din păcate azi dispărut), Parcul Poporului- până în 1989 şi Parcul Nicolae Romanescu.
Suprafața totală a parcului este de peste 96 de hectare şi cuprinde, pe lângă plantațiile ornamentale de arbori şi arbuşti, o întindere de apă de peste 4 ha, formată dintr-o înşiruire de bălţi cu nuferi legate între ele prin mici cascade sau traversate de podețe, adăpost pentru multe specii de păsări de apă, pești, broaşte țestoase, un lac cu bărci pentru agrement și o insulă pe care se poate ajunge pe 2 poduri. De asemenea parcul are un hipodrom de 20 ha, un velodrom, drumuri, alei şi poteci care însumează peste 35 km lungime, piste de biciclete. Este considerat în cultura populară cel mai mare parc natural din estul Europei. Ca întindere se află pe primul loc în România, cu aproximativ 96 de ha, urmat de Parcul Herăstrău din Bucureşti, cu 4 ha. 1 Este un parc natural, dar şi un parc urban. 2 Este dotat cu un amfiteatru pentru spectacole în aer liber, una dintre cele mai vechi grădini zoologice din țară, inaugurată în anul 1906 şi câteva restaurante.
Una din curiozitățile descoperite despre Parcul Romanescu (Parc Bibesco, denumirea din 1900) este aceea că inspirația directă a arhitectului Édouard Redont, este Parcul Buttes-Chaumont din Paris, o capodoperă a peisagisticii romantice, se reflectă în numeroase elemente arhitecturale şi peisagistice, multe dintre ele fiind reproduse aproape fidel. Parcul Buttes-Chaumont, inaugurat în 1867 sub îndrumarea lui Jean- Charles Alphand, este cunoscut pentru lacul său central, podurile suspendate şi relieful său variat. Édouard Redont a integrat aceste caracteristici în proiectul Parcului Nicolae Romanescu (Parc Bibesco, denumirea din 1900), adaptându-le contextului local. Enumerăm aici elementele aproape identice care au fost reproduse fidel în proiectul medaliat cu aur la Expozitia Universală de la Paris realizat cu sprijinul primarului Urbei Craiova, Nicolae P. Romanescu.
Elemente similare între cele două parcuri: 1. Rotonda (Glorieta) Inspirată de Templul Sibilei din Parcul Buttes-Chaumont, Rotonda din Parcul Nicolae Romanescu este amplasată pe marginea ridicată a unei văi, oferind o privelişte panoramică. Acest element al monumentului istoric (DJ-II-a-A- 07924) este un punct de referinţă arhitectural şi simbolic în parc.
2. Podul suspendat cu cabluri Similar podului suspendat cu cabluri din Parcul Buttes-Chaumont, podul suspendat din Craiova este construit din metal şi decorat cu elemente de fier forjat. Este o atracție iconică a parcului și impresionează prin designul său tehnic şi estetic.
3. Structurile din ciment care imită stâncile naturale Acestea sunt folosite pe scară largă în ambele parcuri pentru a crea o iluzie de peisaj sălbatic. În Parcul Nicolae Romanescu, ele sunt prezente:
4. Podurile cu balustrade din ciment care imită ramurile arborilor Aceste structuri, care reproduc aspectul natural al lemnului, sunt elemente decorative şi funcționale specifice stilului romantic. Ele pot fi întâlnite în ambele parcuri, amplificând senzația de integrare cu natura.
5. Lacul artificial şi insulele sale Similar lacului central din Parcul Buttes-Chaumont, lacul din Parcul Nicolae Romanescu este un punct focal al designului peisagistic. Insulele şi malurile sale sunt modelate pentru a sugera un peisaj natural, iar stâncile din ciment completează această iluzie.
6. Elementele din fier forjat – Băncile decorative: Ornamentele din fier forjat ale băncilor sunt similare cu cele din Parcul Buttes-Chaumont, reflectând atenţia la detalii şi eleganţa specifică stilului francez.. – Stâlpii de iluminat: Stâlpii din fier forjat, cu design artistic, contribuie la atmosfera romantică a parcului, fiind aproape identici cu cei din parcul parizian.
7. Relieful variat şi cascadele artificiale Arhivat în 17 iunie 2025, la Wayback Machine. Relieful dramatic, cu văi şi dealuri, este specific ambelor parcuri. Cascadele artificiale completează peisajul, oferind un spectacol vizual şi auditiv care atrage vizitatorii.
În Parcul Nicolae Romanescu sunt câteva obiective turistice care merită să fie vizitate: 1. Podul Suspendat – un pod foarte vechi construit în 1901-1902[3]
2. Castelul Fermecat – este un castel (fost restaurant) aflat pe unul dintre dealuri, în apropierea podului, acum fiind obiectiv turistic.
3. Hipodromul Craiova – Inaugurat in 1903, era folosit pentru curse de trap şi galop. După cel de Al Doilea Război Mondial partea din fața tribunei a fost transformată în teren pentru concursurile de sărituri peste obstacole. Din anul 2000 nu s-au mai desfăşurat concursuri importante, aici funcţionând doar o şcoală de echitație iar pista de trap a fost utilizată pentru organizarea4 concursurilor de atletism. Există intenția modernizării şi revalorificării hipodromului ca şi a velodromului din apropiere.
4. Grădina Zoologică – este printre cele mai vechi din România. Aceasta găzduieşte o mulțime de animale exotice precum: jaguarul, tigrul, ursul, leul, lupul, lama, capra, cerbul, muflonul, maimuţa capucin brun, iepurele de casă, porcuşorul de Guineea, porcul mistret, porcul pitic vietnamez, nutria strutul african si emu etc
În 1944, în momentul retragerii din Basarabia, primarul Chişinăului Hanibal Oraţiu Dobjanski a demontat statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din oraş şi-a adăpostit-o în parcul Romanescu din Craiova.
La expoziția organizată la parterul Primăriei Municipiului Craiova, pe lângă medalia de aur dedicată Parcului „Nicolae Romanescu”, obținută la Expoziția Universală de la aris din 1900 și expusă cu sprijinul Muzeului Olteniei, veți descoperi și:
*cărți poștale rare din colecțiile Muzeului Olteniei; *schițe originale ale parcului din fondul Primăriei Municipiului Craiova;
📍 Palatul Băncii Comerțului – str. Alexandru Ioan Cuza nr. 7
📅 25 septembrie – 4 octombrie, interval orar 10:00-18:00.
🎟️ Acces liber”
ARHIVĂ: TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova ∆∆∆∆∆ VALEA CIUTELOR: Țarc de 3 hectare unde căprioare, căprițe și alpaca îți mănâncă din palmă – Cea mai nouă atracție din Parcul Romanescu din Craiova! ∆∆∆∆∆ PARCUL POPORULUI, CRAIOVA: „Limpede cristal/ Sunetul de chitară/ Reverberează” ∆∆∆∆∆ PARCUL ROMANESCU: Naiadele, spiritele apelor au buletin de Craiova ∆∆∆∆∆ CRAIOVA: Alice din Țara Minunilor a deschis porțile celei mai frumoase destinații de Paște din Europa! ∆∆∆∆∆ CRAIOVA IUBITĂ: Primul loc în clasamentul destinațiilor europene de Paște. Al doilea an consecutiv! ∆∆∆∆∆ PAȘTE 2024: Oglindă, Oglinjoară, la Craiova este cel mai frumos târg din țară! ∆∆∆∆∆ SHAKESPEARE VILLAGE: Sat din epoca elisabetană, în Parcul Romanescu din Craiova. Are și o zonă camping! ∆∆∆∆∆ GLUME DE AUTOBAZĂ: Grădina Zoologică din Craiova îşi electrocutează vizitatorii? ∆∆∆∆∆ RARA AVIS, CRAIOVA: Pentru 1.500 de ani, lebăda neagră a existat în imaginația europeană ca o metaforă pentru ceea ce nu putea exista ∆∆∆∆∆ ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii” ∆∆∆∆∆ CRAIOVA: Cea mai mică și mai eco mașină de poliție din lume patrulează prin parcurile urbei
MONUMENTUL „LEUL IERUSALIMULUI”: Reper al culturii israeliene în inima vechiului cartier evreiesc din București
INSIDER: „La intersecția străzilor Olteni și Clucerul Udricani (N.R.: București sector 3) a fost amplasat în anul 2018, un monument, Leul Ierusalimului, în contextul împlinirii a şapte decenii de relaţii diplomatice romano-israeliene, neîntrerupte. Monumentul este realizat din bronz și are pe el câteva simboluri specifice poporului israelian. Astfel a fost inaugurată și Piața Leul Ierusalimului aflată chiar în inima vechiului cartier evreiesc din Bucureşti.” SURSA
N.R.: „Monumentul „Leul – simbolul oraşului lerusalim” este o sculptură donată de municipalitatea lerusalimului către Primăria Municipiului București.
Piața Leul Ierusalimului este străjuită de clădirea Academician Nicolae Cajal din strada Cluceru Udricani nr. 12, sediul liceului Laude Reut. Statuia este un proiect colectiv al unor artişti israelieni în vederea strângerii de fonduri pentru persoanele cu disabilități și care a fost donată de Consiliul Local al lerusalimului prin Fundația Reut Primăriei Capitalei, în onoarea a 50 de ani de la reunificarea lerusalimului, a 70 de ani de la crearea Statului Israel și în onoarea a tot atâţia ani de relații diplomatice neîntrerupte între cele două țări, într-un secol românesc.
Soclul este o structură geometrică etajată, Forma bazei de la sol este octogonală, configurată sub forma unei hărți stilizate a Statului Israel (sau a lerusalimului istoric, aici AI-ul este în dubiu!) iar deasupra un al doilea nivel de formă prismatică dreptunghiulară, pe care este montată placheta informativă din bronz și Leul.
Leul (cunoscut ca Leul lui luda) este simbolul oficial al oraşului lerusalim din anul 1950. Stema oficială include leul rampant (ridicat pe picioarele posterioare) plasat pe fundalul care sugerează Zidul Plângerii. Exprimă puterea, curajul și istoria de mii de ani a poporului evreu în legătură cu acest oraş
Tribul lui luda: În Biblie, patriarhul lacov îl binecuvântează pe fiul său luda comparându-I cu un pui de leu, ceea ce a făcut ca leul să devină emblema acestui trib israelit. Din acest trib a descins regele David, iar leul a ajuns să reprezinte regalitatea, puterea şi însăşi capitala Regatului luda – lerusalimul.
Comunitatea locală: Potrivit estimărilor conducerii comunității evreiești şi ale istoricilor, numărul evreilor din Bucureşti care fac parte sau sunt afiliaţi direct din punct de vedere identitar/comunitar este de câteva mii (majoritatea vârstnici), numărul total crescând spre 4.000 dacă sunt incluse şi familiile mixte.
În perioada interbelică (anii ’30), populaţia evreiască din Bucureşti era de aproximativ 70.000 – 74.000 de persoane, reprezentând peste 12% din totalul locuitorilor oraşului. În ultimii ani, numărul cetăţenilor israelieni (mulţi dintre ei cu origini româneşti) stabilii în România, în special în București, a crescut considerabil, adăugând o dinamică nouă comunității. „
ARHIVĂ: TEMPLUL CORAL: „Regina-mamă Elena a fost un dar nepreţuit pentru România secolului trecut”
MIERLA: Pasărea anului 2026 în România
INSIDER 1: „Mierla (Turdus Merula) a fost desemnată pasărea anului 2026 de către Societatea Ornitologică din România (SOR) în urma unui sondaj public, impunându-se după o competiție strânsă cu alte specii, precum ciușul şi vânturelul roșu.” SURSA
INSIDER 2: „Specie de pasăre cântătoare de talie medie, Mierla are o înfăţişare caracteristică, penajul fiind relativ uniform şi închis la culoare. Specia prezintă dimorfism sexual. Masculul are penajul complet negru, cu inelul orbital şi ciocul de culoare galben-portocalie, pe când femela are penajul de culoare maroniu închis, pieptul pestriț şi ciocul maroniu cu baza gălbuie. Lungimea corpului este de 23,5 – 29 de cm, anvergura aripilor: 34 – 38 cm, iar greutatea este de 60 – 149 de grame. Are câte 2-6 pui de trei ori pe an. Mierla este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia şi Noua Zeelandă.
Mierla neagră este una dintre cele mai cunoscute păsări din grădinile și parcurile noastre, dar ascunde multe comportamente fascinante. Iată câteva curiozități care te vor surprinde: 🎶 Își poate varia cântecul și adaptează trilurile în funcție de zonă și situație. 🪱 Detectează vibrațiile produse de râme și alte vietăți aflate sub pământ, găsindu-și hrana cu o precizie impresionantă. 🪹 Își construiește cuibul în mai multe straturi, folosind diferite materiale pentru stabilitate și protecție. 🧠 Are o memorie excelentă și poate recunoaște oameni pe care i-a întâlnit cu mult timp în urmă. 🌅 Cântă atât dimineața devreme, cât și seara, folosindu-și vocea pentru a-și marca teritoriul și a comunica. 🐦🔊 Poate imita sunete și integra în cântecul său elemente auzite de la alte păsări.
✨ Natura nu încetează niciodată să ne surprindă! Mierla neagră este mult mai inteligentă și mai interesantă decât pare la prima vedere.” SURSA
N.R.: „Legenda Mierlei – Demult, tare demult, cât de mult o fi de atunci nu se ştie, trăia undeva o văduvă săracă. Singurul ei sprijin era o fată hărnicuţă şi foarte credincioasă. Duminicile şi sărbătorile nu lipsea niciodată de la biserică, unde se ruga cu multă evlavie. Fata era veselă şi nu se arăta nemulțumită de sărăcia lor. Ca să-i treacă urâtul, fata văduvei începea foarte des să-i cânte. Și Mierliţei, că aşa se chema fata, îi plăcea mai ales să fluiere.
Într-o zi, plecă mama Mierliţei de acasă să colinde pe unde va putea în lume, ca să agonisească cele trebuincioase. A mers ea aşa mult, pe la unii şi pe la alţii, muncind din greu. De la un timp însă, într-atât a slăbit-o munca, că s-a îmbolnăvit şi Dumnezeu s-a îndurat să-i curme suferinţele şi s-o cheme la el, în lumea celor drepţi.
Biata Mierliţă a aşteptat în zadar să se întoarcă mama ei. De la o vreme sufletul i-a fost cuprins de o tristeţe şi o presimţire rea. I-a pierit toată veselia şi plăcerea de a cânta. A îmbrăcat atunci straie negre, a luat un bulgăre mare de ceară şi multe fire de tort şi a plecat în lume să-şi caute mama. Când trecea pe lângă o biserică, se oprea, rupea din bulgărul de ceară, sufla în ea până o înmuia şi îndată răsucea cu mânuțele pe un fir de tort, până făcea o lumânărică, intra apoi în biserică, aprindea lumânărica la icoana Maicii Domnului şi se ruga să-i ajute să-şi afle mama. Aşa a colindat fata prin lume, până când a terminat ceara şi firele de tort.
Când şedea în genunchi în faţa icoanei, unde aprinsese cea din urmă lumânărică, deodată, de pe icoană se desprinde chipul Sfintei Fecioare, cum era cu pruncul în braţe şi prinde a zice: – Bună fetiţă, mama ta a plecat demult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!
Cele spuse de Maica Domnului de îndată se împliniră şi de atunci până azi mierla e cu pene negre, că negre erau straiele fetei şi cu picioarele şi ciocul galben ca de ceară, fiindcă prea mult a suflat cu gura şi a sucit ceara în mâini, pentru lumânări. Iar prin crâng şi stufiş, caută de zor mâncare şi tot fluieră, ca să n-o prindă urâtul şi tristețea.”
În România, mierla este o pasăre sedentară, ceea ce înseamnă că rămâne la noi pe tot parcursul anului. larna, mierlele îşi schimbă dieta. Dacă vara mănâncă insecte şi viermi, în sezonul rece se hrănesc cu fructe rămase în copaci (precum cele de cătină, iedera sau măceșe) şi semințe. Doar populațiile de mierle din zonele foarte nordice şi reci ale Europei (cum ar fi Scandinavia) migrează spre sud sau vest pentru a evita îngheţul extrem. Unele dintre aceste păsări din nord pot veni să ierneze în România, în timp ce mierlele noastre rămân pe loc. În lunile geroase, mierlele părăsesc adesea pădurile și se mută mai aproape de parcuri, grădini și case, unde găsesc mai uşor hrană.
Durata medie de viață a unei mierle (Turdus merula) în sălbăticie este de 2-4 ani pentru că din cauza prădătorilor, a bolilor şi a condițiilor meteo grele, un procent mare dintre pui nu depășesc primul an de viaţă. Dacă o mierlă are norocul să treacă de primele obstacole ale vieții, corpul ei este capabil din punct de vedere biologic să reziste decenii. Recordul oficial absolut înregistrat în sălbăticie (prin inelarea păsărilor) este de 21 de ani şi 10 luni.
Mediul ideal: Acele puține exemplare care ajung la 15-20 de ani reprezintă sub 1% din populaţie. Ele sunt excepţiile care au beneficiat de un teritoriu extrem de sigur, hrană abundentă pe tot parcursul anului şi o imunitate nativă excelentă.
Populaţia de mierle (Turdus merula) din România este estimată între 2.150.000 şi 4.300.000 de perechi cuibăritoare, conform datelor Societății Ornitologice Române (SOR). În sezonul de reproducere, numărul total de indivizi adulti depăşeşte 4-8 milioane de exemplare, la care se adaugă puii din sezonul curent. Mierla este prezentă pe întreg teritoriul României, de la zonele de câmpie, deal și podiş până în pădurile montane şi parcurile urbane, lipsind doar în zonele alpine. Populația este stabilă și înregistrează o ușoară creștere, fiind una dintre cele mai comune și iubite specii de păsări din țară.”
„MOMMY HAI” – ȘCOALA ALTFEL: Târg de Activităţi Extraşcolare pentru copii organizat de Circul Metropolitan Bucureşti
INSIDER: „Târgul de Activităţi Extraşcolare pentru copii Mommy Hai – Cum ştie copilul tău dacă îi place astronomia, înainte să privească printr- un telescop? Cum află dacă ar vrea să facă robotică înainte să întâlnească un robot? Dacă are curaj să urce pe scenă? Dacă îl fascinează o misiune de pompieri, şahul, dansul, pictura, escalada sau programarea? Poate că nu trebuie să știe…. Poate că trebuie, mai întâi, să încerce. Pe 26 şi 27 septembrie 2026, la Circul Metropolitan Bucureşti şi în Parcul Circului, Târgul Mommy HAl de Activități Extraşcolare aduce laolaltă zeci de experienţe prin care copiii tăi pot testa, întreba, experimenta şi descoperi ce îi atrage cu adevărat.”
N.R.: „Aducem lumea în sala de clasă – Istoria nu se mai învață doar din cărţi. Se trăiește! O experienţă LIVE, interactivă şi captivantă, în care elevii descoperă istoria prin sunete, povești, obiecte, imagini, arome, gusturi şi activități practice. De la Imperiul Inca la fascinanta istorie a ciocolatei, transformăm ora de curs într-o călătorie care captează atenția și trezește curiozitatea. VEZI. AUZI. ATINGI. CREEZI. DESCOPERI. Copiii nu sunt doar spectatori – participă, explorează și învață cu propriile mâini.” DETALII
VOLKSWAGEN BEETLE: Cum arată embrionul din „ou” al celebrei mașini
INSIDER: „Sfera Beetle este sculptura gigantică a lui Ichwan Noor realizată dintr-un Volkswagen Beetle din 1953, care combină poliesterul și aluminiul pentru a o transforma într-o sferă perfectă.” SURSA
N.R.: „Sculptura Beetle Sphere, varianta roșie creatâ de artistul indonezian Ichwan Noor (n.1963, Yogyakarta, Indoneziană) se află amplasată în interiorul centrului comercial Kalverpassage (cunoscut anterior ca Kalvertoren) din Amsterdam, Olanda. Artistul a creat mai multe versiuni ale acestei sculpturi emblematice în diferite culori, unele ediții au fost expuse temporar în muzee de artă din întreaga lume, precum Galeria Națională din Indonezia (Jakarta), National Gallery of Victoria (Melbourne) sau la Formula One Etihad Airways Abu Dhabi Grand Prix (2017) şi achiziționate de muzee și instituții importante din întreaga lume.
Artistul reinterpretează designul clasic al maşinilor Volkswagen Beetle din 1953, transformându-le în sfere cu diametru de 180 cm şi cuburi perfecte prin combinarea pieselor originale cu aluminiu și poliester. Pentru a menţine exclusivitatea operei sale, artistul produce aceste sfere auto într-o serie limitată de culori, printre care se numără și: ∆ Galben: Aceasta este una dintre cele mai cunoscute versiuni ale sculpturii, devenită extrem de populară după ce a fost expusă la ediția Art Basel Hong Kong. ∆ Albastru: Există variante realizate în nuanţe captivante precum Yas Marina Blue sau Cobalt Blue. ∆ Negru / Gri: Sculptorul utilizează, de asemenea, finisaje metalice închise sau nuanţe de gri anodizat pentru a scoate în evidenţă formele curbate ale maşinii.
ARHIVĂ: UNGARIA: Memorialul victimelor accidentelor de circulație ∆∆∆∆∆ SYDNEY: „Natură moartă cu piatră și mașină”, sculptură de Jimmie Durham. O stâncă de 3 tone aruncată pe un Ford Fiesta, (diz)armonie între natura implacabilă și creația umană! ∆∆∆∆∆ ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris ∆∆∆∆∆ SFÂNTUL GHEORGHE, NEW YORK: „Binele învinge răul” în curtea ONU – dragonul doborât, format din două rachete nucleare reale distruse, SS-20 sovietică & Pershing americană! ∆∆∆∆∆ ARTĂ: Ce poţi face cu un BMW după un accident grav? Îl transformi în operă de artă!
MINI-MUZEUL COMUNISMULUI: Capsula Timpului deschisă după 37 de ani în Piața Revoluției din București
INSIDER: „Muzeul Comunismului din Bucureşti a adus în acest weekend (26-27 septembrie 2026) proiectul interactiv „,Muzeul Mobil: Istorie în Aer Liber” chiar în Piața Revoluției, în cadrul evenimentului „,Străzi deschise”. Program: Sâmbătă între orele 10:00- 22:00 şi Duminică între orele 11:00- 22:00.
Locație: În parcarea din partea de nord a Memorialului Renaşterii din Piaţa Revoluției. Poți vedea o reconstituire interactivă a unei locuințe tipice din perioada comunistă, cu obiecte, sunete şi mirosuri specifice epocii. Intrarea este gratuită.
N.R.: „Locația permanentă a muzeului – Dacă vrei să vizitezi expoziția completă, Muzeul Comunismului din Bucureşti (Undeva în Comunism”) are sediul permanent în Centrul Vechi, pe Strada Soarelui nr. 1 (aproape de Strada Covaci). Program permanent: Luni-Duminică, între 10:00 şi 19:00. Bilete la sediul permanent: 40 lei pentru adulţi, 25 lei pentru elevi/studenți/pensionari, iar copiii sub 7 ani au intrare gratuită.
ARHIVĂ: MUZEUL KITSCH-ULUI: „Agoniseala și comorile din sufrageria omului de rând sunt acum și la muzeu!”
„GENEZE”, MANGALIA: Un mozaic de 300 de metri pătrați, format din 3 milioane de piese, este printre cele mai mari din Europa!
INSIDER: „La Mangalia se află unul dintre cele mai mari mozaicuri din Europa, numit „Geneze” (Genesis), creat de artiștii Jules Perahim și Mac Constantinescu între 1959 și 1962. Acest mozaic impresionant are o suprafață de aproximativ 300 de metri pătrați și este alcătuit din peste 3 milioane de piese ceramice și de piatră, fiecare cu dimensiunea de 2×2 centimetri.
Mozaicul reprezintă elemente ale naturii, cum ar fi apa, aerul, soarele și pământul, precum și o familie și progresul uman. Ceea ce face acest mozaic și mai interesant este faptul că a fost creat în perioada comunistă, dar nu conține simboluri comuniste tradiționale, ceea ce a dus la controverse și repercusiuni pentru artiști
Astăzi, „Geneze” este considerat un simbol al rezistenței artistice și un exemplu de artă modernă românească. Dacă vizitezi Mangalia, nu rata ocazia de a vedea acest mozaic impresionant!” SURSA
N.R.: „Geneze” este considerat cel mai mare mozaic mural din fostele ţări socialiste din afara spațiului ex-sovietic.
Renumitul artist suprarealist și grafician Jules Perahim, în colaborare cu Petre Vulcănescu au realizat si mozaicul „Arta” de pe fațada clădirii cinematografului ,,Ţiglina” (ulterior denumit Dacia), situat în cartierul Ţiglina 1 din Galaţi. Complexul social- cultural şi comercial a fost proiectat de arhitecta Mariana Bucur şi inaugurat în anul 1962. De curând, în cadrul amplului proiect de modernizare finanţat prin PNRR, clădirea a fost transformată în noul sediu al Teatrului pentru Copii și Tineret ,,Gulliver”.
Jules Perahim (luliş Blumenfeld) n. 24 mai 1914, Bucuresti, d. 2 martie 2008, la Paris) a fost un pictor şi grafician român de origine evreiască, cunoscut ca reprezentant al avangardei şi al suprarealismului în România. Perioada realist-socialistă: În anii de început ai regimului comunist din România, Perahim a aderat la canoanele realismului socialist, însă ulterior s-a îndepărtat de aceste rigori. A părăsit România în anul 1969 şi s-a stabilit în Franţa, unde şi-a continuat activitatea artistică până la sfârșitul vieții.
ARHIVĂ: CHIȘINĂU: De la Plugarul Universal şi Cosmic înapoi în ruine, istoria recentă în miniatură a Basarabiei! ∆∆∆∆∆ ARAD: Mozaicul „Victoria Socialismului” de pe „Casa Albă” a împlinit 40 ani. Îl protejăm, dărâmăm ori acoperim cu afișe?!
NEW YORK: A fost inaugurată placa,,Queen Marie of Romania Corner”, la 100 de ani de la vizita Reginei Maria în Statele Unite
INSIDER: „🇷🇴🇺🇸 România și-a luat oficial un colț de Manhattan. Și nu orice colț. La New York a fost inaugurată placa „Queen Marie of Romania Corner”, la 100 de ani de la vizita Reginei Maria în Statele Unite. În 1926, Regina Maria traversa Atlanticul și cucerea America cu eleganță, personalitate și diplomație. 100 de ani mai târziu, numele ei stă pe o stradă din Manhattan. ❤️
Și recunosc, pentru mine are o semnificație aparte. Am trăit aproape 10 ani în New York, iar acum să văd ROMANIA scris acolo, în inima Manhattanului, îmi trezește un sentiment greu de explicat. Poți să pleci la mii de kilometri de România, dar România găsește cumva o cale să te ajungă din urmă. Uneori chiar la colțul străzii.
Queen Marie of Romania Corner. Frumos. Elegant. Și foarte românesc. #newyork #romania #QueenMarieOfRomania” SURSA
N.R.: „O intersecţie din New York, la intersecția dintre Third Avenue şi East 38th Street din Manhattan, a fost numită oficial „Queen Marie of Romania Corner”. A fost inaugurată în septembrie 2026, la aproape un secol de la vizita istorică a Reginei Maria în Statele Unite din octombrie 1926.
Localizare: Placa comemorativă se află în apropierea Consulatului General al României la New York. La ceremonia de dezvelire au luat parte oficiali români şi americani, membri a comunităţii româno- americane, precum și un nepot al Reginei Maria (fiul Principesei lleana).”
