NAASIT, GROENLANDA: Lenjeria tanga purtată de femeile inuite în urmă cu 130 de ani, expusă la Muzeul Naţional din Danemarca

INSIDER: Această tanga din blană de focă din secolul al XIX-lea dezvăluie geniul îmbrăcămintei inuite. Ascunsă în arhivele istoriei arctice se află o piesa vestimentară mică, dar extraordinară, care spune o poveste uriașă despre supravieţuire, îndemânare şi frumusețe. Purtată de inuiții din Groenlanda de Est în secolul al XIX-lea, această tanga din blană de focă este mult mai mult decât o simplă lenjerie intimă – este o capodoperă a designului funcțional născută într-unul dintre cele mai aspre medii de pe Pământ.
Imaginează-ți că ai coase împreună fâșii moi şi flexibile de blană de focă folosind aţă făcută nu din bumbac sau lână, ci din tendon de ren sau de balenă – fibre naturale puternice, care puteau rezista la temperaturi de îngheț și la mişcări constante. Aceste piese erau purtate sub pantaloni mai grei din piele de focă, creând un sistem cu două straturi care capta aerul izolator şi, în acelaşi timp, elimina activ umezeala de pe piele. În frigul brutal al Arcticii, unde transpirația putea însemna moartea, acest design ingenios îşi menținea purtătorul cald, uscat și în viață. El dezvăluie o înţelegere profundă, aproape ştiințifică, a materialelor şi a fiziologiei umane – cu mult înainte ca materialele sintetice moderne de performanţă să existe vreodată.
Un exemplar deosebit de frapant a fost colectat de căpitanul C. Ryder în 1892 din Ammassalik (cunoscut astăzi sub numele de Tasiilaq). Ceea ce face ca această piesă să iasă în evidenţă nu este doar caracterul ei practic, ci şi eleganţa neaşteptată. De-a lungul marginii inferioare, o franjură din piele de focă este împodobită cu mărgele de sticlă mici şi strălucitoare – obținute probabil prin comerţ cu exploratorii şi vânătorii europeni de balene. Aceste mårgele au transformat un obiect pur utilitar în ceva profund personal şi frumos. Ele vorbesc despre schimbul cultural, despre lumi îndepărtate care s-au intersectat pe țărmurile înghețate ale Groenlandei de Est şi despre simțul estetic fin al poporului inuit.
Dar există și mai mult sub suprafaţă. Această piesă mică ne oferă o fereastră rară către viața inuiților – o lume în care simțul artistic şi utilitatea nu au fost niciodată separate. Fiecare cusătură a fost o decizie. Fiecare mărgea a purtat o semnificație. Împreună, ele spun o poveste de supravieţuire, creativitate și conexiune, păstrând o legătură tangibilă cu un trecut în care îmbrăcămintea nu era doar esențială pentru viaţă, ci un mediu de exprimare culturală.
Ciudat, dar adevărat: Printre unele grupuri inuite, mărgelele şi penele nu erau doar o decorațiune. Ele serveau drept semnale subtile ale statutului social şi ale identității personale, comunicând în tăcere cine era cineva în cadrul comunității sale – fără a rosti un singur cuvânt.
Această tanga simplă din blană de focă ne reamintește că până şi cele mai mici și mai ignorate artefacte pot conţine cea mai profundă înțelepciune. Nu este doar o haină. Este o dovadă a rezilienței umane, a ingeniozității şi a nevoii atemporale de a crea lucruri frumoase.” SURSA
N.R.: „Obiectul din imagine este un naatsit, o piesă de lenjerie intimă tradițională de tip tanga confecționată din blană de focă, purtată de femeile inuite din Groenlandă în secolul al XIX-lea.
- Origine și Material: Confecționat manual din fâșii de blană de focă și adesea decorat cu mărgele, acest articol era realizat de femei pentru femei. Un exemplar cunoscut din 1892 a fost achiziționat în timpul unei expediții în estul Groenlandei și este păstrat la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga. Pe lângă „naatsit”, în colecția muzeului poate fi găsit un scutec şi o pereche de ciorapi ambele făcute din piele de ren și blană.
- Utilizare în interior: În casele călduroase ale inuților, femeile purtau adesea doar această piesă de lenjerie, chiar și atunci când primeau oaspeți sau vizitau alte familii.
- Utilizare la exterior: Atunci când ieșeau afară în frigul extrem, ele purtau acest tanga din blană chiar pe sub pantalonii din piele de focă. Dacă temperatura de afară permitea acest lucru, „,naatsit” putea fi chiar singurul articol de îmbrăcăminte purtat de femei.
Abia după ce europenii au ajuns în estul Groenlandei, la finele secolului 19, localnicii au început să folosească și alte materiale în realizarea veșmintelor, în afară de pielea și blana animalelor.

















COMENTEZI?