TOPINAMBUR/ NAP PORCESC/ MĂR DE PĂMÂNT: Legumă rădăcinoasă perenă din familia florii-soarelui originară din America de Nord cultivată pentru tuberculii săi subterani, consumați cruzi, gătiți sau prin distilare, rachiu!

INSIDER: „Cu toate că este final de vară, noi flori apar pe meleaguri sibiene.

Seamănă cu o floarea soarelui mică dar nu este altceva decât o floare de nap porcesc, sau topinambur, crescută sălbatic pe un mal de râu.
Napul porcesc este o plantă adusă din America în Europa în secolul 17 și a fost cultivată des în trecut pentru tuberculii săi asemănători cu cartofii dulci. August 2026. ©️Copyright Sibiu Wild” SURSA

N.R.: „Topinamburul (cunoscut popular şi ca „nap-porcesc” sau „măr de pământ”, „morcov-porcesc”, „nap porcesc”, „pere-iernatice”, „guli”, „cartoful săracilor” – din maghiară) este o legumă rădăcinoasă perenă din familia florii-soarelui (Asteraceae), cultivată pentru tuberculii săi subterani, plantă originară din America de Nord. Numele este derivat de la numele poporului suc american, Tupinambá.

Tuberculii au un aspect neregulat care seamănă cu ghimbirul, cu o textură crocantă la exterior și culoare de la alb la maro sau violet. Gustul se aseamănă cu o combinație între cartof dulce, anghinare şi nuci.

Proprietăți și Beneficii pentru sănătate: ∆ Bogat în inulină: Conţine inulină în loc de amidon, fiind excelent pentru persoanele cu diabet, deoarece nu creşte rapid nivelul zahărului din sânge. ∆ Susține digestia: Fibrele şi inulina ajută la menținerea unui tranzit intestinal sănătos şi stimulează dezvoltarea bacteriilor bune (bifidobacteriile). ∆ Minerale şi vitamine: Este o sursă importantă de fier, calciu, magneziu şi vitamine din complexul B. ∆ Calorii puține: Fiind lipsit de grăsimi şi având un aport caloric moderat, este ideal în diete.

Se consumă: ∆ Crud: În salate, dat pe răzătoare, datorită texturii sale crocante. ∆ Gătit: Poate fi fiert, copt, prăjit sau piure, exact ca un cartof obişnuit. ∆ Topinambur sau Rossler este şi numele dat rachiului obținut din tuberculii bogați în inulină ai acestei plante. Topinamburii erau deja folosiți pentru distilarea băuturilor spirtoase la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Baden, tuberculii de topinambur sunt procesați într-un schnapps digestiv, care se vinde sub denumirile,, Topinambur-Brantwein „, „ Topinambur „, , Topi „, „ Erdäpfler”, „ Erdgold”, „, Rossler” (derivat din Ross- Erdäpfel) sau„, Borbel „. Ţuica de topinambur are o aromă fructată și o aromă uşor dulce-nucioasă. Trăsătura sa caracteristică este un gust intens, dar plăcut pământos, care aminteşte de gențiană. Înainte de distilare, tuberculii de topinambur trebuie spălați bine pentru a îndepărta toate urmele de pământ. Curățarea insuficientă va duce la un gust neplăcut al țuicii.

Această plantă erbacee perenă creşte până la 3 m înălțime. Lăstarul este anual şi se stinge în toamnă. Dintr-un tubercul se dezvoltă mai multe tulpini erecte şi, după o perioadă mai lungă de creștere cu o singură tulpină, acestea devin ulterior ramificate. Aceste tulpini poartă frunze opuse, alterne, pețiolate, ovate, lanceolate şi ascuțite până la acuminate, cu margini zimțate până la crenate, uneori întregi. Frunzele au 7 până la 10 cm lăţime şi 10 până la 25 cm lungime. Tulpinile şi frunzele sunt aspre şi păroase. Pețiolul lung de 2-8 cm este adesea uşor aripat. Nervația este trifoliată.

Ceea ce este denumit în mod obişnuit ,floare” este, din punct de vedere botanic, o inflorescenţă compozită. Are formă de cap şi este alcătuită din buchețelele radiologice exterioare, sterile, și buchețelele radiologice interioare, hermafrodite; sunt prezente şi bractee. Este o inflorescență hermafrodită, aşezată pe un involucru păros, cu mai multe rânduri. Fructele sunt numite botanic achene. Inflorescențele au un diametru de 4 până la 8 cm şi sunt situate la axilele frunzelor superioare. Buchețelele radiologice exterioare au ligule galben strălucitor, nervurate, de aproximativ 2,5-4 cm lungime. Topinamburul înfloreşte între august şi noiembrie. Fiind o plantă de zi scurtă, însă, înfloreşte doar atunci când se atinge o anumită lungime a zilei. Prin urmare, nu înfloresc în nordul Franței înainte de octombrie, ci în Europa Centrală încă din august. Planta iernează cu rizomi, în care se stochează inulina, un zahăr special. Tuberculii în formă de pară, măr sau fusiform se dezvoltă la baza lăstarului. Pielea tuberculului este de culoare bej, galbenă sau roz. Pulpa tuberculului este albă. Tuberculii cresc până la dimensiunea cartofilor şi au mai mulți ochi. Spre deosebire de cartofı, pielea tuberculului este fină şi subțire. Tuberculii pot tolera înghețuri de până la -30 °C, în timp ce lăstarul de deasupra solului poate rezista doar la -5 °C.

Planta este prolifică, iar vigoarea sa enormă înseamnă că chiar şi fragmente din tuberculii de rizom sunt suficiente pentru ca aceasta să încolțească din nou şi să apară şi ca „creştere” în culturile ulterioare. În Europa Centrală, topinamburul se naturalizează adesea şi, la fel ca alte specii invazive, poate cauza probleme deoarece înlocuieşte plantele native, însă are puțini prădători naturali în afară de şoarecii de câmp şi mistrețul. În iulie și august, planta dezvoltă tuberculi alungiți, în formă de fus, pe stolonii săi subterani (rizomi), care servesc drept depozit de carbohidraţi. Noi lăstari ies din aceşti tuberculi în primăvara următoare. Prin urmare, planta este capabilă să invadeze comunitățile de plante existente și, datorită creșterii sale verticale rapide din primăvară, care umbrește puternic alte plante, le poate înlocui.”