FORTUL CHITILA, ILFOV: Construit de Carol I pentru apărare. După 120 ani, doar mizerie și paragină la 13 km de centrul Bucureștiului!
INSIDER: „Cui i-e frică de fantome? Sau, cu alte cuvinte, cine are fasmofobie? De ce vă întreb? Fiindcă eu am trăit o astfel de temere recent, în timpul vizitei la Fortul nr. 1 Chitila, și greu mi-a fost să mă plimb prin măruntaiele fortificației vechi de peste 120 de ani. Mă așteptam ca din întunericul fortului, pe care-l mai dispersam cu lumina lanternei, să-mi apară oricând vreo nălucă. Paragina, mizeria, scările înguste și umede uneori mi-au amplificat sentimentul de nesiguranță. Așadar, aviz amatorilor care au de gând să ajungă aici singuri! Nu vă aventurați, mai ales dacă sunteți ,,slabi de înger”, ca mine!
Cu fasmofobie sau nu, un lucru este cert: veți descoperi în acest loc, aflat la doar 13 kilometri de centrul Bucureștiului, o pagină importantă de istorie. O istorie pe care, din păcate, nu reușim să o prețuim, să o valorificăm și s-o arătăm și altora, ci o îngropăm în uitare, în neputință, în nepăsare. Pentru cei care nu știu, trebuie spus că Fortul nr. 1 Chitila a fost primul din rețeaua de 18 forturi (la care s-a adăugat, între fiecare fort, câte o baterie intermediară) construite de-a lungul centurii Capitalei cu scopul de a apăra Bucureștiul de potențiali inamici.
Tot acest sistem de fortificații ce înconjoară Capitala, construit la comanda Regelui Carol I, în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a costat statul român mai bine de 110 milioane lei aur, echivalentul a peste 600 de milioane de euro, astăzi. Din nefericire, de toată această investiție s-a cam ales praful, deoarece, în timpul Primului Război Mondial, cele 36 de forturi și baterii (din care azi mai ,,supraviețuiesc” vreo 30) au devenit demodate și ineficiente împotriva bombardamentelor aeriene și noilor tehnologii de război.
Ce am găsit în fortul de la Chitila? Ziduri groase din cărămidă, de câțiva metri, un labirint impresionant de zeci, poate sute de camere, legate între ele prin culoare înalte, multe dintre acestea rezistând foarte bine împotriva trecerii timpului, a intemperiilor și a prezenței oamenilor aici. Ici, colo, câte-o haină ponosită așezată pe jos, pereți pictați sau scrijeliți cu declarații de dragoste, cu cuvinte obscene sau câte vreo înjurătură, după chipul și asemănarea autorilor-exploratori ce au trecut pragul fortului.
Între zidurile fortificației, mlaștină, vegetație ce te duce cu gândul la Delta Văcărești, câteva cărămizi pe care poți păși fără să te uzi, gunoaie, multe gunoaie care te fac să te-ntorci din drum. Am ajuns și la două încăperi (una fără cupolă), destinate, se pare, amplasamentului pieselor de artilerie de diferite calibre. Am mers chiar pe un drum pietruit ce înconjoară fortul, însă ne-am oprit când o haită de câini a început să latre și să ne dea târcoale. Ne apropiam de teritoriul lor, o zonă, din câte am putut observa, în care sunt amenajate câteva ateliere. Am urcat chiar și pe ziduri, printre copaci și vegetație, ca să vedem panorama locului. Una obturată, murdară, tristă. Și cât de frumos ar putea fi!
IMPORTANT! Dacă doriți să vizitați fortul, aveți nevoie neapărat de o lanternă. De asemenea, vă recomandăm să purtați bocanci. Gara Chitila este foarte aproape de fort, așa că trenul poate fi o variantă bună de călătorie.” SURSA
ARHIVĂ: CAPĂT DE LINIE: “Unde se duc trenurile, când se duc?” *** JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!”
PEȘTERA COLIBOAIA, BIHOR: Cele mai vechi desene de peșteră de pe Terra. Rinoceri păroși și un suflet de artist de acum 35.000 de ani
INSIDER: „Peștera Coliboaia, din județul Bihor, România a devenit recent cunoscută în întreaga lume pentru că aici au fost descoperite cele mai vechi picturi în peşteră de pe Pământ, create acum aproximativ 35.000 de ani.
Coliboaia, dintr-o peşteră comună din România a devenit, acum câțiva ani, unul dintre cele mai interesante locuri de pe Pământ. Asta vine după ce mai mulți speologi români au făcut o descoperire fabuloasă în această peșteră, aflată în judeţul Bihor. Ce s-a găsit în peștera Coliboaia? Mai multe picturi peşteră, care, potrivit experților, au legătură cu prima manifestare a bărbatului.
Picturile, numite şi picturile negre, au fost descoperite în 2009. În peştera Coliboaia au fost găsite în total 14 tablouri reprezentând animale precum bizoni, cal, felină, capete de urs sau rinoceri păroși, și câteva gravuri, totul realizat în cărbune.
Picturile din peşteră sunt dovada clară că pe aceste meleaguri a trăit un popor preistoric. „Este o descoperire unică în Europa Centrală şi de Est, dar și în lume. Picturile descoperite aici sunt foarte vechi, datând de acum 35.000 de ani. Peștera Coliboaia este plasată, datorită acestor descoperiri, în rândul culturilor paleolitice de Vest ale Europei”, potrivit lui Viorel Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie, de la revista Historia.
Peștera Coliboaia este situată în Parcul National Apuseni, pe valea Sighiștelului, şi este considerată una dintre cele mai importante peșteri din România, dar şi din întreaga lume. Peștera are o lungime de aproximativ 750 de metri și este străbătută de un râu subteran, motiv pentru care această peşteră nu este ușor accesibilă. Pentru a ajunge în camera care găzduieşte picturile peşteră turistul trebuie să facă o călătorie subacvatică.” SURSA
BANPOTOC, HUNEDOARA: Grădina aristocrată „I Giardini Di Zoe e Achile”, dăruită de un italian nepoților lui și tuturor nepoților și strănepoților în veacul vecilor
INSIDER: „I Giardini Di Zoe” este o grădină botanică în miniatură în satul Banpotoc, județul Hunedoara, amenajată pe o suprafaţă de aproape trei hectare de un italian, stabilit în România, Giovanni Salvatelli care a vrut să aducă ceva din farmecul țării sale natale aici, dar să lase şi ceva generaţiilor viitoare. Astfel, fără a avea studii în domeniul peisagisticii, a reuşit să construiască un colţ de rai ce poartă numele nepoatei sale, Zoe. De peste 15 ani Giovanni Salvatelli plantează, îngrijeşte, adaptează, proiectează grădinile sale minunate. Plantă cu plantă, sezon după sezon, I Giardini Di Zoe devine mai frumoasă, mai elegantă, mai aproape de spațiile aristocrate ale Europei. Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii. Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.
Coroanele purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice. Undeva în spatele grădinii italianul a construit și o casă, Villa Vinci, în care locuiește uneori, o căsuţă cochetă, pe un singur nivel, construită în perfectă armonie cu întreg peisajul.
Și proiectul omului de afaceri italian nu se oprește aici. Potrivit administratorului grădinii, partea principală, care se vizitează, urmează să fie completată. Astfel, în dreapta templului şi în spatele casei se va contura grădina lui Achile, pentru că Giovanni mai are un nepot de aproape trei ani, şi a decis să îi amenajeze şi acestuia o grădină. La finalul proiectului, după ce întreg proiectul va fi finalizat, grădina se va numi, probabil, „I Giadini Di Zoe e Achile”.
La poalele dealului ne dorim să facem un mini-amfiteatru pentru spectacole, iar în partea din stânga, la intrare unde am avut pepiniera, vrem să realizăm un labirint. Sperăm să reușim să facem acest labirint din taxus baccata, o specie care trăieşte 2000 de ani. Taxus baccata şi buxus-ul sunt specii care trăiesc mult și creează conturul grădinilor de inspirație renascentistă şi barocă. Actualmente, grădina se întinde pe o suprafață de 3,5 hectare, urmând să fie amenajate până la 7 hectare, suprafaţa totală a grădinii” (Ramona Morar, administrator) SURSA
Bilet intrare: 15 lei, gratuit pentru copiii sub 3 ani. Program de vizitare: zilnic 9-19 (ultima intrare la ora 18). Nu este permis accesul cu animale de companie, role, trotinete, biciclete, etc. DETALII
MĂNĂSTIREA VORONEȚ, BUCOVINA: Tainele Cerului și Pământului se întâlnesc în cel mai frumos albastru
INSIDER: „Mănăstirea Voroneț – unică în lume și renumită pentru culoarea ei (”Albastru de Voroneț”) este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România și a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.
Complexul monahal medieval este construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului.
🔹Confesiune: ortodoxă
🔹Ctitor: Ștefan cel Mare și Sfânt
🔹Tip: maici
🔹Hram: Sf. Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruință
🔹Anul sfințiri : 1488
Biserica Mănăstirii Voroneţ este ctitoria slăvitului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt construită în 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai la 14 septembrie).
Se știe faptul că voievodul moldovean a construit şi renovat multe biserici şi mănăstiri, dar legenda Mănăstirii Voroneț aduce, alături de Marele Ştefan, pe Cuviosul Părinte Daniil, unul din cei mai mari Sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit, cel care la Putna, într-o mică chilie săpată în piatră şi apoi, timp de 20 de ani la Voroneţ, a creat o mişcare isihastă fără egal pentru timpul său. Cuviosul Daniil Sihastrul, cel dintâi sfetnic duhovnic al voievodului Ştefan cel Mare a murit în anul 1496 și este înmormântat în pronaosul bisericii Mănăstirii Voroneţ. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un important centru de credință și cultură din Moldova medievală. Se consideră că apariția monahului Daniil la Voroneț după o perioadă de ședere la Mănăstirea Putna și de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieții monahale din acest lăcaș dar a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă.
Biserica Mănăstirii Voroneț este supranumită „Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe
fațada de vest (1547) care ilustrează „Judecata de Apoi”, ambele fiind pictate aproximativ în aceeași perioadă. Caracteristic Voroneţului nu este doar natura pigmentului albastru ci mai ales rezistenţa acestuia în condiţii climatice foarte aspre, fapt care se datorează originalităţii tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni; Cu excepţia pigmentului negru, obţinut din cărbune de lemn, toţi ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură (interioară şi exterioară) sunt substanţe minerale, naturale sau de sinteză: argile colorate cu oxid de fier hidratat (ocru), sau oxid de fier anhidru (ocru roşu), hidrosilicat de Fe, Al, Mg şi K (verde de pământ), oxid roşu de plumb (miniu), minerale de cupru (azurit şi malachit), sulfură de mercur (roşu cinabru), silicaţi (albastru smalţ), carbonat de calciu (alb de var); Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument istoric în urmă cu 97 de ani, în 1918; UNESCO a inclus in anul 1993, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mânăstirii Voronet, împreună cu alte șapte biserici din Bucovina (Arbore, Patrauti, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural mondial, fiecare dintre ele fiind reprezentate de câte o culoare: albastru la Voroneț, roșu la Humor, galben la Moldovița şi verde la Sucevița.
În anul 2015 Mănăstirea Voroneț a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava, fiind formata din 4 obiective:
🔹Biserica „Sf. Gheorghe” – datând din 1488, cu pridvor din 1547,
🔹ruine chilii – datând din secolele XV-XVIII,
🔹 clopotnița – datând din 1488
🔹zid de incintă – datând din secolele XV-XVIII.
Dacă pictura interioară a bisericii datează, în general de pe vremea lui Ștefan cel Mare, fiind realizată în 1496, pictura exterioară datează din perioada lui Petru Rareș. Un alt lucru inedit referitor la pictura bisericii: aceasta include și cele 12 semne zodiacale, aflate în imediata apropiere a Mântuitorului.” SURSA
N.R.: „Compoziţia Judecății de Apoi de la Voroneţ e organizată pe cinci planuri orizontale, dar trecerea dintre acestea rămâne aproape neobservată la o primă privire în comparație cu ruptura izbitoare între emisferele simbolice de-a stânga și de-a dreapta, marcate cromatic prin râul de foc ce izvorăște de la picioarele Tronului Judecătorului.
În planul cel mai de sus, chiar sub cornișa de sub acoperișului de şindrilă, sub un brâu cu motive populare ce delimitează tabloul, se află reprezentarea Tatălui. Îngerii deschid Porțile Împărăției, dezvăluind Chipul Creatorului în slavă, înconjurat de un curcubeu circular. Turistul neavizat e șocat să descopere în imediata apropiere a Domnului figurarea celor douăsprezece zodii, dar mesajul ezoteric e limpede. Din cele două laturi ale picturii, doi îngeri strâng constelațiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament. Teologii medievali nu neagă așadar ocultul, tot așa cum nu neagă existenţa Diavolului, figurat și el în frescă, dar țin să sublinieze diferența dramatică dintre veacul acesta și veacul ce va să vie, cel al instaurării Împărăției lui Dumnezeu.” DETALII
PARCUL KEUKENHOF – OLANDA: Gradina Europei, paradisul parfumat al culorilor pe 32 de hectare
INSIDER: „Parcul Keukenhof, locul unde Raiul a coborât pe Pământ!
O vizită în Olanda, primăvara, mai ales în zona orășelului Lisse, unde câmpurile de lalele multicolore par rupte din vis, te uimește, te bucură și-ți face sufletul să-ți tresalte de fericire. Iar când ajungi în Parcul Keukenhof, cunoscut și ca „Grădina Europei” (cea mai mare din Europa și a doua ca mărime după „Dubai Miracle Garden”), mai că-ți vine să crezi că Raiul a coborât pe Pământ. Privești în stânga și-n dreapta și nu te mai saturi de atâta splendoare, de coloritul florilor de primăvară, de parfumul lor îmbătător. O grădină de flori deschisă pentru public doar două luni, până pe 15 mai, al cărei apogeu îl reprezintă Festivalul Keukenhof (22 aprilie), o sărbătoare a florilor de primăvară, cu spectacole, expoziții și parade florale impresionante.
Ce poți vedea în „Grădina Europei”? Circa 7 milioane de lalele de diferite culori – roșii, albe, galbene, mov, portocalii, violete. Pe lângă lalele, în grădina Keukenhof pot fi admirate zeci de mii de narcise, zambile, brândușe, crini, orhidee, frezii și multe alte flori de primăvară. Spectacolul cromatic este impresionant și se desfășoară pretutindeni. Alei decorate cu șiruri de flori multicolore șerpuiesc printre copaci, garduri vii, arbuști, fântâni arteziene, spre păduri, mici lacuri și izvoare, ori spre cafenele și locuri de picnic special amenajate. Ai sentimentul că ești pe un tărâm fermecat, unde orice minune florală este posibilă. Mai ales că aici sunt prezenți și peste 500 de cultivatori de flori, care prezintă o varietate enormă de flori tăiate și plante în ghiveci.
Dacă ajungeți în parc, nu ratați o plimbare cu barca! Durează 45 de minute și costă 9 euro/adult, dar vă oferă posibilitatea să admirați de pe apă peisajul de poveste de aici. De asemenea, trebuie să știți că există diverse restaurante în jurul parcului, de unde puteți să savurați preparatele delicioase din gastronomia locală. Mai mult, există o varietate de tonete mobile în tot parcul, de unde vă puteți procura cafea și gustări.
IMPORTANT! Keukenhof este deschis zilnic, între orele 08:00 – 19:30, până pe 15 mai. Biletele pot fi achiziționate online. Un bilet de intrare pentru adulți costă 18,5 euro, în timp ce copiii cu vârsta între 4-17 ani plătesc doar 9 euro. Parcarea costă 6 euro. Copiii de până la 16 ani nu pot vizita parcul fără supraveghere!
LOCALIZARE: Grădina Keukenhof se află în orașul Lisse, la aproximativ 35 de kilometri de Amsterdam. Există autobuze Keukenhof Express, care fac legătura din centrul orașului Amsterdam, din Haarlem, Aeroportul Schiphol sau Leiden. Se pot cumpăra tichete combinate (acces grădina+bilet autobuz) la prețul de 33,50 euro/adult și 15,50 euro/copii (între 4-17 ani), în cazul în care călătoriți din centrul Amsterdamului. Dacă plecați din celelablte trei locuri menționate, costul tichetului scade la 29,50 euro/adult, în timp ce copiii plătesc același preț:15,50 euro. Copiii mai mici de 4 ani au gratuitate. Foto: Ciprian Murariu ” SURSA
REALITATE AUGMENTATĂ: Cel mai mic bucătar din lume gătește mâncarea direct pe farfurie!
INSIDER: „În Germania, restaurantul Le Petit Chef își distrează oaspeții cu realitate augmentată folosind animație 3D. Meniul costă 150 € grande, 100 € normal și pentru copii 50 €. Un adevărat spectacol în farfurie!”
SKULLMAPPING: „Cel mai mic bucătar din lume vă gătește mâncarea direct pe farfurie prin utilizarea tehnologiei de cartografiere de proiecţie 3D. În aprilie 2015 ne-a venit ideea de a proiecta un mic bucătar în farfuria ta. Am realizat un videoclip cu „Le Petit Chef” la studioul nostru din Belgia, pentru a arăta restaurantelor care sunt posibilităţile cu acest concept. După ce am postat videoclipul pe youtube, acesta a devenit viral și are în prezent peste 30 de milioane de vizualizări pe rețelele sociale.”
De atunci am creat cinci feluri de mâncare diferite, de la aperitiv, fel principal la desert, transportându-te dintr-un peisaj înzăpezit pe o insulă tropicală, totul în timp ce stai așezat la masa ta. Experienţa este distractivă, pentru vârste de la 1 la 100 de ani. Văzând bucătarul nostru de mărimea degetului mare proiectat pe masa ta îți creează o seară de neuitat. Acum există un spectacol complet de cină, numit „Le Petit Chef pe urmele lui Marco Polo”.
Le Petit Chef a fost prezentat în mai multe emisiuni tv și a fost instalat în peste 50 de restaurante din întreaga lume: Paris, Dubai, Sankt-Petersburg, Hong Kong, Londra, Berlin, Bruxelles, Amsterdam, Utrecht, Dusserldorf., Frankfurt, Zurich, Riga, Helsinki, Madrid, Mallorca, Taipei, Girona, Ostuni, Shenzen, Moscova, Tokyo, Abu Dhabi, Bangkok, Shanghai… DETALII
N.R.: Projection mapping, similar cu mapping-ul video și cu realitatea augmentată spațială, este o tehnică de proiecție folosită pentru a transforma obiecte, adesea de formă neregulată, în suprafețe de afişare pentru proiecţia video. Obiectele pot fi peisaje industriale complexe, cum ar fi clădiri, obiecte mici de interior sau scene de teatru. Folosind software specializat, un obiect bidimensional sau tridimensional este mapat spațial pe programul virtual care imită mediul real pe care urmează să fie proiectat. Software-ul poate interacţiona apoi cu un proiector pentru a potrivi orice imagine dorită pe suprafaţa obiectului respectiv. Tehnica este folosită de artişti şi agenţi de publicitate care pot adăuga dimensiuni suplimentare, iluzii optice şi noţiuni de mişcare asupra obiectelor anterior statice. Videoclipul este de obicei combinat cu sau declanșat de audio pentru a crea o naraţiune audiovizuală. În ultimii ani, tehnica a fost utilizată pe scară largă şi în contextul moștenirii culturale, deoarece s-a dovedit a fi un instrument excelent de edutainment.
Edutainment – Divertismentul educaţional este un mijloc de informare conceput pentru a educa prin divertisment. Este un termen folosit încă din 1954 de Walt Disney. Cel mai adesea include conținut destinat predärii, dar are valoare de divertisment incidental.
BUCUREȘTI: „Harta Magnoliilor”, proiect colaborativ, fără open source. Găsitorii de magnolii fără poză primesc magnolii murate!
INSIDER: „Începe iar festivalul de culoare pe străzile din București, sezonul de magnoleală, cum îmi place să-i spun. Unele magnolii au furat startul, cele stallate, albe, deja încep să se scuture, ca să le facă loc celorlalte, mai colorate, că de frumos ne bucurăm puțin și pe rând. Pe Dacia și Polonă magnoliile sunt deja-n floare, unele au coroană bogată-bogată și vor fi spectaculoase-n vreo săptămână. Nu c-aș avea preferate, că mi-s toate dragi, dar magnolia micuță și singuratică de pe Dogarilor mie-mi place tare, tare. E așa, chiar în mijlocul trotuarului, și se încăpățânează să înfrumusețeze strada aia cam mofluză. Și mai sunt o mulțime-n zonă, pe Toamnei și pe Ghiocei, dar mai au nevoie de câteva zile să înflorească, sunt sfioase.
Am revizitat și Dristorul, Levănțicii-Diligenței-Cerceluș și câteva străzi pe lângă și mi-am dat seama că aici chiar n-am trecut toate magnoliile pe hartă, nici să vreau n-aș avea cum, mai bine zona ar fi un pin mare, o inimă mov uriașă. Dacă ajungeți prin zonă, chiar nu e nevoie să vă orientați după hartă, că aproape la fiecare casă-i o magnolie și obiceiul se păstrează și pe străzile din jur, pe Rodiei, Răspântiilor, Miletin. Data viitoare când mă duc la magnoleală iau rețeta de magnolii murate cu mine, c-am făcut astăzi câteva promisiuni. Cum anul trecut m-am trezit târziu că vreau magnolii murate și n-am mai avut petale bune, așa că tare vă rog, dacă aveți prin curte vreo magnolie, tare aș dori câteva petale. Nu să le rupeți acuma, când dau să se scuture. Promit magnolii murate la schimb.
Așa, #hartamagnoliilor e aici 🌸🌸🌸 bit.ly/HartaMagnolii, eu am folosit-o astăzi cu „open in browser”. Poate vă ajută să vă orientați mai ușor. Sau, dacă ieșiți la plimbare, deschideți harta, sigur e o magnolie-n zonă, sunt 500+ de pinuri pe hartă, cu tot cu poze. Orașul ăsta are și mult frumos de oferit, mai ales primăvara, doar trebuie să fim atenți nițel.
#HartaMagnoliilor a început ca o joacă și s-a transformat într-un proiect colaborativ și tare recunoascătoare-s pentru toți oamenii care se plimbă pe traseul magnoliilor, mai găsesc și altele și ne scriu să le adăugăm. Așa a ajuns povestea asta să fie mai mult despre povești decât despre flori. Dar o clarificare mică aici: pe hartă, așa cum este ea, nu puteți face modificări și asta pentru că există oricând riscul să se piardă, să se dubleze magnolii și mi-ar părea tare, tare rău să nu mai avem harta.
Primim cu drag orice sugestie, vizităm toate magnoliile, le facem fotografii și le adăugam pe hartă negreșit. Le-am văzut cam pe toate anul trecut, am mai descoperit unele noi și sezonul acesta, actualizăm pinurile din martie până la jumătate de mai.
Harta, în forma în care este ea acum (și așa va rămâne, că asta e tot ce știm noi tehnic), poate fi folosită de oricine, oricând. Nu poate fi însă modificată de altcineva. Cred totuși că îi puteți face o copie și o personalizați în funcție de orice nevoi aveți, puteți adăuga pinuri pentru glicine, baruri și cafenele, clădiri.
Așa, ca să rezum: harta este un proiect colaborativ. Doar că nu e open source, adăugăm noi pinurile pe hartă. Dar inimile alea sunt de mulțumire <3″
N.R.: Harta magnoliilor este un proiect demarat de Diana Robu. Aceasta a creat, cu ajutorul Google Maps, o hartă unde poți indentifica locurile unde se pot găsi magnolii în București. Magnoliile sunt una dintre cele mai primitive forme de plante cu flori din regnul vegetal.
Magnolia (Magnolia L.) este un gen de plante care aparţine familiei Magnoliaceae. Este numit după botanistul francez Pierre Magnol.
Magnolia este un gen vechi. Apărând înainte de albine, se crede că florile au evoluat pentru a încuraja polenizarea de către coleoptere. Pentru a evita daunele provocate de gândacii ce polenizează, carpelele florilor de Magnolia sunt extrem de dure. Au fost găsite specimene fosilizate de M. acuminata datând de acum 20 de milioane de ani, iar plantele care aparțin familiei Magnoliaceae datează de acum 95 de milioane de ani. Un alt aspect al Magnoliei considerat a reprezenta o stare ancestrală este că mugurele florii este închis într-o bractee mai degrabă decât în sepale; părțile periante sunt nediferențiate și numite tepale mai degrabă decât sepalele distincte şi petalele. Magnolia împărtășește caracteristica tepală cu mai multe plante înfloritoare în apropierea bazei plantelor cu flori, cum ar fi Amborella și Nymphaea (precum și cu multe plante derivate recent, cum ar fi Crinul). Gama naturală de specii Magnolia este o distribuţie disjunctivă, cu un centru principal în Asia de Est şi de Sud-Est şi un centru secundar în estul Americii de Nord, America Centrală, Indiile de Vest și câteva specii din America de Sud şi cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuști. DETALII
O nouă descoperire a lui Jamile Oliver face furori pe internet. Petale de magnolie puse la murat. Murarea este cunoscuta din cele mai vechi timpuri.
Celebrul bucătar a dezvăluit faptul că această floare nu este minunată doar pentru a o privi, ci și pentru a o mânca. Mai exact, petalele se pot pune la murat într-o soluție din oțet, apă, sare și zahăr şi gustul lor este asemănător cu cel al ghimbirului, dar unele pot fi și amărui, în special cele albe. Chef Jamie Oliver spune că se servește alaturi de mâncăruri din orez sau cu mezelurile maturate. Jamile Oliver le recomandă fanilor săi să culeagă muguri şi flori tinere, dacă vor să le pună la murat.
ARHIVĂ: IGNAT ECO: „La cât de scumpă e viaţa în România, trebuie să învăţăm să mâncăm şi iarbă, nu doar flori!” *** UNIVERS: Câte o Galaxie în fiecare Păpădie *** PONOARELE, MEHEDINȚI: Singura pădure de liliac formată în mod natural din Europa
PALATUL SNAGOV, ILFOV: Închis pentru turiști, deschis pentru nunți, evenimente private sau corporate
INSIDER: „Palatul Snagov, închis pentru turiști, deschis pentru nunți. ,,Cauți o locație specială pentru evenimentele private sau corporate? Palatul Snagov îți este alături cu o atmosferă de poveste și o echipă de specialiști gata să se ocupe de fiecare detaliu”. Cu acest mesaj te întâmpină pagina de Facebook a Palatului Snagov. Și dacă nunțile sunt posibile, ne-am zis, poate, poate vom reuși și noi să ,,aruncăm un ochi” peste un loc unde s-a scris istorie! Sincer, nici nu bănuiam că un obiectiv atât de emblematic pentru țara noastră, unde familia Ceaușescu obișnuia să-și petreacă weekendurile, construit în 1930 de Henrieta Delavrancea-Gibory pentru Prințul Nicolae al României, nu este inclus în circuitul turistic. Mai ales că, așa cum citisem, evenimentele private erau permise aici! Așa că am pornit la drum, cale de 40 de kilometri din București, și ne-am oprit chiar la porțile domeniului pe care se află grandioasa construcție. Un palat care, de-a lungul timpului, a găzduit chiar și pe Ion Antonescu și Gheorghe Gheorghiu Dej. Numai că aici, surpriză! Un panou ne informa că obiectivul se afla sub pază militarizată, porțile fiind bine ferecate, iar zona supravegheată video. Un jandarm aflat în serviciu ne-a ieșit în întâmpinare, i-am spus ce dorim, el ne-a spus că nu se poate și, astfel, ne-am reorientat prin împrejurimi.
Nu ne-a părut rău pentru drumul făcut, deoarece Pădurea Snagov, chiar și acum, la începutul primăverii, este încântătoare. Mai mult, ne-am plimbat și pe malul lacului Snagov, unde am aflat Hanul Vlăsiei. Un loc superb pentru o plimbare romantică, dacă faceți abstracție de faptul că este destul de neîngrijit, ca să nu zic că este lăsat în paragină. Debarcaderul, lacul, peisajul înconjurător se vor descoperite. Este frumos, este relaxant, de aceea vă recomandăm să luați în calcul această zonă când aveți chef de o drumeție în natură.
Din păcate, hanul este închis.” SURSA
CIOFLICENI, ILFOV: „Regina Carmelului”, Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți – vitralii inedite, mozaicuri și basoreliefuri impresionante. Un muzeu fără custode!
INSIDER: „Ați auzit de Regina Carmelului? O găsiți lângă București! La doar 33 de kilometri de București, am descoperit un loc care m-a uimit prin liniștea și farmecul lui, prin starea de bine ce ți-o conferă ordinea și frumusețea lucrurilor de aici. Dincolo de gardurile ce-l împresoară, simți că pătrunzi într-o altă lume, una în care te minunezi la tot pasul de ceea ce vezi. Sincer, a fost o întâmplare să ajung aici, după ce obiectivul ,,mi-a sărit în ochi” de pe Google Maps datorită denumirii lui: Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți. În cadrul acesteia se află și biserica Sanctuarului marian diecezan „Regina Carmelului”.
Nu mă voi opri la a vă explica ce înseamnă Ordinul carmelitanilor desculți și cum au ajuns ei lângă Capitală, mai precis în localitatea Ciofliceni, comuna Snagov, județul Ilfov, ci la cum am perceput eu acest loc. Încă de la intrare mi-a reținut atenția poarta de acces, cu gardul frumos din lemn, aleea asfaltată, mărginită de arbori ornamentali, care m-a purtat către o construcție grandioasă. De jur împrejur gazon îngrijit, copaci toaletați cu mare finețe, totul, absolut totul pus la punct cu o precizie matematică care m-a lăsat mut de uimire.
Multă liniște, spații largi, o arhitectură a clădirilor care m-a fascinat, priveliște și atmosferă relaxante, un adevărat parc în care m-am plimbat în voie fără ca nimeni să-mi tulbure gândurile. Ba chiar am îndrăznit să intru pe culoarele unui corp de clădire, unde n-am întâlnit pe nimeni, zona fiind ,,sub controlul” camerelor de supraveghere. Peste tot ordine, curățenie, bun gust. Când am încercat să pătrund în biserica ,,Regina Carmelului”, ușa mare de la intrare, având drept mânere două litere, era închisă. Inițial, am fost mâhnit că nu am putut intra, însă am descoperit repede că accesul se face pe cele două uși laterale, așa că am putut să-mi potolesc curiozitatea de a vedea acest sanctuar. Uimitor, ceva nou pentru mine, unde m-au fascinat atât vitraliile inedite, cât și mozaicurile superbe sau basoreliefurile. Parcă eram într-un muzeu, unde lipsea custodele.
Singur, în interiorul acestui lăcaș de rugăciune, citind înscrisurile de pe vitralii, studiind orga cu 10 registre și două claviaturi, ce-și va face simțită prezența, în curând, în cadrul unui
concert de inaugurare. Admirând crucifixul suspendat, icoana „Maicii Domnului de pe Muntele Carmel”, altarul, cripta, culorile, perfecțiunea îmbinărilor. Singur, îmbătat de o lume pe care v-o recomand s-o descoperiți pentru atâtea atracții pe metru pătrat.” SURSA
COLȚI, BUZĂU: Muzeul Chihlimbarului, unic în România, extras din subteran din 1927
INSIDER: „,,Lacrimile pământului” de la Colți. Unii spun despre această piatră semiprețioasă că aduce noroc și te apără de duhurile rele. Alții că are numeroase proprietăți terapeutice, fiind benefică în tratarea astmului, febrei și infecțiilor, dar și pentru combaterea stresului, oboselii, depresiei.
Însă, dincolo de povești sau legende, noi suntem siguri de un lucru: chihlimbarul, ambra sau ,,lacrimile pământului”, cum se mai numește, ne-a încântat privirile și ne-a încălzit sufletele într-o după amiază de weekend. Atunci când am ales să vizităm Muzeul Chihlimbarului aflat în localitatea Colți, din județul Buzău.
Ce am admirat aici? Pepite de chihlimbar, bijuterii (cercei, inele, pandantive, şiraguri de mărgele etc.), dar și unelte de extracție și prelucrare a chihlimbarului, precum strung din lemn, lămpaşe, ciocane, târnăcop). În expoziție se găsește și un set de bijuterii din chihlimbar oferite în dar Elenei Ceaușescu, de locuitorii din zonă, în anul 1987.
Interesant că aici mai sunt expuse flori de mină, exponate de paleofaună, din patrimoniul Muzeului Județean Buzău, precum femurul unui mamut, care a trăit acum 2,5 milioane de ani pe teritoriul județului Buzău. Există chiar și un loc dedicat ,,Grotei Nucu-
Bozioru”, monument unic al artei preistorice din spațiul țării noastre. Tot în acest muzeu unicat în România am aflat că prima mină de chihlimbar a fost deschisă în zonă în anul 1927, de inginerul Dumitru Grigorescu, iar comuna Colţi a fost singurul loc din lume unde ambra s-a extras, la nivel industrial, din mine subterane. Din nefericire, afacerea inginerului Grigorescu a falimentat în anul 1937. Ulterior, ambra s-a mai extras doar sporadic, până în anul 1943. La naţionalizarea din 1948, minele au fost închise. Astăzi, unii localnici, mai norocoși, care cunosc drumul spre fostele galerii, mai găsesc, uneori, ambră.
• Ce este chihlimbarul? Este o rășină de pin fosilizată timp de milioane de ani, ce are diferite culori: galben ca mierea, brun-roșcat sau verde-negru.
Muzeul, organizat într-o casă țărănească din Colți, are și un magazin de suveniruri, de unde vizitatorii pot achiziționa diferite obiecte. ” SURSA
N.R.: Cel mai mare chihlimbar din lume (3840g) a aparținut muzeului adus de o localnică și pe care l-a folosit timp de 20 de ani să sprijine o ușă care nu stătea deschisă. Acum aici mai există doar poza și povestea ghidei, chihlimbarul fiind donat Muzeului Județean Buzău.
MUZEUL VIITORULUI, DUBAI: „Nu vom trăi sute de ani, dar putem crea ceva care va dura sute de ani”
INSIDER: „Muzeul Viitorului, Dubai V-ați închipuit vreodată cum va arăta lumea peste 50 de ani? Cu ce mijloace de transport veți călători, ce surse de energie veți folosi, cum vor schimba robotica și inteligența artificială domenii precum sănătatea, educația, genetica? Ei bine, răspunsuri la aceste întrebări și multe altele le oferă Muzeul Viitorului, deschis la finele lunii trecute, în Dubai, pe care am avut șansa să-l vizităm la doar trei săptămâni de la inaugurarea sa. Am avut noroc cu achiziționarea biletelor! De ce? Fiindcă în momentul când am hotărât să le cumpărăm on-line, singurele locuri disponibile erau peste o săptămână, ce coincidea cu ultima zi de sejur în Dubai. Am plătit circa 180 de lei/bilet (145 de diharmi) și nu am regretat deloc acești bani! Deoarece începând de la construcție, o minune inginerească, zona din jurul ei, minunat amenajată, acces, lifturi, spații expoziționale, totul este realizat în așa fel încât să te simți în viitor.
Muzeul, în formă de tor, are o structură cu șapte etaje (circa 77 de metri înălțime), fără stâlpi de susținere, bazându-se în schimb pe o rețea de grinzi diagonale, care se întinde pe o suprafață de 30.000 mp. Fațada, din oțel inoxidabil, este decorată cu citate în caligrafie arabă. Ce anume? Este vorba de trei citate din șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum, vicepreședinte și prim-ministru al Emiratelor Arabe Unite: ,,Nu vom trăi sute de ani, dar putem crea ceva care va dura sute de ani”; ,,Viitorul va fi pentru cei care îl vor putea imagina, proiecta și construi, viitorul nu așteaptă, viitorul poate fi proiectat și construit astăzi”; ,,Secretul reînnoirii vieții, al dezvoltării civilizației și al progresului umanității este într-un singur cuvânt: inovația”. De fapt, scopul acestui muzeu este de a promova dezvoltarea tehnologică și inovația, în special în domeniile roboticii și inteligenței artificiale (AI).
În interior, vizitatorii sunt duși într-o călătorie către anul 2071, care va fi centenarul fondării Emiratelor Arabe Unite. O componentă importantă a muzeului este călătoria în spațiu și modul în care putem valorifica călătoria în spațiu. De asemenea, se pune accent pe prelevarea de ADN și genetică la unul dintre etajele muzeului. Am fost conduși într-un spațiu întunecat, iluminat de coloane de cilindri de sticlă minuscule, cu ADN-ul iluzoriu al animalelor și speciilor care au dispărut, inclusiv ursul polar al cărui habitat arctic este în prezent amenințat de încălzirea temperaturilor.
Foarte mult ne-a plăcut de „Aya”, ghidul creat cu ajutorul inteligenței artificiale, care ne-a invitat să experimentăm călătoria spațială, parcuri eoliene și o lume alimentată de o structură masivă care orbitează în jurul Pământului, ce valorifică energia soarelui și o transmite către Lună. Așa-numitul Proiect Sol imaginează luna acoperită de nenumărate panouri solare care direcționează acea energie, mai apoi, către Pământ, unde umanitatea prosperă și biodiversitatea planetei include specii inovatoare de plante rezistente la foc. Muzeul prevede că proiectul energetic colectiv al umanității este condus de o stație spațială numită OSS Hope, același cuvânt în arabă pe care Emiratele Arabe Unite și-au numit misiunea din viața reală, culegând date din atmosfera lui Marte . Anul trecut, Emiratele Arabe Unite au devenit prima țară arabă care a lansat o misiune interplanetară funcțională.
De remarcat că noul muzeu a obținut statutul LEED Platinum, un rating la nivel mondial rezervat celor mai eficiente din punct de vedere energetic și design-ului de mediu.
Cum am ajuns la muzeu? Cu metroul, linia roșie, până la stația Emirates Towers. Text: Karina Vișan/
Foto: Rareș Vișan/ #hailadrum” SURSA
ARHIVĂ: TURISM: Călătorie în viitor: Emiratul Dubai creşte într-un an cât altele în 10, 100 sau 1000?
MĂNĂSTIREA DERVENT: „Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Crucile ce cresc singure din Pamant și Izvorul Tămăduirii.”
INSIDER; „Vă invit la Mănăstirea Dervent, loc de închinăciune și de vindecare trupească și sufletească. Este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Galița, comuna Ostrov, județul Constanța. În apropierea mănăstirii se află cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (secolul al X-lea), considerată de către mulți cercetători ca fiind vechea cetate Vicina.
Sunt 3 lucruri ce definesc faima acestei mănăstiri: Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Crucile ce cresc singure din Pământ și Izvorul Tămăduirii. Hramul Bisericii este Sfânta Cuvioasă Parascheva, Izvorul Tămăduirii, prăznuit pe 14 octombrie. Mănăstirea Dervent oferă călătorilor prin Dobrogea masă și găzduire pentru o noapte în arhondaric, fără taxă, cu condiția respectării unor reguli de bunăcuviință într-un lăcaș sfânt, prilej de rugăciune și de vindecare pentru sufletele în căutare de liniște, tihnă și sănătate.
Mănăstirea Dervent este locul în care crucile cresc din pământ singure iar oamenii bolnavi își găsesc aici tămăduirea. În perioada împăratului Dioclețian, pe locul unde acum se află biserica mănăstirii Dervent au fost martirizați patru creștini. De atunci au fost păstrate patru cruci care au puteri tămăduitoare. În pronaosul bisericii se află Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în partea stângă, pe un iconostas din lemn, pe sub care putem trece, cerând ajutor și mijlocire către Isus Hristos. Multe minuni se spune că s-ar fi înfăptuit aici. Elementul miraculos care atrage însă credincioșii în zonă sunt, cum spuneam, cele patru cruci ce au puteri tămăduitoare și Izvorul Tămăduirii, izvor aflat la circa 200 m de biserică. Acest izvor ar fi țâșnit atunci când Sfântul Andrei, care propovăduia Evanghelia în aceste locuri, a lovit cu toiagul de pământ pentru a găsi apa. Se spune că a și botezat primii creștini de prin Dervent aici.
Povestea Crucilor: Pe la sfârșitul secolului I după Hristos, Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat la apostolie, în misiunea sa creștină ajunge să-l propovăduiască pe Hristos în Scythia Minor, adică în Dobrogea noastră de astăzi, care în acea vreme făcea parte din Imperiul Roman. Credința creștină era interzisă în acele vremuri.
Sfântul Apostol Andrei ajunge să propovăduiască Evanghelia lui Hristos și în Scythia Minor, găsindu-și un adăpost într-o peșteră aflata la 37 km de mănăstirea Dervent, pe raza comunei Ion Corvin, unde astăzi este închinată o mănăstire în cinstea si in amintirea Sfântului Apostol Andrei, încreștinatorul României. Mai târziu opera misionară a Sfântului Apostol Andrei va reveni unor ucenici ai Sfântului, un preot si trei fecioare care vor veni în marea cetate Dervent la Dunăre să-l mărturisească pe Hristos. Ajunși aici cei patru sunt prinși și condamnați la moarte, după ce fuseseră sfătuiți să se lepede de Hristos. În momentul martirajului, tradiția acestui Sfânt Lăcaș ne spune că ei erau așezați astfel: Preotul se afla pe locul în care se află acum Crucea Sfânta din absida stânga a bisericii, crucea făcătoare de minuni și tămăduitoare iar cele trei fecioare se aflau în fața bisericii, mai precis în fața Sfântului Altar. Văzând că nu pot fi determinați să-și renege credința lor adevărată, Sfinții Martiri au fost chinuiți groaznic. În final preotul a fost jupuit de viu și spânzurat pe o cruce de lemn cu capul în jos, iar celor trei fecioare li s-au scos ochii, li s-au smuls unghiile de la mâini și de la picioare iar după aceste groaznice chinuri trupurile acestor Sfinte Mucenițe au fost tăiate în bucăți. Trupurile acestor Sfinți au fost aruncate în Dunăre, după ce au fost arse pe rug ca să nu le venereze creștinii aflați în cetate, să nu venereze rămășițele, Sfintele Moaște care au mai rămas. Pe locul unde au fost ei martirizați tradiția ne spune că au crescut din pamant patru pietre în formă de cruce cu însușiri tămăduitoare și făcătoare de minuni care, de-a lungul veacurilor, s-au dovedit a fi vindecatoare de diferite boli sufletești și trupești.”
“Foarte mulți bolnavi aflați în suferințe, în primejdii și necazuri, cu diferite boli și fără nici o speranță au găsit alinarea în suferințe și tămăduirea, numeroși ologi, șchiopi, surzi, mulți care au venit aici cu credință s-au tămăduit, unii dintre ei și-au lăsat chiar bastoanele și cârjele în acest loc spre mărturie și spre încredințarea altor persoane că aceste Sfinte Cruci sunt purtătoare de har dumnezeiesc și tămăduitoare, purtătoare de leac, așa se mai numesc în popor. SURSA
ARHIVĂ: PEȘTERA SFÂNTULUI ANDREI: Binecuvântată de Apostolul lui Iisus, prima biserică creștină din România!
CIRCUL BONNACCINI: Tratament cu adrenalină și suspans în Globul Morții
INSIDER: Chiar dacă „Sabia lui Damocles” s-a abonat la prezentul pe care îl trăim de ceva timp, conform principiului „cui pe cui se scoate” bucureștenii se pot trata zilnic, până pe 3 aprilie 2022, la Circul Italiano Bonnaccini cu o doză extra de adrenalină și suspans în fața Globului Morții – Șoseaua Mihai Bravu nr 296, București Sector 3 (Rond Baba Novac).” DETALII
N.R.: Globul morții este o cascadorie de circ și carnaval în care pilotii merg cu motociclete în interiorul unei sfere cu plasă. Este similar cu zidul morții, dar în acest act motocicliștii se pot bucla atât pe verticală, cât și pe orizontală. Au existat trei decese legate de performanţă înregistrate între 1949-1997. Singurul record mondial Globe of Death recunoscut oficial de Guinness World Records este şase piloți și o persoană în centru de echipa Infernal Varanne pe platoul Lo Show Dei Record, la Milano, Italia, la 13 aprilie 2011. Pentru ediția de turneu din 2008, Ringling Bros. a început să folosească numele Globul Oțelului, căci ‘moarte” nu a fost văzut ca prietenos cu familia din perspectiva relațiilor publice.
Alte recorduri. Cea mai tânără persoană înregistrată care a condus o motocicletă în Globul Morţii este Maximus Garcia, care avea 4 ani, șase luni şi 28 de zile, pe 16 august 2006. În iunie 2015, la Vilnius, Lituania, a fost construit cel mai mare glob al morţii în aer liber, înălțime de 12 m. Un total de 12 bucle consecutive au fost efectuate în Globe cu o mașină de 900 kg.
Construcția globului. Globul morții este produs folosind mai multe porțiuni segmentate, încovoiate de plasă sudată, unde secțiuni de material sunt montate împreună și nituite. Un panou de oţel din partea de jos a globului acționează ca o ușă de capcană unde călăreții și motocicletele lor pot intra și ieși. Deși există standarde, multe grupuri își folosesc propriile globuri de diferite dimensiuni, globul de 5.300 lire de 16 picioare fiind cel mai frecvent.
Motociclete. Cele mai frecvent utilizate sunt Suzuki sau Honda, ușoare și cu cuplu ridicat, astfel încât să poată atinge rapid viteza necesară pentru completarea buclelor în sferă. Piloții sunt nevoiţi să treacă foarte repede de la viteze mari la un punct mort și nu e necesar un motor puternic, suspensie și tren de rulare, fiind necesară o viteză maximă de 65-105 km/h.
Fizica trucului se concentrează în jurul manipulării forței centripete, forță care acţionează asupra unui obiect pe măsură ce se deplasează într-o cale circulară. Toate forţele au o direcţie în care împing, iar forța centripetă este îndreptată spre centrul căii circulare.
Acest spectacol lung de 5-8 minute poate avea un impact fizic destul de mare asupra motocicliștilor, deoarece 3,5-5,5 g sunt puse pe suprafața globului. La vârf, mulți motocicliști se „opresc”, ceea ce reprezintă o pierdere tranzitorie a vederii, nu la fel de severă ca o întrerupere totală. În plus față de greutate, pentru mulți vertijul și greaţa sunt o problemă uriașă, deoarece actul provoacă astfel de simptome. Din această cauză, capacitatea fizică a piloților este extrem de importantă. Pe lângă fitness, menţinerea unei diete sănătoase este la fel de importantă, deoarece masa corpului pilotului afectează întregul act. Unii spun că încearcă să se concentreze asupra unui anumit punct pentru a „inversa” efectele forţelor g. Pentru contracare utilizează viziunea periferică şi se alege centrul globului spre fund.
Istorie. Actul de circ cunoscut acum sub numele de Globul morţii a început să apară pentru prima dată în 1901 ca un vârtej de ciclu, care avea coloane verticale în lamele în locul unei sfere complete. Mai mulți istorici ai carnavalului, inclusiv A.W. Stencell, atribuie actul premier Globe of Death lui Thomas Eck în 1903; cu toate acestea, alții îl consideră pe Arthur Rosenthal din Grand Rapids, Michigan, primul care a brevetat ,,Bicyclist’s Globe” în 1904. Acest brevet susține că a inventat , anumite îmbunătățiri noi și utile în Globurile Bicyclists”: aceste îmbunătățiri noi şi utile se adâncesc în specificații pentru crearea unui glob cu zăbrele, astfel încât bicicliştii să poată atinge un impuls suficient pentru a efectua actul. Popularizarea actului a început cu Arthur Rosenthal, omul care a brevetat globul, şi Frank Lemon. Împreună erau cunoscuți în zonă sub numele de „Trandafir şi lămâie”, un duet de biciclete și motociclete, care au jucat pe glob ca punctul culminant al acțiunii lor. Se spunea că spectacolul lor efectuează rutine de abilități şi nervi garantate pentru a râde la târguri, parcuri de distracții și spectacole de pe tot pământul. Deși Arthur Rosenthal este cunoscut pentru brevetarea a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Globul Morţii”, mai mulți alți interpreți au început să folosească globuri similare în această perioadă, inclusiv Guido Consi, un temerar italian care și-a prezentat „Sfera fricii” publicului european din Roma.; un inginer german care și-a construit şi a operat propriul glob; şi actul „Cedero și Globul său de Aur”, care a sosit în New York şi a fost primul care a migrat în Statele Unite. Unul dintre cele mai reușite spectacole a fost Hazardous Globe Of Death unde „Mr. şi doamna Charles Clark” unde s-au folosit motociclete indiene într-o sferă de 16 picioare. În Australia a fost celebru spectacolul familiei Mendoza. DETALII
SAN DIEGO ZOO, SUA: Percy, porcul spinos, cea mai mare marionetă din lume
INSIDER: „Percy, porcul spinos este cea mai mare marionetă din lume și concepția sa a durat șase luni. Are o circumferință de aproape 12 metri şi 2.000 de plăci de spumă și un nas de mărimea unui Volkswagen. La bază este un gonflabil mare, cu adăugarea unei guri, a unui maxilar şi a ochilor mecanici. După botezul mediatic dintr-un parc din Los Angeles pe 1 martie a.c. Percy va merge pe coastă până la casa ei permanentă de la Grădina Zoologică din San Diego. Wildlife Explorers Basecamp este o zonă de 3,2 acri a grădinii zoologice menită să învețe familiile despre interacțiunile și interdependenţa oamenilor, plantelor, animalelor și habitatelor lor. Speciile prezentate acolo vor include o broască țestoasă, un ocelot, un caiman, un furnicar cunoscut sub numele de tamandua și, desigur, un porc-spic cu coadă prehensilă. SURSA
N.R.: Coada prehensilă este coada unui animal care s-a adaptat să prindă sau să țină obiecte. Porcul spinos, este un animal musculos, se cațără lent, dar sigur cu ghearele curbate, tălpile golașe și coada prehensilă, fără blană spre vârf. Ziua doarme într-o gaură, într-un trunchi de copac sau pe pământ. La apus, porcul spinos cu coadă prehensilă caută frunze, scoarţă de copac, fructe și lăstari şi ocazional animale mici. Areal: N și E Americii de Sud, Trinidad, Lungimea: 52 cm, Coada: 52 cm, Greutatea: 5 kg. DETALII
PARCUL POPORULUI, CRAIOVA: „Limpede cristal/ Sunetul de chitară/ Reverberează”
INSIDER: „O uriașă chitară plutitoare a fost montată pe lacul din Parcul Nicolae Romanescu. Chitara a fost construită în ultimele săptămâni, de către angajații Sectorului Mobilier Urban, din cadrul RAADPFL Craiova. Are 12 metri lungime și este rea lizată pe structură metalică, acoperită cu scândură celulară fabricată din lemn compozit.
Chitara plutitoare va integra și vechea pompă de apă de pe lac, astfel că întreaga construcție va putea fi admirată de pe maluri sub forma unui ponton cu fântână arteziană.” SURSA
N.R.: Chitara ori ghitara (pl. chitare, ghitare) este un instrument muzical cu coarde ciupite. Ea are un gât lung, delimitat cu ajutorul tastelor (en. frets), și o cutie de rezonanță ale cărei ambe fețe sunt plane. În lateral, se formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8.. Apariția chitarei constituie o invenție târzie, ce aparține de Renaştere (sec. XVI). În schimb, inventarea tehnologiilor fără de care nu s-ar fi putut realiza aceasta și construirea instrumentelor al căror descendent direct este, datează din timpuri mult mai vechi.
Erou al legendarului concert de la Woodstock din august 1969, Jimi Hendrix este considerat unul dintre cei mai mari chitarişti din istoria muzicii rock. La această „aură” de legendă a contribuit şi tragicul destin al muzicianului, care a murit ucis de abuzul de droguri şi alcool, la vârsta de 27 de ani. Cariera sa a durat doar patru ani,. James Marshall „Jimi Hendrix (născut Johnny Allen Hendrix; 27 noiembrie 1942 – 18 septembrie 1970) a fost un muzician, cântăreț și compozitor american. Anul acesta ar fi împlinit 80 de ani.
„Când puterea dragostei va copleși dragostea putere, lumea cunoaște pacea.” (Jimi Hendrix)”
ARHIVĂ: VENEȚIA: „Vioara lui Noe”, ambarcațiune de 12 metri dotată cu strune și arcuș a pornit în concert pe canalele lagunei *** TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova
BUDAPESTA: În ziua lansării River Ride, zeci de apeluri la 112 anunțau autocarul „plin cu oameni fericiți” care a căzut în Dunăre
INSIDER 1: Știati că la Budapesta autobuzele merg si pe strada si prin apa?! Si noi ne-am minunat de asa gaselnita!!!
INSIDER 2: „Povestea ghidul că in ziua in care a fost lansat primul autocar in Dunăre, s-au semnalat zeci de anunțuri la 112: „un autocar plin cu oameni plutește pe Dunăre, și oamenii mai sunt și fericiți…” SURSA
N.R.: Autobuzul amfibie are diferite nume, în funcție de orașul unde operează. A fost denumit Rotterdam Splash (în … Rotterdam) sau River Ride în Budapesta.
După un tur al Budapestei, călătorii pot admira frumusetile orasului și de pe Dunare. Autobuzul pornește din piața Szechenyi Istvan și in perioada primavara-vara sunt programate 4 curse (la orele 10.00, 12.00, 15.00 si 17.00) pe zi, iar în perioada de iarnă sunt doar trei (11.00, 13.00 si 15.00) curse zilnic. Un tur de o oră costă 14 € pentru adulți, 12 € pentru elevi, studenți, pensionari și gratuit pentru copiii sub 6 ani . Autobuzul amfibiu poate transporta 50 de pasageri, incluzând șoferul și secundul lui. Pe șosea autobuzul atinge 60 Km/oră iar pe apă acesta poate naviga cu 6,5 noduri.
Sub carcasa impermeabilă se află un șasiu dintr-un camion MAN furnizat de o companie maghiară. Autobuzul plutitor este echipat cu trei motoare diesel. Unul pentru a conduce roțile pentru – deplasarea pe uscat și două cu jet de apă – pentru apă. Tunurile de apă creează un curent cu jet prin aspirarea și împingerea apei, la fel ca un avion cu reacție.
Volanul obişnuit al mașinii este folosit doar pentru controlul rutier. Din momentul lansării se oprește și tot controlul se reduce la două joystick-uri care reglează puterea și rotesc duza motorului. DETALII
ARHIVĂ: SPLASH BUS: Vrem în țară ca pe-afară/ Dacă nu infrastructură, doar amfibie la scară! *** OTOKAR SELFIE: “Eu personal l-aș lăsa acolo, ar fi o atracție turistică modernă pentru București”
HĂLMEAG, BRAȘOV: Ultima statuie a Împărăteasei Sisi din cele 96 ridicate de orfanii din Ardeal de care a avut grijă. Doar 5 în Europa!
INSIDER: „Bustul Împărătesei Elisabeta (Sissi) din Hălmeag, Brașov. Prințesa și, mai târziu, Împărăteasa Elisabeta de Wittelsbach (Sissi), s-a născut în anul 1837, într-o familie numeroasa, părinții ei fiind Maximilian Joseph de Bavaria (din linia de Pfalz-Birkenfeld-Gelnhausen a familiei Wittelsbach) și Maria Ludovica de Bavaria, fiica regelui Maximilian I al Bavariei. La vârsta de 16 ani, în vara anului 1853, ea l-a întâlnit pe împăratul Franz Joseph al Austriei, cu care s-a şi căsătorit.” SURSA
N.R.: Povestea bustului începe după Revoluţia din 1848, când mulţi copii din Ardeal au rămas orfani. Se spune că Sissi a făcut o donaţie importantă pentru ei, în 96 de localităţi din ţară. În fiecare din aceste localităţi a fost mai apoi sculptat un bust și așezat la loc de cinste. Au venit, însă, vremuri grele pentru întreaga ţară, iar în perioada comunistă, multe dintre statui au fost distruse. Bustul din Hălmeag este singurul care a scăpat, fiind ascuns. Când lucrurile s-au mai liniștit, a fost din nou aşezat la loc de cinste, de această dată, în curtea Bisericii Evanghelic -lutherane. Este singurul bust / statuie al acesteia de pe teritoriul României, iar la nivel european, mai sunt doar 4, exceptând pe acesta.
Din păcate, tânăra împărăteasă a fost nefericită de modul de viaţă strict de la curte, întărit de soacra sa. Încă din primii ani de căsătorie, Elisabeta şi-a găsit refugiul în izolare şi suferinţa. Mai târziu a început să călătorească. Îi plăceau foarte mult Băile Herculare, unde și acum există o vilă cu numele ei Este cunoscuta ca fiind o împărăteasă altfel decât celelalte, mai ales pentru că și-a construit o baie proprie și sală de sport în palatul imperial. A fost o mare iubitoare a copiilor, iar moartea rapidă a doi dintre copiii ei au făcut-o pe aceasta să intre într-o depresie fara cale de întoarcere. Pe 10 septembrie 1898, în timp ce Elisabeta era în trecere prin Geneva, a fost înjunghiată cu o pilă triunghiulară de anarhistul italian Luigi Lucheni. DETALII
ARHIVĂ: SUB OCUPAŢIE: Ronald Reagan, patronul spiritual de la Evidenţa Populaţiei din Ploieşti?! *** BUZĂU: Patronul i-a ridicat statuie angajatului model care lucra și în weekend. Post-mortem!
ȘARLOTA, TIMIȘ: Singurul sat rotund din România, întemeiat în anul 1771 de către 32 familii de imigranți din Italia și Germania
INSIDER: „Parcă e desprins din povești. Satul din România care se află la 45 km de Timișoara și fascinează turiștii din toată lumea.
Satul se numește Charlottenburg sau Șarlota și se află în apropierea localității Remetea Mică. Acest sat a fost întemeiat în anul 1771 de 32 de familii care au imigrat în Banat din nordul Italiei și sudul Germaniei.
Este cunoscut ca singurul sat rotund din România și a fost declarat monument istoric de Ministerul Culturii şi Cultelor.” SURSA
N.R.: Localitatea se află în judeţul Timiş, comuna Bogda. În prezent, este posibil ca populaţia satului să nu mai depăşească 100 de persoane. Contele Karl Ignaz Clary – Aldringen, care la acea vreme era președintele administrației Banatului, a dorit construirea unui sat circular, cu diametru interior de 210 metri. Motivul construirii acestui domeniu a fost protejarea moşiilor contelui de distrugerile pe care le puteau produce animalele sălbatice. La acea vreme, în mijlocul satului se afla o fântână și o plantație de duzi (acum seculari!), iar toate casele din sat aveau exact aceeași înălțime. Tot acolo în anul 1876 a fost construită o biserica greco-catolică. Se pare că localitatea a fost denumită după soţia contelui Aldringen Charlotte.
Domeniul de vânătoare amenajat în 1904 şi reamenajat în 2002 de Ocolul Silvic Timişoara. Se spune că acesta este cel mai vechi parc din România care adăposteşte mistreţi, mufloni (oi sălbatice), cerbi carpatini şi cerbi lopătari. DETALII
WITTIER, ALASKA: „Orașul cu o singură casă” adăpostește locuințe, poliţie, clinică, biserică, bancă, magazin, școală. În același bloc!
INSIDER: „Oraşul unde locuitorii trăiesc într-o singură clădire. Tot în bloc își au sediul o bancă, școala, biserica și poliția Whittier, Alaska este un oraş în Statele Unite care a primit curiosul nume de „oraşul cu o singură casă”. Aflat la circa 60 de mile (N.R.: 93 km) de Anchorage, Whittier are o populaţie de 272 de oameni, care locuiesc toţi într-un singur imobil. Begich Towers este o fostă clădire din timpul războiului rece, construită în 1974 și care adăposteşte atât apartamente cât şi secţia de poliţie, o clinică, biserica, un magazin comercial şi o şcoală. Begich Towers funcţionează şi ca hotel, astfel încât oaspeţii să se poată bucura de micul oraş de lângă apă. Ca să intri în oraş trebuie să treci printr-un tunel de peste 4 kilometri. Tunelul are o singură bandă, iar direcţia de mers se schimbă la 30 de minute. Aproape toţi oamenii din oraş locuiesc aici. Mai există câteva apartamente separate de această clădire.” SURSA
N.R.: Whittier a fost înființată în 1969 și a devenit în cele din urmă un port de escală pentru navele de croazieră. Când tunelul memorial Anton Anderson s-a deschis accesului public în 2000, a devenit prima autostradă care a conectat Whittier de Anchorage şi interiorul Alaska – anterior, singurele modalități de a ajunge în oraș erau feroviar, barca şi avionul.
Whittier este, de asemenea, popular printre turisti, fotografi, entuziaști în aer liber, pescari sportivi şi vânători din cauza abundenței sale de animale sălbatice şi a frumuseții naturale. Whittier este situat în Pădurea Națională Chugach, a doua cea mai mare pădure naţională din SUA. Whittier se află în districtul şcolar Chugach şi are o şcoală care deserveşte aproximativ 48 de elevi de la preşcolar până la liceu, conform înscrierilor în anul școlar 2019-2020.
Statistici: În oraş există 124 de gospodării, cu o medie de 1,79 persoane, 56 sunt familiale şi 68 sunt nefamiliale. 40,30% din populaţie este căsătorită, iar 32,34% sunt divorțate. 51,78% din populație are copii. Compozitia rasială a orașului era 68,3% albă, 10,6% asiatică, 6,9% hispanică, 5,7% nativ american. Distribuţia pe vârste a populației: 13,96 % sub 18 ani, 3,15 % între 18 – 24 ani, 23,87 % între 25 – 44 ani, 52,25 % între 45 – 64 de ani, iar 6,76 % peste 65 de ani. Venitul mediu pentru o gospodărie din oraș a fost de 45.000 USD în 2019. Venitul pe cap de locuitor pentru oraş a fost de 29.106 USD. Șomajul e 8,0 %.
Conducerea oraşului: un primar şi şase membri ai consiliului. Trei departamente cheie: administraţie, siguranță publică şi lucrări publice. Departamentul de poliție înfiintat în 1974 are pe lângă şeful poliției încă doi ofițeri. Vara când oraşul are mulți turişti sunt angajați ofițerii temporari. Biroul este într o unitate cu o cameră situată la primul etaj al Turnurilor Begich. Stația nu are unde să țină sau să interogheze oamenii. Departamentul de pompieri și salvare, voluntar cu ajutor reciproc din partea departamentelor învecinate.
Există un port şi un port de adâncime utilizate de navele de croazieră şi Alaska Marine Highway, Aeroportul Whittier (PAWR) este un aerodrom cu o pistă a aeronavei desemnată cu o suprafață de pietriș care măsoară 451 x 18 m. Nu există alte facilităţi, iar pista nu este întreținută iarna. Într-un an aeroportul are cca 700 de operaţiuni de avioane (97% aviație generală şi 3% taxi aerian). Oraşul operează şi un doc pentru hidroavion.
Tunelul Whittier sau tunelul Portage, tunelul memorial Anton Anderson este un tunel prin Muntele Maynard. Leagă autostrada Seward la sud de Anchorage cu Whittier şi este singurul acces terestru în oraș. Face parte din autostrada Portage Glacier , cu o lungime de 4.100 m, este al doilea cel mai lung tunel de autostradă și cel mai lung tunel combinat feroviar şi autostradă din America de Nord. DETALII
GARA CALAFAT: Cea mai fericită baltă din România
INSIDER: „Calea ferată Craiova-Calafat este o cale ferată secundară în România având o lungime de 107 km, neelectrificată în mare parte, viteza trenului fiind de maxim 40 km/ h, călătoria durează peste 3 ore. Este considerată linia cu cele mai frumoase clădiri pentru gări din Câmpia Română. FOTO Studiile pentru construirea căii ferate au început pe 10 mai 1885, ele durând până în noiembrie, fiind conduse de inginerul Elie Radu, iar proiectarea a durat până în mai 1886. Construcția căii ferate a început abia în anul 1890. Calea ferată conține mai multe monumente arhitectonice printre care două viaducte cu bolţi simple de beton, fiind construite aici pentru prima oară în România: primul la km 4, are trei deschideri, o înălțime de 14 m și zidăria din piatră cioplită, al doilea la Km18 are trei deschideri, o
înălțime de 17 m, construit din piatră și mozaic. Cel mai important monument arhitectonic este podul peste Jiu, de la intrarea în Podari, care a fost construit pentru două căi, una feroviară și cea rutieră deasupra. Infrastructura s-a realizat din piatră cioplită la exterior, iar suprastructura din metal. Gările unde trenul oprește de la început sunt: Bordei hc, Jiu Hm, Podari, Sălcuța, Dealu Robului h, Segarcea Nord hc, Segarcea, Cerăt h., Portărești, Urzica Mareh, Afumați, Siliștea Crucii hc, Boureni hcv, Băilești, Horticola h, Moțăței, Maglavit hcv, Golenți, Cobuz, Calafat și Calafat Port. Gările Podari, Sălcuța, Segarcea, Portărești, Băilești, Moţăței, Golenți și Calafat, prezintă elemente istorice, arhitecturale și urbanistice de valoare, sunt susceptibile de a dobândi calitatea de monumente Istorice. În conformitate cu art.14 din Legea nr.422/2001.” DETALII
N.R.: „Elie Radu (1853-1931) a fost un inginer constructor de poduri şi şosele, pedagog şi academician român. A contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania. A construit 650 km de căi ferate după concepții proprii. Una dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Târgu Ocna – Comănești – Palanca. A proiectat și realizat numeroase poduri din beton armat şi tabliere metalice, o realizare deosebită fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri. În 1889, Elie Radu a realizat o staţie de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în Europa, și prima rețea de alimentare a orașului București. Ulterior, a mai realizat și alimentarea cu apă a orașelor: Botoșani, Sinaia, Turnu Severin, Târgovişte, lași. I se datorează proiectarea și construirea a 60 de clădiri de gări, remarcabile fiind cele de la Curtea de Argeş, Comănești și Galaţi. Sub conducerea sa, a fost proiectată si realizată construcția clădirii Ministerului Lucrărilor Publice, în prezent Primăria Capitalei.” DETALII
FOTO 1 – Gara Calafat (Elie Radu, 1899) cea mai frumoasă gară din Oltenia
BUCUREȘTI: Modificarea scenariului în „Grota fermecată” din Parcul Carol inspirată din „Legenda Jepilor”. Fără grotă, giganții se luptă distanțați, nimfa exilată în Herăstrău!
INSIDER: „Statuile Giganţii sunt două statui amplasate în prezent în Parcul Carol I din Bucureşti, pe aleea principală a parcului, în apropierea intrării în parc dinspre Piața 11 iunie. Statuile fac parte din proiectul realizat de arhitectul Remus lliescu împreună cu sculptorii Frederic Storck, Dimitrie Paciurea, pentru realizarea unei lucrări statuare, intitulată Grota fermecată, cu ocazia organizării Expoziției Generale Române în Câmpia Filaretului din anul 1906. Întregul concept al lucrării a aparținut lui Dimitrie Paciurea, care s-a inspirat din Legenda Jepilor scrisă de Carmen Sylva. Ea avea terasă, vase, figuri şi trei sculpturi, doi bărbați contorsionați denumiți Giganți (3.5 m) și o femeie nud, culcată. Unul dintre Giganți a fost realizat de Frederic Storck, celălalt de Dimitrie Paciurea și femeia de Filip Marin, despre care nu se știe cum i s-a dat comanda, el nefăcând parte din grupul de artiști cărora li s-a încredințat comanda de execuție.
Astăzi grota nu mai există, Giganții au fost dislocați din perimetrul inițial și au fost puși de o parte și de alta a aleii principale a Parcului Carol I din Bucureşti. Femeia culcată a fost relocată în Parcul Herăstrău. Cele trei statui reprezentau personajele unei legende, conform căreia doi gemeni erau îndrăgostiți de aceeași femeie. Ea s-a aruncat în valuri, urmând ca acela dintre frați care va izbuti s-o salveze să-i devină soț. Rivalitatea dintre cei doi a făcut însă ca frumoasa fecioară să se înece. Cei doi frați au fost transformați în piatră datorită iubirii neîmplinite, iar persoana iubită de ei este transformată în cascadă. În fața fostului Palat al Artelor cei doi giganți erau așezați unul în fața celuilalt, iar în mijloc, între ei, culcată, Frumoasa adormită.” DETALII
ORADEA: În vizită la Templul Francmasoneriei
INSIDER: „Ai auzit că la Oradea exista un templu masonic ce se poate vizita? Noi l-am vizitat ieri!” SURSA
N.R.: Clădirea situată pe strada Armatei Române nr. 4, fostul sediu al Loji Masonice este una din cele mai interesante și spectaculoase din Oradea, din punct de vedere arhitectural și al decorațiunilor la faţade. Construcția a fost începută după proiectul arhitecților Bálint Zoltán și Jámbor Lajos începând cu anul 1901, și a atras atenția publicului orădean, chiar dacă dimensiunile ei nu sunt impresionante. A fost finalizată în cursul anului 1902, destinația clădirii fiind aceea de sediu de lojă masonică. Nu este întâmplător deci faptul că foarte multe din elementele decorative ale construcției sunt de inspirație masonică, începând cu faţada, dinadins concepută fără ferestre, cu un portic fin marcat. Acesta din urmă se compune din doi pilaștri laterali, iar în mijloc are două coloane canelate cu coronamente dorice. Frontonul este triunghiular, fapt care conferă monumentului un aer neoclasicist.
Organizarea spaţiilor destinate vizitării prezintă structura lojii masonice inițiale cu Sala Templului, Sala pașilor pierduți, Cabinetul de reflexie, Biroul Maestrului Lojii și sală expoziţională cu obiecte specifice. Planul de amenajare a expoziţiei permanente cuprinde atât punerea în valoare a încăperilor conform denumirii acestora cât și prezentarea obiectelor si mobilierului specific într-o manieră inedită. Structura și compartimentarea spatiilor expoziționale, permite adaptarea circuitului de vizitare cu prezentarea în detaliu a sălilor, pe de o parte, dar pe de altă parte să ofere vizitatorului posibilitatea unei documentări pe tema expozițională prin informații oferite în sala expozițională. Program vizitare: marți- duminică 10-18. Bilete acces: adulți 10 lei, elevi 3 lei, copii sub 7 ani gratuit.” DETALII
ARHIVĂ: OCHII LARG ÎNCHIŞI: Salonul Internaţional de Arte şi Cultură Masonică. Atenţie, cade tencuiala! *** MASONI: Ceremonie discretă la Teatrul Odeon *** REPTILIENI: Plăteşti 250 lei să-l vezi pe David Icke şi te primeşte Băsescu. X PO NOI votează PMP?
MUNȚII PĂDUREA NEAGRĂ, GERMANIA: Izvorul Dunării, locul de unde începe valsul!
INSIDER: „Neinderhausen. Izvorul Dunării!! PADUREA NEAGRĂ.” VIDEO
N.R.: Dunărea este al doilea fluviu ca lungime din Europa (după Volga). Izvorăște din Munţii Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678 m) la cca 1 km est de castelul Fürstenberg. Numele german al fluviului este Donau. Dunărea curge către sud-est, pe o distanță de 2.858 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.
Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. DETALII
COREEA DE SUD: Apele care unesc insulele Modo și Jindo se despart pentru o oră, de două ori pe an. „Miracolul lui Moise” are lungimea de 2.8 km și lățimea de 40 m!
INSIDER: „În apropiere de insula Jindo din Coreea de Sud, de două ori pe an, poate fi urmărit un fenomen uimitor, care amintește de fapta Biblică despre cum marea s-a despărțit înaintea lui Moise. Apele, care unesc insulele Modo și Jindo, se despart pentru o oră întreagă, descoperind un drum cu lungimea de 2.8 kilometri și lățimea de 40 metri. Mulți turiști și localnici se plimbă pe drumul deschis în mijlocul mării și adună viețuitoarele marine, aruncate pe uscat.” SURSA
N.R.: „Versiunea coreeană a Miracolului lui Moise” are o explicaţie ştiinţifică: acţiunea mareelor. Mai precis, în zonă mareele sunt extrem de scăzute, existând un fenomen numit „maree în formă armonică”. DETALII
infoINSiDER.ro 