INSIDER: „În curând se vor împlini 35 ani de la o realizare deosebită a specialiștilor și muncitorilor români, mutarea unui bloc de 7600 t cu 80 de apartamente în Alba-Iulia. Acțiunea a fost necesară pentru a deschide panorama și vederea Bulevardului Transilvania.

Inițial, Nicolae Ceaușescu dorea să demoleze respectivul bloc, însă a fost convins cu argumente de un om supranumit Inginerul Raiului sau Salvatorul de Biserici, profesor doctor inginer Eugen Iordăchescu, un pionier și inventatorul translației imobilelor și a monumentelor istorice. În întreaga sa activitate metodă domniei sale a salvat de la demolare aproximativ 30 de clădiri dintre care 13 biserici sau mănăstiri.

Interesant este faptul că pe timpul întregii „plimbări” pe distanța de aproximativ 55 de metri și care a durat aproape 6 ore, locatarii, cu excepția celor de la parter, au rămas în apartamente și și-au văzut de treburile casnice, copiii se jucau în case. O doamnă chiar a avut ideea de a pune pe muchia balconului un pahar plin cu apă pentru a vedea ce se va întâmpla cu

el, acesta rămânând intact. Translația a fost realizată fără a decupla blocul înalt de 17 metri și lat de 12 de la utilități, respectiv apă, gaz, canalizare și electricitate. Inginerul Eugen Iordăchescu ne-a părăsit în 2019 la vârsta de 90 de ani.” SURSA

ARHIVĂ: 3 GENERAȚII: Străbunicii asamblau Ford, strănepoții se recalifică să împacheteze chiloți. In același loc! *** BAIA DE FIER: Fabrica de grafit, cea mai frumoasă ruină industrială. Doar două bufnițe mai lucrează! *** FABRICA DE BERE RAHOVA: “Așa e starea lucrurilor, de a avea un început și un sfârșit. La noi mai mult decât la alții!”

INSIDER: „AM REUȘIT SĂ-L SALVĂM! De câteva zile personalul aflat în serviciul de pază semnalează faptul că un sturion mare își face apariția în primele ore ale zilei la suprafață luciului de apă și stă efectiv foarte mult nemișcat …plutind de multe ori în derivă.

Au urmat 5 zile intense cu personal suplimentar de observare a lacului…non -stop ,azi peștele și-a făcut apariția exact la ora 11…..dar pentru 10 minute..într-adevăr părea bolnav..slăbit..mișcări lente…Dă-i repede barca la apă, si încet, încet la vâsle către el…cu 20 de metri înainte de a ajunge l-am pierdut, plecase în adâncuri… am rămas pe loc cu barca purtați de vânt și valuri…”cineva de sus” simțea faptul că pacientul va ieși din nou ….. și.. și..DA…la nici 5 metri de barcă apare în scurt timp, el, exact cu fața spre barcă…exact în ochii noștri ..nemișcat, greu de spus dacă avea lacrimi….eu spun că da.

Apoi totul a decurs de la sine…s-a lasat prins ușor nu s-a opus deloc, a fost pus pe targă și dus repede la ponton pentru studierea acestuia de mai aproape..nimic lovit..nimic rupt.. și totuși peștele avea ceva…avea un ghem de sfoară, un rest de sac de rafie cu ceva resturi de plastic, si alte deșeuri exact în interiorul guri, prinse puternic de cerul acesteia ….. urmează 2-3 minute de operație pentru că da, sunt chiar specialist in stomatologie.. și scot ceva ce nu are legătură cu mediul lui…ceva făcut de mâna omului….. ” SURSA

ARHIVĂ: DELTA DUNĂRII: Excursie la ciufulit de pelicani și alte 3400 de specii *** LEBĂDA NOROCOASĂ: „O victimă inocentă… Puiul a avut noroc că nu a înghiţit cârligul!” *** PET-UL & FAUNA: De ce să gândim dincolo de burțile noastre?

INSIDER: „În metrou au apărut noi desene pe pereți! Ce reprezintă?Aceste desene murale pe care le veți observa în Metroul Bucureștean au fost pictate câteva nopți la rând în subteranul Bucureștiului.

Am întrebat conducerea Metroului despre ele și am aflat povestea lor. Înainte de a începe să vi le detaliez, trebuie să vă spun că am întrebat care a fost costul lucrărilor?Costurile sunt zero, mi-au spus cei din conducere. Este o muncă gratuită și voluntară a unor artiști care vor să-i scoată pe cetățeni din griul cotidian prin culoare, dar și prin câteva mesaje importante.

Lucrarea în care vedeți doi oameni cu telefoanele în mâini se numește:
”Online & offline”, de Andreea TOMA – ATOMA. ”Am ajuns sa ne contopim cu tehnologia, uitând cum e sa ne conectam cu noi înșine, dar și cu natura. Perioada pe care o traversam ne-a marcat comportamentul”, mi-au explicat reprezentanții Metrorex. Astfel că lucrarea ne propune o introspecție asupra modului ”in care putem sa ne deconectam din sfera tehnologiei și să ne (re)conectam cu noi și cu natura”.

Amprenta sub formă de chip uman se numește: “DUO”, de Andrei Felea.
”Ne aflăm într-o perioadă dificilă, în continuă schimbare, iar tehnologia este tot mai avansată. Vine în ajutorul nostru, făcându-ne viața mai ușoară. Cea mai mare problemă adusă omenirii de către tehnologie este faptul că aceasta a ajuns să nu mai fie o opțiune, ci o obligație”, spun oficialii Metrorex. Pe de altă parte, nu putem scăpa de interacțiunile cu lumea digitală, iar ”omul își lasă atât amprenta socială, cât și pe cea fizică peste tot în jurul său”.

Peretele pe care vedem niște desene schematice, ca niște panouri de Ikea se numește: “Doorway”, de Ionela Mihaela Drăghici. Este vorba de o poartă către altă dimensiune pentru fiecare privitor. ”Artistul invită publicul să privească şi să se lase purtat de traseul creat de ritmul dintre linii şi pete, goluri şi plinuri. Parţialitatea intervenţiei pe peretele peronului are scopul de a păstra echilibrul între partea istorică a locului şi creaţia artistică, care vine să întregească şi nu să distrugă spaţiul dat.”

Iar cele două picturi cu scările pe care vedem niște siluete umane urcând ori coborând se numesc:
”Albastru” și “Where’s the?”, de Alexa Lincu. Este vorba de ”confuzia individului plasat într-un mediu citadin, în relație cu spațiul în care aceasta sunt plasate, respectiv stația de metrou, ansamblul de scări devenind simbol al labirintului unei vieți agitate, haotice.”

Se mai lucrează la o lucrare care încă nu este gata. Ne este greu să înțelegem ce reprezintă. Vedem doar două siluete care par să urce pe o scară rulantă.

Știm sigur numele: ”IMERSIV”, de Dumitrița Răzlog. Și mai știm ce ne spune Metrorex despre lucrare: ”încearcă să transforme spațiul, făcându-l transparent, prin aducerea exteriorului în interior. Imaginea poate fi citită ca o metaforă a experienței pandemice prin care trecem aproape inert, așa cum urcăm scările rulante. Motivul timpului în care rămânem pasivi a fost ales tocmai pentru a sublinia senzația de permanență a crizei. Prin multiplele avataruri și faze, deși posibil de străbătut, pandemia ne obligă la o tranziție repetitivă.”

Proiectul este un parteneriat cultural între Metrorex și Asociația VAR Cultural. Cea din urmă s-a ocupat de relația cu artiștii selectați, le-a oferit materiale ca să-și expună ideile pe pereții Metroului. Cum vi se par desenele? Ce părere aveți? Update: toate picturile sunt în Piața Romană!” SURSA

INSIDER: „Cehov – cel mai inteligent scriitor rus. Anton Pavlovici – cel mai bun antidepresiv. E ziua lui – câteva notițe din Istoria literaturii ruse pentru copii.

Anton Pavlovici Cehov intră în poveste fără a bate la ușă. Parcă zicea Nabokov asta. Povestea începe: ”Se răspândise zvonul că pe chei a apărut un personaj nou: o doamnă cu un cățel.” Așa se intră în poveste.

”După părerea mea, atunci când scrii o poveste, ar trebui să tăiați începutul și sfârșitul ei. Aici noi, scriitorii de ficțiune, mințim cel mai mult” – notează Anton Pavlovici.

Cehov ura ”adjectivele de oranjerie” și „epitete lipicios-mentolate” ne spune Nabokov în Lecțiile de literatură rusă.

Lui Cehov îi plăcea o tehnică sigură dar greu de realizat: elibera textul de tot ce este inutil. De unde și simplitatea laconică dezarmantă. Nimic inutil – niciun cuvânt de prisos. Dar fără a renunța la poveste. Pe ea se sprijină el mereu. O poveste scurtă, intensă, exactă și inteligentă. Cehov are cea mai exactă limbă rusă dintre povestitori – ca o partitură muzicală.

Piesele lui Cehov sunt comedii chiar dacă toată lume arată că acolo se află originea teatrului absurd. Eroii pieselor una gândesc, alta spun și cu totul alta fac. Însă comedia lui Cehov este atât de inteligentă că îți vine să plângi, nu să râzi.

Din toată literatura pe care am citit-o eu, recunosc, că nu am întâlnit un scriitor mai inteligent. Cehov este cu siguranță cel mai inteligent și subtil scriitor rus. Nu vorbesc de inteligența lui umană – cât de citit și informat era – ci anume de inteligența de a-și construi povestea, textul, narațiunea.

Niciodată în Est umorul nu a atins cote inteligente atât de înalte în scriitură: e ca umorul în muzica clasică. Există și e greu de realizat.

Poate de aceea Cehov nu are nevoie să scrie romane pentru a povesti ceva esențial: el poate face asta în câteva pagini. E suficient.

Prin comparație cu Tolstoi sau Dostoievski Cehov e puțin. Dar acest ”Cehov puțin ” umple tot și are puterea celor doi împreună. Asta e puterea și fascinația povestirilor lui: scurte, exacte, inteligente și intense.

Puterea scrisului lui Cehov însă nu este stilul neapărat: sunt mulți scriitori ruși care scriu aproape perfect. Puterea scrisului lui stă în exactitatea și franchețea de a spune lucrurilor pe nume. Fără a menaja pe nimeni: nici pe el, nici pe cel de lângă el, nici pe Dumnezeu. Franc, exact, direct dar fără ură și dispreț – ci cu doza de umor inteligent care e la limita tragediei umane.

Ador poetica lui Cehov care spune simplu și radical: dacă ești atât de deștept, atunci de ce ești atât de ticălos? Nu poți fi rău și inteligent: bunătatea e apanajul oamenilor inteligenți, răutatea a oamenilor proști. Problema nu e în optimism și pesimism ci în faptul că peste 99 % nu au minte – spune el undeva în ceva povestire.

Cehov nu are eroi pozitivi sau negativi. Cehov nu are nici măcar eroi morali. Morala este o invenție a oamenilor plictisiți care nu știu să trăiască. Cehov are însă destui eroi ticăloși, mici, meschini, mărunți.

Ceea ce Nabokov va teoretiza prin poșlosti – acel Kitsch estetic și moral – este de fapt ceva profund cehovian. Este total Cehov: urâțenia sufletească.

Cehov iubește spațiul: agorofilia – dragostea pentru deschidere care e mai mult decât dragostea pentru spațiul deschis.

Între om și Dumnezeu se află stepa – se află un câmp imens.

Este deschiderea spre celălalt – rară puterea de observație a celuilalt precum la Cehov. Uneori te sperie până unde vede. Și pentru a o povesti abisul nu are nevoie de toporul lui Dostoievski sau predicile lui Tolstoi.

Lui Cehov îi lipsesc aproape în totalitate textele specifice scriitorilor ruși pline de patos religios și patriotic. Patria și Dumnezeu lipsesc cu desăvârșire. Dar e o lipsă care le face prezența lor din plin dar cu totul altcumva. Această lipsă, sau prezență absentă, face ca ele să te sensibilizeze profund. De Rusia și Dumnezeul lui Cehov nu te temi, nu te înspăimânți, ele nu te supun – sunt precum un surâs de copil care aleargă cu picioarele goale prin iarba, în razele soarelui de după amiază, în văzul mamei care stă la umbră privindu-l și ascultând freamătul mesteacănului.

Cum spune folclorul literar rusesc: toți sunt fascinați de măreția lui Tolstoi, toți se minunează de mintea diabolică a lui Dostoievski – însă toți dorim să fim doar precum Cehov. Despre el se spune că e dintre puținii a cărui viață a coincis întru totul cu ceea ce scria și gândea. Omul care nu a greșit niciodată. Iar asta e o calitate foarte mare pentru un scriitor, pentru un om. Dar folclorul ascunde păcatele – pe care cu siguranță le are și el.

Acum mulți ani i-am vizitat casa din Gurzuf, Crimeea (vezi foto). Arăta precum textele lui: nimic de prisos.

Cehov urăște profund tot ce are raison d’etre: rațiunea de a fi al utilitarului – tot ce e util și cauzal. El e atent la tot ce e fragil, slab, trist, neputincios. Dar toate acestea descrise cu subtilități deloc agresive ci teribil de sensibile: ca pâlpâitul unei flăcări de lumânare.

Dintre scriitorii ruși clasici Cehov este de departe cel mai modern și universal. Dovadă și influența lui mai amplă chiar decât al celor doi corifei: Tolstoi și Dostoievski. Cu mijloace puține, mici a dus bătălii și victorii imense.

Cehov este cel mai antidepresiv dintre scriitorii ruși care sunt măiestririi tristeții sumbre. Poate înlocui mulți medici terapeuți. E de leac: leac pentru suflet ș minte.

De ce este un antidepresivul prefect? Pentru că el, cum observă Dimitri Bâkov, ne arată că toți suntem în aceeași situație și că altă cale nu avem decât să ne continuăm viața: și tu, și eu, și el. Nu există altă strategie de viață. O povestește lucid, convingător, luminos, inteligent și cu ironia luării în derâdere fără a te jigni.
A citi Cehov însemnă a merge din Infern spre Paradis prin Purgatoriu: Cehov e zona de Purgatoriu – locul de curățire, de purificare, de eliberare.

Cehov te mângâie, te ironizează, te încurajează: toți trăim aceeași tragedie, nu avem de ales decât să mergem mai departe. Nu dispera, mica ta tragedie e comică și nu e excepțională ci banală.

Și mai este un element important pe această linie de interpretare – nu doar Dumnezeu s-a consumat ci și omul s-a consumat. Nu te da ce nu ești – ești deja consumat. Dar din această rutină fără sens trebuie să încercăm să ieșim – suntem damnați la asta. Lumea nu poare fi redusă la Salonul nr.6 – ci la enorm de multe posibilități. Asta dă speranță.

Pentru cei în depresie are un sfat: să fim optimiști, răul și greul abia urmează – e păcat se te deprimi prematur.

Cum se termină Doamna cu cățelul?

”Și li se părea că nu mai e mult până vor găsi o ieșire, și atunci vor începe o viață nouă, minunată. Și amândoi își dădeau limpede seama că se află abia la începutul drumului. Un drum atât de lung și de greu. ” SURSA