PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Arhivă autor

STB, INCOGNITO: Ce este un controlor de bilete fără vesta albastră? Supracontrolor!


INSIDER: „Societatea de Transport București STB SA eficientizează activitatea de control a titlurilor de călătorie. În conformitate cu obligațiile contractuale prevăzute în Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de transport local de călători semnat cu TPBI, STB SA a înființat Biroul de Supracontrol pentru eficientizarea activității de verificare a titlurilor de călătorie în mijloacele de transport public. În acest sens, în luna iunie 2022, STB SA a demarat un prim proiect în cadrul activității de supracontrol, repartizând în traseu echipe de controlori care nu poartă vestele albastre cu însemnele CONTROL – STB SA, așa cum era obișnuit până acum publicul călător.

Scopul acestei acțiuni este de a determina toți călătorii să circule cu titlu de călătorie valabil și de a elimina situațiile în care aceștia achitau călătoria doar la vederea vestelor de control.

Pentru a nu exista suspiciuni cu privire la calitatea de controlor legitimații călătorie, echipele de supracontrol, dețin următoarele documente, obligatoriu a fi prezentate călătorilor:
👉🏻 Legitimația de control, ce conține poza și datele de identificare ale angajatului STB SA (nume, prenume și numărul de serviciu), iar pe verso delegația de control, care reprezintă împuternicirea angajatului STB SA de a efectua verificarea titlurilor de călătorie;
👉🏻 Cardul de operator cu aplicație de control activă (denumit card de identitate), ce conține, de asemenea, poza și datele de identificare ale angajatului STB SA (nume, prenume și numărul de serviciu), prin intermediul căruia controlorii legitimații călătorie se autentifică și trec validatoarele în stare de control. Acest card nu poate fi clonat și se află în posesia angajaților doar în timpul programului de lucru;
👉🏻 Echipamentul de control pe care este instalată aplicația de verificare a cardurilor de călătorie.

Precizăm faptul că, fără cardul de identitate, controlorii legitimații călătorie NU pot efectua controlul. Fară echipament de control și fără card de identitate, NU se pot emite carduri de suprataxă. Mecanismele de verificare și autentificare a angajaților în procesul de verificare a titulurilor de călătorie sunt corelate, tocmai pentru a elimina posibilitatea ca alte persoane să poată efectua controlul.

Prin urmare, nu vesta albastră definește un controlor de legitimații călătorie, ci documentele și echipamentele mai sus menționate.
Echipele de controlori legitimații călătorie sunt instruite ca la momentul controlului să prezinte legitimația de control, cardul de operator și echipamentul de control.” SURSA


SOLFERINO, ITALIA: La Memorialul Crucii Roşii, țara noastră e trecută drept „Republica Populară Romînă”


INSIDER: „La Memorialul Crucii Roşii de la Solferino, țara noastră e trecută drept „Republica Populară Romînă” SURSA

N.R.: „Până la mijlocul secolului al XIX-lea nu au existat sisteme de îngrijire şi instituţii de îngrijire a membrilor Armatei, unde să fie găzduiţi şi trataţi cei răniți pe câmpurile de luptă. În iunie 1859, omul de afaceri elveţian Henry Dunant călătoreşte in Italia pentru a se întâlni cu împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, pentru a discuta problemele de afaceri din Algeria, la aceea vreme ocupată de Franţa.

Ajuns în micul oraş Solferino pe data de 24 iunie, elveţianul este martor al Bătăliei de la Solferino, o confruntare din cadrul Războiului Austro-Sardinian. Într-o singură zi, aproximativ 40.000 de soldaţi aparţinând ambelor tabere au murit sau au fost abandonați pe câmpul de luptă, fiind răniţi. Henry Dunant este şocat de aceste lucruri, de suferinţele soldaţilor răniţi şi de lipsa medicamentelor pentru îngrijirea acestora, precum şi a instrumentelor de acordare a îngrijirii medicale primare.

Acesta abandonează complet scopul iniţial al călătoriei sale și pentru mai multe zile lucrează ca voluntar pentru a ajuta la îngrijirea celor răniți. Reuşeşte să organizeze un grup de ajutor format din localnici, pe care îi motivează să-i ajute pe cei aflaţi în nevoie, fără să existe vreun fel de discriminare. Întors la Geneva, s-a hotărăşte să scrie o carte numită „Amintiri din Solferino”, publicată din banil proprii în 1862. A trimis copii ale acestei cărți liderilor politici şi militari din întreaga Europă. Pe lângă relatarea experienţei trăite la Solferino în 1859, el pledează pentru formarea unor organizaţii naţionale voluntare care să ajute la acordarea de îngrijiri medicale soldaţilor răniţi în timpul războiului. În plus, solicită dezvoltarea tratatelor internaţionale care să garanteze protecţia celor răniţi pe câmpurile de luptă. CONTINUARE


MONUMENT DE SPERIAT: „Omagiu adus medicilor în lupta cu virusul SARS COV 2-COVID 19” (Metrorex)


INSIDER: „La metrou la stația Eroilor, nu există nici o indicație cu direcția către M5 spre „Râul Doamnei”. Mai mult nici vatmanul nu anunță la oprirea in stație a variantei de

continuare a călătoriei. Peste tot apar doar două alternative către Preciziei sau Gara de Nord- Dristor 2 și Pantelimon sau Anghel Saligny. Întrebând încoace și încolo despre direcție, cu greu am reușit să găsesc pe cineva să mă îndrume și mi-a recomandat să alerg pentru a prinde metroul din stație și să nu mai aștept nu știu cât pe următorul. Fiind atent să nu mă împiedic, în momentul în care am ridicat ochii de pe gresia cu pătrățele galbene, brusc i-am văzut pe cei doi și am înghețat o clipă… Trick or treat – Ne dați ori nu ne dați?

ARHIVĂ: ICOANE PUBLICITARE: Stetoscopul, tableta și masca, noile simboluri ale puterii în lume?


ZADAR, CROAȚIA: „Autobuzele croate fac orice tentativă de a te organiza în vreun fel inteligent să fie în zadar”


INSIDER: „Retrospectiva city 𝐛𝐫𝐞𝐚𝐤 𝐙𝐚𝐝𝐚𝐫 sau Poveste despre cum autobuzele croate fac orice tentativă de a te organiza în vreun fel inteligent să fie 𝐢̂𝐧 𝐳𝐚𝐝𝐚𝐫.

Ei, dacă o să fie vreodată să scriu o carte despre cât de ușor e să faci city break-uri foarte pe buget în Europa, doar să fii flexibil și organizat, capitolul Zadar sigur NU va intra în selecția destinațiilor-exemplu. Similar, dacă va fi despre cum poți face mai orice pe cont propriu, călător independent de autoturism și agenții de travel fiind, doar să te documentezi bine, din nou, capitolul Zadar nu va fi pe listă. Altfel, un loc absolut superb, cu multe activități diferite aflate relativ aproape, cu oameni de treabă, extrem de safe, curat, îngrijit, cu un nivel de bun simț mult peste medie. Totuși, nu mi se pare o destinație grozavă pentru un city break de buget, ci, mai degrabă pentru un concediu mai lung. De preferat și mai în extra sezon. Cu mașină, musai. Și cu ceva documentare în prealabil. Asta, desigur, dacă scopul vostru e similar cu al meu – vizitarea parcurilor naționale. Dacă scopul e plaja și plimbarea prin oraș, în mod evident, experiența mea nu se aplică.

Nu vreau să vă povestesc despre cât de frumos este (fotografiile cred că sunt suficiente) ci despre de ce mi se pare că e păcat de timp, bani și energie să încerci să te descurci printre meandrele parcurilor naționale cu ajutorul autobuzelor locale.

𝐈𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢:
Ziua 1️⃣ – Parcul Național Krka – 55 € (30€ biletul de acces, 25€ autobuzul)
Ziua 2️⃣ – Lacurile și cascadele de la Plitvice – 70 € (40€ biletul de acces, 30€ autobuzul)
Ziua 3️⃣ – Insulele Kornati – 45 € (croazieră cu o navă de buget all inclusive: drum, mic dejun, prânz, băuturi – suc, apă, vin nelimitat și biletul de acces în parcul național. 10 ore în total)
Ziua 1, 2 & 3 – la finalul fiecărei zile am petrecut puțin timp în Zadar, e mai mult decât suficient, nu aș aloca 1 zi întreagă.

CONTINUARE


MIERCUREA CIUC: Viziunea lui Ceaușescu, încă prezentă în Cetatea Miko!


INSIDER: „Cetatea a fost construită între anii 1623 şi 1631 în stil neorenascist din ordinul lui Miko Ferenc, consilierul principelui Bethlen Gabor, pentru a opri pătrunderea inamicului dinspre Ghimes. În anul 1661, în timpul atacului turco-tătar castelul cu suprafața de 75X70 m a fost distrus.

Reconstrucția lui s-a realizat după planurile generalului austriac Steinville Stephanus. Zidul exterior cu 4 bastioane este din 1732. Tot în 1732 au fost ridicate malurile șanțului de apărare și doar printr-un pod se putea ajunge în cetatea cu 16 tunuri.

În cetate erau depozite de alimente, brutărie, și cazarma oştilor. Până în 1764 a fost cazarmă impărătească, până în 1849 reședința regimentului secuiesc de infanterie, iar din 1873 armata regatului maghiar.

În 1970 s-a mutat aici Muzeul Județean. Astăzi aici funcţionează Muzeul Secuiesc din Ciuc şi Oficiul pentru protejarea patrimoniului. În grădina din spatele cetății a fost amenajat Muzeul Satului, iar în curtea cetății se desfăşoară festivalurile de muzică veche. Adresa: Piața Cetății nr.2, Miercurea Ciuc, județul Harghita. Program vizitare: marți-duminică 9-17. Bilete: 15 lei/ adult, 10 lei/ redus, gratuit/ copiii sub 7 ani. Taxa: foto 10 lei, filmare 15 lei.” DETALII


ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic!


INSIDER: „În 2022, expoziția Art Safari (ediția 9) oferă ca și noutate prezența acesteia în București timp de o jumătate de an în loc de obișnuitele 10 zile, în plus și 2 sezoane expoziționale. La fiecare 3 luni, expozițiile vor fi înlocuite. Până pe 7 august în Palatul Dacia-România – Lipscani 18-28, „Picasso, Dalí – artă contemporană şi tablouri celebre.”

Cuprins:

Pavilionul Muzeal Theodor Aman. Primul artist român modern;

Pavilionul Central Picasso, Dalí & Falla. Pălăria cu trei colţuri;

Pavilionul Contemporan: Irina Dragomir. Roşu, galben şi albastru; Pavilionul Invitat: Marcel lancu. Reconstruind artele din România în Israel; Pavilionul Aniversar: Barbara Klemm. Light and Dark. Photographs from Germany.

Sălile din Pavilionul Theodor Aman decorate în verde smarald au ca singură sursa de lumină câteva leduri slabe care dau un plus de strălucire tablourilor.

Problema apare când intri din holul extrem de luminos și ai câteva momente de orbăcăială și maximă teamă să nu te urci pe vreun vizitator, iar în dreptul tablourilor trebuie aprinsă lanterna telefonului pentru a dibui numele acestora. Dacă ți-ai uitat lornionul acasă frustrarea maximă va apare, însă, în sălile cu tablouri de dimensiunea unei cărți poștale și mai slab luminate și cu siguranță te-ar ajuta mult o frontală.

Prin comparație Pavilionul Contemporan: Irina Dragomir este o explozie de lumină și bucurie care te face să treci cu vederea toate nemulțumirile întâlnite, inclusiv aceea de a nu primi la intrare o hartă cu prezentarea expoziției.

Irina Dragomir (n.1983, Mangalia), o voce importantă a noil generaţii de artişti contemporani, o artistă în ascensiune. Art Safari ii găzduieşte prima expoziţie personală, ce reuneşte lucrări nemaivăzute din atelierul artistei şi din colecții private. Arta Irinei Dragomir fuzionează elemente din cultura pop, tendintele, simbolurile şi convenţiile contemporane. Eroinele din creația sa artistică sunt voci ale feminității, in diverse ipostaze.

În holul central, la intrare, loc ocupat alte dăți de vreo sculptură monumentală zace o reclamă Glo pentru fumătorii fără brichetă. Prin contrast, în încăperea „de artă Glo”, vizitabilă doar de cei peste 18 ani și în care fix cei mici țâșnesc înaintea părinților (fiind totdeauna cu mult mai colorată decât restul!) părinții+ minorii sunt instant „sancționați” de o domnișoarā vigilentă. Niciodată nu am știut ce ar putea face un copil cât timp părintele ar vizita o astfel de încăpere/ încăperi (prezente în mai toate expozițiile temporare contemporane) așa încât dacă reușesc să o detectez în timp util „o sărim” cu eleganță.

Program de vizitare: joi- duminică 12-21. Bilet 1 zi: adult /80 lei; pensionari și copiii peste 12 ani/ 40 lei, copiii sub 12 ani/ gratuit; Abonament 3 luni 300 lei.

ARHIVĂ: ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! *** SATELIT ART SAFARI 2020: Acces gratuit la artă între două reprize de cumpărături la mall Afi Cotroceni *** ART SAFARI: Suflete de vânzare, bonus aripi de înger! *** ART SAFARI: Expoziție de sentimente în „beciul” unde erau închiși și torturați disidenții politici! *** ART SAFARI: „Mai mult un safari scump decât o expoziţie de artă pentru marele public!” *** ART SAFARI: „Odată cu „dilatarea” spaţiului, parcă a scăzut şi numărul de „respiraţii tăiate” de bucurie…” *** ART SAFARI: Muzeul din cort. Urmează un pavilion outlet cu reduceri pentru creaţiile „cu defect”?


DAVID POPOVICI: Într-o țară care se scufundă doar un înotător putea performa!


INSIDER: „Scrisoarea marelui campion la înot David Popovici, adresată revistei de specialitate SwimSwam:

„Scopul meu este să nu-mi schimb niciodată mentalitatea, să nu uit cel mai important lucru dintre toate: că sportul este distractiv.

Persoana care sunt astăzi este suma tuturor lucrurilor ce mi-au fost oferite de oamenii care mă iubesc, cu răbdare și atenție. În plus, e ceva ce este doar al meu.

Mama, tatăl meu și Adrian, antrenorul meu, sunt adulții de la care am învățat cel mai mult și îl putem include și pe fratele meu, cu 8 ani mai mare decât mine, pe această listă a profesorilor de viață.

Nu mi-am dorit niciodată jucării, mașini sau jocuri video: a fost suficient să mă lași să mă joc cu pietre, bețe și orice am găsit în parcuri și grădini pentru a mă face fericit. De exemplu, mi-a plăcut să mă joc cu gândaci. Ochii mei au fost mereu atenți să capteze noi stimuli, în cercetare constantă pentru a descoperi cum este făcută lumea, pornind de la chiar piesele care o compun.

Chiar și astăzi, în ciuda eforturilor de antrenament, de studiu, în ciuda vieții pe care o duc, nu mă pot odihni niciodată după-amiaza (…) De ceva vreme, am găsit calea de a-mi recupera energia. Opresc lumina, sting telefonul, închid ochii și mă relaxez. Nu dorm, dar folosesc acest timp pentru mine – un fel de meditație în care găsesc puterea de a înfrunta restul zilei. Acesta este motivul pentru care am început să înot.

Îmi amintesc că în apă m-am simțit imediat în locul potrivit – ca un pește. Trivial, bine, dar adevărat. Sunt slab și am brațe lungi și mâini mari. În apă, trupul meu slăbănog găsise încrederea pe care, pentru cei ca mine, este greu de găsit la acea vârstă. Din ziua aceea, apa nu a fost doar locul unde mă simt bine, ci și fabrica în care îmi pot construi visurile, îmi pot alimenta pasiunea.

L-am urmărit pe Michael Phelps în toată gloria lui. I-am studiat mișcările și tata îngheța imaginea pentru a-mi arăta greșelile pe care le făceam în apă, pentru a-mi explica că între mine și acel monstru au fost «doar» multe ore de antrenament.

Mi-a fost foarte greu să mă trezesc devreme – nu înțelegeam de ce trebuie să înot la 5.00 dimineața. Obiceiurile mele alimentare nu au ușurat situația. Sunt obișnuit să iau micul dejun cu două ore înainte de a înota. Iar antrenamentul de la 5.00 însemna să stau la masă la 3.00 dimineața. Nu a existat o singură dată când părinții mei nu mi-au făcut micul dejun, arătând dragoste infinită pentru mine și respect enorm pentru visurile mele.

Ore și ore petrecute pentru fiecare detaliu. Eu și antrenorul Adrian vorbim mult despre înot, am putea petrece zile întregi discutând despre tehnică și legende trecute, fără să ne plictisim o secundă. Potrivit multora, felul în care înot are ceva de-a face cu stilul lui Ian Thorpe. Fără îndoială, această tehnică a fost o sursă de inspirație pentru mine. 20 de ani mai târziu, sunt liber să înot așa.

Dacă mi-ar fi spus cineva, în urmă cu doi ani, că acel copil care nu poate să doarmă după-amiază se va afla în camera de apel la Jocurile Olimpice, lângă campioni precum Caeleb Dressel sau Kyle Chalmers, probabil că i-aș fi spus că e nebun sau că a fost doar un vis.

Dar acum câteva luni, s-a întâmplat cu adevărat. Eram în camera de apel la Jocurile Olimpice de la Tokyo și gândurile mele m-au surprins cumva: «E adevărat, cei din jurul meu sunt giganți ai înotului; au scris pagini importante ale acestui sport. Dar și eu sunt aici și sunt și eu un uriaș. Am câștigat acest loc, iar Jocurile Olimpice te învață că fiecare are o șansă».

M-am distrat de minune la Tokyo și sper din tot sufletul să particip la mai multe ediții, pentru că Olimpiada este altceva. O lume diferită în care poți lua prânzul sau autobuzul chiar lângă adversarii tăi.

Jocurile Olimpice sunt adevărata esență a sportului. Și de aceea nu vreau să uit niciodată cât de mult mă distrez – cât de mult îmi place să fac ceea ce fac. În timpul celui de-al doilea 50 de metri din acel 100 de metri liber, m-am trezit vorbind în apă. Nu în capul meu, ci chiar în apă – sau poate vorbeam cu apa. Am spus la fiecare două lovituri: ”La naiba, îmi place la nebunie!”

David Popovici a câștigat acum, la Budapesta, aurul la probele de 100 si 200 de m, devenind campion mondial… la 17 ani.SURSA

ARHIVĂ: RETRAGERE: Bucureştenii s-au bălăcit în parcare la Ateneu. Camelia Potec ne-a spus: La revedere!


BEREA CEHĂ: Țapul Kozel al 15-lea îl așteaptă cu ochii în soare în Piața Universității pe Ursus, regele berii în România. Prietenii știu de ce!


INSIDER: „În Cehia, aproape nimeni nu bea apă. Pe cât de amuzant ar suna, pe atât de adevărat este. Adesea, apa îmbuteliată este mai scumpă decât berea. Iar în ceea ce priveşte Praga, aceasta oferă nenumărate posibilități și mărci cehești sau chiar pragheze de bere autentică şi de cea mai bună calitate. Berea este pentru Cehia un brand de țară. Aici se consumă cea mai mare cantitate de bere din lume, pe cap de locuitor: estimativ 160 L de bere / an / adult. Mai multă decât în Germania sau Belgia. Și… se consumă oricând. Chiar şi la micul dejun! Deși un țap de bere are 300 ml, Kozel Premium Lager (cea mai iubita bere din Cehia) are 660 ml , vol. alc. 4.6% și are prețul 5.79 lei.

N.R.: „1874: Primul nostru lot de Kozel este o bere brună produsă într-un cazan de 60 de hectolitri pe 15 decembrie 1874 in mica noastră fabrică din Velké Popovice.

1919: Un pictor francez care se rătăcise a fost ajutat de către locuitorii din Velké Popovice cu mâncare și adăpost. Drept mulțumire, le a dăruit o pictură cu un tap.

1930: Prima mascotă.Primul nostru tap, pascând în parcul berăriei.

1970: Tradiția țapilor în fabrică. Încă din anii 70, avem câte un tap ca simbol al berăriei noastre. Iar tapul actual este Kozel al 15 lea!

2009: Tapul Kozel, în loc de halbă Artistul ceh Jan Čapek a creat o nouă halbă cu un mâner special-inspirat de ceva ce orice fan adevărat al berii Kozel poate recunoaște: coarnele țapului

2011: Vojtěch Homolka devine maestrul nostru berar. El este responsabil de protejarea echilibrului dulce -amărui, care face Kozel cea mai tapănă bere cehă din lume.

2017: Primul nostru ritual de servire. Coreea de Sud a inventat primul ritual de servire pentru berea dark, presărând scortisoară deasupra. Asta a inspirat ritualul Cinnamon Art. DETALII

2022: Lansare în România.

ARHIVĂ: AC/DC: Bere pentru rockeri, dar pe gustul părinţilor. „For Those About to Rock. We Salute You!” *** POSEDARE 8%: Necuratul, deghizat în bere blondă! *** LA SCĂLDAT: Muzica şi berea nu vă feresc de pneumonie. Prietenii ştiu de ce au stat acasă! *** ZILELE PRIETENIEI DE PAHAR: Nu vrem laptele cu miere, vrem alunele cu bere! *** CIDRUL DACIC: După ce Burebista a dat foc viilor, dacii au inventat sucul de fructe. Cu 4,5% alcool! *** CANICULĂ: De ce nu mai are Ursus nici blană? *** DALNIC, COVASNA: Cum poți bea o bere sub apă în singurul bar subacvatic din România


SĂLAJ, ABSURDISTAN: Subprefectul județului moare la un eveniment pentru gestionarea deșeurilor. Vântul dărâmă terasa peste participanți!


INSIDER: „Subprefectul județului Sălaj, dl. Virgil Ţucaş, a decedat astăzi, ucis de o construcție care s-a prăbușit peste el. Era prezent la un eveniment legat de gestionarea deșeurilor în județul Sălaj, alături de oficiali ai județului, primari, alte persoane interesate.
Locul ales pentru desfășurarea evenimentului a fost o construcție cu structură de lemn și acoperiș din țiglă care nu a rezistat din cauza vântului puternic și s-a prăbușit peste cei aflați pe terasă. Mai mulți participanți au fost răniți, dar cel mai grav lucru este că unul aceștia a murit.

Am scris de foarte multe ori despre indolența și superficialitatea care domnește în domeniul construcțiilor, în aproape toate etapele care însoțesc ridicarea unui edificiu, de la proiectare până la darea în folosință. Avem o legislație destul de precisă, avem specialiști care pot să proiecteze și să asigure execuția, avem instituțiile de reglementare și control, avem funcționarii. Și totuși, avem poduri cărora li se rup stâlpii după șase luni de la darea în folosință și foișoare care se prăbușesc peste oameni și îi ucid.
De ce?” SURSA

ARHIVĂ: LUȚCA, JUDEȚUL NEAMȚ: Podul de piatră a capitulat la 7 luni după reparația capitală. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile! *** CĂDERE & DECĂDERE: Acoperișul românesc dintre artă și meserie ajuns între marketing și mântuială în mai puțin de o sută de ani!


CARNETUL DE ȘOFER: Epopeea eliberării fișei medicale auto la reînnoirea permisului. Cred că m-au confundat cu Prunariu!


INSIDER: „Azi m-am dus să îmi fac o fișă medicală pentru permisul auto. Frate, am zis că m-au confundat cu Prunariu, mă trimit în spațiu. Trei ore prin toate cabinetele medicale posibile, am rezolvat labirinturi, am urmărit libelule, am împuscat rațe, am căutat furnici…brusc, așa, la prima oră, luată din somn, pe nemâncate, îmi venea să îi iau pe toți la palme.

Cum te prindeau, cum începeau grăbiți: dacă am avut vreun accident, dacă am fost internată în spital, dacă am împins vreo babă pe scări, dacă am mâncat semințe și am scuipat cojile pe jos, dacă am băgat paie în fundul bondarilor… breeee… vă rog eu, dați-mi drumu’ de aici să pot să beau și eu o cafea liniștită, să mă trezesc un pic, altă treabă n-aveți decât să chinuiți oamenii de la prima oră a săptămânii?

Primul m-a încolțit psihiatrul, așa era traseul, nu că eu nu aș fi avut vreo privire mai specială, mai ales că tocmai mă cheliseră de vreo câteva sute de lei, in primele 5 minute, înainte de orice.

Nene, psihiatrii sunt de departe țicniții regnului medical, e pentru a suta oară când mi se demonstrează asta. I se zbătea continuu un ochi, își țuguia gura spasmodic, măna era încordată, abia scria cifra 1 sau 9, apăsa în pix mai să rupă hârtia, îi certa pe toți că nu completaseră fișa sau nu scriseseră bine vreo rubrică… ce să mai, om care lucrează o viață întreagă numai cu „glumeți”.

Ei și, că să nu vă mai povestesc și despre doamna de la interne, o matahală care scria cu mânuși, avea pe față mască, vizieră, respira greu si transpira abundent, de ziceai că gata, asta deja e în capsula spațială, să nu vă mai povestesc nici despre bomba sexi de la oftalmologie, o brunetă planturoasă care mă întreba ce scrie pe ultimul rând într-un întuneric de îl tăiai cu cuțitul, „aprinde, Pisi, lumina, că mi-am lăsat farurile în mașină, nu vezi că ne băgăm degetele în ochi, vrei să îți citesc poezii pe bezna asta?”, nu vă mai povestesc de nimeni și trec direct la laboratorul de recoltare sânge.

– Vă e frică de ac?

– Ce frică de ac, doamnă, am făcut zeci de polidine, cu ace de-alea de marochinărie, de pe vremuri, de auzeam cum pârâia carnea când venea tanti Orășel in creierii nopții si incepea sa zdrăngăne cutiuța aia de metal de ziceai că trece personalul de Piatra-Olt prin apartament. Bașca 3 copii, toți 3 la bisturiu, mai stăm de alinturi de-astea cu aculețe cu dimensiuni de microni?

– Vă întreb pentru că vin bărbați cât ușa, cu 3 rânduri de ceafă, unii tatuați și-n nas, care leșină când bag acul în venă.

Rezolvăm noi cu recoltarea, îmi lipește un plăsturel cât un bob de mazăre si mă trimite cu fișa la următorul cabinet.

Și cum stau eu la rănd, văd că plăsturelul era îmbibat și o șuviță de sânge începuse să curgă pe mână în jos. Ma mănâncă sa desfac plăsturelul, găsesc sub el o gâlmă albăstruie cât o nucă si când dau să o apăs, începe dansul.

Mă umplu toată de sânge, in jurul meu se face loc, domnii se lipesc instinctiv de ziduri și incep să se prelingă cu ochii scoși din orbite, de parcă veneam de pe front, cei de la recepție sar grăbiți și mă bagă în cabinetul de recoltări, fix peste un domn cu 3 rânduri de ceafă, cu tricoul alb mulat pe burta pe care scria cu argintiu, elegant, Versace, cu o ancoră tatuată pe un biceps umflat cam la dimensiunile taliei mele.

Până să mă curețe asistenta, să îmi pună o compresă rece și să îmi lipească un abțibild nou, războinicul dormea deja pe scaun cu capul într-o parte, visa cum se luptă el cu o discotecă întreagă. Asistenta îl vede, își dă ochii peste cap, apasă pe o pedală de la scaun, il dă pe invincibil cu zgaidele-n sus și cu capul in jos ca să îi vină sângele înapoi în cap si să-l trezească din visare si, când viteazul nostru deschide ochii, alb ca varul, îi spune languros: „Bună dimineața, iubire, ești bine, să-ți iau niște sânge?

Hahahaaaaa… stăm bine, tovarăși, nu vă fie frică, dacă avem rețea la internet pe front, ii rup bombardierii noștri la Fortnite pe dușmani. Aaa… și berea să fie rece, dacă tot nu mai avem nici fotbal. Nu ne lăsăm până nu înfrângem!” SURSA


RECLAMĂ LA MUZEU, AMSTERDAM: „Rondul de noapte” de Rembrandt adus la viață în mall, invitație la Rijksmuseum pentru a cunoaște originalul și la ING pentru restul


INSIDER: „Rijksmuseum din Amsterdam a vrut să încurajeze oamenii să-și viziteze expozițiile. Au dat viață unui tablou Rembrandt într-un centru comercial.” SURSA

N.R.: Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden, Olanda, – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor şi gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei. A trăit în perioada denumită „epoca de aur olandeză”, timp în care cultura, ştiinţa, comerțul şi influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis”

Tabloul Rondul de noapte 1642, considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou (3.63 m x 4.37 m). Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acțiunii înseși, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acțiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradițional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepțional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziție de lumini. „Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi.” (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.

Numele „Rondul de noapte” nu a fost dat de fapt de Rembrandt, ci de cineva din secolul al XVIII-lea, când tabloul era deja înnegrit.

O altă curiozitate a picturii este legată de mănuşile personajului îmbrăcat în negru din centrul tabloului (comandantul Frans Banning Cock). Acesta ține în mâna dreaptă, înmănușată, o altă mănușă, dar tot pentru mâna dreaptă! ” DETALII


PORUMB ZAHARAT: După mămăliga „gata în 3 minute” s-a inventat și știuletele fiert în 5 minute. Tot un fel de păpușoi, dar mai dulce!


INSIDER: „Am datoria să vă informez că, la piață, a apărut porumbul zaharat. 2,5 lei/ știuletele. Se fierbe doar câteva clocote, astfel încât să nu anulăm gustul și principiile nutritive valoroase.” SURSA

N.R.: „Porumbul zaharat este o adevărată sursă de hrana vie. În stare proaspătă sau conservată, asigură un real aport, vitamino-mineral și energetic. Datorită conținutului în sintosterol, sigmasterol, acizi grași și esterici, saponine și alcaloizi, mătasea de porumb zaharat se folosește în medicină ca remediu colagen, ca diuretic și hemostatic. Porumbul zaharat s-a remarcat printr-un conținut caloric mai ridicat și prin valoarea nutritiva superioară comparativ cu porumbul obișnuit. Acest aliment constituie, de asemenea o importanta sursă de microelemente, un aliment bogat în magneziu (48 mg/100g produs comestibil), microelement care de obicei lipsește din alte produse vegetale.

Porumbul zaharat, specia Zea Mays, este monocotiledonata din familia Gramineae, var. rugosa (Bonaf), convar. Saccharata (Sturt.), se diferențiază de porumbul normal prin prezența uneia sau mai multor gene mutante, care afectează metabolismul glucidelor din endosperm.

Partea pentru consum din porumbul zaharat este bobul imatur format din endosperm si peretele ovarului (pericarpul imatur). Dulceața este principalul component al gustului in porumbul zaharat. Savoarea este de asemenea determinata prin arome, mai ales de buchetul pe care îl are porumbul zaharat in timpul fierberii. Durata mare a fierberii distruge în parte substanțe nutritive.

ARHIVĂ: MĂMĂLIGA ART: „Brâncuși al făinii de porumb, Michelangelo al Panzani”


CETATEA DEVA: Dintotdeauna în renovare, câteodată vizitabilă și telefericul mereu în reparații. Peisajul de vis necesită gambe antrenate!


INSIDER: „De când mă știu, Cetatea Deva e în renovare. Ba aflu că nu se poate vizita, ba e vizitabilă, ba are teleferic, ba telefericul este în reparații… Pe scurt, nu știam nimic actual despre această cetate, decât faptele istorice din manualele de istorice ori de pe Google.

Așa că, dacă mai e cineva în situația mea, e bine să știe următoarele lucruri, culese recent de la fața locului:

– Dacă n-ai condiție fizică, nu prea ai ce căuta pe acolo. Se urcă pe două căi: fie pe scările de lemn (muuuuuulte la număr), aflate pe partea dreaptă imediat ce treci de prima poartă (cetatea avea două porți de apărare situate la distanță considerabilă una de alta); fie pe un drum pavat cu piatră fasonată și cu pantă de urcare destul de mare.
– Telefericul este în renovare. Nu se știe până când.- Se poate ajunge cu mașina până aproape de locul în care urcarea se impune a fi făcută pe jos. Pentru asta, trebuie să plecați la drum de dimineață pentru că puținele locuri unde poate fi lăsată mașina se ocupă urgent. Să nu vă sperie străduțele înguste și abrupte pe unde trebuie să se cațere mașina, cum pot localnicii care stau la casele de acolo, poate toată lumea. Totuși, aproape vă recomand o mașină de teren, iar iarna prudență, căci îmi imaginez cum o fi pe zăpadă în pantă.

– Cetatea, la fel ca alte cetăți de genul ei (Rupea, Feldioara) are binecunoscuta formă de melc. Nu se percepe taxă de intrare pentru că, simplu, nu se intră. Este în renovare. Sunt indicatoare cu accesul interzis. Se putea trece după ele, am văzut turiști făcând-o, dar eu am respectat interdicția, mai ales că obosisem după urcare (o parte din drum și cu copilul în brațe), încât mi-a dispărut gândul de a fenta indicatoarele, căci mai era ceva de urcat.
– De pe terasele alăturate cetății se ivește Deva în toată splendoarea ei și asta face să merite tot efortul. Am văzut de acolo de sus centrul orașului cu hotelul în care am stat, am văzut conturul cartierelor, al bulevardelor largi și străzilor mai mici, cimitirul cel mare cum se întindea pe un teren în valuri și verdeață cât poți să cuprinzi cu privirea. Doamne, ce peisaj!” SURSA

N.R.: „Monument istoric şi de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei (județul Hunedoara) a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea (1264) pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 m.

Prin poziţia sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălţimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania pe valea Mureşului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului 2 iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămăşiţele unei fortificații dacice.

Există trei incinte cu forme diferite, ocupând vârful și o parte din latura de nord a înălţimii: prima incintă – formă ovoidală; incinta a doua traseu ovoidal neregulat; incinta a treia – traseu aproximativ semicircular.

ARHIVĂ: ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României *** CETATEA TEUTONILOR: Restaurare da, termopane ba! *** CETATEA FĂGĂRAȘ: Îți poți face un selfie pe tronul domnesc fără să fii „urecheat” de supraveghetori


ROMA: Ce se întâmplă cu dorințele din Fontana Di Trevi?


ARHIVĂ: IERUSALIM: Ce se întâmplă cu dorințele din Zidul Plângerii?


CONSTANȚA, ROMÂNIA: Crucea noastră cea de toate zilele


INSIDER: „Romania, Constanta…. Îl văd în fiecare dimineață când mă duc la serviciu” SURSA

N.R.: „Există o cruce a omului drept, a doua este crucea omului păcătos pocăit de păcatele sale, iar cea de-a treia este crucea omului păcătos lipsit de pocăință. Care dintre aceste trei cruci este mai uşoară?”


BUCHAREST TECH WEEK: Festivalul cel Mare, tehnologie & inovație, din Europa Centrală și de Est „s-a reîncarnat” după doi ani de online


INSIDER: ‘Dacă aveți copilul adolescent, cu înclinație spre IT și pofta de un mic contact cu realitatea meseriilor de mâine, vă recomand un loc in weekend: Festivalul Tehnologiei, Piața Constituției.

Eu am fost la câțiva cunoscuți de la Bosch, care expun o motocicletă cu senzori si soft creat in centrul de cercetare din Romania. Dar și un sistem de autopilot pentru mașini, complet funcțional, si care poate fi văzut la treabă.

Toate sunt în producție, dar firește că trebuie făcute și următoarele modele. Si de-aia zic de copiii noștri: ei vor scrie următoarele generații de programe pentru mașinile de pe planeta asta. Și n-o să fie nevoie să plece de acasă pentru asta…” SURSA

N.R.: „Până pe 19 iunie, are loc cea de-a 6-a ediție a Bucharest Tech Week, cel mai amplu festival de tehnologie și inovație din Europa Centrală și de Est, ce revine după doi ani cu evenimente live, în format fizic. Tech Expo, a doua componentă a Bucharest Tech Week, este dedicată publicului larg şi are loc în Piaţa Constituţiei.

Expoziţia oferă vizitatorilor accesul la cele mai noi gadget-uri și tehnologii, dar și la ultimele aplicaţii şi soluţii pentru business şi viaţa personală. Accesul la eveniment este gratuit și se face cu înregistrare pe techexpo.ro. Bucharest Tech Week este organizat de Universum Expo. Partenerul principal al evenimentului este Cognizant Softvision, unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea de produse software și inginerie digitală integrată. Dacă veniți cu bicicleta/ trotineta să nu căutați loc de parcare amenajat pentru că nu există; se leagă „bividiul” de gardul expoziției, la mica înțelegere, unde nu e banner„. (?!)

Tehnologia, digitalizarea şi inovația vor să schimbe paradigma. Să fie totul electric! Mașini de curse, mașini retro, broasca de la ușă, etc. De remarcat „adevărata” primă super-mașină electrică dezvoltată integral în România de către compania CryptoDATA Tech – Momentum Huvra, masina complet electric cu modul Blockchain dezvoltat integral în România şi care dezvăluie posibilitatea integrării de tehnologii inovatoare în industria automobilelor electrice. Se pare că Momentum Huvra a fost lansată înaintea celei de la Cluj, „care i-a luat fața” doar pentru că aceea a beneficiat mediatic de o tură cu primul ministru.

ARHIVĂ: FUMATE: „BTW vrea să pună România pe harta tehnologiei”. Nimic nou pe hârtoapele mioritice!


GUSTURI ROMÂNEȘTI: Coliva „marca festiv” zilele de naștere sărbătorite cu colegii, coronițele pentru reuşitele de la școală şi duminici în familie?!


INSIDER: „Desert cu grâu și nucă, ghici colivă ce-i! Oare coliva o fi marcă înregistrată? Sau poate că cei de la marketing se feresc de colivă ca de… tâmâie?

Că tot veni vorba de marketing: nu putem să nu remarcăm textul care asociază acest desert cu amintirile dragi ale atâtor generații!

Zilele de naștere sărbătorite cu colegii, coronițele pentru reuşitele de la școală şi duminici in familie, toate erau marcate festiv cu prăjituri care sunt parte din amintirile dragi ale multor generații. Gusturi Româneşti îţi aduce prajiturile preferate ale copilăriei.” SURSA

ARHIVĂ: BĂILEŞTI: Cozonaci cu „rahat de taur” aveţi? *** MARKETING: Românul s-a născut poet. Capitalismul l-a făcut vânzător! *** IDENTIC NATURAL: Pate porc cu ficat de gâscă. Sau de rață! *** TABELUL LUI MENDELEEV: Ingrediente folosite pentru produsele de brutărie/ cofetărie din supermarket


REZOLVARE: Dacă ajungi la geamandura cu cruce, nu mai ai nevoie de salvamar!


INSIDER: „Dacă te nimerești lângă geamandura lui Raed și din cauza valurilor îți iei o cruce în cap nu mai ai nevoie de salvamar e cazul de pompe funebre. Geamandura portocalie de înălțimea unui om are și un logo – „Fără aventură, după geamandură”, dedesubt „Pericol de înec după acest punct”. La sfârșit: „36 de de oameni au murit anul trecut după ce au depășit geamandurile. Întoarce-te din drum!” Poate că domnul Raed Arafat a vrut să facă un gest prietenos de Rusaliile creștine… Un musulman plantează cruci!

RAED ARAFAT: „Am comis-o din nou! Am incercat să facem ceva care sa sporească acțiunile de prevenire a înecurilor pe durata sezonului de vara. Un proiect gândit acum doi ani de specialiști, și finanțat din fonduri non-guvernamentale, care are ca scop semnalarea, într-un mod foarte vizibil, a zonelor periculoase unde au avut loc mai multe înecuri in ultimii ani.

Ca să fie vizibil si sa atraga atentia, nu putea fi o mica minge plutitoare , fiind necesara o vizibilitate mai mare când te apropii de zona de pericol. Ideea unei cruci de culoare roșie poate fi interpretata in mai multe feluri, insa ea semnalează pericolul de la distanta, iar când te apropii de ea si mai mult, poți citi si textul de avertizare, atragandu-ti atenția că deja ești foarte aproape de pericol. Poate din lipsa de subiecte in spațiul public, si prin grija unor personaje care indiferent ce am face, tot prost e, s-a umplut facebook si media de comentarii, inclusiv a unor “așa ziși responsabili” in domeniul salvării din mare, pentru care interesul principal este de a “nu deranja si a se înscrie in trendul criticilor” in loc de a fi interesați de salvarea de vieti si de implementarea unor metode inovative cu probabilitatea ca prin noile metode câteva vieți sa fie salvate. Un ”specialist” din cadrul Asociației de Salvamari spunea că “nu putem crucifica litoralul Marii Negre”!

Situația stă altfel totuși: In total, numărul geamandurilor este de 5 distribuite astfel: 2 la Mamaia, una la Eforie Nord/Eforie Sud, una la Vama Veche si una la Saturn. Cu siguranță a vedea o geamandură roșie cu o cruce de la distanta are un impact mult mai mic decât a vedea sub nasul tau, si a copiiilor tai, cum se scoate un inecat de ctre Salvamar si pompieri si ulterior incercarea de a-l readuce in viața in public de către echipajele SMURD și ale Ambulanței. Este mult mai traumatizant pentru un adult, și mai ales pentru un copil, să vadă o resuscitare si o persoană declarată decedată decât să vadă o geamandură la distanță care îi avertizează pe aventurieri, pentru ultima dată, înainte de a se transforma într-un înecat salvat, înecat resuscitat, cu sau fără sechele, sau într-un decedat. Atacurile nefondate la astfel de inițiative si modul in care sunt prezentate ele ca titluri in diferite entități mediatice nu va duce decât la descurajarea inițiativelor menite să vină în serviciul populației.

Ca sa ating si un alt subiect despre care am vrut sa scriu, acum câteva zile am primit un mesaj pe telefon cu o poza dintr-un mesaj de avertizare asemănător mesajelor Ro-Alert, insa acesta era scris in limba Greaca si Engleza. Persoana respectivă îmi scrisese ca “o urmărim cu mesajele Ro-Alert și în Grecia” când de fapt ea primise un mesaj de avertizare al autorităților Elene pentru un fenomen meteo extrem folosind un sistem de avertizare asemănător celui din Romania care a fost implementat recent. Și in cazul Ro-Alert, am uitat ca evenimentul declanșator pentru a instala un astfel de sistem a fost decesul a 6 persoane in urma unei furtuni, care a durat câteva minute, in anul 2017. La începutul anului 2018 sistemul a fost deja instalat si operațional. Niciodată după un mesaj dat nu scăpăm de comentarii si critici venite din partea celor deranjați, fara a se gândi că unii aveau nevoie de acest mesaj ca să se protejeze pentru că nu toți sunt in casele lor si nu toți sunt in locuri ferite de impactul periculos al unei furtuni, de exemplu. Din când în când, mai apare o persoană care din iresponsabilitate încearcă să învețe oamenii cum sa dezactiveze Ro-Alert, iar unii cad in astfel de capcane și îl dezactivează, fiind în imposibilitatea de a mai primi mesajele de avertizare din partea autorităților. Tot ei vor fi primi care ne vor critica că nu am făcut tot ce ne sta in putință când vor păți ceva ce putea fi prevenit. Incercam sa facem tot ce se poate pentru a preveni, chiar daca prevenirea nu are succes 100% niciodată, insa pentru a reuși mai mult avem nevoie de responsabilitate in modul in care mesajele noastre si acțiunile noastre sunt prezentate populației.” SURSA


VIA VALAHIA: Primii 10 km marcați între comuna Corbi și Nucșoara, județul Argeș. Atenție la intersecții, te poți rătăci!


INSIDER: „Despre proiectul Via Valahia nu se știu multe, poate pentru că nici nu a fost prea mult mediatizat, dar, ce putem să vă spunem este că își propune să scoată în evidență frumusețea sudului României, luând contact cu istoria, cultura, peisajele încântătoare și legendele locurilor. În imagini, primii 10 km marcați, între comuna Corbi și Nucșoara, județul Arges. Ce vedem pe traseu:

* La punctul de start, avem un muzeu de familie – Căsuța albastră, unde se expune o gospodărie tipică acestei zone a țării. Ce este mai interesant descoperim în spatele ogrăzii, chiar încrustat in jgheabul de piatră: ceea ce par a fi urmele unui uriaș. De asemenea, conform legendelor locale, prima cristelniță săpată în piatră, utilizată la primele ceremonii de botez de pe aceste meleaguri;

*Apoi, chiar langa acest loc minunat, avem Mănăstirea Corbii de Piatră, unică în România, unul dintre cele trei puncte energetice ale județului Argeș, alături de Nămăiești și Cetatuia Negru Vodă.
*Pornim la drum și vedem satul Jgheaburi de sus, ajungem la lacul Învârtita din Nucșoara și trecem pe langa casa Elisabetei Rizea, ce urmează a fi transformată într-un muzeu.

Mai multe despre toate acestea, în video, unde am avut și norocul de a ne fi prezentate mai multe aspecte interesante de către nepoata celei care a locuit zeci de ani in căsuța albastră.” SURSA

N.R.: Biserica Mănăstirii Corbii de Piatră este săpată în stâncă și are 2 altare pe un singur naos, caracteristică prin care biserica rupestră este unică în România. Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detaşabil. Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Apostoli Petru şi Pavel, Sf. Voievod Neagoe Basarab.

Deschis din 23 ianuarie, Via Valahia, cel mai nou trase. de drumeţie din România, va avea aproximativ 150 de kilometri marcaţi până în 2024 şi trece prin zeci de locuri cu poveşti fascinante şi peisaje de vis. Proiectul traseului de drumeţie Via Valahia, ce se întinde pe 150 de kilometri, a fost demarat anul trecut de către Asociaţia Montana Vidraru, reprezentând un traseu tematic de drumeţie, ce are ca obiectiv redescoperirea a zeci de repere istorice,

culturale, geografice şi gastronomice din sudul României. În prima etapă, traseul porneşte din comuna argeşeană Corbi, mergând apoi spre Nucşoara, coborând spre Brådet, pentru ca apoi să treacă dealurile şi să ajungă la Corbeni. Din comuna argeşeană Corbeni, traseul de drumeţie va merge spre Arefu, îndreptându-se apoi spre Sălătrucu şi, după ce urcă pe Muntele Poiana Spinului, va coborî în Ţara Loviştei, ajungând până la Olt, la Racoviţa-Perişani. Din această rută se va desprinde un traseu spre Curtea de Argeş. În a doua etapă, traseul Via Valahia va porni din comuna Corbi spre Slănic, Bughea, Albeştii de Muscel pentru a ajunge la Câmpulung Muscel. De acolo, în a treia etapă, Via Valahia se îndreaptă spre Nămăieşti şi Mateiaş, pentru ca mai apoi să coboare pe Valea Dâmboviţei la Cetăţeni pentru a ajunge în final la Târgovişte.În prezent, este marcată portiunea de 10 kilometri dintre comunele Corbi şi Nucşoara, urmând în martie porţiunea Nucşoara-Brădet. În total, până în toamna acestui an vor fi marcaţi şi trasaţi cu hărţi GPS 80 de kilometri din traseu, până în comuna argeşeană Sălătrucu. În 2023 vor fi marcate părţile traseului ce merg spre Câmpulung Muscel şi Curtea de Argeş, iar în 2024 se va finaliza tot acest proces, până la Târgovişte. În total, traseul de drumeţie”


MOSTAR, BOSNIA & HERȚEGOVINA: Primul monument public al lui Bruce Lee, simbol al solidarităţii într-un oraș divizat etnic


INSIDER: „Statuia este un simbol al solidarităţii faţă de un Mostar divizat etnic. Se credea că toată lumea îl iubea pe Bruce Lee, indiferent dacă era sau nu croat, sârb sau bosniac. Statuia a fost primul monument public al lui Bruce Lee dezvăluit în lume, o statuie din Hong Kong fiind dezvăluită o zi mai târziu marcând ceea ce ar fi fost cea de-a 65-a aniversare a vedetei americane din Hong Kong.” SURSA

N.R.: Statuia lui Bruce Lee a fost dezvelită în Parcul Zrinjevac pe 26 noiembrie 2005 de către sculptorul Ivan Fijolić. Statuia în mărime naturală are 1,68 m înălţime, mai mică decât înălţimea reală a lui Bruce Lee, de 1,72 m.

Statuia memorială din bronz a artistului marțial Bruce Lee, din Hong Kong a fost creată de sculptorul Cao Chong-en şi situată pe Avenue of Stars. lângă malul apei la Tsim Sha Tsui.

Bruce Lee (n. 27 noiembrie 1940, San Francisco, California – d. 20 iulie 1973, Hong Kong) a fost un actor chinez american, instructor de arte marțiale, filosof, regizor, producător, scenarist şi întemeietorul categoriei de artă marţială cunoscută sub numele de Jeet Kune Do. Este considerat unul dintre cei mai influenţi artişti de arte marțiale din secolul 20. Jean de la Craiova a compus o manea în stil estic european acesta cântând la mormântul lui din Seattle.


TURNUL PRIMĂRIEI, ORADEA: Se vizitează pe propria răspundere. Pentru a deschide ușa din vârf este nevoie de „mult spanac și ceai de tei”, dar panorama e un spectacol!


INSIDER: „Am vizitat Oradea de mai multe ori din diferite motive, de data aceasta am fost turist. si ca atare am adunat impresii despre locurile vizitate. La intrare din turnul primăriei, o domnișoarā

mă întreabă dacă intenționez să urc. Sigur, i-am răspuns! Bun, atunci vā costā10 lei și vă informez că urcați pe propria răspundere. Dacā doriți sā ajungeți pānā sus pe turn, ușa, care este din plastic, e închisā din cauza ploii. Am avut senzația că-mi vorbește un robot, toate mi-au fost spuse cu viteza luminii. Am înțeles doar, ușa… plastic…ploaie..închis… Da’ o pot deschide sau nu? Da…vā recomand sā o închideți numaidecât, riscul este sā se inunde turnul. Ok, zic, nici o problemă. Dupā 256 de scāri urcate ajung la ultimul nivel unde am dat peste poarta de plastic, care de fapt era de termopan dublu și cântarea de doua ori mai mult ca mine. Nu-i acesta baiul, ușa este poziționatā deasupra capului iar pentru a o deschide ai nevoie de forțā și curaj. Da, curaj, fiindcā riști sā-ți vinā peste creștetul capului. Mā uit stânga/dreapta, nu cumva sā fie cineva și sā hohoteascā de râs văzându-mā câtā chinuialā pe mine sā deschid o ușă

Reușesc într-un final, stau câteva minute sus pe turn apoi înapoi la ușa de „plastic”, de data asta sā o închid. Cobor lāsând usor usa pe umeri, apoi o țin pe creștetul capului pânā mā poziționez bine (spațiul fiind extrem de îngust). Întind mâinile pentru a ușura din greutate. Ușa rāmâne intredeschisā, mā invârt, mā sucesc, trag din toate pārtile, nimic, ușa rāmâne întredeschisă.

Dupā cinci minute bune de chinuialā, îmi „bugs bunny” în ea ușā și cobor. Rușinatā și dezamāgitā într-un fel de neputința mea, adresez scuze domnișoarei, regretând cā nu am putut închide perfect ușa. Ooo, știu, stați liniștitā, au fācut restructurāri de curând, ușa însā are o crāpāturā și nu se închide bine! AȘA darā… bine! Mulțumesc frumos și ies pe ușā ca sāgeata înjurând în șoaptā în toate limbile posibile!!!
P.S. Turnul meritā vizitat, panorama este un spectacol. Recomand mult spanac și ceai de tei, înainte de a vizita turnul! SURSA


LUȚCA, JUDEȚUL NEAMȚ: Podul de piatră a capitulat la 7 luni după reparația capitală. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile!


INSIDER: „Nu este Ucraina sub bombele rușilor, nu la Irpin sau la Mariupol se surpă drumurile și podurile, ci la noi acasă, în România… Un pod care fusese reabilitat în urmă cu doar câteva luni s-a prăbușit sub baroniada locală, sub asaltul corupției și al incompetenței. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile.

L-au mai și „inaugurat“:
„Dragi nemțeni, vă garantez că zeci de ani podul de la Luțca nu va mai reprezenta vreo problemă pentru participanții la trafic!“ Și-atunci să nu-l pui la plată? Să nu-l pui să repare din simbria lui de președinte al consiliului județean? SURSA

N.R: Vorbe, nu fapte! Podul peste Siret (DJ 207 A), vechi de peste 50 de ani care nu a fost niciodată modernizat, intră în reparații capitale și se dărâmă la 7 luni de la inaugurare. A căzut în timp ce era traversat de un camion și o autoutilitară – un șofer se află în spital, 20 de oi victime colaterale se aflau sub pod. Valoarea lucrărilor 1.5 milioane de euro.

IONEL ARSENE (13.11.2021): FAPTE, NU VORBE! Podul de la Luțca se deschide traficului rutier astă seară! Podul de la Luțca, unul dintre cele mai mari poduri hobanate din țară, lung de 216 metri, se redeschide pentru participanții la trafic începând din seara aceasta. Este un moment extrem de așteptat atât de către cei care circulă pe această rută, DJ 207A – conducători auto și locuitori ai comunelor din zonă – Sagna, Doljești, Stănița, Bâra și Boghicea, cât și de noi, cei de la Consiliul Județean Neamț, care am realizat investiția și am urmărit îndeaproape implementarea proiectului. Zilele trecute s-a făcut testul de rezistență pe pod și avem garanția că rezistă unei greutăți de 340 de tone, dispusă după o anumită schemă de încărcare, dar, analizând practic, niciodată nu se va putea găsi pe el o asemenea încărcătură. Măsurătorile, realizate sub acțiunea sarcinilor statice și dinamice, au dus la concluzia că podul și structura consolidată în ansamblu, prin folosirea fibrelor de carbon și a materialelor speciale, au avut un comportament normal și acest obiectiv reabilitat de către Consiliul Județean Neamț poate fi folosit în condiții de siguranță.

Primăvara trecută podul a intrat în reparații capitale, pentru că nu a fost modernizat niciodată de când a fost construit, adică de mai bine de 50 de ani, și nu mai prezenta siguranță în exploatare.

Dragi nemțeni, vă garantez că zeci de ani podul de la Luțca nu va mai reprezenta vreo problemă pentru participanții la trafic!” DETALII


MUZEUL OMULUI, PLOIEȘTI: Înființat în 1956 prezintă apariția Univesului, evoluția vieții pe Terra și obiectele muzeale din colecții prin intermediul tehnologiilor moderne.


INSIDER: „O călătorie uimitoare. Cine suntem noi, oamenii? Cum s-a format Universul, cum a apărut și evoluat viața pe Terra? Sunt doar câteva întrebări la care am aflat răspunsuri pe parcursul vizitei noastre în orașul lui Caragiale. Mai precis, în Palatul Culturii din Ploiești, acolo unde se află Muzeul Omului. Un obiectiv de neratat care, în ciuda vârstei (a fost înființat în 1956), pune în valoare obiectele muzeale din colecții prin intermediul tehnologiilor moderne.

Ne-am început călătoria fascinantă din Sala de Antropogeneză, locul unde am ,,asistat“ la formarea Universului, a Galaxiei Calea Lactee şi a planetelor, dar şi apariţia şi evoluţia vieţii pe Terra – Big-Bang-ul, printr-o proiecție supradimensionată și prin intermediul pieselor din vitrine (fosilele de plante, nevertebrate şi vertebrate, etc). Mai apoi, în Sala de Anatomie, ne-a reținut atenția o prezentatoare virtuală, sub formă de hologramă, care își prezintă organele interne, structura și funcțiile. Dar, mai incitant ni s-a părut jocul prin care este proiectat un schelet care se mișcă în același mod cu cel care îl privește, precum și jocul de realizare a scheletului din părțile componente.

În Sala de Genetică am putut afla cum realizăm o transfuzie de sânge în funcție de grupa sanguină, dacă suntem daltoniști și ce grupă de sânge poți avea în funcție de grupele de sânge ale părinților. Tot aici, efectiv ne-au înfricoșat bebelușii morți din cauza unor malformații congenitale sau a unor boli ale mamelor. Foarte interesantă este și Sala de Biodiversitate. Nouă ne-a plăcut aici, în mod deosebit, un joc interactiv, bazat pe tehnologia de recunoaștere a gesturilor (Kinect), cu ajutorul căreia ne-am văzut pe un ecran în mijlocul unor peisaje exotice (savană, recif coralier si zonă polară). Poți chiar să îți faci o fotografie cu peisajul pe care îl dorești, iar taxa (dacă am reținut bine!) este de doar 3 lei/foto. Tot în Sala de Biodiversitate, care ni s-a părut cea mai spectaculoasă din muzeu, se pot admira peste 200 de exponate: plante și animale, specii exotice și indigene, acvatice și terestre, atât de nevertebrate, cât și

de vertebrate. Fiecare dintre acestea are un număr, iar dacă dorești, poți accesa informații științifice despre ele prin intermediul unor sisteme info-touch. În următoarea sală pe care am vizitat-o, de Arii Protejate, ne-a plăcut podeaua interactivă, iar în Sala SOS Natura, prezentarea comparativă a unei exploatări durabile și a unei exploatări excesive, cele două zone fiind separate de proiecția unei cascade, ce se continua cu un râu.
Vizita a luat sfârșit în Sala de Populație, în care se prezintă diversitatea speciei umane. Ne-am despărțit de muzeu încântați și cu zâmbetul pe buze, mai ales că ni s-a spus ,,la revedere” în limbile română, engleză, germană, hindi, franceză și chineză de către oameni ce reprezintă diferite subtipuri umane, prin intermediul a cinci monitoare.

*Program de vizitare: marţi-dumincă, orele 9.00-17.00;
*Taxa vizitare: 12 lei/pers. individual (adult), 6 lei/pers. pentru elevi si studenți, 6 lei/pers. grup organizat (minim 10 persoane).” SURSA


TRAVESARE FĂRĂ REGULI: Primarul Capitalei Nicușor Dan cară fetița în brațe, vorbește la telefon și nu poate călări și zebra pentru că nu e Napoleon!


INSIDER: „Primarul General al Capitalei Nicuşor Dan a fost filmat în timp ce traversează un bulevard, cu copilul în brațe, prin loc nepermis. De mai multe ori. Și vorbea și la mobil!

Traversarea neregulamentara de către pietoni reprezintă o a doua cauza generatoare de decese la nivel national.”

NICUȘOR DAN: „Zilele trecute am făcut o greșeală, traversând strada printr-un loc nepermis, cu fetița în brațe. Chiar dacă m-am asigurat, gestul nu e scuzabil.

Totuși, faptul că există oameni care mă filmează în viață privată și că un sindicat al polițiștilor n-are altă treabă decât să promoveze filmarea cu mine înseamnă că am deranjat anumite grupuri de interese.” SURSA