PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Arhivă autor

UNIRE: “Încă 400 de km şi 3 săptămâni, la pas până la Alba-Iulia. Voi veniți pe 1 Decembrie să aniversăm Centenarul?”


INSIDER: „Ion Mărgineanu are 77 de ani și vine PE JOS, din Bălți, Moldova – către Alba Iulia, pentru 1 Decembrie. A ajuns la Iași. Va poposi și la noi, în comuna Sintimbru, la Coslariu!  Încă 400 de km şi 3 săptămâni, la pas… Voi veți fi prezenți pe 1 Decembrie la aniversarea Centenarului Unirii?” SURSA


RESUSCITARE: Când 5 minute înseamnă maxim și oricât s-ar grăbi ambulanța nu e suficient


INSIDER: „Acum vreo 20 ani , venisem dimineața de la serviciu și făceam și eu un duș, cu gândul la pãtuțul cald.. Când deodată aud niște strigăte și bubuieli disperate în ușã ,,Vecinăăă!! Vecinăăăă” Am sărit afară din cadă, am înhățat din mers un palton din cuier..la ușa țipete și bubuieli. Deschid ușa…un vecin. Vino repede că moare baiatul „Baiatul” un copilaș de vreo 2 ani. Omul acasă cu el, nevasta la serviciu. Ce-a pațit? Am apucat să strig în timp ce fugeam amandoi pe coridor, curgea apa de pe mine, și dãrdâiam.. de șoc, de frigul de pe hol, de spaimã.. Era pe olițã cu o bomboanã pe bãț și cred că i-a alunecat pe gât în jos! Am intrat în casã Flavius pe pat, vânãt, mișca agonic din mãnuțe, moale.. Din experiențã vã spun cã mai erau câteva secunde și gata..M-am uitat rapid în faringe..nu se vedea nimic! Nici urmă de bomboană. Clar. Era deja spre laringe…sau mai jos, pe trahee. L-am înhãțat de piciorușe, l-am ridicat sus, cu capul în jos, era și greu..am strigat la vecinul , „ține-l așa !!” și am început sã-l lovesc pe spate, între omoplați, apoi pe tot spatele, în zona plãmânilor.. Câteva secunde, luungi de tot, nu s-a întamplat nimic. Am lovit mai puternic, l-am scuturat..și deodată aud pe parchet zbâârrr..ca o biluțã care se rostogolește. Ieșise bomboana.. L-am întins pe jos, l-am ascultat cu urechea pe piept – avea cord, dar slab, înfundat, nu respira. I-am prins nãsucul cu degetele dat capul pe spate, respirat adânc și am început sa-i fac respirație gură la gură. După vreo trei minute a oftat, s-a recolorat oarecum și a deschis ochii! Imediat a început să plângã!! Doamne! Îți mulțumesc! Mi-am fãcut o cruce mare de recunostiințã. Tatăl copilașului rãmãsese pierdut, palid, se așezase pe marginea patului șocat. >>> CONTINUARE


AVIZIER: Primul anunț în Braille, protejat de un panou de sticlă!


INSIDER: „Wow, primul anunț în Braille, protejat de un panou de sticlă.. Între-o școală din București. Nu am în gând să fac public shaming, doar să mai adaug o linie în această lume kafkiană sau ionească în care trăim. Sincer să fiu, acasă am cautat vreun fel soft care să se folosească de o fotografie a paginii scrise în Braille pentru a recunoaște caracterele și a reda vocal „anunțul”. Deocamdată nu există, și nici nu are logică.” SURSA


ZIUA TOLERANȚEI: „Cele mai importante 10 dorințe ale părinților și bunicilor noștri. Ascultați-i!”


„SF. TEODORA”: „De Ziua Internațională a Toleranței vă reamintim că persoanele vârstnice suferă în tăcere și au nevoie de sprijinul nostru. Vă prezentăm un scurt videoclip realizat în Centrul Rezidențial „Sf. Teodora”, prin care cei scoși în afara vieții cotidiene ne „spun” cele mai importante 10 dorințe ale părinților și bunicilor noștri. Ascultați-i!” (SURSA)


MICKEY 90 ANI: “Portret de Prieten” la Foto Union


INSIDER: „Mickey împlinește 90 de ani! Pe 16 și 17 noiembrie 2018, la ARCUB (str.Lipscani nr. 84-90), sunt așteptați toți cei care își doresc o amintire cu sărbătoritul, „PORTRET DE PRIETEN” – sesiune publică de fotografie. Vor primi cadou o fotografie de pus în ramă. Gratuit. Fără programare. Program: 16 noiembrie, 17:00 -21:00; 17 noiembrie, între orele 14:00 – 20:00.” DETALII


SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă!


INSIDER: „Cu zebra la poartă! Pe o stradă de 300 de metri din Suceava, proaspăt asfaltată, Dorel a marcat nu mai puțin de nouă treceri de pietoni, astfel încât aproape toți locuitorii au în fața casei o zebră. Să se dea câte una la fiecare, să ajungă la toată lumea.SURSA

ARHIVĂ: ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” *** LA JUMATE: Dar WC-ul cum arată la Hotel Selena? *** SINAIA BINE FĂCUTĂ: „Bun venit în România. Aşa construim noi în 2016. Felicitări arhitectului!” *** ASFALT TANGO: „Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! *** ŞOFERI & ZEBRE: Apoi a apărut Dorel cu deviza „noi muncim, nu gândim” și a mai tras un gard! *** DOREL ÎN ACȚIUNE: Cum să reabilităm drumurile? „În loc să astupăm găurile, le punem capace!”


JOS INVIDIA: PressOne este iedul cu cinci capre. “Trăiască capra vecinului!” Și vecinul! Și iedul pe lângă ei!


INSIDER: „În anul Centenarului, jurnaliștii de la PressOne au făcut statuie „de aur” (confecționată din fibră de sticlă cu armătură metalică pe dinăuntru) confraților de la Europa FM, HotNews, Recorder, Times New Roman și Pro TV, în cadrul unei campanii anti-invidie intitulată „Trăiască capra vecinului”. Caprele-cadou vor sta un timp

în fața celor cinci redacții și apoi se vor muta într-un loc cu verdeață din Parcul Herăstrău pentru a fi admirate de trecători și pentru „liber la selfies”, apoi poate vor pleca și într-un turneu prin țară. SURSA

ARHIVĂ: EXHIBIŢIONISM: Traian, răpus în Dacia altui Traian. De la criogenie, mumificare şi zoofilie, la planking! *** SUVENIR: Natură moartă cu suporteri spanioli


TERAPIE INTESIVĂ: „Fie roata oricât de pătrată, tot se mai întoarce ea o dată!”


INSIDER: „În curtea unui spital din București. Un domn cu un Cayenne zmucește de mașina în față și în spate, ca să o aranjeze mai bine pe trotuar (o parcare ad-hoc, practic). Un tânăr biciclist dă să treacă regulamentar, fix în timp ce șoferul bruschează iar mașina și dă cu spatele. Biciclistul frânează brusc și se oprește ca să îl lase pe șofer să facă manevra. Ăsta așează în sfârșit mașina, biciclistul dă să treacă de el, dar șoferul dă jos geamul în dreptul lui (ocazie cu care văd că aparține regnului animal Ceafa Lată) și zice cu sictir către biciclist: “Băi, săracule…”. Biciclistul nu zice nimic, se urcă pe biclă și începe să pedaleze. Vreo două ore mai târziu, îl revăd pe Ceafa Lată în holul de așteptare de lângă sala de operații. Era cu un dosar în mână și într-o atiudine de slugărnicie, parcă dezumflat total, de m-a surprins, era total altul. Aflu repede explicația. Căci din sala de operații iese un doctor tânăr, care se duce la Ceafa Lată și îi explică, foarte profi, că totul a decurs bine că “doamna este la terapie intensivă” și că în câteva ore o să o aducă în salon. La înercările lui Ceafa Lată de a-l “combina” pe doctor, acesta l-a refuzat politicos dar ferm și s-a întors în sala de operații. Dap, doctorul era chiar biciclistul. The end.” SURSA


ROBOSTARTUP: “Ştiinţa fără religie este şchioapă; religia fără ştiinţă este oarbă.” (Albert Einstein)


INSIDER: „Nu mă omor eu cu preoții, dar cei care „păstoresc” biserica din vecinatatea mea fac și lucruri bune! Chiar mă miră, și sincer, îi felicit, mai ales că este un curs de știință, și nu unul legat de religie. Poate le urmează și alți preoți exemplul! PS: Atelier de construit roboți, pentru cei din clasa a VIII a, la subsolul bisericii de pe Trapezului…intrarea libera”


CAI ȘI CĂLĂREȚI: “Indiferent de cât de comod te așezi, tot îți va amorți un picior. Trebuie să te miști mereu!”


INSIDER: „La prima oră am fost la plimbare pe insula de pe Lacul Morii și am avut un sentiment minunat. Mă simțeam ca primăvara. Era o vreme superbă iar pescărușii țipau ca la mare. (…) Celelalte lecții (n.r.: Centrul de Călărie Aladin Crângași) au fost la fel de plăcute iar caii au lucrat incredibil de bine. (…) Pe la amiază am avut o programare mai specială. Maria este puțin ieșită din comun față de călăreții mei obișnuiți. Din prima secundă am decis să o tratez ca pe un copil normal și să ocolesc prin metodele de lucru neajunsurile corpului ei. Eram conștientă că nu e posibil să o pun călare deoarece nu am tehnica necesară. Dar asta nu ne-a oprit pe nici unul din cei prezenți să ne bucurăm la maxim de experiența. Calul e un animal special. V-am spus de multe ori ca el ȘTIE TOT! Toate sentimentele tale sunt o carte deschisă în fața lui iar sentimentele Mariei nu au făcut diferența. Nu pot să descriu în cuvinte cum m-am simțit când am văzut acest copil râzând pe înfundate, zâmbind și apoi râzând din toata inima atunci când Lyos a luat-o la pupat. Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut când acest copil cu manuța ei lipsită de putere a plimbat acest cal de 500 de kg în lesă. Expresia lui Lyos este cat se poate de clară: ” Iubesc acest copil care stă jos. Nu prea înțeleg eu de ce stă jos, dar nu mă deranjează. Pentru mine e un copil bun de mirosit și pupat care mă mângâie cu un degețel.” Mulțumesc mult Elena Mardare pentru oportunitatea de a cunoaște pe Maria. Mi-ai făcut ziua mult mai frumoasă!” SURSA