AREFU, JUDEȚUL ARGEȘ: Pensiunea Castelul lui Dracula reproduce arhitectura unui castel medieval. Confort lux cu îmbunătățiri – salină, spa, jacuzzi!
INSIDER: „Castelul lui Dracula, reprodus la poalele cetății Poenari reprezintă o iniţiativă privată care promovează Argeşul mai bine decât o fac autoritățile. La poalele vechii cetăţi a lui Vlad Țepeș de la Arefu s-a ridicat, de curând, o nouă pensiune, ieşită din tipare având arhitectura unui castel medieval, din care pare a ieși, la fereastră, însuși Dracula.
Complexul turistic Dracula este compus din 3 clădiri amplasate pe ambele părți ale DN 7C – Transfăgărășan în comuna Arefu – sat Căpățâneni județul Argeș, la aproximativ 1 km de Cetatea Poenari sau 6 km de Barajul Vidraru.
Tarifele de cazare la pensiunea Dracula cu restaurant, piscină, jacuzzi, saună, salină, alte activități de agrement sunt aproximativ 100 euro/ noapte.” DETALII
ARHIVĂ: RÂȘNOV ROMACRIL, BRAȘOV: Casa Chitară, bungalou cu apă caldă, căldură, WiFi şi electricitate a fost inaugurată OXXO BRAȘOV: Dragonfly Gardens, sejur în căruțe glam cu coviltir, cea mai inedită cazare din Romania! OXO DALNIC, COVASNA: Cum poți bea o bere sub apă în singurul bar subacvatic din România OXO CARAȘ-SEVERIN: Complexul Egreta, prima stațiune lacustrâ din România
ROMÂNIA KARATEKA: Locul I la Campionatul Mondial de Kempo!
INSIDER: „România – locul I pe națiuni la Campionatele Mondiale de Kempo! La finalul celei de-a XIX-a ediții a Campionatelor Mondiale de Kempo, organizate în perioada 24-30 Aprilie 2023 în Caldas da Rainha, Portugalia, ediție la care au participat peste 2400 de sportivi din 62 de țări, naționala de kempo a României a reușit să urce pe prima treaptă a podiumului mondial pe națiuni.
🏆 Cu 307 puncte, tricolorii au devansat țări precum Spania, cu 268 puncte, Portugalia, cu 116 puncte, Indonezia, cu 66 puncte și Algeria, cu 65 puncte. Trebuie menționat și faptul că, și de această dată, căpitanul naționalei de Seniori U21, Yani Zaharia, legitimat la CSU Știința București, a reușit să urce pe prima treaptă a podiumului la toate cele trei probe la care a concurat (semi, full și submision), în timp ce fratele acestuia, Timon Zaharia, de la Amatto Budokan, a obținut titlul suprem la juniori. În urma prestațiilor sportive avute, rapidiștii Alina Pascu-Boroș și Mirel Drăgan au primit din partea forului internațional două premii speciale, în timp ce junioarele Catia și Rebecca Georgescu au fost declarate cele mai bune sportive ale ediției la categoria lor de vârstă.
La victoria naționalei de Kempo a României au contribuit și campionii de la CSM Baia Mare, Tiger Kempo, Kempo School, BCB București, Moșnița Nouă, Dinamoviști Fight, CST Alexandria, Atac Roșiori și Amatto Budokan. Felicitări tuturor! Hai, România🇷🇴” DETALII
N.R.: Kempo Karate (sau numai Kempo sau Kento -Kanji), este numele câtorva arte marţiale Japoneze, care s-a dezvoltat pe la mijlocul secolului XX printre altele din arta de luptă a călugărilor chinezi Shaolin („Quan-Fa” sau Kung- Fu) şi descendentul acestei arte marţiale pe insula Okinawa, Karate-Do. În Kempo, la fel ca și în alte arte marțiale sunt folosite centuri de diferite culori pentru a se diferenția vechimea dar şi priceperea celor ce practică stilul. lerarhia centurilor:
• Albă cu tresă galbenă (albă 5 kiu); • Galbenă (galbenă 7 kiu); • Portocalie; • Verde; • Albastră; • Maro;
• Neagră: 1. cu un dan, gradul numindu-se: Sempai; 2. cu 2 dani până la neagră cu 4 dani inclusiv, gradul numindu-se: Sensei; 3. cu 5 dani, gradul numindu-se: Renji; 4. cu 6 și 7 dani, gradul numindu-se: Shihan; 5. cu 8 și 9 dani; 6. cu 10 dani, gradul numindu-se: Mejin” SURSA
ARHIVĂ: CRAIOVA: O primăriţă cu centura neagră 2 dan. Radu Mazăre „sprijină” noi talente în politică! OXXO MUZEUL SPORTULUI: Locul amintirilor noastre cu tricolorul, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului
RAD ART FAIR: Primul târg de artă contemporană organizat în România
INSIDER: „PARCUL DE SCULPTURĂ – deschis pentru vizite gratuit de marți, 25 aprilie până pe 28 mai în grădinile de la CARO, în fiecare zi între orele 10 și 21.
Primul parc de sculptură contemporană realizat în România. Lucrările, provenite atât de la artişti naționali, cât şi internaționali, se vor desfăşura pe o suprafață de 5.000 de metri pătraţi. Unul dintre punctele de atracţie fiind o lucrare expusă chiar pe lac şi îi aparţine cunoscutului artist Christian Jankowski.
RAD Art Fair, primul târg de artă contemporană organizat în România, premieră nu numai pentru public, ci și pentru lumea artei este un demers comun a peste 200 de artişti români sunt reprezentaţi de cele 20 de galerii din București, Cluj, Timişoara, și o prezenţă specială din Chişinău, în Spațiul Fabrica al Hotelului Caro din București.
RAD Art Fair nu este un simplu târg, ci un eveniment (4-7 mai 2023), un concept unitar în care se vor împleti dezbateri, tururi private în galerii, un parc de sculptură, petreceri și terase pe lac unde vizitatori se pot întâlni şi petrece un weekend cultural şi fun.
Pentru cei interesați prețurile lucrărilor sunt accesibile tuturor categoriilor de consumatori de artă: de la ediţii de 100 euro, la tablouri de 30.000 de euro.
Adresa: Hotel Caro, 4* – Str. Barbu Văcărescu 164A, Bucureşti. Bilete: 1 zi preț întreg – 70 lei, redus – 35 lei. DETALII
BALI, INDONEZIA: Lubenița, delicatesa de la micul dejun!
INSIDER: „Fotografia săptămânii! Bali, Kuta – Delicatesă la mic dejun…” SURSA
ARHIVĂ: REALITATE AUGMENTATĂ: Cel mai mic bucătar din lume gătește mâncarea direct pe farfurie!
CODEX SERAPHINIANUS: Planurile de reproiectare a vieții pe Pământ sau critica timpurie a erei informației?!
INSIDER: „Cea mai ciudată carte de pe Pământ! „Codex Seraphinianus” – Un arhitect italian, Luigi Serafini reface planurile facerii, desenează și scrie despre o lume paralelă sau e doar imaginația lui debordantă (până la patologic)?
Nota personală: Suntem în fața unor noi planuri de „arhitectură” a tot ceea ce cunoșteam, sau doar a unei imaginații mult peste limite? Cartea parcă prezintă planurile de reproiectare a plantelor, animalelor și a oamenilor. Îmbinarea creațiilor artificiale ale oamenilor cu corpul uman. Plante și animale ciudate, combinații de animale cu plante, piese anatomice (părți din corpuri) de animale îmbinate și chiar părți de corp uman îmbinate cu părți de animale și lucruri artificiale.
Șocant de la primul detaliu, care prezintă „contopirea” corpurilor unui barbat și a unei femei, printr-un act aparent sexual, rezultând un crocodil, o ființă reptiliană.
Detalii: La sfârşitul anilor ’70 un arhitect italian, ilustrator şi designer industrial Luigi Serafini a scris o carte, o enciclopedie necunoscută parcă a unei lumi paralele, este de aproximativ 360-380 de pagini, este scrisă într-o limbă necunoscută, folosind un alfabet necunoscut. I-a luat 30 luni pentru a finaliza acestă capodoperă pe care mulți ar putea-o numi „cea mai ciudată carte de pe pământ”. Codex Seraphinianus este împărțită în 11 capitole și două părți – prima este despre natură și a doua este despre oameni. În urmă cu 500 ani a existat o carte oarecum asemănător – Manuscrisul lui Voynich.
Sfat : Vedeți întâi varianta parțială, iar dacă după asta mai doriți puteți descărca și varianta scanată a întregii cărți și cartea online” SURSA
N.R.: Luigi Serafini (născut la 4 august 1949 la Roma) este un artist și designer italian cu sediul în Milano. Codexul este o enciclopedie în manuscris cu ilustrații bogate, desenate manual, cu creion colorat, ale florei, faunei, anatomiilor, modurilor şi alimentelor bizare şi fantastice. A fost comparat cu manuscrisul încă nedescifrat Voynich, povestea, Tlön, Uqbar, Orbis Tertius” de Jorge Luis Borges, și opera de artă a lui MC Escher şi Hieronymus Bosch.
Ilustrațiile sunt adesea suprareale parodii ale lucrurilor din lumea reală, cum ar fi un fruct care sângerează, o plantă care crește în aproximativ forma unui scaun și care este ulterior transformată într-un singur cuplu. Altele înfăţişează mașini ciudate, aparent lipsite de sens, adesea cu înfăţişări delicate şi legate de filamente minuscule. Unele ilustrații sunt recunoscute ca hărți sau chipuri umane, în timp ce altele (în special la „capitolul fizică”) sunt în mare parte sau total abstracte. Aproape toate ilustrațiile sunt viu colorate și foarte detaliate.
Sistemul de scriere falsă apare modelat după sistemele de scriere occidentale, cu scriere de la stânga la dreapta pe rânduri și un alfabet cu litere mari și mici, dintre care unele se dublează ca cifre. Unele litere apar doar la începutul sau la sfârşitul cuvintelor, similar sistemelor de scriere semitică. Literele curbilinii sunt în formă de frânghie sau fir, cu bucle şi chiar noduri, și amintesc oarecum de scrierea sinhala.
Într-o discuție la Societatea Bibliofililor de la Universitatea Oxford din 11 mai 2009, Serafini a declarat că nu există niciun sens în spatele scenariului Codexului, care este asemic; că experienţa lui în scris era similară cu scrierea automată; și că ceea ce voia să transmită alfabetul său a fost senzația pe care copiii o simt cu cărțile pe care încă nu le pot înțelege, deşi văd că scrisul are sens pentru adulți. Cu toate acestea, sistemul de numerotare a paginilor cărții a fost decodat de Allan C. Wechsler bulgar Ivan Derzhanski și este o variație a bazei 21.
Cartea este scrisă în unsprezece capitole, în două secțiuni. Prima secțiune pare să descrie lumea naturală a florei, faunei și fizicii. Al doilea tratează diverse aspecte ale vieţii umane, inclusiv îmbrăcăminte, istorie, bucătărie și arhitectură. Fiecare capitol pare să abordeze un subiect enciclopedic general, după cum urmează:
1. Tipuri de flora: flori ciudate, copaci care se smulge singuri si migreaza etc.
2. Fauna (animale), inclusiv variații suprareale ale calului, hipopotamului, rinocerului şi păsărilor
3. Un regat aparent separat de creaturi bipede ciudate
4. Fizică şi chimie (în general considerat cel mai abstract şi enigmatic capitol)
5. Maşini şi vehicule bizare
6. Științe umaniste: biologie, sexualitate, popoare aborigene, inclusiv câteva exemple cu vegetaţie şi unelte (de exemplu pixuri, chei) altoite pe corpul uman
7. Istorie: oameni (unii doar vag umani) de semnificație necunoscută, cu vremurile lor de naştere şi moarte; scene cu semnificaţie istorică şi posibil religioasă; obiceiuri de înmormântare şi înmormantarea.
8. Sistemul de scriere al Codexului (adică sistemul sau probabil, un sistem de scriere al lumii (dacă este o lume) din care provine codexul sau pe care îl documentează), inclusiv semnele de punctuație, textul fiind scris, și experimente efectuate asupra textului
9. Mâncare, practici de luat masa, îmbrăcăminte
10. Jocuri bizare, inclusiv cărți, jocuri de societate și sporturi atletice
11. Arhitectură
După ultimul capitol este un cuprins sau un index, urmat de o postfață aparentă a cărei scriere este redată mai casual. Două plăci din capitolul al şaselea conţin rânduri de text în limba franceză, un citat din ,,À la recherche du temps perdu: Albertine disparue” de Marcel Proust (În căutarea timpului pierdut: Albertine Gone ). Cuvintele împrăştiate pe podeaua ilustrației sunt din aceeaşi carte.
Ediția originală a fost publicată în 1981, în două volume: Luigi Serafini, Codex Seraphinianus, Milano: Franco Maria Ricci [l segni dell’uomo, 27-28], 1981, 127+127 p., 108+128 planşe, ISBN 88-216- 0026-2+ ISBN 88-216-0027-0. Ediție limitată de 5000 de exeplare. A fost retipărit de șase ori mai întâi într-o ediție în limba engleză din 1983; apoi în spaniolă și franceză în anii 1990, din nou într-un număr limitat de 5000 de exemplare fiecare; apoi în 2006. În 2013, Serafini a lansat și o ediție limitată de lux, semnată și numerotată, de 600 de exemplare. (300 în engleză şi 300 în italiană). Ultima ediție datează din anul 2021, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de Codex Seraphinianus.
Douglas Hofstadter, în Metamagical Themas, găseşte multe dintre ilustrații „grotesc și tulburătoare”, iar altele „extrem de frumoase și vizionare”. El spune că „pare să glorifice entropia, haosul şi incomprehensibilitatea”.
Jurnalistul american Jim Dwyer constată că lucrarea este o critică timpurie a erei informației.” DETALII
Se poate cumpăra și în România, de pe mai multe site-uri de cărți, inclusiv de pe eMag. Prețul este 838 lei pe elefant.ro, cu transport gratuit :).
GALERIA GALATEEA: „Un cor de îngeri” veghează spațiul dintre Pământ și Cer. Oare de ce toți au ochii închiși?
INSIDER: ‘Îngerii, când sunt în fața tronului lui Dumnezeu, cântă Bach; când sunt între ei, cântă Mozart.”, spunea Karl Barth.
Până pe 9 mai la Galeria Galateea din București, se poate vizita expoziția de ceramică „Un cor de îngeri”.
Artista Arina Ailincăi se inspiră din textele sacre ale tuturor tradiţiilor omenirii in care este menționată prezenţa unor ființe spirituale pure, înaripate, denumite îngeri.
De la grecescul Angelos – mesager divin, aceste ființe au menirea de ghid însoțitor, protector și călăuză a ființei omeneşti pe întreg traseul existenţei sale. Abordarea acestei teme a îngerilor, cum spune și Andrei Pleșu, nu se limitează doar la domeniul teologic – metafizic ci cuprinde şi valorifică întreaga cultură a lumii având dintotdeauna în arte un loc privilegiat.
Plecând de la această moștenire, artistul își poate închipui şi materializa simbolic lumea aflată dincolo de barierele percepției umane. În ceea ce mă priveşte, am ales, din acest intreg univers de reprezentări posibile, cea mai comună expresie formală compatibilă cu materialul ceramic: aceea a capului de copil înconjurat de aripi, expresie care ar trebui privită făcând apel la o facultate interioară: „ochiul inimii”.
Galeria Galateea Contemporary Art are ca scop promovarea artei ceramice contemporane românești, prin dezvoltarea de parteneriate şi colaborări cu galerii şi centre de ceramică internaționale. Intrarea liberă.
Adresa: Galateea Contemporary Art Calea Victoriei 132, Program: Luni, miercuri, vineri 16:00-20:00 Marti, joi 12:00 – 14:00” SURSA
ARHIVĂ: POARTA NOUĂ: Cine are ochi de văzut, să vadă. Cine nu, să-şi cumpere nişte urechi de la Iulia Albu! OXXO ALT AER: „Rugăm fraţii artişti să tricoteze o lucrare pe care să scrie mare „UNAgaleria” şi să o atârne afară!” OXXO ANTITEZĂ: Manelişti placaţi cu aur cântă la Muzeul Ţăranului. Generaţia de aur plânge la Galeria de Artă! OXXO GALERIA SENSO: „Farmacia inimii” are grijă şi de sufletele chinuite. Ce dăm pe gripă, luăm pe artă! OXXO FENG SHUI: „O armată de 100 de pisici aurii Maneki Neko care aminteşte de instinctul de turmă!”
SFÂNTUL GHEORGHE: General roman de origine greacă, simbol și martir al creștinismului, ocrotește Armata Română!
INSIDER: „General roman de origine greacă, Sfântul Gheorghe este simbol și martir al creștinismului.
S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină.
Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința.
Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea plină de cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
A murit la 23 aprilie 303, și după 1720 de ani sacrificiul său e pomenit și inspirațional.
E mort în trup, dar viu în spirit.
El ocrotește țări, orașe, oameni, biserici și Armata Română.
Sculptura atașată este realizată de Salvador Dali și am fotografiat-o acum câțiva ani, într-una din bisericile rupestre din Matera, care găzduia o expoziție rară cu sculpturile artistului.” SURSA
N.R.: Iconografia creştină păstrează cel mai mult, imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre legenda în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena din provincia Libiei, ce era terorizată de un balaur, iar această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul.
Reprezentarea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei medievale, steag aflat inițial la Mânăstirea Zografu din Muntele Athos, steag pe care se mai afla și o broderie cusută cu fir de aur în care este scrisă o rugăciune a lui Ștefan cel Mare către Sfântul Mucenic Gheorghe.
ARHIVĂ: ALLAN DALLA: Cea mai nouă şi mai controversată reprezentare a luptei lui Sf. Gheorghe cu „Balaurul”!
BUCUREȘTI: „Florens Atelier de creație florală” adună zâmbete și respiră flori pe strada Paris la numărul 13!
INSIDER: „Câteva cuvinte…
Dragi colegi, prieteni din industria florilor …mai bucur foarte mult când văd că majoritatea ați adoptat numele “Atelier“ de când noi Florens am reușit sa deschidem primul Atelier de creație florală la standarde europene sau chiar
mai mult!! Ideea este în felul următor, trebuie să înțelegeți foarte exact termenul Atelier pentru a nu se face o confuzie in rândul clienților, noi după 8 ani de zile am reușit să transformăm termenul de Florarie în Atelier pur și simplu din mai multe cauze! Prima ar fi pe întelesul tuturor oamenilor, un Atelier nu înseamnă 1 x Florărie …un atelier înseamnă 20 x Florărie… înseamnă oameni foarte pregătiți care au 1 singur scop ,acesta fiind florile… cei ce își doresc să facă mai mult decât un buchet sau un aranjament!
Următoarea cauză ar fi faptul că noi Florens am reușit sa ținem un standard pentru calitatea florilor lucru care 90% dintre voi… colegii, prietenii noștri încă nu reușiți, dar totuși vă numiți Atelier! Îmi doresc foarte mult înainte de toate aceste lucruri să faceți cel puțin 5 vizite pe an în serele din Olanda să învățați să apreciați munca oamenilor care lucrează în sere, să înțelegeți că acei grădinari își văd florile ca pe proprii copii! Îmi doresc când vă transportați marfa de la anumitele en gros de flori interne sau externe… dacă sunt interne vă pot da 1 singur exemplu (doar en gros) de unde va puteți aproviziona acela este depozitul Flowers Market Holland, din punctul meu de vede singurul care
poate să țină un standard european și sunt sigură că nu greșesc când spun asta! Trebuie să înțelegeți că nu puteți să aruncați o grămada de flori într-un portbagaj chiar dacă faceți 20 de minute până la Florărie, acele flori au nevoie de apă în permanentă indiferent de timpul transportului fie 20-60 de minute!
Consider că acestea sunt 1% din problemele care le întâmpinați și promit că voi reveni cu sfaturi pentru voi și în primul rând pentru educarea clienților noștri! Vă doresc o zi bună!! Weekend plăcut, dragilor!” SURSA
ARHIVĂ: PARCUL KEUKENHOF – OLANDA: Gradina Europei, paradisul parfumat al culorilor pe 32 de hectare OXXO ZIUA BĂRBII: Flori în barbă pentru statuile din Bruxelles
SPOTLIGHT 2023: De Ziua Pământului o lume întreagă stinge lumina, Bucureștiul (i)luminat aprinde mai multe!
INSIDER: „De Ziua Pământului (22 aprilie) voi faceți Spotlight. O lume întreagă stinge lumina, voi aprindeți și mai multe.”
N.R.: A şaptea ediție a Spotlight se desfăşoară în intervalul 21-23 aprilie în Bucureşti şi se intitulează Geometry of the City. Evenimentul organizat de Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, a devenit parte a The International Light Festivals Organisation, conectând astfel Bucureştiul cu cele mai mari oraşe ale lumii care găzduiesc evenimente spectaculoase de new media în spaţiul public.
La ediţia din aprilie 2023 participă artişti din Olanda, Franţa, Austria, Ungaria şi România, iar timp de trei zile, clădiri iconice, monumente istorice de pe Calea Victoriei şi Centrul Vechi îşi schimbă înfățișarea prin sesiuni de video mapping, proiecţii de light art şi instalaţii multimedia, prezentate în premieră”
ARHIVĂ: SPOTLIGHT 2022: Statuia ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei prinde viaţă printr-un spectacol de lumină şi culoare OXXO FESTIVALUL LUMINII: „La ora 23.00, trei maşini de poliţie anunţau prin megafoane că se stinge lumina!” OXO SPOTLIGHT: Calea Victoriei, inundată de lumină. Centrul Capitalei devine o expoziţie în aer liber! OXO SPOTLIGHT: Artiști din 9 țări, 21 de instalaţii de artă, pe o scenă de 7.000 de metri pătraţi! OXO FESTIVALUL LUMINII: „S-a cam dus magia Spotlight de la primele ediții…”. Cui să fim recunoscători?https://youtu.be/PmtJXAmooX8
TURNUL DIN PISA: Inginerii l-au salvat de la prăbușire și îl pot poziționa vertical. Oare îl pot înclina și în partea opusă?
INSIDER: „Ați știut vreodată că Turnul Înclinat din Pisa este gol din interior și nu este un turn rezidențial cu mai multe etaje?!
Turnul înclinat din Pisa este o clopotniță de catedrală din orașul italian Pisa, construită în Piața Miracolelor.
Construcția sa a început în anul 1173 d.Hr. iar după ce clădirea a ajuns la etajul trei, s-a observat că exista o pantă. Vă puteți imagina că un turn cu o greutate de 14.500 de tone este construit pe fundații de 3 m adâncime și instalat pe nisip și nămol?!!
După ce au descoperit panta, inginerii au construit restul etajelor (pereții exteriori) astfel încât înălțimea podelei în direcția înclinată să fie mai mare decât înălțimea acestuia în cealaltă direcție. Ceea ce a crescut înclinarea turnului datorita scufundării fundațiilor într-o proporție mai mare în sol, datorită creșterii greutății planșeelor.
Printre motivele pentru care turnul nu s-a prăbușit: Construcția a continuat timp de 199 de ani, iar oprirea construcției în ea pentru o lungă perioadă de timp este unul dintre motivele care au permis compactarea solului, ceea ce a redus rata de înclinare, iar astfel turnul nu s-a prăbușit complet. Solul argilos a ajutat și principalul motiv pentru tendința de a nu se prăbuși a turnului și rezistența acestuia în fața a 4 cutremure.
Inginerii au calculat centrul de greutate al turnului și s-a concluzionat că turnul s-ar prăbușit complet la atingerea unei pante de 5,44 grade. Turnul a fost închis în 1990 la o înclinare de 5,5 grade, dar turnul nu s-a prăbușit.
Încercările făcute pentru a opri înclinarea turnului și a nu se prăbuși: Săpare găuri adânci în pământ la o adâncime de 40 m și instalarea turnului cu cabluri de fier prin găuri. A fost pompat azot lichid, ceea ce a dus la înghețarea apei în sol și la extinderea și contracția acesteia din nou, ceea ce a dus la tasarea solului și la prăbușirea fundațiilor și, în consecință, la panta turnului la rata înclinării acestuia de-a lungul acestor ani. Au săpat 361 de gropi și au injectat pământul cu 90 de tone de ciment, ceea ce a dus la înclinarea puternică a turnului. Și, în sfârșit, extracția solului a fost folosită în 1990: S-a îndepărtat pământul din partea neînclinată, astfel încât turnul să se încline în acea direcție, apoi s-au folosit cabluri de fier pentru a fixa bazele turnului în pământ și panta a fost redusă la 4 grade, iar asta a fost la început.
Inginerii ar fi putut să o facă verticală, dar nu au vrut să-și piardă faima și valoarea turistică datorată înclinării. Și după ce a fost finalizat, turnul a fost deschis cu garanția că va rezista timp de 300 de ani. SURSA
ATOMIUM: Cea mai înaltă „bulă” din Bruxelles, poartă numele Lola Bobescu. În Craiova natală, nici o uliţă!
INSIDER: „Cea mai înaltă „bulă” din Bruxelles, poartă numele Lolei Bobescu (craioveancă), iar noi nu avem o uliţă cu numele ei”. N.R.: Lola Bobescu (Lola
Violeta Ana-Maria Bobescu) (n. 9 august 1921, Craiova, România – d. 4 septembrie 2003 Sart-lez-Spa(d), Valonia, Belgia) a fost o violonistă și profesoară de vioară originară din România.
În Bruxelles există o stradă care se numeşte ‘Lola Bobescu’ şi este situată în cartierul Woluwe-Sint- Lambert.”
Atomium este o clădire din Bruxelles construită inițial pentru Expo ’58. Proiectat de inginerul André Waterkeyn şi de arhitecții André și Jean Polak, are o înălțime de 102 m. Cele nouă sfere ale sale din oțel inoxidabil cu diametrul de 18 m sunt conectate, astfel încât întregul are forma unei celule unitare a unui cristal de fier mărit de 165 miliarde de ori. Tuburile cu diametrul de 3 m conectează sferele de-a lungul celor 12 margini ale cubului și toate cele opt vârfuri spre centru. Acestea includ scări, scări rulante şi un ascensor (în tubul central, vertical – viteza liftului este de 5m/s) pentru a permite accesul la cele cinci sfere locuibile, care conţin săli de expoziție și alte spații publice. Sfera de sus include un restaurant care are vedere panoramică la Bruxelles.
Numele Atomium este o combinație cuvintele atom şi aluminiu, metalul cu care au fost acoperite inițial sferele, după renovarea din 2004-2006 fiind acoperite cu oțel inoxidabil (masa totală devine 2.500.000 de kg). Cu ocazia renovării a fost realizat iluminatul exterior.
Meridianele fiecărei sfere au fost acoperite cu plăci dreptunghiulare de oţel, în care era integrată iluminarea cu LED. Aplicația LED luminează becurile noaptea. De asemenea, luminile pot clipi simultan sau pe rând la fiecare meridian, simbolizând raza de acțiune a unui electron în jurul miezului său. În plus, designerul industrial german Ingo Maure a creat obiecte de iluminat şi instalații pentru interiorul clădirii.
Exista o sfera dedicată copiilor, la care acces numai au grupuri organizate de minim 10 copii, care pot petrece noaptea în Atomium. Copiii și insoțitorii lor sosesc la Atomium la 6 pm iar programul include vizionarea unui film, mese, somn, în grupuri de cate 3-4, în minisfere speciale (cușete, care poartă denumirea simbolică de „picături de ploaie”), mic dejun în restaurantul panoramic, o prezentare a monumentului, experiența încheindu-se la ora 10 în urmatoarea dimineață.
Atomium este astăzi, cu peste 600.000 de vizitatori pe an, cea mai populară atracţie turistică din capitala Europei., un centru de artă realizat pe 8 nivele. Orar: luni – duminică 10-18. Bilete: Adulți 16 euro, Seniori 14 euro, Copiii 8.5 euro.” DETALII
MINI EUROPA: Palatul Mogoșoaia reprezintă România la Bruxelles
INSIDER: „Dacă doriți să faceți turul Europei într-o oră și cu un buget de 19 euro vizitați parcul Mini Europa din Bruxelles. FOTO
Acest parc prezintă 350 din cele mai atractive obiective din Europa la o scară de 1 :25 într-o suprafață de doar 24000 de metri pătrați. Parcul a fost deschis în anul 1989, iar la inaugurarea lui a participat prințul Philip al Belgiei. Inițial, proiectul a costat 10 milioane de euro, dar între timp au fost construite și alte obiective. Marea majoritate a monumentelor în miniatură au fost plătite de țările din care
provin sau de regiunea din țara de proveniență. Parcul este interactiv și printr-o simplă apăsare de buton poți să asculți imnul unui stat, poți să vezi cum erupe vulcanul Vezuviu, să pornești o coridă spaniolă ori morile de vânt. Este reprezentată inclusiv Marea Britanie cu tot cu protestele BREXIT.
Printre exponatele de aici mai găsiți Poarta Brandenburg din Berlin sau celebrul Montmartre din Paris, dar si Acropolele din Atena. Macheta care reproduce Grand Place din Bruxelles este una dintre cele mai scumpe, costul acesteia ridicându–se la 700.000 euro.
Printre cele mai spectaculoase atracții ale parcului găsim macheta de marmură a Turnului din Pisa, mini orașul Venetia străbătută de gondole. Regiunea autonoma Galiția din Spania, e reprezentată de Catedrala din Santiago de Compostela, model a cărui construcție a durat 24.000 de ore.
România este reprezentată de Palatul Mogoșoaia aflat la aproximativ 10 km în afara Bucureștiului. (N.R.: Palatul a fost construit în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil brâncovenesc și a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 119 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu.)
Mini Europa este de obicei închis aproape toată luna ianuarie și până în martie. Orar: 9:00 AM – 5:00 PM (cu mici variații în funcție de sezon). În iulie și august parcul e deschis până la 7:00 PM. Preturi: Adulti 19 €; Copii sub 12 ani: 13.50 €
Adresa: Bruparck B-1020 Brussels (Laken) lângă Atomium.” DETALII
CASTELUL VRĂJITOARELOR: Senzații tari în cel mai nou obiectiv turistic din Gorj!
INSIDER: „CASTELUL VRĂJITOARELOR – o nouă provocare se alătură CĂSUȚEI RĂSTURNATE, un nou lăcaş ce se vrea de groază şi de mister.Vrăjitoarele şi secretele ascunse în spatele încăperilor din incinta castelului te provoacă vrei nu vrei să participi la emoția ce te însoțeşte pe tot parcursul călătoriei spre un tărâm necunoscut către groază şi tainice mistere ascunse ce te pândesc la tot pasul până în turnul cel înalt unde te întâmpină o privelişte minunată ce pare că taie răsuflarea.
O fi de la urcuşul treptelor,de la aerul răcit de la construcția din beton sau de la tăinuitele mistere ascunse în tainițile palatului. Un obiectiv turistic de aceiaşi mare atracție! Felicitări patronului Ducu pentru frumoasa realizare!” SURSA
N.R.: Castelul Vrăjitoarelor fost deschis ieri, 9 aprilie, comuna Bumbesti-Pitic din județul Gorj de către o familie de întreprinzători din judeţ.
Castelul îşi doreşte să le ofere senzaţii tari celor care îl vizitează. Se află peste drum de Căsuța Răsturnată și aproape de Pădurea Colorată.
Astfel, comuna Bumbesti-Pitic s-a îmbogăţit cu trei obiective turistice în ultimii ani, realizate de la zero, de către familia Ducu sau artistul Mihai Topescu (Pădurea colorată).
ARHIVĂ: GORJ: Prima casă cu susul în jos din România devine obiectiv turistic OXXO BAIA DE FIER, GORJ: „Pădurea Colorată” – 600 de copaci pictați atrag atenția asupra defrişărilor abuzive din România.
.
CRAIOVA: Alice din Țara Minunilor a deschis porțile celei mai frumoase destinații de Paște din Europa!
INSIDER: „Târgul de Paște de la Craiova și-a deschis porțile sâmbătă, 1 aprilie 2023, într-un peisaj de poveste, în Parcul Nicolae Romanescu!
Desemnată cea mai frumoasă destinație de Paște din Europa de către European Best Destinations, Craiova pune la dispoziția vizitatorilor (timp de o lună!) un tărâm de basm, cu personaje îndrăgite, decoruri spectaculoase, ateliere interactive, expoziții și spectacole într-un concept unitar având tematica „Alice în Țara Minunilor”.
Căsuțe unicat, pictate, special realizate de artistul Gabriel Rizea, piese de șah de peste un metru, pălării luminate atârnate în copaci, flori gigant, soldăței, peste 100.000 flori, dar și Alice, mare de cinci metri, care va superviza întregul eveniment de la balconul Casei Bibescu, sunt doar câteva dintre surprizele pregătite de Municipalitatea din Craiova pentru perioada sărbătorilor de Florii și Paște.
Pe scena Teatrului de Vară din Parcul Romanescu, „Alice în Țara Dansului” (spectacolul de balet al Operei Române din Craiova, în parteneriat cu Școala de Balet Attitude din Craiova), a deschis oficial ediția din acest an a Târgului de Paște din Craiova.
Cei mai mici dintre vizitatori au ocazia să picteze la atelierul de ceramică Lutelier, situat lângă locul de joacă din Parcul Romanescu, să-și facă poze cu personajele din povești împrăștiate prin poienițele din jurul Casei Bibescu, să joace șah cu Alice și prietenii ei, să participe la atelierele interactive din foișorul fanfarei precum cele de olărit, de șah, de pictură sau improvizație, să participe la treasure hunt, să vizioneze expoziții de fotografie sau să urmărească spectacolele de muzică și dans programate în fiecare weekend la Teatrul de Vară din parc.
Comercianți și meșteșugari din toată țara își vor prezenta ofertele în Parcul Nicolae Romanescu, pe aleile care duc către Foișorul fanfarei sau în zona Casei Bibescu, zilnic, între orele 12.00 – 20.00. Cei 24 de comercianți prezenți la Târgul de Paște din Craiova sunt din județele Dolj, Neamț, Harghita, Bistrița, Vaslui, Satu-Mare, Olt, Argeș, Covasna, Maramureș, Vrancea și Ilfov și îi vor ademeni pe craioveni și turiști cu produse tradiționale din carne, brânză, ouă încondeiate, cozonaci, siropuri, pizza, waffles, clătite, kurtos, prăjituri de casă, dulceață, gemuri, zacuscă, șerbet de casă, prune uscate, vin, chipsuri, turtă dulce, dar și cu produse realizate cu migală de artiști hand-made, ii, bundițe, țesături de lână, picturi pe lemn, jucării pentru copii sau decorațiuni de sezon.
Pentru iubitorii de mișcare, Primăria Craiova a deschis și sezonul întrecerilor de karting de pe Velodrom (orele 11.00 – 19.00), dar și pe cel al plimbărilor cu barca și hidrobicicleta-lebădă pe lac (orele 10.00 – 20.00).
Cei care doresc să intre în atmosfera de basm a Târgului de Paște din Craiova vor avea la dispoziție, pentru prima oară, și un autobuz turistic.
Târgul se va încheia, în fiecare seară, după aprinderea luminițelor amplasate, ca într-o feerie, pe marginea lacului (ce vor putea fi admirate de pe aleea din spatele Teatrului de Vară) sau pe cele spectaculos distribuite în fața păunului, de la intrarea în Parc, de la coloane.
Pe întreaga perioadă a evenimentului, o rută specială a RAT Craiova va circula de sâmbătă, 1 aprilie, din oră în oră, pe traseul Sala Polivalentă – Biserica Sf. Dumitru – Agronomie – Grădina Botanică (stația de la Schmit) – Primăria Craiova (English Park) – Casa Căsătoriilor (str. C.D. Fortunescu) – Parcul Romanescu – Sala Polivalentă.
Prima cursă va începe zilnic de la ora 10.00, din zona Sălii Polivalente – bulevardul Ilie Balaci, iar ultima cursă va pleca la ora 20.00. Având în vedere că în zona Parcului Romanescu numărul de locuri de parcare este limitat, rugăm cetățenii să vină la Târgul de Paște cu autobuzul supraetajat.” SURSA
ARHIVĂ: TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova OXO PARCUL ROMANESCU: Naiadele, spiritele apelor au buletin de Craiova
CĂLĂTORIA, TNB: Un spectacol despre OM, pentru ce/ cât a mai rămas din el!
INSIDER: „SUPERB! „Călătoria” este o trecere prin(tre) oameni, de la istoria lor trecută, la umanitatea lor pierdută. Prin dans, prin pantomimă, prin puține replici, dar prin multe mesaje subliminale, Dan Puric şi fermecătoarele costume ale Doinei Levintza, dau spectatorului imagine și nostalgie pentru ce a fost, dar și drama a ceea ce va veni.
DAN PURIC: „Acest spectacol vă propune o „călătorie” spre inima omului, atât de părăsită astăzi, spre sufletul românesc neîntinat de vremuri, spre privilegiul de a iubi și de a râde! Cei care-și vor lua „bilet”, vor avea șansa să se regăsească în ceea ce sunt și, mai ales, în ceea ce au nevoie să fie! Vor fi „stații” în care vor putea cugeta asupra vieții, altele în care își vor aduce aminte de taina iubirii și multe altele în care vor redescoperi bucuria vieții!” DETALII
N.R.: „Următorul spectacol – 13 Apr 2023 – ora 19.39, Teatrul Național București, Sala „Ion Caramitru. Bilete: CAT I 70 lei, CAT II 50 lei, 30 lei (cu reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari). Spectacolul conţine efecte stroboscopice. Nu este recomandat persoanelor sensibile și copiilor sub 12 ani.
ARHIVĂ: PANTOMIMĂ: “Royal Fashion”, entuziasm şi respect! OXO DUPĂ ANI ŞI ANI: Excursie la Teatrul Naţional Bucureşti. Şapte săli sub o tichie sau o altă pălărie?
CUNUNA LUI HRISTOS: După 2000 de ani, într-un seif din Muzeul Luvru
INSIDER: „CUNUNA LUI HRISTOS V-ați întrebat vreodată din ce a fost împletită cununa lui Hristos? Mulți vor spune: din spini! Dar nu orice fel de spini, ci din spin târâtor! Aceasta specie este fără floare, fără frunze… numai niște nuiele elastice, pline cu spini ascuțiți, care se întindeau în tot pietrișul și bolovănișul drumurilor din Ierusalim.
E atât de dureros încât de te-ar înțepa în picior, imediat s-ar umfla și s-ar înnegri locul, de parcă acel spin ar fi otrăvit… iar în vremea aceea, ca să fie scos de către un doctor, ar trebui să fie scos cu o bucată din locul în care s-a înfipt pentru că altă posibilitate nu exista. Gândiți-vă acum, cununa lui Hristos a fost împletită din trei nuiele de spin târâtor care aveau patruzeci si doi de spini! Iată mărturia lui Sotirios Crotos, unul din cei șaptezeci de ucenici și unul dintre cei care au ajutat la coborârea de pe Cruce a lui Hristos (aceasta înainte să-l întâlnească pe Hristos practicase medicina): ,,(…) Coroana de spini era foarte îndesată pe cap. Am zis în gând: „Doamne ajuta-mă!”. Mi-a dat în gând să torn ulei de jur împrejurul ei, pe dedesubt. Am turnat și cele trei nuiele de spin târâtor au ieșit, LĂSÂND SPINII ÎNFIPȚI ÎN CAP….
Doamne Dumnezeule, tot capul era numai cheaguri de sânge, amestecate cu păr. I-am spălat capul, l-am masat ușor cu ulei de migdale și am cules ușor toți spinii, LĂSÂND IN URMA LOR GĂURI, CU TOTUL PATRUZECI ȘI DOUĂ. L-am uns cu uleiuri aromate și mirodenii. L-am pieptănat. Fața și gâtul erau numai șiroaie de sânge, iar barba plină de salivă. Ah! Spatele, tot spatele, de la umeri la brâu era o masă de carne. În douăzeci și șase de ani de practică a medicinii am întâlnit bolnavi rupți, flagelați, arși de vii, cu ochii scoși, ciopârțiți, bătuți, jupuiți, dar n-am întâlnit un spate așa de sfărâmat și fărâmițat. Vai! Câtă durere a putut răbda fără murmur. Nu e de mirare, ca la fiecare pas cădea….”
Deci cine putea să bea acest pahar al durerii??? Numai un singur OM.. numai Cel care a venit să ne răscumpere și care a purtat toate crucile și păcatele firii omenești, numai Cel care a împăcat Cerul cu Pământul și pe Om cu Dumnezeu: IISUS HRISTOS.
Și câtă suferință trupească a îndurat, nu aceasta a fost cea mai cruntă! TREI MARI DURERI A AVUT DOMNUL:
– când i-au întins soldații trupul pe Cruce de I s-au desfăcut toate încheieturile (Crucea fiind mare și trupul Său delicat). Atunci s-a împlinit proorocia lui David: „Numărat-au oasele mele”
– când a văzut că nu mulți s-au întors la credință și și-a vărsat sângele în zadar
– când a văzut-o pe Preacurata Maica Sa zdrobită de durere la picioarele Crucii.
RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE
Mulțumim, Multmilostive Doamne, că ai primit a pogorî din înălțimea Sfintei Tale măreții și a Te răstigni de bunăvoie pe Cruce ca să ne scoți pe noi din adâncul iadului și din legăturile păcatului și să ne aduci Duhul Tatălui. Pe Acesta, Preasfinte Dumnezeule, nu-L lua de la noi, nici Preacuratele, Preacinstitele și de Viață Făcătoarele Tale Taine, ci binevoiește a ne curăți, lumina și mântui cu ele, Dumnezeul părinților noștri, și pe noi, păcătoșii, și pe tot neamul nostru mic și mare, viu și adormit. Amin!” SURSA
N.R.: Unde este acum Cununa lui Hristos?
Biblia face referire la cununa de spini a lui lisus în următorul pasaj: După biciuirea care a urmat proceselor împotriva lui lisus şi înainte de a fi răstignit, soldații romani „l-au pus pe cap o cunună împletită cu spini şi în mâna dreaptă o trestie, şi-au plecat genunchiul în fața Lui și L-au batjocorit, zicând: Bucură- te, împăratul iudeilor!”” (Matei 27:29; vezi și loan 19:2-5).
Acest gest din partea soldaților romani era menit să ironizeze titlul său de „rege al evreilor”. Cununa de spini este formată dintr-o circumferință de ramuri sau trestii împletite, cu un diametru de 21 cm. Ea este păstrată într-un tub de sticlă, fără spinii care o însoţesc, aceștia fiind distribuiți de-a lungul secolelor ca relicve parțiale ale coroanei.
Încă din secolul al V-lea există referiri la cununa de spini a lui lisus în lerusalim, localizând-o un secol mai târziu în bazilica din Sion și fiind transferată în secolul al VII- lea la Constantinopol, în mijlocul invaziei persane. Din cauza crizei economice din secolul al X-lea, se pare că această relicvă impresionantă a trecut în mâinile cămătarilor veneţieni, până când a ajuns la monarhia franceză.
Regele Ludovic al IX-lea al Franţei dorea să facă din Paris unul dintre cele mai populate oraşe catolice din lume, la egalitate cu Roma. Pentru a face acest lucru, avea nevoie de două lucruri: o relicvă sfântă şi un loc care să o găzduiască. Așa că a pus să fie construită Sainte- Chapelle (Capela Sfântă) pentru a găzdui unul dintre cele mai misterioase obiecte sacre din istorie: Coroana de spini a lui lisus Hristos. Construcția a început în 1239 și a fost finalizată în 1248. Sainte-Chapelle a fost construită în stilul Rayonnant, caracterizat prin designul radiant al rozetelor sale, utilizarea extensivă a vitraliilor și extinderea acestora, subţierea suporturilor verticale şi combinația de cleştar şi triforiu care transformă panourile de sticlă într-un mare ecran vitrat.
Capela Sfântă din Paris are o configuraţie unică, fiind formată din două capele: capela inferioară, ca o criptă, are o înălțime de numai 6,5 metri. Deasupra ei se află capela superioară, un spațiu care pare să sfideze cele mai elementare reguli de arhitectură. Pereții au o înălțime de 20 de metri și au fost înlocuiți cu vitralii pentru a permite soarelui să inunde întreaga încăpere. Toate structurile clădirii sunt organizate în jurul acestor ferestre, care sunt poate cea mai importantă caracteristică a Capelei. Timp de peste 500 de ani, Sainte-Chapelle a adăpostit Coroana de Spini a lui lisus, din Evul Mediu până la Revoluția Franceză când a fost mutată la Bibliothèque Nationale de France.
În secolul al XIX-lea a devenit proprietatea Bisericii şi a fost în cele din urmă depusă în Catedrala Notre-Dame, de unde, în 2019, a fost salvată în noaptea incendiului care a devastat catedrala, de către unul dintre preoţii care slujeau acolo. Astăzi, această relicvă este păstrată într-un seif la muzeul Luvru.” DETALII
Se pare că există și în România un spin al Cununiei Mântuitorului la Biserica Evanghelică din Jelna, comuna Budacu de Jos, județul Bistrița-Năsăud. Lăcașul de cult, inițial catolic a fost construit în anul 1482 şi pictat la jumătatea anilor 1500 având hramul Sfântului Petru. Acum stă să cadă…
ARHIVĂ: 7 CADRE: Cum apare Lumina Sfântă de la Ierusalim? Minunea filmată în 1994 de un medic devenit preot! OXO BOBOTEAZĂ: Minunea întoarcerii Iordanului în ziua Botezului Domnului – 18 ianuarie, după calendarul Iulian OXO EFES, TURCIA: Casa Fecioarei Maria, locul sfânt unde clericii ortodocși, catolici și musulmani slujesc împreună OXO INIMA FRANȚEI: 800 de ani de istorie au ars într-o oră. O plâng pământeni de pretutindeni!
UNGARIA: Memorialul victimelor accidentelor de circulație
INSIDER: „Memorialul victimelor din trafic…. cu Suzuki Swift înfipt într-un parapet, orașul Bátonytereny, Ungaria.” SURSA
N.R.: „Memorialul pentru victimele care au murit în accidentele de circulație a fost ridicat de către Poliția Județenă Nógrád și Municipalitatea Bátonyterenye lângă drumul principal numărul 21, în Parcul Memorial al Asociației din Bátonyterenye, fiind opera pictorului Zsolt Lencsés (fondator și președinte al Asociației Arttéka, cetățean de onoare al județului Nógrád).
Memorialul a fost inaugurat și sfințit pe 23 noiembrie 2022 cu ocazia Zilei Memoriale a Victimelor Accidentelor Rutiere (a treia duminică a lunii noiembrie conform deciziei Adunării Generale a ONU din 2005). Conform intenției susținătorilor memorialului, victimele accidentelor mortale vor fi comemorate în fiecare an cu flori și lumânări aprinse.” DETALII
ARHIVĂ: MUNTENEGRU: „În amintirea turiştilor români pieriţi în groaznicul accident din 23 iunie 2013” OXO UNGARIA: Road 67, omologul maghiar pentru Route 66, cântă 33 km împreună cu șoferii care aleg secțiunea acustică OXO SYDNEY: „Natură moartă cu piatră și mașină”, sculptură de Jimmie Durham. O stâncă de 3 tone aruncată pe un Ford Fiesta, (diz)armonie între natura implacabilă și creația umană! OXO UNICUL SALVAT: „Locuri de veci” recuperate din epavele maşinilor implicate în accidente grave!
BISCUIȚI POPULARI: La Art Safari, Young Blood 2.0 transformă un desert retro în artă superContemporană!
INSIDER: „La Art Safari, Young Blood 2.0 transformă un desert retro în artă superContemporană! Artist Matei Emanuel – Unreliable Biscuit. Praf de marmură, ciment şi obiecte ready-made.”
Ce este nou în artă? Problema noutății în artă, mai cu seamă a originalului, s-a tot dezbătut de-a lungul istoriei, din Renaştere, Iluminism, trecând prin marile avangarde şi până în zilele noastre, rămânând un subiect de actualitate în fiecare epocă în parte.
Prin apariția avangardelor artistice (fauvismul, dadaismul, suprarealismul etc.), secolul XIX a repus în discuție conceptul originalității prin noi modalități și medii de exprimare prin care artele vizuale au fost create și contemplate.
Originalitatea operei de artă, îndelung discutată de-a lungul timpului, s-a transformat acum în noutate. Dar ce mai considerăm a fi nou astăzi? Ce forme şi concepte nemaivăzute şi nemaiauzite mai poate naşte arta in post-postmodernitate?
Firul roşu conducător, cum ar fi spus Stanislavski, este exact diversitatea cu care noul val de artişti îşi abordează subiectele, prin tehnici şi estetici remixate și reactualizate. Arta superContemporană, tributarǎ celei Contemporane, este o prelungire dată de însăşi noua generație de artişti în prag de afirmare.
Este arta prezentului, cea care există atât în atelierele acestor creatori, cât și pe platforme de socializare, unde are un potențial fantastic de viralizare.
O creație vie, efervescentă, în mişcare, autentică și directă, ce ilustrează și radiografiază societatea. Ea analizează concepte curente majore, dar şi rediscută, pe un ton contemporan, teme clasico-universale abordate de-a lungul timpului. Arta superContemporană se întâmplă aici şi acum!
Noul val de creatori cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani este parte din generația care a prins cele mai multe schimbări tehnologice din istoria noastră recentă. Acest lucru face ca perspectiva cu care abordează ori remixează unele realități sau irealități vizuale să fie filtrată puțin altfel. Viața paralelă din virtual ne angajează la noi reguli şi estetici superContemporane.
Însăşi folosirea prefixelor superlative (super, hiper, extra) ține de noile tendinţe şi abordări din stilul de viață și din marketingul zilelor noastre. Arta superContemporană trebuie privită cu mintea (super)deschisă şi înţeleasă corespunzător, pentru că e arta momentului. Este oglinda timpului tău!
Expoziția Young Blood 2.0 prezintă o nouă radiografie a societății actuale, transpusă de tinerii artişti români in medii clasice, dar şi inovative, care ridică diverse întrebări referitoare la cum ne raportăm la mediul înconjurător, la semenii noştri sau la noi înşine. Un act critic şi autocritic privind prezicerea viitorului omenirii, asaltat astăzi de progresele tehnologice, în contrast cu declinul ecologic planetar.
Raportarea noastră la timp s-a schimbat exponenţial în ultimii douăzeci de ani și asta mă face să cred că însăşi contemporaneitatea artei din prezent are nevoie de un nou „refresh”. Curator Mihai Zgondok
Art Safari, ediția a 11-a, 10 feb. – 14 mai 2023. Program joi – duminică 12:00-21:00. Palatul Dacia- România, Lipscani 18-20. Copiii sub 12 ani au acces gratuit. DETALII
N.R.: Unii susțin ca primii biscuiți ar fi apărut in China, in urma cu 10.000 de ani, în vreme ce alții sunt de părere ca asirienii sunt cei care au inventat acest prima desert. Totuși, dovada arheologică în acest sens plasează apariția biscuiților în jurul anului 2500 i.e.n. Iar asta, după ce un grup de arheologi a descoperit, pe unul dintre pereții unui mormânt egiptean, un desen care arată cum câțiva egipteni supravegheau un cuptor in care biscuiți. erau pregătiți.
În Grecia antică, biscuiții aveau la baza făină, ulei, lapte și miere. Pe de altă parte, în Imperiul Roman, biscuiții erau cunoscuți drept „pâinea soldatului”, fiind pregătiți și ambalați astfel încât să reziste o perioadă îndelungată. Din punct de vedere etimologic, termenul „biscuit”, atestat în Evul Mediu, are origini latine, fiind un cuvintele „coctus”, ceea ce înseamnă „copt de două ori”. După secolul al XV- lea, zaharul înlocuiește treptat mierea în rețetele pentru biscuiți și nu numai. Apoi, începând cu secolul al XVII-lea, era consemnată apariția biscuiților cu ciocolată.
Ingrediente biscuiți populari: Făină de grâu, apa, sirop de glucoză, fructoză, grăsime vegetală nehidrogenată (palmier), zahăr, agenți de afânare (carbonați de amoniu, carbonați de sodiu, difosfati), agent de umezire (glicerol), emulsifiant (lecitina din soia), sare îndată, conservant (metabisulfit de sodiu), aromă. Alergeni: gluten, soia, sulfiți.
ARHIVĂ: ROZ DIN 1928: Cine scuipă ciungă în Piaţa Revoluţiei? Guma Turbo ar fi meritat o statuie în fiecare oraş! OXO KULTURAMA: Monumentul Cojii de Sămânţă. „Bomboane agricole” de la daci până în prezent! OXO LILIAN THEIL, 90 ANI: „O bătrână care zâmbeşte”, broderii anarhiste, cea mai exotică apariție de la Art Safari ediția 10! OXO ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic! OXO ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! OXO SABIN BĂLAȘA: Art Safari 2020 a devenit Albastru
BUCUREȘTI: Primul muzeu al fotbalului din Europa de Est. Nu primești cartonaș galben dacă faci poze!
INSIDER: „Football Museum Bucharest este primul muzeu al fotbalului din Europa de Est, situat în Centrul Vechi al Bucureştiului, str. Gabroveni nr.24, într-o clădire istorică complet restaurată de 1.500 mp și a fost inaugurat acum 4 luni, pe 1 noiembrie 2022. Muzeul se întinde pe 5 etaje: Romanian Room, Experience Room, International Room, Interactive Room și Practice Room. La parter este un magazin de suveniruri și o cafenea-bistro-restaurant.
La primul etaj – „Camera Românească’ -o zona dedicata legendelor fotbalului românesc.
Sunt expuse aici tricourile şi realizările câtorva mari fotbalişti români: Gheorghe Hagi, Rodion Cămătaru, Nicolae Lupescu, Nicolae Dobrin, Anghel lordănescu, Stefan Sames, Marius Lăcătuş, Marcel Răducanu, Costică
Ștefănescu și fanioane ale unor vechi echipe româneşti de fotbal (Craiova Maxima – Campioana unei Mari Iubiri!), insigne, autografe, brelocuri, un program oficial de meci, reviste, timbre, istoria fotbalului feminin, etc.
În camera „Experience Room” au fost amplasate o serie de ecrane- prin intermediul cărora organizatorii au încercat sa ne introducă in atmosfera unui meci de fotbal. Tot aici sunt expuse tricourile mai multor jucători internaţionali celebri, cum sunt: Diego Armando Maradona, Hristo Stoicikov, Lothar Matthaus, Paolo Maldini, Marcel Desailly, Erwin Koeman, Ronaldo, LUIS Figo, Le Saux, Zlatan Ibrahimovic.
În zona dedicată „Fotbalului Internațional” există două machete de stadioane făcute din piese Lego -Camp Nou și Santiago Bernabeu, o colecţie de ghete vechi de fotbal – cu evoluția lor încă din 1850 şi o colecție de mingi vechi de fotbal- cu evoluţia lor din 1930.
La etajul 4 există câteva zone multimedia și de joaca, poți să intri în rolul de portar, te poți fotografia la o conferință de presă pe post de Gică Popescu sau să comentezi un meci de fotbal in timp ești înregistrat.
La etajul 5 vizitatorii devin fotbaliști, joacă o miuță sau trag la poartă.
Intrare: Bilet standard 49 lei, Copii 6 – 14 ani 33 lei, Copii sub 5 gratuit. Program de vizitare: marti-duminica 11-19.” DETALII
ARHIVĂ: MUZEUL SPORTULUI: Locul amintirilor noastre cu tricolorul, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului
ARAD: Statuia colorată a Sfântului Florian, patronul protector al pompierilor din Polonia și Austria
INSIDER: „Astăzi vom promova statuia Sfântului Florian din Aradul Nou!Monumentul Sfântului Florian, localizat pe str. A. M. Guttenbrunn, nr.135, la intersectia străzilor A. M. Guttenbrunn cu Zimbrului și perioada de atestare, anul 1869.
Monumentul îl reprezintă pe „Sf. Florian”, patronul protector al pompierilor; statuia este realizată din fontă turnată la Reşiţa la comanda familiilor Dambacher şi Sachs şi este acoperită cu pigmenţi de diferite culori, subliniind echipamentul unui legionar roman. Despre cel care astăzi este sanctificat cu numele de Florian, istoria ne spune că acesta a fost un cetățean roman ce a murit ca martir în anul 304, în Lauriacum (N.R.: acum localitatea se numește Lorch, Austria). Florian a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, fiind comandant al armatei imperiale în provincia romană Noricum. Pe lângă activitățile militare, el mai era responsabil și de organizarea brigăzilor de pompieri. Legenda spune că Florian a stins în mod miraculos un incendiu folosind un singur ulcior cu apă, astfel încât este deseori reprezentat purtând un ulcior sau o găleată.
Legenda spune că în anul 1792 s-a declanșat un mare incendiu care amenința cu distrugerea întregului cartier. Cei care erau prea slabi pentru a-și oferi ajutorul în acțiunile de stingere a focului, au fugit la Biserica din cartier și s-au rugat la Sfântul Florian. Scriptele atestă faptul că ploaia a fost cea care a contribuit la stingerea incendiului ce amenința întregul cartier. Din acel an, credincioșii romano-catolici din zonă se adunau în fiecare dimineață a zilei de 4 Mai pentru a asculta slujba de liturghie închinată Sfântului Florian, iar apoi plecau într-un convoi, conduși fiind de fanfara pompierilor în uniforme de paradă, la locul unde incendiul a fost oprit de ploaia salvatoare.” SURSA
N.R.: Statuia ridicată în dreptul acestei adrese este opera unui sculptor necunoscut. Aşezată pe un soclu înalt de 1, 70 m din gresie, decorat cu un cap de înger în miniatură şi două cruci ale Sf. Florian, statuia îl reprezintă pe Mucenicul Florian, patronul pompierilor și este una dintre puținele statui colorate reprezentându-l pe Sf. Florian în România. În afara statuii din Aradul Nou mai există şase statui ale Sf. Florian răspândite prin vestul României în Jimbolia, Turda, Carei, Zădăreni şi Sânpetru German dintre acestea doar cele din Zădăreni, Sânpetru și Aradul Nou sunt colorate. Statuia, de aproximativ 2 metri, este realizată din fontă turnată la Reșița și este aşezată pe soclul din gresie inscripționat cu anul și numele sfântului într-un chenar de tip romanic. Întreaga statuie este pigmentată în diferite culori care subliniază ținuta unui legionar roman.
În acele vremuri, când creştinismul abia se născuse prin sacrificiul Lui Iisus, Imperiul Roman urmărea eradicarea acestuia. Astfel, Aquilinus a fost trimis pentru a desfășura acțiuni de persecutare a creştinilor. Când acesta i-a ordonat lui Florian să ofere sacrificii zeilor romani conform practicilor religioase ale romanilor, el a refuzat. Drept urmare a fost bătut, torturat și executat prin înnecare cu o piatră legată de gât în râul Enns.
O altă legendă despre martirul Florian spune că acesta a fost condamnat la ardere pe rug de către Împăratul Diocletian, însă pedeapsa a suferit schimbări când Florian a provocat soldații romani să aprindă rugul spunând: „Dacă o veți face, voi urca la cer pe flăcări.” Luând aminte la cele spuse, în loc să-l ardă pe rug, soldații l-au biciuit, l-au jupuit de viu, l-au trecut prin foc și, în cele din urmă l-au aruncat în râul Enns cu o piatră legată cu o funie în jurul gâtului.
Se spune că după un timp martirul a apărut în viziunea unei femei pe nume Valeria și i-a cerut acesteia să-l înmormânteze într-un loc mai potrivit. Șase sute de ani mai târziu, cândva între 900-955, a fost ridicată o mănăstire în apropierea mormântului lui Florian, în jur dezvoltându-se și satul Sf. Florian. În cele din urmă trupul său a fost mutat la mănăstirea Sf. Florian, aproape de Linz. Sf. Florian a devenit şi patronul Poloniei în 1138, când Papa Lucius III a acceptat rugămintea Episcopului Cracoviei şi a trimis moaşte din trupul sfântului în Polonia. De atunci Sf. Florian a fost considerat patronul Poloniei, al orașului Linz și al pompierilor austrieci și polonezi. Curând după acestea un om a fost salvat dintr-un incendiu invocând numele Sfântului Florian, astfel încât numele acestuia a continuat să fie invocat împotriva incendiilor.
Sf. Florian este sărbătorit de către credincioșii catolici în 4 mai, data morţii sale. Până la instaurarea regimului comunist credincioșii catolici din cartierul Aradul Nou sărbătoreau ziua Sf. Florian împodobind statuia cu coșuri cu flori, asistând dimineața la liturghia Sf. Florian, după care plecau în procesiune înspre statuie, cântând un cântec specific de trei strofe, se rugau, iar la sfârşitul ceremoniei se trăgeau focuri de armă, iar florile erau împărțite oamenilor pentru a le duce acasă. Timp de 45 de ani tradițiile religioase au fost interzise, iar după căderea comunismului, datorită scăderii numărului etnicilor germani și a mediei de vârstă al acestora, procesiunea Sf. Florian nu a fost reluată. Cu toate acestea, credincioșii se roagă Sf. Mucenic Florian, patronul pompierilor și în prezent, aşa cum se rugau și în trecut, în cazul incendiilor și chiar al inundațiilor.
EXPONATUL LUNII, MNIR: „Îndrăgostiții de la Gumelnița”, poveste de dragoste de acum 6000 ani și o replică (scara 1:1) pe care o poți ține în palmă ca într-un ritual de binecuvântare!
INSIDER: „O poveste de dragoste de acum aproximativ 6000 de ani – Pereche de statuete antropomorfe „Îndrăgostiții de la Gumelnița” 4200-3900 BC, eneolitic, cultura Gumelnița, exponatul lunii (lui Sfântul Valentin & Dragobete!) la Muzeul Național de Istorie al României.
În holul de la intrare, cam stingheră într-un colț și fără vreun afiș de atenționare, o ratezi cu siguranță la intrarea în circuitul muzeal. Dacă ai haine sau bagaje lăsate în dulăpioarele de la casa de bilete, o ratezi și la ieșire.
Perechea preistorică de îndrăgostiţi a fost descoperită, alături de un pandantiv din aur ce imită silueta umană, în timpul săpăturilor arheologice din 1960, coordonate de Vladimir Dumitrescu în situl eneolitic de la Gumelniţa (Olteniţa, jud. Călăraşi) – considerat de specialişti una dintre cele mai importante aşezări din perioada eneolitică din spaţiul est-european.
Piesa este cu totul specială, deoarece reprezintă unul din rarele cazuri de redare a cuplului bărbat-femeie din arta neo-eneolitică. Din punct de vedere morfologic, artefactul este o descoperire unică, una dintre creațiile originale ale civilizaţiei gumelnițene. Se remarcă maniera în care au fost înfăţişate cele două personaje și emoționează tandrețea dintre cei doi.
Cronologic, statueta se încadrează în a doua jumătate a mileniului V î.Hr. și aparţine culturii Gumelnița, una dintre cele mai complexe şi mai interesante civilizații ale epocii neo-eneolitice din Sud-Estul Europei.
Piesa a fost realizată din lut, modelată manual de artizanii preistorici, decorată cu incizii și perforații, arsă pentru a-i spori rezistența, apoi pictată cu alb și roșu, pigmenți care s-au păstrat doar în mică măsură și pe anumite porțiuni. Înălțimeꓽ 6,8 cm.
O replică a acesteia a fost creată special și este disponibilă pentru publicul vizitator, pentru cei care doresc să cunoască mai îndeaproape piesa, să interacționeze cu ea, să observe anumite detalii, s-o atingă.
Micro-expoziția va fi accesibilă publicului până la sfârșitul lunii și va putea fi vizitată la Muzeul Național de Istorie a României, de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.” SURSA
ARHIVĂ: OLTENIȚA: “Muzeul Gumelnița din orașul unde nici un turist nu a ajuns vreodată”
MELODIA PI : Matematica transformată în muzică
INSIDER: „Muzică de pi-an. π adică pi. Chiar există o legătură între muzică și matematică?! Cum se aude matematica?! De fapt constantele, șirurile și progresiile matematice, stau la baza artei, fie că vorbim de pictură, sculptură, muzică și chiar instrumente muzicale. De fapt toată creația e astfel structurată, de la diviziunea celulară, la cochilia melcilor sau petalele lotusului. (…)
Matematica poate fi uşor transformată în muzică, iar acesta este un exemplu ideal. Un tânăr din Rusia a reuşit performanţa de a interpreta la pian valoarea numărului matematic π (pi). A creat această melodie luând numărul π şi asociind fiecare cifră a lui cu o notă din scara armonică Do minor, adăugând apoi şi acompaniament la mâna stângă.
Numărul π (adesea scris pi) este o constantă matematică a cărei valoare este raportul dintre circumferinţa şi diametrul oricărui cerc într-un spaţiu euclidian; este aceeaşi valoare ca şi raportul dintre aria unui cerc şi pătratul razei sale. Simbolul π a fost propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu 3,14159 în notaţia zecimală obișnuită. π este una dintre cele mai importante constante din matematică şi fizică: numeroase formule din matematică, inginerie şi alte ştiinţe implică folosirea lui π.
π este un număr iraţional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă de fracţie m/n, cu m şi n întregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârşit şi nu începe nici să se repete. Numărul este şi trancendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un şir finit de operaţii algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în istoria matematicii şi un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea. De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă precizie şi de a-i înţelege natura; fascinaţia acestui număr a intrat şi în cultura nematematică.
În alfabetul grecesc, π (pi) este a 16-a literă, la fel şi în cel englezesc.
Din moment ce sunt 360 de grade într-un cerc, iar π este în strânsă legătură cu cercul, matematicienii au fost încântaţi să descopere numărul 360 la a 359-a poziţie a zecimalelor. Mai mulţi matematicieni pretind că este mai corect să spunem că un cerc are un număr infinit de colţuri decât să afirmăm că este o formă fără colţuri.
Deşi reprezentarea zecimală a lui π a fost calculată cu mai mult de 1012 cifre, unele aplicaţii elementare, cum ar fi calculul circumferinţei unui cerc, vor necesita mai puţin de 12 zecimale exacte. De exemplu, o valoare trunchiată la 11 zecimale este suficient de precisă pentru a calcula circumferinţa unui cerc de dimensiunile pământului cu precizie de un milimetru, iar una cu 39 de zecimale exacte este suficientă pentru a calcula circumferinţa oricărui cerc care încape în universul observabil cu o precizie comparabilă cu dimensiunea unui atom de hidrogen.
Întrucât π este număr iraţional, el are un număr infinit de zecimale care nu conţin secvenţe ce se repetă. Acest şir infinit de cifre a fascinat numeroşi matematicieni şi s-au depus eforturi semnificative în ultimele secole pentru a calcula mai multe cifre zecimale şi de a investiga proprietăţile acestui număr. În ciuda muncii analitice şi a calculelor realizate pe supercalculatoare care au calculat 10 mii de miliarde de cifre ale lui π, nu a apărut niciun şablon identificabil în cifrele găsite. Cifrele lui π sunt disponibile pe multe pagini web, şi există software pentru calcularea lui π cu miliarde de cifre precizie pentru orice calculator personal.
Ziua π este sărbătorită pe 14 martie (deoarece în engleză această dată se scrie 3.14), iar sărbătoarea oficială începe la ora 1.59 pm, pentru că astfel, alăturând ziua şi ora, rezultă 3.14159.” SURSA
ARHIVĂ: SIMFONIA DESTINULUI: DoodleChaos se plimbă cu bicicleta prin Simfonia a V-a de Ludwig van Beethoven OXO SPIRIT ÎN MATERIE: Cum sună bancnota de 5 lei? Motivul Destinului din opera Oedip de George Enescu
BASARABOVO, BULGARIA: Pe urmele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
INSIDER: „La Basarabovo, pe urmele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor
Doar vreo 90 de kilometri despart satul bulgăresc Basarabovo, unde s-a născut și trăit Sfântul Dimitrie cel Nou (proclamat ocrotitor al Bucureştilor în anul 1792), de Capitală. Un loc care ne-a atras nu doar prin frumusețea Mănăstirii ,,Sfântul Dimitrie cel Nou”, singurul lăcaș de cult rupestru încă activ din Bulgaria, ci și prin farmecul și liniștea acestuia. În pofida vremii capricioase, ne-am lăsat purtați pe treptele din piatră, sculptate în stâncă, de poveștile referitoare la harul divin al Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), care a trăit în perioada Imperiului româno-bulgar, în condiții modeste, ca păstor sau văcar. Vizita de la Basarabovo este redată în partea a doua a vlogului de călătorie (N.R.: min 13.15).
Se spune că, într-o zi, păscându-şi animalele pe malul râului de lângă sat, Sfântul a călcat din nebăgare de seamă un cuib de pasăre, cu pui golaşi în el. Simțindu-se vinovat pentru moartea puilor, Dimitrie s-a pedepsit, hotărând să umble desculț pentru trei ani, în semn de căinţă. Mai târziu, s-a retras într-o peşteră, unde şi-a trăit restul zilelor în post şi rugăciune. Moaştele sale au fost descoperite printr-o copilă bolnavă. Aceasta a avut o revelaţie, Sfântul Dimitrie Basarabov arătându-i-se în vis şi spunându-i: ,,Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui”. Şi într-adevăr, trupul Sfântului Dimitrie a fost găsit în apropierea unui râu, fiind depus în biserica din actualul sat Basarabovo.
Mai târziu, în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), generalul rus Petru (Piotr) Saltîcov a intenţionat să trimită moaștele în Rusia. Dar, la insistențele negustorului român Hagi Dimitrie și ale Mitropolitului Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti, le-a dăruit poporului român. În 1774, osemintele Sfântului Dimitrie Basarabov au fost așezate în Catedrala Patriarhală.
Domnitorii Țării Românești au apelat la puterile Sfântului în numeroase ocazii, moaștele sale fiind scoase în procesiune prin Bucureşti de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră, și i în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru a aduce ploaia.
Așadar, mult mister, multă credință și frumusețe spirituală învăluie Mănăstirea Basarabovo. Un loc prea mare pentru cuvintele mele mici, mult mai impresionant decât umilele fotografii pe care le-am făcut la mijloc de februarie. Descoperii-l și voi, pas cu pas, și nu veți regreta!” SURSA
N.R.: Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul spiritual al orașului Bucureşti, este prăznuit pe 27 octombrie, prilej de pelerinaj la moaștele acestuia în Catedrala Patriarhală din Dealul Mitropoliei al credincioșilor din întreaga ţară.
CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris
Sărutul, 1907, Muzeul de Artă Craiova
INSIDER: „Primul SĂRUT e la Craiova. Circumstanțele în care Brâncuși și-a început experimentele legate de cioplirea directă, în piatră, au rămas învăluite în mister până azi. Ele au însemnat, în mod paradoxal, transformarea unei tehnici primitive în mijlocul de expresie al unei paradigme revoluționare în artă. De aceea, 1907, anul în care a cioplit primul Sărut este considerat anul de naștere al sculpturii moderne. Seria începută atunci, a continuat până în 1945, Brâncuși realizând mai multe versiuni în piatră ale temei, dintre care (a treia) cea din 1910, este singura în care trupurile gravate în bloc, într-o poziție ghemuită și unite în îmbrățișare, sunt reprezentate în întregime. În ciuda evidentei noutăți pe care o reprezenta, nu există date că ar fi făcut furori, în 1910 – când a fost expusă pentru prima oară la București (deși remarcată „simplitatea voită” și „caracterul misterios” al lucrării) – și nici ulterior, în 1912, când Brâncuși a prezentat al doilea Sărut, cel din 1908, în cadrul Salonului Independenților, la Paris.
Sărutul, 1908, fosta colecție Hester Diamond
„Sărutul” a căpătat o publicitate demnă de originalitatea sa, abia în 1913, la Armory Show (New York). Walter Pach a fost cel care l-a ajutat să ajungă peste ocean, realizând, în primă instanță, cât de mult exprimă această lucrare individualitatea creatorului ei: „Niciun indian n-ar putea fi mai simplu decât acest parizian sofisticat, care, dacă în timpul unei plimbări pe malul unui râu ar descoperi o piatră în care apa săpat o formă ciudată, s-ar simți dator să țină cont de ea atunci când, ulterior, o sculptează el însuși.”
Sărutul, 1910, cimitirul Montparnasse, Paris
Spre nemulțumirea sculptorului, nu originalul, în piatră, l-a reprezentat în expoziția americană, ci un mulaj în ghips (lucru valabil și pentru celelalte lucrări de la Armory, cu excepția „Fragmentului de tors feminin”, în marmură, care fusese în prealabil achiziționată de Arthur Davies, unul dintre organizatorii show-ului) și asta din cauza costurilor ridicate pe care le presupunea achiziționarea asigurării pentru transport și a taxelor vamale, pentru originale. Această versiune a intrat în colecția entuziastului Walter Pach.
Sărutul, 1916, Philadelphia Art Museum
Chiar și așa însă, reacțiile apărute în presă sunt dovada elocventă a spectrului larg de emoții pe care le-a trezit. Una dintre cele mai surprinzătoare descrieri este, în același timp, definitorie pentru genul de umor vehiculat de publicul american al vremii: „Sărutul lui [Brâncuși] – o adaptare a unor forme asiriene la un subiect contemporan – e extrem de amuzant, cele două fețe sunt atât de apropiate una de cealaltă încât aproape că poți acuza o violare a actului Sherman.” (articolul ”The Eccentrics on View”) – actul Sherman fiind o lege antitrust, deci care interzicea fuziunea unor companii, cu scopul creării unui monopol pe piață.
Sărutul, 1923, Muzeul Național de Artă Modernă, Paris
Când, peste puțin timp, o parte din expoziție a fost itinerată la Chicago, Sărutul a fost remarcat din nou: „Era acolo ceva apropiat de o sculptură căruia i se spunea „Sărutul Sufletului” (‘Soul Kiss’) în lipsa altui titlu. Pe tineri i-a făcut să chicotească, iar pe bătrâni să suspine. Era un bloc solid, vag sculptat sub forma a doua capete pătrate cu două perechi de brațe răsărite de nicăieri, împreunate pe după fiecare cap. Buzele le aveau, cum se spune în romane, literalmente „lipite”. Era, fără îndoială, cel mai lung și mai pasional sărut care există.” („Arta cubistă derutează mulțimile”, articol în Chicago Tribune, 25 martie, 1913)” SURSA
N.R.: Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România şi este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural naţional având dimensiuni 27,9 x 26,0 cm și 21,6 cm diametru. Sărutul face parte dintr-o serie de sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi începută în anii 1907-1908. Prima versiune, pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului, parte a Ansamblului monumental din Târgu-Jiu, este un exemplu timpuriu al stilului proto-cubist de non-reprezentare literală.
Versiunea Sărutului (din 1910) servește ca piatră funerară în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța și are 90 de centimetri înălțime, fiind cea mai înaltă lucrare din aceasta serie. În cei peste 100 de ani în care a fost expusă în cimitir, sculptura a fost relativ necunoscută, dar devenise un loc de pelerinaj pentru îndrăgostiții care cunoșteau povestea dintre Marbais și Rachevskaia. Comandată în 1910 de logodnicul ei (doctorul român Solomon Marbais pentru mormântul iubitei sale de origine rusă care se sinucisese, Tatiana Rachevskaia, 23 de ani) pentru suma modică de 200 de franci unui artist, pe atunci necunoscut marelui public. În același timp cu renumele creatorului ei, valoarea sculpturii a crescut până în punctul în care un expert a estimat-o între 40 şi 50 de milioane de euro. Moştenitorii defunctei. au făcut demersurile necesare pentru exportarea sculpturii în Rusia şi în 2006 a fost depusă o cerere la Ministerul Culturii cu scopul de a obţine un certificat de soatere de pe teritoriu. Statul francez s-a opus şi a înregistrat rapid sculptura monument istoric pentru a evita vânzarea ei.
Din 2018, sculptura a fost pusă la adăpost, acoperită cu o cutie din lemn, instalată de moştenitori. În decembrie 2020, ca urmare a unui hotărâri a Curţii Administrative de Apel din Paris, descendenţii au încercat să o recupereze ceea ce consideră ei proprietatea lor, fără succes însă. La începutul anului 2021 sculpturii i-a fost retras titlul de monument istoric de justiţia franceză. A urmat decizia Consiliul de Stat ţinând cont de natura inseparabilă a operei, care a fost achiziţionată special pentru mormânt. „Sărutul” face parte integrantă dintr-un edificiu indivizibil care constituie un monument funerar și opera artistului român Constantin Brâncuşi nu va putea fi desprinsă de pe piatra funerară.” DETALII
ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXO TEMPLUL LUI BRÂNCUȘI CRAIOVA: Ovoidul și Pasărea Măiastră interpretate la scară colosală!
infoINSiDER.ro 