PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

CETATEA POENARI, ARGEȘ: Închisă până pe 31.12.2023 pentru „impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea și consolidarea patrimoniului cultural”. Pentru audiență la Țepeș, după Revelion, teoretic!


INSIDER: „Facem noi treaba autorităților! Adică informăm turiștii! CETATEA POENARI ESTE ÎNCHISĂ! Și nu, nu 3 zile! Peste 1 an! Când afli? Când ajungi acolo și vrei să vizitezi!” SURSA

N.R.: Cetatea este situată pe un vârf de munte care domină Cheile Argeşului, lângă localitatea Arefu, la 4 kilometri de barajul și lacul de la Vidraru, pe vale mai jos, lângă centrala hidroelectrică Vidraru.

Inițial, pe vremea lui Negru Vodă, a fost construit un singur turn; apoi construcția a fost dezvoltată în scop de refugiu sau punct de observaţie de către Vlad Țepeș, adăugându-i-se turnuri, ziduri și dependințe. Cetatea Poenari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor.

Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu-se în această cetate, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu fața în spate, derutându-și astfel urmăritorii.

Cetatea Poenari se află pe un vârf de munte, la aproximativ 400 de metri față de nivelul văii. Cetatea are o forma alungită și posedă 5 turnuri, 4 rotunde și unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime. De la nivelul cetății se pot admira priveliștile frumoase ale văii Argeşului. Pentru a se urca la cetate s-a construit, în zilele noastre, o scară de beton, dotată cu balustrade, cu 1480 trepte.” DETALII

ARHIVĂ: RACOȘ: Netflix a închiriat cariera Hegheș pentru filmări. Turiștii nu mai pot vizita vulcanul stins până în octombrie. OXO MONUMENTUL ELECTRICITĂȚII, VIDRARU: De la cine așteaptă dreptul la vizită Prometeu, titanul care a furat focul lui Zeus pentru a-l dărui oamenilor?! OXO GRADINA BOTANICĂ BUCOV, PRAHOVA: 50 de copii veniți în excursie cu autocarul sunt poftiți de paznic să viziteze gradina online

LECȚIA DE ISTORIE VIE: Dacă tot avem „Străzi Deschise”, dacii și romanii s-au luptat în fața Muzeului Național de Istorie al României


INSIDER: „Astăzi în București, pe Calea Victoriei, în fața Muzeului Național de Istorie al României, în cadrul evenimentului „Străzi Deschise”, trecătorii de toate vârstele s-au bucurat de o întâlnire cu dacii și romanii în „Lecția de Istorie Vie”. Pe lângă costume, cei prezenți au putut vedea și atinge temutele falxuri dacice, precum și faimosul stindard de luptă al dacilor, Draco –

balaurul cu cap de lup și trup de șarpe. Replicile de arme, armuri, scuturi, coifuri ale strămoșilor noștri precum și prezentarea acestora au fost puse la dispoziție de către Asociația Terra Dacica Aeterna – Filiala Bucureşti. DETALII

ARHIVĂ: ANIVERSARE: Columna lui Traian are MCM ani. Copia din România merge pe LXXXIII… OXO RĂDĂCINI: Bijuteriile de familie ale României, adânc îngropate în noi. „Îşi scot strămoşii degetele-afară!” OXO ISTORIE: Traian, blocat în nămeţi la Muzeul Naţional OXO SUVENIR: Natură moartă cu suporteri spanioli OXO EXHIBIŢIONISM: Traian, răpus în Dacia altui Traian. De la criogenie, mumificare şi zoofilie, la planking! OXO FALX DACIC: Arma care i-a determinat pe romani să-și modifice coifurile și scuturile are monument pe DN7. Vârful e îndreptat spre Roma! OXO SCHIMB DE EXPERIENȚĂ: Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, așteptată la ParkLake să preia de la romani rețeta drumului fără gropi, garantat 2000 de ani!

BIBLIOTECA ELECTRONICĂ: Cărți în limba română, de la cele clasice până la ultimele apariții editoriale. Gratuit!


INSIDER: „Ei, uite, că oamenii se mai preocupă și de cultură pe canalele astea de socializare. Pe Telegram, cineva urcă o bibliotecă întreagă de cărți în limba română, de la cele clasice la ultimele apariții editoriale.

Canalul se numește „Biblioteca electronică” și e gratis! Vă puteți abona ca să urmăriți ultimele cărți încărcate și să descărcati orice carte doriți să citiți din această bibliotecă.

Dacă tot vă plac seriile de pe Netflix, poate vreți să vedeți și farmecul seriilor scrise. Efectul este incomparabil, bogăția de emoții, trăiri, imagini sunete, culori, mirosuri, este mult mai mare într-o carte.

Ca să vă fie ușor să citiți în format electronic, descărcați o aplicație gen Cool Reader(eu pe asta o folosesc). Puteti alege culoarea paginii, luminozitatea, formatul și dimensiunea fontului, puteți da pagina din colțul din dreapta jos, la fel ca la o carte. Ba mai mult, nici nu vă trebuie semn de carte, pentru că toate cărțile vi se vor deschide la ultima pagină citită. În plus, aveți avantajul că veți avea cartea cu voi, oriunde: într-o sală de așteptare, stație de autobuz, la coadă la vreun ghișeu sau la semafoare, oriunde vă plictisiți. Aaa.. și va puteti face și adnotări pe text, lăsa semne, decupa citate, absolut orice are nevoie un cititor de la o carte.

Pentru început, că tot e vacanță și ne preocupă războaiele geostrategice, vă recomand să descărcați trilogia lui Ken Follett „Căderea uriașilor”, „Iarna lumii” și „Capătul veșniciei”, un amestec de istorie recentă cu intrigi de familie, cât să vă țină cu sufletul la gură și să nu o lăsați până nu citiți deznodământul.

La fel de captivantă, dar fără războaie, e tetralogia napolitană a Elenei Ferrante: „Prietena mea genială”, „Povestea noului nume”, ” Cei care pleacă și cei care rămân” și „Povestea fetiței pierdute”, o serie de cărți citită de milioane de oameni, un succes editorial de proporții al unui autor ce publică sub pseudonim și pe care il caută întreaga Italie si nu numai, pentru a-i afla identitatea.

Eu am descărcată si aplicația Goodreads, acolo vă puteti ține evidența cărților citite, puteți oferi recenzii și puteți vedea recenziile celorlalți cititori(zeci de mii de recenzii la o carte, este cea mai ultilizată aplicație a cititorilor din întreaga lume) ca să nu vă pierdeți timpul citind o carte proastă.

Mult succes la citit, pentru că știți deja: „Cartea te face neprost!” SURSA

ARHIVĂ: E.T. SHOP: Prima librărie virtuală pentru curioşi. ExtraTerestrul din tine vrea să ştie mai multe?

IOR FĂRĂ HIDROBICICLETE: Cris Garden și-a reînnoit contractul cu o vechime de peste un deceniu, dar fără componenta de închiriere de ambarcațiuni și de gestionare a lacului


INSIDER: „De ce anul acesta nu avem în IOR hidrobiciclete de închiriat?! (…) Până în primăvară Parcul IOR era îngrijit în baza contractului de întreținere cu Cris Garden, contract cu o vechime de peste un deceniu. În cadrul acestui contract pe lângă curățenia și întreținerea spațiilor verzi, era prevăzută și delegarea serviciului de gestiune a ambarcațiunilor de pe luciu apei. Prin urmare, hidrobicicletele, bărcile și lebedele erau în gestiunea și administrarea lui Cris Garden.

Anul acesta a fost refăcut contractul și a fost atribuit tot aceluiași operator economic, dar fără componenta de închiriere de ambarcațiuni și de gestionare a suprafeței lacului. Înțeleg că de abia din toamnă urmează să se facă studiul de fezabilitate necesar procedurii de atribuire a acestui serviciu delegat și prin urmare doar de la anul putem avea ambarcațiunile pe lac. Asta e realitatea din păcate și nu cred că o să se schimbe prea repede ceva în materie.” SURSA

ARHIVĂ: CAIAC-POLO: Lacul IOR bază de antrenament pentru un sport nou

VĂLENI, MARAMUREȘ: Fusul cu Zurgălăi de pe dealul Babelor, cel mai mare fus din lume, are 19 metri lungime și aproape o tonă!


INSIDER: „De ce este fusul cu Zurgălăi din Văleni, Maramureș, unic în lume? România de poveste

Da, ați citit bine! În satul Văleni din Maramureș, a fost ridicat în 3 Septembrie 2016 un obiectiv turistic unic în lume. Unii îl consideră o „ciudățenie” a artei populare românești: este vorba de Fusul cu Zurgălăi de pe Dealul Babelor. Fusul cu Zurgălăi este unic în lume pentru că este cel mai mare fus construit vreodată. Are 19 m înălțime și aproximativ 1000kg. Dar și tehnica folosită la construcție e unică. Meșterii populari au folosit „tehnica rosturilor”- îmbinarea perfectă a pieselor cioplite și sculptate fără a fi bătut vreun cui. Această tehnică era și încă este folosită la construirea caselor sau bisericilor din lemn din Maramureș. „Ciudățenia” sau curiozitatea care îi intrigă pe cei care văd fusul este că odată asamblat, nimeni nu mai știe să-l desfacă fără să-l rupă, în afară de meșterii care l-au făcut… Fusul cu Zurgălăi este poziționat într-un loc de mare însemnătate: Dealul Babelor. De aici ai o priveliște spectaculoasă. Dealul are această denumire pentru că acolo s-au ascuns femeile cu copiii lor în timpul invaziei tătărești. Invazia tătărească a rămas legendară, ultima fiind cea din 1717.

Mulți rămân uimiți de complexitatea și în același timp simplitatea proiectului. De fapt, dacă ai ocazia să vezi pe viu un meșter popular care face un fus la dimensiuni mici, bineînțeles, ai fi uimit cu câtă ușurință cioplește lemnele…. Fusul cu zurgălău este compus din 24 piese de lemn numite „cățăi”. Acestea se îmbină fără alte elemente de îmbinare și în interiorul lor se formează un mic locaș unde se pun câteva boabe de porumb sau pietricele mici de râu. Acestea produc zgomotul de Zurgălău ( clopoțel ). Localnicii îi mai spun „Țurgalău.”

De ce se pun grăunțe sau pietricele în interior? Imaginati-va că sunteti într-o casă din Văleni, în urmă cu vreo 80 de ani… Este iarnă iar omătul este mare. Liniștea este profundă, nealterată. Casa este parfumată cu mirosul fin și liniștitor al lemnelor ce ard în „șpor” (sobă cu cuptor). Ești acompaniat de trosnetul lemnelor care te încălzesc. Aici, mai multe localnice s-au adunat să toarcă lână. O cantitate mare. Asta înseamnă că vor toarce până la orele târzii din noapte. Când oboseala se amplifică se observă utilitatea fusului cu zurgălău. Zgomotul le ține treze pe femeile care pot lucra mai mult timp. Așadar, fusul cu zurgălău avea rolul de a îndepărta somnul fetelor care stăteau nopțile să toarcă multă lână

Ei și acum să aflam……Cum a căpătat” viața “ Fusul cu Zurgălău?
Legenda spune că fusul cu zurgălău a fost făcut iarna, în frumoasele sate din Maramureș. Se spune că în casele primitoare se strângeau iarnă de iarnă mulți feciori și multe fete. Într-o seară, un fecior a venit pentru mezina casei de care se îndrăgostise foc. Era considerată cea mai frumoasă fată din sat. Toți feciorii încercau să o impresioneze cu ceva. Obiceiul era că dacă fetei îi plăcea de un fecior, la plecare îl însoțea până în „tindă” (camera de la iesișea din casă). Dar nici unul nu reușise s-o impresioneze pe tânăra care era preocupată mai mult de fusul ei și caierul cu lână. Și feciorul nostru a venit o dată, de două ori, dar fata nu l-a însoțit la plecare…. Atunci feciorului i-a venit o idee. Să-i facă fetei un cadou deosebit. Un fus cum nu mai exista la nimeni. Astfel, cu migală a început să cioplească mici bucăți de lemn ( „cățăi” ) și a asamblat piesele cu multă grijă, fără să bată vreun cui. În interiorul „cățăilor” a lăsat un spațiu gol unde a pus câteva pietricele mici de râu care făceau zgomot când lucrai cu fusul. Așa a ieșit fusul minune!

Feciorul a venit a treia seară și i-a dat fetei cadoul dar i-a întins și o „capcană”. Când i-a dat fetei fusul, i-a propus ca ei să se despartă doar când cineva va desface fusul fără să-l rupă. Fata a acceptat și a rămas a feciorului pentru că nici ea, nici alții nu au putut desface fusul. A fost impresionată de fecior și de fusul ei unic… Un sat frumos, de poveste care vă asteaptă cu bucate alese-tradiționale, oameni ospitalieri, și alte povesti deosebite!” SURSA

ARHIVĂ: MIOVENI: Lingura record își așteaptă admiratorii. NON-STOP! OXO PERICEI, SĂLAJ: Monumentul Cepei de 6.5 m, intrat în Cartea Recordurilor – Cea mai faimoasă ceapă din România! OXO SIGHETU MARMAȚIEI: “Locul unde se agăță harta în cui și cuiul cu pricina!”

TREN CHIȘINĂU-BUCUREȘTI: La intrare şi la ieşire trebuie schimbate „roțile” vagoanelor din cauză că Imperiul avea altă mărime a ecartamentului. Imperiul îşi marca teritoriul.


INSIDER: „Trenul care te reînvăță să auzi materia oftând sau cum se schimbă roțile la tren. Știți cu toți genialul vers bacovian: „De-atâtea nopți aud plouând, Aud materia plângând.” Cu vârsta devii tot mai materialist – înțelegi că în afara materiei nimic nu există sau cel puțin nu poți gândi în afara ei. Asta te învață materia ta – cu cât corpul devine mai neputincios cu atât el devine mai apropiat de materie – de memoria materiei.

Când ești tânăr materia este ceva abstract, spiritual, duh – chiar dacă ea zburdă isteric în tine. De aceea eu cred că Fenomenologia spiritului este mai întâi Fenomenologia materiei. Istoria adevărată este o istorie a materiei.

Toată cultura nouă a tipului de muncă imaterială și a digitalizării vieții ne îndepărtează de materie. Dar e un fake – e un simulacru de înlocuire a materiei printr-un soi de atingeri și survolări virtuale: nici materie – nici spirit. Mai degrabă spectacol. Materia e cel mai ”spiritual” lucru de care dispunem. Eu cred mult în nevoia pentru cei mici de a fi readuși în câmpul materiei ceva mai direct. Trebuie să auzi cum plânge materia.

În acest sens trenul este o experiență esențială – cu cât mai vechi, mai arhaic, mai industrial, mai dur cu atât mai bine. Iar trenul de tip Chișinău-București este esența acestui tip de experiență. Aici, în acest tren din epoca poststalinistă profund industrială, auzi toate gemetele materiei. Aici materia nu dar plânge, geme, se bucură, se irită ci și miroase, are sunet și văz. Toate la intensitate maximă. Ai toate simțurile supuse la un exercițiu maxim de presiune: cadența roților produc sunetul de fond care mereu este însoțit de alte zeci de sunete; mirosul tipic al trenului plus alte zeci de mirosuri care invadează de peste tot, privirea care nu se poate opri din veșnica schimbare de peisaj și anturaj.

Nu vei scăpa nici de gusturi – trenul impune ritualuri de consum pe care nici un Zeu nu e capabil să le inventeze. Poți uita multe: poți uita și cum te cheamă. Dar cu siguranță este aproape de neimaginat faptul că vei uita călătoria cu un tren precum Chișinău-București. Mai ales dacă o faci la o vârstă fragedă. Acest tip de experiență intră aproape în ADN-ul materiei tale și cu siguranță pentru totdeauna în memoria ta.

Peste zeci și zeci de ani – dacă ai făcut o călătorie copil fiind – va fi nevoie de un simplu sunet, o simplă mireasmă, un singur gest de mișcare care vine spre tine care să te arunce din nou în experiența unică avută cu trenul acum mulți ani. Asta e memoria materiei – să auzi, să simți, să miroși, să vezi materia care rămâne în tine prin acea memoria unică a ei.

Trenul din epoca formelor tari, dure, dârze, nemiloase, industriale precum e cel tipic imperial – Chișinău/București – mai are ritualul de ”schimbare de roți”. Acesta este un ritual al materiei dure – schimbarea ”roților trenului”: care ascunde o întreagă filosofie, politică, ideologie, geopolitică, strategie. Tot ce vrei. Printr-un simplu ritual. Aici trenul schimbă ritualic şi la intrare şi la ieşire boghiurile – cuplurile de patru roţi ale vagonului – din cauză că Imperiul avea altă mărime a ecartamentului. Imperiul îşi marca teritoriul.

Trenul se oprește: sun trase vagoanele pe mai multe linii de cale ferată și ridicate cu niște cricuri industriale imense: se înlocuiesc ”roțile”, boghiurile. Toată această transformare a materiei durează două ore.

Pentru un copil din epoca digitală această schimbare îl face să simtă presiunea materiei, istoria materiei de măcar 100 de ani din spate. O adevărată ”biopolitică”. Asta nu e o atingere de ecran – asta e o transformare a materiei în forma ei istorică pură care își arată ca are miros, sunet, văz, gust, pipăit – și o teribilă forță. Mai ales forța memoriei. Ah. Voiam să zic că am ajuns în București. Cu acest tren minune care-și trăiește ultimele zile. ” SURSA

N.R.: „(…) Gara de trenuri din Chişinău e un soi de Ermitaj pe lângă cea din București. Acum e atât de curată că te sperie. Aproape că i-a dispărut şi mirosul de gară – toate gările de la Chişinău la Vladivostok aveau un miros specific: nici acum nu mi-a ieşit din nări. Acum nu mai miroase. De ce? Nu mai circulă trenuri. E de neimaginat. E înspăimântător. Tristeţea gărilor fără trenuri şi călători este sfâşietoare. La Bucureşti e mizeră dar e o gară vie – la Chişinău e curată ca într-un muzeu – dar este o gară moartă.

Dacă în anii 80 ai secolului trecut pe zi de aici plecau zeci şi zeci de trenuri – acum pleacă câteva trenuri pe săptămână. O tristeţe cumplită. Primul tren a ajuns în gara Chișinău la 15 august 1871 din orașul Odessa. Ultimul tren plecă spre Bucureşti.

Gara Feroviară așa cum arată azi e construită în 1948 de arhitectul Ciuprin supravegheat de Şciusev – cel care a regândit reconstrucţia Chişinăului după război. El e născut aici și a fost unul dintre arhitecții și urbaniştii sovietici cei mai importanţi. În faţă are un parc și o fântână arteziană superbă. (…)” SURSA

ARHIVĂ: SUȘILI MOLDOVIAN: De la Obşepit şi Ospătărie la Sushi – Evoluţia alimentaţiei publice moldoveneşti. Sushi ca la mama acasă! OXO CHIȘINĂU MARKETING: Un kilogram de bijuterii din aur și argint, aruncate în mulțime!

MONUMENTUL ELECTRICITĂȚII, VIDRARU: De la cine așteaptă dreptul la vizită Prometeu, titanul care a furat focul lui Zeus pentru a-l dărui oamenilor?!


INSIDER: „Statuia lui Prometeu, Monumentul Electricității sau Omul de Fier se situează în zona Barajului Vidraru, pe o platformă betonată aflată pe Muntele Pleașa. Este o statuie de bronz, înaltă de 10 metri, portretizându-l pe titanul Prometeu ce ține în mână un fulger – electricitatea.” SURSA

N.R.: Imaginea tactilă pentru nevăzători prezintă un monument ridicat deasupra Barajului Vidraru, în forma unui adult, reprezentându-l pe Prometeu, personaj din mitologia greacă, titanul care a furat focul de la Zeus, stând în picioare, cu mânile ridicate deasupra capului, ţînănd în ele două fulgere.

Statuia lui Prometeu poartă denumirea și de Monumentul Electricității, cele două fulgere prinse în mâinile sale reprezentând puterea venită din energia electrică.

Statuia bărbatului este evidențiată plină în relief, iar fulgerele pe care le poartă în mâni, sus, sunt redate ca două linii frânte, orizontale și îngroşate, una în stânga și alta în dreapta capului.

Degetele cu care apucă electricitatea derivată din fulgere sunt redate ce centrul fiecărui fulger, ca succesiune de forme scurte, alungite, rotunjite în capete și îngroşate.

Picioarele bărbatului din statuie sunt usor depărtate și fixate pe un postament, o bază mai înaltă din beton, redată printr-un dreptunghi, în marginea inferioară, plin în relief şi orizontal.

Statuia a fost realizată de sculptorul Constantin Popovici (1938-1995) în anul 1965 şi îl înfăţişează pe Prometeu cu fulgerul în mână, ca simbol al electricității.

În mitologia greacă Prometeu era considerat drept unul dintre binefăcătorii oamenilor, deoarece a dăruit oamenilor focul. Zeus îl înlănţuie pe Prometeu de o stâncă pe muntele Kazbek din Caucaz, unde un vultur uriaș îi devorează zilnic ficatul, care peste noapte se regenerează. Heracle ucide vulturul şi-l eliberează pe Prometeu,ale cărui chinuri se sfârșesc. Într-o alta varianta, Prometeu nu s-ar fi mulțumit să le dea oamenilor focul, ci ar fi creat el însuşi oameni din humă, însufleţindu-i cu ajutorul focului.

Autoritățile comuniste au dorit ca în anul în care a fost creat barajul Vidraru să fie realizată și o statuie de dimensiuni impresionante, aceasta fiind realizată în doar câteva luni.

Monumentul Electricității a fost închis timp de trei ani din cauza unor lucrări pentru îmbunătățirea siguranței vizitatorilor, fiind redeschis pe 15 aprilie 2018. Totuși turiștii care au dorit să-l viziteze în ultimul timp l-au găsit ferecat. Accesul la statuie se face după urcarea a câteva sute de trepte. Monumentul atrage anual zeci de mii de vizitatori din ţară şi străinătate. DETALII

ARHIVĂ: LUPENI, HARGHITA: „Inima lui Isus” – cea mai mare statuie a lui Isus din Europa de Est are 22 de metri OXO PASUL CIUMÂRNA, SUCEAVA: Palma, primul monument al drumarilor din România OXO FALX DACIC: Arma care i-a determinat pe romani să-și modifice coifurile și scuturile are monument pe DN7. Vârful e îndreptat spre Roma! OXO ODESA, UCRAINA: Baciul moldovean din Miorița intră în Cartea Recordurilor. Cea mai mare statuie din lume dedicată ciobanilor!

BURJ KHALIFA, DUBAI: Cel mai înalt zgârie-nori de pe glob (828 m). Parte din oțelul structural pentru clădire provine de la Palatul Republicii din Berlinul de Est!


INSIDER: „Am avut Dubaiul la picioare!

Doar gândul că vom urca în Burj Khalifa, cel mai înalt zgârie-nori de pe glob (828 m), că vom lua cel mai rapid lift din lume și ne vom bucura de priveliști panoramice asupra orașului Dubai, ne-a făcut să tresăltăm de bucurie și emoție, în același timp, cu mult înainte să ajungem acolo. Mai mult, puteam și noi, oameni obișnuiți, să ne împlinim un vis. Fiindcă, așa cum spunem și altădată, de minunățiile din Dubai se pot bucura nu doar cei cu mulți bani, ci și oameni simpli, ca noi sau ca voi. Totul este să credeți în visul vostru, oricare ar fi acela, iar mai devreme sau mai târziu, acesta poate deveni realitate!
Visul nostru de a urca în Burj Khalifa a început să prindă contur încă de la cumpărarea biletelor on-line. Am achitat circa 280 de lei/bilet combinat, care a inclus urcarea în turn, până la etajele 124 și 125, și intrarea la acvariu. De reținut că un bilet simplu, de acces la etajele 124 și 125, costă circa 210 lei (în afara orelor de vârf). Există și posibilitatea ascensiunii până la etajul 148 al clădirii, însă biletul este mult mai scump, aproximativ 680 de lei.

Am ajuns în zona turnului cu metroul, până la stația Dubai Mall/Burj Khalifa. De la metrou există o pasarelă care duce până în Dubai Mall. Sute, chiar mii de magazine de tot felul, cele mai celebre branduri din lume se găsesc aici, ceea ce face din acest mall una dintre cele mai importante destinații de shopping din Dubai. Cu tot luxul și opulența vizibile la fiecare pas, poți mânca la prețuri decente în mall, uneori chiar mai mici decât cele practicate la noi. Până am ajuns la zona de acces în Burj Khalifa, am mers prin mall circa 15 minute. La casele de bilete, am primit tichetele în format fizic și, deși aveam ca ora de intrare 15.30, ni s-a dat voie să urcăm mai devreme. În mod normal, vizita durează cel mult o oră și jumătate, însă ni s-a spus că putem sta cât dorim. Cu pulsul deja mărit, am luat-o pe holul care duce spre lift. Pe acest hol, am aflat istoria construirii celei mai mari clădiri din lume, date despre companiile și oamenii care au contribuit la construcția turnului, dar și alte cifre impresionante legate de Burj Khalifa.

Și iată-ne în lift, alături de alți turiști. Multe emoții, urechi înfundate, o ascensiune ireală, în doar 60 de secunde. Apoi, cerul, de parcă l-ai atinge cu mâna, și priveliștea superbă, pe care o cuprinzi cu privirea până în depărtare. Aveam la picioarele noastre întreg Dubaiul, cu clădirile superbe, cu infrastructura modernă, cu plajele și canalele sale, dar și deșertul ce se vede la zeci de kilometri în depărtare. Ireal, fantastic, de parcă totul ar fi fost un vis.
În schimb, acvariul și grădina zoologică subacvatică n-au avut darul să ne impresioneze. În mare parte, acvariul este vizibil din mall, ceea ce cred că scade atractivitatea lui. Apoi, am rămas să vedem spectacolul fântânilor, noaptea. Prima dată, din cauza aglomerației, n-am putut vedea mare lucru, apoi, la următoarea reprezentație, am prins locuri bune, de unde am sorbit fiecare joc al apelor în ritmuri muzicale. Fântâna Dubai, prevăzută cu 6.600 de lumini și 25 de proiectoare, este dispusă pe lacul din fața Burj Khalifa, având o suprafață egală cu dimensiunea a două terenuri de fotbal. Fântâna aruncă o dată până la 22.000 de galoane de apă (84.000 litri) la o înălțime de 140 de metri. În noapte, spectacolul său, proiectat pe clădirile înconjurătoare, este magic. Ceva care trebuie văzut, măcar o dată în viață.
IMPORTANT! Trebuie să vizitați Burj Khalifa în intervalul de timp selectat! Puteți vizita acvariul în orice moment al zilei în care ați rezervat. Acvariul din Dubai este situat la parter, iar grădina zoologică subacvatică se află la nivelul 2 al Dubai Mall. Treceți prin tunelul acvariului de la nivelul solului și apoi urcați pe scara rulantă pentru a vizita grădina zoologică subacvatică.

ȘTIAȚI CĂ …
… Burj Khalifa deține mai multe recorduri mondiale? În afară de cel mai înalt zgârie-nori (până la vârful turlei – 828 m, anterior Taipei 101 – 509,2 m deținând acest record), Burj Khalifa are, de asemenea, recordul mondial pentru cea mai lungă distanță de călătorie în ascensor (504 m), cel mai înalt club de noapte din lume (etajul 144), cel mai înalt restaurant din lume (At.mosphere – etajul 122, la 442 m).
… fațada exterioară este acoperită în 26.000 de panouri de sticlă tăiate manual, iar pentru curățarea întregii clădiri este nevoie de trei luni?
… structura are un total de 57 de lifturi și 8 scări rulante? Mai mult, clădirea are un sistem de placare care este proiectat să reziste la temperaturile fierbinți de vară din Dubai.
… o parte din oțelul structural pentru clădire provine de la Palatul Republicii din Berlinul de Est, fostul Parlament est-german?
… inaugurarea clădirii a avut loc în 2010, după o investiție de 1,5 miliarde de dolari, ca parte a unei noi dezvoltări, numită Downtown Dubai? Text: Karina Vișan/ Foto: Rareș” Vișan. SURSA

ARHIVĂ: MUZEUL VIITORULUI, DUBAI: „Nu vom trăi sute de ani, dar putem crea ceva care va dura sute de ani” OXO TURISM: Călătorie în viitor: Emiratul Dubai creşte într-un an cât altele în 10, 100 sau 1000? OXO DUBAI: Cea mai înaltă clădire din lume este luminată în culorile steagului României

AIRBUS 380: Cel mai mare avion de pasageri din lume aflat în producția de serie, oferă zboruri de până la 15.200 km


INSIDER: „Airbus A380 este în acest moment (iulie 2022) cel mai mare avion de pasageri din lume, aflat în producție de serie și primul avion de mare capacitate cu două punți complete pentru pasageri, fabricat de Airbus. Avionul este cvadrimotor și oferă zboruri de mare distanță, de până la 15.200 km. Fiecare punte are câte două culoare, avionul fiind certificat pentru operațiuni cu până la 880 pasageri (uzual transportă între 420 – 620 pasageri, în funcție de dorința companiei proprietare). Prima companie care a folosit acest model a fost Singapore Airlines. O versiune îmbunătățită, A380 plus, este în curs de dezvoltare.

Puntea superioară A380 se extinde de-a lungul întregii lungimi a fuzelajului; este mai restrânsă decât puntea inferioară, dar rămâne comparabilă cu lățimea altor aeronave cu corpuri largi. Aceasta oferă cabinei A380-800, 550 de metri pătrați de spațiu util, cu 40% mai mult decât cel mai mare transportator aerian, Boeing 747-800, și oferă scaune pentru 525 de persoane într-o configuraţie tipică de trei clase sau până la 853 de persoane într-o configuraţie de clasă economică.

În septembrie 2018, Airbus a primit 331 de comenzi ferme şi a livrat 230 de aeronave; Emirates este cel mai mare client A380 cu 162 comenzi din care 105 au fost livrate. După ce, din cauza întârzierilor la livrare, Emiratele Arabe Unite, cel mai important client, a redus numărul de avioane A380 comandate de la 53 restante la numai 14, compania Airbus a anunțat că din 2021 va înceta producția acestui model. În locul celor la care a renunțat, EAU vor cumpăra 70 de avioane mai mici, A330 și A350, mai rentabile.

Avionul a fost construit pentru a asigura zboruri de mare distanță și capacitate pe rute principale între nodurile importante (și foarte congestionate) ale marilor companii aeriene. Acoperă o piață de nișă, majoritatea liniilor aeriene neavând nevoie de capacităţi aşa mari pentru serviciile lor.

Modelul ales s-a remarcat constructiv prin existenţa a două etaje suprapuse și a fost botezat A380 (8 fiind considerată cifră norocoasă în Asia, dar reprezentând și cele două nivele suprapuse). Până la primul zbor, care a avut loc la 18 ianuarie 2005, dezvoltarea avionului a costat 11 miliarde de euro.

După primul zbor, însă, producția s-a lovit de nenumărate dificultăți, care au dus la amânarea livrării avionului la cumpărători cu peste doi ani, din cauza problemelor legate de cablarea avionului (care s-au datorat folosirii a două versiuni incompatibile de software), masei prea mari, aripii care nu trecea testele de rezistență și problemelor generate de furnizori. Astfel, au existat trei amânări, iar primul avion, care trebuia livrat la începutul anului 2006, a fost livrat abia la 15 septembrie 2007 companiei Singapore Airlines, efectuând prima cursă pe ruta Singapore-Sydney.

Avionul a fost gândit pentru a transporta 555 pasageri într-o configurație cu 3 clase sau 853 într-o configuraţie cu o singură clasă. Structurile au fost gândite pentru a putea fi folosite și pe o versiune cargo, și pe o versiune mai lungă (A380-900) (care, dacă ar fi produs, ar transporta până la 960 de pasageri). Oferă astfel, o capacitate cu 100 de locuri mai mare decât următorul avion ca mărime – Boeing 747. Este cel mai mare avion produs în serie, singurul avion mai mare decât acesta fiind Antonov An-225, din care însă nu s-a produs decât un singur exemplar.

Cabina de comandă beneficiază de instrumentație digitală cu 6 afișaje LCD și sisteme fly-by-wire, comandă prin intermediul unui joystick. Se oferă un sistem multifuncțional de afişare pentru planificarea zborurilor, dotat cu tastatură și mouse. Avionica este și ea foarte avansată, bazându-se pe un sistem modular integrat, rețelele de date bazându-se pe o versiune adaptată a standardului Ethernet.

Se oferă două motorizări, una cu motoare Rolls Royce Trent 900, iar cealaltă cu motoare Engine Alliance GP7200, ambele oferind nivel de zgomot suficient de scăzut și pentru operațiune pe Aeroportul Heathrow de lângă Londra.

25% din avion este făcut din materiale compozite, precum fibră de carbon. Se folosesc şi aliaje de aluminiu care pot fi sudate, eliminând necesitatea utilizării niturilor.

Pentru pasageri se oferă o cabină dotată cu LED-uri, și un spațiu mai mare decât în cazul altor avioane. Dacă inițial se propunea dotarea cabinei cu restaurante, cazinouri, și chiar piscine, aceste propuneri au fost abandonate din rațiuni financiare. Însă dotarea unora din aceste avioane cu baruri sau duşuri, mai ales pentru clasa I, a fost deja realizată.

Deşi avionul încape în poarta standard (80X80 m), aeroporturile au fost nevoite să facă investiții mari în infrastructură, precum lățirea spațiului de rulare din cauza aripilor uriașe, asfaltarea pragurilor pentru a nu se risca absorbția de obiecte în motor, ranforsarea podurilor (acolo unde există), achiziționarea de tractoare capabile să tragă uriașa greutate a avionului, adaptarea porților pentru încărcarea a 500-800 pasageri. În plus, din cauza turbulenţelor provocate la decolare şi aterizare, trebuie asigurată o separație de 6-10 mile nautice faţă de următorul avion, mai mult decât în cazul oricărui avion, fiind necesare proceduri noi (avionul este încadrat în clasa „Super”, nu poate fi încadrat drept „Light”, „Medium” sau „Heavy„). DETALII

ARHIVĂ: SKIATHOS: Cum decolează avioanele de pe cea mai scurtă pistă din Europa? Senzaţii tari pentru turişti! OXO ESCALĂ: Ce poţi face pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam între două avioane?