NETFLIX: Gardienii din „Jocul Calamarului” sperie bucureștenii
INSIDER: „Prin București umblă zeci de gardieni (Pink Guards) din Jocul Calamarului (Squid Game), cu ocazia lansării sezonului 2 pe Netflix.” SURSA
ARHIVĂ: SACRILEGIU: O „baie de sânge” în Piaţa Universităţii. Nu e Revoluţie, nici Mineriadă. HBO îşi face reclamă! OXXO RACOȘ: Netflix a închiriat cariera Hegheș pentru filmări. Turiștii nu mai pot vizita vulcanul stins până în octombrie.
SACRIFICIU ANONIM: „Trebuie prețuit de către generația noastră și lăsat în grija generațiilor viitoare”
INSIDER: „🕊🇷🇴 Cu ocazia comemorării Revoluției Române din Decembrie 1989, aducem în lumina publicului, în premieră, o mică mărturie ce a rezistat până în zilele noastre despre modul de lucru pe marile șantierele din perioada comunistă. Venim și cu propuneri concrete către Metrorex, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și toate celelalte autorități relevante pentru salvarea și protejarea acestor descoperiri pentru generațiile viitoare.
Întrucât puțini călători ai metroului bucureștean își ridică privirile spre tavanul stațiilor, astăzi vă prezentăm două însemne anonime făcute pe ascuns, dovadă a curajului lucrătorilor de pe șantierul metroului. Undeva, pe cele mai înalte și greu accesibile puncte ale stației Universitate, se regăsesc două înscrisuri făcute cu creta.
Dacă primul însemn marchează data de 22 august 1987, cel de-al doilea este mult mai dur: „În această stație au MURIT 4 muncitori. Au fracturi mulți. 4 septembrie 1987”. Stația avea să fie inaugurată publicului pe data de 29 octombrie 1987 odată cu extinderea magistralei M2 spre Pipera. Întrucât presa vremii omitea știrile negative de pe marile șantiere, pe care prima viteza, și mai puțin siguranța lucrătorilor, un muncitor a decis să nu lase costul uman cu care s-a realizat metroul bucureștean pradă uitării. Însemnele au fost realizate, cel mai probabil chiar înainte de montajul foilor din sticlă ce au conferit tavalului un aspect elegant timp de mai bine de 20 de ani, înainte de a fi înlăturate în anii 2010.
Considerăm că riscul la care s-au supus acești lucrători, având în vedere represiunile posibile dacă ar fi fost descoperite însemnele, trebuie prețuit de către generația noastră și lăsăt în grija generațiilor viitorare.
În acest sens, propunem concret Metrorex S.A. și IICCMER onorarea curajului muncitorilor de pe șantierul stației Universitate prin protejarea marcajelor și prezentarea publică a acestora într-un mod potrivit, stabilit în acord cu experții.
Astfel de mesaje secrete nu sunt o raritate. În anul 2020, constructorii care lucrează la restaurarea Cazinoului din Constanța au găsit ascunsă în zidărie o listă semnată de deținuții politici care au lucrat forțat la imobil la începutul anilor 1950. În 2023 a fost descoperit un al doilea mesaj ascuns. Cele două artefacte descoperite sunt analizate de către specialiști, iar memoria acestor deținuți politici va fi onorată prin expunerea publică în muzeu. Cu același nivel de atenție și grijă trebuie tratate și însemnele descoperite în stația Universitate.
În ultimii ani, stațiile vechi ale metroului bucureștean, cândva repere ale arhitecturii contemporane, au suferit o serie de intervenții nepotrivite și inestetice. De la înlocuirea nejustificată a travertinului elegant al gurilor de acces cu banale tencuieli de culori țipătoare, la vopsirea travertinului și a mozaicurilor ceramice din interiorul stațiilor, în detrimentul curățării și restaurării elementelor avariate, până la înlocuirea recentă a tuturor literelor volumetrice metalice originale care prezentau numele stațiilor cu niște simple plăci printate. După ce au fost dezvelite de sticla ornamentală în ultimii 15 ani, din motive într-adevăr justificate de siguranță, în unele stații a demarat vopsirea betonului tavanelor.
Ne temem în mod real ca înscrisurile prezentate în acest material să nu fie pur și simplu acoperite în timpul vopsirii tavanului.
Este ultima șansă de a salva aceste mărturii istorice, înainte de a fi distruse. ” SURSA
ARHIVĂ: POPEȘTI-LEORDENI: Biserică Monument suspendată la 3 metri deasupra pământului, mai aproape de cer! OXXO 30 DE ANI: Eroii minori ai Revoluției
RACHETA ALBĂ: „Mi-ar fi frică să nu fiu călcat de vreun pieton în mașina asta!”
INSIDER: „Ãsta este de departe cel mai bun spotting din istoria grupului fiindcă Ferrari 512 S Modulo Pininfarina a fost produsă într-un singur exemplar, adică ãsta din poze. Iar fix aceasta mașină a fost expusã la Salonul Auto de la Geneva in 1970. Well done. ” SURSA
N.R.: „Ferrari 512S Modulo este un concept de maşină sport proiectat de Paolo Martin de la carrozzeria italiană Pininfarina, prezentat la Salonul Auto de la Geneva din 1970. Modulo are o caroserie extrem de joasă și în formă de pană, cu un acoperiş de sticlă în stil baldachin care alunecă înainte pentru a permite intrarea în cabina maşinii. Toate cele patru roți sunt parţial acoperite. O altă caracteristică specială a designului sunt 24 de găuri în capacul motorului care dezvăluie motorul Ferrari V12 care dezvoltă 550 CP (410 kW) pentru a propulsa Modulo la o viteză maximă de aproximativ 220 mph (354 km/h) și de la 0 la 60 mph (97 km/h) în aproximativ 3,0 secunde.
Istorie. Modulo a început inițial ca un Ferrari 512S (şasiu și motor #27) și a fost transformat la 612 Can-Am spec. După testare, motorul și transmisia au fost scoase, iar şasiul a fost demontat și dat Pininfarinei pentru a construi o maşină de spectacol care a debutat la Salonul Auto de la Geneva din 1970 și a fost vopsită iniţial în negru, dar ulterior a fost revopsită în alb. Modulo a fost bine primit de critici și a câştigat 22 de premii pentru design. În 2014, Pininfarina a vândut Modulo antreprenorului american și pasionat de automobile James Glickenhaus, care îl restabilește la starea de funcţionare completă.” DETALII
VULTUR IAR 93: Parcat în fața Primăriei Colonești (județul Olt), pe DN65
INSIDER: „IAR 93 Vultur #215 în fața Primăriei Colonești, județul Olt. DN 65.” SURSA
N.R.: „Avionul Craiova IAR-93 Vultur (Eagle) este o aeronavă twinjet, subsonică, de atac la sol și de recunoaștere tactică, cu capacitate secundară de interceptor la nivel scăzut. Construit ca versiune de atac principal cu un singur loc sau versiune cu două locuri capabilă de luptă pentru pregătire avansată de zbor și arme, a fost dezvoltat în anii 1970 de România și lugoslavia pentru a deveni mai independent de echipamentul sovietic. Avioanele românești au fost construite de fabrica Avioane Craiova SA ca IAR-93, iar omologul său iugoslav de Soko ca Soko J-22 Orao. La 20 mai 1971, România și lugoslavia au semnat acordurile guvernamentale pentru programul de cercetare și dezvoltare YuRom. Cerinţele impuneau o aeronavă subsonică ușoară pentru misiuni de atac la sol și de recunoaştere tactică și cu luptă aeriană la nivel scăzut ca capacitate secundară. Urma să fie construit pe o structură simplă, folosind echipamente și avionică produse local (dar compatibile cu componente occidentale), rezistentă (capabil să funcționeze pe iarbă sau piste deteriorate), uşor de întreţinut și fiabil. Aeronava avea o configuraţie convențională cu un monoplan cu aripi înalte, bimotor, cu toate suprafețele de zbor măturate. Rolls-Royce Viper a fost ales ca motor. În anii 1980, ambele țări au dezvoltat versiuni uşor diferite pentru a profita de motoarele de post-ardere care deveniseră de atunci disponibile.
Teste de zbor. Prototipul românesc monoloc White 001 a efectuat primul zbor, care a durat 21 de minute, pe 31 octombrie 1974, la Bacău (simultan cu prototipul iugoslav de la Baza Aeriană Batajnica). Aeronava a fost pilotată de colonelul Gheorghe Stănică. Pe 20 septembrie 1979, avionul a fost pierdut când, în timpul unui zbor de probă, ambele motoare s- au oprit, iar pilotul a fost ejectat. Acest lucru a determinat modificări ale camerei de ardere (inclusiv toate aeronavele deja livrate).
La 18 iulie 1975 aeronava a fost prezentată lui Nicolae Ceauşescu pe aerodromul Bacău .
Prototipul DC (cu două locuri) #003 a zburat pentru prima dată pe 23 ianuarie 1977 și s-a pierdut pe 24 noiembrie 1977, din cauza flutterului cozii. Liftul din stânga s- a rupt în timpul zborului la nivel la 500 de metri (1.600 de picioare) altitudine și 1.045 de kilometri pe oră (649 mph). Scaunele Martin- Baker Mk RU10J cu ejectie zero-zero au funcţionat bine, iar cei doi piloți de încercare au ejectat în siguranță. După acest eveniment, structura fuzelajului de la pupa a fost întărită.
Prototipul #004 s-a prăbușit la Baza Aeriană Craiova pe 20 februarie 1979, în timpul unei demonstrații de acrobație Pilotul, căpitanul ing. Dobre Stan, nu a reușit să ejecteze.
Pe 23 august 1979, trei IAR-93 (#001, #002 și #005) au fost prezentate pentru prima dată publicului în zbor în timpul paradei militare de sărbătorire a zilei naționale a României la acea vreme.
Variante:
– IAR-93A : versiune inițială de producție cu turboreactoare Viper Mk 632-41 fără ardere 15 avioane de preproducţie livrate în 1979; au intrat în serviciu în 1981 26 construite (pre- producţie #109-119, seria #150-164) са monoloc și 9 antrenare DC (cu două locuri) (pre- producţie #005-008, seria #180-184)
– IAR-93MB : MB = Motor de Baza (motor de bază). Această versiune avea fuzelajul IAR-93B, dar folosea motorul fără ardere a IAR-93A livrat începând cu 1982 15 monolocuri construite (#201-215)
– IAR-93B: versiune rafinată cu motoare Viper Mk 633-47 post- ardere, capacitate internă de combustibil crescută, puncte rigide îmbunătățite și aripă revizuită, inclusiv extensii de vârf. De asemenea, aripioarele ventrale, gardurile aripilor din interior și firele din faţă ale fuzelajului au fost îndepărtate pentru prima dată în 1985; a intrat în serviciu în 1987; 27 construite ca monoloc (#200, #216- 241) și 7 DC (#600-606)
Operator România • Forţele Aeriene Române (Regimentul 67 Avioane Bombardiere și Regimentul 49 Avioane Bombardiere Craiova, respectiv lanca)
Pensionare. În urma izbucnirii războiului din lugoslavia și a embargoului ONU, programul IAR-93 s-a încheiat în România în 1992, cu mai multe aeronave aflate în diferite etape de construcție. În jur de 75 de aeronave erau încă în serviciu, câteva dintre ele fiind folosite pentru testare și cercetare (#200 – primul model B cu postcombustie, #600 (DC) – singurul echipat cu canard). Ultimele avioane IAR-93 au fost retrase și eliminate de la Forţele Aeriene Române în 1998.
Corpurile de avioane supraviețuitoare au fost depozitate la Deveselu (IAR-93A #116), Timişoara (IAR-93MB #214) și Craiova (aproximativ 60 de avioane), cu motoare și alte echipamente scoase și majoritatea scoase la vânzare. Se pare că 20 dintre ele au fost casate până în 2006, restul, în 2007.
J-22 Orao sunt încă în serviciu cu forțele aeriene din Serbia. Ultimul avion iugoslav a fost livrat în februarie 1992, iar fabrica din Mostar a fost distrusă la scurt timp după.
AVIOANE EXPUSE:
– #002 (prototip DC) expus in Muzeul Aviației, București
– #109 (A) Curtea școlii Henri Coandă, Perișor, Dolj
– #112 (A) Muzeul Aviației, București
– #114 (A) Muzeul Aviației, București
#153 (A) la Muzeul Militar Naţional, Bucureşti
– #157 (A) donat de Forţele Aeriene Române Muzeului Aviației din Košice, Slovacia la 23 octombrie 2006
– #159 (A) în București, la poarta INCAS/Comoti Institut (locul naşterii IAR 93 și IAR 99)
– #182 (A) Muzeul Aviației, București
– #201 (MB) în Timişoara, pe drumul către Reşiţa
– #205 (MB), #207, #208 (august 2022) în Orăştie , la Arsenal Park
– #206 (MB) în Parcul de istorie militară Pivka, Pivka, Slovenia
– #207 (MB) în Timişoara
– #215 (MB) Colonești, Olt
– #216 (MB) Bălăbănești, Galaţi
– #223 (B) Gagu, Dascălu,
– #229 (B) Vădeni, Brăila
– #232 (B) în curtea Academiei Tehnice Militare, București
– #600 (DC) în curtea Academiei Forţelor Aeriene, Brașov
– #613 (MB) în faţa Aeroportului Internațional Craiova
#??? în fața Facultății de mecanică „Gheorghe Asachi”, lasi
Motoare: 2 x Rolls-Royce Viper MK 633-47 de 17,8 kN cu postcombustie. Performanţe: Viteza maximă: 1130 km/h la 0 m; Viteza de croazieră: 730 km/h la 7000 m; Viteza de ascensiune: 34 m/s fară poscombustie, 66 m/s cu postcombustie. Plafon: 13000 m. Distanţă de decolare: 1100 m cu trecere peste obstacol de 15 m; Distanţă de aterizare: 1650 m cu trecere peste obstacol de 15 m. Mase: Gol echipat: 6150 kg; Maximă decolare: 10326 kg Dimensiuni: Anvergura 9,63 m; Lungime totală: 14,88 m; Înălțime: 4,45 m; Suprafața portantă 26 mp.” DETALII
ARHIVĂ: MUZEUL AVIAȚIEI: „Timp de 16 ani a „zburătăcit” de colo-colo, în corturi de campanie!” OXXO BUZIAȘ: Restaurant amenajat la umbra unui avion Lisunov eșuat acum 40 de ani OXXO BIAS 2024: Avion Eurofighter Typhoon al Luftwaffe, demonstrație impresionantă de zbor solo. Inclusiv pornirea și aterizarea!
SECTOR 3: Instrumente muzicale outdoor în Parcul Gheorghe Petrașcu, pentru spectacole ad-hoc și reels-uri pe Tik-Tok!
INSIDER: „Știți că în sectorul nostru avem un Parc Muzical?Este situat în Parcul Gheorghe Petrașcu și a fost inaugurat cu un super recital susținut de talentații elevi ai Școlii Gimnaziale de Arte nr 5.
Îi felicit pe ei și pe dascălii lor și le așteptăm spectacolele.
Până atunci însă, cu toții ne putem bucura de acest nou spațiu amenajat cu aparate muzicale de exterior. #ILoveS3” SURSA
N.R.: „Gradina Muzicală” din Parcul Gheorghe Petrașcu a fost utilată cu instrumente muzicale outdoor ce pot fi folosite fără a fi uzate și stricate, pentru un trafic intens atât de copii, cât și de cei mari care se pricep mai mult sau mai puțin la muzică, pentru spectacole ad-hoc. Costul proiectului a fost 500.000 de lei fără TVA.„
PRINDE O STEA: Cerul și Pământul, într-un meteorit! Inele unicat cu Moldavit în Argint. Vino pe iSTAR.ro
„În timpuri moderne, Moldavitul a devenit una dintre cele mai prețuite pietre pentru proprietățile ei metafizice. Efectele sale diferă pe scară largă, de la blânde la copleșitoare, de la purificare fizică la distrugere de ziduri spirituale – și totuși, numitorul comun pare să rămână revitalizarea și accelerarea căii de evoluție personală.” (Gabriel Newman) Vino pe iSTAR.ro
PARCUL KISELEFF: Cel mai mare tunel din vâsc din lume. Cântărește mai mult de o tonă, cu tot cu împletitura din sârmă?!
INSIDER: „Marele tunel din vâsc din Parcul Kiseleff mi s-a părut cam chel și cam trist weekendul ăsta. Ornamentele de Crăciun cam sărăcăcioase, refuz să cred că a fost bifat deja capitolul împodobire. Poate că seara dacă se aprind cele câteva luminițe din incintă să schimbe puțin atmosfera, dar nu cred că prea mult.”
PRIMĂRIE SECTOR 1: „Parcul Kiseleff este locaţia unde multe cupluri pot merge în noaptea dintre ani pentru a se săruta sub vâsc. Grădina amenajată în centrul oraşului are un tunel uriaş, căptuşit cu ramuri de vâsc. Parcul a fost denumit în această perioadă „Parcul Gândurilor Bune”. „Vâscul este recunoscut ca un simbol al libertăţii, armoniei și purității spirituale.”
Instalația de vâsc cântărește mai bine de o tonă. Creaţia depășește în dimensiuni cea mai mare decoraţiune de vâsc din lume de până acum, care fusese instalată în California. ” SURSA
N.R.: „În mitologiile europene, vâscul are un loc cu totul aparte. Este o plantă încărcată de magie, simbol al curăţeniei spirituale, al libertății și armoniei. Semn de bun augur al dragostei, apărător și protector al casei și al familiei, vâscul, căruia i se mai spune și „creanga de aur”, este recunoscut acum drept simbol al sărbătorilor de iarnă.
Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni şi de druizii celți cât şi de indienii nord-americani. Atârnat deasupra usii, vâscul aduce noroc în casă, bunăstare şi fericire. Vâscul îşi menţine prospețimea verde şi în timpul iernii, rezistând la ger și întuneric.
Vechii germani credeau că această plantă provine direct din cer. Potrivit unei tradiții mult räspândite (în special in tärile anglo-saxone), cei care se sărută de Crăciun sub o ramură de vâsc vor avea bucurie s6i fericire. Celții au fost cei care au inițiat un adevărat cult al acestei plante pe care o considerau de esență divină. În viziunea lor, cel mai prețios väsc era cel crescut pe stejar Il numeau lacrima stejarului” şi însoțeau culegerea unui astfel de väsc de ceremonii fastuoase. Druizii, preoții celți înveşmântați în alb, tăiau văscul numai cu o secerá de aur, și-l înveleau apoi cu grijă într-o mantie albá. Cu acel prilej se adunau ofrande și se jertfeau doi tauri albi, înălțându-se rugi către zeii atotputernici, pentru a fi îndepărtate duhurile rele.
O altă legendä spune că Balder, fiul zeiţei norvegiene Frigga, ar fi fost ucis de o săgeată din väsc. Lacrimile albe ale zeiţei l-au readus la viață, iar ea a binecuvântat planta.
În alte legende medievale se spune că văscul era atât de mult venerat, încât dacă doi duşmani se întâlneau din întâmplare sub un pom în care era väsc, ei încetau imediat duşmania şi se împăcau spre cinstirea väscului, a cărui putere magică o recunoșteau astfel.
În ajunul Crăciunului, oamenii îşi împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei şi pentru pacea sufletească. Sărutul sub väsc este asociat pentru prima oară cu festivitățile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai târziu, cu tradițiile primitive legate de căsătorie. Acest obicei îşi avea originile in mai multe credințe. Una dintre acestea era aceea că vâscul era un leac pentru fertilitate. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub coronița de vâsc nu putea refuza sarutul. Acesta putea însemna iubire, prietenie sau noroc. Dacă fata rămânea nesārutată, avea ghinion în dragoste în anul următor şi nu se căsătorea. Obiceiul mai spunea că de fiecare dată când un bärbat säruta o fată, trebuia să rupă şi una dintre bobitele albe ale vâscului. După ce toate bobitele au fost rupte, nimeni nu se mai săruta sub coronița de vâsc.
Chiar dacă semnificația strămoşilor a fost uitată, obiceiul särutului sub våsc este păstrat in multe țări. Dacă un cuplu îndragostit se sărută sub vâsc înseamnă că vor avea o relație lungă şi fericită. În Franța, acest obicei se practică în ziua de Anul Nou.”
„CENT MILLE MILIARDS DE POÈMES”: Carte de 10 pagini pe care nimeni nu o va putea termina vreodată de citit?
INSIDER: Ştiaţi că există o carte pe care nimeni nu o va putea termina vreodată de citit în viața sa și are doar 10 pagini? În 1960, scriitorul francez Raymond Queneau a introdus cea mai lungă carte din lume. Se numeşte *Cent mille miliards de poèmes* (O sută de mii de miliarde de poezii), și constă din doar zece pagini, fiecare conținând un sonet. Toate versetele au același model de rimă și sunt imprimate pe benzi, permițând cititorilor să combine linii din diferite sonete.
Această configurare rezultă în total 1014 combinații posibile, ceea ce înseamnă că această carte conține o sută de trilioane de poezii unice. Implicația este că nimeni nu va reuși vreodată să citească întreaga carte, chiar și cu cel mai mare efort, deoarece ar dura milioane de ani să potrivească toate combinațiile posibile de poezii – fără a lua pauze pentru mâncat, dormit sau citit altceva. Și toate astea vin de la doar zece pagini!
Fiecare amestec pe care îl creezi va avea ca rezultat un sonet coerent cu strofe, ritm şi rime adecvate. Mai mult decât atât, este foarte probabil ca orice poem selectat aleatoriu să fie unul pe care nimeni nu l-a citit vreodată. Queneau însuși a susținut că, dacă durează aproximativ 45 de secunde să citești un sonet și încă 15 secunde să-l pregăteşti pe următorul, ar dura aproximativ 200 de milioane de ani pentru a citi toate combinațiile posibile.” SURSA
N.R.: „Fapte cheie despre carte: 1. Concept: • Cartea constă din 10 sonete, fiecare cu 14 rânduri. • Fiecare linie de sonete este imprimata pe o banda, permitand cititorului sa amestece si sa potriveasca linii din diferite sonete, mentinand in acelasi timp o rima si ritm coerente.
2. Numărul de combinații posibile: • Întrucât fiecare sonet are 14 linii şi oricare dintre cele 10 linii de sonete poate înlocui fiecare linie, numărul de combinații posibile este: 10^{14} \, \text{(100 trilioane de poezii unice)}.
3. Imposibil de citit într-o viață: • Dacă durează aproximativ 1 minut pentru a citi un sonet, citirea tuturor celor 100 de trilioane de combinații fără pauze ar dura peste 190 de milioane de ani.
4. Scop: • Cartea a fost concepută pentru a împinge limitele structurii literare, concentrându-se pe potențialul matematic al combinațiilor poetice.
5. Semnificație istorică: • Aceasta este considerată o capodoperă a scrisului constrâns și este adesea asociată cu mișcarea Oulipo (Ouvroir de Littérature Potentielle), care explorează relația dintre matematică și literatură.” SURSA
TUNING: BMW Z3 cu 7 schimbătoare de viteze, 9 țevi de eșapament, 10 steme BMW și una de Ferrari. PAR AVION?
INSIDER: „O dubioasă prin Italia. Câte un schimbător pt fiecare viteză, Triple-triple evacuation….. și tablă de şah pe pânză.... ” SURSA
N.R.: BMW Z3 este o gamă de maşini sport cu două locuri, care a fost produsă între 1995 și 2002. Z3 a fost prima mașină BMW care a fost produsă exclusiv în afara Germaniei. A fost fabricat în Greer, Carolina de Sud. Stiluri de caroserie ale gamei:
• Roadster cu 2 uşi (cod model E36/7). Modelele Roadster au intrat în producţie în septembrie 1995, propulsate de motoare cu 4 cilindri la lansare. Motoarele cu 6 cilindri au fost introduse mai târziu în 1996. Un acoperiş dur detaşabil era disponibil ca accesoriu opțional.
• Coupé cu 2 uși (cod model E36/8) Z3 a fost bazat pe platforma compactă E36/5, o versiune scurtată a platformei convenționale E36. Această platformă mai mică și mai ieftină a folosit designul de suspensie spate cu braț semi-trailer din seria E30 3 mai veche. Este prima maşină din seria Z produsă în serie . Modelele Coupé au intrat în producţie în ianuarie 1998. Profilul lateral neobișnuit a primit porecle precum „pantof de clovn” şi „dubă de pâine” de către critici.” DETALII
ARHIVĂ: AUDI, AUDIER, AUDIEST: Upgrade A4 to A8 OXXO PINK BMW: Să conduci cu o mână de fier, într-o mănușă de catifea. Roz! OXXO TUNING: Cum îți poți transforma vechea KIA Sorento într-un BMW seria 5.5? OXXO STAREA NAŢIEI: Dacia „Ferrari”, Audi „Porsche”, VW „Jesus”, BMW „Antifurt”, Lincoln „NIKA” OXXO IARBA VERDE DE ACASĂ: Mercedes Benz Hemp Power și BMW Green Grass Forever OXXO INIMA DE BMW: „Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite.”
NATURA & ARTA: Bijuterii vii create din instinct de larvele Trichoptera
INSIDER: „Larvele Trichoptera au o abilitate unică: de a construi huse de protecție cu materiale din împrejurimile lor. Artistul francez Hubert Duprat (n.1957, Franța), din anii 1980, a profitat de acest comportament oferind aur, perle și pietre prețioase. Larvele, urmându-și instinctul, creează mici bijuterii vii cu aceste materiale, îmbinând arta și natura. Acest proiect combină biologia și creativitatea, evidențiind adaptabilitatea insectelor și provocând limitele dintre natural și artistic. Piesele au captat atenția artiștilor și oamenilor de știință pentru inovația și frumusețea lor. ” SURSA
N.R.: „Trihopterele au apărut din triasicul superior și mijlociu. În fauna actuală se cunosc peste 7 000 de specii, care sunt răspândite pe tot globul. Larvele de trihoptere (carabete, carabeți) sunt acvatice și trăiesc în ape dulci, stagnante sau curgătoare și se întâlnesc adesea în mare număr în bălți și râuri. Numai o singură specie este terestră, Enoicyla pusilla, care își construiește un tub din nisip și resturi de plante și trăiește tot prin apropierea apelor, prin muşchi.
Insectele adulte. Sunt insecte aripate, în general micuțe, foarte asemănătoare cu fluturii Ambele perechi de aripi sunt membranoase, cele anterioare mai înguste și ceva mai lungi, în repaus strânse ca un acoperiș de casă. Aripile sunt totdeauna acoperite cu o pubescență deasă, fină, formată dintr-un mare număr de peri lungi, mătăsoși, care la fluturi sunt transformați în solzi, însă chiar și unele trihoptere au solzi. Culoarea acestor peri dau atât colorația aripii cât și petele și desenele de pe aripi, mai ales pe cele anterioare. Au dispozitive de cuplare a aripilor, ca la panorpate și la fluturi. La cele mai multe specii nervaţia este de tip primitiv, dar cu puține nervuri accesorii; la unele specii nervația aripilor este mult redusă. Nervația aripii este foarte caracteristică și particulară fiecărei specii, servind astfel la determinarea formelor. Determinările se fac luând în considerație și armătura genitală a masculilor, care au însă piese foarte fine și foarte fragile și greu de observat. Capul este ortognat cu antenele filiforme și lungi și cu doi ochi mici. Aparatul bucal este adaptat la lins și supt, deosebit însă în detalii de cel de la fluturi. Piesele bucale sunt mult reduse, iar palpii maxilari și cei labiali bine dezvoltați. Palpii maxilari au 5 părți iar labium are o formă de linguriţă (adaptat la lins). Picioarele au o conformație normală. Tarsele sunt formate din 5 părți. Tibiile și tarsele poartă niște spini caracteristici.
Adulții stau în preajma apelor, mai mult ascunși prin stufişuri, printre plante. Sunt nocturni sau crepusculari, rareori zboară ziua, majoritatea zboară seara și noaptea. Zborul lor este încet și destul de scurt. Adulții trăiesc puțin, de regulă numai câteva zile și foarte rar 2-3 săptămâni; nu se hrănesc în acest timp și numai uneori ling nectar din flori sau picături de apă de pe frunzele plantelor. Dezvoltarea este holometabolă. Depun ouăle în pachet, prinse într-o gelatină și lipite, în momentul depunerii, pe pietrele sau plantele din apă.
Larvele de trihoptere sunt acvatice și trăiesc în ape dulci, stagnante sau curgătoare și se întâlnesc adesea în mare număr în bălți și râuri. Numai o singură specie este terestră, Enoicyla pusilla, care își construieşte un tub din nisip și resturi de plante şi trăiește tot prin apropierea apelor, prin muşchi.
Larvele cu ajutorul glandelor sericigene își construiesc căsuţe tubulare ca niște manşoane, numite tuburi, deschise la ambele capete, pe care le poartă cu ele și pe care le îmbracă pe dinafară cu diferite materiale din apă: nisip, bucăți de plante, cu cochilii mici sau cu fragmente de cochilii de scoici. Aceste materiale nu sunt luate la întâmplare, fiecare specie de trihopter ia totdeauna aceleași feluri de materiale, astfel că speciile pot să fie recunoscute și după aceste căsuţe. Larvele stau vârâte cu cea mai mare parte a corpului lor în aceste tuburi și scot afară numai partea anterioară a corpului, târând după ele tubul. La multe specii, larvele construiesc din fir de mătase capcane sau vârșe, plase, care le servesc ca adăpost și la prinderea unor animale acvatice mici. Larvele au un aparat bucal masticator.
Larvele sunt de două tipuri: eruciforme (tip eruciform) asemănătoare cu omida și campodeide (tip campodeiform) asemănătoare cu Campodea. Larvele campodeiforme se întâlnesc mai rar: la familiile Rhyacophilidae și Hydropsychidae. Ele nu își fac tub, ci se mișcă liber în apă. Larvele eruciforme au capul, de regulă, ortognat. Pe primul segment abdominal au apendice abdominale, nearticulate, iar pe ultimul segment abdominal o pereche de apendice, articulate, care poartă niște gheare și cârlige de diferite forme cu care larvele se ţin bine agăţate în interiorul tubului. Şi larvele fără tuburi au apendice abdominale, dar care sunt mult reduse.
Biologia larvelor de trihoptere, ca și a nimfelor lor, este deosebit de interesantă, mai ales prin marea variație a formelor tuburilor larvare și a materialelor din care sunt construite. Larvele respiră prin branhiile abdominale, rareori prin branhiile rareori prin branhiile toracice (traheene) Larvele sunt fitofage sau prădătoare. Viaţa larvelor este cu mult mai lungă ca a adulţilor.
Prezintă importanță pentru piscicultură, fiindcă constituie hrana multor pești, mai ales a salmonidelor. Servesc și ca nadă naturală pentru pescuitul sportiv. Sunt specii indicatoare de ape curate, bine oxigenate.” DETALII
ARHIVĂ: MADE BY BEES: Sculpturile din ceară de albine, fragile dar extrem de stabile. Fagurele de miere supraviețuiește zeci de mii de ani! OXXO GURA DOBROGEI, CONSTANȚA: Berzele își fac cuib cu ceea ce găsesc – gunoaie și deșeuri
ARAD: Mozaicul „Victoria Socialismului” de pe „Casa Albă” a împlinit 40 ani. Îl protejăm, dărâmăm ori acoperim cu afișe?!
INSIDER: „Victoria Socialismului”, la Arad, împlinește 40 de ani. Inaugurat în 1984, mozaicul de pe „Casa Albă” este opera sculptorului Mihai Mănescu, de la București. Este o lucrare monumentală, reprezentativă pentru perioada comunistă care aducea, prin ea, un omagiu Aradului industrial.
Personajele mozaicului sunt aşezate pe mai multe registre, pe o înălţime de 35 de metri, iar peretele are numai 15 metri lăţime, ceea ce creează un raport neobişnuit. Personajele de sus au 7 metri, la mijloc 6 metri, iar la bază 5 metri, încât lucrarea privită de jos, de la 100 – 150 de metri, să poată fi descifrată corect. Lucrarea are peste 500 de metri pătraţi pe care sunt aplicate 600.000 de pietricele (cubuleţe) de gresie şi gresie glazurată tratate la o temperatură de 1200°C pentru a rezista intemperiilor. Cele 25 de personaje, bărbaţi şi femei, sugerează o activitate productivă. O ţărancă oferă pâine la poarta de intrare a judeţului, un grup de muncitori este organizat pentru defilare, o mamă ține cu un copil în braţe (simbol al încurajării natalității). Apar și meserii specifice Aradului acelor vremuri: sondor, strungar, turnător, ţesătoare, textilistă. Mozaicul a fost montat în 60 de zile și inaugurat la 30 septembrie 1984.
Mozaicul a fost amplasat pe „Casa Albă”, sediul administrativ al Uzinei de Vagoane, care în perioada Aradului comunist era una dintre companiile cele mai puternice la nivel european în producția și exportul de material rulant, vagoane de marfă și de călători.
Astăzi, mozaicul „Victoria Socialismului” poate fi încă văzut pe peretele clădirii amintite. El este însă parțial acoperit de reclamele de angajare ale Astra Vagoane Marfă. Oricât de depășită ar fi perioada pe care o omagiază mozaicul, acoperirea sa, mai ales în scop comercial, este o greșeală și considerăm că autoritățile care gestionează patrimoniul cultural arădean ar trebui să intervină. Mozaicul acesta face parte din patrimoniul cultural arădean, chiar dacă unora le displace.”
Mihai Mănescu, sculptor (n. 23 iunie 1943 – București)
Absolvent al Institutului de Arte Plastice ”N. Grigorescu”, București – 1968; activează în domeniile: grafică, pictură, gravură și grafică aplicată, fotografie, scenografie, artă monumentală; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din anul 1970.
Experiență profesională și managerială: 2000 – 2004 – Cancelar general al Universității de Arte din București; 2004 – 2008 – Decan la Universitatea de Arte din București; 1999 – 2001- Vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România; 1990 – 1993 – Președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România; din anul 1990 – Profesor la Universitatea de Arte din București; din anul 2001- Doctor în Arte Vizuale; din anul 2002 – Conducător de doctorate în Arte Vizuale.
Expoziții în România: începând cu anul 1968: – Anuale , Saloane Oficiale, Bienale,
Expoziții de grup:1975 – 2014
Expoziții personale: 1979, 1986, 1991, 1994, 1996, 2001, 2002, 2003, 2004, 2008, 2012
Expoziții în străinătate (participări și personale):Stuttgart, Linz, Ontario, Los Angeles, Rio de Janeiro, Praga, Cannes, Moscova, Budapesta, Brasil, Brno, Paris, Bruxelles,
Castellamare, Thessaloniki, Chisinău, Marsilia etc.
Lucrări de artă monumentală: București, Slobozia, Brăila, Arad
Cărti publicate :
2001, 2002 – Ed. Tehnică,”Ordine și Dezordine în limbajul Graficii”, “Tehnici de figurare în gravură”
2004, 2005 – Ed. Aletheia, “Retorică și candoare”, “Tehnici tradiționale ale gravurii” //
2006 -„Mental și sensorial – identitate vizuală în secolul XX”
2005 – Ed. Semne, “Triunghiul apelor – artiști în Deltă”, „Tzarcul cu flori”
2008 – Ed. Eikon, Cluj, „Arta învățării artei”
Premii și diplome:
1970 – București, 1972 – Ontario, 1973 – Moscova, 1975 – Cannes, 2003 – Timișoara,
2004 – “Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer” București, 2008 – Premiul pentru performanță acordat de Top Business, Pitești
Lucrări de grafică, gravură și pictură în colecții de stat și particulare din România, U.S.A., Canada, Japonia, Belgia, Israel, Coreea de Sud, Germania, Grecia etc.” SURSA
ARHIVĂ: CHIȘINĂU: De la Plugarul Universal şi Cosmic înapoi în ruine, istoria recentă în miniatură a Basarabiei! OXXO BUZLUDZHA, BULGARIA: Monumentul Partidului Comunist Bulgar, OZN-ul „suspendat” la 1432 metri altitudine, în inima țării OXXO CHARTRE, FRANȚA: Casa Picassiette decorată cu lingura, din cioburi de farfurii găsite la gropile de gunoi
BISERICA SF. ELEFTERIE NOU: Pruncul Iisus îmbrăcat în zeghe de pușcăriaș, pictat de Arsenie Boca. Unic în ortodoxie!
INSIDER: „Biserica Sfântul Elefterie Nou – noiembrie 2024, #calatorprinbucuresti
Catapeteasma bisericii, sculptată de Grigore Dumitrescu și Aurel Obreja în lemn de cireș, este impunătoare și este unicat în România. Modelul este realizat după o catapeteasmă din Skopje, Macedonia, iar icoanele de pe catapeteasmă sunt realizate de pictorul Stan Hermeneanu de la Govora, iconar renumit prin lucrările executate la cele mai alese biserici din țară. Pictura a fost executată de pictorii Iosif Keber și Vasile Rudeanu, stilul adoptat de cei doi fiind pictura neoclasică în frescă.
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost pictată de către părintele Arsenie Boca în bolta absidei altarului bisericii. Părintele Boca a fost numit, intre 7 august 1959 si 13 februarie 1961, pictor secund la Biserica Sfântul Elefterie, alaturi de pictorul Vasile Rudeanu. Pictura a fost realizată in perioada toamna 1959 – sfârșitul anului 1960 (din 3 ianuarie 1961, Părintele Arsenie a intrat angajat al Atelierelor Patriarhiei de la Schitul Maicilor – conform datării exacte a Părintelui Ioan Tudorache). Pruncul Iisus este îmbrăcat în zeghe de pușcăriaș și are tunsoarea specifică.
În perioada 1959-1965, Părintele era urmărit de Securitate şi, din motive lesne de înţeles, nu s-a dorit recunoaşterea oficială a acestei contribuţii. Astfel, în volumele dedicate înfăptuirilor Patriarhului Justinian („Apostolat social”, vol. I-XII, Bucureşti, 1948-1976), apar numeroase referiri la activitatea unor maeştri precum Costin Petrescu, Vasile Rudeanu, Iosif Keber, Olga Greceanu şi alţii, dar nicio menţiune despre Părintele Arsenie (pe atunci încadrat ca „muncitor pictor” la Atelierele Patriarhiei).
„Se pare că de abia în 2007, când se lucra la restaurarea bisericii s-a observat acest lucru, deși icoana are dimensiuni impresionante. Atunci, Părintele Arsenie Boca i-a apărut în vis unui student la Teologie în care i-a explicat simbolistica hainelor de pușcăriaș ale lui Iisus Hristos, prunc. Studentului i se dezvăluie faptul că straiele de puşcăriaş au darul de a se metamorfoza într-un mănunchi de raze care transfigurează spaţiul întunecos al unei celule, scăldând-o în focul ceresc pe care-l aduce cu sine imaginea de slavă a pruncului Iisus.”
„Ceea ce face din fresca de la Elefterie „o pictură unică în ţară și în toată lumea ortodoxă”, după expresia Patriarhului Justinian, este mai puţin realizarea artistică propriu-zisă (ce-i drept, întru totul remarcabilă), cât semnificaţia teologică a Pruncului lisus înveșmântat în zeghe de deţinut…”
„Moaştele Sfântului Elefterie (FOTO 6) au fost dăruite de către Mănăstirea Ţigănești, de lăngă municipiul București, Bisericii „Sfântul Elefterie” din București, racla fiind executată la Monetăria Statului din București, prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Varsanufie.” SURSA
N.R.: „În aceste vremuri, Iisus trebuia să fie în temniţă”, mărturisea Valeriu Gafencu înainte de trecerea sa la Domnul (18 februarie 1952), în penitenciarul din Târgu-Ocna. Preoţii, intelectualii şi ţăranii întemniţaţi de regimul ateu pentru „vina” de a-şi fi iubit Credinţa şi Neamul, resimţeau prezenţa Mântuitorului după gratii ca o necesitate morală: Iisus nu putea fi în altă parte decât acolo, alături de cei ce pătimeau pe nedrept. (…) Nimeni altcineva decât Părintele Arsenie (care, la acea dată, avea experienţa închisorii) n-ar fi îndrăznit să transpună într-o frescă monumentală, în perioada aceea de prigoană şi de teroare, un Prunc Iisus înveşmântat în zeghe. Este un curaj care vine nu dintr-o frondă, ci dintr-o putere dumnezeiască. Părintele a vrut să rămână o mărturie în veac, despre acele vremuri cumplite de prigoană. Şi a rămas. Şi va rămâne!” SURSA
Adresa: Biserica Sfântul Elefterie-Nou Strada Sfântul Elefterie 3, Bucureşti sector 5.
„Monumentala biserică se află pe malul drept al Dâmboviței, în piața Sf. Elefterie, vizavi de Opera Națională. A fost construită din temelii, cu dania enoriaşilor şi a Primăriei Municipiului Bucureşti, prin grija preotului paroh prof. univ. Mihai Bulacu. Unul dintre primii ctitori, în 1935 a fost G-ral lon Georgescu, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul. Lucrările începute în iunie 1935, au fost întrerupte între 1940 -1935, pe timpul celui de al doilea Război Mondial, biserica fiind târnosită abia în iunie 1971.” DETALII
ARHIVĂ: BUCUREȘTI: Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică catedrală din lume are 110 metri pătrați și a fost construită acum 100 de ani OXXO BUCUREȘTI: Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, ctitorită de Mareșalul Ion Antonescu și soția sa OXXO BISERICA EMINESCU, IPOTEȘTI: Singura biserică ortodoxă din lume unde aura sfinților este neagră și diavolul este alb! OXXO CORUND, SATU MARE: „Biserica cu draci”, strămutată cu boii 300 de metri din deal în vale OXXO CĂPLENI, JUDEȚUL SATU MARE: La subsolul Mănăstirii Franciscane Sf. Anton, în cripta Karolyi sunt 36 de sarcofage cu membrii aceleiași familii nobile. Primul din 1653, ultimul din 2010! OXXO ORȘOVA: Lenin, John Lennon, Nadia Comăneci, Florin Piersic și Ana Szeles pe „Drumul Crucii” în Biserica Romano-Catolică OXXO SALINA OCNELE MARI: Sacroterapie în prima biserică ortodoxă subterană din Europa, cu hramul Sfintei Mari Mucenițe Varvara, protectoarea minerilor OXXO COMUNA GOIEȘTI, DOLJ: Biserica Înălțarea Domnului, primul dintre cele două situri de epifanie din județ, un fel de Mecca a Olteniei pentru mai multe generații, de 100 de ani lăsată în paragină! OXXO AEROPORTUL OTOPENI: Capela Sfântului Prooroc Ilie, ocrotitorul aviaţiei, singura capelă într-un aeroport din S-E Europei OXXO POPEȘTI-LEORDENI: Biserică Monument suspendată la 3 metri deasupra pământului, mai aproape de cer!
BUGATTI CHIRON, LEGO 1:1: Mașină de 1.5 tone, asamblată fără adeziv dintr-un milion de cărămizi și motor din elemente Lego Technic. Viteza de 20 km/h!
INSIDER: „LEGO Bugatti Chiron cu 1 milion de cărămizi Lego.” SURSA
N.R.: Maşina din partea dreaptă e replica 1:1 făcută din LEGO pentru Bugatti Chiron. E o mașină funcţională, care poate merge cu maximum 20 km/h cu ajutorul motoarelor LEGO Power Function. Maşina e construită din 1 milion de piese de LEGO asamblată fără a folosi adezivi și poate găzdui doi pasageri. Mai mult, a fost și în România în anul 2019 în showroom-ul eMag din Băneasa Shopping City.
Ideea de a construi un LEGO® Bugatti Chiron 1:1 a fost formulată pentru prima dată la sediul LEGO din Billund, managerul senior de design Jeppe Juul Jensen a ştiut exact pe cine să apeleze. La aproape 1.000 de km distanţă, în oraşul Kladno, Republica Cehă, se află un centru oficial de construcție de modele LEGO cu peste 300 de angajaţi, specializați în modelele LEGO complexe. Produc expoziții uriașe pentru parcurile LEGOLAND® și magazinele LEGO de vânzare cu amănuntul la nivel global, inclusiv un LEGO X-Wing în mărime naturală de 5 milioane de piese din Star Wars™.
Trebuia să construiască acum un Bugatti Chiron de 5 metri lungime și 2,5 metri lăţime folosind doar elemente LEGO Technic™ și să poată fi și condus! Managerul de proiect Lukáš Horák și 16 specialiști din echipa Kladno, timp de 6 luni, 13.000 de ore de lucru, s-au străduit să realizeze imposibilul. „Niciun detaliu nu a fost prea mic pentru a fi omis”, spune Design Manager Lubor Zelinka. „De la lumini de-a lungul suprafețelor, la interior, la frânele cu disc rotunde… totul este cât mai aproape de maşina reală. Build for Real!”
„Exteriorul modelului a fost împărţit în linii de design care rulau vertical de-a lungul cadrului maşinii. Zonele dintre ele au fost apoi umplute cu „piele”, explicată de Lubor ca „un sistem de triunghiuri interconectate” de diferite dimensiuni. Pe lângă faptul că arată în general destul de grozav, adevăratul geniu al pielii constă în modul în care se conectează la structura interioară a modelului printr-o rețea de dispozitive de acţionare (sau „movers”). Reglarea actuatoarelor le-a permis constructorilor să „apasă” sau să „tragă” triunghiurile. Când a fost repetat pe toate triunghiurile individuale ale pielii de pe maşină, exteriorul neted, curbat şi aerodinamic al Bugatti Chiron original a fost replicat cu succes prin elementele Technic necurbate și inflexibile. Atunci când combinăm toate acele piese cu interiorul reprodus cu atenție (inclusiv două scaune, volan detaşabil, tabloul de bord funcțional și pedală), ne întrebăm câte piese LEGO au fost folosite pentru a face LEGO Bugatti Chiron final. Peste 1.000.000 de elemente!
Din punct de vedere al funcţionalității, cele mai importante dintre acestea s-au găsit în blocul motor. Micile motoare LEGO Power Functions au fost împărţite în 24 de pachete de 96, în speranţa că 2.304 dintre ele împreună ar putea muta modelul de o tonă şi jumătate. Dar ar face-o? Echipa Kladno avea să afle la 462 km de centru, la pista de testare Bugatti din Germania. Maşina urma să fie condusă de şoferul oficial de testare Bugatti, Andy Wallace. „M-am întrebat cum ar putea recrea un Chiron cu toate acele suprafeţe curbate”, a spus el pe marginea pistei. „Dar sunt absolut uimit de cât de realist arată maşina.” Dar când Andy a urcat în maşină, nu a fost vorba dacă arăta bine sau nu. Adevărata întrebare a fost, după toată proiectarea, orele, cele şapte revizuiri majore prin care a trecut modelul… ar putea maşina să fie conform motto-ului LEGO Technic „Construit pe bune!” şi să se conducă efectiv?
LEGO Bugatti a atins viteze de peste 20 km/h la a doua încercare, deşi în cuvintele lui Andy „s-a simțit mult mai rapid”. O maşină de 1,5 tone care poate fi condusă din elemente LEGO Technic! Fapte și cifre:
• Peste 1.000.000 de elemente LEGO Technic în total
339 de tipuri de elemente LEGO Technic utilizate
• Nu a fost folosit adeziv la asamblare
• Greutate totală: 1.500 kg
• Motorul conține: 1) 2.304 motoare LEGO Power Functions 2) 4.032 roți dinţate LEGO Technic 3) 2.016 axe transversale LEGO Technic
• Performanță teoretică de 5,3 CP
• Cuplu estimat de 92 Nm
• Spoiler spate funcţional (folosind atât LEGO Power Functions, cât şi pneumatice)
• Vitezometru funcțional construit în întregime din elemente LEGO Technic
• 13.438 de ore de lucru utilizate la dezvoltare și construcţie
• 56 de elemente Technic la comandă” DETALII
ARHIVĂ: BUDAPESTA, UNGARIA: Primul tramvai LEGO în mărime naturală din lume. Are 11.5 metri, cântărește 4,5 t și au fost necesare 1,8 milioane de cărămizi LEGO! OXXO CARTEA RECORDURILOR: Diorama Star Wars cu 1500 minifigurine și peste un milion de piese lego pe suprafața de 45.7 metri pătrați la Art Safari din București OXXO INVAZIA GIGANȚILOR: Avionul prezidențial SUA a aterizat în Berceni. Executat la scara 1:7 dintr-un milion de piese Lego. Fără Trump! OXXO LEGO IN SEATTLE: Primul artist care a transformat piesele de jucărie în artă universală! OXXO MINIFIG SCAN: Aplicație pentru fanii Lego de identificare a minifigurinelor „surpriză” din Seria 25, direct din cutie!
1 DECEMBRIE: Cu sau fără alegeri, România se gătește de sărbătoare
INSIDER: „București sector 3. Str. Râmnicu Vâlcea nr.17, Hotelul Accomodoro Residence.
ARHIVĂ: ULTIMUL EROU : “El știa de ce ține tricolorul în mână, voi habar nu aveți!” OXXO 1 DECEMBRIE – CASCADA NIAGARA: La câte creiere și brațe de muncă a exportat România în Canada ar trebui să fie mereu tricoloră! OXXO ZIUA NAȚIONALĂ: Primăria Tel Aviv îmbrăcată în tricolor. Guvernul României l-a scos cu o zi înainte! OXXO DUBAI: Cea mai înaltă clădire din lume este luminată în culorile steagului României OXXO CIOCO VOT, ROM AUTENTIC: Ambalajul de la runda electorală anterioară se vinde pe OLX cu 1000 lei. Noi cu cine votăm? Hâc! OXXO HARGHITA: Tricolor de 150 de metri, desfăşurat în inima României. Ar trebui bătut în cuie! OXXO CIUREL: “Cel mai mare brad și cel mai mare tricolor din București!” OXXO ZIUA NAȚIONALĂ: La mulți ani frumoși și sănătoși, România!
INIMA REGINEI MARIA: Pe un piedestal în Camera de Aur a Castelului Pelișor, misterios inundat în fiecare lună iulie, de un parfum de violete!
INSIDER: „Castelul Pelișor. În filmare este Camera de Aur iar pe piedestal, în casetă, este inima Reginei.” SURSA
INSIDER 2: „Se spune că și acum, la mai bine de 80 de ani de la moartea Reginei Maria, în fiecare lună iulie, Castelul Pelisor este inundat de parfum de violete. Mulți vizitatori ar fi declarat faptul că acesta este și mai intens în Salonul de Aur al castelului.
„Avem numeroase relatări ale turiștilor despre parfumul care se simte în luna iulie la Pelișor, în special în Camera de Aur, locul în care regina a trecut în neființă pe 18 iulie 1938, dar și în alte încăperi. Eu, personal, am petrecut ani de zile în Pelișor și l-am simțit, este imposibil de confundat, o aromă de floare proaspătă, exotică, care amintește de vanilie, dar și de citrice. Nu este o invenție și nici o legendă, este un fenomen ezoteric pe care nu putem să-l gestionăm. Explicația lui ne depășește”, mărturisește relatările muzeograful Liliana Manoliu.
Presupunerile și nedumeririle nu se opresc aici, legenda spune că acest parfum de violete s-ar fi făcut simțit în momente cruciale din existența Familiei Regale din țara noastră, precum abdicarea forțată a Regelui Mihai (decembrie 1947), dar și la scurt timp după, în ianuarie 1948, când monarhul părăsea Sinaia.
„Nu aș putea să confirm că parfumul apare în anumite momente istorice importante, însă nu este exclus, pentru că Regina Maria a fost extrem de legată de România și a iubit-o enorm. În plus, pe lângă feminitate, patriotism și eleganță, regina era de o profunzime și spiritualitate rare, fiind fascinată de ideile ezoterice. Probabil că încearcă să-și facă simțită prezența și astăzi prin aceste adieri de parfum”, mai spune Liliana Manoliu.” SURSA
N.R.: „În 1922, Regina Maria, „cea mai frumoasă regină a Europei”, a devenit chipul unei linii de pomade, pudră, apă de toaletă și parfum numită „Mon Boudoir”. Notele de bază ale parfumului au inclus florile de violete – preferatele Reginei și iris, cu note delicate de paciuli și lemn de santal”
„În seara zilei de 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor din Sinaia, Regina Maria a Romaniei părăsea această lume. Prima fotografie a fost făcută în 1893, la venirea sa în Romania. Cea de-a doua a fost făcută in 1937.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, Regina, care se afla la tratament la un sanatoriu din Dresda (Germania), a cerut să revină în țară. Fiul sau, Regele Carol II, cu care a avut o relație destul de încordată, a refuzat să-i trimită un avion. Regina, alături de aghiotantul ei, Colonelul Zwiedinek, a trebuit să revină in țară cu trenul.
Au plecat pe 15 iulie. Călătoria a fost foarte grea, Regina începând iar să sângereze (diagnosticul: Varice esofagiene). A doua zi, pe 16 iulie, doctorul Stoermer, care a călătorit cu ea, a cerut ca trenul să se oprească la Cernăuți, în Bucovina. Căldura era insuportabilă, iar vagonul de oțel se incinsese. Populația din zona, a tăiat niște ramuri de copaci și au construit din ele un umbrar pentru a o proteja pe Regină. De asemenea, cât timp trenul a staționat, aceștia au aruncat găleți cu apă, pentru a mai răcori vagonul. După 12 ore, Regina care și-a mai revenit, a cerut ca trenul să pornească. Trenul a ajuns în gara Sinaia, pe 17 iulie, la ora 20:45. Acolo se aflau mai mulți membrii ai familiei regale pentru a o întâmpina (Regele Carol II, viitorul Rege Mihai, Principesa Elisabeta, fata cea mare a Reginei, etc).
Regina a refuzat targa și atunci a fost improvizat un scaun portabil, pentru a fi scoasă din gară. Deși se simțea foarte rău, Regina a reușit să zâmbească celor adunați în gară. Adusa la Pelișor, a zăcut timp de o zi, în Camera Copiilor.
Deși în 1926, se convertise la ortodoxism, a cerut ca Tatăl Nostru să fie rostit în limba engleză. La doar zece minute după rugăciune, pe 18 iulie, la ora 17:38, Regina Maria a părăsit această lume. Așa s-a sfârșit viața extraordinară a Reginei Maria, cea care, alaturi de Regele Ferdinand si I.C. Brătianu, a făcut România Mare. O englezoaică care a fost mai româncă decât mulți români.” SURSA
Castelul Pelișor este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în Valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhard Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reşedinţa de vară a principilor moștenitori ai României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moştenitori Ferdinand și Maria.
Mobilierul și decoraţiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, „camera de aur”), tributar inovațiilor mişcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea. Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta personalității puternice a reginei Maria. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar.
Dormitorul de aur este decorat după planurile și desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Pereţii din stuc aurit poartă frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema orașului Nancy, capitala Art-Nouveau-lui, dar și legat de Scoția, locul natal al Mariei. Mobilierul decorat cu elemente celtice și bizantine este pus în valoare și de luminatorul cu forma unei cruci celtice de pe plafon. Aici au crescut și copiii lor: Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Mărioara (regina lugoslaviei), Elisabeta (regina Greciei) și Nicolae.
Capela integrată apartamentului reginei Maria se află într-un spațiu placat cu marmură de Ruschiţa, accesibil printr-o arcadă cu coloane, aurită, ce poartă o inscripţie emblematică. Nota de reculegere conferă vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtrează o lumină fascinantă.
Biroul reginei Maria, amplasat într-un interior împodobit cu coloane brâncovenești și un cămin specific interioarelor românești, cuprinde un mobilier conceput de regină. Scaunele și masa pentru corespondență sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul și crucea gamată.
Castelul Pelișor deține o valoroasă colecție de artă decorativă aparţinând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, fraţii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O menţiune specială merită manuscrisul – pergament pictat realizat de Maria și dăruit lui Ferdinand în 1906 și câteva acuarele reprezentând crini. Arta plastică poate fi grupată sub genericul „Tinerimea artistică”, mișcare patronată de regină, ce reunea artişti români aflați la începutul carierei.
Castelul Pelișor. Adresa: Aleea Peleșului 2, Sinaia. Program: Miercuri: 10:00 – 17:00; Joi – Duminică: 9:15 – 17:00; Luni şi marţi: închis. Bilete: Adulți – 30 lei, pensionari – 15 lei, elevi și studenți 7,5 lei.” DETALII
ARHIVĂ: BALCIC: Locul unde Regina Maria și-a lăsat sufletul și inima. Atunci era pământ românesc! OXXO MUZEUL PARFUMULUI: De la “Mon Budoir” al Reginei Maria până la parfumurile comuniste OXXO REGINA MARIA: Un diplomat “irezistibil” care și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale! OXXO PARIS: „Promenada Reginei Maria” în fața Turnului Eiffel, omagiu pentru cea mai iubitoare apărătoare a României OXXO RĂDĂCINI: Bijuteriile de familie ale României, adânc îngropate în noi. „Îşi scot strămoşii degetele-afară!”
TRAMVAIUL LUI MOȘ CRĂCIUN: Circulă pe linia lui 41, merge la West Side Christmas Market din Drumul Taberei!
INSIDER: „Vi-l oferim la cheie, vă rugăm să aveți grijă de el și să zâmbiți atunci când urcați în el. Este tramvaiul West Side Christmas Market, tramvaiul lui Moș Crăciun, care circulă începând de astăzi pe linia lui 41. Cea care ajunge la cel mai frumos târg de Crăciun din București. Este decorat ca de poveste și îl recunoașteți după colantul care-l îmbracă. În curând, va călători cu el chiar Moș Crăciun. Drum bun și vă așteptăm diseară, de la ora 17.00, la startul poveștii de Sărbători. Cea de-a 4-a, la #WSCM, în Parcul Drumul Taberei. La ora 19.00, aprindem luminițele de iarnă în parcuri, la 19.15 ne bucurăm împreună de un impresionant foc de artificii, iar de la ora 19.30 trupa Direcția 5 va încinge atmosfera. E frumos la noi, acasă, în #Sectorul6” SURSA
ARHIVĂ: BUDAPESTA, UNGARIA: Primul tramvai LEGO în mărime naturală din lume. Are 11.5 metri, cântărește 4,5 t și au fost necesare 1,8 milioane de cărămizi LEGO! OXXO SUS PANTOGRAFU’, CEHIA: Când îți iubești tramvaiul și îl aduci acasă! OXXO BUCUREȘTIUL ROZ: Tramvaiul Sfântului Valentin ridică frecvența celor timizi OXXO TIMIȘOARA: Singurul tramvai-restaurant din România face o incursiune senzorială în istoria orașului. Auditiv, olfactiv și gustativ!
MOȘ NICOLAE: Mihai Albu, „Arhitectul Pantofilor” își dorește în ghetuțe, completarea colecției de mașinuțe Matchbox by Lesney-Models of Yesteryear
INSIDER: „Sunt foarte încântat de colecția mea Matchbox by Lesney-Models of Yesteryear! Made in England 1958-1968. Două dintre ele le-am primit cadou de la tatăl meu în 1966. Totuși îmi mai lipsesc opt machete pe care sper să le găsesc curând…prin lumea largă.” SURSA
N.R.: „Matchbox este o marcă de jucării care a fost introdusă în 1953 de Lesney Products (John W. „Jack” Odell (1920- 2007), Leslie Charles Smith (1918–2005) și Rodney Smith) și este acum deținută de Mattel, Inc, care a achiziționat marca în 1997.
Primul lor succes major de vânzări a fost modelul popular al trăsurii de încoronare al Reginei Elisabeta a II-a, care a vândut mai mult de un milion de modele. Coproprietarul lui Lesney, Jack Odell, a creat apoi o jucărie care a deschis calea pentru succesul viitor al companiei, care a fost concepută pentru fiica sa. Școala ei le permitea copiilor doar să aducă jucării care puteau încăpea într-o cutie de chibrituri, așa că Odell a creat o versiune redusă a Road Roller Lesney, verde şi roşu. Această jucărie a devenit în cele din urmă prima din gama miniaturală Series 1-75. O autobasculantă și o betonieră au completat lansarea inițială cu trei modele care a marcat punctul de plecare pentru succesul pe piața de masă al seriei Matchbox. Compania a decis să vândă modele auto în replici de cutii de chibrituri, dând astfel numele seriei. Gama Models of Yesteryear a fost introdusă de Lesney în 1956 pentru a suplimenta gama Matchbox Series care era în producție din 1953. Au fost preluări ale vehiculelor clasice din epocile cu abur și autovehiculele timpurii. Acestea erau destinată colecționarilor adulți, mai degrabă decât copiilor. Colecția a fost produsă până în 1996.” SURSA /// FOTO
„Mihai Albu (n. 9 august 1962, Bucureşti), „Arhitectul Pantofilor” este arhitect siun creator de modă român. Creațiile sale transcend statutul de accesoriu, devenind piese de artă care definesc personalitatea.” DETALII
GHID PRACTIC: Cum îți poți tranforma ceasul obișnuit, într-unul antiorar, cu mișcare levogiră?
INSIDER: „Să ne uităm la ceas în moduri diferite. Îți voi arăta cum să faci un ceas invers. Ceasul se va mișca Antiorar (invers acelor de ceasornic), se va deplasa înapoi!”
N.R.: „Ceasul (din slavonă časů, oră) este un instrument de măsurare a timpului. În mod normal, termenul „ceas” se referă la un dispozitiv ce indică ora exactă conform unui standard de timp, iar termenul cronometru la un dispozitiv ce măsoară durate de timp. Prin extensie, termenul „ceas” se utilizează și pentru dispozitive care recepționează și indică ora exactă transmisă prin satelit la un dispozitiv aflat la distanță.
După modul de funcţionare: Ceasuri solare, care indică timpul solar adevărat (folosesc soarele pentru a indica ora): Cadranul solar, Gnomonul; Clepsidre (cu nisip sau cu apă); Lumânare gradată; Ceasuri mecanice: Ceas cu pendul (ce utilizează un pendul gravitaţional), Ceas cu pendul de torsiune, Ceas cu balansier (ce utilizează un pendul elastic); Ceas electromecanic: Ceas electronic, care în ciuda numelui, măsoară timpul pe baza unui fenomen mecanic, și anume vibrația unui cristal de cuarţ; Ceas atomic – ce utilizează oscilaţiile produse de un dispozitiv de tip laser
După utilizare și formă ceasurile pot fi: Ceasuri de perete (cu pendulă), ceasuri de turn (orologii); Ceasuri de buzunar, ceasuri de mână; Ceasuri deșteptătoare; Ceasuri pentru scufundători; Ceasuri pentru piloți; Ceasuri astronomice; Ceasuri pentru jocul de şah.
Cronologia invențiilor:
• 1280: Ceasul cu roți în Anglia, la mănăstiri şi catedrale
•1427: Diferite părți componente și arcul, Heinrich Arnold (d. 1460)
• 1510: Ceasul de buzunar, Peter Henlein, (Nürnberger Ei)
• 1657: Ceasul cu pendulă, Christiaan Huygens
• 1755: Orologiul cu secundar, Jean Romilly
• 1923: Ceas automatic, John Harwood
• 1927: Ceas cu cuarț, Warren Alwin Marrison
• 1949: Ceas atomic
• 1967: Ceas cu unde radio, Wolfgang Hilberg (patent al companiei Telefunken)” DETALII
ARHIVĂ: LA PAZ, BOLIVIA: „Ceasul Sudului” de pe Clădirea Congreselor are poziția inversată a cifrelor pe cadran și funcționează în sens invers acelor de ceasornic. Din 2014! OXXO LEVOGIR: Invers acelor de ceasornic – sensul eternității, armoniei și al vindecării. Sensul vieții fără de moarte! OXXO MUZEUL CEASULUI, PLOIEȘTI: A măsurat jumătate de secol cu sute de ceasuri. Inclusiv cu cel al lui Constantin Brâncoveanu!
PHILLIP LEONIAN: Fotografii cu oameni în mişcare, definesc timpul și spațiul
INSIDER: „Phillip Leonian (1927-2016) a fost un fotograf inovator care s-a specializat in publicitate şi lucrări editoriale în New York City din anii 1950 până în anii 1980. Printre clienții săi se numără IBM, AT&T, Alka-Seltzer, General Foods, General Motors, General Electric, Time, Look, World Tennis şi Sports Illustrated (pentru care a produs opt fotografii de copertă, inclusiv portretul său emblematic al lui Muhammed Ali împodobit cu o coroană). şi halat de catifea roşie.)
Capturarea esenței mişcării l-a fascinat in mod deosebit. Fotografiile lui Leonian cu oameni în mişcare par så definească atât timpul cât și spațiul. Şi-a petrecut viața exploränd modalități de a înfăţişa atât un obiect în mişcare, cât şi mişcarea însăşi, și de a face totul într-o singură imagine fotografică statică.
Phillip şi soţia sa, Edith, au creat în 2010 Fundația Phillip şi Edith Leonian, care are misiunea de a creşte gradul de constientizare şi apreciere pentru fotografie şi fotografi. Fundaţia este specializată în asistența spațiilor de artă mai mici, non-profit, cu expoziții de fotografie puternice, publicații şi programe educaționale comunitare.” SURSA
ARHIVĂ: FRANK KUNERT: Fotografiile răstoarnă în mod sensibil şi enigmatic contexte narative familiare şi pun sub semnul întrebării realitatea însăşi. OXXO INTERDICŢIE: Expoziţie de fotografie în teroare. …Nici astăzi nu suntem liberi să facem poze? OXXO WORLD PRESS PHOTO: Fotografia anului 2022 este fără oameni. Premieră în istoria celor 65 de ediții ale concursului! OXXO FLORI DE MUCEGAI: Radiografii ale suferinţei OXXO WORLD PRESS: Lacrimi din ochiul de sticlă! OXXO WORLD PRESS PHOTO: „Homo Non-Internetus tace trist sub o cupolă şi arată spre Apocalipsa din 2025”
ÎNGERI ȘI DEMONI: „Câte ar trebui să iertăm semenilor noștri pentru a trăi în pace cu noi înșine”
Foto: „Icarus” – Galileo Chini (1907)
INSIDER: „Știți care este suferința mea?” – mi-a spus brusc în ureche „cineva” care abia se așezase lângă mine, aseară, într-un club din Centrul Vechi. Îmi opresc gândurile și, nedumerit, întorc capul spre stânga… Era un tip între două vârste, fără nicio legătură cu profilul celor care bântuie prin cluburi, ba dimpotrivă. „M-au lăsat repetent în clasa a V-a. Trăiesc de 30 de ani cu această suferință. Nici nu știu dacă profesorii aceia mai trăiesc sau au murit…” Cumva mișcat și încurcat de această confesiune atipică pentru locație, bălmăjesc ceva de genul „cineva v-a frânt o aripă”. „Da, aveți dreptate!” spune cu o oarecare încântare pe chip. „Nu știu dacă i-am iertat, dar nu pot uita. Am făcut profesionala, am muncit, am familie, am copii, am ridicat o casă la țară cu de toate. Bine izolată! Are și cablu și internet și gazon cu pomi fructiferi. Sunt chiar mulțumit de viața mea. Cred că i-am iertat, dar totuși nu pot să uit…” Povestea și răsfoia meniul din nou, de la sfârșit spre început. Până să mă ofer cu o cafea, a cerut un Prigat. A scos telefonul și a scris ceva pe WhatsApp. „…Am zis să mai ies și eu la socializare, poate mă văd cu un prieten… Am mulți prieteni, cred că peste o mie… Mi-aș dori un milion de prieteni!” A râs fericit la acest gând, apoi a tăcut. Am încercat să formulez rapid o definiție actualizată a cuvântului „prieten”, dar nu mi-a ieșit nimic… Pe moment, cifra de „un milion” m-a dus cu gândul la Facebook și am râs împreună. A trebuit să plec, așa că ne-am strâns mână de rămas bun, fără nicio încheiere sau concluzie. Abia târziu în noapte, am rememorat întâlnirea și sensul unei discuții fără un sens aparent… Am realizat câtă bucurie și câte tristeți se amestecă în fiecare dintre noi, câtă singurătate ne macină pe interior și câte ar trebui să iertăm semenilor noștri pentru a trăi în pace cu noi înșine. Mi-am amintit gluma cu „un milion de prieteni” și am gândit că doar îngerii pot avea un milion de prieteni adevărați. Dar aici, pe pământ, un singur Om adevărat face cât un milion de prieteni în ceruri.”
KAUFLAND APĂRĂTORII PATRIEI: Șeful de la pază „aplică legea” pe oameni nevinovați. Buzunărește, sechestrează, apoi se dumirește pe filmare că erau alții!
INSIDER: „V-ați imaginat vreodată cum ar fi să fiți acuzați pe nedrept de furt, în văzul lumii, și să fiți puși sub pază (chipurile, ca să nu fugiți), tot în public? Să fiți umiliți, jigniți, și totuși să nu vi se aducă nicio dovadă pentru faptele de care sunteți acuzați? Să nu fiți ascultați când încercați să explicați că totul este e eroare a celui care vă acuză și că dovada există pe camerele video, dar nimeni nu vrea să se uite pe înregistrări? Să nu existe niciun superior la fața locului al celui care, în mintea lui, a decis că „are puterea” de a umili oameni în felul ăsta? Dacă vreți să vedeți cum este o astfel de experiență, o puteți trăi la Kaufland, nene! Senzații tari!
Daaa, la Kaufland Romania ! Au pățit-o nevastă-mea și fiu-meu de patru ani la începutul săptămânii ăsteia, la Kaufland-ul din Apărătorii Patriei, de au rămas cu sechele. Ei ca ei, dar eu că nu am fost de față și am aflat la telefon ce se întâmplă?! Păi, nu-l f…a Dumnezeu pe cretinul ăla care a făcut așa ceva? Dar să vă zic, pe scurt, filmul întâmplării.
Te duci la cumpărături cu copilul după ce l-ai recuperat de la grădiniță, îți iei ce ai de luat (cumpărături de circa 100 lei), plătești și dai să ieși. Dar nici nu ai trecut bine de casele de marcat, că vine un individ angajat la pază care îți cere să deșerți papornița că vrea el să verifice ceva. Inițial te acuză că ai mai multe produse decât scrie pe bon. În gura mare. Lumea începe să se uite ca la urs. Pe urmă, când îi silabisești ce scrie pe bon, că el se pare că are o problemă cu alfabetul, descoperă că totul e în regulă. Dar nu se oprește aici.
Nuuu, că el are uniformă, taică! El e Dumnezeul magazinului. Și al tău. Are putere. Prima dată în viața lui are și el putere și trebuie să o arate cuiva. De unde mă-ta-n cur de pârlit să mai ai și dreptul la demnitate umană? Hai, sictir, plebe ce ești! De asta te acuză că ai consumat produse „în magazin” și le-ai aruncat ambalajele ca să nu se prindă nimeni. Faci ochii mari și spui: „Poftiiim??? Dar de unde până unde acuzele astea? Aveți vreo dovadă? Nu puteți acuza lumea de vrute și nevrute!”.
„Ba, uite că pot. Sunteți pe cameră”, zice individul. „V-au filmat și se vede clar. Nu mai aveți scăpare”.
„Ce scăpare, domnule? Vreau să văd și eu. Eu nici măcar nu am trecut pe la standul de care îmi vorbiți. Eu am luat doar niște paste, pâine și alte lucruri de genul ăsta. Vreau să mă văd și eu pe cameră”
„Și ce ești așa agresivă? Ce? Te simți cu musca pe căciulă?” (apropo, nevastă-mea mi-a relatat că făcea eforturi să rămână calmă, tocmai pentru că i se părea că este provocată, și nu voia să îi dea apă la moară cretinului).
În fine! Individul spune că nu îi arată „ei” filmările incriminatoare. La solicitarea prezenței unui superior, zice că ăla a plecat acasă și nu îl mai deranjează (era în jur de ora 18:30). Deja e circul de pe lume, iar lumea se uită ca la spectacol. Copilul mai că nu începe să plângă și îi tot spune ăluia că el nu a consumat nimic. Mă sună amândoi pe mine, cu lacrimi în ochi, și îmi spun tărășenia. Eu ce să fac? Sunt la mama dracului, în altă parte de București. Așa că le recomand să sune la poliție.
Lucrurile nu se opresc însă aici. Când aude de poliție, paznicul pluii începe să dea din colț în colț. Începe să se zborșească la nevastă-mea, citez: „să nu cumva să fugă”. Ba aduce un alt individ și îl pune să o păzească în același scop. Pe ea și pe copilul de, repet, patru ani. Nevastă-mea îi subliniază că oricum nu avea de gând să plece, și că era decisă să rămână până se rezolvă situația. Individul pleacă. Se tot perindă pe acolo ba casierițe, ba una mai mare peste casierițe, și nimeni nu știe să spună nimic. Nimeni nu știe nimic acolo. Al doilea paznic, care își dă seama că e groasă și că se comite un abuz de zile mari, se scuză și spune că el nu face decât să respecte ordinele. Adică să îi păzească pe ai mei.
Trec lejer 40 de minute, o oră. Copilul trebuia să fie de multă vreme acasă, să mănânce, să își facă baia și ce mai are el de făcut. Dar, nu. Stă în Kaufland. Stă și așteaptă, sub pază, să se lumineze un dobitoc. Care dobitoc apare într-un final, cu filmarea primită pe telefon. Evident că nu era vorba despre nevastă-mea, și nicidecum de un copil de patru ani. Era cu totul altcineva. Plus un copil care mai avea puțin și pleca în armată. Ăia, da, consumaseră produse la fața locului, au aruncat ambalajele și au plecat. Bine merci. Pe lângă șeful de la pază, care era prea ocupat să „aplice legea” pe oameni nevinovați.
Când vede că a comis-o, tot el e cu gura mare. Îi spune soției că i-a scăzut deja salariul cu 10% ăluia de la dispecerat, care l-a indus în eroare. Sanchi, voi credeți că a făcut-o? Și dacă a făcut-o, mă doare fix în spate. Nevastă-mea îi cere să îi spună unde poate depune o plângere. Ce credeți că face cretinul ăla? Nu doar că refuză, o mai și ușuiește. Păi, da. Că el aplica legea și ai mei îl țineau din treabă.
De aia zic? Cât noroc să ai, norocul prostului, ca fix în ziua aia să nu fi fost și eu cu ai mei la cumpărături? Că, de obicei, le facem împreună. Sau poate tocmai de asta și-a permis individul ăla să aibă un așa comportament. Că i-a văzut mai ușor de intimidat.
`Tu-ți gura mă-tii Kaufland, cu dobitocii tăi cu toți! Cu mine ai pierdut un mușteriu! Și, apropo, n-am de gând să o las așa.” SURSA
ARHIVĂ: MERIȚI SĂ FII SURPRINS: „Lidl Apusului, ați blocat roata unui bătrân de peste 80 de ani cu handicap locomotor. Trei polițiști s-au umilit încă o oră, până am făcut noi chetă!” OXXO NEALIMENTARE: Kaufland impune Certificatul Verde clienților „Bunătăți de la Sibianul”. Fără varză, brânză, viezure, mânz!
TEMU: Replica chinezească a setului de bancnote românești ne aduce toate bancnotele în portmoneu. În premieră!
INSIDER: „Pe Temu am găsit de vânzare 1 set de 8 bucăți replică monedă românească actuală – monedă decorativă din plastic pentru colecţionari şi uz – 61.72 lei. Livrare gratuită pentru toate comenzile.
Pe 3 dintre din ele nu am pus niciodată mâna, iar despre bancnota de 100 lei cu I.C. Brătianu nici nu știam că există, am crezut că au greșit chinezii… Am căutat-o pe net și originala se vinde înrămată cu 325 lei pe OLX. Găsiți și dolari, euro și orice altă bancnotă posibilă și imposibilă, iar prețurile sunt mai mici decât alor noastre.” SURSA
N.R.: În luna decembrie a anului 2019, Banca Națională a României (BNR) a lansat în o bancnotă aniversară pentru colecționare, cu valoarea nominală de 100 lei, cu tema Desăvârşirea Marii Uniri – Ion I.C. Brătianu.
„În caz de nevoie spargeți geamul!”
ARHIVĂ: SUVENIR: Cât valorează o bancnotă de „one dollar” care a călătorit în Cosmos? De 750 de ori mai mult! OXXO NUMISMATICĂ: Medalii pe emisiuni lenticulare. Imagini care alternează la mișcarea medaliei!
LEVOGIR: Invers acelor de ceasornic – sensul eternității, armoniei și al vindecării. Sensul vieții fără de moarte!
INSIDER: „Levogir și dextrogir – de la moarte la viață! Ceea ce mă face să scriu acest material este un mic detaliu pe care l-am observat de ceva vreme la încărcarea paginilor din browsere, din aplicatiile social-media, facebook, instagram, etc, și în general la orice aplicație. Este vorba despre cerculețul ce se învârte în sensul acelor de ceasornic, dextrogir, și care arată că aplicația sau pagina se încarcă. Dar până să analizăm adevăratul sens al acestor cerculețe vreau să vedem principalele caracteristici ale celor două sensuri de rotație.
Levogir:
– se învârte invers acelor de ceasornic
– este sensul vieții și al vibrației
– atrage si strânge energie
– deschide către dimensiuni superioare
– Sistemul solar se învârte levogir
– tot ce înseamnă sistem viu vibrează levogir
– exista alimente, legume fructe care au vibrație levogiră
Dextrogir:
– se învârte în direcția acelor de ceasornic
– reprezintă trecerea și descompunerea
– cedează energia și duce la distrugere
– deschide către dimensiuni inferioare
– exista alimente, legume fructe care au vibrație dextrogiră
Observând aceste caracteristici și analizând sensul de rotație al cerculețului care arată încărcarea aplicațiilor putem să vedem scopul, nu neapărat ascuns, al acestei imagini, care te face să te sece de energie astfel încât să creeze între tine și aplicație o dependență. Practic dependența asta înseamnă, punerea unei cantități mari de energie, de suflet, asupra unei situații, obiect, persoane sau în cazul nostru asupra telefonului în general și automat legarea prin stringuri care te seacă de energie în sens dextrogir. Lucrurile se întâmplă așa de subtil încât nu ne dăm seama de momentul în care suntem lângă un portal care se învârte dextrogir și rămânem subit fără energie, indiferent ca suntem în locuri sau lângă persoane de așa natură. Dacă sensul dextrogir al cerculețelor este dat special și cu cunoaștere atunci se poate numi atac asupra tuturor celor care folosesc și sunt conectați la tehnologie.
Ce este de făcut? De exemplu pe telefon se poate pune protecție sau făcute 22 se cerculețe levogir încât să anuleze portalul care este menit să ne fure energia și sufletul. Iar ca vindecare de dependență, prin mult exercițiu fără telefon și găsirea unei ocupații care să nu implice tehnologia dacă nu e cazul.
Sensul invers acelor de ceasornic, sensul LEVOGIR (spre stânga) este sensul eternității, al armoniei si perfecțiuni, al vindecării.. este sensul vieții fără de moarte .. tot ce este viu, etern, perfect armonios, are ca sens sensul levogir. Sensul dextrogir, este sensul de rotație al ceasului, adică, sensul timpului limitat, al răgazului și al vieții determinate ce merge spre moarte.. al vieții trecătoare..
Pentru a intra în starea de vindecare, sensurile orientate spre dreapta trebuie schimbate si reorientate spre stânga, sensul benefic, descoperit a fi și sensul în care se rotește materia într-o celulă, atâta vreme cât este vie.. De aceea, este bine să vă obișnuiți să mestecați mâncarea levogir!
Dacă vrei să schimbi tot ce consumi în levogir, trebuie dai tu sensul, înainte să mănânci, cu ajutorul mâinilor tale energetice! Încearcă asta și fă diferența! Zaharul se amestecă spre stânga, mâncarea când o gătim, etc. Înainte să mâncăm, adunăm energiile benefice și le rotim deasupra mâncării spre stânga. Este aceeași tehnică cu care tratăm durerile corporale, cu mâinile noastre, doar ca trebuie să aducem cu gândul energiile vindecătoare.
Totul în natură vibrează, iar vibraţia nu este înainte-înapoi, ci este o mişcare de rotaţie la nivel molecular.
De ce suntem noi şi tot ce este viu în natură, alcătuiţi doar din molecule care vibrează levogir (spre stânga), numai Ce este Sus ştie. Cert este că Viaţa are această caracteristică unică: tot ce are viaţă, vibrează levogir (spre stânga). Şi tot ce este inert şi în descompunere are vibraţie dextrogiră (spre dreapta). Ceea ce vibrează levogir, atrage şi acumulează Energia şi se întrupează. Ceea ce vibrează dextrogir, îşi cedează energia şi atomii şi se descompune.
Ai observat că sistemul nostru solar se roteşte tot spre stânga? Ce coincidenţă fericită! Este un echilibru perfect şi face parte din veşnicul dans yin-yang pe care îl întâlnim peste tot în Natură revenind la tine. Toate moleculele tale, ca şi organism viu, vibrează levogir (spre stânga). Şi nu poţi folosi sau asimila decât elementele care au acelaşi sens de vibraţie.
Louis Pasteur, tatăl microbiologiei, este tăticul acestei descoperiri. Pentru ca tu, ca organism viu, să asimilezi fripturica de pui, pâinea caldă sau chiar o cană de ceai, fiecare moleculă din ceea ce mănânci trebuie să aibă această vibraţie levogiră. Dacă nu o are, corpul va trebui să consume din energia proprie pentru a schimba sensul de rotaţie al acelui aliment, din dextrogir în levogir.
De ce contează aşa de mult acest detaliu microscopic? Simplu. Dacă organismul tău, casa ta, este într-o continuă reconstrucţie şi eu vin la tine doar cu şuruburi care se înfiletează spre dreapta, iar tu ai munci cu fiecare şurubel în parte, să îl refaci în sensul corect de înfiletare, nu ai obosi un pic?
Ajungem mereu la cele mai simple întrebări când vorbim de alimentaţie.Tu vrei să pierzi energie sau să abunzi de energie? Şi, dacă vrei să abunzi de energie, ce sună mai logic: să consumi alimente care vin cu energie la pachet (levogire) sau alimente dextrogire, care îţi fură din energie nu doar pentru digestie, ci chiar la nivel molecular, pentru schimbarea sensului de rotaţie vibraţional?
Ca să îţi mai dau un exemplu grăitor. Flora intestinală umană ar trebui să fie preponderent de fermentaţie, specifică unei specii construită pentru consumul de carbohidraţi (specie frugivoră, dar asta e altă poveste). Aceste bacterii fermentative din intestinul nostru, eliberează substanţe levogire (pro-viaţă), care promovează viaţa şi echilibrul chimic intern.
În schimb, prin consumul regulat de produse animale, flora fermentativă se transformă într-o formă preponderent de putrefacţie, care s-a dovedit că eliberează elemente de tip dextrogir (anti viaţă). Detaliile mici fac diferenţe mari. Tot ce mănânci îţi va aduce sau îţi va fura din energie. Dacă tot ce e viu e levogir şi îţi aduce energie şi tot ce e inert e dextrogir şi îţi fură din energie, atunci hai să ne mai uităm o dată la ce mâncăm: Un măr e levogir, aduce energie. O salată de legume e levogiră, aduce energie. Nucile și seminţele crude sunt levogire, aduc energie. Nucile și seminţele prăjite şi-au schimbat sensul de rotaţie, sunt dextrogire, deci fură din energie. Friptura, biscuiţii dietetici, iahnia de fasole și alte alimente de genul acesta, sunt dextrogire, îţi fură din energie. Apa e levogiră, îţi aduce energie. Legumele şi produsele vegetale gătite sunt jumate levogire – jumate dextrogire. Cafeaua e dextrogiră, îţi fură din energie (nu, nu, nu vorbim de şocul de adrenalină confundat cu energizarea. Şi tot aşa. Cumva lucrurile sunt intuitive, nu? De aceea contează fiecare fruct pe care îl mănânci sau bei, fiecare fripturică, fiecare prăjitură, fiecare nucă înmuiată. Ca atunci când tragi linie şi aduni toate lucrurile mâncate într-o zi, levogir cu dextrogir, tu să ieşi în câştig, pe plus LEVOGIR. Tot ce ai de făcut este să lucrezi la procentaje! Cu Iubire, Diana V. Ciobanu” SURSA
N.R.: „Sema sau ceremonia dervișilor rotitori este un ritual vechi de 700 de ani ce combină recitări din poemele Mevlana (cunoscut ca maestrul sufit Rumi) si pasaje din Coran, acompaniate de muzica tradiţională orientală. Dansul dervişilor se bazează pe puterea transformatoare a muzicii și a dansului sacru (sama). Călugării intră în transă și pot să execute la nesfârșit rotiri în jurul propriei axe. O importantă caracteristică a acestui ritual este că unește mintea, sufletul și corpul și le aduce în armonie. Rumi, cel care a fondat la Konya (actuala Turcia) confreria sufita a „dervişilor rotitori” spunea: „În ritmurile muzicii este ascuns un secret. Dacă l-aș dezvălui, el ar nimici lumea.”
Dansul Sema reprezintă o călătorie mistica în sapte părți, o ascensiune spirituală către „Cel Perfect” prin dizolvarea Ego-ului prin Iubire și găsirea Adevărului Divin. La sfârșitul acestei călătorii spirituale dervișul se reîntoarce ca un om care a atins maturitatea și perfecțiunea, capabil de a iubi și de a fi în serviciul întregii creații. Rotatia dervişului reprezintă condiția fundamentală a existenței noastre: totul este într-o mișcare continuă, totul este o evoluție continuă. Corpurile sunt compuse din atomi, iar atomii sunt compuși din nucleu (protoni, neutroni,) şi electroni ce se mișcă (rotesc) perpetuu în jurul nucleului atomic. Rotirea se face în sens antiorar, în cerc, si are semnificaţii subtile. Partea stânga a cercului reprezintă lumea invizibila, iar cea dreapta lumea vizibilă, rotirea in cerc simbolizând traiectoria ființei umane prin lumea materiala până când spiritul se întoarce la Divinitate.” SURSA
BUDAPESTA, UNGARIA: Primul tramvai LEGO în mărime naturală din lume. Are 11.5 metri, cântărește 4,5 t și au fost necesare 1,8 milioane de cărămizi LEGO!
INSIDER: „Știați că Budapesta găzduiește primul tramvai LEGO în mărime naturală din lume? Construită cu 1,8 milioane de cărămizi LEGO și cântărind 4,5 tone, este și cea mai mare creație LEGO din Ungaria!
Nu ratați această capodoperă incredibilă de 11.5 metri expusă în oraș – este perfectă pentru o oprire foto unică!
Locație: Deák Francis Square
Afișat până la: mijlocul lunii decembrie” SURSA
N.R.: „Efortul a implicat munca a 90 de persoane, care au petrecut aproape 7.000 de ore pentru a-l finaliza, în doar două luni. Deşi tramvaiul nu este echipat cu motor şi, prin urmare, nu poate transporta pasageri, acesta va putea fi admirat în Piaţa Deák Ferenc din Budapesta până la Crăciun.
Proiectat de artistul constructor Balázs Dóczy, tramvaiul arată de parcă ar fi fost construit de imaginaţia unui copil adusă la viaţă, cu piese uriaşe de LEGO aşezate una peste alta pentru a forma un tramvai. Apropiindu-te, observi că fiecare bloc mare şi colorat este format din nenumărate cărămizi mici de LEGO.
Balázs Dóczy a mai realizat şi alte construcţii LEGO de dimensiuni reale incredibile, inclusiv celebrul Leu de pe Podul cu Lanţuri şi modele detaliate ale Pieţei Eroilor, Bazilicii Sfântul Ştefan şi Academiei de Muzică Liszt.”
ARHIVĂ: CARTEA RECORDURILOR: Diorama Star Wars cu 1500 minifigurine și peste un milion de piese lego pe suprafața de 45.7 metri pătrați la Art Safari din București OXXO INVAZIA GIGANȚILOR: Avionul prezidențial SUA a aterizat în Berceni. Executat la scara 1:7 dintr-un milion de piese Lego. Fără Trump! OXXO LEGO IN SEATTLE: Primul artist care a transformat piesele de jucărie în artă universală! OXXO MINIFIG SCAN: Aplicație pentru fanii Lego de identificare a minifigurinelor „surpriză” din Seria 25, direct din cutie!
infoINSiDER.ro 
