INSIDER: „Victoria Socialismului”, la Arad, împlinește 40 de ani. Inaugurat în 1984, mozaicul de pe „Casa Albă” este opera sculptorului Mihai Mănescu, de la București. Este o lucrare monumentală, reprezentativă pentru perioada comunistă care aducea, prin ea, un omagiu Aradului industrial.
Personajele mozaicului sunt aşezate pe mai multe registre, pe o înălţime de 35 de metri, iar peretele are numai 15 metri lăţime, ceea ce creează un raport neobişnuit. Personajele de sus au 7 metri, la mijloc 6 metri, iar la bază 5 metri, încât lucrarea privită de jos, de la 100 – 150 de metri, să poată fi descifrată corect. Lucrarea are peste 500 de metri pătraţi pe care sunt aplicate 600.000 de pietricele (cubuleţe) de gresie şi gresie glazurată tratate la o temperatură de 1200°C pentru a rezista intemperiilor. Cele 25 de personaje, bărbaţi şi femei, sugerează o activitate productivă. O ţărancă oferă pâine la poarta de intrare a judeţului, un grup de muncitori este organizat pentru defilare, o mamă ține cu un copil în braţe (simbol al încurajării natalității). Apar și meserii specifice Aradului acelor vremuri: sondor, strungar, turnător, ţesătoare, textilistă. Mozaicul a fost montat în 60 de zile și inaugurat la 30 septembrie 1984.
Mozaicul a fost amplasat pe „Casa Albă”, sediul administrativ al Uzinei de Vagoane, care în perioada Aradului comunist era una dintre companiile cele mai puternice la nivel european în producția și exportul de material rulant, vagoane de marfă și de călători.
Astăzi, mozaicul „Victoria Socialismului” poate fi încă văzut pe peretele clădirii amintite. El este însă parțial acoperit de reclamele de angajare ale Astra Vagoane Marfă. Oricât de depășită ar fi perioada pe care o omagiază mozaicul, acoperirea sa, mai ales în scop comercial, este o greșeală și considerăm că autoritățile care gestionează patrimoniul cultural arădean ar trebui să intervină. Mozaicul acesta face parte din patrimoniul cultural arădean, chiar dacă unora le displace.”

Mihai Mănescu, sculptor (n. 23 iunie 1943 – București)
Absolvent al Institutului de Arte Plastice ”N. Grigorescu”, București – 1968; activează în domeniile: grafică, pictură, gravură și grafică aplicată, fotografie, scenografie, artă monumentală; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din anul 1970.
Experiență profesională și managerială: 2000 – 2004 – Cancelar general al Universității de Arte din București; 2004 – 2008 – Decan la Universitatea de Arte din București; 1999 – 2001- Vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România; 1990 – 1993 – Președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România; din anul 1990 – Profesor la Universitatea de Arte din București; din anul 2001- Doctor în Arte Vizuale; din anul 2002 – Conducător de doctorate în Arte Vizuale.
Expoziții în România: începând cu anul 1968: – Anuale , Saloane Oficiale, Bienale,
Expoziții de grup:1975 – 2014
Expoziții personale: 1979, 1986, 1991, 1994, 1996, 2001, 2002, 2003, 2004, 2008, 2012
Expoziții în străinătate (participări și personale):Stuttgart, Linz, Ontario, Los Angeles, Rio de Janeiro, Praga, Cannes, Moscova, Budapesta, Brasil, Brno, Paris, Bruxelles,
Castellamare, Thessaloniki, Chisinău, Marsilia etc.
Lucrări de artă monumentală: București, Slobozia, Brăila, Arad
Cărti publicate :
2001, 2002 – Ed. Tehnică,”Ordine și Dezordine în limbajul Graficii”, “Tehnici de figurare în gravură”
2004, 2005 – Ed. Aletheia, “Retorică și candoare”, “Tehnici tradiționale ale gravurii” //
2006 -„Mental și sensorial – identitate vizuală în secolul XX”
2005 – Ed. Semne, “Triunghiul apelor – artiști în Deltă”, „Tzarcul cu flori”
2008 – Ed. Eikon, Cluj, „Arta învățării artei”

Premii și diplome:
1970 – București, 1972 – Ontario, 1973 – Moscova, 1975 – Cannes, 2003 – Timișoara,
2004 – “Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer” București, 2008 – Premiul pentru performanță acordat de Top Business, Pitești
Lucrări de grafică, gravură și pictură în colecții de stat și particulare din România, U.S.A., Canada, Japonia, Belgia, Israel, Coreea de Sud, Germania, Grecia etc.” SURSA

ARHIVĂ: CHIȘINĂU: De la Plugarul Universal şi Cosmic înapoi în ruine, istoria recentă în miniatură a Basarabiei! OXXO BUZLUDZHA, BULGARIA: Monumentul Partidului Comunist Bulgar, OZN-ul „suspendat” la 1432 metri altitudine, în inima țării OXXO CHARTRE, FRANȚA: Casa Picassiette decorată cu lingura, din cioburi de farfurii găsite la gropile de gunoi

INSIDER: „Biserica Sfântul Elefterie Nou – noiembrie 2024, #calatorprinbucuresti

Catapeteasma bisericii, sculptată de Grigore Dumitrescu și Aurel Obreja în lemn de cireș, este impunătoare și este unicat în România. Modelul este realizat după o catapeteasmă din Skopje, Macedonia, iar icoanele de pe catapeteasmă sunt realizate de pictorul Stan Hermeneanu de la Govora, iconar renumit prin lucrările executate la cele mai alese biserici din țară. Pictura a fost executată de pictorii Iosif Keber și Vasile Rudeanu, stilul adoptat de cei doi fiind pictura neoclasică în frescă.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost pictată de către părintele Arsenie Boca în bolta absidei altarului bisericii. Părintele Boca a fost numit, intre 7 august 1959 si 13 februarie 1961, pictor secund la Biserica Sfântul Elefterie, alaturi de pictorul Vasile Rudeanu. Pictura a fost realizată in perioada toamna 1959 – sfârșitul anului 1960 (din 3 ianuarie 1961, Părintele Arsenie a intrat angajat al Atelierelor Patriarhiei de la Schitul Maicilor – conform datării exacte a Părintelui Ioan Tudorache). Pruncul Iisus este îmbrăcat în zeghe de pușcăriaș și are tunsoarea specifică.
În perioada 1959-1965, Părintele era urmărit de Securitate şi, din motive lesne de înţeles, nu s-a dorit recunoaşterea oficială a acestei contribuţii. Astfel, în volumele dedicate înfăptuirilor Patriarhului Justinian („Apostolat social”, vol. I-XII, Bucureşti, 1948-1976), apar numeroase referiri la activitatea unor maeştri precum Costin Petrescu, Vasile Rudeanu, Iosif Keber, Olga Greceanu şi alţii, dar nicio menţiune despre Părintele Arsenie (pe atunci încadrat ca „muncitor pictor” la Atelierele Patriarhiei).

„Se pare că de abia în 2007, când se lucra la restaurarea bisericii s-a observat acest lucru, deși icoana are dimensiuni impresionante. Atunci, Părintele Arsenie Boca i-a apărut în vis unui student la Teologie în care i-a explicat simbolistica hainelor de pușcăriaș ale lui Iisus Hristos, prunc. Studentului i se dezvăluie faptul că straiele de puşcăriaş au darul de a se metamorfoza într-un mănunchi de raze care transfigurează spaţiul întunecos al unei celule, scăldând-o în focul ceresc pe care-l aduce cu sine imaginea de slavă a pruncului Iisus.”

„Ceea ce face din fresca de la Elefterie „o pictură unică în ţară și în toată lumea ortodoxă”, după expresia Patriarhului Justinian, este mai puţin realizarea artistică propriu-zisă (ce-i drept, întru totul remarcabilă), cât semnificaţia teologică a Pruncului lisus înveșmântat în zeghe de deţinut…”

„Moaştele Sfântului Elefterie (FOTO 6) au fost dăruite de către Mănăstirea Ţigănești, de lăngă municipiul București, Bisericii „Sfântul Elefterie” din București, racla fiind executată la Monetăria Statului din București, prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Varsanufie.” SURSA

N.R.: „În aceste vremuri, Iisus trebuia să fie în temniţă”, mărturisea Valeriu Gafencu înainte de trecerea sa la Domnul (18 februarie 1952), în penitenciarul din Târgu-Ocna. Preoţii, intelectualii şi ţăranii întemniţaţi de regimul ateu pentru „vina” de a-şi fi iubit Credinţa şi Neamul, resimţeau prezenţa Mântuitorului după gratii ca o necesitate morală: Iisus nu putea fi în altă parte decât acolo, alături de cei ce pătimeau pe nedrept. (…) Nimeni altcineva decât Părintele Arsenie (care, la acea dată, avea experienţa închisorii) n-ar fi îndrăznit să transpună într-o frescă monumentală, în perioada aceea de prigoană şi de teroare, un Prunc Iisus înveşmântat în zeghe. Este un curaj care vine nu dintr-o frondă, ci dintr-o putere dumnezeiască. Părintele a vrut să rămână o mărturie în veac, despre acele vremuri cumplite de prigoană. Şi a rămas. Şi va rămâne!” SURSA

Adresa: Biserica Sfântul Elefterie-Nou Strada Sfântul Elefterie 3, Bucureşti sector 5.

„Monumentala biserică se află pe malul drept al Dâmboviței, în piața Sf. Elefterie, vizavi de Opera Națională. A fost construită din temelii, cu dania enoriaşilor şi a Primăriei Municipiului Bucureşti, prin grija preotului paroh prof. univ. Mihai Bulacu. Unul dintre primii ctitori, în 1935 a fost G-ral lon Georgescu, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul. Lucrările începute în iunie 1935, au fost întrerupte între 1940 -1935, pe timpul celui de al doilea Război Mondial, biserica fiind târnosită abia în iunie 1971.” DETALII

ARHIVĂ: BUCUREȘTI: Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică catedrală din lume are 110 metri pătrați și a fost construită acum 100 de ani OXXO BUCUREȘTI: Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, ctitorită de Mareșalul Ion Antonescu și soția sa OXXO BISERICA EMINESCU, IPOTEȘTI: Singura biserică ortodoxă din lume unde aura sfinților este neagră și diavolul este alb! OXXO CORUND, SATU MARE: „Biserica cu draci”, strămutată cu boii 300 de metri din deal în vale OXXO CĂPLENI, JUDEȚUL SATU MARE: La subsolul Mănăstirii Franciscane Sf. Anton, în cripta Karolyi sunt 36 de sarcofage cu membrii aceleiași familii nobile. Primul din 1653, ultimul din 2010! OXXO ORȘOVA: Lenin, John Lennon, Nadia Comăneci, Florin Piersic și Ana Szeles pe „Drumul Crucii” în Biserica Romano-Catolică OXXO SALINA OCNELE MARI: Sacroterapie în prima biserică ortodoxă subterană din Europa, cu hramul Sfintei Mari Mucenițe Varvara, protectoarea minerilor OXXO COMUNA GOIEȘTI, DOLJ: Biserica Înălțarea Domnului, primul dintre cele două situri de epifanie din județ, un fel de Mecca a Olteniei pentru mai multe generații, de 100 de ani lăsată în paragină! OXXO AEROPORTUL OTOPENI: Capela Sfântului Prooroc Ilie, ocrotitorul aviaţiei, singura capelă într-un aeroport din S-E Europei OXXO POPEȘTI-LEORDENI: Biserică Monument suspendată la 3 metri deasupra pământului, mai aproape de cer!

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v90), quality = 100?

INSIDER: „Castelul Pelișor. În filmare este Camera de Aur iar pe piedestal, în casetă, este inima Reginei.” SURSA

INSIDER 2: „Se spune că și acum, la mai bine de 80 de ani de la moartea Reginei Maria, în fiecare lună iulie, Castelul Pelisor este inundat de parfum de violete. Mulți vizitatori ar fi declarat faptul că acesta este și mai intens în Salonul de Aur al castelului.

„Avem numeroase relatări ale turiștilor despre parfumul care se simte în luna iulie la Pelișor, în special în Camera de Aur, locul în care regina a trecut în neființă pe 18 iulie 1938, dar și în alte încăperi. Eu, personal, am petrecut ani de zile în Pelișor și l-am simțit, este imposibil de confundat, o aromă de floare proaspătă, exotică, care amintește de vanilie, dar și de citrice. Nu este o invenție și nici o legendă, este un fenomen ezoteric pe care nu putem să-l gestionăm. Explicația lui ne depășește”, mărturisește relatările muzeograful Liliana Manoliu.

Presupunerile și nedumeririle nu se opresc aici, legenda spune că acest parfum de violete s-ar fi făcut simțit în momente cruciale din existența Familiei Regale din țara noastră, precum abdicarea forțată a Regelui Mihai (decembrie 1947), dar și la scurt timp după, în ianuarie 1948, când monarhul părăsea Sinaia.

„Nu aș putea să confirm că parfumul apare în anumite momente istorice importante, însă nu este exclus, pentru că Regina Maria a fost extrem de legată de România și a iubit-o enorm. În plus, pe lângă feminitate, patriotism și eleganță, regina era de o profunzime și spiritualitate rare, fiind fascinată de ideile ezoterice. Probabil că încearcă să-și facă simțită prezența și astăzi prin aceste adieri de parfum”, mai spune Liliana Manoliu.” SURSA

N.R.: „În 1922, Regina Maria, „cea mai frumoasă regină a Europei”, a devenit chipul unei linii de pomade, pudră, apă de toaletă și parfum numită „Mon Boudoir”. Notele de bază ale parfumului au inclus florile de violete – preferatele Reginei și iris, cu note delicate de paciuli și lemn de santal”

„În seara zilei de 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor din Sinaia, Regina Maria a Romaniei părăsea această lume. Prima fotografie a fost făcută în 1893, la venirea sa în Romania. Cea de-a doua a fost făcută in 1937.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, Regina, care se afla la tratament la un sanatoriu din Dresda (Germania), a cerut să revină în țară. Fiul sau, Regele Carol II, cu care a avut o relație destul de încordată, a refuzat să-i trimită un avion. Regina, alături de aghiotantul ei, Colonelul Zwiedinek, a trebuit să revină in țară cu trenul.
Au plecat pe 15 iulie. Călătoria a fost foarte grea, Regina începând iar să sângereze (diagnosticul: Varice esofagiene). A doua zi, pe 16 iulie, doctorul Stoermer, care a călătorit cu ea, a cerut ca trenul să se oprească la Cernăuți, în Bucovina. Căldura era insuportabilă, iar vagonul de oțel se incinsese. Populația din zona, a tăiat niște ramuri de copaci și au construit din ele un umbrar pentru a o proteja pe Regină. De asemenea, cât timp trenul a staționat, aceștia au aruncat găleți cu apă, pentru a mai răcori vagonul. După 12 ore, Regina care și-a mai revenit, a cerut ca trenul să pornească. Trenul a ajuns în gara Sinaia, pe 17 iulie, la ora 20:45. Acolo se aflau mai mulți membrii ai familiei regale pentru a o întâmpina (Regele Carol II, viitorul Rege Mihai, Principesa Elisabeta, fata cea mare a Reginei, etc).
Regina a refuzat targa și atunci a fost improvizat un scaun portabil, pentru a fi scoasă din gară. Deși se simțea foarte rău, Regina a reușit să zâmbească celor adunați în gară. Adusa la Pelișor, a zăcut timp de o zi, în Camera Copiilor.
Deși în 1926, se convertise la ortodoxism, a cerut ca Tatăl Nostru să fie rostit în limba engleză. La doar zece minute după rugăciune, pe 18 iulie, la ora 17:38, Regina Maria a părăsit această lume. Așa s-a sfârșit viața extraordinară a Reginei Maria, cea care, alaturi de Regele Ferdinand si I.C. Brătianu, a făcut România Mare. O englezoaică care a fost mai româncă decât mulți români.” SURSA

Castelul Pelișor este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în Valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhard Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reşedinţa de vară a principilor moștenitori ai României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moştenitori Ferdinand și Maria.

Mobilierul și decoraţiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, „camera de aur”), tributar inovațiilor mişcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea. Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta personalității puternice a reginei Maria. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar.

Dormitorul de aur este decorat după planurile și desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Pereţii din stuc aurit poartă frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema orașului Nancy, capitala Art-Nouveau-lui, dar și legat de Scoția, locul natal al Mariei. Mobilierul decorat cu elemente celtice și bizantine este pus în valoare și de luminatorul cu forma unei cruci celtice de pe plafon. Aici au crescut și copiii lor: Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Mărioara (regina lugoslaviei), Elisabeta (regina Greciei) și Nicolae.

Capela integrată apartamentului reginei Maria se află într-un spațiu placat cu marmură de Ruschiţa, accesibil printr-o arcadă cu coloane, aurită, ce poartă o inscripţie emblematică. Nota de reculegere conferă vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtrează o lumină fascinantă.

Biroul reginei Maria, amplasat într-un interior împodobit cu coloane brâncovenești și un cămin specific interioarelor românești, cuprinde un mobilier conceput de regină. Scaunele și masa pentru corespondență sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul și crucea gamată.

Castelul Pelișor deține o valoroasă colecție de artă decorativă aparţinând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, fraţii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O menţiune specială merită manuscrisul – pergament pictat realizat de Maria și dăruit lui Ferdinand în 1906 și câteva acuarele reprezentând crini. Arta plastică poate fi grupată sub genericul „Tinerimea artistică”, mișcare patronată de regină, ce reunea artişti români aflați la începutul carierei.

Castelul Pelișor. Adresa: Aleea Peleșului 2, Sinaia. Program: Miercuri: 10:00 – 17:00; Joi – Duminică: 9:15 – 17:00; Luni şi marţi: închis. Bilete: Adulți – 30 lei, pensionari – 15 lei, elevi și studenți 7,5 lei.” DETALII

ARHIVĂ: BALCIC: Locul unde Regina Maria și-a lăsat sufletul și inima. Atunci era pământ românesc! OXXO MUZEUL PARFUMULUI: De la “Mon Budoir” al Reginei Maria până la parfumurile comuniste OXXO REGINA MARIA: Un diplomat “irezistibil” care și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale! OXXO PARIS: „Promenada Reginei Maria” în fața Turnului Eiffel, omagiu pentru cea mai iubitoare apărătoare a României OXXO RĂDĂCINI: Bijuteriile de familie ale României, adânc îngropate în noi. „Îşi scot strămoşii degetele-afară!”

INSIDER: „Vi-l oferim la cheie, vă rugăm să aveți grijă de el și să zâmbiți atunci când urcați în el. Este tramvaiul West Side Christmas Market, tramvaiul lui Moș Crăciun, care circulă începând de astăzi pe linia lui 41. Cea care ajunge la cel mai frumos târg de Crăciun din București. Este decorat ca de poveste și îl recunoașteți după colantul care-l îmbracă. În curând, va călători cu el chiar Moș Crăciun. Drum bun și vă așteptăm diseară, de la ora 17.00, la startul poveștii de Sărbători. Cea de-a 4-a, la #WSCM, în Parcul Drumul Taberei. La ora 19.00, aprindem luminițele de iarnă în parcuri, la 19.15 ne bucurăm împreună de un impresionant foc de artificii, iar de la ora 19.30 trupa Direcția 5 va încinge atmosfera. E frumos la noi, acasă, în #Sectorul6” SURSA

ARHIVĂ: BUDAPESTA, UNGARIA: Primul tramvai LEGO în mărime naturală din lume. Are 11.5 metri, cântărește 4,5 t și au fost necesare 1,8 milioane de cărămizi LEGO! OXXO SUS PANTOGRAFU’, CEHIA: Când îți iubești tramvaiul și îl aduci acasă! OXXO BUCUREȘTIUL ROZ: Tramvaiul Sfântului Valentin ridică frecvența celor timizi OXXO TIMIȘOARA: Singurul tramvai-restaurant din România face o incursiune senzorială în istoria orașului. Auditiv, olfactiv și gustativ!