MIERCUREA CIUC: Viziunea lui Ceaușescu, încă prezentă în Cetatea Miko!
INSIDER: „Cetatea a fost construită între anii 1623 şi 1631 în stil neorenascist din ordinul lui Miko Ferenc, consilierul principelui Bethlen Gabor, pentru a opri pătrunderea inamicului dinspre Ghimes. În anul 1661, în timpul atacului turco-tătar castelul cu suprafața de 75X70 m a fost distrus.
Reconstrucția lui s-a realizat după planurile generalului austriac Steinville Stephanus. Zidul exterior cu 4 bastioane este din 1732. Tot în 1732 au fost ridicate malurile șanțului de apărare și doar printr-un pod se putea ajunge în cetatea cu 16 tunuri.
În cetate erau depozite de alimente, brutărie, și cazarma oştilor. Până în 1764 a fost cazarmă impărătească, până în 1849 reședința regimentului secuiesc de infanterie, iar din 1873 armata regatului maghiar.
În 1970 s-a mutat aici Muzeul Județean. Astăzi aici funcţionează Muzeul Secuiesc din Ciuc şi Oficiul pentru protejarea patrimoniului. În grădina din spatele cetății a fost amenajat Muzeul Satului, iar în curtea cetății se desfăşoară festivalurile de muzică veche. Adresa: Piața Cetății nr.2, Miercurea Ciuc, județul Harghita. Program vizitare: marți-duminică 9-17. Bilete: 15 lei/ adult, 10 lei/ redus, gratuit/ copiii sub 7 ani. Taxa: foto 10 lei, filmare 15 lei.” DETALII
ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic!
INSIDER: „În 2022, expoziția Art Safari (ediția 9) oferă ca și noutate prezența acesteia în București timp de o jumătate de an în loc de obișnuitele 10 zile, în plus și 2 sezoane expoziționale. La fiecare 3 luni, expozițiile vor fi înlocuite. Până pe 7 august în Palatul Dacia-România – Lipscani 18-28, „Picasso, Dalí – artă contemporană şi tablouri celebre.”
Cuprins:
Pavilionul Muzeal Theodor Aman. Primul artist român modern;
Pavilionul Central Picasso, Dalí & Falla. Pălăria cu trei colţuri;
Pavilionul Contemporan: Irina Dragomir. Roşu, galben şi albastru; Pavilionul Invitat: Marcel lancu. Reconstruind artele din România în Israel; Pavilionul Aniversar: Barbara Klemm. Light and Dark. Photographs from Germany.
Sălile din Pavilionul Theodor Aman decorate în verde smarald au ca singură sursa de lumină câteva leduri slabe care dau un plus de strălucire tablourilor.
Problema apare când intri din holul extrem de luminos și ai câteva momente de orbăcăială și maximă teamă să nu te urci pe vreun vizitator, iar în dreptul tablourilor trebuie aprinsă lanterna telefonului pentru a dibui numele acestora. Dacă ți-ai uitat lornionul acasă frustrarea maximă va apare, însă, în sălile cu tablouri de dimensiunea unei cărți poștale și mai slab luminate și cu siguranță te-ar ajuta mult o frontală.
Prin comparație Pavilionul Contemporan: Irina Dragomir este o explozie de lumină și bucurie care te face să treci cu vederea toate nemulțumirile întâlnite, inclusiv aceea de a nu primi la intrare o hartă cu prezentarea expoziției.
Irina Dragomir (n.1983, Mangalia), o voce importantă a noil generaţii de artişti contemporani, o artistă în ascensiune. Art Safari ii găzduieşte prima expoziţie personală, ce reuneşte lucrări nemaivăzute din atelierul artistei şi din colecții private. Arta Irinei Dragomir fuzionează elemente din cultura pop, tendintele, simbolurile şi convenţiile contemporane. Eroinele din creația sa artistică sunt voci ale feminității, in diverse ipostaze.
În holul central, la intrare, loc ocupat alte dăți de vreo sculptură monumentală zace o reclamă Glo pentru fumătorii fără brichetă. Prin contrast, în încăperea „de artă Glo”, vizitabilă doar de cei peste 18 ani și în care fix cei mici țâșnesc înaintea părinților (fiind totdeauna cu mult mai colorată decât restul!) părinții+ minorii sunt instant „sancționați” de o domnișoarā vigilentă. Niciodată nu am știut ce ar putea face un copil cât timp părintele ar vizita o astfel de încăpere/ încăperi (prezente în mai toate expozițiile temporare contemporane) așa încât dacă reușesc să o detectez în timp util „o sărim” cu eleganță.
Program de vizitare: joi- duminică 12-21. Bilet 1 zi: adult /80 lei; pensionari și copiii peste 12 ani/ 40 lei, copiii sub 12 ani/ gratuit; Abonament 3 luni 300 lei.
ARHIVĂ: ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu! *** SATELIT ART SAFARI 2020: Acces gratuit la artă între două reprize de cumpărături la mall Afi Cotroceni *** ART SAFARI: Suflete de vânzare, bonus aripi de înger! *** ART SAFARI: Expoziție de sentimente în „beciul” unde erau închiși și torturați disidenții politici! *** ART SAFARI: „Mai mult un safari scump decât o expoziţie de artă pentru marele public!” *** ART SAFARI: „Odată cu „dilatarea” spaţiului, parcă a scăzut şi numărul de „respiraţii tăiate” de bucurie…” *** ART SAFARI: Muzeul din cort. Urmează un pavilion outlet cu reduceri pentru creaţiile „cu defect”?
CETATEA DEVA: Dintotdeauna în renovare, câteodată vizitabilă și telefericul mereu în reparații. Peisajul de vis necesită gambe antrenate!
INSIDER: „De când mă știu, Cetatea Deva e în renovare. Ba aflu că nu se poate vizita, ba e vizitabilă, ba are teleferic, ba telefericul este în reparații… Pe scurt, nu știam nimic actual despre această cetate, decât faptele istorice din manualele de istorice ori de pe Google.
Așa că, dacă mai e cineva în situația mea, e bine să știe următoarele lucruri, culese recent de la fața locului:
– Dacă n-ai condiție fizică, nu prea ai ce căuta pe acolo. Se urcă pe două căi: fie pe scările de lemn (muuuuuulte la număr), aflate pe partea dreaptă imediat ce treci de prima poartă (cetatea avea două porți de apărare situate la distanță considerabilă una de alta); fie pe un drum pavat cu piatră fasonată și cu pantă de urcare destul de mare.
– Telefericul este în renovare. Nu se știe până când.- Se poate ajunge cu mașina până aproape de locul în care urcarea se impune a fi făcută pe jos. Pentru asta, trebuie să plecați la drum de dimineață pentru că puținele locuri unde poate fi lăsată mașina se ocupă urgent. Să nu vă sperie străduțele înguste și abrupte pe unde trebuie să se cațere mașina, cum pot localnicii care stau la casele de acolo, poate toată lumea. Totuși, aproape vă recomand o mașină de teren, iar iarna prudență, căci îmi imaginez cum o fi pe zăpadă în pantă.
– Cetatea, la fel ca alte cetăți de genul ei (Rupea, Feldioara) are binecunoscuta formă de melc. Nu se percepe taxă de intrare pentru că, simplu, nu se intră. Este în renovare. Sunt indicatoare cu accesul interzis. Se putea trece după ele, am văzut turiști făcând-o, dar eu am respectat interdicția, mai ales că obosisem după urcare (o parte din drum și cu copilul în brațe), încât mi-a dispărut gândul de a fenta indicatoarele, căci mai era ceva de urcat.
– De pe terasele alăturate cetății se ivește Deva în toată splendoarea ei și asta face să merite tot efortul. Am văzut de acolo de sus centrul orașului cu hotelul în care am stat, am văzut conturul cartierelor, al bulevardelor largi și străzilor mai mici, cimitirul cel mare cum se întindea pe un teren în valuri și verdeață cât poți să cuprinzi cu privirea. Doamne, ce peisaj!” SURSA
N.R.: „Monument istoric şi de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei (județul Hunedoara) a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea (1264) pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 m.
Prin poziţia sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălţimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania pe valea Mureşului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului 2 iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămăşiţele unei fortificații dacice.
Există trei incinte cu forme diferite, ocupând vârful și o parte din latura de nord a înălţimii: prima incintă – formă ovoidală; incinta a doua traseu ovoidal neregulat; incinta a treia – traseu aproximativ semicircular.
ARHIVĂ: ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României *** CETATEA TEUTONILOR: Restaurare da, termopane ba! *** CETATEA FĂGĂRAȘ: Îți poți face un selfie pe tronul domnesc fără să fii „urecheat” de supraveghetori
BUCHAREST TECH WEEK: Festivalul cel Mare, tehnologie & inovație, din Europa Centrală și de Est „s-a reîncarnat” după doi ani de online
INSIDER: ‘Dacă aveți copilul adolescent, cu înclinație spre IT și pofta de un mic contact cu realitatea meseriilor de mâine, vă recomand un loc in weekend: Festivalul Tehnologiei, Piața Constituției.
Eu am fost la câțiva cunoscuți de la Bosch, care expun o motocicletă cu senzori si soft creat in centrul de cercetare din Romania. Dar și un sistem de autopilot pentru mașini, complet funcțional, si care poate fi văzut la treabă.
Toate sunt în producție, dar firește că trebuie făcute și următoarele modele. Si de-aia zic de copiii noștri: ei vor scrie următoarele generații de programe pentru mașinile de pe planeta asta. Și n-o să fie nevoie să plece de acasă pentru asta…” SURSA
N.R.: „Până pe 19 iunie, are loc cea de-a 6-a ediție a Bucharest Tech Week, cel mai amplu festival de tehnologie și inovație din Europa Centrală și de Est, ce revine după doi ani cu evenimente live, în format fizic. Tech Expo, a doua componentă a Bucharest Tech Week, este dedicată publicului larg şi are loc în Piaţa Constituţiei.
Expoziţia oferă vizitatorilor accesul la cele mai noi gadget-uri și tehnologii, dar și la ultimele aplicaţii şi soluţii pentru business şi viaţa personală. Accesul la eveniment este gratuit și se face cu înregistrare pe techexpo.ro. Bucharest Tech Week este organizat de Universum Expo. Partenerul principal al evenimentului este Cognizant Softvision, unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea de produse software și inginerie digitală integrată. Dacă veniți cu bicicleta/ trotineta să nu căutați loc de parcare amenajat pentru că nu există; se leagă „bividiul” de gardul expoziției, la mica înțelegere, „unde nu e banner„. (?!)
Tehnologia, digitalizarea şi inovația vor să schimbe paradigma. Să fie totul electric! Mașini de curse, mașini retro, broasca de la ușă, etc. De remarcat „adevărata” primă super-mașină electrică dezvoltată integral în România de către compania CryptoDATA Tech – Momentum Huvra, masina complet electric cu modul Blockchain dezvoltat integral în România şi care dezvăluie posibilitatea integrării de tehnologii inovatoare în industria automobilelor electrice. Se pare că Momentum Huvra a fost lansată înaintea celei de la Cluj, „care i-a luat fața” doar pentru că aceea a beneficiat mediatic de o tură cu primul ministru.
ARHIVĂ: FUMATE: „BTW vrea să pună România pe harta tehnologiei”. Nimic nou pe hârtoapele mioritice!
MOSTAR, BOSNIA & HERȚEGOVINA: Primul monument public al lui Bruce Lee, simbol al solidarităţii într-un oraș divizat etnic
INSIDER: „Statuia este un simbol al solidarităţii faţă de un Mostar divizat etnic. Se credea că toată lumea îl iubea pe Bruce Lee, indiferent dacă era sau nu croat, sârb sau bosniac. Statuia a fost primul monument public al lui Bruce Lee dezvăluit în lume, o statuie din Hong Kong fiind dezvăluită o zi mai târziu marcând ceea ce ar fi fost cea de-a 65-a aniversare a vedetei americane din Hong Kong.” SURSA
N.R.: Statuia lui Bruce Lee a fost dezvelită în Parcul Zrinjevac pe 26 noiembrie 2005 de către sculptorul Ivan Fijolić. Statuia în mărime naturală are 1,68 m înălţime, mai mică decât înălţimea reală a lui Bruce Lee, de 1,72 m.
Statuia memorială din bronz a artistului marțial Bruce Lee, din Hong Kong a fost creată de sculptorul Cao Chong-en şi situată pe Avenue of Stars. lângă malul apei la Tsim Sha Tsui.
Bruce Lee (n. 27 noiembrie 1940, San Francisco, California – d. 20 iulie 1973, Hong Kong) a fost un actor chinez american, instructor de arte marțiale, filosof, regizor, producător, scenarist şi întemeietorul categoriei de artă marţială cunoscută sub numele de Jeet Kune Do. Este considerat unul dintre cei mai influenţi artişti de arte marțiale din secolul 20. Jean de la Craiova a compus o manea în stil estic european acesta cântând la mormântul lui din Seattle.
TURNUL PRIMĂRIEI, ORADEA: Se vizitează pe propria răspundere. Pentru a deschide ușa din vârf este nevoie de „mult spanac și ceai de tei”, dar panorama e un spectacol!
INSIDER: „Am vizitat Oradea de mai multe ori din diferite motive, de data aceasta am fost turist. si ca atare am adunat impresii despre locurile vizitate. La intrare din turnul primăriei, o domnișoarā
mă întreabă dacă intenționez să urc. Sigur, i-am răspuns! Bun, atunci vā costā10 lei și vă informez că urcați pe propria răspundere. Dacā doriți sā ajungeți pānā sus pe turn, ușa, care este din plastic, e închisā din cauza ploii. Am avut senzația că-mi vorbește un robot, toate mi-au fost spuse cu viteza luminii. Am înțeles doar, ușa… plastic…ploaie..închis… Da’ o pot deschide sau nu? Da…vā recomand sā o închideți numaidecât, riscul este sā se inunde turnul. Ok, zic, nici o problemă. Dupā 256 de scāri urcate ajung la ultimul nivel unde am dat peste poarta de plastic, care de fapt era de termopan dublu și cântarea de doua ori mai mult ca mine. Nu-i acesta baiul, ușa este poziționatā deasupra capului iar pentru a o deschide ai nevoie de forțā și curaj. Da, curaj, fiindcā riști sā-ți vinā peste creștetul capului. Mā uit stânga/dreapta, nu cumva sā fie cineva și sā hohoteascā de râs văzându-mā câtā chinuialā pe mine sā deschid o ușă…
Reușesc într-un final, stau câteva minute sus pe turn apoi înapoi la ușa de „plastic”, de data asta sā o închid. Cobor lāsând usor usa pe umeri, apoi o țin pe creștetul capului pânā mā poziționez bine (spațiul fiind extrem de îngust). Întind mâinile pentru a ușura din greutate. Ușa rāmâne intredeschisā, mā invârt, mā sucesc, trag din toate pārtile, nimic, ușa rāmâne întredeschisă.
Dupā cinci minute bune de chinuialā, îmi „bugs bunny” în ea ușā și cobor. Rușinatā și dezamāgitā într-un fel de neputința mea, adresez scuze domnișoarei, regretând cā nu am putut închide perfect ușa. Ooo, știu, stați liniștitā, au fācut restructurāri de curând, ușa însā are o crāpāturā și nu se închide bine! AȘA darā… bine! Mulțumesc frumos și ies pe ușā ca sāgeata înjurând în șoaptā în toate limbile posibile!!!
P.S. Turnul meritā vizitat, panorama este un spectacol. Recomand mult spanac și ceai de tei, înainte de a vizita turnul! SURSA
MUZEUL OMULUI, PLOIEȘTI: Înființat în 1956 prezintă apariția Univesului, evoluția vieții pe Terra și obiectele muzeale din colecții prin intermediul tehnologiilor moderne.
INSIDER: „O călătorie uimitoare. Cine suntem noi, oamenii? Cum s-a format Universul, cum a apărut și evoluat viața pe Terra? Sunt doar câteva întrebări la care am aflat răspunsuri pe parcursul vizitei noastre în orașul lui Caragiale. Mai precis, în Palatul Culturii din Ploiești, acolo unde se află Muzeul Omului. Un obiectiv de neratat care, în ciuda vârstei (a fost înființat în 1956), pune în valoare obiectele muzeale din colecții prin intermediul tehnologiilor moderne.
Ne-am început călătoria fascinantă din Sala de Antropogeneză, locul unde am ,,asistat“ la formarea Universului, a Galaxiei Calea Lactee şi a planetelor, dar şi apariţia şi evoluţia vieţii pe Terra – Big-Bang-ul, printr-o proiecție supradimensionată și prin intermediul pieselor din vitrine (fosilele de plante, nevertebrate şi vertebrate, etc). Mai apoi, în Sala de Anatomie, ne-a reținut atenția o prezentatoare virtuală, sub formă de hologramă, care își prezintă organele interne, structura și funcțiile. Dar, mai incitant ni s-a părut jocul prin care este proiectat un schelet care se mișcă în același mod cu cel care îl privește, precum și jocul de realizare a scheletului din părțile componente.
În Sala de Genetică am putut afla cum realizăm o transfuzie de sânge în funcție de grupa sanguină, dacă suntem daltoniști și ce grupă de sânge poți avea în funcție de grupele de sânge ale părinților. Tot aici, efectiv ne-au înfricoșat bebelușii morți din cauza unor malformații congenitale sau a unor boli ale mamelor. Foarte interesantă este și Sala de Biodiversitate. Nouă ne-a plăcut aici, în mod deosebit, un joc interactiv, bazat pe tehnologia de recunoaștere a gesturilor (Kinect), cu ajutorul căreia ne-am văzut pe un ecran în mijlocul unor peisaje exotice (savană, recif coralier si zonă polară). Poți chiar să îți faci o fotografie cu peisajul pe care îl dorești, iar taxa (dacă am reținut bine!) este de doar 3 lei/foto. Tot în Sala de Biodiversitate, care ni s-a părut cea mai spectaculoasă din muzeu, se pot admira peste 200 de exponate: plante și animale, specii exotice și indigene, acvatice și terestre, atât de nevertebrate, cât și
de vertebrate. Fiecare dintre acestea are un număr, iar dacă dorești, poți accesa informații științifice despre ele prin intermediul unor sisteme info-touch. În următoarea sală pe care am vizitat-o, de Arii Protejate, ne-a plăcut podeaua interactivă, iar în Sala SOS Natura, prezentarea comparativă a unei exploatări durabile și a unei exploatări excesive, cele două zone fiind separate de proiecția unei cascade, ce se continua cu un râu.
Vizita a luat sfârșit în Sala de Populație, în care se prezintă diversitatea speciei umane. Ne-am despărțit de muzeu încântați și cu zâmbetul pe buze, mai ales că ni s-a spus ,,la revedere” în limbile română, engleză, germană, hindi, franceză și chineză de către oameni ce reprezintă diferite subtipuri umane, prin intermediul a cinci monitoare.
*Program de vizitare: marţi-dumincă, orele 9.00-17.00;
*Taxa vizitare: 12 lei/pers. individual (adult), 6 lei/pers. pentru elevi si studenți, 6 lei/pers. grup organizat (minim 10 persoane).” SURSA
COPACUL ÎNCÂLCIT, SATU MARE: „O ultimă relicvă a unei lumi din care nu a rămas decât un simplu salcâm japonez”
INSIDER: „Cultivat în România ca specie dendrologică, salcâmul japonez nu este o raritate, însă, cel din Satu Mare este unic datorită aspectului ieşit din comun care atrage imediat atenţia. Turiştilor care ajung în Satu Mare le este recomandat ca obiectiv ce nu trebuie ratat pentru fotografii spectaculoase. Chiar și sătmărenii, deşi sunt familiarizaţi, se minunează în fața copacului „încâlcit” – aproape de Primarie pe Bd. Transilvania (fost Mareșal Antonescu), declarat monument de interes national prin decizia Consiliului Judeţean în 1995.
„Este o specie de salcâm japonez obţinut de un împătimit al botanicii. Atunci când a sădit acest salcâm, în urmă cu foarte mulţi ani, el a încolăcit mlădițele foarte tinere în aşa fel încât la maturitate să aibă o formă spectaculoasă. Ca printr-un miracol, din întreaga lume veche a Centrului Nou a rămas în picioare doar acest salcâm japonez. Sătmărenii îi spun ‘pomul răsucit’ pentru că are o specificitate a trunchiului fiind încolăcit. Acest salcâm se afla în capătul grădinii unui negustor evreu, foarte îndrăgostit de botanică și plante rare și exotice și cu toate că nu este specific zonei noastre, a supraviețuit.
Cred că are undeva la 100 de ani. În cartierul evreiesc din Satu Mare, partea lui aristocrată, locuiau negustori care aveau prăvălii pe Corso-ul Evreiesc. În ’44 evreii au fost duşi la Auschwitz şi casele lor au fost ocupate de alții, în anii ’70, acest cartier a fost ‘ras’ de pe faţa pământului pentru a face loc Centrului Nou. Printr-un miracol, acest salcâm a rămas în picioare tocmai pentru că în planurile celor care au construit Centrul Nou, exact acolo nu venea nicio clădire, astfel că el a putut fi salvat. Este o ultimă relicvă a unei lumi din care nu a rămas decât un simplu salcâm japonez”, a spus Felician Pop, directorul Muzeului Judeţean.
ARHIVĂ: FOREST BATHING: Te voi purta în brațele mele oricât va fi nevoie! *** ÎNCĂPĂȚÂNARE: Omul bun și pomul copt, aștia n-or avut noroc *** TĂIEREA ÎN SCAUN: Se practică la sălcii sau plopi în zone inundabile. Nu este „defrișare ilegală”! *** PINUL SFINȚEȘTE LOCUL: „În chestiuni de conștiință, legea majorității nu-și are locul.” (Mahatma Ghandi) *** FRANȚA: Capela din copac sau copacul din Capelă?
CANIONUL VALEA LUI STAN, FĂGĂRAȘ: Accesibil din 1965. Poate fi parcurs fără echipament special de căţărare!
INSIDER: „Canionul Valea lui Stan este singura atracție de acest tip din Munţii Făgăraş, cei mai înalţi munţi din România. Canionul Valea lui Stan, împreună cu canionul 7 Scări (Munții Piatra Mare) sunt de fapt singurele 2 canioane amenajate din România. Accesul în canionul Valea lui Stan s-a realizat încă de la construcţia barajului Vidraru, în 1965. Atunci Valea lui Stan a fost captată şi deviată pentru a furniza apă lacului de acumulare. Odată cu devierea s-au montat podeţe şi trepte metalice pentru a facilita accesul la stăvilarele de pe vale. În 2012 a început modernizarea amenajărilor prin înlocuiri ale podeţelor, balustradelor, scărilor metalice şi cablurilor de către Salvamont Argeş. În prezent, canionul Valea lui Stan este unul din cele mai bine echipate canioane, ce poate fi parcurs fără echipament special de căţărare.
Date generale: canionul se desfăşoară la o altitudine relativ scăzută, între 800 şi 950 m. Acesta impresionează prin îngustimea văii, cu pereţi de stâncă ce se înalţă ameţitor, într-un peisaj sălbatic. Traseul este foarte spectaculos, un traseu de aventură unde înaintarea de-a lungul canionului se face aproape în întregime cu ajutorul amenajărilor. Întreg traseul este o succesiune de porţiuni verticale între care se intercalează scurte porţiuni orizontale. Toate pasajele sunt foarte bine asigurate cu scări metalice, scoabe, pasarele şi cabluri metalice. Traseu: Transfăgărășan – Canionul Valea lui Stan – Poiana Călugărița – Barajul Vidraru – Transfăgărășan. Traseul este marcat cu punct roşu. Durata întregului circuit este de 4-5 ore. Lungime circuit: circa 9 km. Nu se percepe taxă pentru străbaterea canionului.
Parcursul pe firul văii, prin canion, se desfăşoară pe o distanţă de circa 2 km şi 150 m diferenţă de nivel.
Acesta durează circa 2 ore. Cei care nu doresc să parcurgă întreg circuitul se pot întoarce tot prin canion. Echipament recomandat : bocanci şi haină de ploaie, apă , dulciuri. Pentru siguranţă, dacă sunteţi începători şi nu aţi mai străbătut trasee cu căţărări pe scări suspendate deasupra hăurilor, echipaţi-vă cu kit de via-ferrata (cască, ham şi lonjă). Nu e nevoie de încălţări de apă , nu sunt zone unde să vă udaţi, decât dacă alunecați în apă. La intrarea în traseu se află un panou turistic informativ, care ne atenţionează că iarna traseul se face doar echipat cu colţari, cască şi echipament de asigurare. Informații diverse: Nerecomandat să fie străbătut după o ploaie puternică, sau când se anunţă ploi , deoarece se poate forma o viitură pe firul văii. Atenţie la urşi, aceştia sunt frecvenţi în zonă. Izvor găsiţi după coborârea din Poiana Călugărița. Accesul în canionul Valea lui Stan: traseul începe chiar din Transfăgărăşan, la circa 3 km în amonte de Cetatea Poienari şi 2 km în aval de barajul Vidraru. În locul din care începe traseul, Transfăgărăşanul face o curbă de aproape 180°. Pentru cei care vin cu maşina, aceasta se poate parca de-o parte şi de alta a drumului, larg în această porțiune. Nu există loc special de parcare. În sezon se poate întâmpla să fie plin de maşini parcate. O variantă de luat în considerare este să lăsaţi maşina la barajul Vidraru, dacă intenţionaţi să faceţi întreg circuitul. În weekend-uri traseul este aglomerat.
La nici 5 minute de la intrarea pe firul văii se ajunge la o amenajare hidrologică, un mic baraj ce-l veţi depăşi cu ajutorul unei scări metalice, montate în stânga acestuia. Continuaţi pe firul văii, valea fiind seacă la început, apoi un firav fir de apă îşi face apariţia. În timp scurt, circa 30 minute de la plecare, apar primele amenajări. Sunt scări metalice cu balustradă, verticale sau prinse în coasta muntelui, suspendate deasupra celor şase cascade de diverse dimensiuni. Traseul ocoleşte prin stânga o scurtă îngustare de circa 150 m, un fel de canion în canion. Această porţiune poate fi străbătută şi prin apă la debit scăzut. În continuare traseul însoţeşte o înşiruire de cascade, unele şi de 30 m, despărţite de marmite de mari dimensiuni. Cea mai spectaculoasă porţiune o constituie traversarea pe pasarela metalică suspendată peste firul îngust al văii, pe deasupra pragului dintre două cascade. Odată traversat acest podeţ, aveţi şi de urcat o scară verticală, lungă de circa 10 m. Pentru cine nu a mai străbătut trasee cu poteci suspendate deasupra hăurilor, aceasta va fi o porţiune plină de adrenalină. Traseul nu te lasă să te relaxezi nici o clipă, căci urmează alte cascade de escaladat, mici lacuri sau bolovani uriaşi de ocolit. Nici nu-ţi dai seama cum trece timpul între pereţii înalţi ce te împresoară. Căţăratul te ţine concentrat să nu aluneci. Canionul Valea lui Stan Făgăraș Cascada, Canionul Valea lui Stan Făgăraș Scoabe. Veţi şti că aţi ajuns la finalul traseului atunci când veţi trece peste stăvilarul ce barează mare parte din apa văii. Apa este deviată spre barajul Vidraru, tot acolo ducând şi marcajul turistic.
De la stăvilar se mai continuă circa un sfert de oră pe firul văii, pe partea stângă a văii. În continuare poteca urcă abrupt în versantul stâng, prin pădure, circa 15-20 minute până în vârful dealului. Sus se află o poiană, Poiana Călugărița. Urmează coborârea la lacul Vidraru şi cei 2 km pe drumul de contur, până la baraj. De aici, asfaltul de pe Transfagărăsan, vă conduce înapoi la intrarea în canion .
ânăstirea Antonești din Corbeni Argeș, un minunat lăcaș monahal care nu trebuie ratat, in drum spre Vidraru. Găsim aici o colecție bogată de costume populare, vechi de cca100 ani, picturi executate de elevii din zonă, icoane si mobilier artizanal de o deosebită valoare. Și nu in ultimul rând, căldura măicuțelor, care primesc cu drag, turiștii. Mănăstirea Antonești, Corbeni, Argeș. După inundațiile din 1941 , mareșalul Ion Antonescu a construit un cătun, Antonești, pentru adăpostirea sinistraților. Biserica a fost lăsată în paragină până în anul 1995, când IPS Calinic a reluat lucrările de restaurare.
Este o biserică impresionantă, având în interior arcade, manechine purtând straie autentice argeșene, acuarele. Nu pot descrie în cuvinte frumusețea locului. Nici în fotografii făcute cu telefonul.” SURSA
PEȘTERA POLOVRAGI, GORJ: Peștera lui Zamolxis, adăpost pentru lilieci. Turiștii fără sonar, atenție la intrare, mai cad pietre!
INSIDER: Cu ani în urmă aflasem de la tv faptul că mama Monicăi Columbeanu a murit în fața Peșterii Polovragi din cauza unui bolovan de 7 kg rostogolit de pe versanți, unde se oprise să facă o fotografie împreună cu grupul de turiști și ghidul care îi însoțea. Cheile Oltețului sunt renumite mai ales pentru frumusețea drumului care trece direct pe sub stânci. În zona peșterii nu există nici acum un loc amenajat în care turiștii să fie feriți de căderile de pietre și nici plase de protecție nu a fost pusă pe versant, pentru a fi evitate, pe viitor, astfel de accidente tragice. Nu există o cruce în locul unde a murit Veronica Bulai, doar o icoană lăsată de vreun creștin.” DETALII
N.R.: „Peştera Polovragi se găseşte în Munţii Căpăţânii, pe malul Oltețului, la o altitudine de 670 m şi la 20 m înălțime față de talvegul râului, pe teritoriul comunei Polovragi între localităţile Horezu şi Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România. Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuieşte ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, se urcă în chei, inițial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil şi vegetaţia de tip mediteranean. leşind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta – Muntele Căpăţânii şi străjerul din stânga – Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltețului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Oltet, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munți, săpând încă veritabile chei, cu pereți verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri.
După 200-300 metri de urcuș prin Cheile Oltețului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante, Peșteră Polovragi, în care spun legendele că ar fi trăit liderul spiritual al geto dacilor, Zalmoxe. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă – 9 grade și umiditate medie – 90%), care „plânge” cu picături din infiltraţii, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcție de straturile pe care le străbate, le spală” şi le readuce în propria-i excavație. În funcție de impurităţile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta îşi schimbä culoarea din aval către amonte, pe porțiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină. Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartați de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare şi, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porţiunea inaccesibilă publicului larg.
Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetăţuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriaşă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peşterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor (1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranţelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „priveşte” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor şi Culoarul Sufocant, peştera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de ţurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peşteră, etc., unele dintre forme căpatând chiar denumiri grație spectaculozității lor. Peştera găzduieşte o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peşteră din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, grație formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul. Dacă în perioada de maternitate liliecii îşi pot apăra, cu o discreţie demnă de invidiat, dreptul la viață, furişându-se în culoare inaccesibile privirii omului, pentru a-şi alăpta în tihnă puii, în perioada de hibernare sunt mult mai vulnerabili deoarece, pentru gruparea coloniei într-un ciorchine uriaş, au nevoie de tavanul larg al galeriei vizitabile.
Peştera Polovragi se poate vizita zilnic în intervalul orar 09:30-19:30. Intrare: 20 lei adulți, 10 lei copiii sub 18 ani, gratuit persoane cu handicap.” SURSA
MUZEUL CEASULUI, PLOIEȘTI: A măsurat jumătate de secol cu sute de ceasuri. Inclusiv cu cel al lui Constantin Brâncoveanu!
INSIDER: „Muzeul Ceasului, unic în România. Într-o bijuterie de clădire, monument istoric, din Ploiești, trecerea timpului se măsoară cu sute de ceasuri. Mari sau mici. De mână, de buzunar sau de perete. Adevărate bijuterii, făcute din aur sau argint, împodobite cu gravură aleasă și pietre prețioase. Unele dintre ele au o însemnătate
aparte, fiindcă au aparținut unor mari personalități din țara noastră, oameni politici sau reprezentanți de seamă ai culturii românești. Altele, minunății realizate de ceasornicari renumiți din mai toate colțurile lumii. Așadar, vorbim de o comoară neprețuită, ce aparține Muzeului Ceasului „Nicolae Simache”, situat pe strada Nicolae Simache, la nr. 1. Aici, chiar în curtea muzeului, printre trandafiri
și verdeață, ne-au introdus în atmosfera locului un ceas realizat din flori și bustul lui Nicolae Simache, fondatorul muzeului. Apoi, odată ce am intrat în lumea ceasornicelor, ne-au surprins amenajarea deosebită a spațiului expozițional și modul de punere în valoare a exponatelor. În puține cuvinte, putem spune că am putut urmări evoluția instrumentelor de măsurat timpul din secolele XVI-XIX. Multe sunt exponatele care ți se lipesc de inimă și de retină aici, însă, în mod deosebit, am fost impresionați de:
1. Cadranele solare din secolele XVII și XVIII, precum și clepsidra (ceasul cu apă).
2. Așa-zisele ,,tablouri cu ceas”, cu figurine mobile.
3. Ceasurile marilor personalități, precum cele ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza, regilor Carol I și Mihai I, țarului Alexandru al II-lea, Marelui Duce Nicolae, istoricului Nicolae Iorga, generalului Alexandru Averescu, ale lui Mihail Kogălniceanu, Nicolae Titulescu sau pictorului Theodor Aman.
4. Pendulele stil Ludovic al XIV-lea, cu furnir exotic și bogate decoraţiuni.
5. Cutiile muzicale, care funcţionează cu ajutorul mecanismului de ceasornic. Acestea pot fi ascultate și văzute cum funcționează prin intermediul unui display, care merge prin faţa acestor cutii muzicale.
6. Prezentatorul virtual, reprezentat de o hologramă făcută după un ceas din patrimoniul muzeului.
Desigur, superbe sunt și ceasurile de șemineu sau orologiile, așa cum nu te mai saturi să privești ornamentele, sculpturile, măiestria și iscusința cu care au fost realizate aceste adevărate opere de artă.
Care merită văzute ,,pe viu”, la Muzeul Ceasului din Ploiești, acolo unde veți putea trăi o experiență unică. Muzeul Ceasului ,,Nicolae Simache” Ploieşti, secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, poartă numele (din 1997) profesorului Nicolae Simache, care în 1963 a organizat unicul muzeu de profil din România. Muzeul funcţionează din 1971 în clădirea monument de arhitectură (1890)
care a aparţinut magistratului şi prefectului Luca Elefterescu.” SURSA
N.R.: Deschis marți – duminică: 09-12, 13-17. Bilete: adulți – 12 lel, pensionari – 6 lei, copil, elevi, studenti – 4 lei, ghidaj-25 lei/ oră – la solicitarea vizitatorilor, Individuali, gratuit- pentru minim 10 vizitatori DETALII
CONACUL GOLEȘTI, ARGEȘ: Locul unde au pășit personalități din Cartea de Istorie
INSIDER: „Nu departe de Piteşti, la vreo 10 km distanţă, se ascunde unul dintre cele mai frumoase muzee ale judeţului Argeş. Este vorba de Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii, cunoscut şi sub denumirea de Muzeul Goleşti. Piesa centrală a muzeului este vechiul
Conac al Goleştilor, clădit în anul 1640 de către marele vornic Stroe Leurdeanu (căsătorit cu Vişa Golescu), cu ajutorul unui meşter pe nume Stoica. Încă de la început, conacul a fost înzestrat cu un zid în formă de patrulater, cu contraforturi şi susţinut în colţuri de turnuri rotunde de apărare din cărămidă. În anul 1646, boierul Stroe zideşte şi biserica aflată vis-a-vis de intrarea în complexul muzeal. În
interiorul bisericii întâlnim o catapeteasma originală, icoane de patrimoniu şi morminte ale membrilor familiei Goleşti. În vremea unui asediu de la 1716, clădirea este grav afectată de un incendiu. Reconstrucţia este începută banul Radu Golescu, tatăl lui Dinicu Golescu.
Actuala formă se datorează restaurării din 1942 efectuată de Institutul Naţional al Cooperaţiilor, întrucât la începutul secolului XX conacul ajunsese aproape o ruină.
Intrarea în muzeu se face prin foişorul lui Tudor Vladimirescu. Se zice că revoluţionarul şi-ar fi petrecut aici ultimele zile, având tabăra de panduri instalată chiar la Goleşti. Printre personalităţile care au mai poposit la domeniul de la Goleşti, se numără: Constantin Brâncoveanu, Matei Basarab, Nicolae Bălcescu şi Carol I.
Cea mai frumoasă şi elegantă piesă a conacului este scara interioară în formă de spirală, în mijlocul holului principal. Nu se poate urca pe ea la etaj, scara având acum un rol mai mult decorativ. La parter se pot vizita în total 6 încăperi: Salonul de Oaspeţi, Camera de lucru a fraţilor Goleşti, Camera Zinca Golescu, Camera Anica şi Carol Davila, Camera Orientală şi Salonul de Iarnă.
Mobila de Salonul de Oaspeţi este în stil baroc, iar pe pereţi întâlnim tablouri cu membrii familiei Goleşti. În mijlocul camerei există o masă cu scaune îmbrăcate în catifea, destinată invitaţilor. Într-un colţ este aşezat şi un pian cu coadă înaltă.
În Camera de lucru a fraţilor Golescu pardoseala este cea originală, din cărămidă dublu arsă, zidită pe lat. Pentru încălzire se folosea un şemineu perfect încadrat într-un colţ al camerei şi bogat în ornamente. Camera are un aer medieval, dat de bolţile mănăstireşti şi candelabrul din fier forjat. Camera Zincăi Golescu este mobilată în stil Biedermeier. Într-o vitrină sunt expuse obiecte personale ale Zincăi, soţia lui Dinicu Golescu.
Legătura lui Carol Davila, întemeietor al învăţământului medical din România, cu familia Goleştilor, se face prin căsătoria cu Ana, nepoata lui Dinicu Golescu. Adunate într-o vitrină regăsim fotografii cu membrii ai familiei Davila, cărţi şi diferite documente, o trusă medicală şi un ceas de buzunar.
Camera Orientală a fost destinată exclusiv primirii oaspeţilor turci şi reuneşte obiecte specifice acestei culturi, aduse toate de la Istanbul: scaune cu intarsii de sidef, ţesături decorative, lampadar cu semilună, tăvi ornamentale, narghilele, ciubuce, carpete aurii, paftale din argint, mătănii. Salonul de Iarnă este cea mai mare încăpere din conac. În mod obişnuit, aici sunt prezentate expoziţii temporare, iar uneori sunt găzduite diverse conferinţe, simpozioane, seminarii. În mijlocul camerei avem o sobă verde din cahle, decorate cu diverse motive universale.
La ieşirea din conac, pe partea dreaptă se află Rotonda Golestilor: o colecţie de busturi aşezate în cerc, ale membrilor familiei Golescu.
Fostele anexe ale servitorilor au fost transformate în Expoziţia de Etnografie şi Artă Populară, unde sunt prezentate obiecte ce ţin de principalele ocupaţii şi meşteşuguri ale locuitorilor din Argeş” SURSA
BIBLIOTECA ANTIM IVIREANU, VÂLCEA: Cea mai mare cupolă de vitralii din lume
INSIDER: „Cea mai mare cupolă de vitralii din lume la Râmnicu Vâlcea. Recordul „Largest stained glass dome: The Ramnicu Valcea County Library” a fost publicat încă din primavara anului 2020 pe site-ul Academiei Recordului Mondial, cea mai mare organizaţie care verifică şi omologhează recordurile mondiale. Cupola cu vitralii de la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea din Râmnicu Vâlcea, realizată de artistul vâlcean Gheorghe Dican, cea mai mare cupolă de vitralii din lume.
Vitraliul are 12 ovale, cu 12 compoziţii care ilustrează principalele tipuri de scriere cunoscute (tărtăria, cuneiform, fenician, hieroglific, persan, chirilic, demotic, etc.), iar cele două corpuri de iluminat se compun sub forma globului pämäntesc cu mediane şi paralele, cam aşa arată partea inferioară. Partea superioară a globului simbolizează motivul solar. Primele manifestări ale Creaţiei Divine: aerul, focul, pământul şi apa stau la baza lucrării.” Text/foto: Centrul de Informare și Promovare Turistică Vâlcea” SURSA
N.R.: „GHEORGHE DICAN – Născut la 25.02.1960 în comuna Cernişoara, Jud. Vâlcea. Studii: Facultatea de Arte şi Design Timişoara. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Maestrul Gheorghe Dican, creatorul ei, recunoaşte timid că reprezintă cea mai mare realizare a sa. Este cel mai mare vitraliu din România şi din lume pe acest tip de rezolvare tehnică, adică pe post de acoperiş. Deşi clădirea în sine este o clonă a bibliotecii de la Piteşti, am modificat (toți ce care am lucrat) un pic proiectul – am mărit dimensiunea interioară, holul acela mare, în aşa fel încât să nu se obtureze spațiul, ca la Argeş, printr-un plafon vitrat la etajul 2, ci ne-am dus în sus, pe post de acoperiş şi a căpătat o dimensiune monumentală care ii da măreţie.”
Creaţia „Facerea Lumii” este alcătuită din 86 de module aşezate pe o suprafaţă de 142 mp, fiind construită la aproximativ 30 m înălțime de la baza edificiului. Sticla colorată este executată manual, cu armătură de plumb, în tehnica străveche a vitraliului.”
1-4 IUNIE: Bucureștenii luați în balon în fața Sălii Polivalente. „Cu capul în nori” la propriu sau la figurat?
INSIDER: „Ne pregătim să decolăm! Ești pregătit? Haideți să ne bucurăm de zborul cu balonul la apusul soarelui! Aducem lumea magică a baloanelor cu aer cald în inima Bucureștiului, mai aproape de toți cei care își doresc o experiență unica și nemaipomenită! Zbor și bucurie te așteaptă de pe 1 până pe 5 iunie, între orele 18-21, pe Platoul Sălii Polivalente București! Cost bilet: 100 lei/pers. Capacitatea unui zbor ancorat este de 4 persoane Pentru mai multe detalii și pentru achiziționarea biletelor moonbazar76@gmail.com. PS: Voia bună va fi completată de muzică și mâncare bună!” SURSA
N.R.: Mai mult de 30 000 de doritori au luat cu asalt pagina de Facebook a evenimentului. Sute de comentarii agitate cu întrebări adresate organizatorului despre detaliile evenimentului. Unii au plătit și vor biletele, alții vor să plătească și să rezerve, dar nu le răspunde nimeni pe email. Cât durează zborul? De câte baloane dispune Moonbazar? În condițiile date cred că ar fi bună „o escadrilă” mai mare pentru că matematic vorbind, dacă au doar 2 baloane ca pe afișul evenimentului, avem 4 zburători, 4 ore/ zi, 4 zile, rezultă un număr infim de fericiți care vor ajunge „cu capul în nori”. Restul cu „voia bună, muzica și mâncarea bună! Doar dacă „zborul ancorat” durează cât o ascensiune cu liftul până la etajul 10…
SUS AMPRENTA: Restaurarea Patrimoniului Cultural este o datorie a Intelectualităţii Mondiale. Pentru Progres!
INSIDER: Lasă-ţi amprenta asupra viitorului Accesează harta CSWEEK – Săptămâna Creativităţii Sustenabile – pentru a descoperi cele 12 instalații de artă şi informații despre expoziția de la Galeria Galateca, creatori, evenimente. Pentru Concurs: fotografiază lucrările din traseu și postează #CSWEEK #GALATECA #AMPRENTASUS
Alexandru Simion Boeriu – Instalaţia „Calcification” denotă starea actuală a Europei care a intrat într-o spirală scăpată de sub control în ultimii ani, cocktailul molotov format din stări de alertă, teroare psihologică combinate cu război la graniță.
Radu Drăguşin – Poarta Regenerării. Instalația are ca punct de plecare arta orientală şi continuă un traseu care vorbeşte despre asimetria simetriei, despre gol şi plin, despre echilibrul între natură și intervenția umană. Restaurarea patrimoniului cultural este o datorie a intelectualităţii mondiale, iar acest lucru face posibil progresul. În fața hotelului Novotel, fostul Teatru National, regenerarea amprentei originale este un deziderat atins. Ambele lucrări sunt realizate cu beton ECOPact – noua gamă de betoane de la HOLCIM Romania cu peste 30% reducere de CO2 față de betoane uzuale.”
WORLD PRESS PHOTO: Fotografia anului 2022 este fără oameni. Premieră în istoria celor 65 de ediții ale concursului!
INSIDER: „Cea de-a 65-a ediție a expoziției internaționale anuale World Press Photo poatr fi vizitată şi anul acesta, la nivel national, în perioada mai- august 2022.
Timp de 35 de zile fotografiile sunt expuse concomitent în perioada 1 mai – 4 iunie în Bucureşti, Cluj şi Timişoara, ca mai apoi să fie prezentate publicului din celelalte oraşe din circuit. Următoarele vor fi Sibiu, Constanţa şi Braşov (10 iunie – 14 iulie), laşi şi Oradea (22 iulie – 25 august), iar detaliile fiecărui eveniment vor fi publicate pe pagina de Facebook a expoziţiei. Competiția World Press Photo recunoaşte fotojurnalismul de calitate şi premiază imagini şi poveşti din întreaga lume. Anul acesta, din 64.823 de lucrări înscrise de către 4.066 fotografi din 130 de ţări din întreaga lume, au fost selectați 241 de câștigători regionali şi 4 câştigători globali. Premiul fotografia anului: Kamloops Residential School de Amber Bracken, Canada, pentru The New York Times. Pentru prima dată în istoria World Press Photo, imaginea câştigătoare nu surprinde oameni. Fotografia lui Amber Bracken comemorează copiii care au murit în școala rezidenţială indiană Kamloops, o instituție creată pentru a asimila copiii indigeni și locul unde au fost descoperite 215 morminte nemarcate. Columbia Britanică, 19 iunie 2021. Școlile-internat au inceput så funcționeze în secolul 19 ca parte a unei politici de asimilare cu forța a culturii occidentale a coloniştilor şi misionarilor europeni în rândul diferitelor comunități indigene, Peste 150.000 de elevi au fost luați cu forța din căminele lor şi despărțiți de părinți, deseori interzicându-li-se să comunice în limba natală şi fiind supuşi abuzurilor fizice şi uneori sexuale. O Comisie a Adevărului şi Reconcilierii a ajuns la concluzia că cel puțin 4100 de elevi au murit în cadrul acestor școli. Kamloops a devenit cea mai mare școală din acest sistem. În mai 2021, o analiză cu un sistem radar care poate cartografia subsolul a identificat la Kamloops până la 215 potențiale locuri de înhumare juvenile, confirmånd istoriile orale.
Expoziția World Press Photo este adusă în Românial de @Eidos Foundation. În București se află în Piața Universității. Intrarea liberă.”
ARHIVĂ: FLORI DE MUCEGAI: Radiografii ale suferinţei *** WORLD PRESS: Lacrimi din ochiul de sticlă! *** WORLD PRESS PHOTO: „Homo Non-Internetus tace trist sub o cupolă şi arată spre Apocalipsa din 2025”
CIOCĂNEȘTI, JUDEȚUL SUCEAVA: Un muzeu viu în inima Bucovinei, unic în ţară, cu 600 de gospodării decorate cu motive tradiționale
INSIDER: „Ciocănești, satul de basm din Bucovina, în care tradiția este obligatorie prin lege. Este considerat unul dintre cele mai frumoase sate din România, și de bună dreptate, căci cei care ajung acolo au parte de o priveliște de-a dreptul deosebită.
Aflat în inima Bucovinei, satul Ciocănești este un loc unde, dacă ești în pelerinaj pe la mănăstirile bucovinene, nu trebuie să îl ratezi. Situat într-o zonă pitorească pe Valea Bistriței, în județul Suceava, satul se află pe DN18, între Vatra Dornei și Botoș, la 26 de kilometri de Vatra Dornei și la 35 de kilometri de Câmpulung Moldovenesc. Poți parcurge acest traseu fie cu mașina, fie cu un autobuz, în cazul în care este vorba despre un grup organizat.
Localitatea datează din anii 1499, când domnitorii Moldovei veneau pentru a le cere meșterilor populari să realizeze cele mai bune arme pe care să le folosească în războaie.
Frumusețea locului este întrecută numai de către frumusețea caselor, care atrag de la prima privire. Frumos decorate, la fel ca celebrele ouă încondeiate, casele sunt din moși strămoși adevărate bijuterii de artă. Sculptate cu motive tradiționale specifice Bucovinei, fiecare locuință este mai frumoasă ca cealaltă. Tradiția decorării caselor a început cu o femeie din sat care a decis să își decoreze casa cu motivele pe care le avea și pe portul popular și nu a durat mult până când vecinii, care au văzut cât de frumoasă este casa, au decis să îi urmeze exemplul. Astfel, satul s-a transformat într-un muzeu viu, unic în ţară, cu peste 600 de gospodării una mai frumoasă ca alta. Locuitorii sunt obligați prin lege să păstreze tradiția decorării casei. Nu doar casele sunt decorate, ci și porțile, și Secția de Poliție, dar și Școala. Comuna are și un muzeu etnografic, unde turiștii pot vedea o mulțime straie populare, războaie de țesut și țesături vechi de sute de ani. De asemenea, în comună mai există și un muzeu al ouălor încondeiate, care reunește peste 1800 de exponate extrem de valoroase și de frumoase.” SURSA
N.R.: La Ciocănești în fiecare an pe 15 august are loc Festivalul Național al Păstrăvului.
DOLNI MORAVA, CEHIA: Sky Bridge, cel mai lung pod pietonal suspendat din lume are o lungime de 721 m și 1.2 m lățime
INSIDER: „Pe 13 mai 2022, a fost inaugurat cel mai lung pod suspendat pietonal din lume -Sky Bridge 721, în Cehia
Cel mai lung pod pietonal din lume, suspendat între doi munţi, a fost inaugurat în Cehia, cei care l-au văzut spunând că este absolut spectaculos.
Cel mai lung pod pietonal suspendat din lume are o lungime de 721 de metri şi tocmai a fost inaugurat în staţiunea Dolní Morava din nord-estul Republicii Cehe, relatează CNN. Construcţia podului a fost realizată în doi ani, iar podul denumit Sky Bridge 721 a fost deschis oficial pe 13 mai. Pasarela oferă vederi spectaculoase ale munţilor Jeseníky învăluiţi în nori şi o experienţă uluitoare.
Sky Bridge 721, suspendat de cabluri, atârnă la 95 de metri deasupra fundului văii şi se întinde între 1.110 şi 1.116 metri deasupra nivelului mării. Podul poate fi accesat cu telecabina, iar mersul pe jos se face în sens unic. La ieşirea de pe pasarela de pe cealaltă parte, vizitatorii îşi pot face drum de-a lungul unei cărări forestiere pavate, mărginite cu indicatoare care detaliază istoria Cehă. Există, de asemenea, un joc de telefon în realitate virtuală corespunzător.
Bloggerul austriac Victoria Fellner a vizitat Sky Bridge 721 la începutul acestei săptămâni, ca parte a unui eveniment de previzualizare, şi a declarat pentru CNN Travel că a făcut primul pas pe pod i-a dat o „senzaţie de linişte”. Dar această teamă iniţială s-a domolit pe măsură ce ea admira peisajul din jur. „Mi-a fost teamă că podul suspendat va trepida foarte mult, dar nu a fost chiar atât de rău”, a spus Fellner. „Priveliştea este cu adevărat impresionantă şi poţi vedea chiar şi pădurea de dedesubt prin spalier! Din fericire, nu mi-e frică de înălţimi.”
Podul Sky de 1,2 metri lăţime este deschis copiilor de toate vârstele şi înălţimile, dar nu este potrivit pentru persoanele cu cărucioare sau scaune cu rotile. În prezent, călătorii trebuie să rezerve bilete Sky Bridge 721 din timp pe site-ul Dolní Morava, cu preţuri pentru adulţi începând de la 350 de coroane cehe (în jur de 14,60 USD).
Dolní Morava, situat la graniţa cehă cu Polonia, este un loc de vacanţă care găzduieşte şi pârtii de schi, un roller coaster alpin care se pretinde a fi al doilea ca lungime din Europa, un restaurant pe vârf de munte şi o atracţie numită Sky Walk – o structură curbă, cu o pasarelă din lemn şi un tobogan situat la 1.116 metri deasupra nivelului mării.
Podul Sky din Republica Cehă este cu 154 de metri mai lung decât pasarela suspendată, deţinătorul recordului mondial Guinness, Podul Baglung Parbat din provincia Gandaki, Nepal. Sky Bridge 721 se află la aproximativ 2,5 ore cu maşina de Praga, capitala Cehiei.” SURSA
ARHIVĂ: PRAGA: Cu Segway, după Arabela şi Pane Rumburak *** PRAGA: Maraton de 10 km prin Grădina Zoologică! *** PRAGA: Artişti cu sânge rece la Muzeul AMoYA
LINII LEY, EUROPA: Linia Arhanghelul Mihail, șapte mănăstiri din șase țări dedicate arhanghelului, aliniate perfect pe hartă
INSIDER: „Şapte mănăstiri din şase țări diferite, toate dedicate Arhanghelului Mihail și toate aliniate perfect pe hartă. Pentru mulți este doar o coincidenţă, dar pentru alții este o dovadă a existenței ,,liniilor Ley”. Bazele acestei teorii au fost puse în urmă cu un secol de către arheologul britanic Alfred Watkins. Timp de ani de zile, Watkins a studiat locurile în care sunt construite cele mai mari monumente ale omenirii. A ajuns la concluzia că multe dintre ele, atunci când sunt unite pe hartă, formează o linie dreaptă perfectă. El le-a numit ,,Linii Ley” și le-a desenat pe un glob pământesc. A susținut chiar că în punctele în care se intersectează liniile imaginare se află locurile cu cea mai mare putere energetică de pe Pământ. Potrivit lui Watkins, civilizațiile antice știau ce sunt aceste locuri şi au avut grijă să le valorifice proprietățile energetice, alegându-le pentru construcția celor mai importante clădiri, temple şi oraşe. Una dintre cele mai cunoscute linii Ley din Europa este cea a Arhanghelului Mihail. Conform legendei simbolizează sabia sa, dată de Dumnezeu, potrivit Bibliei, cu care l-a învins pe diavol și l-a trimis în iad.
Linia Arhanghelului Mihail începe din Irlanda, de pe o insulă pustie, Skellig Michael, unde Arhanghelul Mihail i-a apărut Sfântului Patrick pentru a-l ajuta să-și elibereze tar diavol. Aici apare prima mănăstire „piatra lui Mihail”. Singurii rezidenți permanenți de aici sunt călugării. După ce trece prin mănăstiri din Marea Britanie, Franța, Italia şi Grecia, linia imaginară se opreşte la mănăstirea Stella Maris din Israel. Acest locaş de cult este situat chiar deasupra peşterii în care se crede că a trăit profetul llie. Mănăstirea a apărut aici pe vremea Imperiului Bizantin, iar acum locul este închinat Arhanghelului Mihail.
În Anglia, Saint Micheal’s Mount, se spune că aici Arhanghelul ar fi vorbit cu un grup de pescari.
Linia sacră ajunge apoi în Franța, pe o altă insulă celebră, Mont Saint Michel, şi acesta unul dintre locurile de apariţie a Arhanghelului Mihail. Frumusețea sanctuarului și a golfului situat pe coasta Normandiei, fac ca acest loc să fie unul dintre cele mai vizitate situri turistice din întreaga țară. De asemenea, este Patrimoniu Mondial Unesco din anul 1979. În anul 709, Arhanghelul Mihail îi apare episcopului locului, cerându-i să construiască o biserică în stâncă. Lucrarea a fost începută de episcop și continuată de călugării benedictini.
La peste 1000 de kilometri distanţă, în Val di Susa, Piemont, Italia răsare al patrulea sanctuar., Sacra di San Michele. Constructia mănăstirii începe în jurul anului 1000, iar de-a lungul timpului sunt adăugate noi structuri.
Peste încă aproximativ 1000 de kilometri în linie dreaptă se ajunge în Puglia (Italia), pe Gargano, acolo unde o peşteră inaccesibilă a devenit un loc sacru. Sanctuarul Sfântului Arhanghel Mihail a fost construit după ce arhanghelul i-a apărut Sfântului Lorenzo Maiorano.
Mănastirea Sfântului Arhanghel Mihail de la Panormiti situată în Grecia, pe insula Symi. Aici se află o efigie a înaltă de 3 metri și una dintre cele mai mari care se găsesc în lume.
Linia sacră se opreşte la Haifa (Israel), la Mănăstirea de pe Muntele Carmelului. Loc venerat încă din antichitate, iar construcția sanctuarului datează din secolul al XII-lea.” SURSA
N.R.: Arhanghelul Mihail este un arhanghel în învățăturile iudaice, creştine şi islamice. În ebraică, semnificația numelui este interpretată în mod tradiţional ca o întrebare retorică: ,,Cine este ca Dumnezeu?” (la care se aşteaptă un răspuns negativ), pentru a sugera faptul că nimeni nu este ca Dumnezeu. FOTO 2: Arhanghelul Mihail, pictură, Santa Maria della Concezione, Roma
ZĂRNEȘTI, JUDEȚUL BRAȘOV: Rezervația Libearty – Cel mai mare sanctuar al urșilor bruni din lume, 117 urși pe 69 de hectare
NSIDER: „Sanctuarul urșilor de lângă Zărnești. La aproximativ nouă kilometri de Zărnești, județul Brașov, am aflat cel mai mare sanctuar de urși bruni din lume. Aici, pe o suprafață de 69 de hectare, într-o pădure de stejari, trăiesc 117 urși, fiecare cu o poveste tristă, însă cu un final oarecum fericit. Ei au fost salvați din cuști ținute pe proprietăți private, pe terase de restaurante, hoteluri, pensiuni, cabane sau benzinării, ca atracție turistică, ba chiar din parcuri zoologice sau circuri. Șansa lor s-a numit Asociaţia „Milioane de prieteni“, al cărui suflet a fost de la bun început Cristina Lapis, care, în 2005, a înființat Sanctuarul Libearty.
Pentru a ajunge aici, ne-am abătut din drumul care leagă orășele Zărnești și Râșnov în stânga, cale de circa 3 km, pe un drum neasfaltat, dar accesibil auto chiar până la poarta rezervației de urși. Ne cumpărasem bilete on-line cu mult timp înainte, deoarece n-am vrut să ratăm obiectivul, așa cum se întâmplase altădată. În apropierea porții de acces se află o parcare generoasă, unde puteți parca gratuit. Am așteptat ora de intrare și, însoțiți de un ghid, am început mica ,,aventură“ în lumea urșilor bruni. Mai întâi, ni s-a prezentat un film, din care am aflat parte din istoria acestui proiect deosebit. Interesant este motivul care a stat la baza înființării acestui sanctuar: în memoria ursoaicei Maya. Dar cine a fost Maya? Cu peste 20 de ani în urmă, ursoaica Maya era ținută într-o cușcă murdară, din curtea unei pensiuni de lângă Castelul Bran. Ca urmare a numeroaselor reclamații din partea turiștilor străini care vizitau România, World Animal Protection (WAP) a contactat-o pe Cristina Lapis, în încercarea de a găsi o soluție pentru situația dramatică a ursoaicei Maya.
În ciuda ajutorului pe care i l-a dat Cristina, traiul în captivitate a făcut ca ursoaica să intre în depresie și a început să se automutileze: și-a ros laba dreaptă până la os. În cele din urmă, în 2002, Maya a murit, iar Cristinei Lapiș a jurat că va face tot posibilul ca niciun urs să nu mai treacă prin aceste chinuri.S-au scurs, iată, 17 ani de la înființarea acestui așa-zis azil al urșilor bruni și, după o viață chinuită, tot mai multe astfel de animale găsesc aici hrană, libertate, mediul lor natural. Apropo de hrană! Știți cât consumă blănoșii pe zi? 2,5 tone de mâncare. Și fiindcă nu se primește nicio subvenție din partea statului, iar toate sursele de finanțare sunt private, asociația face, pe Facebook, următorul apel către cei cu suflet mare: ,,Ajută-ne să aprovizionăm cămara ursului! Cei 117 urși aflați în grija sanctuarului AMP Libearty au nevoie de legume, fructe, carne macră, ouă și miere! Cu ajutorul tău putem umple burticile blănoșilor! Masa unui urs pe zi costă circa 10 euro. 2,5 tone de mâncare pe zi! “
Turul pe care l-am făcut a durat circa o oră. Timp suficient să ne încărcăm cu poveștile aproape incredibile ale multor exemplare de aici. Au văzut mulți urși parcă fericiți de noua lor viață, dar și alții încă marcați de experiențele trecutului. Ba chiar și unele cuști în care au fost ținuți închiși. Tristețe și fericire în acest areal vegheat de Munții Făgăraș. Încă acoperiți de zăpadă pe creștete și cu turme de mioare păscând la poalele lor. Un peisaj care te copleșește, care te face să visezi și să speri. IMPORTANT! Sanctuarul ,,Libearty” Zărnești nu primește în vizită copii sub cinci ani, din motive de siguranță. Până la 30 iunie, în cursul săptămânii, de marți până vineri, sunt doar două ore de intrare, respectiv 10.00 și 11.15. Prețul biletelor: Adulți – 60 de lei; Student – 45 de lei; Copil (5-18 ani) – 30 de lei. Sâmbăta și duminica, se poate intra la 10.00, 10.45 și 11.15, prețul biletelor fiind mai scump cu 5 lei decât în cursul săptămânii. În fiecare tur vor fi acceptate cel mult 50 de persoane!
ATENȚIE! În zilele de sărbătoare din timpul săptămânii, declarate libere oficial, se aplică prețurile de weekend. Accesul în sanctuar cu orice tip de aparat foto-video cu excepția telefoanelor se taxează suplimentar cu 50 de lei. Excepție fac tururile special dedicate fotografilor profesioniști.” SURSA
N.R.: Ursul brun are un corp de până la 2,5 m lungime, o înălțime de până la 1,5 m la greabăn şi o greutate maximă de 600 kg. Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură şi până la 50 de ani în captivitate.
ARHIVĂ: TEDDY BEAR: „Copilul e copil, chiar dacă e pui de urs!” *** TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii *** PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” *** MOȘ MARTIN: “Traumele și suferințele animalelor sunt identice cu cele ale oamenilor! *** SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi! *** ROMÂNIA: Țara în care nu poți să trăiești, dar nici să mori!
PERICEI, SĂLAJ: Monumentul Cepei de 6.5 m, intrat în Cartea Recordurilor – Cea mai faimoasă ceapă din România!
INSIDER: „Ceapa e „alături de omenire” de milenii întregi. Crește ușor, rezistă la depozitare , are numeroase întrebuințări. Oamenii au început să cultive ceapa (cu regularitate) în Egiptul Antic. Credeau că , straturile sale fine și concentrice și forma sferică, simbolizau viața eternă. Atleții din Grecia Antică, mâncau cantități enorme. În Roma Antică, gladiatorii își frecau pielea cu ceapă, deoarece credeau că acest lucru le întărește mușchii. în Evul Mediu, oamenii își plăteau chiria în cantități de ceapă și ofereau în dar, această plantă.
Doctorii prescriau ceapă pentru mai multe afecțiuni ( mușcături de șarpe , probleme intestinale, disfuncție erectile, pierderea părului). Conține vitamina C, vitamina B6, acid folic și nutrienți având un conținut scăzut de grăsimi și sodiu, compuși chimici: fenoli și flavonoizi (proprietăți antiinflamatoare, anticolesterol, anticancer și antioxidante). Dacă torni apă fiartă pe o ceapă și pulverizezi lichidul răcit pe plante, poți alunga dăunătorii. Poate fi folosită, pentru a obține o vopsea brun-gălbuie
E toxică pentru multe animale, inclusiv pentru câiini /pisici (din cauza sulfoxizilor, pe care stomacul lor, nu îl suportă)
Când tai o ceapă, deschizi niște celule care eliberează enzime numite alinaze. Acestea se descompun în sulfoxizi aminoacizi și generează acizi sulfenici. Acidul propenesulfenic, intră în reacție cu o a doua enizmă: factorul lacrimator sintază (FLS). Această reacție finală eliberează un gaz volatil, cunoscut ca „factor lacrimator”.După ce gazul ajunge la ochi, activează neuronii senzoriali și creează o senzație înțepătoare… iar lacrimile, încep să curgă
Leguma, e astăzi nu doar un brand turistic recunoscut la nivel naţional şi chiar internaţional, ci şi alimentul ce a ajutat generaţii întregi, de localnici. Se cultivă la Pericei ( jud. Sălaj) de 700 – 800 de ani, fiind foarte apreciată.
Situată în partea vestică a județului Sălaj (24 km distanță, de Zalău). Alcătuită din patru sate componente: Pericei, Bădăcin, Sici și Periceiu Mic. Așezare veche a cărui nume , e de origine slavă. Cunoscută sub numele de Pereznek (între anii 1205-1235). Denumiri ulterioare: Perechum (1351), Perechen (1356), Peretsen (1361) Perecsen (1417), Petreczen ( 1460, 1461), Perezen (1533), Perecheyen (între 1553-1601), Precsin (1733), Perecseny (1940). Primește denumirea actuală, din 1944.
Cu prilejul primei ediţii a Festivalului Cepei, agricultorii sălăjeni , au împletit o cunună din 45.000 de cepe (4518 metri lungime). în comună, a fost dezvelit, Monumentul cepei (unic la nivel mondial). SURSA
N.R.: „Comuna Pericei, din judeţul Sălaj, a intrat în Cartea Recordurilor datorită celui mai mare monument dedicat cepei din lume. Construcţia a fost dezvelită la 8 septembrie 2007 şi a intrat în Cartea Recordurilor la 22 noiembrie 2009. Realizarea artistică măsoară 6,5 metri în înălţime, fiind ridicată la inițiativa şi prin sponsorizarea parţială a afaceristului local Alexandru Tătar, cunoscut şi sub pseudonimul \’\’Sandu din Petricei\’\’. Mai exact, bulbul de ceapă aurie-arămie are o înălţime de 4,5 metri, este realizat din fibră de sticlă şi răşini sintetice, fiind acoperit cu tablă de cupru bătută. Soclul, pe care este aşezat, măsoară 2 metri înălţime, şi este realizat din beton placat cu travertin. Este amplasat în incinta Școlii Gimnaziale din localitate, aflată pe şoseaua naţională care străbate comuna, la vedere, pentru ca toţi cei care vor trece pe acolo să admire leguma care este mândria localnicilor.
Simbolul comunei Pericei a costat 6700 de dolari şi a fost realizat de Cornel Durgheu, decan al Facultăţii de Arte Vizuale din Oradea, împreună cu trei studenţi ai săi.
Potrivit prof. univ. Cornel Durgheu, ceapa a fost unul dintre produsele agricole din zona Şimleului foarte căutate pe piaţa europeană. Curtea Imperială de la Viena era unul dintre cumpărătorii fideli ai acestei legume. Astfel, comercializarea recoltelor de ceapă a enit, în timp, pentru localnici o sursă economică de câştig, fiind de altfel cea mai profitabilă şi originală modalitate de comerţ. Au fost găsite, de asemenea, documente care atestă cererea chiar şi pe teritoriul canadian.” DETALII
ARHIVĂ: SIGHETU MARMAȚIEI: “Locul unde se agăță harta în cui și cuiul cu pricina!” *** AUSTRALIA: Monumentul Cizmei de cauciuc. Primul Ultra Maraton din anul 1983, între Sydney și Melbourne, câștigat de un fermier de 61 ani care a alergat 875 km în gumari! *** KULTURAMA: Monumentul Cojii de Sămânţă. „Bomboane agricole” de la daci până în prezent!
150-100-50: Muzeul de Locomotive cu Abur Reşiţa, cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa
INSIDER: „29 aprilie 1872 – 29 aprilie 2022. 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reşiţa din sud-estul Europei
Prima locomotivă cu abur construită în atelierele din orașul de pe Bârzava a fost RESICZA, cu numărul de circulaţie 2. Ea a fost realizată după proiectul şi modelul locomotivei SZEKUL. Szekul a fost prima locomotivă cu abur care a circulat pe linia Reşiţa – Secul, construită la Fabrica de Locomotive a St.E.G. – Viena după proiectul lui John Hasswell. Locomotiva Resicza alături de Szekul au asigurat transportul industrial pe liniile Reșița – Secul și Reșița – Bocșa – Ocna de Fier. Istoria fabricării locomotivelor cu abur pe malul Bârzavei însumează aproape un secol, mai precis 92 de ani – timp în care au ieșit pe poarta fabricii reșițene nu mai puțin de 1461 de locomotive.
Tot în 29 aprilie, dar în anul 1972, la împlinirea a 100 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reşiţa a fost înființată expoziția de locomotive cu abur din Zona Triaj – ceea ce astăzi este Muzeul Locomotivelor cu Abur din Reșița – CEL MAI MARE MUZEU TEHNIC ÎN AER LIBER DIN EUROPA. Anul acesta, la împlinirea a 5 decenii de la amenajarea acestui sit ingineresc la Reşiţa, pe parcursul mai multor săptămâni, vor avea loc mai multe evenimente dedicate acestui jubileu care va debuta vineri, 29 aprilie în foaierul Centrului Universitar UBB din oraş, unde de la ora 17.00 va avea loc vernisajul expozițiilor: filatelice, documentară, de fotografii și de artă plastică.
2022 reprezintă un punct de referință important în contextul împlinirii a unui secol și jumătate de la construcția locomotivei RESICZA și a 50 de ani de la deschiderea muzeului în aer liber, care vă așteaptă cu 16 exponate unice, cu o încărcătură istorică deosebită.
Sursa foto: Locomotiva „RESICZA” expusă în cadrul muzeului în aer liber, CFR- Istorie și cotidian, 2020″ SURSA
N.R.: 150 de ani de la fabricarea locomotivei RESICZA. 100 de ani de la finalizarea construcției Fabricii de Locomotive a U.D. Reşiţa. – 50 de ani de la inaugurarea Muzeului de Locomotive cu Abur Reşiţa. Adresa: Calea Timișoarei nr.4, Reșița. Intrarea liberă. Deschis: non-stop” DETALII
ARHIVĂ: CAPĂT DE LINIE: “Unde se duc trenurile, când se duc?”
MEGALO METEORA, GRECIA: Mănăstirea suspendată la 623 m „în mijlocul cerului”
INSIDER: „Grecia, Meteora și mănăstirile sale. Meteora (greacă, ad literam ,,mijlocul cerului”, „suspendat în aer” sau „sus în ceruri” – etimologic referitor la ,,meteorit”) este unul dintre cele mai mari şi cele mai importante complexe de mănăstiri ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos. Cele şase mănăstiri sunt construite pe piloni din piatră naturală (gresie), la marginea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei în apropierea râului Pinos şi Munţilor Pindului, în centrul Greciei. Cel mai apropiat oraş este Kalambaka. Meteora este înregistrată în lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1988. Ca fenomen fizic este unic în toată lumea. Această formaţiune de stânci a luat naştere datorită unui con în formă de deltă, constituit din pietre de râu şi nămol, care se vărsau în vechiul lac tessalic. După separația geologică a masivilor muntoși ai Olimpului şi ai Ossei, apele lacului au găsit ieşire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în formă de deltă s-a scindat în pietre şi stânci uriașe compacte cu înălţimi de până la 400 metri. În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova şi altele), în timp ce altele se conservă foarte bine, intacte și funcționează (Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime, Sf. Ştefan, Rusanou, Sf. Nicolae).
Stâncile pe vârful cărora sunt construite mănăstirile, sunt, în conformitate cu scrierile antice, roci trimise pe pământ din cer, de unde şi numele de meteori, pentru a permite asceților să se retragă şi să se roage.
Aceste masive stâncoase sunt compuse din roci detritice formate dintr-un conglomerat de pietriş cimentat. În locul lor a existat în terţiar albia unui fluviu care se värsa în Marea Tesaliei şi care a depus treptat sedimente. Aceasta este explicația aspectului stratificat al rocilor. Atunci când fluviul s-a mutat sau a dispărut, aluviunile au fost comprimate, cimentându-se prin presiune şi căldură. În momentul încrețirii care a dat naştere Peninsulei Balcanice, ansamblul a fost ridicat şi expus eroziunii, rezultând stâncile rotunjite de gresie, tipice acestor roci. DETALII
Megalo Meteora – Mănăstirea Schimbării la Față a Mântuitorului. Cea mai mare dintre mănăstirile de la Meteora este Megalo Meteora, situată la 623 m înălțime. Aceasta a fost fondată în 1336 de un călugăr pe nume Athanasie Meteoritul. Biserica din interiorul mănăstirii,”Katholikon”, dedicată Schimbării la față a Mântuitorului, a fost ridicată la mijlocul secolului al XIV-lea. Vechea mănăstire a fost transformată în muzeu unde, printre altele, se pot vedea gravuri și tapiserii care spun povestea Meteorei. Biserica a fost construită în stilul arhitectural al mănăstirilor de pe Muntele Athos. Inițial, aceasta a fost construită în stilul bisericilor catolice. În timpul celui de-al doilea ctitor, Sfântul Iosif, biserica a fost decorată cu frescele unei biserici obișnuite. Hristos Pantocrator, Cei trei Ierarhi, Fecioara Maria înscăunată, ctitorii mănăstirii și scene din Patimile lui Hristos sunt pictate după. În 1544-1545, au fost ridicate maiestuoasele biserici principale și pronaosul. De-a lungul timpului s-au construit capelele mai mici, turnul și scările care duc la el, bucătăria și un adăpost pentru bătrâni. Înainte de a intra în Mănăstire, veți vedea schitul din peștera în care a trăit călugărul Athanasie.
Ca să ajungeți acolo va trebui să faceți un pic de efort fizic, de la intrare până la sfântul lăcaș nu sunt decât vreo 300 și ceva de trepte, Și cum toate eforturile merită răsplătite, priveliștile panoramice pe care le veți vedea în timp ce urcați vor fi mai mult decât recompensatorii. În interior, un muzeu complet prezintă gravuri și tapiserii care spun povestea Meteorei. În Megalo Meteora putem vedea, de asemenea, o reproducere a diferitelor dependențe ale mănăstirilor. Aici se află una dintre cele mai bogate și mai remarcabile biblioteci monahale, osuarul cu osemintele călugărilor și scripeții cu care călugării aduceau proviziile în mănăstire.” SURSA
N.R.: Megalo Meteora este deschisă de la ora 9.00 la 15.00, marți închis. De la Megalo Meteora puteți face o drumeție până la mica mănăstire Ypapanti, un lăcaș săpat în stâncă. Drumul durează cam 45 minute dar, din păcate, nu are un orar fix și s-ar putea să închis.
ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României
INSIDER: „Cetatea Alba Carolina este o fortăreaţă cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în oraşul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman şi de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric. Ansamblul – compus din trei sisteme de apărare – prezintă caracteristici specifice primului și celui de al doilea sistem Vauban. Corpul principal al cetății este de forma unui heptagon neregulat, cele şapte bastioane conferindu-i o imagine stelată tipică sistemelor de acest gen.Trinitatea este cel mai mare bastion și are un blazon încoronat cu câmpuri multiple și frunze de acant. Celelalte sunt Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano şi Sfânta Elisabeta. Atât bastioanele (cu o înălţime de 12 metri și o lungime variind între 106 şi 142 metri) cu fețe lungi dispuse în unghiuri diferite (75° – 120°) și flancuri scurte și concave (42 – 48 metri), cât şi curtinele de care le leagă (la distanțe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost uşor adaptate terenului. Bastioanele principale nu au cazemate interioare, defensiva implicând baterii de artilerie aşezate pe platforme superioare.
Între bastioanele principale și curtinele din a doua linie, se află şanțul interior cu lățimea de 27 metri. Línia a doua era formată din raveline (sau semilune) care apără curtinele, având numele bastioanelor apropiate, excepția fiind cea dispusă pe flancul sudic denumită Francisc de Paula. Dimensiuni lor sunt: feţele 60-90 m şi flancurile 45 m. Ultimele sunt prevăzute cu șanțuri late de 9 m. Redute de pe care artileria protejată executa trageri îndepărtate sunt construite pe ravelinele nordice şi vestice.
Linia externă era alcătuită din contragărzile ce protejau feţele bastioanelor și ravelinelor, ele fiind dispuse în aceeași unghiuri cu bastioanele şi ravelinele pe care le apărau. Grosimea lor este de 22 m, iar lungimea fețelor 120-144 m.
Toate contragărzile şi unele raveline vestice au fost prevăzute cu baterii de artilerie în cazemate, precum şi cu tunele înzestrate cu metereze pentru trageri sau, cu încăperi pentru adăpostul trupei ori cu rol de depozite, grajduri, etc.
Pe latura estică dinspre oraș unde se afla o terasă abruptă, contragarda – denumită anvelopă, se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ susţinute la baza de un zid scund din cărămidă. Aici au fost amenajate în unghiurile ieşinde terase pentru artilerie.
Planul cetăţii a fost trasat în jurul axelor reprezentate de cele 6 porţi (3 spre est și restul spre vest), din care cea principală se află în partea de est. Porțile vestice făceau – la origine – legătura cu terenul de instrucție al armatei. Artera principală de circulație în interiorul cetății este între porțile III-IV-V VI.
Statuile şi reliefurile care împodobesc aceste porți, au ca sursă de inspirație fapte ale eroilor antici sau războaiele austro-turce, încadrându-se curentului baroc. Inspiratorul proiectului a fost mareșalul principe Eugeniu de Savoia, cel care a introdus în Imperiul Habsburgic sistemele de fortificații elaborate de Vauban în Franţa pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea. Ansamblul făcea parte dintr-un sistem mai larg de puncte fortificate, menite a asigura defensiv noile provincií cucerite. Lucrările pregătitoare au început prin ridicarea topografică din anul 1711, a oraşului şi cetății medievale.
Planul originar al cetății a fost trimis la Viena şi aprobat de prințul Eugeniu de Savoia la 18 aprilie 1714, acesta împreună cu ordinul de începere a lucrărilor fiind înmânat la 26 aprilie 1714 generalului Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania. În iulie 1714 generalul primeşte în baza observațiilor venite de la Viena notificarea de a întocmi un nou plan, adaptat acestora.
Terenul necesar (140 ha), a fost eliberat între 1713 1715 prin dărâmarea vechiului oraş medieval, acesta trebuind să fie mutat în partea de est a cetă (actualul oraș de jos).
Proiectul, din punct de vedere tehnic îi aparține arhitectului italian Giovano Morando Visconti. Lucrările (estimate în total la peste un milion de guldeni de aur) – au fost conduse inițial de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) şi ulterior de inginerii militari losif de Quadri (1717 1727) şi Konrad won Weiss (1727-1738).
Deşi sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor – aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii.Construcția propriu-zisă – care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei – a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai Transilvaniei în perioada respectivă fiind Sigismund Kornis (1713-1731), Ştefan Wesselényi (1731-1732), Francisc Anton Wallis (1732-1734) şi loan Haller (1734-1755).
Ca zidari şi pietrari au lucrat muncitori şi meșteri italieni, iar pentru sculptură la porţile cetății și bastioane a fost adusă echipă vieneză, condusă de sculptorul Johann König.
În 4 noiembrie 1715 s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol dedicat împăratului, situat pe latura de nord. Fortificația a fost ridicată cu materiale din zonă, munca brută fiind prestată în serii de câte două săptămâni de peste 20.000 de iobagi români aduşi din toată Transilvania. Cărămida s-a confecționat pe plan local, piatra brută a fost adusă de la Șard, iar cea fasonată de la Ighiu, nisipul din Mureș și piatra de var de la Meteş.
Zidurile – uşor oblice – s-au ridicat din cărămidă şi piatră printr-o tehnică fără denivelări, pentru a provoca ricoșarea ghiulelelor metalice. Din vechea cetate medievală s-au utilizat totuși cele două bastioane construite în secolul al XVII-lea, care au devenit în cadrul a două noi bastioane, cavalieri – platforme de tragere.Proiectul inițial nu s-a realizat în întregime, resursele financiare habsburgice fiind îndreptate ulterior spre fortificaţii situate mai aproape de granița cu otomanii. Astfel, după 1738 nu s-a mai construit circa 10 la sută din dispozitivul gândit initial, renunţându-se la construirea unei a patra linii de apărare ce trebuia să înglobeze o parte din oraș pe latura estică și, la fortul de pe Dealului Furcilor, iar dintre șanțurile exterioare n-a fost terminat decât cel dinspre oraş.
În 1747 s-au reluat lucrări sub conducerea generalul Bohn (care a și propus un nou proiect – nerealizat – de fortificare exterioară spre oraș și spre Dealul Furcilor), dar nu după mult timp s-au întrerupt. Câteva lucrări rămase neterminate au fost reluate în anul 1812 precum şi în timpul asediuluii din 1849. DETALII
N.R.: Fortificaţiile de tip Vauban, sub formă de stea”, aşa cum sunt şi cele ale Cetăţii Alba Iulia, s-au vădit, de-a lungul timpului, uşor de apărat şi foarte greu de cucerit. De asemenea, s-au dovedit şi foarte rezistente, nu doar la asaltul timpului, dar şi în faţa atacurilor de artilerie. În România, fortificaţii de tip „stea” mai există şi la Făgăraş, Arad (stea 6 colțuri) și Oradea (stea 5 colțuri).
infoINSiDER.ro 