GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa!
INSIDER: „Gândacul Rinocer este una dintre cele mai mari specii de gândaci și are între 20 și 40 de milimetri. În comparație cu mărimea sa, este cel mai puternic animal pentru că poate ridica de 850 de ori propria greutate. Ca o comparație, e ca și cum un om de 70 de kilograme ar putea să ridice aproape 60 de tone.” SURSA
N.R.: Gândacul-rinocer mai este cunoscut și sub denumirea de „caraban”, „nasicorn” sau „taurul lui Dumnezeu”. Denumirea de „gândac-rinocer” vine de la faptul că masculul prezintă un corn impozant în frunte, curbat spre spate, care se aseamănă perfect cu un corn de rinocer. Femela nu are un astfel de corn, ci doar punctuații rugoase și o convexitate pe frunte.
Acești gândaci trăiesc în jur de 3-4 ani în stadiul de larvă. După ce ajung în stadiul de insectă adultă, primăvara masculii ajutați de corn se luptă între ei pentru femele; după împerechere aceștia mor. Gândacii rinocer își au habitatul în scoarța copacilor, dar și în rumegușul acestor, unde se găsesc larvele. În unele țări, acești gândaci sunt puși să se lupte între ei pentru pariuri. DETALII
VENTURA, CALIFORNIA: Scena Nașterii Domnului reamintește despre adevăratul sens al Crăciunului
N.R.: Scena Nașterii Domnului este o reprezentare a nașterii lui Iisus Hristos așa cum este descrisă în Evangheliile lui Matei și Luca. Scene cu Nașterea Domnului prezintă figuri reprezentând pe Isus copil, mama sa Maria și Iosif. Alte personaje care apar pot fi păstorii, Magii și îngerii care apar lângă o iesle dintr-un hambar (sau peșteră) destinat animalelor de fermă. Un măgar și un bou apar de obicei în scenă, precum și cămile aparținând Magilor.
PÂINEA SOCIALĂ: „Sărăcia este cea mai crudă formă de violență.” (Gandhi)
INSIDER: „Franzeluța sărăciei – când pâinea devine un lux
Franzeluța este un magazin vechi al Chișinăului – se vinde pâine. În centru: Armenească colț cu Ștefan. Pâinea e tot – asta știu de la cei bătrâni: mâncarea de bază a săracului. Doar că pentru mulți bătrâni și oameni necăjiți ea a devenit la Chișinău un lux. Mulți nu-și mai permit pâinea noastră cea de toate zilele.
Magazinul se deschide la 7.00. Primii oameni apar la 5.30 – se așază în rând și așteaptă să se deschidă Franzeluța. La ora 6.00 e deja coadă mare ca să prindă pâine: pâine socială. La 3 lei (moldovenești). Câte maxim trei pâini de om. Oamenii fac o economie de 6-7 lei moldovenești – cam 30 de eurocenți. Pâinea socială oferită e limitată: nu ajunge – se termină repede. Așa ceva nu ar trebui să existe. Dar coada crește alarmant de repede.
Când sărăcia devine o normalitate e grav: Sărăcia este cea mai crudă formă de violență ne învăța Gandhi.
Să nu uităm. Mulțumesc pentru informație: Ion Andronache și Victor Bunescu.” SURSA
PASUL CIUMÂRNA, SUCEAVA: Palma, primul monument al drumarilor din România
INSIDER: „PALMA – primul monument al drumarilor din România, o mână îndreptată spre cer, un simbol adus muncitorilor care au participat la construirea drumului ce leagă Sadova de Rădăuți, în condiții deosebit de grele. A fost finalizat în 1968. Se află în Pasul Ciumârna din Obcina Mare, jud. Suceava.” SURSA
N.R.: Pasul Ciumârna (numit și Pasul Palma), este o trecătoare situată pe DN17A la 1100 m altitudine și, care traversează Obcina Mare leagând Valea Moldoviței de Podișul Sucevei.
În punctul cel mai înalt din trecătoare este ridicat un monument de forma unei palme. Palma, simbol al muncii și al forței, ridicat în amintirea momentului (1968) când cele două echipe de constructori de drumuri s-au întâlnit aici venind din direcții opuse, și-au strâns mâinile în semn de terminare a șoselei și de depășire a dificultăților. DETALII
ARHIVĂ: FALX DACIC: Arma care i-a determinat pe romani să-și modifice coifurile și scuturile are monument pe DN7. Vârful e îndreptat spre Roma! *** ODESA, UCRAINA: Baciul moldovean din Miorița intră în Cartea Recordurilor. Cea mai mare statuie din lume dedicată ciobanilor! *** #ȘÎEU: 15 minute protest pe 15 Martie, ora 15
APOCALIPSA: „Copiii nu mai știu să scuipe. Oare o să și scuipăm pentru ei sau e timpul unui curs de scuipat?”
INSIDER: „Scuipatul postmilenialilor: copiii nu mai știu să scuipe – Apocalipsa e aproape
Azi toți copiii pe la ora 7.00 trebuiau să scuipe în test: e noua regulă. Părinții au rămas îngroziți…
Dar să o luam pe rând.
Am prins vremea în care pe pereți erau afișate inscripții: Nu scuipați.
Scuipatul era sport național. Se scuipa în draci: peste tot.
Copiii de mici știau să scuipe profesionist: mai ceva decât Robin Hood sau Ivanhoe cu arcul.
Se scuipa cu o exactitate demnă de sporturile olimpice. Exact și divers. Aud și acum sunetul acela de scuipat profesionist.
Codul bunelor maniere ne învață că trebuie să ne ferim de acest gest dizgrațios. Nu e civilizat. A cam funcționat?
La bază însă scuipatul este un ritual de protecție: ne apără de spiritele rele, de deochi, de ghinioane, aduce noroc, succes.
Bunelul înainte să pună mâna pe topor să crape lemnele scuipa în palme și dă-i și luptă. Scuipatul avea rolul lui – era mai cu spor munca grea.
Cei bătrâni înainte de a număra banii scuipau pe degete să numere cu spor, iar dacă găseau un ban scuipa pe el. E cu noroc. Pentru a avea parte de noroc, la începerea unui meci, boxerii scuipă încă pe mănuși: să fie cu noroc. Și tot așa.
Evreii mai scuipau de trei ori – cifră magică, creștinii la fel: să gonească Diavolul – să-i sară ochii din cap. Și tot așa.
Se mai scuipa la o înțelegere, la un târg – ca un semn al legământului, al înțelegerii.
Scuipatul are istorie lungă. Până și Hristos a scuipat și a făcut minunea – surdul a auzit și orbul a văzut iar medicii antici și alde Maimonides ne spuneau că scuipatul e de leac.
Până au venit modernii și au zis: nu mai scuipați că nu e civilizat.
Și acum au venit testele și ni se cere să scuipăm iarăși: acum scuipăm în teste.
Dar mare surpriză: copiii noștri nu știu să mai scuipe. Ați observat? Nimeni nu mai știe să scuipe.
Apocalipsa e aproape: se ascunde în neputința copiilor de a scuipa. Oare o să și scuipăm pentru ei? Sau e timpul unui curs de scuipat?” SURSA
NAȘTEREA DOMNULUI: „Moș Crăciun e orice tată care s-a făcut prieten cu Hristos și orice mamă care nu lasă Crăciunul să moară.”
INSIDER: „„Eram copil când au năpădit peste noi la școală și ne-au chemat la Orășelul Copiilor. Un fel de colț cu brad, ascuns între gunoaiele din cartier. Pe scenă s-au urcat secretarul de partid și sectoristul, altfel oameni faini. Atunci au devenit penibili. Cu o cravată roșie, cu nodul mare, stătea dinaintea noastră omul de la Județ, cum se numea trimisul de la Comitetul Județean al partidului. Era, cred, 1982. Au venit să ne spună că Moș Crăciun a murit… și că Moș Gerilă îi ia locul. Un tip în haine albastre, ca petlițele de la uniformele Securității, aveam să aflu ceva mai târziu. Cei mici, de la a patra în jos, au început să plângă. Au fugit acasă. Eu mi-am târât picioarele prin zloată. Pământul și cerul îmi păreau o zloată. Bradul, adus de cu seara în casă, numai tata știa de unde, o zloată și el. Mama mă liniștea, dar nu, nu mai era nimic de făcut. O tristețe groaznică așezase zloata peste sufletul meu de copil: Moș Crăciun murise…
Până a venit tata. A ascultat. A zis că e o prostie să cred asta. A luat de pe perete icoana Nașterii Mântuitorului. Mi-a povestit, cum știa el, ce se întâmplă acolo. Și apoi, văzând că nu m-a convins, a început să colinde. Tare, înalt, cu vocea lui de tenor ales. În câteva minute a sunat cineva la ușă. Mi-a fost teamă să nu fie sectoristul ori tipul de la partid… Era un vecin tânăr. Cerea tatei să-l primească să colinde și el. Bariton. Era Ajunul și plutea în aer un mister desăvârșit, altfel nu-mi explic cum, pe rând, toți vecinii de palier, apoi ceilalți, s-au strâns în cel mai curajos cor ce-l auzisem vreodată. Unul lângă altul, toți laolaltă. Nu m-am mirat când l-am văzut pe sectorist cântând și el, ba chiar și pe tipul de la Județ, care, uitasem, chiar stătea cu noi în bloc, într-o scară vecină. Privirile lor își cereau scuze. Un soi de iertare plutea peste noi toți. Cu gust de cozonac. La ei cred că era și un gust de vin nou, ușor acrișor… Și tata a pus iar mâna pe icoană și a început să cânte Nașterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru… Nu-mi venea să cred. Nu știam pe-atunci că tata, orfan, crescuse pe lângă Biserica Sfântului Nicolae din Șcheii Brașovului și pentru el nu exista negociere despre Dumnezeu. Cânta ca niciodată. De-atunci l-am iubit conștient și veșnic. Până atunci aveam senzația că se joacă de-a tata. Acum devenise tata. Mi-l redase pe Moș Crăciun în viață. Și-mi vorbise despre Pruncul din ieslea vitelor. Îl credeam Prunc pierdut, dar nu, am aflat că era Pruncul care ne-a scos din pierzanie pe toți. Că era Dumnezeu din cer, lucru greu de priceput la orice vârstă, dar mai ales la aceea în care mă temusem pentru Moșul ce-mi lumina cu portocale gândurile. Am aflat despre Maria, mama sa, tata îi spunea Maica, despre Iosif, bătrânul drept. Despre magi și ciobani și copiii cu flori în mână am aflat și de la ceilalți, vecinii care colindau cu tata…
A doua zi abia mi-am deschis ochii. Maldărul de cărți-cadou dovedea că Moș Crăciun există. Că e bun prieten cu Dumnezeu, de vreme ce-mi adusese exact cărțile pe care le filasem cu două zile înainte în librărie. Seara, tata m-a dus la teatru. Mi-a înlesnit să mă întâlnesc cu actorul meu preferat, care mi-a oferit, nici mai mult, nici mai puțin decât o cruciuliță mică, albastră, cuminte și strălucitoare ca ochii Pruncului din poiata Betleemului.
La școală am descoperit că nimeni nu mai era trist. Părinții noștri îl înviaseră cu dragostea lor pe Moș Crăciun. Și ne învățaseră, pe întunericul și frigul din apartamente, între penele de curent și cozile la apă minerală ori pâine, că nu există Crăciun fără Pruncul Hristos. A fost cel mai important an din viața mea. Anul în care m-am făcut prieten cu Hristos și am înțeles că Moș Crăciun nu moare, că nu-l lasă Hristos.
Azi, când tata s-a stins, am descoperit acest adevăr parcă mai adevărat ca niciodată. De dincolo de moarte aud glasul lui de tenor: Nașterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru… Și înțeleg, cu altă minte, e drept, că Nașterea Mântuitorului înseamnă, de fapt, Învierea noastră. Răsărit-a lumii lumina cunoștinței…
Țin minte că poate tocmai de aceea, când m-au întrebat colegii mai mari cine mai este și Moș Crăciun care refuză să moară, am tăcut, știind răspunsul. E orice tată care s-a făcut prieten cu Hristos. Și orice mamă care nu lasă Crăciunul să moară.” Preot Constantin Necula” SURSA
SEVA DE MESTEACĂN: Detoxifiant natural pentru ficat și rinichi. Întărește imunitatea și șterge riduri!
INSIDER: „Beneficiile sevei de mesteacăn. Seva de mestacăn este recomandată celor ce consumă frecvent produse alimentare fabricate în mod industrial, au un ficat obosit sau lent, consumă cantităţi excesive de alcool, fumează, au colesterolul ridicat, trec printr-o perioadă de stres, au imunitatea scăzută, sau iau multe medicamente.
În prezent, seva de mesteacăn este folosită în întreaga lume și este considerată a fi un agent de detoxifiere extrem de eficient, care vizează două organe-cheie:
– Ficatul: prin captarea și neutralizarea deșeurilor toxice;
– Rinichii: prin eliminarea și filtrarea deșeurilor prin tractul urinar.
Există foarte puține ingrediente fitoterapeutice care sunt capabile de a ataca două sisteme de curățare și purificare majore ale corpului, în același timp.
Seva de mesteacăn are proprietăţi terapeutice, deoarece conţine tot ce e mai bun din mesteacăn, şi poate fi utilizată ca adjuvant în: afecţiuni hepatice, întreaga gamă a afecţiunilor renale, inclusiv calculoza, edeme cardiorenale, artroză, reumatism, gută, diabetul zaharat (îndeosebi ca prevenire), boli respiratorii, hipercolesterolemie, dermatoză, tonic capilar.
Seva de mesteacăn este un foarte bun tonic fizic și psihic. Pentru că are extrem de puține calorii dar foarte multe proprietăți nutritive, seva de mesteacăn este ideală în curele de slăbire care, altfel, pot secătui organismul de vitamine și minerale esențiale.
Seva de mesteacăn este eficientă și în fortificarea copiilor, sportivilor şi a persoanelor care vor să își imunizeze și vitaminizeze organismul.
Seva de mesteacăn reface celulele, ţesuturile şi regenerează pielea. Folosită pentru faţă întinereşte tenul, reduce ridurile şi curăţă petele. Seva de Mesteacăn se administrează în stare pură, în cure de cel putin 2-3 săptămâni, câte 0,5-1,0 litri pe zi.
Datorită conţinutului de zaharuri (0,6-1,1 %) şi a pH-lui de 5,0-6,5, fiind favorizate condiţiile pentru producere de mucegai şi drojdie, seva de mesteacăn se pastrează în frigider. Preț: 10 lei/ litru.” SURSA
N.R.: Încă din vechime, mesteacănul era folosit in tratarea multor boli, inycat pe drept cuvânt i se spunea „arborele vieytii”. De la mesteacăn se întrebuințează frunzele, mugurii, coaja și seva. Faptul că mesteacănul este unul dintre primii copaci care fac frunze a făcut ca el să fie ales ca simbol al primaverii.
Cum se recoltează?
1. Seva de mesteacăn se recoltează în a doua jumătate a lunii martie, înainte de pornirea în vegetație a arborilor şi de umflarea mugurilor. Momentul exact diferă de la an la an, în funcție de încălzirea timpului.
2 La aproximativ 50 cm deasupra solului se face cu un burghiu un orificiu de 0,5-1,0 cm diametru și adânc de 3-4 cm.
3 În orificiu se introduce o conductă de colectare de același diametru ori se pot folosi soluții tipice pentru înnădirea conductelor flexibile. Important este să se obțină o etanșeizare cât mai bună între orificiu și conducta de colectare.
4 Celălalt capăt al conductei se introduce într-un vas de colectare.
5 Nu vă mai rămâne decât să fiți impresionați de volumul mare al recoltei!
6 Perioada de colectare durează aproximativ o lună.
7 Important! După încheierea colectării, bateți un cep în orificiul rămas prin retragerea conductei, pentru a opri scurgerile de sevă, a preveni îmbolnăvirea arborelui şi a favoriza cicatrizarea. (Înfigerea unei bucăți de ramură cu același diametru e suficient.) Procedura de extragere a sevei din arborii de mesteacăn nu dăunează sănătății acestora.
Cum se păstrează seva de mesteacăn?
1 În stare proaspătă, o persoană poate consuma până la 1 litru pe zi, în 3 reprize.
2 Păstrată la frigider, seva proaspăt recoltată începe să fermenteze după 3-5 zile, dar poate fi consumată în continuare, până gustul devine dezagreabil.
3 Pentru o păstrare mai îndelungată, seva trebuie pasteurizată și turnată apoi în recipiente sterile, ermetice.
4 Dacă seva este redusă la stadiul de sirop (se arată mai sus cum) și siropul se toarnă în sticle sterilizate apoi la cuptor sau bain-marie (cum se procedează cu dulceața și alte conserve), rezistă un timp îndelungat. În acest mod se distruge o parte din vitamina C, însă celelalte principii rămân intacte. DETALII
ADOPȚIE: Returnat ca un colet de niște persoane a căror răbdare a luat sfârșit după doar patru zile
INSIDER: „Nu frângeți inimi! Lebăduța noastră s-a întors din adopție. După ce ne-am bucurat alături de el că și-a găsit o familie, ieri a fost adus înapoi. Returnat, ca un colet. De niște persoane a căror răbdare a luat sfârșit după doar patru zile. De când s-a întors în țarc, Lebăduță plânge continuu. Are inima complet distrusă. Și singurul lui mare defect a fost că a făcut pipi în casă de bucurie. Are obiceiul ăsta, când e mângâiat și aliantat mai scăpa câte un strop. \nLe reamintim oamenilor că animalele nu sunt jucării. Iar noi promovăm câini din adăposuri, a căror viață nu a fost deloc ușoară. Câini care au nevoie de răbdare și de timp, ca inimile lor să fie vindecate. Câini care au nevoie de educație. Noi ne naștem cu bunele maniere în bagaj? Nu. Le dobândim mai târziu. Iubirea pentru un animal înseamnă timp, dăruire, grijă. Fii responsabil, omule! Gândește-te de un milion de ori înainte! Adopția este o decizie uriașă! Nu îl abandona odată ce ai decis să îl salvezi! Pentru că îi vei face inima bucăți! Ne ajută cineva să-i reparăm sufletul lui Lebăduță? #ilfovimpreuna” SURSA
ARHIVĂ: ADĂPOSTUL SPERANȚA: Bobiță și-a luat soarta în propriile lăbuțe urmându-și visul până la capăt. Model pentru noi, toți ceilalți! *** IUBIRE NECONDIȚIONATĂ: Fericirea are chipul tău
GLOVO: „Semnezi un contract de livrare cu Glovo, ce prevede o perioadă de șase luni fără comision, iar din a doua lună îți vine pe factură comision de 25%”
INSIDER: „Ce mai înseamnă un stat eșuat, cum este astăzi România? Păi, un stat în care semnezi un contract de livrare cu Glovo, ce prevede o perioadă de șase luni fără comision, iar din a doua lună îți vine pe factură comision de 25%. Apoi, când semnalezi de s-a întâmplat, ți se dă o adresă de mail, la care trimiți plângerea ta, la care nu doar că nu ți se răspunde, dar următoarea factură vine tot cu comision, tot de 25%.
De ce se întâmplă asta? Pentru că pe marile companii, vezi și cazul recent Black Friday, le doare la spate de cetățeni, de firmele mai mici, de clienți, de drepturile lor, de lege, de țara asta care trebuie doar stoarsă pentru profit cu orice preț. Pentru că au avocați șmecheri și pentru că știu că suntem prea săraci și prea preocupați să supraviețuim ca să ne apărăm drepturile. Pentru că amenzile, atunci când le primesc, sunt niște glume proaste.
Îl auzeam pe băeatu‘ de la Altex care, foarte deranjat că firma lui a fost prinsă înșelând clienții, spunea că vai, e cea mai neagră zi din viața lui, că asta e o treabă între firmă și clienți. Nu, cocoș, înșelăciunea se pedepsește prin lege.
Într-un stat ok, te duci la pârnaie. Ce avioane aveți voi prin mințile voastre de idolatri ai pieței libere și ai statului minimal, care trebuie doar să se uite cum exploatați oameni pe salarii de mizerie pentru profituri imense (dacă nu știați, băncile din România raportează în anul ăsta pandemic cel mai mare profit din 90 încoace), asta e treaba voastră de bișnițari care vă credeți antreprenori.
Deci, cum era faza aia? Sunt român pentru că… păi, pentru că iau plăcuțe suedeze în fiecare zi de la statul ăsta imbecil și de la corporații. Hai, lamulțean!” SURSA
OM, OMENIE, UMANITATE: „Nu, nu suntem pierduți, chiar dacă unii încearcă să ne descurajeze, să ne dezbine!”
INSIDER: „Mă aflam într-o cofetărie (așa cum este foarte obișnuit pentru mine) și așteptam la rând, apreciind din priviri prăjiturile din vitrină. În fața mea era un bărbat tânăr, nu știu dacă avea mai mult de 25 de ani. A făcut poză vitrinei, probabil se consulta cu cineva… În fața lui era un bătrân care punea diverse întrebări despre prăjituri, iar vânzătoarea îi explica totul cu multă răbdare. Bătrânul părea interesat de o prăjitură care să nu aibă nucă sau ceva crocant și m-am gândit că probabil își dorea să evite alimentele tari din cauza danturii. Apoi a întrebat cât costă două prăjituri dintr-un fel și cât costă două din alt fel. A ales prăjiturile cu mousse de ciocolată, despre care vânzătoarea i-a spus, mai devreme, că sunt mult mai bune și mai fine.
– Înainte să le împachetați, vă rog să îmi dați voie să le plătesc, am doar card și am pierdut socoteala lunară, nu știu dacă mai sunt destui bani acolo înăuntru., i-a spus bătrânul vânzătoarei cu o voce timidă.
Aceasta a introdus suma pe pos și, în timp ce bătrânul era atent la portofel ca să își scoată cardul, tânărul din fața mea a atins repede pos-ul cu cardul lui și i-a făcut un semn discret vânzătoarei să nu îl dea de gol. Bonul fiscal a ieșit imediat, fiind o sumă mică nu a fost necesară introducerea codului pin. Bătrânul i-a întins cardul vânzătoarei, iar aceasta, puțin încurcată, a mimat că îi folosește cardul pentru plată.
– A mers?, a întrebat bătrânul.
– Sigur. Uitați și bonul. Împachetez acum și prăjiturile. Le doriți pe cartonaș sau într-o caserolă?
– Ar fi bine în caserolă, am de umblat mult cu ele. Le duc unui prieten bolnav, este în spital, săracu.
Vânzătoarea a împachetat prăjiturile, iar bătrânul i-a mulțumit și a plecat, cu pași greoi, salutând-ne pe toți cei care așteptam la rând.
Iar undeva, pe un pat de spital, un suflet a primit o mică bucurie dulce, care a ajuns la el printr-o magie făcută de doi îngeri… ❤️” SURSA
KABUL, AFGANISTAN: Țara în care fetelor le este interzis accesul la școală, iar „învățarea înmulțirii” într-o adunare clandestină le poate aduce pedeapsa cu moartea
INSIDER: „„Dragi copii, astăzi vom învăța tabla înmulțirii.“
– le spune Maryam, profesoara în vârstă de 34 de ani, adolescentelor care, nu fără curaj, s-au strâns într-o casă, s-au așezat pe scoarța din încăpere și așteaptă acum să înceapă lecția de matematică.
Țara în care fetelor le este interzis accesul la școală, iar o asemenea adunare clandestină le poate aduce pedeapsa cu moartea.
Bucurați-vă că puteți învăța, dragii mei, că aveți acces la cărți, la muzică, la internet… Că sunteți liberi. Puține imagini m-au emoționat la fel de mult, în ultima vreme, ca aceasta.
fotografie © Adrien Vautier |Kabul, 29 noiembrie 2021|” SURSA
ION JALEA: Sculptorul cu o singură mână a câștigat Marele Premiu al Expoziţiei Internaţionale de la Paris
George Enescu, instalată pe peluza din fața Operei Naționale București (1971)
INSIDER: „Ion Jalea ~ celebrul artist român care a sculptat numai cu o mână.
Întreb și eu, în ignoranța mea, cum se poate sculpta cu o singură mână, de vreme ce e nevoie de dalta și ciocan?
Ion Jalea s-a născut la 19 mai 1887 în comuna Casimcea, judeţul Tulcea. El și-a făcut școala la Constanța, la liceul de băieți „Mircea cel Bătrân”, unde a avut norocul să-l întâlnească pe dascălul și pictorul Dimitrie Hârlescu, cel care avea să-i schimbe complet viața.
În 1912 a debutat cu o expoziţie personală la Bucureşti, unde a expus lucrări inspirate din vechile basme româneşti: Sfarmă-Piatră, Briar, Remuşcarea etc. Ion Jalea și-a desăvârşit educaţia artistică la Academia Julian din Paris sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle. Tot în capitala Franței a lucrat sporadic în atelierul marelui sculptor impresionist, Auguste Rodin.
A efectuat numeroase călătorii de studii în Franţa, Anglia, Italia, URSS, Austria, SUA și Japonia unde și-a edificat cunoștințele în domeniul artistic.
Când și unde și-a pierdut brațul stâng? Ca urmare a cererii sale exprese, el a participat la Războiul de Reîntregire Naţională (1916-1918), luptând pe frontul din Moldova în bătăliile de la Corbul, Măxineni și Nămoloasa. În ziua de 17 august 1917, a fost grav rănit. Medicii au reușit să-i salveze piciorul, nu însă și brațul stâng.
În ciuda acestui handicap, pasiunea pentru sculptură şi talentul lui l-au ajutat să-şi înfrângă limitările cauzate de infirmitatea sa. El a continuat să creeze opere de artă pe care le „modela” doar cu mâna dreaptă.
Activitatea sa s-a întins pe durata a 60 de ani, ciclurile sale tematice cuprinzând scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război sau de muncă, nuduri, portrete, figuri de ţărani, reliefuri şi basoreliefuri, statui, busturi, statuete. Muzeul de sculptură din Constanța îi poartă numele.
Lupta lui Hercule cu Centaurul (1925)
În anul 1937 a câștigat Marele Premiu al Expoziţiei Internaţionale de la Paris, iar în 1966 a fost decorat cu Meritul Cultural clasa I pentru lucrarea „Hercule doborând Centaurul“.
În 1977, când a împlinit venerabila vârstă de 90 de ani, Ion Jalea a fost sărbătorit într-o adunare festivă care a avut loc la Sala Dalles, unde au fost expuse 51 de lucrări, 10 desene şi 12 fotografii de lucrări de artă monumentală.
Sculptorul Ion Jalea s-a stins din viață în dimineaţa zilei de 7 noiembrie 1983, la București.
Pe faleza oraşului Constanţa se află Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”. Muzeul a fost înfiinţat în anul 1968 când artistul a donat oraşului Constanţa o parte importantă din colecţia sa de lucrări, și anume 108 sculpturi, desene şi schiţe, reliefuri, statui, busturi.
Clădirea muzeului este monument istoric, construită în stil neoromânesc, între 1919 – 1920, avându-l ca arhitect pe Victor Stephănscu. De asemenea, Şcoala nr. 24 din oraş îi poartă numele.” SURSA
DESCÂNTEC DE DEOCHI: Ruperea legăturilor energetice negative „aruncate” asupra unei persoane de o uitătură invidioasă
INSIDER 1: Descântecul de deochi în folclor
Fugi deochi dintre ochi
din gene, din sprâncene,
din vârful nasului,
din măduva oaselor,
din creştetul capului,
şi du-te unde cocoşul nu cântă,
unde popa nu toacă,
acolo te-aşteaptă cu mesele întinse,
cu făclii aprinse şi las-o pe (numele persoanei) curată, luminată,
cum Dumnezeu a lăsat-o, Amin!
Acesta este cel mai cunoscut descântec de deochi de la noi. De altfel, folclorul conţine multe descântece de deochi, acesta fiind considerat în popor o boală indusă prin magie de o simplă uitătură invidioasă. Deochiul este o vrajă care poate fi provocată şi involuntar de către persoane care deţin această “putere”. Persoanele deochiate încep să se simtă rău, să aibe dureri de cap şi senzaţii de somnolenţă, stări de vomă, de febră şi de vlăguire. Pe scurt, o stare generală foarte proastă. Se mai spune că unele deochiuri nu trec de la sine şi, fără rugăciuni şi descântece, pot duce chiar la moarte.
Bătrânii spun că te poţi feri de deochi dacă porţi o rămuşoară de busuioc, lenjeria îmbrăcată pe dos sau un căţel de usturoi pe care-l porţi la tine.
Pentru că nu toţi ştiu că au puterea de a deochia, este bine ca atunci când te uiţi mai mult la cineva sau lauzi pe cineva să-l scuipi de trei ori şi spui: “să nu-i fie de deochi” sau “scuipă-l să nu-l deochi”.
Trebuie spuse aceste vorbe mai ales când este vorba despre copii, ei fiind cei mai vulnerabili la deochi.
Însă nu doar oamenii pot fi deochiati. Şi animalele se îmbolnăvesc, iar plantele se veştejesc. Pentru vindecare, atât la oameni cât şi la plante sau animale, trebuiesc spuse rugăciuni şi descântece. Pe lângă descântece, există şi o serie de ritualuri care diferă de la o regiune la alta. Cel mai răspândit este stinsul cărbunilor când, într-un vas cu apă neîncepută se aruncă mai mulţi cărbuni încinşi (numărul depinde de puterea deochiului) şi se recită incantaţii ca “ieşi deochi din ochi” sau “de deochi, de mirare, de căscare, de strigare”. Peste vasul de apă se face semnul crucii şi apoi i se dă deochiatului să bea trei înghiţituri, este spălat pe ochi, pe nas, pe frunte şi la încheieturi, iar restul de apei se aruncă pe stâlpii uşii şi se spune: “câtă apă rămăne pe uşa, atât rău să rămână pe (numele deochiatului)”.
Deşi deochiul este foarte răspândit şi puţine persoane au scăpat de el în viaţă, nu există o explicaţie ştiinţifică. Tu ai fost vreodată deochiat? C O N T I N U A R E
FILM HORROR: Vaci moarte și teleportate în fața observatorului unde urșii sunt nădiți spre a fi uciși contra cost
INSIDER: „FILM HORROR CU VACI MOARTE ȘI FANTOME NECROZOOFILE
În data de …, o văcuță din măruntul șeptel al lui B. Vasile din satul fără nume a fost rănită de urs. Plaga s-a infectat și văcuța s-a stins cu septicemie. Deși înregistrată în recensământul animalelor locale, medicul veterinar a închis ochii, semnând hârtii acoperitoare. Mai apoi o fantomă a furat cadavrul și – n-o să credeți! – l-a teleportat pe pârâul X, în fondul de vânătoare Y, dinaintea unui vechi bordei-observator, unde urșii sunt nădiți spre a fi uciși la momentul potrivit contra cost. Gurile rele spun că hoitul vacii ar fi fost transportat cu o căruță chiar de gospodarul păgubit C. Gheorghe, dar eu cred că numai fantomele se pot ocupa cu astfel de trebi cadaverice.
Mai apoi, în data de…,o vacă din grajdul lui C. Dumitru, tot din satul fără nume a pierit. De ce a suferit poate ști numai medicul veterinar al comunei… Care a semnat hârtiile.
Cert este că aceeași fantomă necrozoofilă s-a înfățișat de îndată și a teleportat cadavrul cornutei pe același pârâu, dinaintea unui observator nou-nouț de data asta, construit între molizi, la câteva sute de metri în amonte de primul. Aceleași guri realiste spun că transportul ar fi fost făcut de gospodarul A. Ilie, dar și acum eu cred că fantoma a făcut trebușoara murdară. Murdară, întrucât conform legii cadavrele vitelor de prin gospodării, după necropsie, trebuie incinerate, iar hrănirea urșilor cu carne este, tot prin lege, strict interzisă. Ca să nu mai vorbesc de infectarea apelor ce scaldă hoiturile, în aval de morgile cu pricina.
Toate acestea ar trebui să îi pună serioase probleme de detectiv gestionarului fondului de vânătoare, domnul Z… Fiindcă e inadmisibil ca în parohia sa cinegetică, pomenitele arătări nocturne să își facă de cap.
Mai poți știi?… Respectivele făpturi fantomatice ar fi în stare chiar să invite vreun fantomatic îmbogățit, spre a împușca contra bani negri urșii astfel nădiți. Caz în care și cadavrele urșilor vor avea soarta vacilor, dispărând și ele fără urmă, în ciuda urmelor lăsate de ei în tina dinaintea observatoarelor.
P.S. Asta spre a se înțelege că ”viața bate filmul”.” SURSA
AEROPORTUL OTOPENI: Conflict între cele două companii care oferă servicii de testare COVID-19
INSIDER: „Conflict pe aeroportul Otopeni între cele două companii care oferă servicii de testare COVID.
Ceea ce vedeți în imagini se întâmplă, din ce înțeleg, destul de frecvent. Este un conflict între două companii care oferă servicii de testare Covid pasagerilor.
O să vă descriu problema, situația conflictuală, o să vă prezint punctele de vedere ale părților implicate, iar voi vă faceți părerile.
Așadar, pe aeroportul din Otopeni sunt acum două companii ce testează pasagerii de Covid.
Una, Milena Medical Center, are sediul în aeroport, căruia îi plătește o chirie de aproape 80 de mii de euro pe un spațiu de 44 metri pătrați și o redevență de 5 la sută din fiecare test efectuat.
Prin urmare prețurile sunt pe măsură, spune compania:
🩺Test PCR 350-390 lei.
🩺Test antigen 150-170 lei.
Compania spune că a câștigat o licitație cu strigare în luna august și a amenajat acest centru de testare dintr-o investiție proprie.
Altă companie, Complet Medical, are sediul lângă aeroport, în apropierea sensului giratoriu. Își racolează clienții pe aeroport prin intermediul angajaților care promovează acest serviciu. Îi urcă pe pasageri într-o mașină, îi duce și îi aduce apoi testați la terminal.
Compania spune că are cheltuieli mai mici, deci prețul este mai mic:
🩺Test PCR 245-275 lei.
🩺Test antigen 99 lei.
Compania Milena este nemulțumită de situație. Consideră că ar trebui să aibă exclusivitate pentru că a câștigat licitația.
Și compania Medical este nemulțumită. Susține că a fost prima pe aeroport, deci are voie să își găsească proprii clienți, mai ales că are contracte cu unele companii aeriene.
Cele două companii, se acuză reciproc de agresiuni, de faptul că își fură clienții unii de la alții, se acuză că negociază pasagerii ca la piață.
Am vorbit cu reprezentanții aeroportului, care susțin că știu de probleme, că le-au făcut o notificare, iar aceste firme vor intra în limita unor reglementări, care vor scăpa pasagerii de stresul acestor negocieri “ca la piață”. Altfel zis, compan iile respective vor coexista fără să deranjeze călătorii.
Apropo, aeroportul anunță că va mai deschide un centru de testare în aeroport. Va face din nou o licitație cu strigare și speră să mai aducă o companie de testare, respectiv, niște bani.” SURSA
ZIUA NAȚIONALĂ: La mulți ani frumoși și sănătoși, România!
ARHIVĂ: VIITORUL LUMINOS: „Nici în 20 de ani nu veţi reuşi să zugrăviţi ce a construit tata!” *** RĂDĂCINI: LA MULŢI ANI, ROMÂNIA ! *** 1 DECEMBRIE – CASCADA NIAGARA: La câte creiere și brațe de muncă a exportat România în Canada ar trebui să fie mereu tricoloră! *** DUBAI: Cea mai înaltă clădire din lume este luminată în culorile steagului României *** UNIRE: “Încă 400 de km şi 3 săptămâni, la pas până la Alba-Iulia. Voi veniți pe 1 Decembrie să aniversăm Centenarul?”
STRANIU & RECONFORTANT: „Niciodată hidoșenia, impuritatea, siluirea nu au – nu pot avea – ultimul cuvânt.”
INSIDER: „Când crezi că vandalismul, urâțenia, monștrii delăsării și ai nevolniciei s-au oploșit pretutindeni și au capturat spațiul public, apare un om care înnobilează o ruină, un perete crăpat și mâzgălit.
Julio Anaya Cabanding este un artist spaniol care pictează acolo unde alții distrug ori își lasă însemnele neroziei: pe zidurile instituțiilor, în hale abandonate și insalubre, pe garduri, betoane triste și dărâmături.
Cel mai adesea, tânărul reproduce în 𝑡𝑟𝑜𝑚𝑝𝑒-𝑙’œ𝑖𝑙 tablouri celebre – și trebuie să fie straniu să dai, într-o bună zi, în drumul tău, când treci cum ai trecut de atâtea ori, indiferent la insanitățile de pe ziduri, peste surâsul Fetei cu cercel de perlă, al Giocondei sau, ca aici, peste Marat, cel asasinat în cadă…
Straniu și reconfortant în același timp: este semnul limpede că niciodată hidoșenia, impuritatea, siluirea nu au – nu pot avea – ultimul cuvânt.
P.S. Preferata mea (Nu vă ascund că mi-au dat lacrimile.)
imagine © Julio Anaya Cabanding
|𝑎𝑝𝑢𝑑 Jacques-Louis David – 𝐿𝑎 𝑚𝑜𝑟𝑡 𝑑𝑒 𝑀𝑎𝑟𝑎𝑡, 1793″ SURSA
EVOLUȚIE ÎNDĂRĂT: Florești, Baciu, Jucu, Someșeni, noile ”lagăre de muncă și consum”, ghetourile de lux din Cluj-Napoca
INSIDER: „Noile ”lagăre de muncă și consum”: ghetourile de lux
Citesc în ceva știre romantică a la Cluj: ” Clujul printre județele cu creștere a populației in mediul rural” – situri din alea cred plătite de primărie: PR de Boc.
Mă uit: Florești, Baciu, Jucu, Someșeni. Asta numesc ei la țară? Florești a devenit ”dormitorul nou al orașului”: Dacă în anul 2000 trăiau aici 6.400 de persoane, acum sunt peste 45.000. Casă lângă casă nu ai unde arunca un ac.
Partea nasoală e că aceste noi ”ghetouri de lux”, cum le numesc eu, pentru clasa de mijloc și corporatiști au două mari probleme. Imense.
Unu: sunt un ”iad urban” lipsite de minimul acces la spațiul public: fără trotuar, fără parc, fără grădinițe, magazine, dispensare, școli, spitale, terenuri sport etc. Lipsite de transport public. Un haos total urbanistic. Pentru o localitate lipsa spațiului public și a serviciilor publice elementare este un adevărat ”iad urbanistic”.
Oricum toți lucrează în Cluj și acolo învață și sunt educați copiii lor. Cât faci ca să mergi la job, la școală, la grădiniță sau la parc la Cloouuuj? 3 ore dus întors 8 km? Dacă ai o urgență ai pus-o.
Asta mai întâi. Doi: aceste locuri sunt al naibii de scumpe – se vând ca ceva exclusivist, de lux: ghetoul de lux ca statut ca să te simți ”clasă privilegiată” – cumperi statutul.
Am mers o perioadă pe jos în astfel de ghetou de lux: toți îmi dădeau să duc gunoiul. De ce? pe jos aici merg numai oamenii care fac curățenie: restul cu mașini – nu ai nici trotuar. În aceste ghetouri stratificarea e la sânge: pe jos înseamnă iobag chiar dacă ai haine de la Zara & Benetton 😉
Dacă în comunism ”dormitoarele” aveau avantajul unei infrastructuri publice decente (spital, dispensar, școală, grădiniță, parc, transport, magazin, cinema etc) acum nu le mai ai. Bașca: atunci le primeai aproape gratuit, plăteai simbolic.
Acum nu.
Acum, cum bine observă amicului Adrian Schiop (autor Ciprian Șiulea aflu), ai „lagăr de muncă și consum”: dar faci parte din ”lumea bună” pentru care plătești scump toată viața.
Și ele sunt peste tot în apropierea orașelor mari: și la Iași, și la București, și la Chișinău, și la Timișoara. Dar Cluj bate de departe tot. Să te și mai mândrești cu ele e deja culmea provincialismului de ghetou.
Bine ați venit în noua clasă socială victorioasă care trăiește în ”lagărele de muncă și consum” – ”ghetourile de lux”. Visul s-a împlinit: coșmarul abia începe – și costă enorm de mult.
Poftim imagini: Dezmir, Florești și comparația Cartier dormitor din 60 cu cel de acum. Evoluăm al naibii îndărăt.” SURSA
BUCUREȘTI: Parcarea subterană Decebal cu 750 de locuri, fără taxă în următoarea perioadă, dar cu respectarea normelor și regulilor de conviețuire!
INSIDER: „Cum se parchează în cea mai nouă parcare subterană din București?
Parcarea de 750 de locuri de pe bulevardul Decebal din București este acum la liber.
Parchează oricine, oricât vrea, fără vreo restricție de timp. Nimeni însă nu a anulat normele și regulile de conviețuire la care ne raportăm ca membri ai Uniunii Europene.
În Viena, de pildă, orașul considerat mulți ani cel mai bine administrat oraș din lume, astfel de parcări subterane există în multe zone centrale. Prețul este, desigur, piperat, vreo 5 euro pe oră, dar este civilizat, curat și lumea respectă regulile.
Iată câteva poze din noua parcare din București construită sub bulevardul Decebal și deschisă de curând.
Care este problema? Unii șoferi fie nu cunosc, fie ignoră complet marcajele de pe jos. Au parcat pe locurile persoanelor cu handicap. Alții au parcat pe locurile destinate vehiculelor pe două roți.
Vedem ce se întâmplă când parcarea va fi cu plată. Așadar, va fi gratuită câteva luni, apoi va fi introdus următorul plan tarifar:
🚏1 oră – 5 lei
🚏1 zi – 30 sau 40 de lei
🚏abonamentul pe un an – 1.400 de lei” SURSA
WEST SIDE CHRISTMAS MARKET: „De Crăciun, fii mai bun! Sau cel puțin nu arunca gunoaie în coșul de cadouri pentru sărmani!”
INSIDER: „De Crăciun, fii mai bun! Sau cel puțin nu arunca gunoaie în coșul de cadouri pentru sărmani!
Aceste poze mi-au fost trimise de cineva care s-a ocupat de organizarea unuia dintre puținele Târguri din București în acest an. Este vorba de Târgul din parcul Drumul Taberei, sectorul 6.
Persoana respectivă nu a fost surprinsă când a văzut coșul pentru cadouri gol. Poate ușor dezamăgită, dar mai e vreme până la Crăciun. Se vor aduna.
Surpriza a venit când și-a dat seama că oamenii aruncă în acel loc destinat faptelor bune… gunoaie, ambalaje. Asta deși există suficiente coșuri de gunoi în apropiere și nu erau deloc pline, puteau fi folosite.
De curând am citit regula foarte simplă pentru a trăi într-o societate liniștită, civilizată. Dacă nu vrei să faci un bine semenilor tăi, cel puțin abține-te să le faci o răutate gratuită.” SURSA
PIAȚA UNIVERSITĂȚII: Moș Crăciun de Bucharest Christmas Market vine doar la copiii cu părinți posesori de certificat verde
INSIDER: „Târgul de Crăciun din București cu bilete și doar pentru vaccinați/trecuți prin boală
Autoritățile locale din București anunță că revin târgurile de Crăciun în zonele centrale, iar pe străzi revin luminițele.
Anul trecut târgul nu s-a ținut. Nicușor Dan susținea atunci că ”suntem pe marginea prăpastiei. Noi, Bucureștiul, opinia mea fermă este că nu trebuie să avem un târg de Crăciun în această iarnă”.
De altfel și luminițele de pe străzi vor fi mai multe ca în 2020. Primăria Capitalei a anunțat că va cheltui 1 milion de lei pentru beculețele de pe copaci și de pe stâlpi. Ani trecuți se cheltuiau câte 9 milioane de lei pe an pe decorațiuni, spunea primăria.
Dar și primăriile de sector plănuiesc evenimente similare. De pildă, sectorul 6 anunță instalarea a 600 de mii de beculețe led, iar asta va costa bugetul local 1 milion de lei. Primăria sectorului 6 spune că a redus cheltuielile față de anii anteriori. Potrivit primarului Ciprian Ciucu, în sectorul 6 târgurile vor fi inspirate din târgurile de la Viena.
Apropo de Viena. Acolo se folosesc an de an aceleași decorațiuni de Crăciun, iar toată afacerea costă primăria orașului 1.2 milioane de euro în fiecare an. Prin turismul masiv de Crăciun Viena reușește să-și întoarcă însă banii.
Cum se va intra în târgul de Crăciun din București?
Primăria Generală a anunțat că doritorii să intre în târgul organizat pe esplanada cu statui din Piața Universității, între 26 noiembrie și 26 decembrie 2021, trebuie să plătească bilete. Biletele vor fi pentru o zi întreagă. Unul va costa 5 lei dacă îl cumpărați online. La ghișeul de la târg va costa 7 lei.
Copiii până în 12 ani intră gratuit.
Doar vaccinații și cei care au trecut prin boală au voie să intre.
Copiii până în 12 ani nu au nevoie de Certificatul Verde.” SURSA
STERILE LA VRAC: Kiturile cu teste pentru elevi, temă de lucru manual pentru profesori!
INSIDER: „În seara asta sau mâine domnul ministru Sorin Mihai Cîmpeanu va ieși triumfător la toate televiziunile să anunțe satisfăcut că testele au sosit în școli.
Ceea ce va omite să spună, vă spun eu. Astăzi seara la ora 18:30 au sosit în școli testele de salivă mult promise. În niște cutii mari de carton în care se găsesc 50 de bețișoare într-o pungă, 50 de căpăcele într-o pungă, 50 de flacoane într-o pungă, 50 de pliculețe cu substanță într-o pungă. Făra instrucțiuni, fără prospect. Noaptea minții!!!!
Ordinul este ca joi toți copiii din școală să primească câte un test de salivă aplicat. Profesorii trebuie să găsească soluții ca din seturi de batjocură de 50 de căpăcele și alte ingrediente să asambleze kituri unitare complete.
Stimate domn Cătălin Botezatu, stimați domni din Clanul Cămătaru, felicitări pentru vânzarea către ONAC! Nimeni nu se aștepta la atâta ingeniozitate. Clubul profesorilor din România vă urează un 1 Decembrie cu mult belșug și Sărbători Fericite! O face în timp ce se întreabă cât de prost sau cât de ticălos poate fi statul român care să fie complice la mizeria asta. PS: Vă dați seama cât de #deîncredere vor fi rezultatele testelor în care profesori obosiți și scârbiți de lipsa de respect, vor sta ore întregi să pună cu mâna în punguțe cumpărate de ei căpăcele, bețișoare și pliculețe.
PS2: Mulțumesc profesorilor care semnalizează batjocura asta în formă continuată presărată peste mizeriile de probe interviu pentru directori organizate în cele mai multe dintre școlile românești.” SURSA
OGREZENI, GIURGIU: „În cabinetul primarului, SE FUMEAZĂ ORICÂND, ORICÂT, ORICE! (LEGALE)”
ARHIVĂ: MINCIUNI ADEVĂRATE: Primarul Garcea a promis alegătorilor că nu-i va bate, înjura sau înfometa! *** DEVESELU: Cupa victoriei s-a băut la cimitir: votanții deasupra, primarul ales dedesubt!
PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”
INSIDER: „Printre marile beneficii după Revoluția din 1989 ale cetățeanul de rând se numără cu siguranță, acum, obișnuitele pubele de plastic pentru gunoi. Dacă la început pe măsură ce apăreau în spațiul public cam și dispăreau, românii inventivi utilizându-le în procesul de murare a verzei, pe măsură ce țara s-a umplut de tomberoane de acest gen numărul disparițiilor a scăzut la puțin spre deloc. Chiar și așa mai bine prevenim decât să se lase cu reclamații de furt pe la poliție, după, ocazie să ne antrenam creativitatea și inventivitatea. Nu numai că scriem pe ele proprietarul (ca la grădi pe hăinuțe să nu le rătăcim!) e necesară adresa, poate un număr de inventar sau de ce nu un cip cu urmărire prin GPS. La niște blocuri în București, pe pubele deja stă scris „FURATE” asta în cazul în care se vor fura vreodată.
Tot în zona, pubelele sunt înțărcuite și dacă vrei să arunci un gunoi trebuie să știi cifrul. Cică să nu mai umble amărâții și să să se înfrupte din ce au aruncat ei…”
ARHIVĂ: DISPERARE: Aduceţi capacele! Maşină urmărită prin satelitul natural al Pământului? *** SUPER-GLUE: Scrumiere cu antifurt la Cotroceni Mall *** ANTIFURT: Cetăţenii şi poliţia, la mila infractorilor! *** OLANDA: Aceasta nu este o pubelă. Este o urnă de votare universală pusă la dispoziție de primării
infoINSiDER.ro 