ADĂPOSTUL SPERANȚA: Bobiță și-a luat soarta în propriile lăbuțe urmându-și visul până la capăt. Model pentru noi, toți ceilalți!

INSIDER: „Vi-l mai amintiți pe Bobiță, pechinezul care se ducea singur la panoul de adopții și aștepta acolo cu spatele lipit de afiș, doar-doar l-o poza cineva? Ei bine, l-am pozat, v-am spus povestea lui, și ne bucurăm că nu am spus-o degeaba. Un om cu suflet mare, în care va încăpea foarte confortabil un cățel așa mic, a venit croit la adăpost, după el. Bobiță a reușit, cum ar veni. Și-a luat soarta în propriile mâini și, față de sutele de câini din adăpost, unii care poate nu au apărut niciodată pe această pagină, și-a urmat visul până la capăt. Model de urmat pentru noi, toți ceilalți. Să fii fericit și să continui să crezi în tine, Bobiță! Noi credem.” SURSA

30 AUGUST: „Acest Bobiță care nu putea fi strigat în adăpost decât Bobiță ne-a frânt inimile și ne-a făcut să oftăm atunci când s-a dus singurel și s-a așezat taman lângă ”panoul de adopții”. Panoul de adopții este acest afiș mare de la intrarea în adăpost, unde obișnuim, cei care ne urmăresc de mult știu deja, să îi pozăm pe câinii proaspăt adoptați, alături de noile lor familii.

Bobiță e un metis de pechinez mic și caraghios căruia i-ar sta mult mai bine într-o familie decât îi stă în adăpost, unde își împarte padocul, mai ales în aceste zile de renovări la unul dintre tronsoane, cu mult mai mulți câini decât și-ar dori. Bobiță ne-a transmis că nu se mișcă din locul acela până când unul dintre cei care citiți asta va veni să se pozeze la panou alături de el. Și, speră el, aceea va fi ultima lui poză în adăpost. Noi nu putem decât să vă comunicăm și vouă visul lui și să sperăm că toamna nu va începe la fel de trist cum s-a întâmplat în ultimii ani, din punctul lui Bobiță de vedere. Ajutați-l cu un share pe Bobiță să-și găsească familia!” DETALII

ARHIVĂ: „MAMAIE”, FUNDAȚIA SPERANȚA: Primul muzeu dedicat câinilor fără stâpân