SFÂNTUL GHEORGHE, NEW YORK: „Binele învinge răul” în curtea ONU – dragonul doborât, format din două rachete nucleare reale distruse, SS-20 sovietică & Pershing americană!
INSIDER: „M-a impresionat monumentul închinat Sfântului Gheorghe, sărbătoritul de azi, aflat în curtea ONU din New York. Sfântul Gheorghe învinge balaurul, simbol al patimilor și fricilor noastre. În acest monument, însă, trupul balaurului este alcătuit din bucăți reale de rachete nucleare scoase din uz-rusești și americane.
Balaurul nu mai are solzi, ci focoase. Este războiul care naște frică. Balaurii sunt și influencerii sau generalii europeni, americani ori ruși, care ne spun că înarmarea este cea mai bună apărare. Că bâta e mai bună decât floarea! Sfântul Gheorghe va fi biruitor, veți vedea! Doar credința noastră s-a micșorat. Călare pe cal, străpungând balaurul, sărbătoritul de azi ne amintește că, cu cât credința noastră e mai mică, cu atât frica e mai mare.” SURSA
N.R.: „Binele învinge răul” este o sculptură din bronz realizată de pictorul şi sculptorul sovietico-rus Zurab Tsereteli (1934), cunoscut pentru structurile sale mari. Aici este prezentat un om învingänd un dragon, ca în povestea Sfântului Gheorghe şi a Dragonului. Povestea spune cum Sfântul Gheorghe ucide un dragon care cerea sacrificii de la sätenii din apropiere. Odată ce sätenii au rămas fără animale, au oferit oameni, iar când o prinţesă iubită a fost aleasă pentru a fi sacrificată, sfântul o salvează pe doamnă, lată o nouă interpretare a poveştii.
Un Sfânt Gheorghe alegoric, călare pe un cal cabrat, îşi înfige lancea printr-un dragon. Dragonul nu este bestia mitologică a tradiției creştine timpurii, ci reprezintă mai degrabă înfrângerea războiului nuclear prin tratatul istoric dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Creată ca un monument al păcii, sculptura este compusă din părți ale unor rachete reale ale Statelor Unite şi Sovietice. Prin urmare, dragonul este reprezentat intins printre fragmente reale ale acestor arme, bucățile sparte ale rachetelor sovietice SS-20 şi Pershing americane.
Sculptura a fost dezvelită pe 5 octombrie 1990, intr-o ceremonie la care au participat secretarul de stat american James Baker (1930), ministrul sovietic de externe, Eduard Şevardnadze (1928-2014), secretarul general al ONU Perez de Cuellar (1920-2020) şi artistul Zurab Tsereteli. Sculptura comemorează semnarea în 1987 a Tratatului privind eliminarea rachetelor nucleare cu rază medie de acțiune şi rază scurtă de acţiune (Tratatul INF) şi a fost oferită cu ocazia celei de-a 45-a sesiuni a Adunării Generale din 1990.
Regiunea donatoare: Grupul Europei de Est; Donator: URSS, Data donării: 5 octombrie 1990. Sculptură turnată din bronz cu dragon format din secțiuni a două rachete nucleare distruse. Dimensiuni: 9.5 x 5.5 x 3 metri.”
ARHIVĂ: ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris ∆∆∆∆∆ SFÂNTUL GHEORGHE: General roman de origine greacă, simbol și martir al creștinismului, ocrotește Armata Română! ∆∆∆∆∆ ALLAN DALLA: Cea mai nouă şi mai controversată reprezentare a luptei lui Sf. Gheorghe cu „Balaurul”! ∆∆∆∆∆ BUCUREȘTI, KM 0: Biserica Sfântul Gheorghe cel Nou, înmormântat Constantin Brâncoveanu și prohodit Mihai Eminescu
SECTOR 4: Panourile lui Băluță cu „decapitări” de Caravaggio antrenează cultural trecătorii și le schimbă percepția asupra neajunsurilor
INSIDER: „Bă, frați meseriași, poate sunt eu nebun…. La intersecția bulevardului Brâncoveanu cu strada Luică văd mereu chestiile astea. Sigur,… Caravaggio,….artă, jos pălăria, dar în spatele lor e un părculeț. Pe trotuarul ăla trec zilnic pișpirei cu muci la nas, călare pe triciclete și se holbează la chestiile colorate. Ei nu văd arată. Ei văd oameni care țin cuțite în mâini și beregăți din care țâșnește sângele. Poate sunt eu nebun, dar mă întreb, oare nu se puteau alege alte picturi?” SURSA
N.R.: Expoziție de artă stradală de mari dimensiuni (aproximativ 3 m x 2 m per lucrare), instalată pe un gard de protecție dintr-o zonă de şantier din Sectorul 4, Bucureşti. Această iniţiativă face parte dintr-un proiect de regenerare urbană al Primăriei Sectorului 4, menit să înfrumusețeze zonele unde se desfășoară lucrări de infrastructură – reproduceri după lucrări celebre ale pictorului italian Caravaggio: „Tăierea capului Sfântului loan Botezătorul” – pictura realizată în 1608, lucrare monumentală aflată în prezent în Oratoriul Co-Catedralei Sfântul loan din Valletta, Malta – și „ludita tăind capul lui Olofern”. Fiecare panou este însoțit de un cod QR. Scanarea acestuia permite trecătorilor să acceseze informații suplimentare despre opera de artă, autor și contextul istoric, transformând gardul de şantier într-o galerie de artă interactivă în aer liber”
N.R.2: „Michelangelo Merisi da Caravaggio (numit şi Michele Angelo Merigi sau Amerighi da Caravaggio; 29 septembrie 1571 – 18 iulie 1610), cunoscut mononim sub numele de Caravaggio, a fost un pictor italian activ la Roma pentru cea mai mare parte a vieții sale artistice. În ultimii patru ani ai vieții sale, s-a mutat între Napoli, Malta și Sicilia. Picturile sale au fost caracterizate de criticii de artă ca combinând o observare realistă a stării umane, atât fizice, cât și emoționale, cu o utilizare dramatică a luminii, ceea ce a avut o influență formativă asupra picturii baroce.
N.R.3: Tabloul “Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” (în italiană „La Decollazione di San Giovanni Battista”) este unul dintre cele mai cunoscute, impresionante și în aceeași măsură, controversate picturi semnate de Caravaggio. Tabloul de dimensiuni mari (aproximativ 3,7 x 5,2 metri) realizat de Michelangelo Merisi da Caravaggio în 1608, a fost creat pentru Catedrala Sfântului Ioan din Valletta, Malta, în al cărei Oratoriu se află și în prezent. Caravaggio a realizat această pictură în perioada sa petrecută în Malta, după ce a fugit din Roma din cauza problemelor sale de natură legală. (În 1606, Caravaggio îl ucide în duel pe pictorul Ranuccio Tommasoni și este el însuși grav rănit. Este arestat, dar reușește să evadeze din închisoare și să ajungă la Napoli. Pictează tablouri pentru câteva biserici din oraș, apoi se mută în insula Malta). În 1607, el a fost acceptat în Ordinul Cavalerilor de Malta, o distincție rară pentru un artist și un străin. Ordinul, însă, a recunoscut talentul său extraordinar și a comandat această lucrare monumentală pentru impunatoarea lor catedrală dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, sfântul patron al Maltei.
Tabloul redă momentul tragic al decapitării Sfântului Ioan Botezătorul, așa cum este descris în Evanghelia după Marcu. Caravaggio surprinde scena într-un stil realist și totodată dramatic, element devenit caracteristic operei sale, ca o reacție la canonul frumuseții din pictură, atât de utilizat până atunci. Întreaga compoziție este dominată de un clarobscur puternic, cu contraste dramatice între lumină și umbră, care subliniază tensiunea și tragismul momentului.
Caravaggio include un detaliu extraordinar în pictură: semnătura sa, scrisă cu sânge pe pământ, o mărturie a dedicării sale artistice și, poate, a conștiinței sale frământate.
Caravaggio a fost un inovator al realismului și al utilizării clarobscurului, tehnici care au influențat profund arta europeană. În această lucrare, realismul său nu este doar o simplă redare fidelă a detaliilor fizice, ci și o explorare profundă a stărilor emoționale și a psihologiei personajelor. Lumina devine un instrument narativ, evidențiind momentele cheie și adăugând o dimensiune spirituală scenei.
Pictura „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” este adesea considerată una dintre cele mai reușite lucrări ale lui Caravaggio datorită puterii sale emoționale și a complexității sale simbolice. Prin această lucrare, Caravaggio a reușit să îmbine tragedia și transcendența într-o manieră unică, rămânând una dintre cele mai impresionante reprezentări ale martiriului în arta occidentală.
Opera a fost admirată și controversată în egală măsură de-a lungul secolelor. În timpul vieții sale, Caravaggio a fost adesea criticat pentru stilul său violent și realist, care contrasta puternic cu idealizarea clasică a vremii. Totuși, tocmai aceste trăsături au asigurat posteritatea operei sale, influențând artiștii barocului și deschizând calea pentru realismul modern.” SURSA
BURICUL PARISULUI: De aici se măsoară toate distanțele rutiere din Franța!
INSIDER 1: „Punctul Zero este un mic marker de bronz în pământ în fața Catedralei Notre-Dame din Paris. Este punctul oficial de plecare pentru măsurarea distanţelor de la Paris la alte oraşe din Franţa. Markerul, în formă de trandafır busolă, este ușor de ratat, dar distractiv de găsit! Mulţi vizitatori stau pe ea pentru noroc sau pentru a-și pune o dorință. Este un loc simplu, dar special, marcând centrul istoric și simbolic al Parisului de secole. Nu uita să o cauți când vizitezi Notre-Dame!” SURSA
INSIDER 2: „Inima Parisului: Punctul Zero al Franței 🇫🇷 Vă vine să credeți că tot Parisul — și întreaga Franță — se măsoară plecând de la această mică rozetă de bronz? Anul trecut, în vacanță la Paris, am reușit să surprind această poză în fața măreței Catedrale Notre-Dame. Deși mulți turiști trec grăbiți pe lângă ea, acest loc este, la propriu, centrul universului francez.
Ce trebuie să știi despre „Point Zéro des Routes de France”: ● Istorie vie: Deși locul a fost marcat simbolic de secole, actuala rozetă de bronz a fost instalată în 1924. ● Kilometrul Zero: Toate distanțele rutiere din Franța sunt calculate începând exact din acest punct. Când vezi un indicator pe care scrie „Paris 100 km”, să știi că se referă la distanța până la această piatră! ● Legenda urbană: Se spune că cine păşește pe Punctul Zero se va întoarce negreșit în Paris. Eu am făcut-o, așa că acum doar aștept biletul de avion! Este un loc încărcat de energie, situat în Place Jean-Paul II, chiar sub privirea atentă a garguielor de pe Notre-Dame. O mică lecție de geografie și istorie ascunsă sub picioarele noastre.” SURSA
N.R.: „Place du Parvis-Notre-Dame („Piaţa Bisericii Maicii Domnului”) este o piață a bisericii din Paris, situată în fața faimoasei Catedrale Notre-Dame. Sub piață se află o criptă istorică cu diverse statui, inclusiv una a lui Carol cel Mare. Punctul zero este situat la aproximativ cincizeci de metri în fața intrării în Notre-Dame, pe Île de la Cité , în arondismentul 4. Marcajul rutier marchează acest punct în pavajul curții catedralei are forma unei roze a vânturilor gravate în centrul unui medalion octogonal din bronz; acesta este înconjurat de o placă circulară de piatră împărţită în patru secţiuni, fiecare dintre ele purtând una dintre următoarele inscripţii cu majuscule : „POINT”, „ZERO”, „DES ROUTES” şi „DE FRANCE”.
Nu ar trebui considerat un marker geodezic care ar delimita fizic un punct geodezic; de exemplu, cel mai apropiat punct geodezic din RGF a fost, până la incendiul…15 aprilie 2019 turla catedralei, dar în urma prăbuşirii acesteia, cel mai apropiat punct geodezic este turla bisericii Saint-Paul-Saint-Louis, situată la puțin sub 800 de metri nord-est.
Inițial, în Evul Mediu, un stâlp numit, scara dreptății ” se afla în fața portalului nordic al catedralei, la poalele căruia prizonierii condamnaţi îngenuncheau pentru a-și găsi pacea. Cu capul gol şi desculți, ținând în mână o lumânare mare de ceară galbenă, purtau o pancartă dublă pe piept și spate care indica natura crimei lor sau o frânghie în jurul gâtului dacă erau condamnaţi la moarte. Criminalii erau apoi expuși pe această spânzurătoare, care servea drept stâlp al infamiei. Scara a fost înlocuită în 1767 sau 1768 printr-o balustradă ridicată în curtea din față și care a fost adoptată, conform tradiției, ca punct zero prin scrisori patente ale lui Ludovic al XV -lea 22 aprilie 1769. Acest punct a fost marcat pentru prima dată printr-o piatră de hotar prin decret regal din 22 aprilie 1786.
Realizarea acestui punct în forma sa actuală a fost discutată timp de doisprezece ani de către Consiliul Local Paris şi de către Comisia Vechiului Paris, între 1912 și 1924. Placa a fost în cele din urmă dezvelită în cadrul unei ceremonii oficiale în 1924. A fost îndepărtat în 1966 și pus la loc 1972, în vederea realizării unor lucrări care iniţial vizau construirea unei parcări subterane și apoi descoperiri arheologice despre istoria Parisului au dus în cele din urmă la transformarea lor într-o criptă pentru a le proteja (cripta arheologică a île de la Cité).
Din 3 septembrie 2006, piața poartă oficial numele de Parvis Notre-Dame – Place Jean-Paul II, în onoarea Papei loan Paul al II-lea, care murise cu un an mai devreme. A avut loc o ceremonie pentru această schimbare de nume la care au participat primarul Parisului, Bertrand Delanoë, și diverși clerici catolici de rang înalt, precum Arhiepiscopul Parisului, André Vingt-Trois, Nunţiul Fortunato Baldelli şi Curia Parisului. Schimbarea numelui, asupra căreia consiliul municipal hotărâse la 13 iunie 2006, a fost controversată și a dus la diverse proteste. Prin urmare, ceremonia din 3 septembrie 2006 a avut loc sub o pază intensă a poliției. Aproximativ cincizeci de persoane au fost arestate în timpul incidentului.
Poți lasă o monedă aici pentru noroc – mai ales dacă speri să te întorci la Paris într-o zi.”
ARHIVĂ: INIMA FRANȚEI: 800 de ani de istorie au ars într-o oră. O plâng pământeni de pretutindeni! ∆∆∆∆∆ CUNUNA LUI HRISTOS: După 2000 de ani, într-un seif din Muzeul Luvru ∆∆∆∆∆ BURICUL CAPITALEI: „Matematic vorbind, KM 0 este vreo 500 metri mai încolo!” ∆∆∆∆∆ GREENWICH, LONDRA: Muzeul Evantaielor, unic în lume, a împlinit 30 de ani
BISERICA ANGLICANĂ BUCUREȘTI: Simbol al relațiilor diplomatice dintre Marea Britanie și România, spațiu de dialog cultural și spiritual
INSIDER 1: „Biserica Anglicană din București – Istorie și Semnificație. Biserica Anglicană „Church of the Resurrection” este unul dintre cele mai discrete, dar fascinante lăcașuri de cult din București. Situată pe strada Arthur Verona nr. 2, la doar câțiva pași de Piața Romană și Grădina Icoanei, biserica este un reper istoric al prezenței britanice în România.
Originea și construcția – Biserica a fost construită între 1900 și 1914, la inițiativa comunității britanice din București. Terenul a fost donat de Regina Elisabeta a României (soția regelui Carol I), care a sprijinit proiectul în semn de deschidere față de comunitățile străine din Regat. Arhitectura clădirii este în stil neo-gotic englez, cu elemente specifice bisericilor anglicane din Marea Britanie – zidărie de cărămidă roșie, vitralii simple și o structură sobră dar elegantă. Proiectul a fost realizat de arhitectul Victor Ștefănescu, cunoscut și pentru alte clădiri emblematice din capitală.
Destinație și funcționare – Oficial, biserica a fost consacrată în 1914, chiar la izbucnirea Primului Război Mondial. A fost destinată expatriaților britanici și diplomaților anglofoni, dar de-a lungul timpului a primit în rândurile credincioșilor și membri ai altor confesiuni protestante. În timpul regimului comunist, biserica a trecut printr-o perioadă de tăcere forțată. Serviciile religioase au fost drastic limitate, iar comunitatea a fost supravegheată atent de autorități. Cu toate acestea, biserica nu a fost închisă complet și a supraviețuit discret acelor vremuri.
Rolul cultural și diplomatic – Church of the Resurrection are o semnificație mai largă decât cea religioasă. A fost un simbol al relațiilor diplomatice dintre Marea Britanie și România, un spațiu de dialog cultural și spiritual. Aici au fost organizate slujbe ecumenice, concerte de muzică clasică și evenimente internaționale. După 1989, biserica a revenit în centrul vieții comunității anglicane din București. Este parte a Diocese in Europe, care aparține Bisericii Anglicane din Anglia, și găzduiește servicii în limba engleză. Biserica este frecventată atât de expatriați, cât și de români care preferă liturghia protestantă.
În prezent, Biserica Anglicană este un spațiu liniștit, deschis publicului, care oferă nu doar slujbe religioase, ci și un refugiu spiritual în inima orașului. De asemenea, este inclusă în diverse tururi arhitecturale ale Bucureștiului și apreciată pentru discreția și frumusețea sa.” SURSA
INSIDER 2: Biserica Anglicană din București, singurul lăcaș de cult anglican din oraş, la doi paşi de Bulevardul Magheru.
✅ De la început, terenul pe care este construită biserica a aparținut (şi aparţine) Marii Britanii – în 1900, John Kennedy, ambasadorul Marii Britanii la București, l-a obținut cu titlu gratuit. Regina Maria (nepoată a Reginei Victoria) a sprijinit ridicarea bisericii.
✅ Lucrările s-au încheiat în 1914, dar biserica nu a putut fi folosită, din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. Apoi, construcția a fost definitivată, iar prima slujbă s-a ținut în ziua de Paști 1922.
✅ În prezent, lăcaşul este elementul central din Piața Bisericii Anglicane (proiectul a fost executat în perioada 2009-2010), zonă pietonală.
Cei de la de la Asociația Parcul Natural Văcărești au instalat aici căsuțe pentru păsări, lilieci şi insecte. De jur-împrejurul Bisericii va fi/este o mini-pajişte urbană. Acu’ ploua bine şi n-am putut „explora” în voie.” SURSA
INSIDER 3: Bucureștiul povestit – Biserica Anglicană din București (Church of England) se află în apropiere de Grădina Icoanei, la intersecția dintre străzile Arthur Verona și Alexandru D. Xenopol. Este singurul lăcaș de cult anglican din București, destinat comunității britanice. În anul 1900 Sir John Kennedy, ambasadorul Marii Britanii la București, a obținut cu titlu gratuit terenul pe care se află în prezent biserica, teren care aparține și acum Marii Britanii. Regina Maria a României, nepoată a reginei Victoria a Regatului Unit, a sprijinit ridicarea bisericii, comandând proiectul arhitectului Victor Ștefănescu, care a abordat un stil neogotic victorian de sorginte elizabetană. Deși lucrările s-au terminat în 1914, din cauza Primului Război Mondial nu a putut fi produs și adus mobilierul comandat în Anglia, astfel că biserica nu a putut fi folosită. După terminarea războiului, cu ajutorul donațiilor episcopului de Gibraltar și ale reginei Maria, construcția a fost finisată și dotată cu orgă și mobilier comandate în Marea Britanie. Prima slujbă în noua biserică s-a ținut abia în ziua de Paști a anului 1922. De atunci, în biserică s-au ținut slujbe în mod constant – inclusiv căsătorii și botezuri -, excepție făcând perioada 1940-1944, când Bucureștiul a fost ocupat de germani. În prezent, Biserica Anglicană găzduiește numeroase concerte de muzică medievală, muzică clasică sau jazz.” SURSA
DUȘ RECE, SECTOR 5: Incediu la C.E.T București Vest – centrală pusă în funcţiune în anul 1972!
INSIDER: „București, C.E.T. VEST 🔥 21 aprilie – Intervenim pentru stingerea unui incendiu produs în incinta C.E.T. Vest, din Capitală.
La sosirea primelor echipaje, incendiul se manifesta cu flacără deschisă la două transformatoare electrice. Până în momentul de față nu sunt victime. Intervenim cu 7 autospeciale de stingere cu apă și spumă, o autospecială de stingere cu azot, o autospecială de intervenție și salvare de la înălțime, o autospecială de descarcerare si două echipaje SMURD.
ISU – BIF: A fost oprită alimentarea cu energie electrică la nivelul obiectivului. Pentru a asigura o cantitate suficientă de apă, a fost suplimentat dispozitivul cu 8 autospeciale de stingere de mare capacitate (cisterne). Intervenim în continuare pentru localizarea incendiului.” SURSA
INSIDER 2: „Este vorba de un transformator de la CET Vest care s-a supraincins și deflagrat, după aceea incendiul s-a extins la încă 2 transformatoare. Sunt rezident la 100 m de cet Vest, momentan situația este sub control, mai arde uleiul că este normal dar este sub control fiind izolat de fff multe autocisterne cu apă și spumă.caderea de tensiunea în întreg Bucureștiul este normala, centrala fiind una dintre cele mai puternice pentru București, sănătate multa la toată lumea!
Transformatorele electrice intr-o centrala electrică sunt amplasate in boxe, spatii special destinate amplasarii unui tranformator si care impiedica propagarea incendiului in exteriorul boxei asa ca localizarea incendiului este oricum realizată.”
N.R.: C.E.T București Vest a fost pusă în funcţiune în anul 1972 și este a patra centrală care intră în componenţa Electrocentrale Bucureşti. CTE București Vest a fost modernizată în 2009, când a fost pus în funcțiune Ciclul Combinat. Este cea mai nouă centrală din portofoliul ELCEN, conform site-ului instituției.
Atât puterea termică cât şi cea electrică sunt asigurate de o turbină cu gaze (aferentă Ciclului Combinat – 135,6 MW), o turbină cu abur (aferentă Ciclului Combinat – 60 MW), un cazan de abur (aferent Ciclului Combinat – 170 t/h).
Energia termică este produsă în regim de vârf cu ajutorul a două instalaţii de vârf, modernizate (100 Gcal/h fiecare). Instalaţiile de bază şi de vârf funcţionează pe gaze naturale. Energia termică este livrată consumatorilor prin intermediul a două magistrale (exploatate de TERMOENERGETICA). Sursa de apă brută este râul Argeş, staţia Roşu, iar legătura cu Sistemul Energetic Naţional se face prin şapte linii electrice racordate la staţia electrică de 110 kV.” SURSA
CETATEA POENARI: Punctele cardinale afișate în engleză sunt pentru a deruta non-ghiaurii dintre cei 100.000 vizitatori/ an!
INSIDER: „Cetatea Poenari este cel mai vizitat obiectiv turistic din Arges cu peste 100.000 vizitatori anual plătitori de bilet de acces. Foarte probabil multi dintre acesti vizitatori au cunoștinte de limba engleză. Când oare informațiile menționate pe panouri vor fi aceleași in română și engleză?” SURSA
N.R.: Cetatea Poenari este un monument istoric din secolul al XIV-lea situată pe un vârf de munte se află pe un vârf de munte (la aproximativ 400 de metri faţă de nivelul văii) care domină Cheile Argeșului, lângă localitatea Arefu, la 4 kilometri de barajul și lacul de la Vidraru, pe vale mai jos, lângă centrala hidroelectrică Vidraru. Cetatea are o forma alungită și posedă 5 turnuri, 4 rotunde și unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime. Pentru a se urca la cetate s-a construit, în zilele noastre, o scară de beton, dotată cu balustrade, cu 1480 trepte.
Inițial, pe vremea lui Negru Vodă, a fost construit un singur turn; apoi construcția a fost dezvoltată în scop de refugiu sau punct de observaţie de către Vlad Țepeș, adăugându-i-se turnuri, ziduri și dependinţe. Legenda spune că, Vlad Țepeș, fiind urmărit de turci, a scăpat refugiindu-se în această cetate, după ce a potcovit caii cu potcoavele invers, cu fața în spate, derutându-şi astfel urmăritorii. Cetatea Poenari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor.” FOTO
CHIȘINĂU, MOLDOVA: „Au înnebunit salcâmii, dar se tratează.”
INSIDER: „Au înnebunit salcâmii, dar se tratează!” SURSA
N.R.: Centrul Comunitar de Sănătate Mintală (CCSM) Botanica. Adresă: Strada Independenței 28/1, Chișinău, MD-2072, Republica Moldova.
ARHIVĂ: PASIUNI: Uimitoarea „Mimosa pudica”, o companie veselă pentru pesimişti. Definiţi sensibilitatea! ∆∆∆∆ ÎNCĂPĂȚÂNARE: Omul bun și pomul copt, aștia n-or avut noroc! ∆∆∆∆ FOREST BATHING: Te voi purta în brațele mele oricât va fi nevoie!
MOINEȘTI, BACĂU: Monumentul Tzara Dada, simbolul mișcării artistice care a revoluționat lumea – 25 metri lungime, 10 metri înălţime & 120 tone!
INSIDER: „Monumentul DADA din Moinești – simbolul unei mișcări care a schimbat arta lumii. La intrarea în municipiul Moinești, dinspre Bacău, te întâmpină una dintre cele mai neobișnuite și spectaculoase lucrări de artă din România: Monumentul DADA. Nu este doar o simplă sculptură, ci un simbol puternic al unei mișcări artistice care a revoluționat lumea și care își are rădăcinile chiar aici, în acest oraș.
Monumentul a fost realizat în anul 1996, cu ocazia centenarului nașterii lui Tristan Tzara (1896–1963), poet și eseist născut la Moinești, considerat fondatorul mișcării Dada. Dadaismul a fost una dintre cele mai curajoase și neconvenționale mișcări artistice ale secolului XX, punând sub semnul întrebării regulile artei clasice și promovând libertatea totală de exprimare. Faptul că această mișcare are origini legate de Moinești a făcut ca orașul să fie cunoscut, în anumite cercuri culturale, chiar ca „Dada City”.
Monumentul este alcătuit chiar din literele D-A-D-A, reinterpretate într-o formă modernă și abstractă. Lucrarea aparține sculptorului Ingo Glass, artist de origine română stabilit în Germania, cunoscut pentru stilul său avangardist. Compoziția este una simbolică: cele două litere „D” sunt concepute ca niște forme care sugerează porți, ideea de trecere și schimbare, literele „A” sunt reprezentate ca niște săgeți orientate în sus, simbolizând desprinderea și înălțarea. Întregul ansamblu transmite ideea de transformare, libertate și evoluție, exact spiritul mișcării Dada. Monumentul nu impresionează doar prin idee, ci și prin dimensiuni: aproximativ 25 de metri lungime, 10 metri înălțime, peste 120 de tone – realizat dintr-o combinație de oțel și beton. Este o lucrare de mari proporții, care domină vizual zona și atrage imediat atenția celor care trec pe acolo.
Ingo Glass – artistul din spatele lucrării născut la Timișoara. Stabilit în Germania, el este cunoscut pentru lucrările sale de artă concretă și pentru abordarea modernă a formelor. De-a lungul carierei, a realizat numeroase sculpturi în țară și în străinătate, fiind considerat un artist reprezentativ al artei avangardiste. Monumentul DADA din Moinești este una dintre lucrările sale emblematice din România. (…) Este un simbol al libertății, al schimbării și al curajului de a gândi diferit. Iar faptul că se află la Moinești face ca acest loc să fie nu doar un oraș obișnuit, ci unul cu o legătură directă cu istoria artei moderne. Sus avem inima!” SURSA
N.R.: „Monumentul DADA este alcătuit din 4 litere („D”, „A”, „D”, „A”), repetate la interior şi răsucite la 90 grade, aşezate pe o suprafață mozaicată cu inscripţia T-Z-A-R-A, reliefând faptul că titulatura exactă a ansamblului monumental este „Tzara DADA”. În panourile dreptunghiulare par a se decupa două mari porți (cei doi D), care sugerează ideea de trecere spre altceva, de schimbare. În alternanță, din celelalte două dreptunghiuri par să se desprindă, spre a se înălța, mari săgeţi, respectiv cei doi A. O simetrie a mișcării de schimbare, de înnoire, conjugată cu cea a desprinderii, a înălțării spre un cer al universalității, totul ancorat în pământul românesc al Moineştiului, ţara lui Tzara.
INGO GLASS, cetățean de onoare al municipiului Moineşti din 2018 , este de origine germană, născut la Timişoara, în 1941, și a urmat cursurile şcolare la Lugoj, specializându-se în sculptură la Academia de Artă din Cluj-Napoca, fiind ulterior participant activ la înfiinţarea Muzeului de Artă din Galaţi. Fugind de sistemul politic comunist al ţării, în 1979 se stabileşte la München, unde organizează expoziţii sub patronajul municipalităţii. După 1989, se alătură mişcării artei concrete şi experimentează cu structuri sculpturale care combină forme primare şi culori. Cele mai cunoscute lucrări publice ale sale sunt: Septenarius (Galati, 1976), Quadratur (Oberhausen, 1980), Poarta către Rohn (Hünfeld, 1986), Alpha&Omega (Dunaujvaros, 1987), Piramida Helios (Galati, 1991), Monumentul în onoarea eroilor Revoluţiei din 1989 (Timişoara, 1992), DADA (Moineşti, 1996), Piramida Contrafortilor (Neu-Ulm, 1998), Monumentul victimelor 1941-1945 (Lugoj, 1999), Omagiu lui Brâncuşi şi Vasaely (Neu-Ulm, 2005), Triunghiul Insolent (Rehau, 2012), Trinitas (Kulmbach, 2014) etc. Sculptura DADA de la Moineşti este un monument reprezentativ pentru cariera artistului, combinând stil constructivist cu principiile artei concrete aplicate de artist încă din 1989. La un secol de la naşterea Dadaismului la Zurich, reanalizăm caracteristicile estetice ale monumentului vechi de 20 de ani, având în acelaşi timp oportunitatea de a participa la o analiză artistică contemporană.
TRISTAN TZARA (n. 28 aprilie 1896, Moineşti – d. 25 decembrie 1963, Paris), figura culturală cheie şi unul dintre fondatorii mişcării artistice DADA, Samuel Rosenstock s-a născut în Moineşti, judeţul Bacău, România, în 1896, într-o familie evrelască. A studiat la Bucureşti, făcând parte din mişcarea culturală a vremii. Când şi-a semnat poeziile, a folosit mai multe pseudonime, alegând în cele din urmă Tristan Tzara. Pronunţia acestui nume oferă o traducere cuvânt cu cuvânt în limba română: „trist-la-ţară”. În timpul Primului Război Mondial, s-a retras în Elveţia, unde, împreună cu Hogo Ball, Richard Hulsenbeck, Madame Hennings, Hans Arp şi conaţionalul său Marcel lancu, a participat la seratele Cabaret Volaire din Zurich. Aici au prins viaţă ideile mişcării avangardiste DADA. Se consideră că numele mişcării a fost ales aleatoriu dintr-un dicţionar, fiind un cuvânt francez pentru copii care înseamnă „cal de joacă”. Totodată, există o altă interpretare a cuvântului, conform căreia originile sale sunt stabilite în limba română: participanţii români foloseau foarte frecvent sintagma „da”, „da”, cu scopul funcţional de a împodobi comunicarea cu sensul: „Da, aşa este!”. Mai mult, aceleaşi cuvinte, atunci când sunt folosite în mod repetat, transmit aprobare în dialog, vorbitorul fiind încurajat să continue conversaţia.
Tristan Tzara a fost o figură centrală a mişcării DADA, iar la un secol de la naşterea sa, autorităţile române, cu ajutorul Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO şi cu sprijinul financiar al Fundaţiei Pro Helvetia, au comandat un monument sculptural. Înmormantat în Cimitirul Montparnasse, Paris, Franța.
FIȚI GATA/ START: Cum se aude un Lamborghini Huracan de pe Arcul de Triumf, când se face verde la semafor
INSIDER: „Cum se aude un Lamborghini Huracan de pe Arcul de Triumf. A furat sau nu startul? Lamborghini Huracán, un supercar cu motor central produs între 2014 și 2024.
∆ Motorizare: Echipat cu un motor V10 aspirat natural de 5.2 litri. ∆ Performanță: Produce până la 640 CP în versiunile de top precum EVO sau Tecnica. ∆ Transmisie: Cutie automată cu 7 trepte și dublu ambreiaj. ∆ Viteză: Poate atinge viteze maxime de aproximativ 325 km/h. Accelerează de la 0 la 100 în aproximativ 3-3,5 secunde.
∆ Prețul pentru un Lamborghini Huracán second-hand variază în funcție de anul de fabricaţie, kilometraj și dotări. Din anunțurile actuale, prețurile se situează între aproximativ 194.600 EUR și 337.125 EUR. Pe piața din România, cele mai scumpe zece mașini de lux second-hand înmatriculate recent depășesc pragul de 300.000 EUR per unitate.”
HANAMI, HERĂSTRĂU: Ambasadorul Japoniei a admirat cireșii înfloriți cu ministra Oana Țoiu, fără Nicușor Dan!
INSIDER: „Hanami, ediția VII-a, sărbătoarea tradițională japoneză a admirării florilor de cireș a avut loc astazi 18 aprilie 2026 în Grădina Japoneză din Parcul Regele Mihai I (Herăstrău) din Bucureşti. Excelența Sa, Ambasadorul Japoniei în România, Takashi Katae, a participat la festivități, împreună cu doamna ministrul de externe Oana Țoiu. Marele absent președintele Nicușor Dan, nelipsit în anii în care a condus Primaria Generală a Capitalei. Programul evenimentului a inclus demonstrații culturale precum ceremonia ceaiului, ikebana, karate și tobe japoneze.
Grădina Japoneză, amenajată în anul 1998 în parcul Herăstrău din București cu sprijinul Ambasadei Japoniei în România și a Fundației Comemorative a Expoziției Mondiale Japoneze. În prezent sunt 85 de cireși.
N.R.: „Kyudo (弓道, calea arcului) este o artă marţială tradițională japoneză, concentrată pe dezvoltarea fizică, morală și spirituală prin tirul cu arcul. Provenită din tehnicile de luptă ale samurailor (kyujutsu), modernul Kyudo pune accent pe etichetă, corectitudinea mişcărilor și echilibrul interior, nu doar pe lovirea țintei.
Aspecte cheie ale Kyudo: ∆ Scopul: Nu este doar lovirea centrului, ci atingerea unui echilibru dinamic interior și a „naturaleții în mişcare”. ∆ Principiul fundamental: „Spiritul, arcul și trupul sunt una”. ∆ Origini: Transformată din tehnici de război (secolele XII-XVI) în „cale” (do) în perioada Edo, odată cu apariția armelor de foc.”
ARHIVĂ: SAKURA, PARCUL HERĂSTRĂU: Nicușor Dan în postură de ikebana la Festivalul Cireșilor – Hanami 2022 OXXO HANAMI HERĂSTRĂU: Din program nu au lipsit ceremonia ceaiului, tobele japoneze, arte marțiale, ikebana și Nicușor Dan. Doar, florile de cireș…
BISERICA SFÂNTULUI MORMÂNT: „Status Quo” – Cheia, păstrată din vremea lui Saladin (1187), de două familii musulmane din Ierusalim!
INSIDER: „Biserica Sfântului Mormânt – cele 6 confesiuni
Puțini înțeleg cu adevărat cum funcționează unul dintre cele mai sensibile locuri din lume: Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Nu este doar un spațiu de rugăciune. Este un echilibru juridic și religios extrem de fragil, păstrat de peste 170 de ani. ⚖️ „Status Quo” este un sistem stabilit oficial în anul 1852, în perioada Imperiului Otoman, care reglementează exact cine, unde și când are dreptul să slujească în biserică. Principiul de bază este simplu și strict: 👉 nimic nu se modifică fără acordul tuturor confesiunilor implicate!
Acest sistem a fost păstrat și recunoscut ulterior de autoritățile care au administrat orașul: • Mandatul Britanic pentru Palestina, • Iordania, • Israel.
Rezultatul? Un loc în care fiecare metru, fiecare oră și fiecare gest sunt reglementate.
De aceea există detalii aparent ciudate, dar reale: • o scară de lemn de pe fațadă care nu poate fi mutată; • uși deschise și închise după un program fix; • trasee precise pentru fiecare procesiune.
⛪ Cine are drepturi în Biserica Sfântului Mormânt?
🔴 CONFESIUNI PRINCIPALE – Acestea dețin controlul major asupra spațiului și ceremoniilor:
• Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimul – controlează cea mai mare parte a bisericii și altarul principal (Katholikon) unde este Catedrala Învierii
• Biserica Apostolică Armeană – are drepturi extinse și propriul program liturgic
• Biserica Romano Catolică (prin franciscani) – administrează capele și slujbe specifice ritului latin
🟡 CONFESIUNI CU DREPTURI LIMITATE – Aceste comunități au acces restrâns, dar recunoscut: • Biserica Ortodoxă Coptă; • Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo; • Biserica Ortodoxă Siriacă. Drepturile lor sunt clar delimitate: • capele mici, • intervale orare fixe, • zone precise, fără posibilitate de extindere.
🔐 Un detaliu surprinzător – Cheia bisericii este păstrată de două familii musulmane din Ierusalim: • Nuseibeh family & • Joudeh family. Această tradiție datează din perioada lui Saladin (1187) și continuă până astăzi, tocmai pentru a evita conflictele între confesiuni.
⚠️ Realitatea din teren (nu cea din broșuri) – Se spune adesea că „toți creștinii împart biserica în mod egal”. 👉 Nu este corect. Realitatea este mai complexă: • drepturile sunt inegale; • spațiile sunt strict împărțite; • fiecare mișcare este reglementată istoric Fără acest sistem, tensiunile ar reapărea rapid.
CONCLUZIE: Biserica Sfântului Mormânt nu este doar un loc sfânt. Este un exemplu unic de echilibru între credință, istorie și politică. „Status Quo” nu este o simplă regulă. Este mecanismul care permite acestui loc să funcționeze zilnic, în ciuda diferențelor profunde dintre comunități.” SURSA
N.R.:”SALADIN sau Şalāḥ ad- Dīn Yūsuf ibn Ayyüb (n. 1138 – d. 4 martie 1193) a fost a fost un musulman kurd din Tikrit, primul sultan Ayyubid al Egiptului şi al Siriei (fondatorul dinastiei ayyubide) și un lider musulman marcant, cunoscut pentru recucerirea lerusalimului în 1187 și înfrângerea cruciaților în Bătălia de la Hattin. A domnit ca sultan peste Egipt, Siria, Irak și alte regiuni, consolidând puterea sunnită în Orientul Mijlociu și înfruntând a Treia Cruciadă.
Detalii cheie despre perioada și domnia lui Saladin: ∆ Recucerirea lerusalimului (1187) – Saladin a asediat și recucerit Cetatea Sfântă pe 2 octombrie 1187, punând capăt stăpânirii cruciate de aproape 90 de ani. ∆ Bătălia de la Hattin (1187) – O victorie decisivă care a slăbit semnificativ forţele creştine din Terenul Sfânt, permițând recucerirea lerusalimului.
Teritorii stăpânite: La apogeul puterii sale, a condus un imperiu vast, incluzând Egiptul, Siria, Yemenul, Irakul și zone din Arabia (Meсса, Hejaz).
A Treia Cruciadă: A fost principalul adversar al regilor europeni, inclusiv Richard Inimă de Leu, în timpul celei de-a Treia Cruciade, menținând controlul musulman asupra lerusalimului. Cunoscut pentru strategia sa militară, dar și pentru cavalerism, Saladin rămâne o figură centrală în istoria Orientului Mijlociu.”
N.R.: „Sfântul Mormânt, este cel mai de preț lăcaş al credincioşilor creştini, locul în care a fost depus după răstignire trupul Mântuitorului lisus Hristos în anul 33 d.Hr., locul în care a fost biruită moartea și locul în care de atunci și până astăzi, în fiecare Sâmbătă Mare, Lumina Învierii se arată ca amintire şi adeverire a acestei biruinţe.”
ARHIVĂ: 7 CADRE: Cum apare Lumina Sfântă de la Ierusalim? Minunea filmată în 1994 de un medic devenit preot!
ȘARPELE BIBLIC: „Povestea Edenului nu este despre o cădere, ci despre trezirea conștiinței”
ZODIAC12.RO: „Dacă privim Edenul nu ca un loc geografic, ci ca un spațiu mitic, o hartă a cerului, atunci șarpele devine: • gardianul axei lumii, • simbolul cunoașterii, • inițiatorul, • constelația Draco. În această lectură, povestea Edenului nu este despre o cădere, ci despre trezirea conștiinței. Șarpele nu este dușmanul omului, ci primul său profesor. Iar Draco, dragonul polar, rămâne pe cer ca o amintire a acestei lecții cosmice.” SURSA
SPAIME: Incediu în blocul din spatele Sinagogii Yeshua Tova – cea mai veche sinagogă din București!
INSIDER: „Pompierii intervin folosind o autospecială cu autoplatformă pentru a gestiona un incendiu într-un bloc în spatele. Sinagogii Yeshua Tova, situată pe strada Tache lonescu nr. 9, este cea mai veche sinagogă din Bucureşti, fiind finalizată în jurul anului 1840.
Arhitectură: Clădirea este proiectată în stil maur și a fost renovată semnificativ în 2007. Comunitate: Sinagoga servește comunitatea evreiască locală și este administrată de organizația Chabad Lubavitch România.”
GRADINA DE VARĂ CINEMA PATRIA: Oltenii așteaptă să (re)împartă filmele în aer liber cu țânțarii și stelele
INSIDER: „Ultimul film pe care l-am văzut la Grădina de Vară a cinematografului Patria a fost Predator (1987) cu Arnold Schwarzenegger. „Sala” era full, se vânduseră bilete și in picioare nu exista colțișor neocupat, nimeni nu respira. Doar stelele și țânțarii făceau blatul…
N.R.: „Grădina de Vară a Cinematografului Patria din Craiova s-a construit în anii 1950, în zona centrală pe Calea Unirii nr. 82. Aceasta a avut, până la sfârşitul anilor 80, toată echiparea tehnico-edilitară necesară funcţionării corespunzătoare scopului pentru care s-a realizat. Racordările la rețeaua de energie electrică, la rețeaua de distribuție a apei, precum și la canalizarea oraşului nu mai există, iar starea generală a clădirii cu scena prezintă, degradări majore.
Autorizația de construire pentru fosta Grădină de Vară a cinematografului Patria de pe Calea Unirii a fost emisă de Primăria Craiova, la data de 4 august 2025. Primăria Craiova dorește încă din 2022, atunci când a semnat și portofoliul preluat de la RADEF, transformarea într-un centru multifuncțional în aer liber – spectacole cultural-artistice, cât și ceremonii sau festivități, proiecții cinematografice, expoziții.”
VOLKSWAGEN XL1: Consum oficial: 0,9 l/100 km – 200 unități fabricate acum 10 ani!
INSIDER 1: „Navă spațială – Volkswagen XL-1 , mașina care a reușit consumul de 1 litru la 100 km. 200 unități vândute publicului și tu ai avut sansa sa vezi una. Frumos spot!”
INSIDER 2: „Nici nu auzisem de mașina asta, așa că am întrebat inteligența artificială. Volkswagen XL1 este una dintre cele mai economice mașini produse vreodată. A fost fabricată în serie limitată între 2014–2016 și este un model experimental orientat spre consum extrem de mic.
🔧 Specificații tehnice principale:
• Tip: plug-in hybrid (diesel + electric)
• Motor termic: 0.8 TDI, 2 cilindri
• Putere totală: ~69 CP
• Motor electric: 27 CP
• Cutie: automată DSG 7 trepte
• Tracțiune: spate
• 0–100 km/h: 12,7 sec
• Viteză maximă: 160 km/h (limitată)
• Greutate: ~795 kg
• Baterie: 5,5 kWh
• Autonomie electrică: ~50 km
⛽ Consum și eficiență:
• Consum oficial: 0,9 L/100 km
• Emisii CO₂: ~21 g/km
• Autonomie totală: ~500 km
Este practic prima „mașină de 1 litru” din lume (sub 1 L/100 km).
⚙️ Ce o face specială
• Caroserie din fibră de carbon (CFRP) → foarte ușoară
• Aerodinamică extremă (coeficient ~0.19)
• Camere în loc de oglinzi laterale
• Roți spate acoperite pentru reducerea rezistenței aerului
Concluzie – Volkswagen XL1 nu este o mașină obișnuită, ci un „laborator pe roți”: • ❗ consum incredibil de mic, • ❗ tehnologie avansată, • ❗ dar producție foarte limitată și cost mare…
INSIDER 3: „Aerodinamică extremă, ~0.19, în 2026! Privind aceste date, nu pot să nu mă întreb cum ar fi fost dacă în 1923, Aurel Persu ar fi avut acces la măcar 50% din tehnologia actuală… Pentru cine nu știe, automobilul Persu a fost primul automobil cu roțile “ascunse” în caroserie, și a atins un coeficient aerodinamic de ~0,22! Cum ar fi fost dacă geniile care le-a dat neamul ăsta greu încercat ar fi fost lăsate să se dezvolte și ar fi fost susținute! Tind să cred că lumea ar fi fost un loc mult mai bun!
INSIDER 4: „0-100 în 12.7 cu 69 CP și motor în 2 pistoane .. și unii se întrebă de ce nu ne place Dacia, care la 100 CP are 0-100 în 14.5 secunde” SURSA
VALEA CIUTELOR: Țarc de 3 hectare unde căprioare, căprițe și alpaca îți mănâncă din palmă – Cea mai nouă atracție din Parcul Romanescu din Craiova!
INSIDER: „Un mic colț de munte s-a mutat în Parcul Nicolae Romanescu. 🌲 Am surprins în câteva cadre atmosfera din noul țarc: 20 de căprioare grațioase, 6 căprițe pitice pline de energie și 8 alpaca extrem de curioase. 🦌🦙 Este un spațiu unde animalele au tot ce le trebuie, de la porțiuni împădurite până la iarbă înaltă.” SURSA
N.R.: „Anul trecut, cu ocazia Târgului de Crăciun din Craiova a fost inaugurată Valea Ciutelor în Parcul Romanescu, o zonă de 3 hectare dedicată căprioarelor, pentru căprițe și alpaca. Deși au trecut abia vreo 3 luni de la deschidere, aici s-a născut deja primul pui de alpaca. Vizitatorii pot hrăni animalele cu biscuiți speciali, realizați din semințe și plante, produse ce intră în prețul biletului – adulții plătesc 30 de lei, iar pentru copii, costul biletului este de 10 lei. Intrarea este gratuită pentru persoanele cu autism și însoțitorul lor, fiindcă interacțiunea cu animalele blânde este o formă de terapie. Accesul cu alte alimente sau băuturi în țarc este strict interzis. Program zilnic 10-19.
Zona a fost amenajată pe un teren nefolosit din parc, lângă Hipodrom care a fost transformat într-un țarc de mari dimensiuni, cu porțiuni împădurite, movile de pământ, iarbă înaltă și copaci tineri, exact așa cum animalele întâlnesc în sălbăticie, dar au fost trasate și alei din piatră. Spațiul este supravegheat video și iluminat discret, cu stâlpi cu încărcare solară, astfel încât animalele să nu fie deranjate pe timpul nopții.
Tot la Hipodrom au fost aduși și ponei care pot fi călăriți de copiii sub 12 ani și 50 kg, pentru 15 sau 30 minute – îzilnic, în intervalul orar 12-14 și 16-18.
GUNOI PE CARTELĂ: Colectarea separată a deșeurilor în eco-insule. Urmează cântărirea și analiza gunoiului, amprenta digitală și scanarea retinei locatarilor?
INSIDER: „Eco-insulele din Craiova: ce sunt și cum funcționează. În Craiova, printr-un proiect derulat de Primăria Craiova, au fost amplasate 150 de eco-insule moderne pentru colectarea separată a deșeurilor, cu scopul de a crește accesibilitatea craiovenilor la infrastructura de reciclare.
Noile eco-insule sunt dotate cu containere pentru 5 fracții de deșeuri: 🔵 albastru – hârtie și carton; 🟡 galben – plastic și metal; ⚫ negru – deșeuri reziduale; 🟤 maro – biodeșeuri; 🟢 verde – sticlă.
O noutate importantă este cartela de acces. Craiovenii care nu au primit încă această cartelă sunt rugați să se adreseze Asociației de Proprietari pentru a o ridica.
📌 Cum funcționează containerele cu cartelă?
Apăsați butonul mic de metal din partea dreaptă a containerului, apropiați cartela, iar containerul se va deschide.
⚠️ Atenție: cartela NU înseamnă costuri suplimentare pentru cetățeni. Ea permite un control mai bun al deșeurilor și reduce accesul colectorilor informali care blochează sau folosesc necontrolat containerele. Astfel, doar locuitorii din zonă pot utiliza platforma, în baza cartelei. Important de știut: în Craiova există 150 de eco-insule, dintr-un total de 438 de platforme de deșeuri din oraș.
Punerea lor în funcțiune se face etapizat, în funcție de distribuirea cartelelor de către asociațiile de proprietari.” SURSA
BLESS: Pictorul care refuză să stea „în sertar” – Nu tu alegi tabloul, tabloul te alege pe tine!
Cavalerul luminii
INSIDER: „Într-o lume în care mulți artişti încă încearcă să recreeze trecutul, Bless pare mai degrabă interesat de altceva: prezentul… şi, poate, chiar viitorul. Născut în 1975, intr-o familie în care arta nu era un hobby, ci un mod de a exista, Bless a crescut într-un mediu în care expresia vizuală era parte din viaţa de zi cu zi. Tatā tapiser, pictor, mamă orientată spre artă aplicată, frate artist în sticlă şi metal un ecosistem in care nu prea ai cum să rămâi doar spectator. Dar contextul nu este ceea ce il defineşte. Contextul il au mulți. Diferenţa apare in modul in care a ales să ignore regulile. Nu pictează „frumos”. Pictează intens. Privind lucrările lui, nu ai senzația că încearcă să fie plăcut. Mai degrabä, pare că încearcă să provoace. Stilul său este dificil de încadrat și nici nu caută asta. Vorbește despre expresionism abstract, oniric, gestual, dar refuză să fie limitat de o etichetă. Temele sale nu sunt liniştitoare sau decorative. Nu sunt peisaje cuminți. Sunt, mai degrabă: fenomene cosmice, materia în mişcare, ideea de univers, lucruri care nu pot fi explicate simplu. Lucrările lui nu spun o poveste clară. Sunt fragmente dintr-un gând aflat în continuă transformare.
Artist sau observator al haosului? Alessandriu vede artistul ca pe un traducător al realității contemporane. lar realitatea, în viziunea lui, nu înseamnă doar oameni, oraşe sau emoții simple. Înseamnă: schimbări climatice, descoperiri tehnologice, fenomene astronomice, fluxul continuu de informație care ne defineşte prezentul. Nu este genul de artist care pictează o floare și se opreste acolo. Este genul care priveşte o floare și începe să îşi imagineze, simultan, ce se întâmplă la nivel microscopic și la scară cosmică.
Relaţia lui cu expunerea este la fel de atipică. Nu pare interesat de circuitul clasic al vernisajelor. Observația lui este simplă: lumea vine la deschidere, apoi dispare. În schimb, mediul online oferă ceva diferit – o vizibilitate constantă, globală. Este, astfel, parte dintr-o nouă generație de artişti care nu mai depind exclusiv de galerie ca filtru.
Fiecare lucrare semnată de Bogdan Alessandriu nu este doar o imagine, ci o prezenţă. O emoție care te caută, o poveste care te recunoaște înainte ca tu să o înțelegi. În spatele fiecărei pânze se află un fragment de univers, o träire, o tensiune, un moment suspendat intre real şi imaginar. Privirea ta nu este întâmplătoare. Dacă te oprești, înseamnă că acel tablou are ceva să-ți spună. Ascultă-l. Simte-l. Lasă-l să te găsească. Pentru că unele opere nu se privesc. Se trăiesc. Nu tu alegi tabloul. Tabloul te alege pe tine.
FOTO 6: Noi doi (2023) de Bogdan Alessandriu – Dimensiuni 120 x 120, ulei pe pânză. Două ființe se adună într-o singură tulpină de verde aprins, topind contururile identității într-o singură rădăcină de sens. Inima, aşezată central, plusează vie în mijlocul unei simfonii de haos și culoare, iar roşul ei e mărturie şi jertfă. Pictura respiră ritmul unei iubiri care nu explică, dar vindecă, care nu cere, dar îmbrăţişează. În jurul celor doi, lumea fierbe, se destramă, se rescrie. În mijlocul acestei clocotiri se naşte un legământ tăcut.” SURSA
BĂNCI & CĂMĂTARI: Plata sumei poprite se face „pe bucăţi” și comisioane de 10 ori mai mari!
INSIDER: „Când îmi mai povestește cineva că se confruntă cu o poprire pe contul firmei, pentru plata taxelor către ANAF, nu mi se pare o situație ieșită din comun. Cred că majoritatea celor care am avut o societate am trecut măcar o dată prin așa ceva. Mai ales dacă îți plătești singur salariul, adică figurezi ca angajat, îți scoți din firmă salariul net (sau nu) și îți achiți și taxele aferente către stat, care nu sunt deloc mici. Dacă prinzi o perioadă mai slabă și nu ai activitate (nu emiți facturi, nu ai clienți), nu ai nici încasări. În schimb, taxele vin lunar, fără pauză. Și atunci ajungi să bagi bani în firmă din alte surse doar ca să o ții pe linia de plutire. Iar taxele nu sunt singurele cheltuieli.
Zilele trecute, cineva din domeniul educației îmi spunea că are poprire pe cont. Știa exact cât are de plată, iar ultimele încasări se duceau direct către stat. Cum încasa o factură, cum banii rămâneau blocați în cont și banca făcea automat plata către ANAF. Își ținuse o evidență clară, plătise, dar tot apărea cu datorii. Parcă nu se mai terminau! Până când, la un moment dat, a lămurit situația cu contabila. Explicația a fost simplă: „Stați puțin… comisionul bancar pentru astfel de plăți variază între 50 și 150 de lei. Ați ținut cont de el în evidența dvs?” De aici diferența. Pentru că, în total, plătise peste 1.500 de lei doar comisioanele bancare la plăți mici făcute automat către stat.
Și atunci te întrebi: nu e suficient că ești în impas? Mai trebuie ca și banca să profite exact atunci și să facă totul mai greu? Eu nu știam asta. Și, sincer, e genul de „detaliu” care te costă scump când ești deja jos. Poate e o informație utilă și pentru alții care trec cu vederea acest aspect.” SURSA
INSIDER 2: „La ING e 50 lei, spun din experienţă proprie. lar plata sumei poprite se face „pe bucăţi”, nu se așteaptă adunarea sumei totale, ci orice sumă intră în cont, chiar și de câţiva lei, se virează imediat și așa se ajunge ca banca să încaseze de câteva ori acel comision deja de 10 ori mai mare decât comisionul standard de 5 lei.”
INSIDER 3: „ANAF pune poprire pe cont, banca aplica un comision de instituire poprire și comision de ridicare poprire, iar la banii pe care îi poprește și îi trimite banca direct la Finanțe se aplica un alt comision în functie de banca. Sunt contabilă și m-am bătut de multe ori de aceasta problemă.”
INSIDER 4: „Comisionul de rambursare poprire către Birou Executor Judecătoresc, așa numitul BEJ, pentru persoane fizice, este 25 lei, chiar dacă ți se iau 30 lei și se virează acelui BEJ. Exemplu real de la Raiffeisen.”
CHICAGO TRIBUNE TOWER: Suvenir global – de la Zidul Chinezesc, Taj Majal, Piramida lui Cheops, Partenonul, Hagia Sofia, Colosseum, Notre Damme, Zidul Berlinului, Westminster Abey, Mormântul lui Abraham Lincoln până în Orașul Interzis. Bucățica de Lună, proprietate NASA, nu poate fi încastrată în zid!
INSIDER: „Turnul Tribune nu este doar o clădire uimitoare; este și un suvenir global! În zidurile sale se află pietre de la Marele Zid Chinezesc, Partenonul din Grecia, Taj Mahal-ul din India și chiar o bucată de stâncă Lună. Este deschis publicului! Treci pe la Plaza și vezi pietrele din întreaga lume – e ca un turneu mondial, dar ai nevoie doar să ajugi la 435 Michigan Avenuenue.” SURSA
N.R.: „Turnul Tribune este un zgârie-nori neogotic cu 36 de etaje și o înălțime de 141 m, situat la adresa 435 North Michigan Avenue din Chicago, Illinois, Statele Unite. Concursul internațional de design de la începutul anilor 1920 pentru turn a devenit un eveniment istoric în arhitectura secolului al XX-lea. Construit pentru proprietarul ziarului Chicago Tribune, Robert R. McCormick, din 2018 a fost transformat în reşedinţe de lux, iar în 2023 a câştigat un premiu Driehaus pentru conservarea arhitecturală şi reutilizarea adaptivă din partea Landmarks Illinois. Turnul a găzduit Tribune și publicațiile afiliate Tribune Media, Tribune Broadcasting și Tribune Publishing. Postul de radio WGN (720 kHz) a emis emisiunile din clădire până pe 18 iunie 2018. Biroul CNN din Chicago se afla, de asemenea, în clădire. Clădirea este inclusă pe lista monumentelor din Chicago și face parte din districtul istoric Michigan-Wacker. Unul dintre predecesoarele sale, primul „Turn Tribune”, fusese construit în 1868 și a fost distrus în Marele Incendiu din Chicago din 1871.
Chicago Tribune, principalul chiriaş al clădirii de la deschidere, s-a mutat în iunie 2018, pentru ca aceasta să fie transformată în apartamente. Se preconizează că conversia clădirii va costa peste 500 de milioane de dolari. Conversia a întâmpinat unele probleme legale cu privire la semn: Chicago Tribune susține că semnul este proprietatea sa intelectuală, deci nu poate rămâne pe clădire, dar dezvoltatorii au declarat că au avut un acord contractual pentru a cumpăra semnul pentru un dolar. Fostul birou emblematic al colonelului Robert R. McCormick de la etajul 24 va fi transformat în birouri. În fosta parcare a Turnului Tribune, există planuri de construire a Turnului Tribune East, un zgârie-nori extrem de înalt care va deveni al doilea cel mai înalt din oras. În 2025, firma de investiții North American Real Estate a cumpărat spațiul comercial din Tribune Tower.
Înainte de construirea Turnului Tribune, corespondenții ziarului Chicago Tribune aduseseră înapoi, la cererea colonelului McCormick, pietre și cărămizi dintr-o varietate de situri importante din punct de vedere istoric din întreaga lume. Multe dintre aceste fragmente au fost încorporate în cele mai joase niveluri ale clădirii și sunt etichetate cu locaţia lor de origine. Pietrele incluse în zid provin din situri precum Catedrala Sfântul Ştefan, Catedrala Trondheim, Taj Mahal, Sala Clementinei , Partenonul, Hagia Sofia, Moscheea Süleymaniye , Insula Corregidor, Palatul Westminster, lemn pietrificat din parcurile naționale și statale Redwood, Marea Piramidă Giza, Alamo, Notre-Dame de Paris, Mormântul lui Abraham Lincoln, Marele Zid Chinezesc, Sala Independenței, Fortul Santiago, Zidul Berlinului, Angkor Wat, Ta Prohm, Castelul Wawel , Banteay Srei, Colosseum, turnul Catedralei Rouen, care a inspirat forma clădirii.
Unele dintre acestea aveau un context politic sau social, cum ar fi fragmentul de coloană al Castelului Wawel, situat in propria nişă deasupra colțului din stänga sus el intrării principale, ca un tribut vizual adus numeroasei populații poloneze din Chicago, cea mai mare prezenţă de acest gen in afara Republicii Polone. Există 136 de fragmente în cladire.
În 1999, în timpul unei sărbători a celei de-a 30-a aniversări a misiunii Apollo 11, Buzz Aldrin a prezentat o piatră adusă de pe Lună, care a fost expusă într-o vitrină a magazinului de cadouri al Tribune (nu a putut fi adăugată pe perete, deoarece NASA deține o mare majoritate a rocilor lunare Apollo, iar aceasta a fost doar împrumutată Tribune). Piatra a fost îndepărtată în 2011 din cauza unui stand învechit. O nouă expoziție cu pietre este planificată, dar nu a fost instalată încă din 2018. O bucată de oțel recuperată de la World Trade Center a fost adăugată pe perete. Plăci de la Opera din Sydney au fost adăugate în 2006.
Holul clădirii servește și drept sală de inscripţii, cu citate despre libertate şi libertatea presei, preluate din operele lui Benjamin Franklin, James Madison, Euripide, Voltaire, Daniel Webster și alții, sculptate în pereți. Aceasta include și afirmaţia lui Thomas Jefferson: „Libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută”. DETALII
ILENE: Verișoare românce ale scarabeilor din Egipt
INSIDER: „Când vorbim despre Egiptul Antic ne gândim adesea la faraoni, piramide și scarabei. Rude apropiate ale acestora trăiesc însă chiar lângă noi: ilenele (Cetonia aurata), gândaci deosebit de frumoși, cu un corp verde metalizat și cu reflexe care pot varia de la bronz la violet sau albastru negru.
Poate chiar Ilenele Cosânzene, cu pletele lor strălucitoare din basmele populare, au inspirat numele acestor insecte deosebite.
Acești gândaci pot fi observați, de obicei, din mai până în octombrie, în special pe flori colorate precum trandafirii, unde se hrănesc cu polen, nectar și părți moi ale florilor în timpul zilelor calde și însorite. Adulții au un rol important în natură, contribuind la polenizarea plantelor, iar când nu se hrănesc, pot fi văzuți zburând stângaci, dar destul de rapid pentru insectele de dimensiunea lor.
Larvele acestor gândaci trăiesc în sol sau în materie organică în descompunere, cum ar fi humusul, compostul sau lemnul putrezit, unde se hrănesc cu materiale în descompunere și ajută la reciclarea nutrienților în ecosistem. Ciclul lor de viață este interesant: femelele depun ouă în materie organică moale, larvele eclozează după 3-4 săptămâni, dezvoltarea lor durează 2-3 ani.
Așadar, dacă vedeți pe timpul verii un gândac verde strălucitor pe o floare, admiră-l cu atenție și lasă-l să-ți aducă aminte de poveștile copilăriei!
#muzeulantipa #Cetoniaaurata” SURSA
N.R.: Cetonia aurata sau gândacul-de-trandafir (ileana, după prenumele din România, Ileana) este un gândac cu o lungime de 20 mm, care are o culoare verde metalic și un scutel în formă de V. Acesta se hrănește cu semințe și polen. Se găsește și în România, cu precădere în zonele sudice.
Cățărătorii de trandafiri sunt capabili de zbor rapid; zboară cu aripile în jos. Se hrănesc cu polen, nectar și flori, în special trandafiri. Pot fi găsiți printre trandafiri în zilele calde și însorite, din mai până în iunie sau iulie și, ocazional, chiar și în septembrie. Ilenele se găsesc în sudul şi centrul Europei și în partea de sud a Regatului Unit, unde uneori par a fi foarte localizați. Pot fi găsiți și în Asia de Sud-Est, în zonele rurale și pe insulele periferice ale Hong Kong-ului. Sunt o specie saprofagă benefică (detritivoră).
Larvele au formă de C și au un corp ferm, ridat și păros, un cap mic și picioare minuscule. Larvele se găsesc adesea pe flori, pe partea inferioară a trandafirilor, pomilor fructiferi, nalbe și spini albi. Quăle sunt adesea depuse în lemn putred sau grămezi de compost. După câteva săptămâni, ies larve albe, curbate, care pot crește până la 5 centimetri lungime. Se transformă în pupe într-un cocon format din sol și fibre de lemn. Cresc foarte repede și năpârlesc de două ori înainte de sfârşitul toamnei. Larvele iernează oriunde s-au hrănit, adică în compost, gunoi de grajd, mucegai de frunze sau lemn în putrefacţie. Au un ciclu de viaţă de doi ani. Se transformă în pupe în iunie sau iulie. Unii gândaci adulți pot apărea toamna, dar răsărirea principală are loc primăvara, când gândacii se împerechează. După împerechere, femelele de gândaci îşi depun ouăle în materie organică în descompunere și apoi mor.
Culoarea verde metalică a gândacului este creată structural, prin reflexia luminii polarizate în mare parte circular; la fel ca alți scarabei, aceasta este polarizată circular la stânga: Când este privit printr-un polarizator circular drept, gândacul pare incolor. Există, de asemenea, diferite culori pe lângă verdele comun; există și cupru, gri și negru. Multe exemplare au pete albe, în timp ce altele au foarte puține sau deloc. A fost descris ca un polarizator eliptic cu bandă îngustă de stânga.” DETALII
ARHIVĂ: LICURICI: Lumina produsă este de 1000 de ori mai puternică decât lumina produsă de o lumânare OXXO MUSCA-PĂUN: Emigrant nord-american, cetățean european din 2007 & pașaport românesc de 5 ani, poposește în Republica Moldova! OXXO LIBELULA: Cel mai eficient vânător din regnul animal, depășește leul, rechinul & performanțele de viteză, precizie și acuratețe vizuală a tot ce a inventat omul OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO PAIANJENUL LUP: Femela își cară singură puii în spinare. „Tarantula românească”, cel mai mare păianjen din România!
CÂMPULUNG – BUCUREȘTI: 167 km în 12 ore 53 min – primii 58 km în 2 ore, cu automotorul Malaxa, produs în anul 1938!
INSIDER: „60 lei biletul Câmpulung-București transport rutier, dar poți rămâne în Câmpulung pentru că nu mai sunt locuri….Varianta? 37 lei motorul Malaxa din 1938.. Fără reduceri pentru studenți pentru că nu există în actele CFR acest vechi mijloc de transport! Nici nu poate exista, nu își asumă nimeni răspundere pentru acest morman de fiare vechi care transportă, iată, și oameni în picioare… Zgomotul și zdruncinăturile drumului nu se pot prinde în fotografii…” SURSA
Acestea sunt 6 secunde filmate în trenul de duminică ce a plecat oficial din Parcul Kretzulescu către București, tren plin de tineri ce veniseră acasă, la părinți în weekendul acesta.
Cursa până la Golești durează 2 ore, adică 7200 de secunde, de 1200 de ori mai mult decât ce vedeți în videoclip. Acești copii nu au altă variantă de transport public de călători, în microbuze nu sunt primiți cu animale de companie, biciclete sau căruțuri de bebeluș… Tot in martie 2026, într-o duminică după amiază am văzut călători lăsați în stație, autogară nu există la Câmpulung, pentru că se ocupase capacitatea maximă a celor două microbuze ce plecau cu studenți spre București… Priviți balansul… și înmulțiți timpul videoclipului de 1200 de ori… Aveți în primul comentariu dovada că 58 km se fac 2 ore cu acest mijloc de transport în comun…
INSIDER 2: „La o căutare pe mersul trenurilor am găsit doar acesta…mi se pare incredibil! (N.R.: București Nord – Câmpulung -–> 167 km în 12 ore 53 min!)
INSIDER 3: „La noi (N.R.: Câmpulung), nici internetul nu se potrivește… Avem o tablă agățată pe care se lipește în fiecare an o foaie de hârtie pe care o pozăm și o transmitem între noi… Asta ca să înțelegeți ca autoritățile au dezinteres general!”
N.R.: Automotoarele Malaxa seria 900 reprezintă cel mai vechi material rulant aflat în circulație! Acestea fost produse între anii 1935-1942 la uzinele bucureștene Malaxa🇹🇩 sub licența Uzinelor Ganz din Ungaria🇭🇺. Modelul preluat de uzinele Malaxa și care a stat la baza automotoarelor S900 a fost automotorul 604.03, construit de Ganz pentru Căile Ferate Belgiene🇧🇪 în anul 1934!
La sfârșitul anilor 60 – începutul anilor 70 dar și după 2000 acestea au avut parte de reparații tip RK la MARUB Brașov, primind motoare noi VOLVO dar și o nouă schemă de vopsire. A existat și o a treia etapă de modernizare, la Petroutilaj Câmpina cu precădere după anul 2010.
De menționat că unele automotoare provin din transformarea unor vagoane de călători pierdute/distruse după al Al Doilea Război Mondial, unele chiar cu cutie de lemn care au fost renumerotate cu numerele vagoanelor pierdute/distruse după cea de-a doua conflagrație mondială. Unele circulă și astăzi pe unele secții secundare, având viteza maximă de 70 km/h.” SURSA
ARHIVĂ: 80 DE ANI CU CFR: Arad-Simeria oraș frumos, te duci cu trenul și vii pe jos! OXXO CFR MARFĂ: Cea mai mică viteză din lume. Trei oameni putere! OXXO CFR: Pârtie şi patinoar în trenul Iaşi-Timişoara! OXXO PREVENȚIE RUTIERĂ: La ieșirea din Sovata spre Praid trenul oprește la trecerea de nivel cu calea ferată. Zero accidente! OXXO ROȘIORII DE VEDE: O Ludmila Elisabeta Rizea tractează o Ludmila Eugen Ionescu
ARTEMIS II: Capsula Orion va orbita Luna la peste 10.000 km distanță – Prima misiune cu echipaj uman care părăsește orbita Pământului din 1972!
INSIDER: „🚀 🌒 Misiunea Artemis II: O gură de aer proaspăt pentru umanitatea care a uitat să privească spre stele.l 🙏 Într-o perioadă în care știrile zilei din ultimii ani sunt despre rachete care distrug, e o adevărată binecuvântare să fim martori ai unei rachete care nu vizează un dușman, ci un vis. 🌌
👨🚀 Cine sunt cei care scriu istoria sub ochii noștri? Artemis II aduce 3 premiere istorice:🔸 Reid Wiseman – Comandant: veteranul care va ghida capsula Orion🔸 Christina Koch – Specialist de misiune: prima femeie într-o misiune #NASA către Lună🔸 Jeremy Hansen – Specialist de misiune: primul astronaut din afara SUA (Canada 🇨🇦) într-o misiune selenară🔸 Victor J. Glover – Pilot: primul astronaut de culoare care va călători în spațiu.
⁉️ De ce contează? 🛰️ Marea revenire: prima misiune cu echipaj uman care părăsește orbita Pământului din 1972 încoace 🚀 Testul suprem: capsula #Orion va orbita #Luna la peste 10.000 km distanță, pregătind aselenizarea din 2027 🔥 Nu este doar o misiune de 10 zile. Este fundația pentru ceea ce urmează: baze permanente pe Lună și, ulterior, saltul istoric spre #Marte.
💫 Per aspera ad astra!” SURSA
N.R.: „Pe căi aspre către stele!” – izbânda cere sacrificii – succesul, performanța sau atingerea idealurilor înalte (stelele) se obține doar prin eforturi susținute, muncă grea și depășirea obstacolelor (căile aspre). Expresia dste asociată cu filosoful roman Seneca (din tragedia „Hercule furios”). Variante: „Ad astra per aspera” (aceeaşi semnificaţie). În cele 10 zile echipajul va face o excursie de 1.103.000 km.”
INSIDER 2: „Mi-am pus ceasul să sune azi-noapte ca să văd în direct lansarea zborului spre Lună, cu oameni la bord, după mai bine de 50 de ani. Doar în jurul ei-nu vor aseleniza. Știrea a trecut aproape neobservată, pierdută în pauza „meciului” America–Iran. Pe orbita Pământului sunt,azi, 10 astronauți. Zece! Iar Iranul mobilizează 1 milion de oameni pentru război! Zece astronauți și un milion de soldați. Asta e omenirea!
Acum 50 de ani, zborurile spre Lună păreau aproape banale. Toți credeau că vom evolua. Apoi, totul s-a oprit. Naveta spațială Apollo, cea care a dus oameni pe Lună, avea un procesor de 0,043 MHz. iPhone-ul meu are 4400 MHz, dar omul n-a mai ajuns pe Lună. O simplă mașină de spălat de azi are tehnologie mai avansată decât racheta care a dus oameni pe Lună. Dacă i-a dus…⁉️👀
Zece astronauți studiază spațiul, iar un milion de soldați se luptă pentru petrol. Problema noastră nu e că mașinile au ajuns să gândescă, ci că oamenii n-o mai fac” SURSA
THE TRUMAN SHOW: „Metaforă gnostică despre natura realității, controlul instituțional și trezirea sufletului”
ZODIAC12.RO: „Documentarul propune o interpretare profundă a filmului The Truman Show, văzut nu ca simplă satiră despre televiziune, ci ca o metaforă gnostică despre natura realității, controlul instituțional și trezirea sufletului. Truman trăiește într-un oraș perfect, dar complet fals – Sea Haven, o lume simulată, controlată de un producător omniprezent numit KristOff. Această lume este o reprezentare a închisorii materiale din cosmologia gnostică, creată de un demiurg ignorant care crede că este Dumnezeu, dar nu este. Kristoff este demiurgul: un creator fals, convins că oferă o viață ideală, dar care menține controlul total asupra realității lui Truman. El crede că nu există nimic dincolo de lumea pe care a construit-o – exact ca demiurgul gnostic, care ignoră existența unei realități superioare.” DETALII
infoINSiDER.ro 