PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Arhivă autor

CERNAVODĂ-FETEȘTI: Transhumanța pe A2 cu 400 de oi pe ora!


INSIDER: „Pe autostrada A2, mai nou, se circulă cu 400 de oi pe oră!!” SURSA

ARHIVĂ: SLATINA: Un om avea un cal. Şi calul se bucura!


BUZĂU: Patronul i-a ridicat statuie angajatului model care lucra și în weekend. Post-mortem!


INSIDER: „A mai picat un mit, un angajator chiar a ridicat o statuie angajatului său. Știți vorba aia : „Ce muncești mă așa, crezi că o să-ți facă statuie?” Acest „călăreț” ne trimite cu gândul către varianta modernă a lui Don Quijote sau a Sfântului Gheorghe. Se poate observa cum țintește cu sulița ochiul plasat pe una din fețele cubului de la baza ansamblului statuar. Pe celelalte fețe ale cubului sunt diferite mesaje pe care le puteți citi în fotografiile alăturate.

„Statuia_lui Don Quijote de la Buzău a fost inaugurată în 2013. Are 10 metri înălţime, 6 lăţime şi o greutate de 4 tone. Este opera unui artist plastic pe nume Bogdan Lefter, care avea 34 de ani la momentul realizării creaţiei. Lucrarea a fost comandată de un om de afaceri din Buzău în amintirea unui angajat de-al sau, Florinel Dinu, un artist plastic mort din cauza unei boli incurabile.”

Afaceristul din România care a ridicat o statuie in memoria unui fost angajat.

„S-a întâmplat minunea. Un angajat care a excelat prin seriozitate şi dăruire la locul de muncă va primi omagiu o statuie. Iniaţiativa neobişnuită îi aparţine unui om de afaceri din Buzău.

Nicu Dinu, administratorul Grupului Rotec, i-a ridicat o statuie unui fost angajat care a murit, în urmă cu câţiva ani, răpus de o boală necruţătoare. Afaceristul susţine că inginerul Florin Octavian Dinu, fost şef de producţie, a fost un angajat model, un exemplu pentru toţi salariatii şi merită astfel o statuie .

„Grupul statuar este pentru fostul nostru coleg Florin Dinu. Din păcate, Florin a pus mult suflet şi poate indirect şi-a afectat sănătatea şi a murit. Pentru mine a fost un şoc când a murit acest om tânăr, care şi sâmbăta, şi duminica era aici, împreună cu oamenii, şi care a vrut să facă ceva în viaţă şi cu viaţa lui

Era un mare artist, picta în timpul liber, a înţeles şi a ajutat oamenii foarte mult. Ulterior, m-am gândit ca în semn de respect şi mulţumire, pentru ca existenţa lui să fie mai departe printre noi, să fac ceva pentru el“, a declarat Nicu Dinu, director general al Rotec Buzău, pentru www. viatabuzaului.ro.

Cel care a conceput lucrarea este talentatul artist plastic Bogdan Lefter. Statuia este construită integral din inox, are o înălţime de aproape 10 metri şi reprezintă „lupta omului cu obstacolele vieţii”.

Statuia va fi instalată la intrarea în municipiului Buzău”. DETALII Foto/ Video : Leonard Chesca

ARHIVĂ: SUB OCUPAŢIE: Ronald Reagan, patronul spiritual de la Evidenţa Populaţiei din Ploieşti?! *** ANGAJATUL LUNII: Deszăpezire cu stil la Novotel


BACĂU: Pictura murală „Intuiția” filtrează aerul ca o pădure de 250 de metri pătrați!


INSIDER: „În Bacău, pe un bloc lângă Insula de Agrement, s-a inaugurat astăzi o pictură murală care purifică aerul. Este realizată cu o vopsea specială, care transformă substanțele poluante din aer în substanțe inofensive care se depun pe pictură și care sunt spălate de ploaie.

Pictura „Intuiția” este realizată de Obie Platon, are 250 de metri pătrați și filtrează aerul cam tot așa cum face o pădure de 250 de metri pătrați.

Portretul unui nevăzător care își imaginează Universul, în ciuda presiunii dizabilității sale, atrage atenția asupra problemelor de care aceștia se lovesc zi de zi. Lucrarea este tradusă în Braille.” DETALII

ARHIVĂ: CRAIOVA: „Tribut Marin Sorescu” by Obie Platon *** ALLAN DALLA: Foamea, în coduri geometrice. Viziunea optimistă: „Tot ce zboară se manâncă!” *** ALLAN DALLA: Cea mai nouă şi mai controversată reprezentare a luptei lui Sf. Gheorghe cu „Balaurul”!


PRIVEȘTE PĂMÂNTUL: “O sferă albastră a vieții, prețioasă și fragilă. Singura noastră casă.” THE FINAL COUNTDOWN!


INSIDER: „Până pe 31 puteți să priviți Pământul, suspendat în spațiul central al librăriei Cărturești Carusel. Instalația spectaculoasă, The Earth creată de artistul britanic Luke Jerram, redă fidel globul pământesc, pe baza imaginilor incluse de NASA în catalogul Visible Earth. Globul expus în mijlocul Carusel are un diametru de 3,7 metri și este luminat din interior.

“Sper ca cei care văd instalația să vadă Pământul așa cum este văzut din spațiu: o sferă albastră a vieții, prețioasă și fragilă. Un ecosistem de care trebuie să avem grijă – singura noastră casă.” – Luke Jerram

Luke Jerram este un artist multidisciplinar care trăiește în Marea Britanie, dar creează sculpturi, instalații și proiecte care ajung să facă înconjurul lumii. Pe lângă The Earth, Jerram a creat și Museum of the Moon, o sculptură sferică luminată din interior care redă cu fidelitate corpul selenar (scara 1:500.000), instalație prezentată anul trecut publicului din România. SURSA

ARHIVĂ: CLUJ: Luna își așteptă vizitatorii la Biserica Piaristă *** CĂRTUREŞTI MALL: „Era înghesuială ca la supermarket în zilele cu promoţie la tigăi!” *** BEST-SELLER: „Un sanctuar cu miros de usturoi?!”


ARCUL DE TRIUMF: “In BANKSY we trust” “Without Limits”


INSIDER: „Gurile „rele” spun că în București spațiul expozițional pentru „The Art of Banksy” ar fi ales „ca nuca în perete”, că lucrările expuse nu sunt originale, că expoziția e neautorizată, că biletele sunt scumpe, etc. Chiar și așa, expoziția merită văzută, iar vizita în Arcul de Triumf mioritic, mult prea inaccesibil, comparativ cu „fratele” mai mare din Paris, este extra-Bonus!”

Expoziția „The Art of Banksy” deschisă la Arcul de Triumf din București până pe 27 octombrie cuprinde peste 50 de tablouri, fotografii, sabloane și obiecte 3D – copii first hand după originalele Banksy cel subversiv, cel pacifist, cel mai faimos artist stradal din lume.

Program: zilnic 12-22. Bilet intrare: 35 lei luni – vineri, 40 lei (sâmbătă, duminică). Redus 20 lei (luni-vineri), 30 lei (sâmbătă, duminică) – elevi, studenţi, pensionari.

The Art of Banksy „Without Limits” gândită și organizată de un afacerist turc, Kemal Gürkaynak, face parte dintr-o serie internațională de expoziții, itinerantă la Amsterdam, Londra, Roma, Berlin, Tel Aviv, Toronto, Montreal, Milano, Paris și despre care însuși Bansky spune ca este neautorizată.

Expoziția, prezentată pentru prima dată în România, include unele dintre cele mai importante lucrări ale artistului: „Laugh Now”, „Girl with Balloon”, „Pulp Fiction”, „Flower Thrower”, „Monkey Queen”, „Flag Wall”, „Soup Can”. În cele două videoclipuri care completează expoziţia pot fi urmărite povestea din spatele Fetiţei cu balonul şi un film de câteva minute realizat chiar de Bansky.

Banksy și-a lăsat amprenta în orașe pe aproape toate continentele. Bucăți de zid cu lucrări ale lui sunt azi smulse din spațiul public și vândute pe sume generoase, iar printurile și picturile lui și-au făcut loc la licitațiile de lux, pe care Banksy le deturnează în stilul lui clasic.

Anul trecut, imediat ce lucrarea lui celebră „Fetiță cu balon” a fost vândută la Sotheby’s pentru mai bine de un milion de lire, pânza s-a autodistrus: a fost tăiată în fâșii de un dispozitiv instalat în ramă, declanșat la cererea artistului. DETALII


TOPKAPÎ: De peste 500 de ani, Sabia lui Ștefan cel Mare, captivă în Turcia. România are o copie!


INSIDER: „Unul dintre cele mai importante artefacte din muzeul Topkapî (fostul mare palat al sultanilor otomani) din Istanbul, Turcia, este o armă, spada voievodului Ştefan cel Mare, încărcată de legendă, venerată şi temută de turci, construită dintr-un oţel special la indicaţiile personale ale voievodului. Atrage atenţie prin dimensiuni, dar mai ales prin heraldica mânerului: pe discul acestuia apar stema Moldovei, capul de bour şi inscripţia în slavonă ”Io Ştefan Voievod domn al Ţării Moldovei”. Arma are două tăișuri și se folosește cu ambele mâini pentru că necesită o forță fizică extraordinară, spre deosebire de sabia cu un tăiș care se utilizează cu o singură mâna. Spada lui Ștefan cel Mare era tipic moldovenească, aceasta individualizându-se în Epoca Medievală. Sabia expusă la Topkapî are o lungime totală de 125 cm – lama 102 cm, cu un mâner îmbrăcat în fir de argint împletit și cântărește aproximativ 2.5 kg. Timp de 460 de ani sabia nu a părăsit Turcia, ultima dată când a fost expusă în țara noastră a fost în anul 2004, la Muzeul Național de Artă al României. Cu această ocazie Guvernul Turciei a donat o copie a sabiei statului român. Aceasta copie se găsește la la Mânastirea Putna. SURSA

ARHIVĂ: PODUL ÎNALT: Monumentul lui Ştefan cel Mare, părăsit şi uitat de Consiliul Judeţean Vaslui!


VĂ ZIC EU: “Blestemul de părinte, nici în gaură de șarpe nu o să scăpați de el!”


INSIDER: „Săptămâna trecută, de la serviciu spre casă, îmi fac cumpărăturile. Intru în Market să îmi iau lapte și ce o mai fi (la mine ,,ce o mai fi” se face, la final, o sacoșă sau două). Pun în coș, ajung la casă, plătesc și dau să plec dar îmi amintesc că nu am ,,ronțăieli” adică biscuiți, covrigei, etc. Mă întorc, arunc și de acestea în coș și mă așez (din nou) la casă. În spatele meu o doamnă învârsta cu două pungi de zahăr în mâini. Strângea pungile la piept. Două sacoșe de cârpă goale, atârnau pe lângă șoldul ei. Când ajung la casă doamna întreabă casierița: ,,Ăsta e zaharul la 2 lei?” Doamna de la casă răspunde afirmativ. Privesc părul alb, ochii triști, mâinile muncite ce tremurau și strângeau, strângeau nenorocitele alea de pungi cu zahăr ca pe o comoară. Mă întreb, într-o secundă, câtă economie face la 2 pungi .. 60 bani, poate 1 leu?! Doamne, pentru ea bănuții ăia înseamnă enorm! Așează cu grija pungile pe bandă si începe să isi caute banii, când într-o sacoșă când în cealaltă. Îi găsește. Nu știu câți bani avea, dar era tot ce avea. Am simțit că mă sufoc. Brusc , tot aerul era insuficient. Casierița scana ,,ronțăielile” și îi zic: -Plătesc și zahărul doamnei. Vorbesc serios! Mă privește 5 secunde buimacă. -Vă rog , îl plătesc eu! repet privind-o în ochi. Doamna cu parul alb nu înțelegea ce se întâmplă.

Casierița îi explică că i-am platit eu zaharul. Începe sa plângă și nu știa cum să îmi mulțumească. A insistat să ii spun numele mic. I l-am spus dupa ce mi a promis ca nu mai plânge. Am plecat și am început eu să plâng. Îmi pare rău că nu am luat-o de mână și să îi cumpăr mai multe, dar un minut dacă mai stăteam mă vedea plângând și asta nu îmi doream (abia o liniștisem). În alte țări pensionarii își permit să facă croaziere, își permit excursii în locuri exotice, își permit să locuiască în azile unde au condiții excepționale și personal care îi ingrijeste 24h/24h, iar la noi …la noi nu își permit două pungi cu zahăr. Două pungi cu zahăr!!!! Doamneee! Să muncești o viață și să fiiîcondamnat la o bătrânețe in care fiecare 10 bani este ,,o comoară”?! DOMNILOR GUVERNANȚI ACEȘTI BĂTRÂNI SĂRACI SI NEPUTINCIOȘI SUNT CA SI PĂRINȚII VOSTRI. ȘTIȚI CE ESTE CEL MAI GREU PE LUME? ȘTIȚI?! VĂ ZIC EU: BLESTEMUL DE PĂRINTE! NICI ÎN GAURĂ DE ȘARPE NU O SĂ SCĂPAȚI DE EL!” SURSA

ARHIVĂ: CERŞETOR FĂRĂ VOIE: „Puteţi să-i transmiteţi d-lui Măruţă povestea mea, poate mă ajută cineva?!” *** DUMBRAVA: “Oameni pentru care viața a fost o luptă continuă pentru supraviețuire, de multe ori o luptă pierdută cu viciile, cu tentațiile sau cu provocările cotidiene”


1928-2019: După 91 de ani, Crucea Eroilor de pe Caraiman poate fi admirată și de nevăzători!


INSIDER: „Au trecut 91 de ani de la inaugurarea Crucii Eroilor de pe Caraiman, din Munții Bucegi, construită conform legendei în urma unui vis al Reginei Maria. Crucea are o înălțime de 39,3 metri și a fost construită între anii 1924-1928, la altitudinea de 2291 m.

Monumentul îi cinstește pe cei 30.000 de militari români căzuți în Primul Război Mondial, în luptele de pe Valea Prahovei.

Descrierea imaginii tactile: Imaginea prezintă monumentul Eroilor în forma unei cruci ca o schelă de oțel. În partea de jos a monumentului se observă soclul de beton dintr-o textură asemănătoare unui zid de cărămidă. Se poate observa și ușa de acces la sala fostului generator reprezentată ca un dreptunghi plin. În partea dreaptă a construcției am marcat cu o săgeată statura unui om pentru a avea un element de raport asupra grandorii monumentului unicat în Europa.” DETALII

Înălţarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie (Ziua Crucii) începând cu anul 335, este cea mai veche dintre sărbătorile creştine și amintește de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota. Aceeași zi este considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei..

Potrivit tradiției, de Ziua Crucii se închide pământul și odată cu el se ascund și insectele, reptilele și plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară. De asemenea, tradiția spune că înainte de a se retrage, șerpii se strâng la un loc și fac o piatră nestemată, cu care pot fi vindecate toate bolile. FOTO 4, 5


EL CAMINO: “Vrei să vezi cel mai frumos lucru din lume?”


INSIDER: „E doar o cutie și lângă ea un bilet pe care scrie în 6 limbi: „Vrei să vezi cel mai frumos lucru din lume?” Hm….tricky…o fi vreo glumă? Ce ar putea să încapă în cutia asta și să fie așa de frumos? Ridic capacul și îmi dau lacrimile instantaneu. E incredibil cum stăm și căutăm frumosul peste tot în lume: în locuri, în obiecte, în experiențe, în alți oameni, oriunde… dar uităm care este locul principal unde se afla el: în fiecare dintre noi. Cel mai frumos loc din lume este în mine, iar cutia asta nu face decât să mi-l arate printr-o banală oglindă. Nici nu îmi dădusem seama până acum cat de tare aveam nevoie de lacrimile astea, de momentul ăsta, de oglinda asta prăfuită, de cutia asta din mijlocul pustietății, de Camino. Oare câți dintre noi ne privim dimineața în oglindă și ne considerăm cei mai frumoși, cei mai buni, cei mai deștepți, cei mai…? Mult prea puțini. Eu, cu siguranță, nu.” SURSA

N.R.: 600 de români merg în fiecare an pe El Camino (Spania), vechiul drum al pelerinilor. Străbat 800 de kilometri, lăsând în urmă peisaje și griji, testându-și rezistența și răbdarea, transformându-se, regăsindu-se. Doar cu un rucsac în spate și urmând stelele, pentru că traseul e făcut în lungul Căii Lactee. Și cu propriile gânduri. 20-30 de kilometri pe zi doar ei cu gândurile lor, peisaje și o potecă. Și cu greutatea din picioarele obosite care le ușurează sufletul. Scop – să ajungi în capitala Galiciei unde se află Moaștele Sfântului Iacob (unul dintre cei trei cei mai apropiați apostoli de Mântuitor, alături de Ioan și Petru). De peste o mie de ani se merge pe Camino.

Primul pelerin străin a fost în anul 950 și apoi, timp de sute de ani, au străbătut sute de mii acest traseu. În secolul XIII erau sute de mii pe an. Anul trecut au fost 300.000. „Dacă vrei să ajungi undeva, ia un mijloc de transport, dacă vrei să vezi ceva ia-o pe jos.” (Jean-Jacques Rousseau)

ARHIVĂ: #ViaTRANSILVANICA: De la Putna lui Ştefan la Piciorul lui Traian: 950 km pentru aprofundarea țării şi asinelui. Sperăm să nu fie Trucaj!



SIGURANȚĂ ȘI ÎNCREDERE: „Jigniri, insulte, bătaie de joc. Îi întrebam de ce… Pentru că așa vrea xxxx mea și altă dată să am grijă”


INSIDER: „Ieri noapte. Ma întorc de la o nuntă. Avem probleme în a mă identifica un polițist de la Poliția Comunitară sector 4. Nu mai apuc să îi spun că îi aduc actele de sus, acțiunea având loc în fața blocului. Mă imobilizează pe capotă mașinii… a mea, în încercarea de a-mi pune CATUȘE. Ne luptăm corp la corp, în trei, ca între timp i-au venit întăriri. Într-un final animalele reușesc să îmi pună CĂTUȘELE. În tot timpul ăsta am zbierat efectiv, nimeni nu a oprit, încetineau, doar, ca să vadă circul. Au mai apărut câteva mașini de poliție. 6 în total. M-au aruncat într-una, unde am stat două ore cu mâinile la spate, probabil strâns la maxim, că altfel nu-mi explic umflăturile de la încheieturi – ÎN CĂTUȘE. După o oră îmi venea să le tai. Mâinile. Oricum nu mai simțeam nimic. Îmi luaseră deja geanta, telefonul și cheile de la mașină pe care au început să o percheziționeze. În tot timpul ăsta m-au scos din mașina poliției o singură dată, pentru alcool test. După ce a ieșit negativ, au devenit și mai agresivi.

Înjurau încontinuu într-un mod cum nu am crezut că se poate înjura. Așa au ținut-o două ore. Jigniri, insulte, bătaie de joc. Îi întrebam de ce… Pentru că așa vrea xxxx mea și altă dată să am grijă. Sigur te xxxx unul de sus… să dea xxxx să primesc vreun telefon. Ești moartă. Le-am spus că mă privează de libertate. Nu ne pasă, zdreanță ce ești! Îmi scriu niște procese verbale, unul că aveam ITP-ul expirat. Și pleacă. Ajung acasa, aveam brațele pline de vânătăi. În dimineața asta am ajuns la IML și apoi la circa 16 unde am făcut plângere. În câteva zile iese certificatul și mai vedem atunci. Și da, mulțumirile mele merg către: Poliția Română, Primăria Sectorului 4, Primăria Capitalei Jandarmeria Română și țării ăsteia, în general. Care crește monștrii. Pentru că domnii aceia nu aveau mai mult de 25-30 de ani.” SURSA