PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

PIAȚA AMZEI, SECTOR 1: Primăria a alungat singurul brânzar autentic, venit din Maramureș. Au rămas doar flori și 2 tarabe cu fructe. Muncim, nu gândim!


SURSA

N.R.: „Piaţa Amzei, cunoscută initial sub numele de „Piața Mică” a fost deschisă în anul 1841, pe locul proprietăţii familii Neculeşti, boieri înstăriţi ai vremii ce deţineau mare parte dintre locuinţele situate între Calea Victoriei şi Bulevardul Magheru. Numele pieţei provine de la măreaţa biserică din apropiere, ctitorită în anul 1810, de Amza Naescu, al doilea vistier al țării la acea vreme. Încă de la începutul existenței sale, Piaţa Amzei a fost un important punct comercial. Aici se găseau, spre încântarea bucureştenilor, de la mărfuri de diferite feluri, până la pește, fructe și legume, sau mirodenii. Cumpărătorii, îmbiați de prospețimea mărfurilor, cu greu puteau refuza ofertele precupeților şi muşteriilor, al căror strigăt se îngâna, ca într-un cântec pierdut şi uitat astăzi, cu tropotul cailor și scârțâitul carelor pline. (…)

În perioada interbelică hala comercială a pieței a fost demolată, pe locul care este construit sediul primăriei sectorului Galben, după cum erau marcate atunci sectoarele, apoi a funcţionat o vreme și Teatrul „,lon Creangă”.

Astăzi toate acestea au dispărut odată cu modernizarea pieței, în schimb sunt o mulțime de magazine, fast-food -uri, cafenele sau cofetării, care poate, vor fi evocate și ele cândva cu nostalgie, asemenea celor din trecut…” DETALII

Posted by  |  24 noiembrie 2022 | Categories: MARTOR OCULAR, UTILE | Lasă un comentariu

CREATORUL DE TEATRU, TNB: Actorul își joacă propriul rol și evocă liber istoria și realitatea cu „munții de nimeni” slăviți în timp ce valorile sunt ignorate. Degradarea omului copleșit de „zgomot”!


INSIDER: „Ce bucurie am trăit săptămâna trecută, la TNB, văzând „Creatorul de teatru”, piesa dramaturgului austriac Thomas Bernhard, cel care a urât toată viața lui premiile și care, paradoxal, a primit atâtea!

Ce dor mi-era de o piesă clasică, de un text cu sens, de un joc fără urlete, fără accese licențioase la care publicul să râdă tâmp și absurd, de actori care să ocolească pierzania asta bulevardieră în care teatrul, care ar trebui să cultive, să educe, să genereze gândire și uimire, alunecă frivol în ultimii ani!

Am găsit-o! „Creatorul de teatru” este una dintre acele piese în care actorul își joacă propriul rol și tocmai prin el are libertatea de a evoca istoria și realitatea imediată, cu tragicul ei, cu „munții de nimeni” care sunt slăviți, în timp ce valorile sunt ignorate, cu degradarea omului copleșit de „zgomot”…

Marcel Iureș, într-un monolog de două ore, întrerupt rareori de Alexandru Bindea, Lucian Iftime (excepțional) sau Alexandra Sălceanu, face un rol care te cucerește, te ține captiv, atent, prins. Este expresiv în cele mai mici gesturi, în tăceri, în repetiții, aparent redundante, și este memorabil rostind convins că „femeile fac teatru”, în timp ce „bărbații sunt teatru”, în disperarea aproape stinsă cu care cere în univers „Atât vreau: să mi se lase credința!” și face o lungă pauză înainte de a adăuga „Credința în meseria mea de actor…”, pentru ca tocmai în această pauză, în această secundă de tăcere, fiecare spectator să-și poată urca gândul…la Dumnezeu, unde ne „spusese” Iureș prin nespus!

(Scena mi-a amintit un moment de pe vremea lui Ceaușescu, eram copil încă, și Ion Lucian – cred că la Comedie, nu mai rețin exact – rostește subversiv, într-o piesă:” Ce fericiți suntem! Ce fericiți!”, și începe să plângă, cu ochii lui „ca două parfurioare de ceai”- vorba lui Alecu Popovici-în timp ce publicul amuțit, înțelegând afrontul subtil adus dictaturii care ne guverna, se ridică și îl aplaudă, deși piesa nu se terminase și știam cu toții că Securitatea era printre noi…)

Și pleci din sală tot cu Iureș în creier care îndemna atrabilar: „Imaginați-vă un oraș în care s-ar opri tot acest zgomot! Imaginați-vă un minut de liniște! Ar fi sinucideri în masă!”

Minunat domnule Dabija, cât de simplă, dar cât de profundă și cu sens ați făcut regia acestei piese!

Ana Ciontea, deși nu scoate un cuvânt, redă pitoresc și semnificativ, printr-o tuse repetată, ratarea, lipsa talentului care îi definește pe unii actori, pe scenă sau în viață! Rolurile fără cuvinte sunt cele mai grele. Și ea este splendidă în această piesă.

Am împărtășit bucuria acelei seri cu Simona Miculescu, ambasadoarea noastră la UNESCO, rafinată consumatoare de cultură cu care am bântuit deseori prin sălile de concerte și de operă ale lumii, dar au fost cu noi, sau lângă noi, atâția oameni frumoși, de la Oana Zamfir, la doctorița Dana Safta, de la premiata noastră Anamaria Marinca, până la Teodora și Ducu Bertzi, doctorița Dana Jianu și formidabila Irina Margareta Nistor, vocea pe care orice român ar recunoaște-o dintr-o mie! N-au încăput toți în poze.

Mergeți să vedeți această piesă la Teatrul Național! Este o pledoarie pentru dramaturgia adevărată, care spune adevărurile interzise subliminal, și este mărturia faptului că, la 71 de ani, Marcel Iureș este cea mai bună versiune a sa ca actor. L-am aplaudat cu toții în picioare…” SURSA

N.R.: „Creatorul de teatru” (Data premierei: 25.10.2022/ Durata: 2 h 10 min – Pauză: 15 min) piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija și cu Marcel lureș în rolul titular, este un imn paradoxal închinat artei teatrale, dar și o privire caustică asupra vieților noastre meschine și tragicomice.

În rolul lui Bruscon, Marcel lureș dă viață, într-un cvasi-monolog caustic și absurd, unui splendid bufon în căutarea absolutului în artă. Actor, autor şi regizor megaloman, mizantrop, ipohondru, nihilist intempestiv, Bruscon izbucnește în tirade îndreptat împotriva mediocrității țării sale, vociferează despre orice, de la politică, societate, teatru pe care Bruscon susține că-l detestă răbufnește faţă de condițiile care îi sunt oferite, pentru că nimic și nimeni nu se ridică la înălțimea ambițiilor sale artistice, şi mai ales familia sa, cu care se poartă tiranic.

Personajele care îl secondează (interpretate de Alexandru Bindea, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu Lucian Iftime, Afrodita Androne și Victoria Dicu) sunt grotești, aproape caricaturale, adesea ridicole înzestrate cu capacitatea de a stârni în spectator sentimente de respingere şi ilaritate, dar în spatele caricaturii se ascunde pesimismul scriitorului Thomas Bernhard, convins că această umanitate nu are nici şansă de salvare.

Creatorul de teatru un text extraordinar, plin de furie, disperare, agresivitate, deziluzie, dar și de umo negru, pe care același Alexandru Dabija îl punea în scenă la Teatrul Act, în 2001, tot cu Marcel lureş în rolul principal, este readus acum pe scenă la Teatru National Bucureşti, cu un Marcel lureş aflat de data aceasta la vârsta acestui personaj ridicol și tragic în egală măsură.

Regie: Alexandru Dabija/ Scenografie: Gabi Albu/ Asistent regie: Mădălina Ciupitu/ Regia tehnică: Laurențiu Andronescu, Tudor Dobrescu

Program: 03 Dec, 17 Dec, 18 Dec 2022/ ora 19 (Sala Studio). Biletele: 80 lei, 30 lei (cu reducere, ultimul rând) DETALII

ARHIVĂ: TEATRUL NAȚIONAL CRAIOVA: „câine cu om. câine fără om” de Radu Afrim și incapacitatea umană de a iubi necondiționat

Posted by  |  24 noiembrie 2022 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, MARTOR OCULAR, TIMP LIBER, UTILE | Lasă un comentariu

BUCUREȘTI: Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică catedrală din lume are 110 metri pătrați și a fost construită acum 100 de ani


INSIDER: „În București, pe strada Polonă nr. 50, într-o curte cu gard jos de cărămidă, înconjurată de o mulțime de copaci și arbuşti, se află cea mai mică catedrală din întreaga lume. Între Piața Romană și Stadionul Dinamo se află Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, un lăcaş de cult cu o trecut tumultos, care a reprezentat locul de uniune al Bisericii Române Unite

cu Roma sau greco- catolică. Catedrala a fost ridicată în urmă cu mai bine de 100 de ani și are puțin peste 110 metri pătraţi. Acest lăcaş de cult a apărut odată cu plecarea mai multor români din Ardeal în Capitală la începutul secolului XIX, din raționamente economice dar și politice. Dintre aceștia, un procent considerabil erau membri ai Bisericii Române Unite din Ardeal, și aceștia duceau lipsa unei biserici „a lor”. Deși parohia Sfântul Vasile cel Mare figurează ca persoană juridică încă din 1829, greco-catolicii foloseau capela romano-catolică din str. Călăraşi. În cele din urmă, în 1893, preotul Demetriu Radu, care era pastorul greco-catolicilor din Bucureşti, a cumpărat terenul aflat pe strada Polonă numărul 194 (în prezent 50). Achiziția s-a făcut cu multe dificultăți, deoarece statul nu dorea ca Biserica Română Unită cu Roma că deţină terenuri în Regatul Român, astfel că această suprafață a fost trecută pe numele Bisericii Romano-Catolice. Aprobarea construirii unei biserici a fost obținută cu greu, 17 ani mai târziu, după ce autorităţile s-au opus vehement ridicării acestui lăcaş de cult. Prim-ministrul de la acea vreme, lonel Brătianu le transmisese oficalilor bisericii greco-catolice următoarele: „Biserici latine puteţi construi din partea mea oricâte doriți, dar trebuie să vă spun în mod hotărât că nu ne-ar conveni deloc construirea unei biserici româno-unite”. La polul opus s-a aflat ministrul Educaţiei de la acea vreme, Spirtu Haret, care a susținut construirea bisericii.

O condiție importantă pe care au avut-o de respectat greco-catolicii a fost construirea bisericii în curte, și nu la stradă, astfel că lăcaşul de cult se află la 30 de metri de stradă. Sfinţirea pietrei de temelie a avut loc în 1909, pe 21 mai, iar sfinţirea întregii biserici s-a petrecut 7 luni mai târziu, în ziua de Sfântul Nicolae. Toate acestea s-au petrecut sub îndrumarea arhiepiscopului Netzhammer. Construită în stil moldovenesc, cea mai mică catedrală din lume a avut drept „,inspiraţie” biserica Sfântul Gheorghe” din Baia, care a fost ctitorită de domnitorul Ştefan cel Mare în urma unei bătălii. Planurile pentru biserica „Sfântul Vasile cel Mare” au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghika-Budești, care a proiectat şi Muzeul Ţăranului Român. În urma semnării Concordatului din 1930 dintre Sfântul Scaun al Romei și Regatul României, biserica Sfântul Vasile cel Mare” a ieşit din subordinea Mitropoliei de la Blaj și a devenit sediul protopopiatului Capitalei.

O biserică devine catedrală odată cu înscǎunarea unui episcop drept conducător al acestor locuri. Acest lucru s-a petrecut aici în anul 1940, când primul episcop auxiliar al Mitropoliei Blajului, Vasile Aftenie, a fost numit vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat şi şi-a stabilit reşedinţa permanentă în Capitală.

În anul 1948, regimul comunist a interzis lăcaşurile de cult greco-catolice, iar acest lucru a însemnat și persecutarea mai multor personalități din lumea Bisericii Unite cu Roma. Vasile Aftenie a fost încarcerat în 1948 şi ucis doi ani mai târziu pentru credinţa sa și pentru comuniunea cu Scaunul Apostolic al Romei, devenind primul episcop martir greco- catolic. Odată cu acesta a fost arestat şi Tit Liviu Chinezu, protopopul unit al Bucureştiului de la acea vreme, care avea să sfârșească tragic în 1955 în închisoarea de la Sighet. După arestarea celor doi, preoții clandestini rămaşi nearestați l-au pus în funcția de Vicar General al Bucureştiului pe părintele Zenovie Pâclişanu, membru al Academiei Române, istoric, diplomat şi secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia, un nume important al Marii Uniri. Din păcate, și acesta a fost arestat, în 1949, și deși a supraviețuit torturilor de la Sighet, a decedat în 1958 în închisoarea de la Jilava.

Ca multe alte lăcaşe de cult greco-catolice, în ceea ce cunoaştem astăzi drept cea mai mică catedrală din lume a funcționat în perioada 1948-1990 o parohie ortodoxă. La scurt timp după revoluţia din 1989, credincioşii greco- catolici din Capitală au reînființat parohia Sfântului Vasile cel Mare și au cerut revenirea în biserica de pe strada Polonă. Deși restituirea a fost promisă de BOR în cel mai scurt timp, aceasta a fost amânată mai bine de un deceniu şi jumătate. În cele din urmă, Parohia Română Unită cu Roma „Sfântul Vasile cel Mare” din Bucureşti, a reintrat în posesia bisericii pe 28 decembrie 2006, iar pe 4 mai 2008 aici a avut loc ceremonia de instalare a noului episcop-vicar de București, și anume Mihai Frăţilă, în cadrul unui eveniment la care au asistat peste 2.000 de persoane.

De asemenea, în 2014 aici a fost instalat în funcție primul episcop al Eparhiei Sfântul Vasile cel Mare de Bucureşti, cu teritoriul canonic peste Capitală, Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Din punct de vedere al lucrărilor de consolidare, în perioada 2011-2013 catedrala a fost consolidată şi restaurată complet, după ce în perioada comunistă a suferit în urma cutremurelor şi a nepăsării autoriăților, astfel că mare parte dintre decorațiunile interioare inițiale au fost mult prea deteriorate pentru a fi salvate. Din fericire, aici au fost repictate, conform proiectului original, patru scene importante din viața Sfântului Vasile.” SURSA

Posted by  |  23 noiembrie 2022 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | 3 comentarii

ANCA VASILIU, 2022: Marele Premiu pentru Filosofie al Academiei Franceze. „României îi lipseşte tradiția recunoaşterii şi promovării omului contemporan.”


INSIDER: „Anca Vasiliu, profesor la Sorbona, laureată în acest an a Marelui Premiu pentru Filosofie al Academiei Franceze: „România are cultul trecutului, dar îi lipsește tradiția recunoaşterii omului contemporan”

Marele Premiu pentru Filosofie este decernat de Academia Franceză din 1987, de atunci fiind distinși filosofi de prim rang precum Paul Ricoeur, Gilles Deleuze, Emmanuel Lévinas, Jean-Luc Marion, Pierre Hadot, Isabelle Stengers, Alain de Libera, François Jullien, René Girard, Barbara Cassin, Jacques Bouveresse și Rémi Brague. După Emmanuel Lévinas, Anca Vasiliu este primul cetăţean francez născut în afara Franţei care obţine prestigiosul premiu al Academiei Franceze și a treia femeie din istorie care primește această importantă distincție.

„României îi lipseşte tradiția recunoaşterii şi promovării omului contemporan. Are un cult al trecutului, serbează tradiții ancestrale şi personalități ale istoriei mai mult sau mai puțin îndepărtate, are aproape un cult al modelelor cu care se identifică iluzoriu, dar îi lipseşte atenția pentru ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Probabil că nu sunt cultivați oameni care să aibă discernământ, fler, aş spune, pentru a depista ce se întâmplă nou, ce este original și bun în vecinătatea imediată. Nu e vorba de un cult, de un respect secundar şi formal pentru cultură, ci de o politică consecventă cu scopurile unei societăţi care caută să se impună atât cultural, cât și științific, nu doar prin bogăție materială şi prin forță, având convingerea că binele societăţii vine mai ales din educație, din cultură vie şi din exercițiul creației. Puterea creativă a unei societăți reglează multe dintre aspectele ei şi o îmbogățește nu doar printr-o bunăstare imediată, ci și prin asigurarea unui fundament rațional și viu al înseși ideii de societate.” SURSA

N.R.: Anca Vasiliu (n. 8 octombrie 1957, Bucureşti) este un filozof român, stabilit în Franţa, specialistă în filozofie antică și medievală. A studiat Istoria și teoria artei la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu (1976-1980), DEA la Universitatea din Poitiers, CESCM (1990-1991) și doctorat în filosofie la Universitatea Paris X Nanterre (1991-1996) cu teza cu titlul „L’image et le diaphane: contribution à une phénoménologie de la lumière”, conducător de doctorat Jean-Luc Marion. Abilitată pentru a conduce doctorate în filosofie din anul 2005 la Universitatea Paris-Sorbonne, Paris IV.

A fost muzeograf la Muzeul satului, Bucureşti (1980-1987), apoi cercetător la Institutul de istoria artei din Bucureşti (1987-1996).

După studiile din capitala Franței, unde s-a stabilit din 1990 este cercetător la CNRS, Paris (1998- 2007), apoi conducător de proiecte la Centre Léon Robin de recherches sur la pensée antique, afiliat Facultăţii de Filosofie a Universității Sorbonne (Paris IV), profesor universitar ataşat pentru filosofie (1998-2004), la Universitatea Paris I Pantheon-Sorbonne din 2006. A inițiat și conduce revista internațională de filosofie antică şi medievală Chôra editată de editura Polirom din laşi. DETALII

Posted by  |  23 noiembrie 2022 | Categories: BLOGOSFERĂ, UTILE | Lasă un comentariu

JUCĂRII CROȘETATE: Olaf, Peppa, Sonic, Hello Kitty, personaje din Gașca Zurli, ultima modă hand-made


INSIDER: „Jucării croșetate de mine cu mult drag pentru cei mici, dar și pentru cei mari. Sunt lucrate cu fir acrilic Red Heart Detroit și au ochișori cu siguranță. Vrajmaturica, Truli, Lulu, Peppa, Olaf,

Sonic, Familia Ursuleților, Capra cu Trei Iezi, oițe, iepurași, reni, pisoi, oameni de zăpadă, brăduți, Moș Crăciun, globulețe sau alte personaje preferate.

Dimensiunile jucăriilor variază de la 12 cm până la 40cm, iar prețul de la 15 la 50 lei.” SURSA

ARHIVĂ:GARDURI TRICOTATE: Pensionarele țării angajate de Primării fac training cu șomerii indiferent de vârstă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică OXO CAI VERZI PE PEREȚI: Anul acesta „Coronițele de Crăciun” au formă ecvestră OXO MACRAME: Lămpile create luminează viața și sufletul. OXO HAND-MADE: „Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug!” OXO STICLĂ CU SUFLET: „Creația începe cu o dorință, apoi trece prin drumurile incitante ale proiectării, pentru a se dezvolta în bucuria realizării.”

Posted by  |  22 noiembrie 2022 | Categories: MARTOR OCULAR, UTILE | Un comentariu

TURISM: Fața nevăzută a realității din Zanzibar


INSIDER: „Zanzibar este un arhipelag de lângă coasta de est africană, fiind alcătuit din insula principală cu acelaşi nume (Zanzibar sau Unguja se citește Unguudṣa) având suprafața de 1.658 km² şi în nord insula Pemba cu 984 km².

Zanzibar este un teritoriu autonom ce aparține de Tanzania fiind compusă din Tanganika şi Zanzibar. Capitala a preluat denumirea insulei principale -Zanzibar City fiind renumită pentru oraşul vechi, Stone Town.

Populația insulei, aproape un milion de locuitori, fiind alcătuită din africani, indieni, perşi şi arabi. Din punct de vedere religios 98% sunt musulmani, limba oficială fiind kisuaheli sau swahili, o limbă din familia bantu (orginară din regiunea Congo) foarte răspândită în Africa de est. Mai există o minoritate de cca 10 000 de Kharidjiten (popor cu care au fost conflicte la alegerea califului). Problemele şi conflictele politice din Zanzibar sunt generate de tendința arabă de a constitui un stat islamic independent de Tanzania. O excursie în Zanzibar din România (chartere zilnic + 7 nopți cazare) are un preț care pornește de la 1100 € – 1550 €.

ARHIVĂ: FREDDIE MERCURY, ZANZIBAR: Primul muzeu, casa copilăriei lui Farrokh Bulsara înainte de a deveni legendă mondială

Posted by  |  22 noiembrie 2022 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, MARTOR OCULAR, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

BUNCĂR: „Triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu” – Semn național de protecție civilă


INSIDER: „Buna ziua, ce simbolizează aceste semne? Le-am văzut pe mai multe blocuri din sector 3” SURSA

N.R.: „SEMNUL DE PROTECȚIE CIVILĂ. Conform Hotărârii de Guvern nr. 630/2005 pentru stabilirea semnului distinctiv …………adăposturile de protecție civilă trebuiesc marcate și inscripționate cu semnul distinctiv național de protecție civilă care constă într-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu atât pe ușile de acces în adăposturi cât și pe peretele de la intrarea în imobil către adăpost, respectând dimensiunile indicate:

1. Un pătrat de culoare portocalie având latura de 25 cm

2. Un triunghi echilateral de culoare albastra cu latura de 20 cm

3. Distanța fata de bază 5 cm

Art. 1. Semnul distinctiv național al protecției civile este identic celui prevăzut de Protocolul adițional nr. 1 din 10 iunie 1977 la convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale și constă într-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu

Art. 2. Semnul distinctiv național al protecției civile este destinat identificării organismelor de protecție civilă, a personalului, clădirilor și materialelor aparținând acestora, atunci când, pe timp de război, sunt consacrate in exclusivitate îndeplinirii sarcinilor de protecție civilă.

Art. 3. În timp de pace semnul descris la art. 1 este utilizat pentru identificarea serviciilor de protecție civilă.” HARTĂ INTERACTIVĂ BUNCĂRE

Posted by  |  21 noiembrie 2022 | Categories: MARTOR OCULAR, UTILE | Lasă un comentariu

SEMAFOARE CU AI, BUCUREȘTI: Omulețul roșu obligat să stea nemișcat își cere dreptul la libertate, fără discriminare „rasială” și respectarea Drepturilor Omuleților! Red Lives Matter!


INSIDER: „Nimeni: nimic. Semafoarele din Drumul Taberei. (N.R.: București sector 6)” SURSA

ARHIVĂ: MODA DE CARACAL: Nu accidentaţi semafoarele! OXO TIMIȘOARA: „Poezie la semafor. Am prins culoarea care mi-a schimbat starea” OXO ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid! OXO SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! OXO DEASUPRA UNIVERSULUI: Inteligența artificială devine conștientă și dezvoltă sentimente OXO NICHITA+ASIMOV: „Și androizii visează. Plouă defect. E o eroare în ceruri” OXO KYOTO, JAPONIA: Mindar, călugărul robotic, predă „adevărata esență a budismului”. Maestru nemuritor și infinit upgradabil! OXO DRUM ÎNFUNDAT: “Îndrăgostiţii sunt pietoni ai aerului” (Nichita Stănescu)

Posted by  |  19 noiembrie 2022 | Categories: MARTOR OCULAR | 2 comentarii

SYDNEY: „Natură moartă cu piatră și mașină”, sculptură de Jimmie Durham. O stâncă de 3 tone aruncată pe un Ford Fiesta, (diz)armonie între natura implacabilă și creația umană!


INSIDER: „Operă de artă grozavă amplasată în sensul giratoriu o puteți vedea din toate direcțiile și fiind în zona The Rocks este pe măsură. Este ca și cum ai spune „ai grijă unde parchezi” sau „parchează cu grijă”. Cred că reprezintă natura și obiectele create de om care se ciocnesc şi poate că nu trăiesc împreună atât de armonios. Unul dintre lucrurile mărunte despre Sydney pe care nu le uit niciodată.

„Still Life with Stone and Car” este o instalație de artă/sculptură creată de artistul american Cherokee Jimmie Durham în 2004 pentru Bienala din Sydney. Inițial, această piesă a fost concepută ca artă de performanță, iar roca masivă de trei tone a fost aruncată dintr-o macara pe hatchback-ul Ford Fiesta roșu din 1999 în fața unei mulțimi mari de privitori de la Opera din Sydney în iunie 2004. Înainte ca piatra să cadă de pe macara, Durham a pictat o faţă pe ea.

Toate numerele de înmatriculare şi accesoriile cromate au fost apoi îndepărtate pentru a face identitatea maşinii mai obscură. Maşina şi piatra au fost apoi mutate la locația lor permanentă pe un sens giratoriu din zona Walsh Bay, ca parte a unui Sculpture Walk în aer liber finanţat de Transfield.

Jimmie Durham şi soția au fost să cumpere maşina de-a lungul Parramatta Rd în Sydney, criteriul său în alegerea ei a fost acela că trebuie să fie roşie, de preferat făcută local, între 5.000 $ lși 10.000 $ și să poată susține o greutate de două tone căzută pe acoperişul său!!! Ford Festiva pe el a ales-o a avut un preț de 8.995 $, iar prețul stabilit a fost de 7.800 $, plătit de Bienala din Sydney.

Jimmie Durham s-a născut în 1940 în Washington, Arkansas din părinți indieni Cherokee. La începutul anilor 1960 a activat în teatru, spectacol și literatură în Mişcarea pentru Drepturile Civile din SUA. Prima sa expoziție de artă solo a avut loc în Austin Texas în 1965.

În 1969 s-a mutat la Geneva, dar s-a întors în SUA în 1973, înainte de a se muta în Mexic în 1987, iar apoi în Europa în 1994. Jimmie Durham a fost activist în Mişcarea Indiană Americană din SUA în perioada 1973-80. A fost director al Consiliului Internațional al Tratatului Indian şi reprezentant la Organizația Națiunilor Unite. Era frustrat de apatia guvernului SUA și promisiunile încălcate în ceea ce privește reconcilierea cu nativii americani.

Durham este destul de nomad şi a trăit în multe oraşe din întreaga lume, inclusiv New York, Bruxelles şi Berlin. Lucrările sale au fost prezentate în multe centre de artă, bienale şi muzee din întreaga lume. ” SURSA

ARHIVĂ: ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris

Posted by  |  19 noiembrie 2022 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, MARTOR OCULAR, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Un comentariu

MULCI SAU ANTIMULCI: În loc să hrănească solul îl contaminează cu microplastic. Câte-un pic, pic, pic, până când totul va fi acoperit cu plastic!


INSIDER: „Câte-un pic, pic… până când totul va fi acoperit cu plastic! În timp ce domnul Primar Ciprian Ciucu încearcă să ne convingă că lucrează cu cei mai buni specialiști pentru amenajarea spațiilor verzi, ADPDU Sector 6 se mândrește cu mai multă poluare cu plastic.

În locul foliei de mulcire din PLASTIC, ar putea folosi materiale NATURALE pentru mulcire, care în timp vor hrăni solul, în loc să îl contamineze cu substanțe chimice și cu microplastic. S-a putut înainte de era poluării cu plastic, se poate și acum.

Dacă veți urmări marginile acestor folii de mulcire din plastic, veți observa că se franjurează după o perioadă (unele sunt deja franjurate încă de la instalare), apoi încep să se spargă în bucăți de plastic din ce în ce mai mici, contaminând totul în jur, ajungând la un moment dat, sub formă de nanoplastic și microplastic, până în țesuturile plantelor.

Există deja atâtea studii care au demonstrat că mâncăm, respirăm și bem plastic, dar totuși autoritățile insistă să-l încorporeze peste tot în mediul ambiant, ignorând complet consecințele pe termen mediu și lung. Cei mai buni specialiști, dar degeaba! FOTO Facebook „ADPDU Sector 6. Plasticul este acoperit cu mulci natural, evident nu pentru sănătatea mediului, ci pentru efecte vizuale…” SURSA

N.R.: „Prin mulci (din engleză mulch) se înțelege un strat de materie organică cum ar fi paie, frunze, resturi vegetale, rumeguş etc. El este aplicat pe suprafața solului pentru a păstra umiditatea prin scăderea evaporării şi pentru a împiedica creşterea buruienilor. De asemenea, mulciul poate asigura, prin descompunere, substanțele nutritive necesare plantelor, previne infiltrațiile care favorizează eroziunea solului şi împiedică îngheţarea suprafeței solului.

Operațiunea de acoperire a solului cu foi, frunze, rumegus etc. se numeşte mulcire. Mulciul, mai ales cel de culoare închisă, împiedică pătrunderea luminii la buruieni și le forțează alungirea, respectiv etiolarea și epuizarea. Mulcirea solului este și o lucrare protectivă, care are la bază exemplul naturii. În pădure, la suprafața solului există un covor vegetal permanent, numit litieră. Practic, mulciul este litiera grădinii de legume din fermă. Mulcirea nu se aplică în grădinile umede şi umbroase, mai ales în grădinile în care există probleme cu limacşiilnecesită citare] (melcii fără cochilie) sau cu rozătoarele. Materialele pentru mulcire trebuie să fie ieftine şi disponibile în cantități suficiente, uşoare, uscate sau semiumede: paie, pleavă, frunze, rumegus, talaş, coajă de copac, turbă, litiera de pădure, compost sau gunoi semifermentat, uneori şi folie de plastic. Mulcirea nu este o operaţie menită să înlocuiască fertilizarea culturilor, dar poate avea și un efect secundar de îngrășare a solului, în special cu azot. Mulcirea reprezintă o precompostare, de aceea materialele care se strâng după efectuarea mulcirii, se păstrează pentru anul următor sau trec e direct la compostare.

Grosimea stratului de mulci depinde de materialul utilizat. Dacă materialul este proaspăt, cu conținut suculent, se depune într-un strat subţire, astfel încât acesta să se descopună și să nu facă mucegai. Materialul uscat (fân, paie) poate fi suprapus într-un strat de 20 cm și mai mult, deoarece este mai poros şi permeabil la aer.

Primăvara, pur și simplu se desface mulcul în locurile în care se va semăna sau planta ceva, lăsând acoperit solul din jur. Astfel, buruienile nedorite întârzie în creștere, în timp ce plantele cultivate pot să crească liber. Dacă există un strat suficient cu mulci, aproape că nu mai este nevoie de prăşit. Nu trebuie folosite în fiecare an aceleași materiale pentru mulci, spre a permite o hrănire diversificată a solului. Sub mulci trăieşte o mare varietate de ființe vii, cele mai importante dintre ele fiind râmele. Mulcirea permanentă va avea ca rezultat că peste un timp nu va mai fi nevoie de săpat şi de afânarea solului, deoarece râmele fac acest lucru.” DETALII

ARHIVĂ: SUBSTITUT: Mâncăm plastic, ne îmbrăcăm în plastic, suntem de plastic. OXO VERDE DE BACĂU: “Sempervirescent. Se întreține cu mopul și ceva detergent ecologic”

Posted by  |  18 noiembrie 2022 | Categories: MARTOR OCULAR, ROMÂNIA CIURUITĂ, UTILE | Un comentariu