ANCA VASILIU, 2022: Marele Premiu pentru Filosofie al Academiei Franceze. „României îi lipseşte tradiția recunoaşterii şi promovării omului contemporan.”

INSIDER: „Anca Vasiliu, profesor la Sorbona, laureată în acest an a Marelui Premiu pentru Filosofie al Academiei Franceze: „România are cultul trecutului, dar îi lipsește tradiția recunoaşterii omului contemporan”

Marele Premiu pentru Filosofie este decernat de Academia Franceză din 1987, de atunci fiind distinși filosofi de prim rang precum Paul Ricoeur, Gilles Deleuze, Emmanuel Lévinas, Jean-Luc Marion, Pierre Hadot, Isabelle Stengers, Alain de Libera, François Jullien, René Girard, Barbara Cassin, Jacques Bouveresse și Rémi Brague. După Emmanuel Lévinas, Anca Vasiliu este primul cetăţean francez născut în afara Franţei care obţine prestigiosul premiu al Academiei Franceze și a treia femeie din istorie care primește această importantă distincție.

„României îi lipseşte tradiția recunoaşterii şi promovării omului contemporan. Are un cult al trecutului, serbează tradiții ancestrale şi personalități ale istoriei mai mult sau mai puțin îndepărtate, are aproape un cult al modelelor cu care se identifică iluzoriu, dar îi lipseşte atenția pentru ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Probabil că nu sunt cultivați oameni care să aibă discernământ, fler, aş spune, pentru a depista ce se întâmplă nou, ce este original și bun în vecinătatea imediată. Nu e vorba de un cult, de un respect secundar şi formal pentru cultură, ci de o politică consecventă cu scopurile unei societăţi care caută să se impună atât cultural, cât și științific, nu doar prin bogăție materială şi prin forță, având convingerea că binele societăţii vine mai ales din educație, din cultură vie şi din exercițiul creației. Puterea creativă a unei societăți reglează multe dintre aspectele ei şi o îmbogățește nu doar printr-o bunăstare imediată, ci și prin asigurarea unui fundament rațional și viu al înseși ideii de societate.” SURSA

N.R.: Anca Vasiliu (n. 8 octombrie 1957, Bucureşti) este un filozof român, stabilit în Franţa, specialistă în filozofie antică și medievală. A studiat Istoria și teoria artei la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu (1976-1980), DEA la Universitatea din Poitiers, CESCM (1990-1991) și doctorat în filosofie la Universitatea Paris X Nanterre (1991-1996) cu teza cu titlul „L’image et le diaphane: contribution à une phénoménologie de la lumière”, conducător de doctorat Jean-Luc Marion. Abilitată pentru a conduce doctorate în filosofie din anul 2005 la Universitatea Paris-Sorbonne, Paris IV.

A fost muzeograf la Muzeul satului, Bucureşti (1980-1987), apoi cercetător la Institutul de istoria artei din Bucureşti (1987-1996).

După studiile din capitala Franței, unde s-a stabilit din 1990 este cercetător la CNRS, Paris (1998- 2007), apoi conducător de proiecte la Centre Léon Robin de recherches sur la pensée antique, afiliat Facultăţii de Filosofie a Universității Sorbonne (Paris IV), profesor universitar ataşat pentru filosofie (1998-2004), la Universitatea Paris I Pantheon-Sorbonne din 2006. A inițiat și conduce revista internațională de filosofie antică şi medievală Chôra editată de editura Polirom din laşi. DETALII