CREATORUL DE TEATRU, TNB: Actorul își joacă propriul rol și evocă liber istoria și realitatea cu „munții de nimeni” slăviți în timp ce valorile sunt ignorate. Degradarea omului copleșit de „zgomot”!

INSIDER: „Ce bucurie am trăit săptămâna trecută, la TNB, văzând „Creatorul de teatru”, piesa dramaturgului austriac Thomas Bernhard, cel care a urât toată viața lui premiile și care, paradoxal, a primit atâtea!

Ce dor mi-era de o piesă clasică, de un text cu sens, de un joc fără urlete, fără accese licențioase la care publicul să râdă tâmp și absurd, de actori care să ocolească pierzania asta bulevardieră în care teatrul, care ar trebui să cultive, să educe, să genereze gândire și uimire, alunecă frivol în ultimii ani!

Am găsit-o! „Creatorul de teatru” este una dintre acele piese în care actorul își joacă propriul rol și tocmai prin el are libertatea de a evoca istoria și realitatea imediată, cu tragicul ei, cu „munții de nimeni” care sunt slăviți, în timp ce valorile sunt ignorate, cu degradarea omului copleșit de „zgomot”…

Marcel Iureș, într-un monolog de două ore, întrerupt rareori de Alexandru Bindea, Lucian Iftime (excepțional) sau Alexandra Sălceanu, face un rol care te cucerește, te ține captiv, atent, prins. Este expresiv în cele mai mici gesturi, în tăceri, în repetiții, aparent redundante, și este memorabil rostind convins că „femeile fac teatru”, în timp ce „bărbații sunt teatru”, în disperarea aproape stinsă cu care cere în univers „Atât vreau: să mi se lase credința!” și face o lungă pauză înainte de a adăuga „Credința în meseria mea de actor…”, pentru ca tocmai în această pauză, în această secundă de tăcere, fiecare spectator să-și poată urca gândul…la Dumnezeu, unde ne „spusese” Iureș prin nespus!

(Scena mi-a amintit un moment de pe vremea lui Ceaușescu, eram copil încă, și Ion Lucian – cred că la Comedie, nu mai rețin exact – rostește subversiv, într-o piesă:” Ce fericiți suntem! Ce fericiți!”, și începe să plângă, cu ochii lui „ca două parfurioare de ceai”- vorba lui Alecu Popovici-în timp ce publicul amuțit, înțelegând afrontul subtil adus dictaturii care ne guverna, se ridică și îl aplaudă, deși piesa nu se terminase și știam cu toții că Securitatea era printre noi…)

Și pleci din sală tot cu Iureș în creier care îndemna atrabilar: „Imaginați-vă un oraș în care s-ar opri tot acest zgomot! Imaginați-vă un minut de liniște! Ar fi sinucideri în masă!”

Minunat domnule Dabija, cât de simplă, dar cât de profundă și cu sens ați făcut regia acestei piese!

Ana Ciontea, deși nu scoate un cuvânt, redă pitoresc și semnificativ, printr-o tuse repetată, ratarea, lipsa talentului care îi definește pe unii actori, pe scenă sau în viață! Rolurile fără cuvinte sunt cele mai grele. Și ea este splendidă în această piesă.

Am împărtășit bucuria acelei seri cu Simona Miculescu, ambasadoarea noastră la UNESCO, rafinată consumatoare de cultură cu care am bântuit deseori prin sălile de concerte și de operă ale lumii, dar au fost cu noi, sau lângă noi, atâția oameni frumoși, de la Oana Zamfir, la doctorița Dana Safta, de la premiata noastră Anamaria Marinca, până la Teodora și Ducu Bertzi, doctorița Dana Jianu și formidabila Irina Margareta Nistor, vocea pe care orice român ar recunoaște-o dintr-o mie! N-au încăput toți în poze.

Mergeți să vedeți această piesă la Teatrul Național! Este o pledoarie pentru dramaturgia adevărată, care spune adevărurile interzise subliminal, și este mărturia faptului că, la 71 de ani, Marcel Iureș este cea mai bună versiune a sa ca actor. L-am aplaudat cu toții în picioare…” SURSA

N.R.: „Creatorul de teatru” (Data premierei: 25.10.2022/ Durata: 2 h 10 min – Pauză: 15 min) piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija și cu Marcel lureș în rolul titular, este un imn paradoxal închinat artei teatrale, dar și o privire caustică asupra vieților noastre meschine și tragicomice.

În rolul lui Bruscon, Marcel lureș dă viață, într-un cvasi-monolog caustic și absurd, unui splendid bufon în căutarea absolutului în artă. Actor, autor şi regizor megaloman, mizantrop, ipohondru, nihilist intempestiv, Bruscon izbucnește în tirade îndreptat împotriva mediocrității țării sale, vociferează despre orice, de la politică, societate, teatru pe care Bruscon susține că-l detestă răbufnește faţă de condițiile care îi sunt oferite, pentru că nimic și nimeni nu se ridică la înălțimea ambițiilor sale artistice, şi mai ales familia sa, cu care se poartă tiranic.

Personajele care îl secondează (interpretate de Alexandru Bindea, Ana Ciontea, Alexandra Sălceanu Lucian Iftime, Afrodita Androne și Victoria Dicu) sunt grotești, aproape caricaturale, adesea ridicole înzestrate cu capacitatea de a stârni în spectator sentimente de respingere şi ilaritate, dar în spatele caricaturii se ascunde pesimismul scriitorului Thomas Bernhard, convins că această umanitate nu are nici şansă de salvare.

Creatorul de teatru un text extraordinar, plin de furie, disperare, agresivitate, deziluzie, dar și de umo negru, pe care același Alexandru Dabija îl punea în scenă la Teatrul Act, în 2001, tot cu Marcel lureş în rolul principal, este readus acum pe scenă la Teatru National Bucureşti, cu un Marcel lureş aflat de data aceasta la vârsta acestui personaj ridicol și tragic în egală măsură.

Regie: Alexandru Dabija/ Scenografie: Gabi Albu/ Asistent regie: Mădălina Ciupitu/ Regia tehnică: Laurențiu Andronescu, Tudor Dobrescu

Program: 03 Dec, 17 Dec, 18 Dec 2022/ ora 19 (Sala Studio). Biletele: 80 lei, 30 lei (cu reducere, ultimul rând) DETALII

ARHIVĂ: TEATRUL NAȚIONAL CRAIOVA: „câine cu om. câine fără om” de Radu Afrim și incapacitatea umană de a iubi necondiționat