SAINT MAURICE, FRANȚA: „La Daffodil” – Peugeot 403 break (1966), lungime 20,10 metri – cea mai lungă mașină cu două axe!
INSIDER: „Dacă la întoarcerea din vacanță treci prin Puy de Dôme (63), mergi să vezi „La Daffodil” în St Maurice, lângă Pionsat. „Daffodil” este un inedit Peugeot 403 break din 1966, lung de 20,10 metri. Ar putea deține, probabil, recordul mondial pentru cea mai lungă mașină cu două axe. Motorul „Daffodil”-ului pornește la sfert de cheie, dar doar 2 sau 3 persoane o pot conduce din cauza virajelor strânse. De câteva decenii, sărbătorile patronale din septembrie sunt animate de parada mașinilor umoristice, construite și întreținute de Comitetul de Organizare și de mulți săteni pasionați de mecanică.” SURSA
N.R.: „La Tanquille”, „La Jonquille” sunt alte denumiri pentru acest vehicul referindu-se la culoarea sa galbenă, similară cu cea a narciselor (jonquille în franceză înseamnă narcisă).
Peugeot 403, produs de Peugeot între 1955 și 1966, a fost prima mașină a companiei care a depășit un milion de unități vândute. Designul original al Peugeot 403 a fost realizat de italienii de la Pininfarina. Peugeot 403 a fost disponibil într-o varietate de caroserii, inclusiv sedan.
ARHIVĂ: TRABANT FUN CLUB: Bucșă din Cars e originar din Romania, de pe lângă Pitești OXXO RELOCARE: Batman și-a luat buletin de Constanța OXXO JUCĂRII CU VIAŢĂ: Fulger McQueen, pe străzile Capitalei. Toţi rămân blocaţi când o văd la semafor!
BIAS 2025: Pământenii într-un spectacol celest
INSIDER: „✨ BIAS 2025 – spectacolul suprem al cerului! ✨ Astăzi, Bucureștiul a trăit din nou magia celui mai așteptat eveniment al anului – Bucharest International Air Show. Totul a fost la superlativ: o organizare impecabilă, un public entuziast, și mai ales evoluții care au ținut sufletul în aer. Avioane spectaculoase, manevre uluitoare, sincronizări perfecte și g pentru zbor. A fost artă în mișcare, forță și grație, tehnologie și frumusețe pură. BIAS nu e doar un show aviatic, e o adevărată sărbătoare a cerului, unde magia se împletește cu adrenalina, iar Bucureștiul devine, pentru o zi, capitala mondială a aviației.” SURSA
N.R.: Bucharest International Air Show & General Aviation Exhibition (BIAS) este cel mai mare show aerian din România, desfăşurat pe Aeroportul Internațional Bucureşti Baneasa – Aurel Vlaicu”, între 29-31 August 2025 – Intrare liberă. Este un eveniment aeronautic deschis publicului larg și are ca scop promovarea aviaţiei din toate timpurile şi de pretutindeni. BIAS este evenimentul tuturor celor care lucrează în aviaţie: piloți, personal navigant, controlori de trafic aerian, companii aeriene, şcoli de zbor, companii de handling, autorități aeronautice, personal care deserveşte aviaţia de la sol, personal aeroportuar, producători şi distribuitori de echipamente conexe, din aviaţia militară, civilă şi sportivă, oferă o experiență completă, de la demonstrații acrobatice spectaculoase pănă la expoziții interactive şi atmosferă de festival. BIAS este o poveste de succes pe care o scriem an de an, din 2009. Evenimentul este organizat de Compania Națională Aeroporturi Bucureşti împreună cu Forţele Aeriene Române, Aeroclubul României, Romaero, Romatsa şi Clubul Sportiv AIBO.
Printre participanți: # PATROUILLE DE FRANCE, premieră în România – Pentru prima dată la noi, echipa Forţelor Aeriene Franceze aduce eleganţa acrobației militare intr-un spectacol memorabil. # RED ARROWS, în premieră la BIAS – Legenda Royal Air Force aterizează la BIAS 2025 cu un show de precizie şi stil britanic, pregătit să încânte cerul Bucureștiului. # WHITE WINGS – graţia zborului liber – Formaţia de planoare a Aeroclubului României va demonstra sincronizare şi precizie pură, fără motoare, dar cu maximă eleganță. # FORŢELE AERIENE ROMÂNE, nelipisite de la BIAS – Vor fi reprezentate, în evoluții solo, survol cu formaţia şi exerciții tactice, de aeronave F-16 Fighting Falcon, IAR 99 Şoim, C-27J Spartan. # HAWKS OF ROMANIA – Aeroclubul României – La fiecare show, Hawks of Romania oferă publicului un adevărat spectacol de acrobație, executând manevre complexe şi sincronizate, atât în formație, cât și solo” DETALII
UPDATE: Spectacolele echipei britanice Red Arrows la evenimentele din Polonia și România (BIAS 2025) au fost anulate în urma accidentului mortal al unui avion polonez F-16 care s-a prăbușit în timpul pregătirilor pentru un spectacol aerian Radom Air Show, Întreaga echipă acrobatică a Forţelor Aeriene Regale este alături de familia şi prietenii pilotului avionului F-16 și transmite condoleanțe sincere Forțelor Aeriene Poloneze.
ARHIVĂ: BIAS 2024: Avion Eurofighter Typhoon al Luftwaffe, demonstrație impresionantă de zbor solo. Inclusiv pornirea și aterizarea! OXXO AIR SHOW: Acrobaţiile aviatice ne-au furat inima. Hingherii de maşini ne-au lăsat cu ochii în soare!
FOTO 16: „canon r8 sigma 150-600″; FOTO 17: BIAS 2025 Expunere dubla direct din aparat!” SURSA
„FUCK UEFA”: Protest oltenesc al galeriei Universității Craiova împotriva interzicerii coregrafiei acceptate inițial în meciul de calificare. UEFA a dat, UEFA a luat!
INSIDER: „Universitatea CRAIOVA – BAŞAKŞEHIR. Peluza Nord a oltenilor au afişat un mesaj împotriva UEFA Înaintea partidei decisive pentru calificarea în Conference League. Fanii celor de la Universitatea Craiova au avut pregătită o scenografie specială pentru duelul din Bănie, în care apărea şi o sabie. Fanii ar fi dorit să facă o referire istorică la conflictele dintre România şi Turcia, în condiţiile în care sabia lui Ştefan Cel Mare este şi acum la Istanbul. În primă fază UEFA a acceptat coregrafia, dar apoi forul european a interpretat mesajul ca fiind unul prea violent şi a interzis ceea ce pregătiseră fanii. Suporterii olteni s-au repliat şi au realizat rapid una din cartoane, în semn de protest la adresa forului european cu mesajul „Fuck UEFA” DETALII
N.R.: Universitatea Craiova – Başakşehir 3-1 (2-1 în tur). Oltenii s-au calificat în faza principală din Conference League şi au devenit cea de-a 11-a echipă din România care ajunge în faza grupelor în competiţiile europene. Universitatea Craiova nu a mai jucat în grupele cupelor europene din sezonul 1983-1984, când CRAIOVA MAXIMA a avut un parcurs de excepţie în Cupa UEFA.
Știința Craiova va înfrunta următoarele echipe în UEFA Conference League:
Sparta Praga (acasă)
Rapid Viena (deplasare)
Mainz (acasă)
AEK Atena (deplasare)
Noah (acasă)
Rakow (deplasare)
SPARTA PRAGA (acasă): cehii sunt pe primul loc în clasamentul intern şi sunt neînvinşi în prima ligă cehā. Valoarea lotului este estimată la aproximativ 73 milioane euro. Vedeta lor – Lukas Haraslin, aripă stânga, cotat la 7,5 milioane euro pe transfermarkt. La cehi joacă ex-rapidistul Albion Rrahmani.
RAPID VIENA (deplasare): echipa este pe locul 2 în clasamentul intern și este neînvinsă în primele etape de campionat: are 10 puncte acumulate în 4 meciuri. Are un lot cotat la 40 de milioane de euro. Vedeta: Serge-Philippe Raux-Yao, fundaș central cotat la 5 milioane de euro.
MAINZ (acasă): a început cu o înfrângere în Bundesliga, scor 0-1 cu Koln. Nemții au un lot cotat la 138 milioane de euro. Vedeta lor este Paul Nebel, mijlocaș ofensiv cotat la 24 milioane euro.
AEK ATENA (deplasare): locul 1 în campionatul Greciei după prima etapă. Are o victorie cu Panserraikos, scor 2-0. La AEK s-a transferat în această vară şi internaționalul Răzvan Marin. Lotul este cotat la 71 de milioane de euro. Vedeta grecilor este Anthony Martial, cotat la 7,5 milioane de euro.
NOAH (acasă): locul 3 după 2 etape în campionatul Armeniei. A înregistrat două victorii. Lotul este cotat la 12 milioane de euro. Vedeta este chiar fostul jucător al oltenilor: Takuto Oshima (1,2 milioane euro).
RAKOW (deplasare): 6 puncte în patru meciuri în campionat în Polonia. Au un lot cotat la 37 de milioane de euro. Vedeta: portarul Kacper Trelowski, cotat la 4 milioane de euro. Pentru polonezi joacă Bogdan Racovițan, convocat de Mircea Lucescu la meciurile României din septembrie.
ARHIVĂ: BUCUREȘTI: Primul muzeu al fotbalului din Europa de Est. Nu primești cartonaș galben dacă faci poze!
CRAIOVA ANIMATĂ: „Puppets Occupy Street Festival” – păpuși, oameni & drone se intersectează în imponderabilitate
INSIDER: „Cu mic cu mare, olteni și turiști au ieșit pe străzile Craiovei să se bucure la Festivalul Puppets Occupy Street. „Furați” de peisaj și atmosfera feerică, cu toții – oameni, drone, mobilier stradal ne amestecăm plutind în imponderabilitate.
N.R.: „Festivalul Puppets Occupy Street ediția a 12-a – primul festival de arta animației din România care se desfășoară exclusiv în spații neconvenționale, creat pentru comunitate; aduce la un loc companii de teatru private şi artişti independenți din ţară și din străinătate, se desfăşoară anual în perioada 25 august – 01 septembrie; se adresează tuturor categoriilor de public, evenimentele fiind gratuite; 400 de spectacole, ateliere de creație, concerte, expoziții, proiecții video, video mapping, happening-uri, animație stradală, arte vizuale, arte plastice, etc., desfăşurându-se simultan în mai multe zone ale oraşului; are caracter necompetitiv; îşi are punctul forte în cele două parade cu păpuşi supradimensionate și care alegorice.
Totul a început în 2014, o ediție pilot, care a anunțat temele pentru următoarele patru ediții: Apă, Foc, Aer, Pământ. Mai târziu, au urmat edițiile REvolution, Masquerade, Dystopia şi Carnaval.” DETALII
ARHIVĂ: CRAIOVA: „Puppets Occupy Streets”, deschidere de groază. „Totuși, Chucky este doar o invenție, da?” OXXO CARNIVALE, CRAIOVA: Start Puppets Occupy Street, ediția a IX-a, 200 de teatre și artiști din 20 țări, în peste 400 de evenimente! OXXO CRAIOVA STEAMPUNK: Festivalul Puppets Occupy Street, 150 de artiști din 15 țări
MECANICA INIMII – MATHIAS MALZIEU: „Dacă nu vrei ca inima ta să se frângă, atunci nu te îndrăgosti”
INSIDER: „Există cărți care se citesc cu ochii, și există cărți care se citesc cu inima.„Mecanica inimii” a lui Mathias Malzieu aparține celei de-a doua categorii: un roman care pulsează, care respiră odată cu tine, care îți amintește că dragostea nu e doar un sentiment, ci o forță deopotrivă tandră și devastatoare. De ce mi-a plăcut atât de mult? Pentru că am avut impresia că răsfoiesc nu o carte, ci un mecanism viu, un ceasornic fragil, cu rotițe fine care ticăie în ritmul emoțiilor mele. Am avut senzația că mă aflu într-un film regizat de Tim Burton, cu umbre lungi, contururi de poveste gotică și accente lirice desprinse dintr-o animație a studiourilor Ghibli.
Cartea e plină de replici care te lovesc ca niște cioburi lucioase, dar care, paradoxal, te mângâie. Una dintre cele mai sfâșietoare fraze este aceasta:
„Dacă nu vrei ca inima ta să se frângă, atunci nu te îndrăgosti.” Și totuși, cine poate trăi fără să-și asume această ruptură? Cuvintele acestea, citite într-o dimineață cu cafeaua lângă mine, mi-au răsunat ca un avertisment tandru, imposibil de respectat. Îți dai seama că Malzieu nu vrea să te oprească din a iubi, ci doar să-ți arate că iubirea autentică vine mereu cu riscul durerii. Atmosfera romanului e o orchestră a paradoxurilor: copilul Jack, născut cu o inimă diformă, transformată într-un mecanism de ceasornic, devine imaginea pură a inocenței și fragilității umane. Cum să nu te înduioșeze această metaforă? Să-ți imaginezi că până și inima are nevoie de un mecanism artificial pentru a continua să bată… și că dragostea e singura forță care poate face acest mecanism să se rupă sau să renască. „Mecanica inimii” mi-a plăcut pentru că vorbește despre iubire nu ca despre un basm dulce, ci ca despre o forță care poate devora și înălța în același timp. Mi-a amintit de „Micul prinț”, de felul în care o metaforă simplă ascunde abisuri de adevăr. Mi-a amintit chiar de Dostoievski, de ideea că adevărata profunzime a sufletului se vede doar atunci când doare. Este o carte care m-a făcut să simt că fragilitatea nu e un defect, ci chiar esența umană. Că iubirea, oricât ar rupe și ar frânge, merită fiecare secundă. Pentru că, așa cum scrie Malzieu: „Inimile fragile sunt făcute pentru a trăi cele mai mari povești de dragoste.” Și poate tocmai asta m-a atins: faptul că, în spatele unui basm cu mecanisme, cu rotițe și interdicții, se ascunde adevărul universal, iubim chiar și atunci când știm că riscăm să ne sfărâmăm. Într-o lume de gheață și praf, „Mecanica inimii” e o cutiuță muzicală care, atunci când o deschizi, îți cântă exact melodia inimii tale. E povestea lui Jack, un copil născut într-o zi atât de geroasă încât inima i-a înghețat. Pentru a-l salva, moașa excentrică – Madeleine – îi implantează un ceasornic în piept, un mecanism care să țină loc de inimă. Dar acest ceas vine cu trei reguli simple și crude: să nu atingi acele; să îți stăpânești furia; si mai ales să nu te îndrăgostești. Dar exact asta face Jack. Într-o zi, o întâlnește pe micuța Miss Acacia, o cântăreață cu o voce delicată și cu ochi care îi aprind sufletul. Din acel moment, întreaga lui existență devine o cursă nebună după iubirea imposibilă, o călătorie plină de poezie, dar și de prăbușiri. Jack nu este doar un copil cu o inimă de ceasornic, ci o metaforă a fiecăruia dintre noi. Cine nu a simțit vreodată că dragostea îi face inima să bubuie, să se blocheze, să se frângă? Cine nu și-ar fi dorit un mecanism care să țină totul sub control și totuși, cine ar putea trăi cu adevărat fără să riște?
„Inimile fragile sunt făcute pentru a trăi cele mai mari povești de dragoste.” SURSA
N.R.: Mathias Malzieu (n. 1974, Montpellier, Occitanie, Franța) este solistul vocal al trupei franceze Dionysos, pe care a co-fondat-o în 1993, când locuia în Valence, în Drôme (Auvergne-Rhône-Alpes). Trei dintre prietenii săi de școală, Eric Serra Tosio, Michael Ponton și Guillaume Garidel, s-au numărat printre membrii originali ai trupei. Ocupație: muzician, scriitor, compozitor şi interpret de Rock, Art rock, Rock alternativ. Instrument(e): Voce, chitară. ukulele, thenemin armonică, glockenspiel. Malzieu a scris următoarele cărți: 38 de mini western-uri cu fantome (2002); Maintenant qu’il fait tout le temps nuit sur toi (2005); La mécanique du cœur (2007); Traducere în engleză intitulată Băiatul cu inima de ceas de cuc, lansată în septembrie 2009; Métamorphose en bord de ciel (2011); Le Plus Petit Baiser Jamais Recensé (2013); Journal d’un vampire en pyjama (2016); Traducerea în engleză intitulată Jurnalul unui vampir în pijama a fost lansată în mai 2017; O sirenă la Paris; Le dérèglement joyeux de la métrique amoureuse. Împreună cu Stephanie Berla, a regizat Jack și inima cu ceas de cuc, pentru care Dionysos a compus muzica și în care l-a interpretat pe Jack, şi O sirenă la Paris.
Poreclit „Peter Pan” al muzicii rock pentru permanentul său refuz de a se maturiza, Mathias Malzieu, a semnat cel de-al doilea roman al său, „Mecanica inimii”, în 2007, primit de public cu căldură şi entuziasm, la fel şi albumul rock omonim. Astfel că era necesar ca și scena românească să încerce să dezlege misterele „Mecanicii inimii” în regia lui Chris Simion & distribuție Maia Morgenstern, Marius Manole, Medeea Marinescu, Şerban Pavlu şi Marian Râlea.
ARHIVĂ: MECANICA INIMII: „Dacă-ţi duci viaţa cu ochii în patru să nu-ţi rupi ceva, o să te plictiseşti de moarte!”
GLYKON, MINAC: Șarpele Fantastic, unic în lume – Zeu protector al căminului, familiei & fertilității. Are bot de miel, păr uman, coadă de leu și 5 metri lungime!
INSIDER: „Glykon este o creatură ciudată cu bot de miel, păr uman, coadă de leu și corp de șarpe. Dacă statuia ar putea fi desfăcută, specialiștii susțin că ar avea peste 5 metri lungime. Este una dintre cele 24 de piese ale Tezaurului de Sculptură descoperite întâmplător, pe 1 aprilie 1962, în timp ce se îndepărtau șinele vechii gări din Constanța.
Piesa este unică în lume prin dimensiunile și realizările sale artistice. Este realizată din marmură albă și a fost cu siguranță sculptată într-unul dintre atelierele unui oraș mai mare al epocii și adusă la Tomis abia mai târziu. Șarpele Glykon a devenit unul dintre cele mai puternice simboluri ale Dobrogei și Tomisului. În prezent, poate fi văzut și admirat în Sala Tezaurului a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.
Glykon este numit și Șarpele Fantastic, datând din secolul al II-lea d.Hr. Era o zeitate protectoare a căminului și familiei și un zeu al fertilității. Cultul său a fost extrem de popular timp de aproape o jumătate de secol în multe dintre provinciile Imperiului Roman, în special în bazinul Pontului Euxin și în Asia Mică. Cu aproximativ 1.800 de ani înapoi în timp, pe țărmurile Mării Negre, în orașul Abonoteichus, Inebolu din Turcia modernă, un autoproclamat profet pe nume Alexandru își cheamă concetățenii la Agora orașului într-o după-amiază pentru a fi martori la o minune. Le arată un ou imens de șarpe, îl sparge și îl scoate pe „zeul” Glykon, o creatură ciudată, cu corp de reptilă, dar cu trăsături umane. Într-o săptămână, „zeul” ajunge la dimensiunea unui om obișnuit și are părul lung, blond și bogat, ochii de un albastru pătrunzător, dar același corp de șarpe. Face minuni și rostește profeții, „vorbește” și „dă sfaturi”, evident prin intermediul „tatălui” său Alexandru, care, prin urmare, se proclamă reîncarnarea lui Esculap, zeul roman antic al medicinei. Alexandru din Abonothicos a devenit marele preot al cultului lui Glykon, zeul șarpe. Un contemporan, Lucian din Samosata, l-a atacat dur pe Alexandru într-un pamflet, numindu-l șarlatan și escroc, cineva care căuta să facă avere înșelând oamenii în orice mod posibil. Celebrul scriitor a susținut, de asemenea, că Glykon era o păpușă mânuită de stăpânul său. Interesant este că cultul lui Glykon a devenit extrem de popular în Imperiul Roman: au fost emise monede cu înfățișarea sa, s-au realizat statuete, el era adesea menționat în inscripții și, cel mai probabil, avea templele și oracolele sale, precum și mai multe orașe de coastă. Cu toate acestea, gloria sa a durat doar câteva decenii. Cultul a început să scadă în jurul anului 175, după moartea lui Alexandru, iar în secolul al III-lea a dispărut complet.
Statuia lui Glykon descoperită la Constanța este singura statuie de cult a acestei zeități cunoscută până în prezent pe fostul teritoriu al Imperiului Roman. Cel mai probabil, groapa în care au fost descoperite piesele a fost săpată în secolul al IV-lea d.Hr., când cineva a încercat să ascundă obiecte de cult păgâne pentru a le proteja de persecuția creștinismului, care devenise religia dominantă în Imperiul Roman.” SURSA
INSIDER 2: „Eu l-am văzut în Constanţa, în 1980, la muzeu, chiar l- am atins, am simțit un fior, era splendid și ar fi impresionat pe orice admirator al artei antice,am beneficiat de un ghid care ia făcut o prezentare amplă.”
INSIDER 3: „În 2014 era la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanta. Cel original, cu mici ciobituri, zgârieturi, pus pe un disc ce se putea roti. Așa că am putut să-i fac o grămadă de fotografii din toate unghiurile. Era expus la parter, sala din stânga. Este piesa mea favorită din acest muzeu. O capodoperă!”
N.R.: „Despre momentul și locul descoperirii informaţii prețioase ne sunt oferite chiar de Vasile Canarache, care în 1962, alături de arheologii Andrei Aricescu, Vasile Barbu și Adrian Rădulescu, au cercetat și documentat acest depozit de piese sculpturale. Descoperirea a fost făcută la 1 aprilie 1962, cu ocazia unor săpături ce se realizau pentru construirea unui bloc de locuințe pe terenul fostei gări, prilej cu care, după demontarea terasamentului pe care fuseseră așezate liniile ferate în anul 1860, a apărut într-o groapă capul unei statui de marmură reprezentând o divinitate feminină. Așa cum se proceda în epocă, muncitorii şi responsabilii de la faţa locului au chemat telefonic specialiştii muzeului, raportând descoperirea făcută. Dar senzaţionala ştire părea puţin credibilă, cu atât mai mult cu cât era 1 Aprilie! La insistenţele celor de pe şantier și, se pare, în urma telefonului primit din partea lui Vasile Vâlcu, prim secretar al Comitetului Regional al P.M.R Dobrogea, colectivul muzeului s-a deplasat la faţa locului, unde imaginea acestei descoperiri trebuie să le fi stârnit o mare emoţie, așa cum transmit și astăzi fotografiile realizate la faţa locului: capul zeiţei Fortuna se ridica semeţ din groapa săpată de muncitori, iar aşezate lângă ea zăceau bustul lui Isis, miticul şarpe Glykon, mai multe reliefuri, precum și o frumoasă aedicula ce o reprezenta pe Nemesis! Și cum să nu te gândeşti acum, ca și atunci, că o simplă lovitură de excavator ar fi distrus toată această comoară! Fortuna a fost însă, și de data aceasta, cu tomitanii, căci tezaurul a fost recuperat integral, chiar dacă unele piese prezentau deteriorări. (…)
Fiind anunţaţi, arheologii de la muzeul din Constanţa au început imediat săpătura sistematică de salvare. Săpătura ne-a condus la constatarea că nu ne aflăm în faţa unei singure statui, căci pe măsura adâncirii au început să apară alte sculpturi de marmură, toate aşezate în aşa fel încât să se sprijine unele pe altele, pentru ca grupul să reziste presiunii pământului și să nu se disloce. În total au fost descoperite 24 de sculpturi, care, evident fuseseră adunate și îngropate în mod organizat. Era greu de înţeles cine și de ce a făcut acest lucru.
După ce a fost complet degajată, s-a văzut că statuia zeității feminine se sprijinea pe un soclu organic, tăiat în acelaşi bloc de marmură. Un corn al abundenţei, neavariat, se desprinsese din mâna zeiţei prin ruptură. La picioarele ei se vedea un acolit bărbos, ieşind din apă și rezemat cu mâna stângă pe o proră de corabie. În cursul cercetării au putut fi recuperate numeroase bucăţele şi aşchii de marmură care, adunate şi lipite la locul lor, au dus la reconstituirea coroanei murale purtată pe cap de acest acolit. Lângă zeiţă se afla aşezată, deasupra celorlalte monumente, statuia întreagă a unui șarpe cu cap fantastic, cu trupul încolăcit, prins de un soclu rotund, lucrat din aceeași marmură. Mai departe au apărut: trei statuete ale Hecatei, situate una lângă alta și susținând alte piese deasupra lor. O aediculă spartă în două, cu inscripţie, care îndeplinea aceeași funcţie de sprijin pentru alte sculpturi mai mici. Din aediculă făcea parte și imaginea în dublă reprezentare a zeiţei Nemesis, cele două capete fiind rupte de trupuri și împrăştiate la câțiva metri. O statuetă a lui Esculap, de asemenea cu capul rupt și depărtat de trup. Statueta fragmentară a unui Dioscur cu capul rupt și aruncat între alte fragmente. Un bust întreg, mare, care fusese așezat cu faţa în jos și care abia mai târziu a fost identificat cu zeiţa Isis. De asemenea, au fost găsit mai multe plăci cu basoreliefuri, toate în poziție verticală, intercalate strâns printre celelalte sculpturi.”
După aplicarea, la faţa locului, a primelor tratamente de curățare și după marcare, piesele au fost ambalate și transportate la laboratorul muzeului, unde colectivul de specialiști format din Constantin Carpuz, Margareta Havrileț și Eugenia Boca au reconstituit artefactele, lipind cu mare grijă fragmentele recuperate. (…)
Pe 7 aprilie 1962 ziarul local „Dobrogea nouă” îşi informa cititorii printr-un articol intitulat „Ca surâsul frumoasei Demeter”: „Treptat, marmura a răsărit din pământ în chip de zeiţă. O zeiţă de rece, dar gingașă frumuseţe, cu ochi scânteietori, cu părul în valuri, cu şalul înfoiat. Lipseau numai brațele în care zeiţa Demeter ţinuse cu o demnitate care îi sta bine, cornul abundenței și poate sceptrul ocrotitor. La picioarele ei, Poseydon, veşnic preocupat să-şi stăpânească împărăţia frământată a apelor, apoi un splendid şarpe de marmură, căruia închipuirea artistului necunoscut i-a dăruit urechi și plete de fată și bot de miel…
Au apărut apoi, rând pe rând, smulse din nepăsarea celor 17 sau 19 secole care au trecut peste ele, fără să le ştirbească urmele măiestriei făuririlor, cele două statui ale Hecatei, basoreliefuri reprezentând aceeași zeiţă, un splendid altar votiv cu fronton și cu coloane, cu două zeități încremenite într-un ritual solemn și cu inscripţie, câteva reprezentări în basorelief ale lui Dionisos, Cavalerul Trac, Mitras, cele trei Graţii, Cibela, zeități de ambele sexe, surprinse într-un dans graţios şi portretul unei femei, de o calmă și reţinută frumuseţe…”. SURSA
Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanţa – Înființat, 1911; Locația, Piața Ovidiu 12, Constanţa, România.
SECTOR 3: Primul mall de plante și ghivece din România în fosta clădire a Poștei Vitan – cea mai mare grădină verticală naturală din țară (1.800 m²) echivalentă cu 230 copaci plantați!
INSIDER: „Pe Calea Dudești nr. 101, în fosta clădire a Poștei Vitan, se pregătește să se deschidă în septembrie primul mall de plante și ghivece din București – și totodată din România. Spațiul promite să devină o adevărată oază urbană, aducând la un loc o varietate impresionantă de plante și ghivece, dar și un element spectaculos: cea mai mare grădină verticală naturală din țară, întinsă pe aproximativ 1 800 m². Această suprafață verde nu este doar decorativă, ci și ecologică – va absorbi anual în jur de 5 700 kg de dioxid de carbon, echivalentul a aproape 230 de copaci plantați în oraș. Transformarea fostei Poște Vitan într-un loc dedicat naturii este privită cu entuziasm de bucureșteni, marcând o premieră în peisajul urban și oferind capitalei o gură de aer proaspăt, la propriu și la figurat.” SURSA
ARHIVĂ: CRUCIŞĂTORUL: „Arca Verde” devine “Experimentul Philadelphia” sau “Monumentul Flotei Dispărute”? OXXO BACĂU: Primul loc în lume are 1360 mp de picturi murale realizate cu vopsea purificatoare de aer OXXO BELGRAD, SERBIA: Liquid 3, foto-bioreactor urban cu apă de la robinet și microalge. Imitație de copac, turnat în ceașcă!
INSULA CAPRI: Trei Dacia Jogger, taxiuri decapotate – un fel de tuc-tuc românesc, modificat, omologat și înmatriculat în Italia. Certificarea RAR, niciodată!
INSIDER: „Dacia Jogger open-top taxi in insula Capri. Din ce înțeleg au fost produse 3 astfel de mașini. Conversia a fost realizată de studioul Vernagallo Stile deschis la Torino de Giovanni Vernagallo. Omul a fost la începuturile carierei la Centro Stile GHIA și la Michellotti unde a lucrat la designul versiunilor „beach car” de Fiat 500 si 600. Compania lui e furnizorul de taxiuri decapotate pentru insula Capri, vechile versiuni cabrio ale FIAT Marea, Scudo sau Nissan NV200 fiind construite tot de Vernagallo.” SURSA
N.R.: Dacia Jogger este o mașină produsă și comercializată în comun de producătorul francez Renault și filiala sa românească Dacia. Succesor al modelelor Logan MCV, Lodgy şi Dokker în segmentul de piață al monovolumelor compacte. Bazată pe Logan de a treia generație, este oferită atât în variante cu cinci, cât și cu șapte locuri fiind o versiune break cu ampatament lung a acestor modele, similară cu fostul Logan MCV. Deși maşina are unele elemente de design de crossover, nu este destinată utilizării ca SUV. Dacia Jogger a fost dezvăluită la Salonul Auto de la München 2021. La mai puțin de un an de la lansarea sa comercială, Jogger a primit o uşoară actualizare, dezvăluind noul logo al mărcii alături de întreaga gamă Dacia. Grila a fost ușor modificată pentru a se potrivi noului logo. Nivelurile de echipare au fost revizuite și este lansată o nouă culoare Lichen Kaki. Jogger este disponibil și cu un sistem de propulsie hibrid, denumit Hybrid 140, care se referă la puterea de 140 CP (104 kW), aceeași cu motorul pe benzină full-hybrid 1.6 TCe 140 12V găsit la Renault Clio, Captur și Arkana . Jogger Hybrid 140 este echipat cu o cutie de viteze electrică automată multimod, cu patru trepte atașată la motorul cu ardere internă și o cutie de viteze cu două trepte atașată la motorul electric. În 2023, Dacia a dezvăluit pachetul opțional Sleep Pack pentru Jogger. care îl transformă într-o rulotă. Jogger, în configuraţia sa standard pentru piața europeană, a primit 1 stea de la Euro NCAP în 2021, rezultatele fiind împrumutate de la Sandero Stepway.’ DETALII
ARHIVĂ: CASABLANCA, MAROC: Toate taxiurile sunt roșii. Dacii roșii!
ORNITORINCUL: Mamifer semiacvatic veninos, cu cioc de rață, fără dinți & stomac care depune ouă. Contemporan cu dinozaurii!
INSIDER: „Poți rămâne fără adjective atunci când vine vorba să descrii ornitorincul. Această creatură australiană unică le-a dat de furcă oamenilor de știință încă de când a fost descoperită. Mamiferul semiacvatic veninos, fără dinți și fără stomac, care face ouă și are elemente de ADN de pasăre ascunde încă multe secrete. Iată, însă, câteva dintre lucrurile cunoscute despre ornitorinc. Unele au sens, iar altele nu fac decât să dea naștere la întrebări… Oamenii au crezut inițial că ornitorincul este o farsă… Ornitorincul a fost descris pentru prima dată în 1799, în publicația Naturalist’s Miscellany, de către George Shaw, care a scris că „la prima vedere, dă naștere în mod natural ideii unei farse realizate prin mijloace artificiale”. Într-adevăr, aspectul unic al ornitorincului, ciocul și picioarele unei rațe, corpul și blana unei vidre și coada unui castor te fac să crezi că o asemenea vietate nu are cum să existe. Chiar dacă Shaw se îndoia de autenticitatea sa, tot a poreclit creatura „ornitorinc cu cioc de rață” și i-a furnizat un nume latin, Platypus anatinus, sau „rață cu picioare plate”. Numele științific al acestui animal este acum Ornithorhynchus anatinus și este singurul reprezentant viu al familiei și al genului său.
Foarte puține mamifere sunt veninoase. Un mascul ornitorinc injectează venin prin pintenii de la glezne (femelele nu sunt veninoase). Veninul poate răni grav, însă nu ucide oamenii. Cu toate acestea, poate fi letal pentru animalele mai mici. Oamenii de știință cred că veninul, a cărui producție crește în perioadele de împerechere, are scopul să elimine masculii rivali. Ornitorincul nu este singurul mamifer veninos și nu este nici unicul mamifer care depune ouă (și cele patru specii de echidna depun ouă). Totuși, nu se știu prea multe despre ciclul de viață al unui ornitorinc. Masculii nu joacă niciun rol în creșterea puilor în urma împerecherii. Femela are o perioadă de gestație de două până la patru săptămâni și apoi încă o săptămână de incubație, în care protejează ouăle încolăcindu-se pe ele.
Odată ce eclozează, puii sug lapte (care se scurge pe părul mamar special) timp de câteva luni, apoi devin independenți. Laptele de ornitorinc ar putea distruge bacteriile rezistente la antibiotice. Deoarece ornitorincii nu își pot alăpta puii pe cale sterilă, au nevoie de protecție suplimentară împotriva bacteriilor din mediul înconjurător. În 2010, oamenii de știință au descoperit că laptele de ornitorinc are proprietăți antibacteriene care ar putea ajuta în lupta împotriva rezistenței la antibiotice. Un studiu a relevat că o proteină din lapte are o structură asemănătoare cu inelele, astfel că cercetătorii au numit-o proteina Shirley Temple, după actrița cunoscută pentru părul său cu bucle. Această structură este neobișnuită printre proteine și ar putea indica și o funcție unică, terapeutică.
Mamiferele au de obicei o singură pereche de cromozomi care determină sexul, dar ornitorincii au cinci perechi, o adevărată raritate. Pentru mamifere, doi cromozomi sunt suficiențț pentru a determina sexul, dar, în cazul ornitorincului, sexul este stabilit întotdeauna de 10 cromozomi. Și mai bizar este că unii dintre cromozomii Y au gene care se mai găsesc doar la cromozomii sexuali ai păsărilor.
Ornitorincii nu au stomac. Ornitorincii mănâncă nevertebrate mici de pe fundul apei, precum viermii. Ei se năpustesc pe nevertebrate care trăiesc pe fundul apelor – viermi, larve de insecte, creveți – dar hrana se duce direct în intestin. Nu au un sac de enzime digestive sau acizi pentru a o descompune. Un studiu a demonstrat că, la ornitorinc, mai multe gene legate de digestie și stomac au fost pur și simplu șterse sau dezactivate pe cale naturală.
Motivul ar putea fi faptul că hrana lor este bogată în carbonat de calciu, o substanță care neutralizează acidul din stomac. Dacă se hrănește tot timpul cu ființe care neutralizează acidul, poate că nu are nevoie de acid… Mai întâi fără stomac și acum și fără dinți… Așadar, cum mănâncă? Atunci când ornitorincii se scufundă pentru hrană, adună în cioc granule și pietriș din fundul apei. Cu gura plină (N.R.: hrana este depozitată temporar în niște „obraji” extensibili, ca la hamsteri), ies la suprafață ca să respire și încep să „mestece” prin măcinarea pietrișului odată cu prada. Ornitorincul „vede” sub apă cu ajutorul ciocului Când se scufundă, ornitorincii sunt lipsiți de vedere și nu sunt în stare să miroase nimic. Pliurile de piele le acoperă ochii și nările li se închid pentru a deveni etanșe. Însă ciocurile au electroreceptori și mecanoreceptori care le permit să detecteze câmpurile electrice și mișcarea. Dar, deoarece mecanoreceptorii detectează orice mișcare, intră în joc și electroreceptorii, pentru a detecta organismele vii și comestibile de pe fundul apei” SURSA
MUZEUL GRIGORE ANTIPA: „#muzeulantipa vă propune un nou exponat excepțional din proiectul nostru intitulat #TOP100 al celor valoroase exponate! Ornitorhynchus anatinus (Shaw, 1799) – ornitorinc (parter, Bioregiunea Australiană, diorama „Australia”). Ornitorincul este o specie din rândul monotremelor, mamifere care depun ouă. Înfățișarea sa insolită, de mamifer cu labe palmate, cu coadă lată și cu un cioc amintind de cel al păsărilor, a făcut ca la început exemplarele trimise din Australia în Europa să fie luate drept falsuri. Ornitorincii ating 40-50 cm lungime și 0,7-2,4 kg, masculii fiind ceva mai mari decât femelele. Specie semi-acvatică, ornitorincul trăiește în râuri și pârâuri din Australia estică și insula Tasmania; își face galerii în maluri. Membrele sale scurte și groase, cu 5 degete, cu membrane interdigitale și gheare bine dezvoltate, au dispoziție laterală, iar poziţia corpului seamănă cu cea a reptilelor.
Ornitorincul ține ochii închiși sub apă și detectează prada prin pipăit și printr-un al 6-lea simț electrolocația. „Ciocul”, de fapt botul alungit sub formă de cioc de rață, acoperit cu piele moale și golașă, cu receptori nervoşi fini ce-i permit să perceapă câmpurile electrice provocate de crustacee mici, larve de insecte, viermi şi alte specii folosite ca hrană.
Între alte particularități, ornitorincul se remarcă și prin aceea că este printre puținele mamifere veninoase: la piciorul posterior are un pinten care, la masculi, este aflat în legătură cu o glandă ce secretă venin. Se pare că masculii se luptă între ei cu acești pinteni; ei servesc și la apărarea de prădători. Înțepătura pintenului de ornitorinc poate fi mortală pentru un câine, iar pentru om extrem de dureroasă.
Ornitorincii se reproduc în timpul verii australe, după o scurtă perioadă de hibernare, în lunile septembrie-noiembrie. După împerechere, partenerii se mai joacă un timp împreună, apoi se despart, masculul revenind la viața solitară din vizuină. Când ouăle trebuie depuse, femela sapă o groapă de 60-90 cm adâncime. Se începe cu o galerie în pantă, cu o lungime între 6 și 12 m. Materialele necesare construirii cuibului sunt transportate de femelă pe burtă cu ajutorul cozii. Ea blochează calea de acces cu unul sau mai multe „dopuri” de pământ, groase de 15-20 cm, pe care le bătătorește cu coada. Femela depune în „camera culcușului” două ouă, învelite cu blana smulsă de pe propriul corp, pe care le clocește încolăcindu-se în jurul lor. Puii golași și cu pleoape lipite eclozează după zece zile; ei se hrănesc cu laptele mamei care nu are mameloane – laptele se scurge prin porii pielii, iar puii îl ling direct de pe abdomenul mamei.
După circa patru luni, puii ies din galerie. Ornitorincii sunt maturi sexual la doi ani și trăiesc până la 17 ani. Prădătorii săi naturali sunt șerpii, varanii, crocodilii, unele păsări de pradă. Cercetări recente au arătat că blana ornitorincului strălucește în nuanțe de verde sub lumina ultravioletă (biofluorescență), fenomen foarte rar în rândul mamiferelor, dar întâlnit în cazul unor specii de reptile, pești și amfibieni.
În trecut, ornitorincii au fost vânați pentru blană; ei sunt afectați de poluare, de distrugerea habitatului, de captura în plase de pescuit și de unele boli fungice. La ora actuală specia este considerată „aproape periclitată” de către IUCN.” SURSA
N.R.: Ornitorincul – combinație de trăsături primitive și moderne, o fosilă vie care poartă cu ea urme ale evoluției de milioane de ani. Structura corpului său combină trăsături preluate de la păsări, reptile și mamifere. Ciocul, deși arată ca al unei rațe, este moale, flexibil și extrem de sensibil – un organ complex, adaptat perfect mediului acvatic. Picioarele palmate îl transformă într-un înotător agil, iar blana densă, impermeabilă, îl protejează de frig și umezeală. Fosilele descoperite arată că strămoșii săi existau încă din era dinozaurilor, ceea ce face din ornitorinc nu doar o curiozitate biologică, ci și o mărturie vie a trecutului îndepărtat al planetei.
Pentru australienii moderni, ornitorincul este un simbol de mândrie. Apare pe monede (1$ australian, 50 de cenți), sigle oficiale și în povești pentru copii. Este protejat prin lege și considerat o comoară națională – un ambasador al diversității biologice a Australiei.
ARHIVĂ: ASPRETELE: Fosilă vie, contemporană cu dinozaurii, a supraviețuit în România, singurul loc de pe planetă! OXXO NĂPÂRCA: Singura şopârlă fără picioare din România, confundată cu șerpii OXXO SCORPIONUL CARPATIC: Singurul scorpion din România – lungimea 45 mm & înțepătura similară cu a unei viespi
STARGATE DE ROMÂNIA: Porțile gigantice din Maramureș, sculptate în lemn, barieră magică între lumea de afară și intimitatea familiei. Unele, mai înalte de 15 metri!
INSIDER: „Stargate de România. Trecerea prin ele însemna transformare si purificare, pentru a intra pur, într-un univers aparte. Sunt porțile gigantice din Maramureș, monumente de lemn, unele mai înalte de 15 metri. Meșterii ciopleau timp de luni întregi în lemnul de stejar sau de brad, sculptând simboluri complexe care aveau rolul să „protejeze” familia de duhuri rele, boli sau ghinioane. Soarele, Luna, vița de vie, crucea, rozeta, fiecare element avea o semnificație precisă. Poarta devenea astfel un fel de talisman uriaș, o barieră magică între lumea de afară și intimitatea familiei. Iar dacă te întrebi de ce atât de înalte, răspunsul e simplu: cu cât mai sus, cu atât mai aproape de cer, mai aproape de protecția divină. Dincolo de simbolistică și superstiții, porțile erau și o vitrină financiară a familiei.
Maeștrii care le-au construit erau artiști adevărați, iar porțile lor sunt acum obiective turistice admirate în toată lumea. A devenit patrimoniu cultural mondial. Astăzi, când vezi aceste porți gigantice, te întrebi dacă bărbații de atunci nu aveau un pic dreptate. Într-o lume în care totul e temporar și de unică folosință, ei au construit ceva care să dureze secole. Au sculptat în lemn nu doar frumusețe, ci și un mesaj clar: „Aici trăiește o familie binecuvântată”. Străinii se opresc fascinați în fața porților maramureșene, admiră fără să priceapă motivele incizate pe stâlpi, fac fotografii, filmează,
dar câți dintre ei… cunosc adevărata poveste…un CODEX , din vremuri tare de demult …
Construite în general pe trei stâlpi și un „fruntar” (pragul de sus al porții) din lemn de stejar, având „hăizașul” (acoperișul) șindreluit, porțile au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care țăranii treceau cu demnitate, mândri de originea lor, într-un Univers aparte. Maramureșul a fost, la un moment dat, o enclavă imperială unică, populată cu țărani de viță nobilă. Porțile cu stâlpi sculptați și șindrilă sunt relicva unei organizări sociale care a funcționat până in secolul al XX-lea, gratie tradițiilor împământenite și a conservatorismului funciar. Nicăieri în Europa scenariul nu s-a mai repetat.
„Atașamentul localnicilor față de aceste valoroase construcții, cu atât de profunde rădăcini în tradițiile de cultură și artă, cât și în istoria social-politică a Maramureșului este ilustrat de faptul că până azi s-a păstrat obiceiul de a categorisi gospodarii după porți. Fiecare familie cu universul său. Până și azi, când întrebi de vreun sătean de-al lor, oamenii bătrâni îți indică «poarta» de la casa unde locuiește acela, formularea semnificând cinstirea si respectul, pe care i le acordă”.
Construcția, incizarea motivelor si actul de trecere pe sub pragul porții suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credințe profunde (cu conotații mitice). Astfel, tăierea stejarului trebuia să coincidă cu o perioadă de nopți cu lună plină – pentru a îndepărta din jurul gospodărie orice nenorociri și toate „ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din pădure trebuia să se facă într-una din zilele lucrătoare „de dulce” (marți, joi sau sâmbătă), în virtutea credinței că astfel lemnul va fi aducător de noroc. Sub stâlpul care leagă pragul se puneau „bani și tămâie, ca să nu se apropie ciuma.” Iar pentru apărarea averii si a casei, pe stâlpi se incizau figuri antropomorfe, protectoare. Motivele sculptate aveau substraturi magice, însă decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de meșterii populari ne permit incursiuni într-un univers mitologic, antecreștin: funia, nodurile, rozetele solare – cu variațiile: cerc simplu, cercuri concentrice, soare cu chip omenesc, toate având la origine un ancestral cult solar, apoi pomul vieții („simbolul vieții fără de moarte și al rodniciei nesfârșite ”), motivul șarpelui (păzitorul gospodăriei), chipul omenesc, păsările, dintele de lup, bradul s.a.m.d. Soarele este un alt simbol care se regăsește pe aceste porți și care reprezintă energia. Unul dintre cele mai bogate elemente regăsite pe porțile maramureșene este funia, fiind răsucită în două și despre care istoricii afirmă că este simbolul binelui și răului, dar și viața și moartea. Colacul reprezintă fața umană, omul. Pentru țăranul maramureșean, trecerea pe sub hăizașul porții devenea aproape un act ceremonial, purificându-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat in universul casnic al gospodăriei și familiei. În toate culturile tradiționale, trecerea pe sub o poartă, mai mult sau mai puțin grandioasă, simbolizează o transformare (de suprafață ori structurală, fizică sau virtuală). Porțile maramureșene, cu mesajele lor extraordinare, pline de sensuri încifrate în simboluri, puse chiar la intrare pe „moșie” in văzul tuturor, prieteni si neprieteni, coroborate cu simbolurile țesăturilor și portului popular, semnificațiile horelor, la care neapărat adăugate poveștile, basmele si legendele orale, toate transmise din tata in fiu, mama – fiica, alcătuiesc CAPODOPERELE acestor locuri, acestui neam binecuvântat de zei! O uriașă, ancestrală bibliotecă veșnică, nepieritoare!” SURSA
ARHIVĂ: SIMBOLURI ROMÂNEȘTI: „Rădăcinile neamului sunt bine întipărite în matricea genetică a fiecăruia”
BICICLETA TRABANT: Premieră la „Întâlnirea Trabantiștilor Covasna”
INSIDER: „Premieră la Întâlnirea Trabantiștilor Covasna: un bici -Trabant! Mă numesc Gavrilă Florin și sunt din Târgoviște și special pentru această întâlnire am realizat acest proiect – 4 aripi de Trabant, 2 de față & 2 de spate și un scuter adaptat cu pedale.” SURSA
INSIDER 2: Trabantiștii sunt prieteni vechi ai orașului Covasna, vin aici an de an, de 16 ani deja. Localnicii și turiștii îi salută în timpul paradei și apoi se adună în jurul mașinilor oprite în centru. Fotografiile sunt de ieri, după paradă. Se poate vedea ce înseamnă pasiunea: mașinile sunt atât de îngrijite „Trabantiștii” sunt veniți din toată țara, mulți însoțiți de familii. Pentru că Valea Zânelor și Covasna sunt locuri superbe, în care merită să vii. Retromobile Club organizeză acest frumos eveniment, cu sprijinul Primăriei Covasna.” SURSA
ARHIVĂ: TRABI TUNING: „Veta! Mi-ai stricat chiuveta!” OXXO TRABANT FUN CLUB: Bucșă din Cars e originar din Romania, de pe lângă Pitești
DANSÂND CU DELFINII: „Omul Cu Branhii”, zi norocoasă în Marea Neagră
INSIDER: „Astăzi a fost una dintre cele mai frumoase zile petrecute vreodată în Marea Neagră. De obicei, delfinii nu se apropie de mine atunci când sunt în apă, iar dacă o fac, se retrag rapid după ce mă văd. Dar astăzi… a fost cu totul altceva. Un delfin a trecut la doar un metru de mine. Am rămas uimit și extrem de bucuros. Credeam că l-am pierdut după ce a dispărut în adâncuri, însă, câteva minute mai târziu, a revenit. Și nu doar că a revenit… dar a rămas lângă mine mai bine de o oră. A trecut de zeci de ori pe lângă mine, privindu-mă direct în ochi la fiecare apropiere, de parcă voia să îmi transmită ceva. Cea mai neașteptată reacție a fost atunci când am coborât pentru prima oară la fund ca să-l filmez mai de aproape, s-a oprit, m-a privit și și-a mișcat capul rapid într-un gest ce părea uimire, ca și cum ar fi zis: Hei, și tu poți să vii aici jos? După 30-40 de minute, și-a adus și un prieten. În prezența lor nu știam cum să reacționez: să mă joc, să mă retrag sau să stau pe loc, temându-mă să nu creadă că le invadez teritoriul ori că vreau să le fur mâncarea. Am rămas cât de aproape am putut de stabilopozi. După aproximativ o oră am decis să mă retrag spre interiorul digului de Nord. Credeam că ne-am luat rămas bun… dar după doar cinci minute m-au găsit din nou și dansul nostru subacvatic a continuat. Era ca și cum îmi spuneau ceva ce doar în limbajul lor se putea înțelege. A fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Iar norocul meu a fost că aveam camera video cu mine. În curând, voi posta filmarea acestei întâlniri magice. #mareaneagra #delfini #delfinimareaneagra” SURSA
N.R.: „OMUL CU BRANHII” (20 de ani de experiență în peste 1000 de scufundări): „Moştenirea Pasiunii pentru Marea Neagră: Inspirat de Tatăl Meu, Pescar și lubitor de Natură – O Călătorie în Imagini și Filmări, Sute de Zile Petrecute pe Mare, Transpuse într-un Tribut Unic adus Mării Negre!!!
Pentru Mine, Marea Neagră Nu Este Doar O Mare, Ci Un Loc Unde Mă Regăsesc. Aici Am Trăit Unele Dintre Cele Mai Frumoase Momente Ale Vieții Mele: De La Scufundări în Larg, La Pescuit Subacvatic Și La Seri Petrecute Gătind Peştele Proaspăt Prins. Am Descoperit Specii Uimitoare, De La Calcani Grațioși Care Se Camuflează Perfect Pe Fundul Mării, Până La Bancuri De Pești Colorați Care Dansează În Ritmul Curenților. Când Spui „Marea Neagră”, Mulți O Asociază Cu Imagini Ale Unor Ape Tulburi, Plaje Aglomerate Sau, Poate, Cu O Mare Pe Care O Cred Lipsită De Viaţă. Pentru Mulţi, Această Mare Este Un Loc Obişnuit, Banal Chiar, O Destinație De Vacanță Fără Prea Mult Farmec. Dar Pentru Mine, Marea Neagră Este O Sursă Inepuizabilă De Fascinație, O Lume Ascunsă Care Pulsează De Viaţă, Culori Și Povești Nespuse. Marea Neagră În Inima Mea: O Moștenire De Familie Transformată în În Pasiune.” SURSA„
ARHIVĂ: DELFINARIU 45 ANI: Ni-Ni & Chen-Chen, veniți din China. Vii sau de pluș? Nici delfini nu mai avem! OXXO FALEZA CONSTANȚA: Zece tablouri semnate de Nicolae Grigorescu pot fi admirate în adâncul mării, lângă Cazinou, în timpul unor sesiuni de scufundare OXXO LA MULȚI ANI, CONSTANȚA!: Cazinoul redat posterității după cinci ani de restaurare și bricul Mircea plutind în port OXXO MAREA NEAGRĂ: Cea mai mare structură acvatică anoxică din lume. Acoperă Lacul Pontic unde a început agricultura in Europa?
ROȘIORI DE VEDE: Tren cu blindate Husky VMMD din Africa de Sud, pentru detectarea minelor & curățare a rutelor
INSIDER: „Gara Roșiori de Vede – tren care transportă vehicule Husky Vehicle Mounted Mine Detector (VMMD), un sistem de detectare a minelor și de curățare a rutelor. Vehicul MRAP (Mine-Resistant Ambush Protected) configurabil, conceput pentru curățarea rutelor și deminare, în special pentru detectarea și eliminarea minelor terestre și a dispozitivelor explozive improvizate (IED-uri).
Origine și Producție: Dezvoltat în Africa de Sud în anii 1970, este fabricat de DCD Protected Mobility din Africa de Sud şi de Critical Solutions International din SUA. Utilizare: A fost folosit de forţele armate din diverse țări, inclusiv Africa de Sud, Canada, SUA, Marea Britanie, Franța și Australia.
Caracteristici tehnice: Motor: Mercedes Benz OM 906 LA 6.4L, șase cilindri, turbo diesel; Transmisie: Allison 2500 SP, automată, cu 5 viteze; Viteză maximă: 72 km/h; Greutate operațională: 8.350 kg; Autonomie: 400 km (200 km cu remorcă de detonare a minelor MDT). Dimensiuni: Lungime: 7,34 m, Lăţime: 2,53 m, Înălțime: 3,54 m.
Este echipat cu tehnologii avansate pentru detectarea explozibililor, cum ar fi detectoare de metale cu sensibilitate ridicată, radar cu penetrare în sol (GPR) şi/sau senzori termici. brațe robotice în versiunile mai noi (cum ar fi Husky 2G), suflantă Cyclone, Sistem de cameră OWL 360°.
Designul său blindat permite vehiculului să reziste la daunele provocate de explozii, asigurând siguranța operatorului. Cabină dotată cu geamuri antiglonț și trapă de acces pe acoperiş. Capabil să opereze în diverse tipuri de terenuri și să ofere o capacitate de detectare fiabilă în medii periculoase. Există mai multe variante, inclusiv cele cu un singur operator (Husky Mk III) sau cu doi operatori (Husky 2G).”
N.R.: Roşiori de Vede, municipiu în județul Teleorman, Muntenia, România. Se află în Câmpia Română la 100 km de București, la 100 Km de Craiova și tot la 100 Km de Piteşti şi Târgovişte.
Oraşul este construit deasupra fundației unui castru roman care făcea parte din Limes Transalutanus (secolul III e.n.). precum și a vestitei cetăți daco-romană Arcinna (cunoscută și sub numele de Artinna). În anul 1385, conform unor documente, orașul era cunoscut sub numele de Russenart sau Ruşii de Vede.” SURSA
DUPĂ 520 DE ANI: Gioconda, hostess la Red Bull & Da Vinci, „oale și ulcele”
INSIDER: „Gioconda angajată pe post de hostess, ispitește clienții cu Red Bull.
N.R.: Gioconda (în italiană La Gioconda) sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schiţat. Mona este prescurtarea cuvântului Madonna (Doamna). Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturi și cea mai reprodusă, în prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris fiind atracţia principală pentru vizitatori.
Este vorba despre o pictură în ulei pe lemn de plop, cu dimensiunile de 77 x 53 cm, a căror împărţire dă 1,452, rezultat ce trimite la anul naşterii autorului Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci, Italia- d. 2 mai 1519, Amboise, Franța).
Istoria tabloului este plină de peripeții. Leonardo era foarte ataşat de el și îl purta totdeauna cu sine în călătorii, inclusiv atunci când regele Francisc II-a invitat în 1516 să se stabilească în Franţa, în castelul din Amboise. Regele i-a cumpărat tabloul, care a fost expus mai întâi la palatul Fontainebleau, mai târziu la Versailles. După Revoluția Franceză este expus la Luvru, Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul său dormitor, apoi a revenit la muzeul Luvru. În timpul Războiului franco-prusac din 1870-1871 a stat ascuns într-un loc necunoscut. În ziua de 22 august 1911 se constată dispariția tabloului din muzeu. Poetul Guillaume Apollinaire este suspectat de furt și arestat, în ziua de 7 septembrie este interogat și Pablo Picasso, dar ambii sunt eliberați din lipsă de dovezi. S-a descoperit că un angajat de la muzeul Luvru, de origine italiană, Vincenzo Perugia, convins că tabloul aparține Italiei, l-a furat purtându-l sub manta la ieşirea din muzeu. A fost descoperit când a încercat să-l vândă unui negustor de opere de artă din Florenţa. După ce a fost expus în principalele orașe ale Italiei, revine la Luvru în 1913. În 1956, partea inferioară a tabloului suferă daune serioase în urma unui atentat cu o soluție acidă, iar câteva luni mai târziu un vizitator a aruncat în el o piatră. În prezent se află protejat sub o sticlă incasabilă. În anul 1962 a fost expus în America la New York şi Washington, D.C., iar în anul 1974 la Tokyo şi Moscova.
În epoca modernă, artiştii avangardişti au utilizat des motivul acestei picturi, realizând chiar variaţii caricaturale ale acesteia. Printre cele mai notabile este cea suprarealistă a lui Salvador Dalí, intitulată Autoportret ca Mona Lisa, care a adăugat mustăți chipului femeii. La Muzeul Prado a fost descoperită o copie a acestei picturi. Conform experților, acest tablou a fost pictat tot în secolul al XVI-lea de unul din discipolii lui Leonardo da Vinci.
ARHIVĂ: EXPOZIŢIE: „Doamne, Scaraoschi, arăţi ca dracu’!” Red Bull îţi dă aripi. Definitiv? OXXO BUCUREȘTI MALL: Tablouri premiate la Can Art&Design Festival, primul concurs din România care inspiră comunitatea către refolosirea dozelor din aluminiu OXXO CURAJ ŞI GRAVITAŢIE: Red Bull îţi dă aripi, dar nu îţi plăteşte spitalizarea!
MUSCA-PĂUN: Emigrant nord-american, cetățean european din 2007 & pașaport românesc de 5 ani, poposește în Republica Moldova!
INSIDER: „Azi am văzut pentru prima dată o insectă care a intrat în România recent, de câțiva ani. Mi-a atras atenția pe o piatră din parc, lângă care făceam dresaj cu Happy. Este foarte mică. Are 3-4 milimetri. Am văzut că stătea cu aripile în sus. În engleză i se spune peacock fly, muscă-păun (Callopistromyia annulipes), pentru că umblă cu aripile în sus. Este originară din America de Nord. În 2007 a fost observată pentru prima dată în Elveția. În anii următori a apărut în tot mai multe țări europene. În ultimii 5 ani a fost observată în România. În 2020 a fost văzută doar în 8 locuri din România, majoritatea în vestul țării. Acum și în Slobozia. Nu este dăunătoare. Toate pozele sunt făcute de mine.
Completare: evident că nu am știut eu toate astea, venite pe linie genetică, din moși-strămoși. Am întrebat chatGPT ce insectă este, după care am căutat informații.” SURSA
N.R.: Atât masculii cât și femelele se deplasează cu aripile ridicate vertical și îndreptate înainte. Asemănarea cu coada unui păun este amplificată de reflexiile albastre. Se pare că a trecut deja Prutul, anul acesta fiind identificată și în Republica Moldova…
ARHIVĂ: PARCUL VĂCĂREȘTI: După invazia călugărițelor asiatice din Dobrogea, acum avem prima generație cu buletin de București OXXO ALIEN: Tânțar văzut la microscopul electronic OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO METAMORFOZE: Molia Trandafirie, de la omida mâncăcioasă la fluturele adult care nu mănâncă OXXO PRINTRE NIMFE: „Merită văzut albastrul infinit al „Fluturilor Împărat”, greu de surprins în fotografii!” OXXO LICURICI: Lumina produsă este de 1000 de ori mai puternică decât lumina produsă de o lumânare
TATUAJE ROMÂNEȘTI: Stema României, ieșită din suflet direct pe spate!
INSIDER: „Tatuajul este o formă de artă apărută cu mii de ani în urmă. Acesta se realiza la început cu ajutorul unor ustensile din os, care aveau aspectul unor dălți zimțate. Tatuajul este practic introducerea de tuş într-un strat superficial al pielii, astfel putându-se crea diferite motive. Deși la început tatuajele aveau rolul de a marca funcția unui individ într-un trib, acesta a fost preluat de europeni și de alte naţiuni, modificându-i funcția într-una artistică.
Astăzi, tatuajele se execută în saloane specializate, care oferă condiții optime realizării unei astfel de lucrări (curățenie, aparatură profesională, personal specializat). Modul de realizare a tatuajelor s-a modificat foarte mult în ultimele două sute de ani, în zilele noastre utilizându-se aparate special concepute pentru așa ceva, iar simplele modele de altă dată au fost înlocuite cu motive florale, simboluri chinezești etc., ajungându-se chiar la portrete de o calitate și fidelitate remarcabilă.” SURSA
N.R.: „Stema României, adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992, constă într-o acvilă, pe un scut, având aripile deschise. În cioc ține o cruce, pe cap Coroana de oțel a României, iar în gheare o sabie și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărţit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice: 1.Stema Țării Românești: acvilă cu capul conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai-nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I.
2.Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei şi bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieşea dintr-o coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi, în cartierul al treilea, pe fond roşu, un leu ieşind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur).
3.Stema Moldovei: în varianta de pe stema României, capului de bour îi este asociată, pe lângă luna crai-nou și roza, o stea în locul soarelui atestat pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnul Roman I.
4.Stema Transilvaniei: scut împărţit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieşind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de numele german al Transilvaniei, Siebenbürgen („Şapte cetăţi”), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea.
Banatul, Crişana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului, iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crişanei și Maramureșului.
5.Stema Dobrogei: constă din doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos. Simbolul a fost introdus pe stemă în 1872, și reprezenta inițial „Ținuturile Mării”, întrucât la acea dată România nu deținea și nu revendica Dobrogea, având însă ieşire la Marea Neagră prin fâşia Cahul-Bolgrad-Ismail. După 1878, când România a schimbat acest teritoriu cu Dobrogea de Nord, însemnul heraldic se referă la aceasta din urmă.
La baza stemei actuale stă stema României interbelice, care a fost proiectată în anul 1921 de heraldistul clujean József Sebestyén, la cererea regelui Ferdinand I al României. Stemei actuale îi lipsește, față de stema interbelică, scutul mic, argintiu-negru din interior (simbolul heraldic al Casei de Hohenzollern). Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce simplă, ci era crucea decorației „Trecerea Dunării”.
Un proiect de lege, care pune Coroana de Oţel, simbolul suveranității (independenței) României, pe capul acvilei din stemă (unde nu a fost niciodată), a fost adoptat de camerele Parlamentului și promulgată la 11 iulie 2016 de către președintele Klaus Iohannis.
În stema republicană actuală, reprezentarea grafică a sceptrului ținut în gheare de acvila romană nu este cea tradițională, cu capătul în forma florii de crin (fleur-de-lys – un simbol regal provenind din tradiția franceză, care se regăsește în majoritatea stemelor lumii, inclusiv în stema interbelică a Regatului României), ci încă amintește de cea a „sceptrului prezidențial” primit în dar de preşedintele Nicolae Ceauşescu din partea Marii Adunări Naționale, în perioada comunistă (1974). Până la data de 31 decembrie 2018, autorităţile publice au avut obligația să înlocuiască stemele și sigiliile existente cu noul model cu acvila încoronată.” DETALII
ARHIVĂ: DECUPAJE IML: Sociologia românească a tatuajului. Cel mai vechi tatuaj din România, realizat în 1876! OXXO BODY-ART: 70 de artişti te invită pe „masa de operaţie”. Chipul iubitei – 800 lei!
GOAT RALLY TOUR 2025: Preambul – „1000 cai putere” vs „1000 de mioare”
INSIDER: „Doar în România.. 1017 CP, 200.000 $ super sedan (N.R.: BMW M5)… blocat de cină. Adevăratul șef al acestor drumuri nu sunt eu.” SURSA
„🇷🇴 GOAT Rally pornește pe 11 august din inima României – Sibiu. 🏁 25 de supercars. Zeci de pasionați. Mii de kilometri de drumuri care-ți taie respirația. Nu e doar despre mașini. E despre a arăta lumii o Românie spectaculoasă, exact așa cum o vedem noi: cu munți de poveste, sate ca în filme și oameni care trăiesc cu pasiune. Cine spune că România nu are ce arăta… n-a fost niciodată în @goatrallytour. Noi nu ne rușinăm de țara noastră. O urcăm în vârf de munte și o filmăm din fiecare unghi. Tu ce loc din România ai pune pe hartă dacă ai avea 25 de supercars la dispoziție?
Pregătiți pentru: @goatrallytour 2025 – Colantat: @raliw. ro; Culoare: @teckwrap. România Amber Rose; Roţi: @raliwwheels; Suspensie: @kw_suspension; Admisie: @project_gamma; Foto: @andrei. stanea.” SURSA
N.R.: „GOAT Rally 2025: 11-17 August 2025 cuprinzând orașele Sibiu – Cluj – Oradea – Timişoara -Bratislava – Brno. Unul dintre momentele cheie este cel din Timişoara, pe 14 august, în Piaţa Unirii, conform Facebook, unde evenimentul promite să aducă energie, istorie și o atmosferă unică.
GOAT Rally 2025 este un eveniment de tip super-car, o aventură de o săptămână care include șase orașe, cu sloganul „șase orașe, o săptămână, zero loc pentru mediocritate”.. Evenimentul promite acțiune, adrenalină, libertate, preluări publice, experiențe VIP, petreceri incredibile și activități surpriză, cu accent pe condus peste granițe și momente de neuitat.
GOAT Rally Tour a luat naştere în România şi este deja la a șasea ediție, bucurându-se de un succes răsunător în edițiile de vară din 2022, 2023 şi 2024, ediția de iarnă 2024 și ediția specială în Dubai, anul trecut. După evenimentul internaţional din 2023, care a început în România, a trecut prin Ungaria şi s-a încheiat în Croația, cererea uriaşă din partea fanilor, dar şi din partea participanților încântați de frumusețile țării noastre, a determinat organizarea evenimentului în vara anului 2024 exclusiv pe teritoriul României (Sibiu – Brașov – Bucureşti – Mamaia)
În fiecare dintre aceste oraşe, supercarurile sunt expuse în locații emblematice, care sunt anunţate pe conturile oficiale de socializare. Publicul va avea astfel ocazia să admire aceste bijuterii pe patru roți într-un mediu cool şi relaxant.” DETALII
ARHIVĂ: CERNAVODĂ-FETEȘTI: Transhumanța pe A2 cu 400 de oi pe ora!
CATAMARAN ELECTRIC, IOR: Noua distracție acvatică, silențioasă, confortabilă, pentru gamerii – sportivi cu joystick-ul!
INSIDER: „Începând de săptămâna aceasta pe lacul din IOR, la debarcaderul din apropierea de bisericii de lemn au fost aduse pentru a fi închiriate 4 catamarane electrice. Persoana care închiriază Aquavolt14, asigură vesta de salvare și face instructajul pentru a-l manevra este chiar proiectantul/ constructorul catamaranului de la o fabrică din Constanța. Foarte ușor de manevrat și foarte confortabil.
REGULAMENT ÎNCHIRIERE CATAMARAN ELECTRIC: 1. Siguranța la bord: Toți pasagerii trebuie să poarte veste de salvare atunci când catamaranul este în mișcare. 2. Capacitate admisă: Este strict interzisă depășirea numărului maxim de 4 adulți permis la bord. 3. Navigare în siguranța nu este permisă apropierea de alte ambarcațiuni sau maluri. 4. Comportament civilizat: Pasagerii trebuie să adopte un comportament respectuos față de ceilalți utilizatori și față de fauna și flora lacului. 5. Muzica si zgomot: Se interzice folosirea boxelor sau a muzicii la volum ridicat care poate deranja fauna sau alți vizitatori. 6. Distracție responsabilă: Consumul de alcool si de substanțe este interzis în timpul operării ambarcațiunii. 7. Minorii la bord: Copiii sub 14 ani trebuie să fie însoțiți in permanență de un adult responsabil. 8. Sancțiuni: Încălcarea regulilor poate conduce la refuzul închirierii și le penalizări. 9. Curățenie la bord: Este obligatoriu ca pasagerii să păstreze ambarcațiunea curată și să nu abandoneze deșeuri la bord. 10. Fumatul interzis: Nu este permis fumatul la bordul catamaranului. 11. Siguranța pe apa: Este interzisă aplecarea în afara ambarcațiunii sau orice manevră care ar putea pune în pericol ocupanții sau fauna. 12. Echipamente de bord: Nu se modifica, deteriorează sau îndepărtează echipamentele montate. 13. Minorii la bord: Copiii trebuie supravegheați permanent de un adult responsabil. 14. Debarcare: Este interzisă coborârea din ambarcațiune oriunde în altă parte decât la punctul de închiriere. 15. Raportarea incidentelor: Orice incident, defecțiune sau avarie trebuie raportată imediat la numărul afișat pe ambarcațiune.
Program: Luni – Duminicá 13-21 (Programul poate varia in funcţie de condiţiile meteo) Tarife: 90 lei/ 30 minute; 150 lei/ 60 minute; cash/ card. Dacă distribui pe social media un video cu tine pe Aquavolt 14 cu tag, poți câștiga o tur6a de 15 min GRATUIT între 12:30-15:30, în limita ambarcațiunilor libere.
N.R.: „Aquavolt14 – Catamaranul electric compact care combină designul marin elegant cu tehnologia sustenabilă pentru aventuri liniștite pe lac. Date Tehnice: Propulsie electrică. Motor electric de 70 kg cu joystick ergonomic pentru o navigare silențioasă şi eficientă; Alimentat cu energie solară. Panou solar monocristalin de 450W cu baterii duble AGM de 12V/200Ah; Capacitate de 4 persoane.; 3,5 m lungime, 1,9 m lăţime perfect pentru aventurile in familie pe apă; Viteză maximă de 14 km/h. 7 ore de funcționare continuă la o viteză de croazieră confortabilă de 5-6 km/h.
Dacă întotdeauna ți-ai dorit să fi „căpitan”, ai unde, ai cu cine, dar îți lipsea catamaranul, acum îl poți avea pe al tău. Preț 11.500 euro. DETALII
ARHIVĂ: IOR FĂRĂ HIDROBICICLETE: Cris Garden și-a reînnoit contractul cu o vechime de peste un deceniu, dar fără componenta de închiriere de ambarcațiuni și de gestionare a lacului OXXO CAIAC-POLO: Lacul IOR bază de antrenament pentru un sport nou OXXO IOR ESTIVAL, SECTOR 3: Poporul se plimbă cu vaporul. Gratuit!
CONCERT JLO, BUCUREȘTI : Tort cu sigla „JW Marriott Bucharest Grand Hotel”, postat de Jennifer Lopez pe Facebook – „mulțumesc” dulce pentru gazdă, făcut de artistă în timp ce dansa ori viceversa?
INSIDER 1: „Ați văzut tortul (N.R.: are sigla „JW Marriott Bucharest Grand Hotel”?!) făcut pentru JLo? ” SURSA
INSIDER 2: „Probabil făcut un cofetar angajat al hotelului Marriott (având sigla lor pe tort), care clar mai are de exersat…Mi se pare ca o glumă proastă acel tort, sincer, cu atât mai mult privind contextul situației, statutul hotelului și evenimentul. Pare că nu au depus niciun efort.”
N.R.: Nu, nu este AI. E postat și pe pagina ei. SURSA
INSIDER 3: „A fost cam belea #JenniferLopez în seara asta, pe scena din Piața Constituției. Nu m-am dus la concert pentru că aș fi fana ei, consider că din punct de vedere muzical she sucks, dar eram convinsă că va face show și a făcut, nene… La 56 de ani a rupt! Femeia e într-o formă grozavă, a dansat aproape 2 ore, a schimbat costume, iar alături de dansatorii ei a avut coregrafii faine, care i-au pus în valoare stilul și corpul.
Again – e un fel de „Beyonce de pe Temu”, nu e genul de concert la care să mergi pentru voce, dar overall merită să o vezi live pentru prezența scenică și atitudine. Ne-a arătat ce înseamnă ambiția și disciplina, a fost peste așteptările mele. Chapeau, J-Lo! Ce să mai zic, iau un Ketonal pentru șale și mâine rup ușa la sală.” SURSA
N.R.: „Jennifer Lynn Lopez (n. 24 iulie 1969, New York City, SUA), cunoscută și sub porecla J.Lo, este o cântăreață, actriță, dansatoare și femeie de afaceri americană. Lopez este considerată una dintre cele mai influente artiste ale generației sale, fiind recunoscută pentru faptul că a spart barierele pentru latino-americani Ia Hollywood, și a contribui la promovarea mișcării pop latino în muzică. De asemenea, este cunoscută pentru impactul său asupra culturii populare prin intermediul modei, brandingului și schimbării standardelor mainstream de frumusețe. Gen muzical: muzică dance electronică rhythm and blues, pop Latin music, hip-hop; tipul de voce – mezzo-soprană.
Căsătorită de 4 ori cu: Marc Anthony (5 iunie 2004-iunie 2014); Cris Judd (29 septembrie 2001-ianuarie 2003); Ojani Noah (februarie 1997-ianuarie 1998); Ben Affleck (16 iulie 2022-2024); Doi copii: Emme Anthony, Maximilian David Anthony.
Lopez a vândut peste 80 de milioane de discuri în întreaga lume, iar filmele sale au încasat în total peste 3,1 miliarde de dolari. Printre distincţiile sale se numără o stea pe Hollywood Walk of Fame, premiul Billboard Icon Award, trei premii American Music Awards, patru premii MTV Video Music Awards (inclusiv premiul Michael Jackson Video Vanguard Award) și șase recorduri mondiale Guinness. A fost clasată printre cele mai influente 100 de persoane din lume de către Time (2018) și printre cele mai puternice 100 de femei din lume de către Forbes (2012). Lopez are un număr mare de urmăritori pe rețelele de socializare, fiind una dintre cele mai urmărite persoane pe Instagram. Alte proiecte ale sale includ un brand de lifestyle, linii de produse de înfrumusețare și modă, parfumuri, o companie de producție și o fundație caritabilă.” DETALII
Zeci de mii de spectatori au trăit o experiență muzicală la superlativ pe 27 iulie 2025 în Piata Constituției din București la spectacolul lui Jennifer Lopez. Evenimentul a reprezentat una dintre cele mai ample producții muzicale din România din ultimii ani și a fost organizat de renumitul promotor internațional Marcel Avram şi de DD East Entertainment, în cadrul celei de-a patra ediții a festivalului Summer in the City.
Concertul a marcat revenirea artistei pe marile scene internaţionale, după o pauză de şase ani. Turneul, care a debutat pe 8 iulie în Spania și include 21 de opriri în Europa şi Orientul Mijlociu, se va încheia pe 12 august în Sardinia, Italia. Jennifer Lopez a prezentat același spectacol în fiecare oraş în care a concertat, inclusiv la București, singurele modificări fiind în zona costumelor din ce în ce mai spectaculoase – precum și în interacțiunile cu fanii: „Faceţi ceea ce iubiți și cu oamenii pe care îi iubiţi!”
Momentele in limba spaniolă, precum interpretarea piesei Qué Hiciste, au fost întâmpinate cu aplauze entuziaste. Artista a vorbit deschis despre temele iubirii, dezamăgirilor şi renaşterii personale, oferind publicului nu doar un spectacol muzical, ci și o conexiune autentică. După oprirea de la Bucureşti, Jennifer Lopez işi continuă turneul cu spectacole in Orientul Mijlociu, inclusiv în Abu Dhabi şi Sharm El Sheikh. Turneul internaţional Up All Night se va încheia pe 12 august in Sardinia, Italia, urmând ca artista să revină pe scenă în iarnă, cu spectacole la Caesars Palace, Las Vegas, intre decembrie 2025 şi martie 2026.
EMINESCU & MAREA: Deși a văzut Marea Neagră o singură dată – în 1882, visa la pacea de după moarte pe acest țărm. Bulgarii i-au îndeplinit dorința!
INSIDER 1: „Un basorelief al poetului și publicistului român Mihai Eminescu a fost dezvelit pe 25 iulie 2025 în Sveti Vlas, Bulgaria. La eveniment au participat ambasadorul României în Bulgaria, Brândușa Ioana Predescu și ambasadorul Bulgariei la București, Radko Vlaicov. Au fost invitați și reprezentanți ai misiunilor diplomatice din alte țări. Basorelieful lui Mihai Eminescu a fost amplasat de Fundația „Memoria Bulgară – Frații Dinevi” pe Aleea Popoarelor, creată de aceasta și unde se află basoreliefuri ale lui Vasil Levski, Hristo Botev, Sándor Petőfi, amiralul rus Fiodor Oșakov, amiralul englez Horatio Nelson, mareșalul francez Philippe de Clercq, jurnalistul american Januarius MacGahan, unificatorul Italiei Giuseppe Garibaldi, creatorul polonez Adam Mickiewicz, poetul și dramaturgul german Schiller, prințul georgian Alexei Cerezeli, filosoful kazah Abai, samuraiul japonez Seigo Yamadzawa și alții.
BRÂNDUȘA IOANA PREDESCU: „Deși a văzut Marea Neagră o singură dată – în 1882, Eminescu a rămas profund impresionat de orizontul mării. Într-o scrisoare adresată iubitei sale Veronica Micle, i-a împărtășit visul său de a găsi pacea după moarte tocmai pe acest țărm” (…) „Astăzi, visul său se reflectă aici – pe coasta Mării Negre. Acesta este un pod de memorie, iubire și cultură între două popoare.” SURSA
INSIDER 2: „În Bulgaria, la Sveti Vlas, a fost inaugurat un basorelief al poetului Mihai Eminescu. Mulțumim Bulgaria!
„Eminescu – I ROMÂNIA/ Tăinuită în cuvânt „, mesagerul neamului românesc în lumea întreagă! Pe zi ce trece poetul nepereche Mihai Eminescu cucerește lumea cu opera sa,așa cum a prevăzut criticul Tudor Vianu că:” Românii ii deleagă lui Eminescu sarcina de ai reprezenta în fața lumii întregi” și într-adevăr ne reprezintă cu cinste în lumea întreagă! „Toate popoarele îşi aleg printre gloriile panteonului lor naţional, pe aceia care le reprezintă mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe, ruşii pe Puşkin.
Românii îi deleagă lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta în faţa lumii întregi, fiindcă ei înşişi au dobândit în opera lui conştiinţa însufleţitoare a trecutului şi a năzuinţelor lor şi le-au inspirat încrederea deplină în puterea lor de a îmbogăţi, prin creaţie originală, cultura universală…”
NUMAI POETUL… (1869)
„Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde
Ce un suflet le pătrunde,
Treierind necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul
Ca paseri ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde paseri ca el
Se-ntrec în cântări”…
Respect, prețuire și admirație poetului nepereche Mihai Eminescu, „Domnul cel de nemurirea noastră „!
Prof. Janeta Hulea, Cu drag din drag de Eminescu! ” SURSA
N.R.: Mihai Eminescu (Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV şi V).
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noţiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, în timp ce proza sa conține și elemente sociologice. Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care, în cazul lui Eminescu, este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul şi condiţia geniului.
ENCYCLOPÆDIA BRITANNICA: „A transformat atât forma cât și conținutul poeziei românești, creând o școală de poezie care i-a influențat puternic pe scriitorii și poeții români, la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”.
ARHIVA: MIHAI EMINESCU: „Ultimul mare romantic european”, tradus în 64 de limbi, are statuie în centrul Parisului, în apropiere de Sorbona OXXO OLIMP, MAREA NEAGRĂ: Complexul hotelier Amfiteatru-Panoramic-Belvedere cu Eminescu, Kogălniceanu, Mihai Viteazul amplasați pe aleea spre plajă & multe steaguri ale României arborate de proprietarul libanez
MIRCEA LUCESCU, 80 ANI: Statuie din bronz, cadou de aniversare din partea lui Rinat Ahmetov, patron la Şahtior Donețk
INSIDER: „Statuia din imagine îl reprezintă pe antrenorul de fotbal Mircea Lucescu, așezat pe o bancă, într-o postură relaxată
Cel mai bogat om din Ucraina, miliardarul Rinat Ahmetov, patronul de la Şahtior Donețk, club la care „Il Luce” a scris istorie vreme de peste un deceniu, i-a făcut o statuie din bronz lui Mircea Lucescu şi anul acesta a trimis-o cadou în România, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Clubul a lăsat şi un mesaj la postarea de pe Instagram, pe care a postat-o. „Statuia lui Mircea Lucescu e pe drum din Ucraina către România, la Mister”
Selecționerul României și-a croit o reputație extraordinară în lumea fotbalului la nivel mondial, iar echipa unde a avut de departe cele mai mari realizări este Şahtior Donețk, la timona căreia a activat vreme de 12 ani, între 2004 şi 2016. Pe parcursul perioadei petrecute pe „Donbass Arena”, Il Luce a cucerit un total de 22 de trofee, printre care se numără 8 titluri de campion în Ucraina, dar și o Cupă UEFA, în 2009.
Statuia lui Mircea Lucescu a fost făcută în urmă cu 10 ani însă oficialii au decis ca inaugurarea să aibă loc în ziua în care tehnicianul a împlinit 76 de ani, la data de 29 iulie 2019. Totuşi, decizia lui Il Luce de a prelua Dinamo Kiev i-a surprins pe cei de la Şahtior Donețk. „Minerii au hotărât ca dezvelirea statuii care îl înfăţişează pe Lucescu stând pe o bancă amplasată lângă Donbas Arena din Donețk – så fie amânată. Reprezentanții clubului Şahtior au anunțat că opera de artă a fost acoperită cu o prelată și e depozitată la baza de antrenament. Statuia urma să fie amplasată la arenă în momentul în care echipa va reveni la Donețk. Fosta echipă a antrenorului român a părăsit oraşul în 2014 din cauza conflictului ruso-ucrainean şi de atunci a activat la Lvov sau Harkov. Apoi, din cauza pandemiei de coronavirus, finalul sezonului l-a disputat la Kiev, acolo unde s-a mutat si sediul administrativ.” SURSA
N.R.: „Mircea Lucescu (n. 29 iulie 1945, București, România) este un antrenor român de fotbal şi fost jucător care ocupă funcția de selecționer al Naţionalei României. Este unul dintre cei mai titrați antrenori din istoria fotbalului. Ca jucător, a activat în principal la echipa Dinamo Bucureşti între 1964 și 1977, iar ca antrenor a condus printre altele echipa națională a României, precum și echipele Corvinul Hunedoara, Dinamo București, Brescia, Reggiana, Rapid Bucureşti, Internazionale Milano, Galatasaray, Beşiktaş Istanbul, Şahtar Doneţk, Zenit Sankt Petersburg și Dinamo Kiev, iar între anii 2017 şi 2019 a fost selecționer al reprezentativei Turciei. În anul 2015, Lucescu a devenit al cincilea om care a antrenat 100 de meciuri în Liga Campionilor UEFA, după Alex Ferguson, Carlo Ancelotti, Arsène Wenger și José Mourinho.
În 1961 este legitimat la Școala Sportivă 2 Bucureşti, unde activează doi ani, după care se transferă la Dinamo Bucureşti. Aici joacă doi ani, timp în care debutează și în Divizia A (21.06.1964, Dinamo – Rapid, 5-2), după care este împrumutat doi ani în divizia B la Știința București (devenită ulterior Sportul Studenţesc). Revine apoi la Dinamo unde joacă până în 1977. Urmează perioada 1977-1981 la Corvinul Hunedoara unde în ultima parte a activat și ca antrenor. Este cel mai în vârstă jucător care a jucat în Divizia A, reușind această performanță la vârsta de 45 de ani, pentru Dinamo, într-un meci împotriva echipei Sportul Studenţesc din 16 mai 1990, în care s-a trecut pe foaia de joc şi a intrat în minutul 76, driblând astfel suspendarea de trei luni dată de federație pentru folosirea unor jucători convocați la națională.
A debutat ca antrenor în 1979, la Corvinul Hunedoara, echipă la care a ocupat poziția de antrenor-jucător timp de trei sezoane. În paralel, în 1981, a fost numit și selecționer al reprezentativei României pe care a condus-o spre prima participare din istorie la Campionatul European, în 1984. În 1985, a revenit la Dinamo București, de această dată ca antrenor.
Ca jucător la Dinamo, Lucescu a câştigat șapte titluri în campionatul român, în edițiile 1963-64, 1964-65, 1970-71, 1972-73, 1974-75, 1976-77 și 1989-90. Cifrele carierei sale: 361 de jocuri/78 goluri în prima divizie, 70 în echipa națională, 15 în cupele europene. În toamna anului 1981 a preluat conducerea tehnică a naționalei, pentru ca un an mai târziu, să devină şi director tehnic al F.R.F., calitate în care a reușit calificarea tricolorilor la turneul final al Cupei Europene din 1984 din Franţa, într-o grupă de „foc”.
Lucescu a învăţat încă din tinerețe şase limbi străine: engleza, portugheza, spaniola, italiana, franceza și rusa. Fiul său, Răzvan Lucescu, a fost de asemenea fotbalist și a devenit apoi antrenor, în prezent conducând clubul PAOK Salonic din Grecia.
Este considerat unul dintre cei mai valoroși tehnicieni din istoria fotbalului românesc, deținând recordul jocurilor conduse pe banca echipei naționale, 59. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”. După câștigarea Cupei UEFA în anul 2009 cu echipa Şahtior Donețk, a fost decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler. Gazeta Sporturilor i-a acordat titlul Antrenorul anului în România în anii: 2004, 2010, 2012, 2014 și 2021. Ca tehnician, este cunoscut pentru criticarea arbitrajelor.” DETALII
La mulți ani frumoși și sănătoși, IL LUCE!!!
BELLA ITALIA, MAMAIA: „Clubul de Suflet al Artiștilor” – locul unde se legau acum 27 de ani prietenii de-o vară/ pe viață
INSIDER: „Restaurantul Bella Italia vizavi de sediul Radio Vacanța Mamaia, la intrarea pe Plaja MaNo. O placă memorială amintește de înființarea „Clubului de Suflet al Artiștilor” la data de 20 august 1998, în Mamaia. de către doi prieteni, Adrian Romcescu și Garciu Tănase.”
Când au înființat restaurantul , acum 27 de ani, Tănase Garciu era convins că va schimba din punct de vedere culinar preferința românului pentru ceafa de „porc la grătar/ mici & cartofi prăjiți” în „caracatiță pe grătar, cu sos din ulei de măsline, zeamă de lămâie și usturoi servit într-o roșie scobită și cartofi copți”. N-a reușit…
ADRIAN ROMCESCU (n. 2 ianuarie 1956, București) – cântăreț român de muzică ușoară și compozitor. A studiat vioara la Liceul de Muzica „George Enescu” din București. A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. Cântărețul a debutat la 16 ani, ca violonist la Festivalul Mamaia, în Orchestra condusă de Sile Dinicu. Anul următor, in 1973, el a apărut în calitate de tânăr interpret, care a reușit, cu o piesă scrisă de Marius Țeicu, să schimbe programul Televiziunii Române, fiind singurul din istoria festivalului care a primit aprobarea de la Tudor Vornicu de a face bis. La mijlocul anilor 1980 s-a stabilit în Danemarca. În anul 2013 s-a întors în România.
TĂNASE GARCIU, constănţean, violonist de vocație și absolvent de Belle Arte la București în 1976. A cântat încă din perioada conservatorului, în Orchestra Radiodifuziunii Române, care a pus piatra de temelie la Orchestra Simfonică din Constanța și apoi și-a desăvârşit talentul artistic la Bari, unde a înfiinţat şi condus orchestra de cameră. A fost prima violă vreme de peste 20 de ani a Orchestrei Simfonice a Teatrului Petruzzelli (al patrulea ca mărime din Italia), cu o capacitate de 4000 de locuri. Membru în juriul Concursului Național Arca lui Noe, descoperitor de talente & viitorilor artiști în rândul picilor.
După 27 de ani, plajele au devenit cluburi luxuriante în aer liber cu baruri utilate cu tot felul de mobilier, cocktail-uri colorate & băuturi de tot felul, decoruri aurite instagramabile, verdeață mai mult sau mai puțin de plastic – locul unde se leagă acum prietenii de-o vară/ de viață.”
N.R.: „Aici Radio Vacanța!”, „Hier Spricht Der Ferienfunk!”, „This is Radio Holidays!”, Govorit Radiostantia Otdih”, „Ici Radio Vacances” aşa a început transmisia RADIO VACANȚA pe 3 iulie 1967, pe ritmul melodiei „Valurile Dunării” a lui losif Ivanovici. Post de radio estival al Societăţii Române de Radiodifuziune, emitea, zilnic, din celebra Vilă 27″ din Mamala, aflată în apropierea restaurantului Albatros. De atunci a captivat milioane de oameni, care au devenit noua generație de ascultători. La început, postul de radio emitea pe unde ultrascurte, cu ajutorul unui emiţător de 4 kilowaţi (ulterior 5 kw), pe o lungime de undă de 228 m, pe frecvenţa de 1457 de kilohertzi. Postul funcţiona între lunile mai şi octombrie, putând fi recepționat în Delta Dunării, litoralul Mării Negre, la Galaţi, Slobozia, Călăraşi, şi emitea în limbile română, engleză, germană, franceză şi rusă. Radio Vacanța s-a aflat sub jurisdictia” Redacţiei emisiunilor pentru străinătate din cadrul Radioteleviziunii Române şi a emis pe baza unor decizii de funcţionare, reînnoite anual. Primul realizator al emisiunilor Radio Vacanța a fost comentatorul şi realizatorul de programe radio lon Ghițulescu.
Radio Vacanța a fost creat, puțină lume știe, ca un instrument de propagandă pentru străinii aflați pe litoralul românesc, însă în timp misiunea sa a „degenerat”, devenind extrem de popular în rândul tuturor ascultătorilor.
„NELLO & PATRASCHE” ANVERS, BELGIA: „Un câine din Flandra – Fabricat în Japonia”, dragostea necondiționată și prietenia dintre un băiat și câinele său
INSIDER: „Monumentul dedicat lui Nello și Patrasche din Anvers (Belgia) evocă întâmplările descrise în romanul „Câinele din Flandra”, scris în 1872 de autoarea engleză Maria Louise de la Ramée (N.R.: Ouida). Acțiunea romanului se desfășoară în Flandra belgiană, în secolul al XIX-lea. Nello, un băiat orfan, trăiește alături de bunicul său într-un sat din apropierea Anversului. Bunicul este bolnav, iar copilul îl sprijină cu toată puterea, ocupându-se de treburile gospodărești și vânzând lapte în oraș. Într-o zi, Nello găsește un câine bătut aproape până la moarte și îl îngrijește cu devotament. Din acel moment, Nello și Patrasche — numele pe care băiatul i-l dă câinelui — devin prieteni de nedespărțit. Visul băiatului este să devină pictor, dar nu are mijloacele necesare pentru a studia, iar cea mai arzătoare dorință a sa este să vadă tablourile lui Rubens (N.R.: „Înălțarea Crucii” şi „Coborârea de pe Cruce”). În ajunul Anului Nou, bunicul moare. Băiatul nu mai are cu ce plăti chiria și este alungat din casă. Fără adăpost și fără hrană, în Ajunul Crăciunului, Nello pornește prin nămeți, alături de credinciosul său prieten, spre Anvers. Viscolul biciuiește orașul. Când se lasă noaptea sfântă a Crăciunului, slăbiți peste măsură, cei doi ajung la Catedrala din Anvers, unde, din întâmplare, găsesc o ușă întredeschisă. În sfârșit, Nello își împlinește visul și vede mult râvnita pictură a lui Rubens. Dar, sleit de puteri, se așază pe podeaua rece de piatră, alături de Patrasche. În dimineața următoare, trupurile lor înghețate sunt descoperite în fața tripticului lui Rubens.
Povestea a emoționat profund publicul japonez, devenind parte din programa școlară. Primul monument modest a fost ridicat cu sprijinul financiar al companiei japoneze Toyota, iar la sfârșitul anului 2016 a fost inaugurat un nou monument, creație a sculptorului Batist Vermeulen.
Romanul a fost ecranizat de mai multe ori, iar în 2010, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a traducerii sale în limba neerlandeză, Belgia a emis o monedă comemorativă din argint, cu valoarea nominală de 20 de euro, într-un tiraj de 40.000 de exemplare.” SURSA
N.R: „Romanul se bucură de notorietate atât în Regatul Unit, cât și în Statele Unite, dar este extrem de popular în Ucraina, Rusia, Japonia, Coreea și Filipine, până în punctul în care este considerat un clasic pentru copii. A inspirat adaptări cinematografice și anime, inclusiv serialul de animație din 1975, Câinele din Flandra, care a ajuns la o audiență de 30 de milioane de telespectatori la prima sa difuzare. În Belgia, povestea era mai puțin cunoscută, abia în 1987 a primit o traducere în olandeză; acest lucru s-a întâmplat după ce povestea a fost adaptată într-o poveste din populara serie de benzi desenate Suske en Wiske. De atunci, au fost ridicate monumente pentru a-i comemora pe Nello și Patrasche, pentru a-i atrage pe turiști. În 2007, Didier Volckaert și An van Dienderen au regizat un documentar despre popularitatea internațională a poveștii: Patrasche, „Un câine din Flandra – Fabricat în Japonia” – cercetează toate adaptările cinematografice disponibile ale poveștii și intervievează mai mulți britanici, americani și japonezi despre ce îi atrage la acest roman.
Statuia este situată în Handschoenmarkt, în centrul oraşului Anvers, chiar în fața Catedralei Maicii Domnului. Reprezintă dragostea necondiționată și prietenia dintre un băiat și câinele său.”
„ÎN SOARE” de CORNELIU MEDREA: Privește răsăritul la Mamaia de 61 de ani. În ultimii 15 ani, cu viză de flotant pe terasa hotelului Dacia Sud!
INSIDER: „Statuia „În soare” (an: 1962, amplasată în 1964) sculptată în travertin de Corneliu Medrea, monument istoric de interes local, sculptura a ajuns într-o poziţie bizară: dintr-o lucrare de for public a ajuns să troneze pe terasa acoperită a restaurantului Hotelului „Dacia Sud” din Mamaia. Monument istoric B, cod CT-III-m-B-02946.
În Constanţa mai pot fi văzute alte lucrări de Medrea precum statuia din piatră „Copilul cu broasca”, de lângă intrarea la Muzeul de Artă din oraş, grupul statuar „Pescarii”, tot din piatră, de pe Faleza Cazinoului. În Mamaia, mai poate fi văzută şi statuia lucrată în calcar „Fată la mare”, amplasată pe un spaţiu verde în proximitatea Hotelului Central; „Nufărul”: Amplasată lângă Hotel Sulina, în bazinul de lângă Promenadă; „Maternitatea”, amplasată lângă Hotel Select, în spațiul verde, spre Promenadă. În jur de zece statui realizate de Medrea au fost comandate și amplasate de autorităţile comuniste, în anii 1960, în Mamaia.
infoINSiDER.ro 