INSIDER: „Bombăne lumea că cea mai recentă ispravă a lui Banksi, din Londra, cu stegarul bezmetic căzând de pe soclu, ar fi pastișată după un artist spaniol, care-ar fi înscenat ceva similar acum câțiva ani. Dacă-i așa, pun și eu pe masă ceva și mai vechi, chiar din țara noastră, întâmplător monumentul meu preferat de la noi: „Căderea de pe soclu”, amplasat în 1999 în Constanța. Fusese comandat de una dintre asociațiile „revoluţionarilor” constănţeni, ca să-și preaslăvească participarea la zavera din 89. Când au văzut rezultatul au zis nu, mersi, pe noi nu ne mai pomeniți. Așa că lucrarea a stat ani de zile în parcul palatului administrativ fără nicio plăcuță explicativă, nimic. I-au plantat în jur niște boscheți și arbuști care-au crescut între timp până au ascuns-o vederii aproape complet. După mine, ăla-i monumentul perfect. Nici al lui Banksy nu-i rău, dar hai să știm și ce-i pe la noi prin ogradă.
*sursa foto: site-ul artistului, Dimitri Cușa.” SURSA

N.R 1.: Dumitru CUȘA s-a născut pe 27 februarie 1947 în comuna Kogălniceanu, judetul Constanța. În anul 1974 a absolvit Institutul de Arte Plastice, Nicolae Grigorescu”, Bucuresti, în 1975 a obţinut bursa Uniunea Artiștilor Plastici pentru sculptură. Primele expoziți personale au avut loc în anii 1978-1977 in București. Din anul 1978 s-a stabilit in Franţa, odată cu obținerea bursei Fundației de întrajutorare intelectuală europeană. A obținut în 1994 Premiul pentru sculptură la Versailles, iar în 1995, Premiul Art Dialogue la Levallois. Sculpturile sale au fost expuse în cadrul unor evenimente precum Sezonul România-Franța 2019, inclusiv la Teatrul Naţional din București Printre lucrările sale notabile se numără sculptura din bronz intitulată „Prometeu”, care redă un cap monumental cu o expresie dramatică.

N.R.2: Statuia din imagine este cea mai recentă lucrare a artistului stradal Banksy, apărută la sfârşitul lunii aprilie 2026 în Londra. Deși nu are un nume oficial unic confirmat de artist, aceasta este adesea menționată în presă și pe rețelele sociale sub titluri: „Blind Patriotism” (Patriotism orb), „Blinded by the Flag” (Orbit de steag), „Flag Bearer”. Statuia a fost instalată clandestin, peste noapte, în Waterloo Place, centrul Londrei, pe un soclu care fusese lăsat gol. Lucrarea înfățișează un bărbat într-un costum elegant care pășește cu încredere în gol de pe marginea soclului, având fața complet acoperită de un steag mare. Comentatorii și criticii de artă interpretează lucrarea ca pe o satiră la adresa naționalismului orb sau a liderilor politici care urmează simboluri fără a vedea direcția în care se îndreaptă societatea. Banksy a confirmat paternitatea lucrării printr-un videoclip postat pe contul său de Instagram pe 30 aprilie 2026, arătând procesul secret de instalare pe timp de noapte.

INSIDER: „Weekendul ăsta am fost la Eșelnița și am avut parte de o întâlnire neașteptată. Eșelnița e o comună din județul Mehedinți, chiar pe malul Dunării, între Orșova și Dubova. Practic e la mijlocul Clisurii Dunării, zona aia spectaculoasă cu Cazanele Mari și Cazanele Mici, unde fluviul trece printre stânci înalte de calcar. E locul cu golful Mraconia, cu chipul lui Decebal săpat în stâncă și mănăstirea ascunsă în golf. Vara e plin de pensiuni și bărci, dar primăvara e liniște și e doar piatră, apă și soare.

Sâmbătă dimineața, pe un versant pietros deasupra Dunării, la Eșelnița, am dat peste două vipere cu corn. Stăteau ridicate, piept în piept, și se împingeau – dansul lor de împerechere. E aprilie-mai, fix perioada lor. Am stat la vreo 3 metri și le-am filmat puțin. În timpul împerecherii nu mușcă, masculii doar își măsoară forțele. După ce au terminat, au plecat fiecare prin iarbă. Toată Clisura, de la Eșelnița până la Dubova, e plină de vipera cu corn. Le place piatra calcaroasă încălzită de soare și arbuștii rari de pe versanți. Ajung la 60-70 cm și trăiesc 10-15 ani dacă scapă de prădători. Se recunosc după cornița moale de pe bot și zig-zagul închis de pe spate.

Nu atacă omul. Mușcă doar dacă sunt călcate sau prinse. În Mehedinți se înregistrează 30-40 de mușcături pe an, dar cazurile grave sunt extrem de rare. La Drobeta Turnu Severin există ser antiviperin, iar cu 112 și imobilizarea membrului mușcat se rezolvă rapid. Cât am stat prin Eșelnița am înțeles regula: când mergi prin iarbă înaltă sau pe stâncile din jurul golfului Mraconia, bați cu un băț în pietre și porți bocanci. Ele simt vibrațiile și se feresc. În rest, stau la soare și vânează șopârle și rozătoare mici.

Sunt specii protejate și e normal să fie lăsate în pace. Pentru noi a fost simplu: Eșelnița nu e doar Dunăre și chipul lui Decebal. E și piatră sălbatică unde viperele își văd de viața lor cum fac de mii de ani, și dacă le respecți spațiul, n-ai treabă cu ele.” SURSA

N.R.: „Vipera cu corn este un șarpe de talie medie. La noi în țară se găsește în partea de sud-vest și în Dobrogea, este prezentă cu două subspecii: Vipera cu corn bănăţeană (Vipera ammodytes ammodytes) Vipera cu corn dobrogeană (Vipera ammodytes montandoni). Este un șarpe cu mişcări lente, care nu trebuie subestimat pentru că atacul este fulgerator. Muşcătura este periculoasă pentru om, necesită intervenţie medicală rapidā.

Vipera cu corn bănăţeană (Vipera ammodytes ammodytes), numită și năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn sau năpârcă cu nas întors, este o subspecie de viperă cu corn din familia viperide (Viperidae) răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este o viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuţit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenuşiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanţe spre brun sau arāmiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag este de culoare brună sau neagră și puternic contrastantă, iar la femelă, cafenie sau brună şi mai puțin distinctă. Pe laturile corpului se află pete mari închise de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenuşii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roşu-cărămiziu, rar galben. Pe cap au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu.

Este răspândită în Tirolul de sud, Veneția, Carintia, Istria, fosta lugoslavie, România, nord-vestul Bulgariei. În România, este întâlnită în sud-vestul ţării, pe un areal discontinuu, de la Munţii Banatului până la Cozia, în Carpaţii Olteniei și sud-vestul Transilvaniei, până la nord de Mureş, Săcărâmb, Zlatna. În România este un element montan, în regiunea de deal se întâlnește în mod excepţional (Deva). Trăiește pe coastele stâncoase cu vegetaţie de acoperire din clisura Cazanelor și pe văile afluenţilor Dunării şi Cernei, pe Valea Nerei. A fost semnalată şi pe dealul cetății Deva, în Munţii Retezat până la altitudinea de 2184 m , precum şi pe dealurile din jurul municipiului Reşiţa si valea Domanului. Trăieste pe pantele stâncoase cu arbusti. adesea aproape de malul apelor (de ex. Valea Cernei) și în pădurile de foioase (de la poalele munţilor Domogled).

Îi place să stea la soare pe stânci. Se cațără cu ușurință pe ramuri arbuştilor pentru a se încălzi la soare. Pe teren deschis se mişcă greoi. Se adăpostește mai ales sub pietre sau în crăpăturile stâncilor. Este relativ sensibilă la frig şi intră toamna devreme în adăpost pentru hibernare, iar primăvara iese ultima din hibernare.

Hrana constă din vertebrate mici: şoareci, cârtițe, ocazional păsări şi şopârle (şopârla de ziduri etc). Puii se hrănesc la început cu broaşte şi şopârle. Homeotermele (mamiferele și păsările) sunt mai întâi omorâte prin muşcare și înveninare și apoi înghițite cu capul înainte; poichilotermele (şopârlele și broaştele) sunt adesea înghiţite de vii.

Împerecherea are loc în aprilie-mai. În perioada de reproducere, masculii pot avea flancurile colorate în roz-roșietic intens. Puii în număr de 4-18 sunt născuți în august-octombrie și au la eclozare circa 20 cm.”

ARHIVĂ: NĂPÂRCA: Singura şopârlă fără picioare din România, confundată cu șerpii ∆∆∆∆∆ VIPERA URSINI MOLDAVICA: Specie unică de reptile prezentă numai în România, identificată de legende ca fiind şarpele biblic

INSIDER: „Legenda celor mai renumite ouă. În anul 1467 regele Matei Corvin se află la Brașov, unde emite mai multe documente, printre care scutirea de vamă și comerțul cu amănuntul, stabilește obligațiile militare ale Brașovului și ale Țării Bârsei. Se știa despre acest rege că îi plăcea să umble prin regat incognito.

Legenda spune că intr-o seară răcoroasă de toamnă, un străin cu gluga trasă pe ochi a intrat in vechea cârciumă ,,La Ova” de pe strada Porții, unde a cerut șase ouă fierte și un pahar cu vin. A stat tăcut la o masă de la fereastră, ascultând povești și glume de la meseni, râzând ca un om de rând. Dar omul nu era de rând. Era Matei Corvin-regele. Coborât printre supuși săi, fără garda, fără coroană, doar cu o foame cinstită și o dorință de a cunoaște lumea așa cum e.

Când s-a ridicat de la masă n-a cerut nimănui să i se cânte, doar a lăsat câțiva bănuți și un bilețel scris repede ca o glumă regală: ,,Hic fuit Mathias Rex, comendit ova sex”. (,,Aici a fost regele Mathias și a mâncat șase ouă”)

De atunci hanul a devenit poveste. Iar cine trece astazi pe strada Republicii (fosta strada a Porții.) poate zări, pe fațada unei case vechi, o placă simplă, dar glorioasă. Acolo s-au mâncat cele mai renumite ouă din istoria Brașovului.” SURSA

N.R.: Matia Corvin (în maghiară Hunyadi Mátyás, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin; n. 24 februarie 1443, Cluj, Regatul Ungariei – d. 6 aprilie 1490, Viena, Arhiducatul Austriei), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin, a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. A fost botezat după Sfântul Matia, apostolul, nu după Matei Evanghelistul și a fost al doilea fiu al lui loan de Hunedoara, renumit conducător militar, descendentul unui cneaz valah, pe nume Voicu.

Placa este situată în Brașov pe strada Republicii la numărul 30.

INSIDER: „În blocul ăsta sunt 32 de apartamente. Grupul de WhatsApp are 28 de membri. Se cheamă „Bloc 7 – Informații”. A fost creat pentru urgențe, pentru când se oprește apa sau se strică liftul sau cineva lasă gunoiul pe palier.

A ajuns altceva. În fiecare dimineață, la 7 fix, o femeie de vreo 65 de ani coboară cu o pungă. În pungă sunt resturi de la ea, poate ceva cumpărat special, nu știe nimeni exact. Se duce la colțul blocului unde stau de obicei doi sau trei câini și îi hrănește. Zece minute, un sfert de oră. Uneori stă și mai mult, dacă unul dintre câini e bolnav sau speriat. Se întoarce sus. Își bea cafeaua. Începe ziua.

În grupul de WhatsApp, conversația despre ea are 247 de mesaje. „Aduce boli.”, „O să ne mușce pe copii.”, „Cineva să sune la Poliția Animalelor.”, „Nu e normal, e o nebună.”, „Am văzut-o ieri, iar cu punga aia.”, „Cine o mai suportă.” – 247 de mesaje. Scrise de oameni care stau în același bloc cu ea, care o văd la lift, care îi spun bună ziua pe hol. Bună ziua pe hol. 247 de mesaje în spate.

Ea știe de grup. Cineva i-a spus, sau a văzut ea, nu contează cum. Știe. Și în fiecare dimineață coboară cu punga. Nu pentru că e nebună. Nu pentru că nu înțelege ce se vorbește despre ea. Ci pentru că cei doi sau trei câini de la colțul blocului nu au grup de WhatsApp în care să se plângă că le e foame. Nu au voce. Nu au 247 de mesaje în apărarea lor. Au doar pe ea. În fiecare dimineață, la 7 fix.

Mă gândesc la cei 28 de membri din grup. Oameni normali, probabil. Care își iubesc copiii și plătesc întreținerea la timp și poate fac și voluntariat din când în când și donează la cutia de la Carrefour de Crăciun. Și care au găsit în femeia cu punga un dușman comun. Pentru că asta face grupul de WhatsApp al blocului cel mai bine. Nu informează. Nu rezolvă urgențe. Creează coeziune prin excludere. Suntem noi, cei 28, și e ea, cu câinii ei și boala ei și nebunia ei. E mai ușor să fii comunitate împotriva a ceva decât pentru ceva.

Și nimeni nu i-a bătut la ușă. Nimeni nu a întrebat-o de ce face asta. Poate are un motiv. Poate a crescut cu câini și i-au murit toți. Poate e singură și dimineața cu punga e singurul moment din zi când cineva o așteaptă. Poate pur și simplu nu suportă să vadă un animal flămând și atât, fără poveste mare în spate.

Nu știm. Nu am întrebat. Am deschis WhatsApp-ul și am scris. 247 de mesaje despre o femeie de 65 de ani cu o pungă. Și nicio conversație cu ea.
Asta suntem uneori. Nu monștri. Nu oameni răi. Doar oameni care preferă să vorbească despre cineva decât cu cineva. E mai confortabil. E mai sigur. Nu cere nimic. Doar lasă pe cineva singur într-un bloc de 32 de apartamente. În fiecare dimineață, la 7 fix.” SURSA

N.R.: A se „înlocui” cățeii cu pisici, porumbei, flori, ferestre/ becuri închise/ deschise, tămâie, etc..

ARHIVĂ: PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”

INSIDER: „Un concept foarte cool prinde contur în București! „Străzile Deschise” ajung pe… #Dâmbovița! Cu plimbări gratuite – nouă caiace duble (18 locuri în total), patru caiace individuale și șase canoe din flotila „Dâmbovița Apă Dulce” vor fi puse la dispoziție fără rezervare. 🕙 Plimbările au loc între orele 10.00 – 14.00 și 16.00 – 20.00.” SURSA

N.R.: „Premieră în 2026 – La Debarcader Piața Națiunilor Unite 10:00-14:00 & 16:00 20:00| activări pe apă (DAD + Kayak Champions) Organizat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 – Rowmania şi Nod Makerspace, cu sprijinul Primăria Municipiului București și ARCUB. Parteneri: Kayak Champions.” FOTO

ARHIVĂ: YOGA PE DÂMBOVIȚA: Armonia minte-corp, la nivelul următor ∆∆∆∆∆ TROCATHLON: Bucureștenii au testat Dâmbovița cu plăci de stand-up paddle și caiace printre bălării! ∆∆∆∆∆ DÂMBOVIȚA DELIVERY: Teoretic, s-a deschis cel mai mare spațiu nefolosit al Bucureștiului. Practic, avem unde, avem cu cine, dar nu avem cu ce!

INSIDER: „Waw – noua arhitectură eclezială

Noua Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” din Cornești, Repubblica Moldova – a fost ieri lansată. Arhitect: Alexandrin Buraga Ctitor: Viorel Godea. (…) o mică biserică de la țară” SURSA

INSIDER 2: „La Cornești a fost sfințită Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare”. Nu sunt cel mai exemplar credincios, dar mi s-a părut un eveniment foarte interesant și important.

Arhitectura. E altfel, cu totul altfel față de bisericile tradiționale ortodoxe. Construită într-un stil neobizantin minimalist – arhitectură sacră contemporană. Alb și negru, pereți drepți, cupolă centrală cu cruce, un volum masiv la exterior, dar modestă (plăcut) în interior. Fără picturi exterioare și cu o iconografie controlată în interior. În schimb, cu pante de acces pentru oameni cu nevoi speciale, spații de relaxare pentru copii și maturi, decor frumos. Nu știu dacă așa s-a gândit intenționat, dar am simțit aerul unei reforme: mai puțină pompă, mai multă utilitate. Cred că asta apropie biserica de oameni.

Amplasarea. Pe un deal la marginea Corneștiului. Judecând după volumul investițiilor, putea fi oriunde, chiar și în Chișinău. Alegerea locației pare deliberată — regiunile noastre pot să renască. Sunt sigur că această biserică va da un impuls zonei: turism intern, circulație, acolo este foarte frumos, chiar în ajun am alergat pe dealuri, ai ce vedea și ce face acolo. Dar și oamenii de pe loc pot vedea că „se contruiește ceva nou”, nu doar se distruge în regiuni.

Credința. A fost sfințită de un sobor de preoți condus de ÎPS Petru, mitropolitul Basarabiei. Pentru prima dată am văzut un public atât de divers: oameni vizibil bogați și mai puțin, mai în vârstă, dar și tineri; diferite statuturi sociale: oameni de afaceri, funcționari înalți, dar și oameni simpli din sat. Știți, nu doar acele bătrânele care stau tot timpul în avangardă; dar chiar o societate pestriță, așa cum e ea în Moldova. Mi s-a părut reprezentativ.

În loc de epilog. E cumva la “modă” în ultimul timp să iei în derâdere preoții și biserica. Nu sar în apărarea preoților, mai ales a celor care defăimează religia, dar credința e în oameni de mii de ani. Eu cunosc mulți preoți care au consolidat comunități și au făcut bine. Cred și sper că noua biserica va da un suflu nou comunității, dar poate și țării. Felicitări Viorel Godea și tuturor ctitorilor. Într-un ceas bun, cu Doamne Ajută!” SURSA

N.R.: „Cornești este un oraș din raionul Ungheni, Republica Moldova. Localitate, atestată din 1867, a devenit oraș în 1995.

Suprafața totală a terenurilor or. Cornești este de 624,1 ha, dintre care 467,4 ha sunt terenurile cu destinație agricolă, 151 ha. constituie terenurile intravilane. Pe teritoriul oraşului este un lac public cu o suprafață totală de 1,7 ha. Suprafața totală a drumurilor din localitate este de 22 km, din care 6,5 km sunt drumuri de importanță naţională.

În orașul Cornești locuiesc circa 3.600 persoane, peste 90% sunt moldoveni, restul – ruşi, ucraineni și alte naţionalități. Populația aptă de muncă constituie circa 2.000 persoane. Oraşul Cornești dispune de 2 instituţii preșcolare, un liceu și o școală medie, un spital de sector cu o capacitate de 70 persoane, un centru al medicilor de familie cu 5 medici, 3 farmacii private. Din anul 1956 funcţionează centru Ftiziopneumologic de Reabilitare pentru copii „Cornești”. Centrul dispune de 100 paturi, este destinat pentru internarea copiilor în vârstă de la 3 la 11 ani din toată țara, bolnavi şi contaminați de tuberculoză, deserviți de un colectiv de 54 medici, asistente medicale, învăţători şi educatori, etc. Pe teritoriul oraşului mai funcționează un club sportiv de karate „Zanshin” care are peste 80 membri. În ultimul timp clubul a participat la diverse competiții naţionale și internaționale, membrii lui ocupând la Campionatul României, zona Moldova locul 3.

Pe teritoriul oraşului și a satului din componența lui se află 2 cămine culturale și 3 biblioteci publice. Cultura oraşului este promovată de formația artistică corală „Ilincuța” care activează din 1996 și fin 1979 funcţionează școala de Arte „lon și Doina Aldea-Teodorovici”.

În prezent pe teritoriul oraşului activează circa 60 de agenți economici, marea majoritate fiind reprezentaţi de întreprinderile individuale și cei care lucrează în bază de patent. În ultimii ani a crescut numărul agenților economici, cea mai mare parte în domeniul comerţului. De asemenea în oraș este o brutărie și 200 gospodării țărănești, o piaţă, 3 unități de alimentare publică, 8 magazine și filiala unei bănci comerciale.” SURSA