INSIDER: „Nici pe departe de capodopera din 1961, dar cel puţin o încercare de a descoperi ceva nou > Nuremberg (2025): Recenzie film – Stanley Kramer a realizat multe filme bune în cariera sa, dar Judecata de la Nuremberg le depăşeşte cu uşurinţă pe toate şi rămâne unul dintre cele mai prețuite filme ale mele din anii 1960. În timp ce Hollywood-ul de la acea vreme se bucura de comedii romantice colorate și drame anti-război, această poveste alb-negru de la tribunal despre urmările atrocităților naziste făcea ca toate acele filme să pară lipsite de culoare. Reimaginarea sau redescoperirea acestei poveşti monumentale şase decenii mai târziu nu a fost niciodată uşoară și nici nu a fost vreodată posibil să egalezi. moştenirea cinematografică a capodoperei lui Kramer. Cu toate acestea, apreciez că cineaştii au încercat cel puţin să exploreze ceva nouo perspectivă psihologică mai degrabă decât una juridică. Versiunea din 2025 a filmului Nuremberg nu se desfăşoară în sala de judecată, ci în mintea unui psihiatru. Filmul este spus în mare parte din perspectiva Dr. Douglas Kelley (Rami Malek), un psihiatru şef insărcinat să evalueze starea mentală a oficialilor nazişti Inainte de procesele lor. Această schimbare de focus lasă mai puțin loc pentru genul de schimburi captivante de replici din sala de judecată care au definit originalul din 1961 o decizie care, în cele din urmă, slăbeşte impactul dramatic al filmului. Cu toate acestea, în ciuda poveştii sale inegale, Nuremberg oferă câteva momente șocante şi puternice care merită menționate.
Povestea începe înaintea proceselor istorice, când Dr. Kelley sosește la inchisoare pentru a evalua dacă criminalii de războl nazişti sunt apți să fie judecaţi. Printre aceştia se numärä Hermann Göring, Interpretat de Russell Crowe, intr-una dintre cele mai impunătoare performanțe ale sale de la sfârşitul carierei. Douglas, perspicace și analitic, se trezește rapid atras într-un meci de şah psihologic cu Göring, care manipulează conversaţiile cu o uşurinţă tulburătoare. Ceea ce începe ca o evaluare de rutină se transformă curând într-un duel intelectual periculos. Cu cât Douglas il studiază mai mult pe Göring, cu atât îşi dă seama că acest om, în ciuda faptului că este un monstru, este incredibil de inteligent-poate chiar cu un pas înaintea lui. Fiecare cuvânt, fiecare zâmbet și fiecare tăcere calculată a lui Göring dezvăluie că şi-a planificat meticulos apărarea, chiar de la predare până la procedurile din sala de judecată. Provocarea lui Douglas este, aşadar, să găsească o modalitate de a-l păcăli si de a se asigura că justitia prevalează-in mod ideal, cu pedeapsa cu moartea pe care Göring o merită din plin..
După cum am menționat anterior, această versiune a filmului Nuremberg se concentrează mai mult pe războiul psihologic dintre doctor şi prizonier decât pe dezbaterile morale și juridice care au definit originalul. Filmul din 1961 rămâne una dintre cele mai mari drame judiciare realizate vreodată, cunoscută pentru cinematografia sa izbitoare, dialogurile puternice şi gravitatea morală. În schimb, acest nou film pare plat vizual şi inegal emoțional. Scenele din sala de judecată duc lipsă de tensiune, dezbaterile par lipsite de entuziasm, lar producția nici măcar nu încearcă să recreeze grandoarea tulburătoare a viziunii lui Kramer.
Totuşi, o secvență iese în evidență mai presus de toate – filmările din lagărul de concentrare. În momentul in care acele Imagini apar pe ecran, publicul, la fel ca personajele din film, rămâne fără cuvinte. Groaza, lipsa de umanitate şi documentarea brută a suferințel străpung mediocritatea restului filmului. Numai acea scurtă secvență poartă greutatea emoțională pe care o mare parte din film nu o susține. Din păcate, odată ce acel moment trece, narațiunea revine la ritmul său mediocru. Confruntările dintre Hermann şi Douglas, strategiile acuzării şi schimburile de replici din sala de judecată duc lipsă de profunzimea emoțională şi de sentimentul de urgență pe care le cere subiectul.
Totuşi, interpretările ridică considerabil filmul. Russell Crowe dovedește încă o dată că nu are nevoie de o regie elaborată sau de un scenariu extravagant pentru a atrage atenția. Portretizarea lui Göring este stratificată, înspăimântătoare şi totuşi tulburător de carismatică. Accentul german, calmul arogant şi manipularea psihologică subtilă toate sunt livrate cu intensitatea caracteristică lui Crowe. Între timp, Rami Malek oferă o interpretare care adesea rivalizează şi, ocazional, o depăşeşte pe cea a lui Crowe. În rolul Dr. Douglas Kelley, el portretizează curiozitatea, confuzia morală şi conflictul intern cu o reținere admirabilă. L-am admirat pe Malek încă din Bohemian. Rhapsody”, lar acest rol ii întăreşte amploarea şi maturitatea ca actor. Distribuția secundară inclusiv Leo Woodall, John Slattery, Colin Hanks, Mark O’Brien, Wrenn Schmidt, Lydia Peckham, Michael Shannon şi Richard E. Grant-contribuie cu interpretări solide care completează ansamblul.
Unde filmul se clatină cel mai mult este execuţia tehnică. Cinematografia este dezamăgitor de obişnuită o dezamăgire serioasă, având în vedere profunzimea istorică şi potențialul emoțional al subiectului. Montajul pare inconsistent şi nu construieşte tensiune în mod eficient. Regia artistică, deşi acceptabilă, nu cufundă niciodată spectatorul în Germania postbelică. Chiar şi coloana sonoră de fundal pare estompată, rareori sporind starea de spirit sau atmosfera. Cadranul de deschidere un bărbat care urinează pe o emblemá nazistä – sugerează un ton provocator, dar această îndrăzneală dispare la scurt timp după aceea. Regizorul James Vanderbilt menține povestea ancorată în realism şi autenticitate, dar abordarea sa duce lipsă de foc cinematografic. Ritmul este lejer, lar tonul rămâne prea estompat pentru o poveste de o asemenea amploare morală și istorică. Ceea ce lipsește aici este curajul de a înfrunta intunericul cu toată forţa. Judecata de la Nürnberg a lui Kramer nu a descris doar istoria-i-a făcut pe spectatori să simtă angoasa el morală. Acest nou Nürnberg doar o observă. Este un studiu psihologic care uită să angajeze inima. Filmul avea potențialul de a fi mai ascuțit, mai brutal și mai introspectiv, dar se mulțumește cu a fi de vizionat mai degrabă decât de neuitat. Și totuşi, în ciuda tuturor defectelor sale, Nuremberg nu este un eșec total. Merită meritul de a fi revizitat un capitol crucial al istoriei şi de a încerca să-l interpreteze printr-o lentilă proaspătă. Unele scene – in special cele care implică filmările din lagär şi duelurile verbale dintre Malek şi Crowe – persistä mult timp după derularea genericului. Ne amintesc că sub suprafata filmului se află ecoul a ceva puternic, ceva ce ar fi putut fi extraordinar cu o viziune mai puternică.
Pe scurt, Nuremberg este un efort nobil care nu atinge măreția. Nu dezonorează originalul și nici nu se apropie de a-i egala strălucirea. Ceea ce oferă în schimb este o abordare modernă, înclinată spre psihologie, a aceleiaşi poveşti imperfectă, dar fascinantă pe momente. Pentru pasionații de istorie şi fanii actorilor implicați, merită vizionat. Dar pentru cei care au fost martori la impactul atemporal al capodoperei din 1961, acest nou capitol va fi probabil perceput ca un ecou slab, inegal şi tänjind după gravitatea predecesorului său.” SURSA
N.R.: Nuremberg”, un film inspirat de cartea, The Nazi and the Psychiatrist” scrisă de Jack El-Hai, relevă profunzimea şi complexitatea psihologiei răului, precum şi importanţa excepţională a figurii psihiatrului Douglas Kelley. Regizorul James Vanderbilt a apreciat enorm cartea lui El-Hal şi a explorat mutiple perspective documentate privind natura şi originea răului, dilemele morale, rolul medicului psihiatru în context istoric şi cinematic, si impactul asupra dezbaterii contemporane despre responsabilitatea individuală şi socială. Pentru a face, însă, un film de ficțiune agreabil şi digerabil pentru publicul comercial, Vanderbilt, sprijinit de un grup de producători experimentați (Richard Saperstein, Bradley J. Fischer, James Vanderbilt, Frank Smith, William Sherak, Cherilyn Hawrysh, Benjamin. Tappan, István Major & George Freeman) a mizat atât pe povestea reală a proceselor de la Nürnberg, concentrându-se pe relația complexă dintre psihiatrul american care evalua prizonierii nazişti şi inculpaţii de rang înalt din conducerea Germaniei naziste, în special cu Hermann Göring, dar si pe contribuția esențială a procurorul-sef Robert H. Jackson, primul care a condus o echipă internațională într-un proces al crimelor împotriva umanității, incluzând, de asemenea, povesti conexe care să redea contextul istoric.
Filmul Nuremberg” a avut premiera pe 10 decembrie 2025 în cinematografe, distribuit de T.R.I.B.E. Films. Din distribuţia deja menționată fac parte Russell Crowe: Hermann Göring; Rami Malek: Douglas Kelley; Michael Shannon: Justice Robert H. Jackson, Richard E. Grant: Sir David Maxwell-Fyfe; Leo Woodall: Sgt. Howie Triest: John Slattery: U.S. officer: Wrenn Schmidt: Elsie; Lotte Verbeek: Emmy Göring; Andreas Pietschmann: Rudolf Hess.
CITATE DIN FILM: @”Sunt prizonier pentru că ai câştigat și noi am pierdut, nu pentru că ești superior moral!” @ „Dacă înţelegem răul, s-ar putea să putem preveni ca acest lucru să se întâmple din nou.” @ „Singurul indiciu despre ce poate face omul este ceea ce a făcut omul.” @ „Putem elimina tirania domestică doar atunci când facem toți oamenii responsabili în fața legii, astfel încât să nu se mai poată întâmpla niciodată.” @ „Orice victorie mai mică decât cea totală va fi considerată o înfrângere totală. Trebuie să fii impecabil!” @ „ȘTIŢI DE CE S-A ÎNTÂMPLAT ASTA. AICI? OAMENII AU LĂSAT SĂ SE ÎNTÂMPLE. NU S-AU RIDICAT PÂNĂ CÂND A FOST PREA TÂRZIU.”
În propria sa carte, „22 de celule în Nürnberg”, Kelley a concluzionat că naziştii judecaţi, inclusiv Göring, erau oameni obişnuiţi – poate ambițioși și cruzi, niște narcişişti, dar nu psihopați – și a avertizat că potențialul pentru un rău la nivelul celui comis de nazişti nu este ceva specific germanilor, ci este prezent în orice societate, inclusiv în America.”
infoINSiDER.ro 