ADĂPOSTUL SPERANȚA: Max a fost ars și chinuit, dar înăuntrul lui a fost mereu cel mai frumos câine

Max a fost ars și chinuit. Are petice rare de blană și altele de piele întărită, în locurile unde odinioară era carne vie. Dar înăuntrul lui, adică acolo unde contează, a fost mereu cel mai frumos câine. Și, mai ales, nu și-a pierdut speranța.

Și, când rămâi frumos pe dinăuntru și îți păstrezi speranța, fericirea nu are cum să nu vină, mai devreme sau mai târziu.

Fericirea lui Max a venit în persoana Roxanei, prietena de la Animal Society care se ocupă exact de programul nostru comun – Mesagerii Speranței. În el, cei de la Animal Society lucrează cu câțiva dintre câinii noștri, sperând că îi vor face să-și învingă fricile și tristețile și, astfel, oamenii îi vor dori mai mult și îi vor accepta mai bine, odată ce i-au adoptat.

Din cauza aspectului lui fizic, însă, Max ar fi fost greu de acceptat de către oricine. Așa că Roxana a fost acolo să salveze ziua (și pe Max odată cu ea). Astăzi, Max locuiește nu doar cu Roxana și cu fiica ei, Eva, ci și cu patru pisici. Și e atât de fericit încât nu știe pe cine să iubească mai mult, așa că îi iubește pe toți. Și, ce e mai important, toți îl iubesc pe el înapoi și toți șapte se simt minunat.

Duceți și voi vorba mai departe, în numele lui Max cel urâțel: nu contează cum arată dragostea. Contează doar cum se simte.” SURSA

ARHIVĂ: „MAMAIE”, FUNDAȚIA SPERANȚA: Primul muzeu dedicat câinilor fără stâpân *** MOȘ MARTIN: “Traumele și suferințele animalelor sunt identice cu cele ale oamenilor!” *** RESPECT: „Nivelul de civilizaţie al unei naţiuni este dat de atitudinea faţă de animale.” (Mahatma Gandhi)