MONOPOST FERRARI LEGO: Realizat la scara 1:1 din peste 400.000 de piese, greutate 1,5 tone – lângă un SF-23!
INSIDER: „Începând de astăzi, în Băneasa Shopping City, se vor găsi două exponate care nu trebuie ratate: • un monopost Ferrari de Formula 1 din piese LEGO, la scara 1:1. Realizat din peste 400.000 de piese, cântărind circa 1,5 tone, acest monopost a fost condus de Charles Leclerc în cursa demonstrativă de la Miami (și poartă urmele confruntării de pe circuit). Exponatul poate fi admirat până pe 30 noiembrie.
• un monopost Ferrari SF-23 adus în România de Bitdefender, partener oficial al Scuderiei Ferrari. Este un motiv de mândrie pentru fiecare dintre noi că o companie românească are sigla pe monopostul celei mai celebre echipe de Formula 1. ” SURSA
N.R.: Ferrari SF-23 (cunoscut şi sub denumirea sa internā, Proiectul 675) este o maşină de curse de Formula 1 proiectată şi construită de Scuderia Ferrari care a concurat în Campionatul Mondial de Formula 1 din 2023. Maşina a fost condusă de Carlos Sainz Jr. şi Charles Leclerc în timpul curselor de Grand Prix. A fost singura maşină care nu a fost Red Bull Racing și care a obținut o victorie în sezonul 2023, Sainz câștigând Marele Premiu de la Singapore din acel an. Maşina a fost dezvăluită ca SF-23 pe 7 februarie 2023, cu o săptămână înainte de lansarea oficială. Ferrari a început anul cu o evoluție a designului său pentru 2022. Cu toate acestea, a devenit curând clar că conceptul initial de aerodinamică „în stil cadă de baie” al Ferrari, cu poduri laterale, începuse să stagneze în ceea ce privește performanţa, iar la Marele Premiu al Spaniei, a fost introdusă o modernizare majorā, schimbând podurile laterale pentru a încorpora un design al rampei downwash similar cu cel al Red Bull. Pe măsură ce anul a progresat, Ferrari a dobândit o mai bună înțelegere a maşinii sale, prin îmbunătățiri personalizate pentru Monza, care i-au îmbunătățit ritmul, permițându-i să obțină pole position-ul și o victorie în cursa de la Singapore.
Şasiu:.Compozit din fibră de carbon cu celulă de supraviețuire și structură de tip fagure de miere. Suspensie – față: Tijă de împingere cu braț dublu; -spate: Tijă de tracțiune cu braț dublu. Motor V6 turbo de 1,6 L (98 cu in) cu injecţie directă, limitat la 15.000 RPM într-o configuraţie cu tracțiune spate, montată central, de 1,6 L (98 cu in) cu un singur turbo, montat central pe spate. Motor electric: Sisteme de recuperare a energiei cinetice şi termice. Transmisie: Ferrari 8 cutii de viteze secvenţiale înainte + 1 cutie de viteze inversă semiautomată. Frâne: Brembo.” DETALII
ARHIVĂ: PARKLAKE: McLaren MCL35M refăcută din 288.315 piese de lego, în mărime naturală
ECATERINA TEODOROIU: În București are două statui – amândouă în sectorul 5!
INSIDER: „În Sectorul 5 din București pe 1 Decembrie 2019 a fost dezvelită statuia primei femei combatante din Armata Română, sublocotenent Ecaterina Teodoroiu, într-un parc pe bulevardul George Coșbuc lângă Academia Tehnică Militară (între Piața Regina Maria și Chirigiu, peste drum de palatul Bragadiru) – statuie realizată de sculptorul Alexandru Papuc.
Tot în sectorul 5, pe Soseaua Panduri Nr.16-18 (la intersecția cu strada Mihail Cioranu, într-un scuar la două sute de metri în spatele statuii lui Tudor Vladimirescu), Eroina de la Jiu a fost imortalizată în bronz de către artistul Valentin Duicu de la Tismana, statuie inaugurată în 2023.
N.R.: „Ecaterina Teodoroiu (nume la naștere Cătălina Vasile Toderoiu, n. 14 ianuarie 1894, Târgu Jiu, România – d. 22 august 1917, Secui, România) a fost o cercetașă şi participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârşitul bătăliei de la Mărăşeşti luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia Ecaterina Teodoroiu a plecat la Bucureşti pentru a deveni învăţătoare, iar acolo a contribuit la înfiinţarea primelor organizații de cercetaşi din țară. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat si a fost rănită de două ori. În spital a fost decorată de casa regală şi avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la Bătălia de la Mărăşeşti, unde a murit comandând un pluton de infanterie, ultimele ei vorbe fiind: „Luptați băieți! Apărați țara!”
Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată şi apoi distorsionată de regimul comunist. După terminarea războiului, Ecaterina Teodoroiu a devenit o eroină a României Mari. Iniţial înmormântată în comuna Fitioneşti din județul Putna, osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Târgu Jiu într-un mausoleu din centrul oraşului. După venirea regimului comunist, deşi acesta promova personaje istorice cu origini umile pentru a arăta contribuția ţărănimii şi muncitorilor la cultura țării, Ecaterinei Teodoroiu s-a dat o importanță foarte redusă: prin studiile făcute, ea urma să acceadă în clasa burgheziei, imaginea sa fusese asociată foarte frecvent cu familia regală, iar mişcarea cercetaşilor din care făcea parte era considerată, la fel, o organizație burgheză „reacționară”. După anii 1960, regimul comunist a virat spre naţionalism şi în timpul lui Nicolae Ceaușescu imaginea Ecaterinei Teodoroiu a fost din ce în ce mai des prezentată ca pe cea a unei eroine naționale, în 1978 realizându-se şi un film despre ea. Legăturile cu casa regală şi rolul în fondarea mişcării cercetaşilor au fost însă trecute sub tăcere. După revoluția din 1989, din cauza utilizării ei de către propaganda comunistă, prezența imaginii ei în contextul comemorărilor contribuției româneşti la Primul Război Mondial a continuat să fie una discretă. Din anul 1938, casa familiei Teodoroiu, construită în 1884, a fost amenajată drept casă memorială „Ecaterina Teodoroiu, Centrul local de cercetaşi din Târgu Jiu îi poartă numele.
Există multiple monumente in cinstea ei: # Monumentul Ecaterina Teodoroiu” – sculptor Dumitru Mățăcanu (1888-1929), ridicat la Slatina. Construcția a început în 1921 şi a durat până la 31 mai 1925, fiind primul monument din țară ridicat în memoria eroinei. Pe un piedestal din beton, în trei trepte, realizat în stil baroc, cu colțurile sub forma unor coloane adosate, se află statuia din bronz a eroinei, realizată în mărime naturală, într-o atitudine dinamică, cu mâna stângă ținând arma în cumpănire iar în mâna dreaptă, ridicată, ţine o cască ostășească.
# Monumentul Ecaterina Teodoroiu din Brăila (sculptor Vasile lonescu-Varo, 1928) se compune din sculptura ronde-bosse din bronz turnat şi patinat montată pe un soclu din zidărie cu ciment. Pe soclu, la bază, este încastrată o placă de bronz cu inscripția: Sublocotenent/erou/ECATERINA/TEODOROIU/căzută în luptele de la/Märäşeşti august 1917. Din 1974, monumentul se află amplasat în fața Liceului Gh. Munteanu Murgoci”.
# Monumentul Victoriei (Biruinței) (sculptor Oscar Han, 1934), amplasat la Tișița, reprezintă o imortalizare a victoriei din 1916-1918. Monumentul de bronz, cu o înălțime de 2,50m, o reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu cu sabia ridicată deasupra capului. Inițiatorul monumentului a fost Pamfil Şeicaru, pe cheltuială proprie. La inaugurarea din 20 septembrie 1934 au participat regele Carol al II-lea al României şi Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia.
# Mausoleul Ecaterina Teodoroiu (sculptor Milita Petraşcu, 1936), ridicat la Târgu Jiu. Monumentul, realizat din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 x 1,60 m şi înălțimea 2,10 m, are forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte, pe care este amplasat un basorelief ce prezintă scene din viaţa şi activitatea militară a Eroinei de la Jii – Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu. Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, sunt organizate astfel: pe faţa dinspre miazăzi, apare un tablou prezentând copilăria, în cadrul vieții din satul ei natal, pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar, celelalte două fețe ne-o înfăţişează în război, pornind la atac cu plutonul şi momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâini pioase de soldaţi. În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri.
# Monumentul eroilor din Azuga (sculptor loan lordănescu, 1937), Constă din două grupuri statuare în mărime naturală, din bronz, în dreapta o femeie simbolizând Patria sprijină un ostaş rănit; în stânga Ecaterina Teodoroiu în uniformă militară, în momentul când este lovită de un glonț ucigaș, lângă un soldat sprijinit de un tun.
# Monumentul Sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu (sculptor D. Iliescu, 1972), este amplasat la 500 m nord-vest de satul Muncelu, comuna Straoane, pe partea dreaptă a drumului către Soveja. Are un soclu. Pe partea frontală a soclului din piatră fățuită este montat un basorelief, care o reprezintă pe Ecaterina Teodoroiu. Sub acesta se găseşte o placă din marmură pe care se află inscripția: Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea Patriei, la 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.
# Statuia Ecaterinei Teodoroiu (sculptor lulia Oniţă, 1978), amplasată în Târgu Jiu, pe bulevardul ce-i poartă numele, vis-a-vis de Școala Generală Ecaterina Teodoroiu”;
# Bustul Ecaterinei Teodoroii (sculptor Florin Musta, 1994), turnat in bronz, montat pe un soclu din marmură, este amplasat pe aleea personalităților istorice de pe platoul din faţa Mausoleului de la Mărășești.
Din 1 decembrie 2021 a fost pusă în circulație bancnota de 20 de lei cu chipul ei.” DETALII
PIETRE DE PAVAJ: Cel mai frumos metru pătrat de trotuar din București – (re)amintește pietonului ocolitor de gropi că este „om”-„cer”-„pământ”- „foc”-„stea”
INSIDER: „Instalație artistică de Marian Zidaru la nivelul solului, în fața Muzeului de Artă Recentă (MARe) din Bucureşti. Un fel de „anti-statuie”, deoarece, spre deosebire de statuile tradiționale, aceasta este îngropată în pământ. Cuburile de bronz prezintă diverse simboluri şi cuvinte: „cer”, „pământ'”, „foc”, „stea”, „om”, „pom” și alte inscripţii.”
N.R.: „Marian Zidaru (n. 22 august 1956, Balotești – Ilfov) a absolvit Liceul de Arte Plastice din Craiova în 1977 și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (actuala Universitate Națională de Arte) din București în 1981. A fost cadru universitar la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti până în 1995. Lucrările sale au fost expuse în numeroase galerii și evenimente internaționale, inclusiv la Bienala de la Veneția din 1995. Abordarea sa stilistică implică crearea de ilustrații și sculpturi care reflectă un imaginar dantesc propriu. I-au fost decernate numeroase premii naționale și internaţionale. În ianuarie 2020, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler, de către Preşedintele Klaus Iohannis. Căsătorit cu sculptorița Victoria Zidaru, împreună realizând proiecte, conferințe și expoziții de artă.”
CANDELABRUL DIN PARACAS, PERU: Geoglifă preistorică de 181 metri, sculptată pe fața nordică a peninsulei
INSIDER: „Candelabrul este o geoglifă misterioasă desenată într-o dună de nisip cu mii de ani în urmă. Nu se știe cine a făcut acest desen și cu ce scop dar ce este ciudat, nu se șterge chiar dacă privește spre ocean iar oceanul aduce furtuni uriașe și vânturi puternice. Oare cum de rezista așa de mii de ani?! Nimeni nu știe!’ SURSA
N.R.: „El Candelabro” – geoglifă preistorică masiv sculptată pe fața nordică a Peninsulei Paracas din Peru. Geoglifa are o înălțime de aproximativ 181 de metri și este tăiată la o adâncime de circa 1,20 metri în solul deşertului. Este cunoscută și sub numele de „Trident” şi este vizibilă de la o distanţă de până la 12 mile marine, servind probabil ca un semn pentru navigatori. Scopul exact al creației sale rămâne necunoscut, deși o teorie sugerează că ar putea reprezenta tridentul, un simbol al zeului Viracocha din mitologia sud-americană. Ceramica găsită în apropiere a fost datată cu radiocarbon în jurul anului 200 î.Hr., în perioada culturii Paracas. Cea mai bună modalitate de a vedea geoglifa este în timpul unui tur cu barca către Insulele Ballestas, deoarece oprirea pentru vizualizare face parte din itinerariu.
ARHIVĂ:
GORZO LA MARe: „Vrea cineva să fie eu?” – expoziția tablourilor fără nume
INSIDER: „„Vrea cineva să fie eu? (INWARDS/OUTWARDS)” – Expoziție Dumitru GORZO până pe 18.01.2026 la MARe Museum București. Din păcate, nu prea am rezonat cu expoziția actuală a lui Dumitru Gorzo, care ocupă întregul muzeu/ toate etajele. Expoziția îmi pare puțin accesibilă ca mesaj, iar lipsa etichetelor cu titlurile lucrărilor, te aruncă într-o MARe ceață – Cu siguranță, nu vreau să fiu tu! 😁
Clădirea muzeului are un potențial uriaș, este interesantă din punct de vedere arhitectural, bine amplasată și în expozițiile anterioare din loc în loc am tot găsit câte o mică/MARe „comoară”. MARe Museum București – Adresa: Bulevardul Primăverii 15, București sector 1. Program: miercuri – luni 11-19. Intrare: 50 lei / adulți, 25 lei/ elevi, studenți.
N.R.: Dumitru GORZO (născut în Leud, 1975) trăiește și lucrează atât în România, cât și în SUA. Figură cheie a scenei artistice contemporane post-2000, GORZO este un deschizător de drumuri. În această expoziție, propune o aventură vizuală care depășește limitele. Fiind prima expoziție solo a unui artist român la MARe/Muzeul de Artă Recentă, GORZO a preluat complet atât exteriorul, cât și interiorul muzeului. Pe fațadă, a intervenit cu cretă albastră, astfel încât această lecție de desen în jurul unei icoane să provoace relația cu spațiul public a imaginilor delicate din conștiința colectivă.
Expoziția „În interior/Exterior” poate fi descrisă ca un fel de odisee a desenului gestual inițial și foarte personal al artistului. Narațiunea expoziției începe aici, invitând privitorul să participe la această epopee a desenului, care începe mai întâi ca o linie. Această temă este reiterată la primul nivel, unde se observă un dialog între desene și basoreliefuri. Linia de tăiere devine sculptură prin modul în care curbează spațiul. Călătoria vizuală continuă, iar la același etaj, linia se transformă printr-un proces grafic unic într-o pată dublă cu efect stereoscopic. Prin vibrație, desenul trece la un efect pictural. Al doilea nivel se dezvoltă spre pictură, extinzând interacțiunea dintre aspectele negative și pozitive ale desenului prin utilizarea diverselor mijloace artistice de exprimare. Subiectele prezente în expoziție, acele exemple de „gorzolănie” (un joc de cuvinte între „Gorzo” și „golanie/insolență”), sunt monștri arhaici personali, desenați obsesiv de artist. Sunt o modalitate de a surprinde tonul inconștient al unei lumi care apare de fapt astfel în substratul său abisal. Sunt conectați la spațiul magic tradițional din care arta românească se inspiră neîncetat. Curatori: Gregory Lang și Dan Popescu ” DETALII
ARHIVĂ: FOARFECA DUBLĂ: Monumentul feminismului contestatar. Castrator, dar grațios! OXXO OUTSIDE THE BOX: MARe este grădina Ta, Doamne!
SOL REX REGUM: „Soarele, Regele Regilor”, ceas solar de 20 metri – măsoară timpul pe Via Transilvanica
INSIDER: SOL REX REGUM – „Soarele, Regele Regilor”, un ceas solar cu diametrul de 20 de metri, a fost amplasat pe 7 noiembrie 2025 pe Via Transilvanica, „drumul care unește”, la Dealu Negru, județul Bistrița-Năsăud. Piesa centrală, gnomonul, a fost sculptată în formă de fluture de către artistul Alexandru Burlacu, plecând de la conceptul lui Damaschin Berende. Acest simbol puternic a fost realizat din andezit, aceeași piatră folosită pentru bornele care ghidează drumeţii pe Via Transilvanica. ” SURSA
ARHIVĂ: CADRANE SOLARE: Bistrița, Poarta Transilvaniei -„Fără soare eu rămân tăcut” OXXO RITUAL SOLAR LA MAMAIA: „Purtau în ele nu doar funcția de a măsura timpul, ci întreaga poezie a legăturii dintre om, soare și pământ”
MIREILLE MATIHEU, TURUL EUROPEI: Start Concert Aniversar – 60 de ani de carieră, la Sala Olympia din Paris!
INSIDER: „Mă țin de cuvânt și vă spun despre ce am făcut vineri la Paris. Acum câteva săptămâni, înainte de culcare, mi-a venit în gând Mireille Mathieu. Nu mă întrebați de ce. Am căutat rapid pe internet să aflu ultimele vești și vârstă ei, pierdusem șirul anilor. 79 de ani și concert aniversar pentru 60 de ani de cariera la Paris, la sala Olympia. Intru pe loc să cumpăr bilete exact în prima zi a turului, pe 24 octombrie. Mare noroc, căci ele s-au epuizat imediat. Ajungem la concert. Eu, cu mare emoție în suflet, căci Mireille mi-a bucurat viața și îi știu piesele pe de rost. Evident, ca și întreaga sală. Pe un rând din fața, și Enrico Macias. Și privighetoarea din Avignon a început. Aceeași forță, aceeași voce ca în copilăria mea, fără nicio deosebire. Aceeași prezență de femeie-copil, zâmbitoare și bună. Așa am perceput-o mereu, așa este și acum. Am plâns, am râs, am aplaudat-o frenetic, minute în șir. A cântat 2 ore jumatate, cu reveniri la scenă, cu minunate interacțiuni cu publicul. A mulțumit colegilor artiști aflați în sală, personalităților internaționale, printre care și Ministrul Culturii din China. Mireille are o voce perfectă și este o artistă disciplinată dintotdeauna. Urmează un an de concerte în multe orașe din Europa, în special în Franța și Germania. Am trăit o seară tulburătoare. Și iar le mulțumesc părinților mei pentru muzică.♥️’ SURSA
N.R.: „În turneul european, Mireille Mathieu va susține un concert și în România, la Sala Palatului din București pe 22 februarie 2026. Mireille Mathieu (n. 22 iulie 1946, Avignon, Franța) este o cântăreață franceză. De-a lungul carierei sale ea a înregistrat peste 1200 de cântece în 11 limbi, având vânzări de 122 de milioane de albume în lumea întreagă. A fost descoperită de Johnny Stark, managerul celui mai mare cântăreț la acea vreme, Johnny Hallyday. După apariția sa la televiziune, în 1965 și după debutul de la Teatrul Olympia, a fost imediat declarată succesoarea lui Edith Piaf.
Olympia cunoscută în mod obişnuit sub numele de L’Olympia sau în lumea vorbitoare de limba engleză ca Olympia Hall) este o sală de concerte din arondismentul 9 din Paris, Franta, situată la numărul 28 pe Boulevard des Capucines, la egală distanţă de Biserica Madeleine şi Opéra Garnier, la 300 de metri nord de Piaţa Vendôme. Cele mai apropiate stații de metrou/RER sunt Madeleine, Opéra, Havre-Ceumartin şi Auber.
Sala a fost deschisă în 1893 de către unul dintre cei doi co-creatori ai locației Moulin Rouge şi a găzduit numeroase spectacole de operă, balet şi music-hall Spectacolele teatrale au scăzut la sfârşitul anilor 1920, iar Olympia a fost transformată intr-un cinematograf, înainte de a fi redeschisă ca locație în 1954, cu Bruno Coquatrix ca director executiv. Din anii 1960, a fost un loc popular pentru trupele rock.
Olympia a fost amenințată cu demolarea la inceputul anilor 1990, dar a fost salvată printr-un ordin de conservare. Inclusă inevitabil intr-un grup de clădiri care au făcut parte dintr-un amplu proiect de renovare, întreaga clădire a fost demolată şi reconstruită în 1997. Faţada şi interiorul locației au fost păstrate. Vivendi a achiziționat Olympia in 2001 şi aceasta rămâne o locație populară. Locația este ușor de recunoscut după literele gigantice strălucitoare, alb pe roșu, care îi anunță numele.
În acest loc legendar de concerte și divertisment parizian au evoluat artişti precum Edith Piaf, Jacques Brel, Barbara şi Johnny Hallyday, Billie Holiday, The Beatles, The Rolling Stones, etc.
AI EXPO EUROPE: „Invenții, robotică, drone terestre, fără inteligențe artificiale superioare IQ-ului motanului meu, capabil și el să-și găsească jucăriile prin casă”, se parcurge într-un minut. Cel mai ieftin bilet de intrare, 99 euro + TVA!
INSIDER: „Am fost la AI Expo Europe, cea mai tare expoziție de AI-uri. Am primit o invitație de la serviciu, și pentru că o colegă n-a putut să vină, mi-a dat mie și invitația ei așa că l-am luat cu mine pe fii-miu. Am făcut cumva o schimbare de gen, că i-am dat lui ecusonul meu, cu nume de bărbat, și pe mine mă chema Anca – un fel de Antonio Giordano de gen feminin. Locația super – Radisson Blu, hotel de lux, fițe. În parcare la Ateneu – care era la doi pași – n-am găsit loc, era parcarea plină, a trebuit să dau o roată cu mașina, am găsit un loc de parcare, și am plătit pentru 3 ore. Că așa m-am gândit, că stăm vreo 3 ore pe acolo, să ne conversăm cu roboții.
Eu rămăsesem cumva fixat de pe tik-tok să o văd pe roboata Sophia cel puțin, mă așteptam la roboți d-ăia giganți ca în Dubai, de pază, așa că am fost un pic dezamăgit, toată expoziția o puteai parcurge de la un capăt la altul într-un minut. Am văzut expuse niște chinezării care trebuiau controlate prin aplicații de telefon, gen de jucărie pentru copiii de 5 ani. Apoi am văzut un braț mobil care se mișca, dar fără să execute vreo acțiune, pur și simplu se mișca aiurea, un gen de mișcări programate CNC, nimic inteligență artificială – brațul foarte bine realizat, de altminteri. Lângă el era un robot de înălțimea unui copil, care mișca din brațe, chipurile știa karate. Cred că aia a fost cea mai avansată piesă de tehnologie pe care am văzut-o, poate un semi-AI, că îl împingeai și nu cădea, deci cumva era plin de senzori și rutine de mișcare. Mi-am băgat un pic nasul și prin sălile unde se țineau prezentări – era ceva pe domeniu de securitate, exista un program al prezentărilor, dar fiind cu Carol lângă mine, am preferat să vedem chestii decât să asistăm la povești plicticoase. Poate de asta am și ratat partea de AI, că eu ce am văzut a fost un mic salon de inventică și robotică, așa cum mai vezi prin Politehnică de exemplu.
Am văzut apoi un robot care aruncă mingi. Util pentru Simona Halep, ca să se antreneze. Pe ăsta l-am văzut funcționând, avea oarecare forță, mi s-a spus că nu se orientează singur când aruncă mingea, ci trebuie orientat de cineva, era telecomandat. Mi-a mai plăcut apoi o chestie utilă – un aparat care recicla pet-urile în filamente pentru imprimanta 3D. Asta pentru că așa mi-a povestit cineva acolo, că n-am văzut cu ochii mei transformându-se plasticul în fire de imprimantă 3D, dar ideea în sine e excelentă, dacă și funcționează, deși nu e AI, e super tare. Erau și niște puștani de la colegiul Vianu, care făcuseră o dronă chipurile pentru a extrage deșeuri/materiale de pe fundul oceanului, dar care n-ar fi rezistat după părerea mea nici la o adâncime de 20 de metri, și totul era metalic pe ea, cu firele la vedere, adicătelea nimic capsulat, nimic proiectat pentru scufundare. Le-am zis că drona lor ar fi mai utilă ca să strângă cuburile lego de prin casă. Cred totuși că task-ul ăsta îl putea face, din ce am văzut – drona funcționa, făcea mișcări, își găsea obiectele singură și bravo lor că sunt pasionați și au realizat așa ceva. Fii-miu s-a distrat, a pus mâna pe telecomenzi la drone, a vrut să dea noroc cu robotul ăla avansat și cumva îi îndoise brațul invers din articulație. Apoi a cântat la fructe – erau niște fructe conectate la un laptop pe care cumva făcuseră un controller midi, astfel încât fiecare fruct corespundea unei note, și erau vreo 6 fructe, suficiente pentru Carol să scoată niște melodii. N-a interesat pe nimeni să ne explice cum funcționează, că era o chestie haioasă și de efect pentru Carol să poată să cânte acasă la fructe, la legume, ar fi băgat controllerul respectiv pe sintetizatoarele lui și ar fi făcut o simfonia legumelor în do major cu viori Stradivarius sau ansamblu de muzică de cameră în locul unor sunete midi banale.
Ne-am cărat apoi acasă, după o oră doar, că venise ora mesei, oamenii împingeau pe acolo niște cărucioare d-alea mari pline de mâncare, mirosea acolo ca la restaurante, la împinge tava. Puteam să mai stau încă 2 ore că plătisem parcarea, dar noi aveam bilete d-alea ieftine, care costau cam cât niste bilete la concert la Metallica – erau fără mâncare inclusă, și ni se făcuse foame. Practic, ni se deschisese apetitul după vizita la AI-uri, ceea ce a fost un lucru bun.
Ca o concluzie – românii au idei, dar nu știu să le expună. Te duci la salon de AI, te aștepți să vezi AI-uri, holograme care vorbesc, roboți avansați, cu inteligență proprie. Ce am văzut eu nu erau AI-uri, erau invenții, robotică, drone terestre, dar nu prea erau inteligențe artificiale – sau dacă erau, cu siguranță nu depășeau IQ-ul motanului meu, capabil și el să-și găsească jucăriile prin casă. Așa că ăia care se tem că vin AI-urile și le fură locurile de muncă pot sta liniștiți, în România, cel puțin 5-10 ani de acum încolo AI-urile văzute de mine n-au nicio șansă să fure vreun loc de muncă cuiva.’ SURSA
N.R.: „99 euro+TVA costa cel mai ieftin bilet!” DETALII
ARHIVĂ: FUMATE: „BTW vrea să pună România pe harta tehnologiei”. Nimic nou pe hârtoapele mioritice! OXXO BUCHAREST TECH WEEK: Festivalul cel Mare, tehnologie & inovație, din Europa Centrală și de Est „s-a reîncarnat” după doi ani de online OXXO BUCHAREST TECH WEEK: Ajutorul de chelner T8 plânge virtual când i se termină bateria!
SIRENIENI: Este un schelet de sirenă expus la Muzeul Grigore Antipa?
INSIDER: La Muzeul Grigore Antipa din București, la etajul 1 (imediat cum se termină scările, în partea dreaptă) este expus un schelet de animal marin „cu mâini și coadă de pește” care pare scheletul unei sirene. Pe plăcuța este trecut „Manati de Florida (1758, Marea Caraibilor)”, adică lamantinul din Florida – mereu asociat cu folclorul despre sirene. În vestul Africii, „manatee” erau considerate sacre și se credea că au fost odată oameni. Uciderea uneia era tabu şi necesita penitență. În mitologia Serer din Senegal, Gambia și Mauritania, se crede că secretele trecutului sunt deținute de caiman, în timp ce lamantinul deţine secretele viitorului.
N.R.: Lamantinii, familia Trichechidae, genul Trichechus) sunt mamifere marine mari, complet acvatice, în mare parte erbivore, cunoscute uneori sub numele de „vaci de mare”de . Există trei specii vii acceptate de Trichechidae, reprezentând trei dintre cele patru specii vii din ordinul Sirenia: lamantinul amazonian (Trichechus inunguis), lamantinul vest-indian (Trichechus manatus) şi lamantinul vest-african (Trichechus senegalensis). A patra sireniană este dugongul din emisfera estică. Vaca de mare Steller a fost cea mai mare sireniană cunoscută care a trăit, atingând lungimi de 10 metri și greutăți de 5 până la 10 tone, a dispărut din cauza vânătorii excesive în 1768. Se crede că Sirenia a evoluat din mamiferele terestre cu patru picioare în urmă cu mai bine de 60 de milioane de ani, cele mai apropiate rude vii fiind Proboscidea (elefanţii) și Hyracoidea (hiraxii).
Sirenienii (sirenia, sireni, vaci de mare), denumite în mod obişnuit sirene, derivând de la sirenele din mitologia greacă. Sirenii au un corp mare, fusiform, care reduce rezistența la înaintare în apă, și oase grele care acţionează ca un balast pentru a contracara flotabilitatea grăsimii lor. Au un strat subțire de grăsime si. prin urmare sunt sensibili la fluctuațiile de temperatură, care provoacă migrații la scară largă atunci când temperatura apei scade prea mult. Sirenii se mișcă lent, de obicei deplasându-se cu 8 kilometri pe oră, dar pot atinge 24 de kilometri pe oră în rafale scurte. Își folosesc buzele puternice pentru a smulge iarba de mare, consumând 10-15% din greutatea lor corporală pe zi. În timp ce respiră, sirenienii își țin doar nările deasupra suprafeței, uneori ridicându-se pe cozi pentru a face acest lucru. De obicei, locuiesc în ape calde, puțin adânci, de coastă sau în râuri. Sunt în principal erbivori, dar se știe că consumă animale precum păsări și meduze. Masculii se împerechează de obicei cu mai multe femele și se pot aduna în leki pentru a se împerechea.
Lamantinii sunt erbivore și mănâncă peste 60 de plante diferite de apă dulce și sărată. Lamantinii locuiesc în zonele de coastă şi râurile mlăștinoase și puțin adânci din Marea Caraibilor, Golful Mexic, bazinul Amazonului și Africa de Vest. Principalele cauze ale morţii lamantinilor sunt problemele legate de om, cum ar fi distrugerea habitatului şi obiectele umane. Natura lor lentă și curioasă a dus la coliziuni violente cu bărci și nave cu elice. Unii lamantini au fost găsiți cu peste 50 de cicatrici de la palele elicelor. Cauzele naturale ale morţii includ temperaturile adverse, prădarea puilor de către crocodili și bolile. Etimologia numelui este neclară, făcându-se legături cu latinescul „manus”- „mână” și cu termenul „manaty” – „piept” din limba carib a nativilor sud-americani, referință la glandele mamare ale lamantinului, care sunt situate pe pieptul lor, sub axile. Termenul „vacă de mare” este o referință la natura lentă, paşnică și erbivoră a speciei, amintind de cea a bovinelor. Lamantin (din franceza lamantin) a fost folosit în mod obișnuit ca nume alternativ până în secolul al XX-lea.
Lamantinii cântăresc între 400 şi 550 kg și au o lungime medie de 2,8 până la 3,0 m, ajungând uneori la 4,6 m și 1.775 kg, iar femelele tind să fie mai mari și mai grele decât masculii. La naștere, puii de lamantin cântăresc aproximativ 30 kg fiecare. Femela de lamantin are două mameloane, câte una sub fiecare înotătoare. Pleoapele ochilor mici şi distanţaţi între ele ai lamantinilor se închid circular. Lamantinul are o buză superioară mare, flexibilă și prehensilă folosită pentru a aduna hrana și a mânca, precum şi pentru interacțiunea socială și comunicare și au boturile mai scurte decât sirenienii – dugongii. Lamantinii adulți nu au incisivi sau canini, ci doar o pereche de dinți obraji, care nu sunt clar diferențiați în molari şi premolari. Aceşti dinți sunt înlocuiți în mod repetat de-a lungul vieţii, dinți noi crescând în spate pe măsură ce dinții mai vechi cad din față în gură, oarecum la fel cum se întâmplă la dinții elefanților. În orice moment, un lamantin are de obicei nu mai mult de șase dinți în fiecare maxilar al gurii. Coada lamantinului are formă de vâslă și reprezintă cea mai clară diferență vizibilă dintre lamantini și dugongi; coada unui dugong este în formă de palmă, similară ca formă cu cea a unei balene.
Lamantinul este neobișnuit printre mamifere, având doar şase vertebre cervicale, toate celelalte mamifere au șapte vertebre cervicale, cu excepția leneşilor cu două și trei degete. La fel ca și calul, lamantinul are un stomac simplu, dar un cecum mare, în care poate digera materie vegetală dură. În general, intestinele au aproximativ 45 de metri, o lungime neobișnuit de lungă pentru un animal de mărimea lamantinului.” DETALII
Cristofor Columb în 1492, în căutarea drumului spre India, descoperind Lumea Nouă, a notat în jurnalul său de bord că, în data de 9 ianuarie 1493, în timp ce naviga în apropierea insulei Haiti, a văzut trei sirene care se jucau în valuri. Dar nu i s-au părut foarte frumoase: „Nu sunt nici pe departe atât de frumoase cum sunt descrise. Au ceva din faţa unui om.”
Legendele despre creaturi jumătate om jumătate pește sunt omniprezente din cele mai vechi timpuri în moștenirea folclorică a oricărei civilizații. De la zeița Ea, menționată acum peste 5 000 de ani în mitologia babiloniană, la „Stimele apelor” din basmele românești, sirenele au ținut strict de domeniul mitului. Însă, în istorie, apar unele observații cel putin interesante care se concretizează în prezent prin oameni Ri sau Ilkai din Pacific. Dacă existența acestora va fi confirmată vreodată, atunci se pare că ne vom cunoaște frații din adâncuri…
ROMÂNIA LA OSAKA: „Gardianul tăcut” – Fragilitatea civilizației contemporane, echilibrul dintre progres și responsabilitate
INSIDER: „The Silent Guardian” a artistului Daniel Radulescu a fost una dintre cele șase sculpturi cu care a reprezentat România la prestigioasa Expoziție Mondială din Osaka, Japonia, în 2025. Această lucrare a captat atenția a peste o sută de mii de vizitatori, aducându-i o energie aparte. Artistul subliniază că, după 10 ani de experiență în tehnica sculpturii prin sudură în oțel, a simțit o responsabilitate deosebită de a ilustra frumusețea României prin această creație.
DESCRIERE: oțel și lingouri de alamă, adaos manual de oțel prin straturi, 70 x 56 x 16 cm, semnătura artistului este gravată pe interiorul sculpturi şi este însoțită de o etichetă originală din alamă, fixată pe baza de lemn, inscripționată în limba japoneză.
Lucrarea „The Silent Guardian”, una dintre creațiile definitorii din portofoliul artistului, întruchipează o reflecție profundă asupra relației dintre om, oraș și mediu. Silueta sa alungitä, modelată manual din oțel, transmite o forță interioară reținută aceea a unui protector tăcut, un gardian care veghează cu grijă asupra lumii create de om. Contrastul dintre textura dură a oțelului şi strălucirea caldă a alamei creează o tensiune vizuală care vorbeşte despre speranță, dar şi despre fragilitatea civilizației contemporane, a echilibrului dintre progres și responsabilitate. Fiecare detaliu al acestei lucrări este o invitație la reflecție asupra rolului nostru în armonizarea cu mediul înconjurător.
Lucrare este prezentată în cadrul Licitației de Artă Postbelică și Contemporană, organizată de Casa A10 by Artmark, în data de 18 noiembrie, atât la Palatul Cesianu-Racoviță, cât și online, pe Platforma Artmark Live. ESTIMARE: €10.000-15.000. Expozițiile la Palatul Cesianu-Racoviță (N.R.: Adresa: Strada C. A. Rosetti 5, Bucureşti sector 1) sunt cu intrare liberă zilnic, de luni până duminică, în intervalul orar 10.00-20.00. SURSA
N.R.: DANIEL RĂDULESCU (n. 1990, Brașov) – artist contemporan. De la primele sale incursiuni in domeniul artei, marcate de întâlnirea cu desenul pe härtie, grafica digitală 2D si 3D și până în prezent, Daniel Rădulescu a avut un parcurs spectaculos. Remarcabilă a fost intersectarea sa cu sculptura, care a devenit, între timp, mediul său predilect de expresie. Cadrul academic a facilitat și încurajat această pasiune a artistului, care a ajuns să folosească metalul drept principal material in sculpturile sale. Volumele și materialele palpabile vor deveni în mod inevitabil o parte importantă din viața sculptorului, care va înlocui cărbunele și tușul cu aparate de sudură menite să topească oțelul. Cu peste 90 de sculpturi vândute în douăsprezece țării din patru continente, Daniel Radulescu este unul dintre cei mai efervescenţi artişti ai noii generaţii.”
„KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina
INSIDER 1: IRLO („numele de scenă” al faimosului artist mural Laurenţiu Alexandrescu), unul dintre cei mai apreciați grafferi români care și-a lăsat amprenta pe tot mapamondul, a pictat la Arad o „alegorie ironic- dacofilă” – lucrare în maniera care I-a consacrat: pe cât de subversivă şi provocatoare la polemici, pe atâta de atrăgătoare… genul „n-ai cum s-o ignori”!
Pictura care domina colțul străzii Nicolae Bălcescu cu Bulevardul General Dragalina reprezintă COIFUL PIERDUT (produs al artei traco-getice datând din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr) şi brățările dacice dispărute în urma celebrei spargeri de la Muzeul Drents – cu vedere dinspre Podul „Decebal” – respectiv un dac contemporan dormind vegheat de un lup și visând la bani – cu vedere de pe „Bălcescu SURSA
INSIDER 2: „Pictură murală de pe blocul situat pe Str. Nicolae Bălcescu din Arad, reprezentând ideea de conștiință colectivă, în care Prâslea cel Voinic („Prâslea Visând”), aflat în pază, a adormit, nemaiexercitându-și rolul de paznic și visând la bogăție.
În aceeași compoziție apar cartea ,,Getica” de Vasile Pârvan, un ceas fabricat la Arad („Aradora” – Fabrica Victoria), coiful dacic de la Coțofenești, precum și un câine-lup, interpretat ca un lup dacic contemporan, purtând o zgardă din aur dacic. „Alegoria daco-română” al lui IRLO – Laurenţiu Alexandrescu
#Arad #AradTrecutPrezent” SURSA
ARHIVĂ: COIFURI DACICE: „Croșetez orice tezaur la domiciliul clientului”
OBELISC, COSTINEȘTI: „Semnal de Tabără”, sculptor Wilhelm Demeter, inaugurat de două ori – în 1972 & 2006!
INSIDER: „Pentru cei care veneau în Costinești în anii ’80 și ’90, Obeliscul era „punctul zero” al stațiunii – un loc unde se dădeau întâlniri, se făceau poze de vacanță sau pur şi simplu se admira răsăritul. Numită iniţial „Semnal de Tabără” este opera sculptorului Wilhelm Demeter (1936-2016) – născut pe plaiuri mureşene, în localitatea Zaul de Câmpie, dar îndrăgostit pentru totdeauna de acest tărâm dintre Dunăre şi Marea Neagră, spaţiu pe care l-a înnobilat cu lucrările sale și unde din anul 1961 a ales Constanța să trăiască.
Cea mai vestită rămâne sculptura din Costinești, inaugurată în anul 1972, avea 12 metri înălţime şi era din beton alb. Din păcate, ea a fost distrusă de inundaţiile din anul 2005 şi atunci autoritățile au hotărât să ridice un nou Obelisc, de data acesta mai solid şi mai impunător, având o înălţime de 18,5 metri și o greutate de 200 tone, proiectat tot de Wilhelm Demeter. Este format din 6 piese care simbolizează catargul unei nave și este înconjurat de 12 plăci de piatră & 4 proiectoare amplasate strategic luminează monumentul într-o culoare diferită. În literatura ocultă Obeliscul are forma unui iadeș, reprezentând un simbol masonic, din cauza formel sale – despicată şi excentrică. Inițial, a fost folosită emblema celor trei cercuri concentrice, aceasta jucând un rol foarte important in credinţele oculte. ladeşul simbolizează „Cele Trei Lumi” ale creației divine, fiecare dintre cele trei cercuri având acelaşi centru.
Alte lucrări monumentale ale lui Wilhelm Demeter: #1966-Peşte (bronz), Acvariul din Constanţa; – Pânza corabiei (inox), Acvariul din Constanţa; – Pescăruşi (h 6 m., inox), Tulcea; #1972-Semnal de Tabără (12 m., beton alb), Costineşti; #1973, 1974, 1975-decoraţii exterioare pe faţadele unor hoteluri (ciment alb, marmură), Mamaia, Neptun, Saturn; #1996-mozaic (160 mp, marmură colorată), Petromidia, Năvodari; #1996, 1997-Mozaic marmură colorată şi Sculptură cinetică (h 13 m.), Petromidia, Năvodari; #1998-Arc peste timp (h 14 m., marmură, inox), Parcul Primăriei, Constanţa; #2006-Obelisc, Costineşti, Constanţa. Pentru activitatea sa profesională, Wilhelm Demeter a fost distins cu premii de UAPR pentru sculptură (1963, 1985), Ordinul „Meritul Cultural” (1968) şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de cavaler (2000).
MÂNTUIREA NEAMULUI: Pentru păcătoșii fără invitație, 6 ore la coadă pe Golgota pentru a intra în Catedrală. Până vineri, non-stop!
INSIDER: „Catedrala a fost sfințită pe 26 octombrie 2025, iar la slujbă s-a intrat doar pe bază de invitație (majoritatea fiind cei care huiduiau Catedrala și strigau că „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”). Restul neamului a participat dincolo de zidurile împrejmuitoare (a ascultat liturghia și îngenuncheat pe asfalt, ca în Pandemie când nici atunci nu avea voie în biserici), dincolo de micul ecran ori pe la vreun post de radio. 28 octombrie 2025 – Pentru păcătoșii fără invitație, 6 ore la coadă pe Golgota pentru a intra în Catedrală. Se vizitează non-stop până la sfârșitul lunii.
UPDATE: Pe 29 octombrie, pentru a vizita Catedrala, coada a durat între 8 – 10 ore. BOR a hotărât prelungirea perioadei de vizitare până pe 5 noiembrie. Până atunci pe site-ul Arhiepiscopiei există o hartă interactivă unde poți vedea date în timp real despre timpul de așteptare pentru închinarea în Sfântul Altar al Catedralei Naționale și unde se află capătul rândului. Datele sunt actualizate permanent cu ajutorul voluntarilor „Tineri în acţiune” ai Arhiepiscopiei Bucureștilor, care sunt permanent alături de pelerini.” AICI
N.R.: „🇷🇴Moment istoric pentru România: Sfințirea 𝐂𝐚𝐭𝐞𝐝𝐫𝐚𝐥𝐞𝐢 𝐌𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢. 🪟Peste 100 de vitralii, icoane cu 300 de sfinți și 5 candelabre monumentale – elementele centrale ale Catedralei Naționale.
‼️Catedrala Mântuirii Neamului deține 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐜𝐨𝐧𝐨𝐬𝐭𝐚𝐬 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐞, cu o lungime de 23,8 m și o înălțime de 17,1 m, confirmă Academia Recordurilor Mondiale (Academy of World Records). Catapeteasma Catedralei Naționale a fost realizată sub conducerea pictorului Daniel Codrescu în decursul anului 2018. Iconostasul cuprinde 45 de icoane realizate în stil bizantin și așezate pe 4 registre. Mozaicul este realizat din tesere fabricate în atelierul Orsoni din Veneţia. Catapeteasma va fi acoperită cu mozaic pe ambele părți, însumând un total de 800 de metri pătrați de pictură în mozaic. După ce catedrala va fi pictată integral (tot în tehnica mozaic) va deține 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐜𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐳𝐚𝐢𝐜, de aproximativ 25.000 mp. De asemenea, pe absida altarului este 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐌𝐚𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 (𝐏𝐥𝐚𝐭𝐲𝐭𝐞𝐫𝐚) 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, cel puțin, având 16 metri de la bază până la vârful aureolei.
⚜️Catedrala, înaltă de 120 de metri, va fi dotată cu 8 lifturi. Clopotele catedralei au o greutate totală de 33 de tone și se află la o înălțime de 60 de metri. Catedrala Națională are 28 de uși de bronz cu reprezentări iconografice. De asemenea, Catedrala are un total de 392 de ferestre. În Altar, în piciorul Sfintei Mese este așezată lista cu 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝟑𝟓𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐞𝐫𝐨𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬𝐜𝐮𝐭̦𝐢, dar și fragmente din moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni și ale Mucenicilor de la Niculițel.
🔔✝️Două piese de rezistență – un clopot de 25 de tone (𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧 #𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐚) care are pe el chipul Patriarhului Daniel și crucea de 7 metri înălțime și 7 tone greutate.
🙏Catedrala este nu doar un reper religios, ci și un monument al României care se ridică peste timp, un simbol al credinței și continuității noastre. Dumnezeu să binecuvânteze România! Dumnezeu să-i binecuvânteze pe românii de pretutindeni!” SURSA
ARHIVĂ: CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI: Cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume (130 m), după montarea crucii de 7 metri și grea de 7 tone! OXXO ÎNGER SAU DEMON: Săritură cu parașuta din cupola Catedralei Mântuirii Neamului
MOLDAVIT SUB LUPĂ: Tectită formată acum 15 milioane de ani – exponat vedetă la Muzeul Grigore Antipa
INSIDER: „La Muzeul Grigore Antipa în Zona Macrocosmos sunt încastrate în perete 5 minivitrine: În prima, așezat sub o lupă un TEKTIT (MOLDAVIT)/ Boemia de Sud, Cehia, iar în celelalte 4 meteoriți – METEORIT LITIC (condrit)/Arizona, SUA; METEORIT LITIC (condrit)/ Tăuț. Arad, 1937; METEORIT (condrit) Mociu, Cluj, 1882 și METEORIȚI SIDERITICI/ Augustinovka, Ucraina.
N.R.: „Meteoriții sunt obiecte de proveniență spațială ajunse pe suprafața Pământului ca urmare a arderii incomplete în atmosferă a meteoroizilor (bucăți de diverse dimensiuni de fier și rocă, rezultate în special în urma coliziunii dintre asteroizi). Există trei mari categorii de meteoriți: # meteoriți pietroși, sau „aerolitici”, care sunt cei mai comuni și sunt formați din piroxen, olivină și plagioclazi, minerale silicioase și o oarecare cantitate de nichel-fier – subdividiziuni: chondrite și achondrite; # meteoriți feroși, sau „siderolitici”, care sunt compuşi în cea mai mare parte din aliaje nichel-fier; # meteoriți micști, sau „pietroși-feroşi”, ca de exemplu pallasitele, sunt rari și conțin amestecuri de silicați și aliaj nichel-fier.
Unii meteoroizi (din a căror ardere incompletă provin meteoriții) s-au putut forma și în urma dezintegrării cometelor în fragmente. Fenomenul luminos provocat de căderea prin atmosferă a unui corp solid de dimensiuni mici se numește meteor. Fragmentele de cometă pot avea o energie de ciocnire asemănătoare cu cea a fragmentelor de asteroizi, dar zboară cu o viteză mult mai mare și sunt mult mai mici. Din această cauză pe Pământ încă nu au fost găsite, ci numai resturi de asteroizi. Mare parte din cei 22.000 (dintre care în Antarctica au fost colecționate 17.000!) de meteoriți găsiți pe Pământ sunt resturi din centura de asteroizi. Doar 18 din ei se pare că provin de pe Lună, și numai 14 de pe Marte. Unii ar putea să provină din comete.” DETALII
TECTITA/ MOLDAVITUL este o sticlă naturală, rară specială datorită originii de culoare verde- măsliniu, poate avea incluziuni fluide sau gazoase. S-a format în urmă cu 15 milioane de ani la impactul meteoriților cu Pământul. Duritate: 5,5 – 6,5 (din 10). Luciu: sticlos spre mat, grunjos, până la opac, transparent.
Se spune că este una dintre cele mai vechi pietre de pe Pământ, găsindu-şi originea odată cu formarea planetei. Este considerată singura piatră de origine extraterestră de pe Pământ și din această cauză se spune că mesajul său pentru locuitorii acestei planete trebuie descoperit prin stimularea înțelepciunii. Legendele asiatice străvechi spun că ar proveni de pe Sirius și legendele despre Atlantida fac adeseori referire la acest cristal. Cele mai importante locuri cu încărcătură spirituală de pe Pământ ascund în ele bucăți de Moldavit (Mecca, Tibet, Israel). Se spune că este una din pietrele cu care era încrustată sabia Excalibur. Adeseori se vorbește de Moldavit ca despre Piatra Filosofală, în trecut era folosit de alchimişti. Se spune că are puteri magice, că este încărcat cu forță psihică superioară, că cel care o atinge devine mai înțelept și îşi amplifică propriile puteri vindecătoare. BIJUTERII CU MOLDAVIT – inele și pandative
ARHIVA: MUZEUL MOLDAVITULUI CEHIA: Cum îi stă bine unui moldovean? Cu un moldavit în casă!
TRADIȚIONAL MODERNIZAT: „Golgotă” perpetuă & „Car(e) cu Boi”, pleacă non-stop & „Vatra de la Rucăr”, fără vâlvătaie!
INSIDER: „În anul 2012, O dată cu inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naționale a României, au fost amplasate în holul principal patru „picturi interactive”, parte dintr-un proiect mai amplu care viza digitalizarea și prezentarea patrimoniului cultural într-un mod modern și accesibil, ilustrând modul în care tehnologia poate completa arta tradițională. Fiecare instalație prezintă o pictură în ulei care integrează un ecran digital care redă elemente animate, în scopul atragerii publicului tânăr și demonstrării capabilităților tehnologice ale ecranelor Samsung. Nu știu cât public tânăr a fost „convertit” ori dacă s-a completat arta tradițională, dar cu siguranță denumirea instituției a fost mult timp preschimbată în „Biblioteca Samsung”, după firma luminoasă care se zărea din Piața Unirii.
Ultima oară când am trecut pe la bibliotecă se mai mișcau două, se stinsese și vâlvătaia din „Vatra de la Rucăr”. A rămas o perpetuă „Golgota” de Nicolae Tonitza & „Car cu Boi”‘ de Nicolae Grigorescu, care se depărtează cu repetiție.
N.R.: „Tabloul „Golgota”, cel mai mare semnat de Nicolae Tonitza cu suprafața de un metru pătrat, atipică pentru opera artistului a fost vândut acum 15 ani prin licitație publică organizată de Artmark la Palatul Ghika din Capitală, pentru suma de 125.000 de euro. Tabloul „Golgota a putut fi admirat, zeci de ani la rând, doar la Muzeul Național de Artă al României, iar în 2009 le-a revenit moștenitorilor de drept. „Golgota” este considerata unul dintre cele mai desăvârșite peisaje cu prezenta umană ale lui Tonitza. Lucrarea face parte dintre picturile realizate de artist după eliberarea în 1918 din lagărul de la Kirjali (Bulgaria), în care a fost concentrat ca și soldat după înfrângerea în 1916 a României în Bătălia de la Turtucaia. Opera provine din colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție confiscată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, după moartea în detenție la Jilava a singurului diplomat român ce a participat la tratativele de pace de după ambele războaie mondiale. După căderea regimului comunist, în urma unui îndelungat șir de procese, tabloul a fost restituit moștenitorilor. ”
„Dintre cele aproximativ 1.000 de picturi ale lui Nicolae Grigorescu, dintre acestea, există probabil 300 de versiuni ale temei Carului cu boi, pe care pictorul a explorat-o pentru mai mult de 15 ani.
Se pare că numărul mare de Care cu boi este determinat de cererea foarte mare pentru pânze pe temă, dar şi de pasiunea pictorului pentru acest subiect. Cea mai mare versiune cunoscută este o lucrare monumentală, de dimensiuni impresionante, care măsoară 1,510 x 2,810 metri, recent restaurat și expus la Palatul Culturii din lași, după o pauză de aproximativ 20 de ani în care nu a mai fost prezentat publicului. În prezent, cele mai multe muzee de artă din România expun cel puţin un „Car cu boi”. Cea mai mare colecţie publică de „Care cu boi” se află expusă la Muzeul Naţional de Artă al României.
ARHIVĂ: PRET A LUTTER: Mixează un bun cultural tradițional cu simbolul unui bun de consum modern
MUZEUL SATULUI: Biserica de lemn din Dragomirești/ Maramureș (1722), cel mai mare dintre lăcaşurile de cult consevate. Turnul clopotniţei, înalt de 27 metri!
INSIDER: „Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti este locul în care se păstrează case țărăneşti din toate zonele țării, interioare decorate autentic, costume populare de patrimoniu, unelte şi utilaje agricole, dar şi patru biserici de lemn. Cel mai mare dintre lăcaşurile cult conservate aici este biserica de lemn adusă din Dragomiresti, județul Maramureş – Biserică greco-catolică cu hramul Adormirea Maicii Domnului construită în 1722 și adusă în 1936 prin Fundația Culturală Regala „Principele Carol” pentru a face parte din Muzeul Satului Românesc. Fusese construită pe locul alteia, arsă de tătari în incursiunea lor de jaf din anul 1717. Datarea ei este dată de o inscripţie.
Deși sătenii (care mai aveau o biserică) inițial nu ar fi vrut să o dea pentru Muzeul Satului, pentru că în noaptea de Înviere din anul 1936 a nins atât de mult, încât zăpada strânsă pe acoperiş a făcut ca turla bisericii să se prăbuşească, s-au hotărât să dăruiască biserica lor muzeului ce se construia la Bucureşti.
N.R.: „Încadrându-se din punct de vedere tipologic în categoria bisericilor sală, biserica are un plan dreptunghiular încheiat printr-o absidă cu cinci laturi. Lăcaşul de cult se ridică pe o temelie joasă din piatră de râu, are pereții din bârne de molid dispuse orizontal, încheiate în „coadă de rândunică” și acoperiş cu învelitoare din şindrilă fasonată. Meşterii dulgheri au utilizat la edificarea sa aceleași tehnici constructive prezente la casele și anexele din gospodăria țărănească, conferind astfel o excepțională unitate stilistică arhitecturii din zonă.
Spaţiul interior al bisericii este compartimentat conform cultului creştin de rit oriental: altar, naos, pronaos și pridvor. Fiecare dintre spaţii poartă și o denumire locală, conferită de atribuirea simbolică a fiecăruia: pronaosul – „biserica femeilor”, naosul „biserica bărbaţilor”. Altarul, spaţiul unde oficiază preotul, este separat de naos printr-o catapeteasmă bogat sculptată și împodobită cu icoane pictate pe lemn iar între pronaos și naos, simetric față de ușă, peretele are două deschideri laterale prevăzute cu grilaj din fier forjat în formă de cruci. Pereţii sunt pictaţi în interior de zugravi locali care au respectat în altar şi naos canoanele bisericești, prin scene care reflectă credinţele poporului legate de cele două destinații postume (fericirea din Rai și chinurile din lad), conservând însă și diverse aspecte din viaţa socială și politică a vremii, elemente din arhitectura locală, scene de muncă (Judecata de Apoi) sau ţinute vestimentare specifice Maramureșului. Din punct de vedere artistic, se remarcă elementele decorative ale pridvorului deschis cu stâlpi ciopliţi uniţi prin arcade elegante la partea superioară și o balustradă traforată, la partea inferioară. Alături de aspectul său decorativ, acoperişul cu pante repezi și „poală” dublă, formează o streașină largă. Turnul clopotniţă, înalt de aproximativ 27 m, cu silueta sa zveltă și coiful care acoperă foișorul, este un accent care prin proporţii echilibrează volumele întregului edificiu.” SURSA
Adresa: Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” (pe malul lacului Herăstrău): Şoseaua Kiseleff nr. 28-30, București, sector 1. Program: zilnic 9-17. Bilete: 40 lei/ adulți, 20 lei/ pensionari, 10 lei/elevi, studenți. Luni & marți, majoritatea monumentelor sunt închise – reducere 50%.
N.R.: În România se păstrează circa 1440 de biserici de lemn ridicate până în anul 1918. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova.
Cea mai mare biserică de lemn din România este Mănăstirea Săpânța-Peri (2003), situată în Maramureș, care deține și titlul de cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Are o înălțime de 78 de metri.
NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii!
INSIDER: „Oneștiul o celebrează pe Nadia Comăneci!Primul mural @ZIDART – Street Art Festival Onești a prins viață și o înfățișează pe zeița sportului mondial. Lucrarea apare într-un an simbolic – 2026, când se împlinesc 50 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii. Marți, 21 octombrie 2025, orașul va primi și vizita delegației ACES Europe, în cursa pentru titlul 🏆 „Oraș European al Sportului” Sursa foto: Robert Bulimej.” SURSA
N.R.: „Muralul a fost executat la Oneşti de artistul Bogdan Scutaru (36 ani), care în 2023 – a dăruit Bacăului formidabila pictură murală ce-l înfățişează George Bacovia. Artistul s-a născut și a copilărit la Mărăşeşti, în vremea în care ruinele comunismului decorau împrejurimile micuțului oraş. Pe acele foste clădiri CFR şi fabrici, Bogdan a şi făcut primele sale desene pe pereți. Acum locuiește în Danemarca şi în continuare desenează murale. Pe lângă asta, de vreo trei ani şi jumătate el este și tattoo artist. BOGDAN SCUTARU: „Dacă lucrarea e bună, ajunge să nu mai fie a mea, ci a celor care locuiesc în zonă”
📌 Adresa: Bulevardul Republicii bloc nr. 58 (în spatele piramidei), Onești județul Bacău/ 2026 – Anul Nadia Comăneci 🇷🇴
MUZEUL ANTIPA: Expoziția temporară cu tarantule „8 – vii!” are coduri QR în loc de etichete pe terarii, semiîntuneric, liane de plastic și exponate nemișcate
INSIDER: „Expoziția temporară despre tarantule „8 – vii!” de la Muzeul Grigore Antipa se vrea o expoziție modernă și interactivă. 80 de terarii aliniate pe mai multe rânduri în formă de „U” într-o încăpere semiîntunecată și nu prea mare ar trebui să ilustreze „o experiență vie şi autentică, adusă direct din junglă chiar în mijlocul oraşului”. Există o antecameră unde sunt afișate câteva panouri cu informații despre tarantule, un filmuleț rulează non-stop și măsuțe pentru copiii care vor să coloreze tarantule. Înăuntru este cam calduț, copilul/ copii trebuie dezbrăcați și ținute hainele în brațe (și pe ale tale dacă ai fi fost o tarantulă!).
Terariile nu au etichete ci doar coduri QR ceea ce e un mare minus pentru că în permanență simți un mare disconfort: te holbezi să cauți tarantula în terariu care (bineînțeles, nu mișcă niciuna!), după care scanezi codul (dacă ai cu ce, dacă nimerești, dacă ai cum). Din întuneric în lumina telefonului, încerci să compilezi ce scrie sau să citești copilului (care copil?, unde e copilul?), plictisit deja, caută altă tarantulă care să se miște (cei 8 ochi ai tarantulei ar fi buni!). Între timp copii se mișcă aleator de la un terariu la altul (înainte-înapoi!); în locul relativ strâmt te mai intersectezi cu vreun vizitator/ ghiveci – decor ori te mai atingi de vreo liană din plastic – butaforic atârnată „ca în junglă”…
N.R.: „Până pe 23 decembrie 2025 la Muzeul Antipa Național de Istorie Naturala Grigore Antipa din București se poate vizita o expoziție temporară despre tarantule „8” – ο expoziție vie, care ar trebui să demontează mituri și să ne scape de niște frici. Titlul este o invitație la descoperire şi face referire la cele opt picioare și opt ochi ale tarantulelor, dar şi la forma bilobată a corpului lor, ca o aluzie la simbolul infinitului. Expoziţia este o ocazie unică de a observa de aproape 80 de specii de tarantule vii, provenind din diverse colțuri ale lumii.
Pentru a aprofunda experiența, vizitatorii pot scana coduri OR amplasate pe terarii, care înlocuiesc etichetele clasice cu informata detaliate in limbile română şi engleză. Sunt materiale digitale ce includ detalii despre habitat, dietă şi alte observaţii esențiale pentru cei interesaţi de creșterea tarantulelor. Sloganul „vii!”, subliniază promisiunea unei întâlniri autentice cu aceste creaturi şi servește ca o invitație directă adresată vizitatorului. Expoziția e deschisă de marți pănă duminică, în programul normal de vizitare a muzeului, între orele 10:00-20:00 (ultimul vizitator intră la ora 19:00). Bilet intrare: 28 lei/ adulti, 14 lei/ pensionari, 7 lei/ elevi si studenti. Biletele pot fi achiziționate atât la receptie, cât și online.
Adresa: Muzeul Național de latorie Naturala Grigore Antipa” – Şoseaua Pavel D. Kiseleff nr. 1, Bucuresti sector 1.” DETALII
ARHIVĂ: PRINTRE NIMFE: „Merită văzut albastrul infinit al „Fluturilor Împărat”, greu de surprins în fotografii!” OXXO REPTILAND: Un fel de muzeu unde exponatele mai și mișcă OXXO PAIANJENUL LUP: Femela își cară singură puii în spinare. „Tarantula românească”, cel mai mare păianjen din România!
STREET ART: „Un Banksy de București, apărut zilele astea”
INSIDER: „Un Banksy de București (N.R.: Str. Știrbei Vodă colț cu Poiana Narciselor, București), apărut zilele astea.” SURSA
N.R.: Graffiti-ul este o formă de artă stradală care constă în inscripţii, desene sau simboluri pictate sau gravate pe suprafețe publice, de obicei fără permisiune. Acestea pot varia de la etichete (tags) simple, ca o formă de semnătură a artistului, la compoziții complexe, imagini elaborate sau mesaje sociale și politice. Când este realizat fără acordul proprietarului, constituie vandalism și este ilegal.
Originea: Termenul provine din cuvântul italian graffiato („zgâriat”), referindu-se la practici antice de a scrie sau grava pe pereți.
Tipuri: Include diverse forme, de la simple „tag-uri” (semnături) la lucrări elaborate, inclusiv stencil-uri (folosind şabloane).
Scopuri: Artiștii îl folosesc pentru auto-exprimare, pentru a câștiga respect în comunitatea sa, pentru a atrage atenția asupra unor probleme sociale sau ca formă de rebeliune.
Context: Poate fi văzut ca o formă de artă urbană sau, în lipsa permisiunii, ca vandalism.
Legislație: Realizarea sa pe proprietate privată sau publică fără permisiune este ilegală, dar în prezent există și spații dedicate unde artiștii pot crea liber.
ARHIVĂ: ARCUL DE TRIUMF: “In BANKSY we trust” “Without Limits” OXXO HUB POINT, 2024 vs 2015: „Omagiu lui Brâncuși” înlocuiește „Make a Point”, viitorul & fostul cel mai fotografiat mural din Bucureşti OXXO STOP (STAR) WARS: „Să facem din tun tractoare/ Din atom – lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare!”
MONUMENTUL AVIATOR ZORILEANU: Urna funerară a eroului din Primul Război Mondial păzită de patru vulturi cu drapelul patriei în gheare și cu aripile deschise, susțin Pământul & Zodiacul – „Avem și noi oceanul nostru”
INSIDER 1: „În Piața Quito din București, la intersecția străzilor Paris, Praga și Varșovia, poate fi admirat Monumentul Aviator Zorileanu. Emblematicul ansamblu monumental este dedicat aviatorului ✈️ Mircea Zorileanu, unul dintre pionierii aerului în România și erou al Primului Război Mondial. Un detaliu interesant este inscripția „Avem și noi oceanul nostru”. SURSA
INSIDER 2: „În timpul Primei Conflagrații Mondiale, la 15 august 1916, căpitanul Mircea Zorileanu și-a îndeplinit cu abnegație misiunile care îi sunt încredințate, comandând escadrile de recunoaștere și bombardament și, totodată, este un inovator al tehnicii de luptă prin montarea în premieră pe un aparat de zbor a unei mitraliere cu care efectuează o serie de trageri. Din cauza deteriorării stării sale de sănătate este nevoit să ceară lăsarea la vatră și, în toamna anului 1918, pleacă la Arosa, Elveția, pentru tratament deși se confrunta cu o lipsă acută de fonduri care l-au determinat, în cele din urmă, să suspende tratamentul după doar două luni. În ianuarie 1919 pleacă în Italia, la Genova, dar, fiind lipsit de acte și mijloace, se stinge în spital, autoritățile italiene având dubii privind identitatea sa. Incinerarea sa a avut loc la cimitirul local, ceremonie în timpul căreia a primit onorul pilotului italian Mario Stoppani, care efectuat un zbor de onoare cu un aparat Ansaldo S.V.A..
Ulterior, urna cu cenușa eroului aviator a fost adusă în țară, fiind depusă în interiorul soclului Monumentului Aerului. La Cimitirul Bellu (Șerban Vodă) din București a fost identificat și un mormânt pe numele Aviator Mircea Zorileanu. Sculptorul Emil Ludovic Gové a realizat acest monument funerar între anii 1930–1935, în memoria aviatorului Mircea Zorileanu, unul dintre pionierii aerului în România și erou al Primului Război Mondial. Monumentul, amplasat în anul 1937 în Piața Quito și inaugurat de Aeroclubul Regal al României, este format dintr-o sferă străjuită de patru vulturi din bronz aurit și fier, și un soclu realizat din patru coloane de piatră. În interiorul monumentului se păstrează urna funerară a aviatorului Mircea Zorileanu (14 octombrie 1883-10 februarie 1919).
Monumentul este format din patru stâlpi rectangulari din piatră, pe care este așezat un soclu patrulater din fier traforat, care constituie suportul a patru vulturi cu aripile desfăcute și turnați în bronz aurit. Fiecare ține drapelul patriei în gheare, iar pe aripile lor se sprijină globul pământesc, având pe banda mai lată a ecuatorului cele douăsprezece semne zodiacale. Pe fiecare dintre fațetele exterioare ale stâlpilor din piatră sunt dispuse basoreliefuri alegorice a căror simbolistică sugerează eroismul pionierilor aviaticii românești. După alți autori, figurile reliefate pe exteriorul stâlpilor de piatră sunt „inspirate de basmele populare românești”. Stâlpii de piatră conțin basoreliefuri și la interior, ilustrând ideea de aripi și de zbor spre înălțimi (păsări zburând printre nori, vulturi luptându-se unii cu alții, păsări odihnindu-se pe ramuri, vulturi cu prada în gheare).
Aviatorul Cpt. Mircea Zorileanu (14 octombrie 1883 – 10 februarie 1919) a avut o viață tumultuoasă. În urma unor accidente, a fost nevoit să-și întrerupă cariera de locotenent de cavalerie, fiind declarat inapt. Se orientează spre aviație, începând cu 1910, vis pe care îl va îndeplini după un an de studii în Franța. Obține brevetul de pilot în 5 iulie 1911. Are performanțe remarcabile ca pilot, fiind numit „Maestrul”.
📍Locație: Piața Quito (N.R.: București sector 1) ⏰Deschis permanent, acces gratuit’ SURSA
N.R.: În astronomie, zodiacul este o regiune a cerului în formă de centură care se întinde cu aproximativ 8° la nord și la sud (măsurată în latitudinea cerească) de ecliptică, care este calea aparentă a Soarelui peste sfera cerească de-a lungul anului. Căile orbitale ale Lunii și ale planetelor majore, precum și un număr de 12 constelații se află în centura zodiacului. Cuvântul românesc zodiac provine din zōdiacus, forma latinizată a termenului din greaca antică zōdiakòs kýklos (ζωδιακός κύκλος), care înseamnă „ciclu sau cerc de animale mici”. Zōdion (ζῴδιον) este diminutivul lui zōon (ζῷον, „animal”). Numele reflectă importanța animalelor (şi a hibrizilor mitologici) printre cele douăsprezece zodii.
CASA ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII, CRAIOVA: Statuia „Cal Înaripat’ realizată din fier vechi reciclat în tehnica Scrap Metal Art. La câte fabrici au dezafectat oltenii, trebuia o herghelie în fiecare cartier!
INSIDER: „O nouă lucrare de artă îmbogățește peisajul urban al Craiovei. În parcul din zona Casei Științei și Tehnicii (Tineretului), a fost expusă permanent statuia „Calul Înaripat”, realizată de artistul Artizen Weidenbach. Lucrarea face parte din proiectul cultural „Artă Urbană”, derulat de Casa de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova. „Calul Înaripat” devine astfel un nou reper cultural al Craiovei, invitând trecătorii să descopere frumusețea artei neconvenționale, statuia fiind realizată din metal reciclat, mai precis din șuruburi, piulițe, bucăți de metal colectate de la mașini stricate sau alte obiecte nefolositoare.” SURSA
N.R.: „Într-un atelier din Ghimbav, Claudiu Dragomir, cunoscut sub pseudonimul artistic Artizen Weidenbach, transformă fierul vechi în opere de artă. Creațiile sale, unele pe care nici nu am fi visat să le vedem în forma pe care el le-o dă, au atras atenția atât în România, cât și peste hotare. Ele pot fi admirate deja în centrul vechi al oraşului Ghimbav, la Craiova și în alte localități din România, dar şi în Spania. De asemenea, creațiile lui devin deja decoraţiuni tot mai apreciate pe domeniile private din țara noastră, diverși proprietari alegând să îşi amenajeze curțile cu opere personalizate, semnate de Artizen Weidenbach, în tehnica cunoscută ca Scrap Metal Art (Arta fierului vechi reciclat). La 40 de de ani, Claudiu a transformat o pasiune descoperită acum 15 ani într-o formă de exprimare artistică unică, combinând creativitatea cu un profund respect pentru mediu dar şi pentru istorie, tradiții si tot ce înseamnă cultură și artă.
Claudiu Artizen Weidenbach adună materialele necesare operelor sale din centre de colectare, service-uri auto sau le primeşte de la prieteni şi vecini. „Am mulți prieteni și cunoscuți, chiar de aici de la noi din Ghimbav şi dar și din alte părți, care îmi aduc tot felul de piese vechi. Fac curățenie prin pod, pe la casele bunicilor si dau de astfel de lucruri. Mă sună și îmi spun de ele, iar eu le accept, pentru că știu foarte bine că pot fi folosite pentru ceva. Nimic nu e de aruncat pentru că la mine orice are șansă să devină ceva ce poate fi admirat de oameni”. DETALII
Din fierul vechi obținut prin dezafectarea fabricilor din Craiova, ieșea câte o herghelie pentru fiecare cartier – niciun oltean fără de cal!
ARHIVĂ: REÎNCARNARE: După 2211 de ani VICTORIA (Nike) din Samothrace apare din 1000 de cuie la ParkLake. SPERANȚA de Gabriel Dinu! OXXO SECTOR 6: „Muzeul sculpturilor din fiare vechi” din Parcul Moghioroș, deschis non-stop & intrarea liberă! OXXO MUZEUL STEAMPUNK, CLUJ: „Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două feţe,/ Vede-n capăt începutul/ Cine știe să le-nveţe” OXXO MARŢIPAN: Tortul Titanilor, servit în Parcul Titan!
KFC MINSK, BELARUS: „Când arhitectura sovietică întâlnește puiul capitalist” – Kremlin Fried Chicken!
INSIDER: „KFC în Belarus… Când arhitectura sovietică întâlnește puiul capitalist 🍗” SURSA
N.R.: „Un restaurant KFC în Minsk, Belarus. Clădirea care îl găzduiește prezintă un basorelief masiv, în stil realist socialist cu un grup de oameni, muncitori, soldaţi şi ţărani, care simbolizează forța și unitatea poporului sovietic. Clădirea se află pe strada Nemiga (Немига) din Minsk..”
SPOTLIGHT 2025: Balenă zburătoare prin Piața Revoluției, tarantule luminoase pe soclul statuii Regelui Carol I, foc de tabără în fața Ateneului Român
INSIDER: „Weekendul acesta, Bucureștiul s-a luminat la cea de-a noua ediție SPOTLIGHT – artişti din România, Franţa, Germania sau din Țările de Jos prezintă, peste 20 de instalații interactive, sesiuni de video mapping spectaculoase și lucrări de artă digitală transformă Bucureştiul într-un peisaj vizual spectaculos, unde arta şi inovația se întâlnesc. Circuitul principal al festivalului se desfăşoară pe Calea Victoriei, între Piaţa George Enescu şi Bdul. Regina Elisabeta, cu extensii la ARCUB Hanul Gabroveni (str. Lipscani nr.84-90) şi în locațiile partenere Mega Mall, Promenada Mall şi Sky Tower (sediul Raiffeisen Bank România din Calea Floreasca 246C).
Printre instalaţiile remarcabile ale ediției 2025 se numără: Whale (Aerosculpture, Franța), instalație cinetică dedicată fragilităţii mediului marin – o balena luminoasă de 18 metri, sculptură zburătoare care pare să plutească între trecut și viitor;
Sol Machina (H3 Studio, România), la Cercul Militar Naţional, o instalație monumentală ce reinterpretează energia solară într-un limbaj vizual contemporan; Pixel-Ghosts (MotionLab, România), la ARCUB – Hanul Gabroveni, o creație interactivă inspirată de cultura pop şi nostalgia pixelilor; Bird Passing By (Luminariste, Franța), o lucrare poetică ce surprinde fragilitatea şi libertatea mişcării, transformând zborul într-o metaforă vizuală a luminii; Keyframes (Groupe Laps, Franța), o coregrafie luminoasă urbană; Fluxit (Vedel & De Wolf, Belgia); Odonata (Number 8, Germania); Energy Pulse by PPC (RIZI Studio), ce aduce în prim-plan dinamica electricității ca formă de artă; Precum şi lucrările Hulahoop (Collectif Scale), MorphoClash (Vali Chincişan) sau Parallel Mind (Sergiu Doroftel), ce vor lumina traseul festivalului din centrul capitalei. Sâmbătă şi duminică, 11-12 octombrie 2025; 19:00-23:00 – Traseul SPOTLIGHT accesibil vizitatorilor” DETALII
ARHIVĂ: MÂNCA-LE-AȘ, SPOTLIGHT 2024: Ouăle prăjite uriașe de la Novotel le-a lăsat gura-apă privitorilor OXXO PIAȚA REVOLUȚIEI, SPOTLIGHT 2024: „Silent Prayer” în Memorialul Renașterii, raze luminoase unesc Cerul și Pământul! OXXO SPOTLIGHT 2023: De Ziua Pământului o lume întreagă stinge lumina, Bucureștiul (i)luminat aprinde mai multe! OXXO SPOTLIGHT 2022: Statuia ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei prinde viaţă printr-un spectacol de lumină şi culoare OXXO FESTIVALUL LUMINII: „S-a cam dus magia Spotlight de la primele ediții…”. Cui să fim recunoscători? OXXO SPOTLIGHT: Artiști din 9 țări, 21 de instalaţii de artă, pe o scenă de 7.000 de metri pătraţi! OXXO SPOTLIGHT: Calea Victoriei, inundată de lumină. Centrul Capitalei devine o expoziţie în aer liber! OXXO FESTIVALUL LUMINII: „La ora 23.00, trei maşini de poliţie anunţau prin megafoane că se stinge lumina!”
DIPLOMA SHOW 2025: Industria afecțiunii – cantitate mai mult decât calitate și trauma ca fenomen social
INSIDER: „DAN CEBOTARI – „La kilogram, nu la bucată!” Proiectul explorează tema consumerismului emoțional prin multiplicarea statuetelor ce îl reprezintă pe Cupidon, simbol al iubirii, într-o grămadă care ar putea sugera o industrie a afecţiunii în care contează cantitatea mai puțin calitatea… SCULPTURĂ – Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din laşi Facultatea de Arte Vizuale şi Design Coordonator: Conf. univ. dr. Mihai Vereştiuc.
ALEXANDRA BRÎNZAC – „My bed”. Proiectul My Bed investighează trauma ca experienţă corporală şi fenomen social, printr-o instalaţie sculpturală viscerală ce transformă vulnerabilitatea într-un limbaj vizual brutal şi onest. Folosind ceramica şi modelajul arhaic în lut, material organic ce reține urme şi sugerează fragilitate, lucrarea explorează patul ca spaţiu domestic şi simbolic, ca topografie emoțională. SCULPTURA – Universitates de Artă şi Design din Cluj-Napoca – Facultatea de Arte Plastice; Coordonator: Conf. univ. dr. Septimiu Jugrestan.
N.R.: Până pe 12 octombrie 2025 la ARCUB – Adresa: Hanul Gabroveni, Str. Lipscani nr. 84-90, sector 3, București – The Institute te așteaptă la cea de-a XII-a ediție DIPLOMA Show, festivalul dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri din România. Festivalul prezintă o expoziție centrală cu peste 140 de lucrări de artă, design și arhitectură de la universități din toată țara, tururi ghidate, petreceri și un târg de artă și design. Tururile ghidate vor dura aproximativ o oră și vor fi susținute de tineri curatori care vor prezenta conceptul expoziției și vor introduce participanții în universul artiştilor și designerilor care expun în cadrul DIPLOMA Show 2025. Accesul la eveniment se face pe bază de bilet: General Access: 50 lei; General Access + Tur Ghidat: 120 lei.” DETALII
ARHIVĂ: DIPLOMA SHOW 2024: Covorul vieții, tradițional românesc, reinterpretat contemporan, cu final necunoscut OXXO DIPLOMA: Cele mai bune lucrări de absolvire ale viitoarei generații de artiști înainte să devină celebri!
infoINSiDER.ro 