PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

PRET A LUTTER: Mixează un bun cultural tradițional cu simbolul unui bun de consum modern


INSIDER: „Prêt à lutter” este un proiect artistic și documentar care a generat cateva lucrări originale ce vorbesc despre globalizare și naționalism. Lumea contemporană este martora mai multor conflicte ideologice acutizate de democratizarea discursului și puterea de diseminare a zilelor noastre. „Power to the people” este mai actual ca niciodată. Suntem gata să ne batem pentru ideile noastre, suntem gata să ne contrazicem și să facem tot posibilul pentru a ne impune punctul de vedere (care este etern sau doar trecator). Dar de fapt în ce fel de lume trăim? Cine are dreptate și cine se înșeală? Suntem, vom fi cetățeni globali sau avem identități specifice limbii, spațiului și culturii locale? (Cătălin Rulea – artist)

În timp ce țesătura participă la proiectare, permițând actul creativ, în consum, prin crearea stilului specific pentru marcă sau nume, timpul este un agent care are un efect complet diferit asupra modei. Prin urmare, timpul poate fi considerat o altă tehnică de impunere, poate reperul designului vestimentar. Pe lângă fructe, produsele de modă sunt cele mai perisabile de pe piață. Chiar și fructele pot dura mai mult datorită tehnologiilor de congelare. Timpul nu poate fi congelat, deși ideea de tradiție puristă joacă exact pe aceasta carte: congelarea timpului într-o perioadă imaginat pură (idee de fapt aparținând perioadei romantice din secolul XIX și folosită pentru a cimenta asocierea între elemente de vestimentație și stil cu identitați naționale).

În timpul procesului de design, se dezvoltă două tendințe aparent contradictorii: în primul rând este cartografia estetică a lumii și a corpurilor care o populează. Aceasta poate fi văzută ca o modalitate de a naturaliza caracteristici culturale, sau crearea de trăsături culturale / rasiale prin estetică. Acestea sunt elementele „exotice” care se adaugă rochiei la modă și arată un spațiu abstract al alterității, o sursă valoroasă de tensiune si inspirație pentru rochie modernă pentru că sunt culese dintr-un presupus spațiu nemodern. Fenomenul este și inversat. Un element vestimentar asociat tradiției și exotismului poate fi actualizat prin juxtapunerea unui simbol al lumii moderne, sau printr-o simplă croială la modă. Acesta este efectul unei ii modernizate. (Alexandru Bălășescu – antropolog)

IA este cea mai populară denumire dată cămășii tradiționale românești, conceptul substituindu-se, de cele mai multe ori, modelului de cămașă cu altiță. În general obiectele tradiționale au un mesaj coerent, despre un status identitar prin care un grup uman se identifică. În cazul de față avem integrat intr-un obiect textil, cu caracteristici tradiționale, un element ornamental care intrigă, deoarece nu este specific culturii tradiționale, el reprezentând logo-ul unui brand contemporan.Obiectul textil prezentat este format din 2 stani, 2 mâneci și 2 pave, având croiul specific cămășii de tip carpatic. Este confecționat din pânză de in țesută industrial, piesele componente fiind asamblate prin cusătură mecanică. Sistemele ornamentale sunt realizate prin broderie manuală în tehnica cruciulițe. Ornamentica mânecii se înscrie, ca structură și amplasare, tipologiei cămășii cu altiță și râuri, cu mâneca croita dintr-o bucată de pânză. Modelul de pe mânecă a fost inspirat de o cămașă tradițională din anii ’80, culeasă de dl Dumbravă, din Salcia, jud. Suceava. În ceea ce privește fața cămășii, sistemul ornamental obișnuit, cu 3 râuri de pe piept, a fost înlocuit cu un ornament abstract, de formă circulară și structură compactă, amplasat central.
Lucia Brad Paraschivescu – etnograf

Google este o corporație americană multinațională care administrează motorul de căutare pe Internet cu același nume. A fost fondată în 1998 de către doi doctoranzi de la Universitatea Stanford. G. oferă o metodă simplă și rapidă de găsire a informațiilor pe web.

Cea de-a doua IE realizatã în cadrul proiectului „Prêt a lutter” vine cu același mesaj care contrariazã, deoarece mixează un bun cultural tradițional cu simbolul unui bun de consum modern, în cazul de fațã provenit din industria auto.
Este o IE lucrată “după planșă”. Trebuie spus că această manieră de lucru este o practică nouă, apărută după anul 2012 în contextul revalorizării artei textile tradiționale și a meșteșugurilor artistice. Sursa de inspirație a reprezentat-o un model de Vâlcea, din Albumul Cusături Românești, publicat de doamna Elisa Brătianu în anul 1943.
Tipologia cămășii este de tip carpatic, cu stanii și mânecile încrețite la baza gâtului pe o bentițã (obinzeală), brodată înainte de aplicare. Spre deosebire de prima ie prezentată aceasta are mâneca formată din două bucăți de pânză, având altița croită separat, mai îngustă decât restul mânecii. Încretul de sub altițã este nefuncțional, având doar rol decorativ. Ornamentica mânecii este completată de cele trei râuri verticale, unul principal central și două laterale mai înguste. Pieptul iei are în mijloc un ornament geometric compact, format din 3 romburi unite în centru. Materia primã folositã este pânzâ de casã în amestec (bbc+in), țesută manual în atelierul soților Precup din București. Toată ornamentica a fost brodată manual, cu fir de bbc, în tehnici diverse: cruci, butuci, scăriță, brânel și ajur (dantelă în ciur la încreț). De asemenea, piesele componente au fost finisate pe margini prin “tiv cu gaurele” (ajur) și asamblate prin cheițe realizate manual cu acul de cusut. Ia a fost cusuta de doamna Dinu din Curtea de Arges. (Lucia Brad Paraschivescu – etnograf)

Istoria Mitsubishi Motors începe acum mai bine de 100 de ani, în 1870, când un tânăr antreprenor japonez pe nume Yatarō Iwasaki (1834–1885), care lucra pentru stăpânul său Tosa Clan, decide să pornească o afacere pe cont propriu, o mică companie navală numita Tsukumo Shokai.
Nu după mult timp, compania și-a extins activitățile în noi domenii. De la transportul naval s-a dezvoltat în construcția de nave , apoi în industria grea, producția de petrol și oțel, industria chimică, electronice, etc.
La designul logo-ului companiei sale, Iwasaki s-a folosit de emblema familiei sale care conținea trei diamante și de cea a clanului Tosa, care conținea trei frunze de stejar unite. Acesta a fost înaintașul logo-ului de azi: trei diamante unite în punctul central. În 1875, Iwasaki a hotărât să redenumeasca compania sa după logo: ”Trei Diamante” sau, în japoneză, Mitsubishi. De atunci, toate companiile care s-au dezvoltat din compania navală au purtat acest nume. Logo-ul în formă sa finală a fost înregistrat în 1914.

Dintre toate lucrările din proiectul „Pret a lutter”, pe aceasta o iau personal. Adobe este un trust și se estimează că este a doua cea mai mare companie de softwear din lume. A fost înființată în 1982 si paradoxal numele companiei înseamnă „cărămidă de chirpici”, după un lut din zona în care a început acest proiect. Pentru industriile creative, Adobe este o suită de softwear indispensabilă. Poate că astăzi ni se pare ceva firesc dar dacă ne gândim că înainte de ’89 artiștii trebuiau să se descurce fără Photoshop și fără „undo” o sa înțelegem dimensiunea mirării. (Cătălin Rulea)

Pentru lucrarea „Adobeia” a fost valorificat modelul spăcelului de tip nou din Mărgău. Spăcelul este o variantă scurtă a cămășii de tip carpatic, denumirea fiind un termen local. Spăcelul se completează în partea de jos cu poale sau rochie (n. fustă).
Spăcelele de tip nou din Mărgău au intrat în portul popular local după Marea Unire din 1918, înlocuind vechile cămăși cu variante ale cămășilor cu altiță din Regat. Aceste spăcele aveau totuși câteva particularități locale. Pânza era mai groasă, din bumbac sau în amestec, bumbac și cânepă. Altițele nu se croiau separat ci erau din aceeași bucată de pânză cu mâneca, după modelul iilor de artizanat. Terminația mânecilor se făcea cu cipcă și erau strânse pe încheietura mâinii cu broderie peste crețuri, la un lat de palmă de margine, formându-se astfel un fodor. La răscroiala gâtului se finisau tot ca vechile cămăși din zonă, cu guler brodat (bentiță), iar gura cămășii era fie pe mijlocul feței fie în lateral, pe cusătura de îmbinare a pieptului cu mâneca stângă. Ornamentica mânecii era structurată în trei părți distincte: altița, un încreț decorativ foarte simplificat, apărând de multe ori ca o fâșie de broderie, cu lățimea de 2 cm, și râurile verticale, de-a lungul mânecii. Pieptul avea două sau trei râuri, în funcție de poziționarea gurii cămășii.
„Adobeia” a fost lucrată de Paulina C. din Mărgău, respectând cerințele artistului. Sursa de inspirație pentru ornamentica mânecii a fost un spăcel mai vechi, lucrat în anii ’50 de către mama sa. Mâneca respectă tiparul clasic de spăcel, cu altiță, încreț și trei râuri. Interesant este faptul că spre deoebire de alte spăcele din Mărgău, unde râurile mânecilor sunt identice, la acest model râul din mijloc este mai lat. În ceea ce privește pieptul, la spăcelul vechi ornamentica nu era distribuită în registre verticale ci era formată din mici pătrate, distribuite uniform pe mijlocul pieptului, sub forma unui pătrat mai mare. În cazul lucrării de față, pentru a putea pune în fapt ideea proiectului, ornamentica pieptului a fost înlocuită cu un logo, brodat tot manual. Pentru realizarea lucrării s-au folosit pânză veche din cânepă și fir din bumbac. Piesele componente ale cămășii au fost asamblate prin cheițe manuale realizate cu acul de cusut. (Lucia Paraschivescu)

O să scriu aici un amalgam istoric. Este pe atât de haotic pe cât de emoționant. În anii ’80 bunica mea lucra la fabrica Pionierul, aveau contract cu cine credeți? Cu Adidas. La fabrica Pionierul se fabrica încălțămintea Adidas. În 1929 Dimitrie Gusti făcea la Drăguș primul documentar sociologic întâlnind-o pe Rafira Codru, strabunica Oarei – cea care a lucrat această camașă. În 30 octombrie 2015, în fosta fabrică Pionierul, devenită spațiu pentru concerte, repetiții și altele, se produce un accident care ne-a marcat pe toți. Această lucrare o dedic bunicii mele, care lucra la Pionierul pentru Adidas și care acasă ne tricota manual ciorapi de lână și celor care nu mai sunt să trăiască istoria. (Cătălin Rulea)

“Originalia” este o transpunere artistică a unui “brâu de IE” din Drăguș, Țara Făgărașului. Lucrată cu mare acuratețe de Oara Sofonea, fiica meșterului cojocar Dumitru Sofonea si de țesătoarele din Draguș, această lucrare este de o mare complexitate tehnică.
Iile din Țara Făgărașului au modelul țesut, nu brodat. În cazul de față este prezentat modelul “iei cu tablă”, tabla fiind ornamentica albastră din partea superioară a mânecii. Modelul geometric în cromatică albastră este obținut prin nevedirea tesăturii în 21 de ițe. Partea albă a mânecii nu este pânză simplă ci are un model obținut prin nevedirea în 4 ite. La terminație mâneca este încrețită cu fodori, având dantelă manuală pe margine.

IA albastră din Drăguș se numea “IE vânătă” și era purtată mai ales de către fete. Preferința pentru culoarea albastră se pare ca a apărut după anii ’50 ai sec.XX, această cromatică integrându-se foarte bine în ansamblul portului local. (Lucia Brad Paraschivescu – etnograf)” SURSA

ARHIVĂ: CRAIOVA: Eminescu face reclamă la Adidas Superstar Suit sau invers?

One response

  1. Pingback: LONDRA: „Român mergând la muncă în port tradițional din zona Putnei, Bucovina” | infoINSiDER.ro

COMENTEZI?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s