BIG BENCH, ARAD-TIMIȘ: Prima bancă pentru uriași, inaugurată în România!
INSIDER: „În premieră naţională, într-un sat din vestul țării, la hotarul dintre judeţele Timiş şi Arad (în cel mai înalt punct belvedere de pe dealurile satului dispărut Labașint, în comuna Şiştarovät, județul Arad) a fost inaugurată duminică, 20 august, Big Bench (Marea Bancă) de către proprietarii unui complex turistic din Arad, AgroVillage Resort & Labasint Forest cu sprijinul total al locuitorilor din Labaşinț.
Big Bench face parte dintr-un proiect global de susţinere a turismului şi este creația lui Chris Bangle, un designer vizionar, care a pus bazele unei experienţe unice în peisajul Borgata, din Clavesana, Italia.
La Labaşinţ s-a instalat banca cu numărul 318. Cele 318 bănci uriaşe sunt într-un circuit turistic care se face pe baza unui paşaport, fiecare are viza sa proprie. Aproape 30.000 de turişti au cerut aceste paşaporte până acum.
Banca inaugurată în România are 2,40 înălţime şi 3,20 metri lăţime. Este realizată din lemn de brad şi vopsită în roşu cu vopsea ecologică. Pentru ei este o bancă a dorințelor. Este și startul renaşterii unei comunități. Pe vremuri aici au trăit circa 600 de persoane, fiind peste 150 de locuințe, iar dorința noilor proprietari este să repopuleze această zonă și să o transforme într-o locație turistică.” DETALII
ARHIVĂ: MIOVENI: Lingura record își așteaptă admiratorii. NON-STOP!
BARBIE ANDROGINA: „Eu n-am vagin și Ken n-are penis”
INSIDER: „Grețos tovarăș activist a mai devenit și Rogozanu. Povestește cum a fost el să vadă filmul Barbie, produs de Disney, cu nepoțica de 12 ani, într-o sală plină de fetițe de aceeași vârstă. „Copiii iubesc temele politice grele”, zice despre filmul din care a extras memorabila replica a păpușicii: „Eu n-am vagin și Ken n-are penis”. Profunzime, educație, teme grele, dacă-i ordin de la Înalta Poartă, aferim.
Ce-a înțeles el din strania experiență de cinefil? Că părinți au fost spălați pe creier, nu ăștia mici. Au idei din astea învechite, cu organe demodate, netrecute prin bisturiu. Cică astea ar fi cauze sociale, nu psihiatrice.
Și tot îi dă cu „feminismul”. Am numărat de vreo 12 ori cuvântul în pelteaua de articol, prea prost scris să torturez pe cineva să-l parcurgă pe căldura asta. Ce noimă mai poate avea un asemenea cuvânt, când noua ideologie e tot mai mult și împotriva femeilor, nu doar a bărbaților!? E vreo femeie care se regăsește în caricatura Barbie sau în maimuțăreala bărbaților pe tocuri!?” SURSA
N.R.: „Barbie, cel mai politic film al anului. Copiii iau în serios ceea ce voi, părinţii, aţi fost spălaţi pe creier să nu luaţi în serios: cauze sociale, feministe, ecologiste” de Costi Rogozanu. DETALII
ARHIVĂ: DISNEY PE DOS: Desenele animate pentru copii care învață minorii despre romantismul gay
PARCARE AEROPORT OTOPENI: „26 milioane pentru 6 zile. Și cu banii luați și cu bariera trasă!”
INSIDER: „De departe cel mai înapoiat aeroport din Uniunea Europeană este Otopeni. Am fost în toate aeroporturile din capitalele Europei iar la noi e un talmeș bașmeș, o cârpitură comunistă, învechit, nepractic. În afară de Poliția de frontieră, care mereu e ok, totul e o improvizație.
La sosiri, de la un capăt la altul o vraiște plină de peticeli, cu foi A4 lipite cu scotch, cu gresie cârpită de la lichidare de stoc la 29.99 de la Dedeman, fără wifi, zero wc-uri până după bagaje. Serviciile? Nu prea există. De pildă, cucoana de la dispecerat te înjură și refuză să-ți deschidă bariera, deși ai plătit.
Aeroportul este poarta prin care intră cei mai mulți investitori, turiști, sportivi, diplomați, e locul în care faci cunoștință pentru prima dată cu România, prima impresie, prima carte de vizită, primul ”Bună ziua”. Intrarea în țară este o rușine. Marketing de țară când pășești în la noi? Nimic. Vreo strategie de promovare? Zero barat. Delta Dunării pe vreun afiș? Nimic. Zero Bucovina, zero Bran, Maramureș, Neamț, Vâlcea etc. Câteva indicatoare ponosite și trei reclame care au rol să acopere crăpăturile și rigispul. Un singur bancomat cocoțat într-un cotlon.
Joi am revenit cu Tarom din Olanda. Căldura din avion era ca în hamamul din Antalya, 34 grade, timp de 3 ore. N-a mers 1 minut aerul condiționat. Întârzierea de o oră nu se mai pune, în care am stat ca chipsurile Pringles, fără un strop de apă. Ok. Ajungi pe pistă. Intri în capitala României. Pătrunzi pe coridoarele de 1,90 m, ca într-un tunel din filmul Star Trek. Dacă ai claustrofobie, faci atac de anxietate.
Apoi, ca orice om, vrei să faci pipi. Dar pentru asta, ar fi utilă o toaletă. Nicio șansă. Este una singură, în capăt, după bagaje. Până când treci de vamă, nu există niciun wc. Zece inși probabil știau informația asta, așa că se înghesuie, la coadă la pișoarele din wc-ul unicat, ca o debara.
Cel puțin 20 de valize zac aruncate PE JOS. Nimeni nu le supervizează. Dacă vrei să îți alegi una, o agăți și pleci mai departe. Efectiv sunt trântite în scârbă, una peste alta. Cred că sunt de o lună acolo, le-am văzut și când am fost în Anglia. Un soi de frânghie sau o bandă adeziv le perimetrează, ca la emisiunile Crimes Week de pe Discovery.
Un singur cuvânt îți transmite Aeroportul Henri Coandă: MÂNTUIALĂ.
Căldură peste tot, nimeni nu mai are vreo așteptare de la instalațiile de climatizare. Când ajungi pe aeroport, primul lucru la care te gândești e cât durează până ieși.
Ies bucuros să-mi iau mașina din parcare. Am lăsat-o parcată sâmbătă seară. Azi e joi, total 6 zile. Fericit că am ieșit din aeroportul vieții, alerg cu tichetul în mână. Preț parcare 2580 lei! Doușcinci de milioane!
Am crezut c-am ajuns la Chișinău unde 1 leu moldovenesc e 0,26 roni. Dar nu. E la București. Mă frec la ochi. În capătul parcării e scris prețul. 100 lei pe zi. Sun la dispecerat: fraților, care-i treaba?
”Nu scrie prea clar prețul într-adevăr, dar aici e 20 lei pe oră, că ați lăsat mașina la PARCAREA CEA SCUMPĂ. E mai scumpă pentru că e mai aproape de ușa aeroportului. Aia de 100 lei e 100 metri mai la vale”.
Fac un calcul în minte. 24 ore x 20 lei x 6 zile…
Aberație mai mare nici c-am întâlnit. Sunt prea obosit ca să ripostez. Realizez că sunt încă un țepuit printre mulți alții, așa că fără vlagă, am o replică neconvingătoare:
”Doamnă, n-am lăsat mașina în parcarea scumpă, ci în cea mai scumpă parcare din lume. Nici dacă țineam mașina în cameră triplă la hotel nu ieșeam 600 euro 6 zile. Nici pe Champ Elysee nu costă atât.”
Domnia și prostia, costă, așa că solicit factura să achit. Nu știe să factureze. Cheamă ajutoare. Durează vreo 20 miunte. Anticipez că n-au cititor de card, așa că mai pierd 15 minute să caut un bancomat. Este un BRD înghesuit pe un coridor tăinuit pe la etajul 1, după o farmacie. Singurul din toată zona.
Intru în panică. Fac calcule: dacă mai stau mult la negocieri, mai trebuie să achit vreo 15 lei pt. câteva minute. Plătesc și fug. Văd bariera izbăvitoare. Scot tichetul. Îmi spun în gând că o să-l păstrez ca suvenir, îl înrămez. Nu se scanează. Nu merge. Nu-mi dă voie să ies. Bariera stă țanțoșă în calea mea.
Plin de nervi, la ora 2 noaptea, apăs buntonul să apelez ca să scap din temnița parcărilor, din Regina parcărillor: parcarea cea scumpă de la Otopeni.
Îmi răspunde scârbită o duduie. „Alo, mndea…„
Îi spun că sunt praf de oboseală că nu merge să scanez. Vreau să ies, să evadez. ”Sunt băiatul acela ce-am plătit acum câteva minute. Ăla cu 26 milioane pentru 6 zile, deschideți-mi bariera și mie”.
Cumătra mă ceartă, fiartă toată, să las tonul mai jos. În replică, i-am spus și eu un vers de Minulescu, ce-i drept… Deodată, închide apelul în nas și blochează să nu o mai pot apela. Și cu banii luați și cu bariera trasă. Claxonez disperat. Apăs toate butoanele. Vorbesc singur în microfoanele interfoanelor. Recit mantre. Nimic. Sun de 20 ori. Blocat. Nu vrea să răspundă. Efectiv o doare la pedale de un client jecmănit.
Scanez toate cititoarele de tichete, și, într-un final, nu știu prin ce minune, când deja mă resemnasem, bariera se ridică perpendicular. O privesc hipnotizat cum se ridică țanțoșă. Am crezut că am o vedenie. Cu riscul să-mi cadă pe turelă, m-am strecurat și am tulit-o.
Sun apoi la aeroport să fac reclamație. Îmi răspunde un nene. Îi solicit să-mi facă legătura la parcare la dispecerat. Îmi dă un număr, nici el nu-i sigur dacă-i ăla. Să sun la nu știu ce prefix. Sun. Nimeni. Nimeni nu răspunde. Nimeni nu aude. Nimănui nu-i pasă.
Manageri din bani publici, zeci de milioane aruncate pe gâște. Zero brand de țară, zero strategie, zero chef de muncă.” SURSA
ARHIVĂ: SERVICII: Compania Fly Taxi oferă doar „chitanţe de mână”. De la Otopeni la Casa Presei – 80 de lei! OXXO OTOPENI: Cum arată Salonul Business al Tarom? La Smoking Lounge, scrumierele sunt pline ochi! OXXO HALTA OTOPENI: „Giovani Becali trece liniştit controlul pe la punctul rezervat diplomaţilor” OXXO AEROPORTUL OTOPENI: „Testul PCR valabil trebuie dublat de un test antigen (150 lei) făcut cu japca, pe care nu îl mai cere nimeni OXXO AEROPORTUL OTOPENI: Conflict între cele două companii care oferă servicii de testare COVID-19
GENEALOGIA MATERNĂ: Sfânta Miriam, Sfânta Ana, Fecioara Maria și Mântuitorul Iisus
INSIDER: „Este prima icoană pe care o văd care înfățișează arborele/ transgeneraționalul pe 4 generații: Sfânta Miriam (mama Sfintei Ana), Sfânta Ana (mama Fecioarei Maria), Maica Domnului și Mântuitorul!” SURSA
N.R.: În România icoana celor 4 generații se află la Mănăstirea Nechit, mănăstire ortodoxă situată în satul Nechit la 35 km sud-vest de Piatra-Neamț, județul Neamț. La Mănăstirea Nechit se sărbătoresc patru hramuri: hramul Schimbarea la față in data de 6 august, hramul Sfinților Mucenici Zenovie, episcopul şi Zenovia, sora sa, în data de 30 octombrie, hramul Sfântului Nicolae 6 decembrie, hramul Sfântului lerarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, în data de 12 decembrie. DETALII
În Israel există o icoană a celor 4 generații la Mănăstirea Saydanaya, construită pe locul casei bunicii Maicii Domnului, Miriam / Maria, în bazarul din cetatea veche a Ierusalimului, aproape de sediul Patriarhiei Ierusalimului. Mănăstirea este cunoscută mai ales datorită icoanei Maicii Domnului Saydanaya, pictată de Sf Apostol și Evanghelist Luca în timpul vieții Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, icoana mare facătoare de minuni mai ales pentru familiile care nu pot avea copii…
Bunica Maria a fost căsătorită cu marele Preot Matan, cu care a avut trei fete: Maria, Sovi și Ana. Maria a fost mama Salomeei (căsătorită apoi cu Zevedeu, mama Sfinților Apostoli Iacob și Ioan), Sovi a fost mama Elisabetei (care a născut pe Sf Ioan Botezatorul), iar Ana a fost mama Maicii Domnului. Rezultă ca Maica Domnului a fost verișoară cu Salomeea și Elisabeta, iar Iisus a fost var de gradul doi cu Sfinții Apostoli Iacov și Ioan și cu Sfântul Ioan Botezătorul…
În Manastirea Saydanaya din Ierusalim se păstrează și o a doua icoană, impresionantă (foto), care înfățișează patru generații, genealogia maternă a Fiului Lui Dumnezeu: bătrâna Miriam/ Maria, fiica sa Sfanta Ana, nepoata sa care ii poartă numele – Maria, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu – si stranepotul sau, Pruncul IIsus Fiul Lui Dumnezeu, în sfintele brațele ale maicii Sale. Icoana slăvește sfințenie vieții femeilor alese de Domnul pentru împlinirea, generație după generație, a planului său de mântuire a omenirii căzută în păcat…
În icoana, deasupra tronului pe care stă Sfânta Ana, se află un medalion care reprezintă Întâmpinarea Domnului (hramul mănăstirii), momentul în care, la 40 de zile dupa naștere, Iisus este dus la templu pentru botezul evreiesc. DETALII
ATENȚIE, TREC SCAFANDRI!: Avertizare rutieră în Parcul Național Thingvellir din Silfra, Islanda
INSIDER: „Fotografia Săptămânii. Islanda, Silfra, Parcul Național Thingvellir.
AVERTIZARE RUTIERĂ: ATENȚIE, TREC SCAFANDRI!
MOTIVAȚIE: În Silfra este singurul loc subacvatic din lume în care se poate vedea o fisură între plăci tectonice, respectiv cea nord-americană și placa tectonică eurasiatică. Adâncimea variază între 2 și 63 de metri, are o priveliște uimitoare datorită limpezimii apei, ceea ce o face potrivită pentru scufundări, atât pentru începători, cât și pentru avansați.
Și pentru că locul de unde se închiriază echipamentul de scufundări este peste drum, edilii parcului s-au gândit că este necesar să pună această avertizare rutieră.” SURSA
ARHIVĂ: ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid! OXXO SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! OXXO FRANȚA RUTIERĂ: Curbă la dreapta. Cealaltă dreapta! OXXO PREVENȚIE RUTIERĂ: La ieșirea din Sovata spre Praid trenul oprește la trecerea de nivel cu calea ferată. Zero accidente! OXXO SEMAFORUL BIO: Studiu de caz pentru creativitatea la români. Grâul trece, macul stă! OXXO AALBORG, DANEMARCA: Loc de bun rămas în aeroport pentru îmbrățișări, pupături și săruturi sub 3 minute!
ODORHEIU SECUIESC: Insect Park, unic în România, 20 de insecte gigant robotizate, pe o suprafață de 4000 de metri pătrați!
INSIDER: „Insect Park se află lângă Parcul Mini Transilvania, pe o suprafață de aproximativ patru mii de metri pătrați fiind expuse atât insecte gigant, de 2 metri înălțime, cât și insecte mai mici. Parcul este singurul de acest fel din România, un parc asemănător putând fi vizitat în Polonia.
În parc sunt expuse 20 de insecte gigant, robotizate, turiştii putând să vadă cum se mişcă ele în natură, dar şi alte zeci de figurine mai mici, realizate la Odorheiu Secuiesc. Insectele expuse sunt de la noi din ţară, de la banala căpuşă, la läcuste, fluturi, buburuze şi chiar scorpionul care trăiește în Dobrogea.
În parc se vor putea organiza lecții de biologie, dar și activităţi interactive, gen safari, copiii putând să descopere, „înarmați” cu lupe, ce insecte se află în jurul lor. Pentru a-și da seama care este dimensiunea unei insecte în lumea reală, vor fi amplasate lângă figurine şi diverse obiecte uzuale, şi ele gigantice, cum ar fi o cutie de chibrit sau o conservǎ.
Inițiatorul Insect Park este Szabolcs Fazakas, care a creat și Parcul Mini Transilvania, decizia de a construi Insect Park la Băile Seiche are legătură cu faptul că scriitorul și etnograful Balazs Orban s-a ocupat cu studiul insectelor, obiectivul fiind și un omagiu adus acestuia.
Szabolcs Fazakas, din Odorheiu Secuiesc, este creatorul serialului de desene animate Legendarium, singurul de acest fel din lume, care spune povestea legendelor secuiești, dar şi a parcului Mini Transilvania, unde se regăsesc machete ale unor clădiri reprezentativ din Transilvania, precum şi a muzeului Orban Balazs. Intrare : 20 lei. Program de vizitare: zilnic 10-19.” DETALII
DEȘERT GOBI, CHINA: „Fiul Pământului”, sculptura uriașă din gresie roșie de 15 metri
INSIDER: „Toti suntem copiii Pamantului …
„Fiul Pământului” din deșertul Gobi (China) este o sculptură uriașă de 15 metri lungime, 4,3 metri înălțime și 9 metri lățime.
“Son of the Earth” (N.R.: 2016) este opera artistului chinez Dong Shubin. Acesta a ales gresia roșie ca material principal și a folosit scanarea 3D pentru a obține datele modelului.
A sculptat fiecare bucată în parte iar la final le-a instalat piesă cu piesă obținând frumoasa sculptură!
Dong Shubing este profesor la Universitatea Tsinghua din deșertul Gobi din Hongshanpo, județul Guazhou, provincia Gansu. Titlul lucrării înseamnă că toți suntem copiii pământului.” SURSA
CHIȘINĂU: Covoraș de tip ie de beton cu Pomul Vieții și clape de pian – patriotism dulce cu design capitalist de corporație!
INSIDER: „Povestea: acum vro 10 ani a fost inventat: „brandul de ţară Pomul Vieţii”. Foarte basarabean modern: puțin patriotism dulce cu design capitalist de corporație: un patriotard corporativ cam kitchios.
Mă rog: despre gusturile de ie corporativă și patriotism de jucat la Bruxelles și la Festivalul Lavanda nu te pui. Merge – oricum e contrafăcut.
Ea poate merge, se vinde bine: e un brand lipicios. Dar mă mir că acum deranjează. Cum bine observă prietenul Vitalie Sprinceană – aici nu e problema de estetică ci de politici publice – s-a făcut fără consultare publică în ditamai spațiu public. Aoleu are și clape de pian – Doga să ne judece.
Brandul acum se întoarce împotriva micii clase de mijloc gălăgioase care de fapt l-a produs. Primarul pare băiat isteț: se folosește de ceva deja produs de „lumea bună”. Mai ales vă vin alegerile – și astea prind.
Însă temerea mea e că scandalul nou din capitală care văd că a cucerit toată media nu e despre covoraș și spațiu public, politici publice etc ci despre altceva.
Covoraşul tip IE de beton de fapt face mult fum ca să nu mai vedem problemele grave din accidentul de la Aeroport – acolo trebuie să cadă multe capete. Dar dă-i cu covorașul….
De situația din educație mai bine tac: din 35.857 copii care au întrat acum 12 ani în clasa 1, în acest an doar 11.984 au promovat BAC-ul sau doar 1/3 din ei. Și nu asta e problema mare: ci unde s-au pierdut pe drum ceilalți? Care nu au ajuns. Instituțiile statului știu????
Dar avem noi o treabă cu IA de beton….
Suntem frați clar, am dedus a câta oară – punctam: unde se mai pierde atâta energie pe teme minore cât ţara e în colaps?
Ca la Zdupi…
Care ţară? Unde-ncepe? Țară veche, ţară nouă Parcă-i una, parcă-s două Ba aparte, ba-mpreună Parcă-s două, parcă-i una
Hey ho! Let’s go Folklore şi Rock’n’roll Pleacă trenul! Unde esti? Chisinău – Bucureşti” SURSA
ARHIVĂ: CHIȘINĂU: De la Plugarul Universal şi Cosmic înapoi în ruine, istoria recentă în miniatură a Basarabiei! OXXO TREN CHIȘINĂU-BUCUREȘTI: La intrare şi la ieşire trebuie schimbate „roțile” vagoanelor din cauză că Imperiul avea altă mărime a ecartamentului. Imperiul îşi marca teritoriul. OXXO SUȘILI MOLDOVIAN: De la Obşepit şi Ospătărie la Sushi – Evoluţia alimentaţiei publice moldoveneşti. Sushi ca la mama acasă OXXO CHIȘINĂU, MOLDOVA: Tineretul Bemol și nunta în benzinărie.”Și din partea nănașilor – 250 litri de A95! Roată wăi….. OXXO PÂINEA SOCIALĂ: „Sărăcia este cea mai crudă formă de violență.” (Gandhi) OXXO CHIȘINĂU MARKETING: Un kilogram de bijuterii din aur și argint, aruncate în mulțime!
CREMATORIUL CENUȘA: Deschis în 1928, închis în 2002, se vizitează prin cerere scrisă în 2023
INSIDER: „Crematoriul Cenușa din București este situat pe o colină din Parcul Tineretului și este un loc încărcat de simbolistică. Cu sprijinul Primăriei Capitalei, Societatea ,,Cenușa’’ demarează construcția în anul 1925, după planurile lui Duiliu Marcu. Sursa de inspirație pentru impunătoarea construcție a fost Cavoul Cantacuzino din Cimitirul Șerban Vodă ,,Bellu’’, care l-a avut ca arhitect pe Ion Mincu. Crematoriul nu poate fi vizitat decât organizat, prin cerere scrisa către ACCU(B).” SURSA
N.R.: Construit în proximitatea locului care anterior se chema Valea Plângerii, asfaltul care înconjoară construcția, privit din satelit, are forma unei lacrimi. Crematoriul Cenușa a fost inaugurat la 25 ianuarie 1928. Prima incinerare a avut loc în aceaşi zi la ora 17, Profira Fieraru în vârstă de 40 de ani şi de meserie casnică, fiind prima persoană incinerată la Crematoriul Cenușa.
Lucrările reluate în 1931, sub conducerea arhitectului loan D. Trajanescu, au fost finalizate la sfârşitul anului 1934.
Din punct de vedere arhitectural, clădirea se încadrează în stilul eclectic, însă are foarte multe elemente de inspirație bizantină, siriană şi egipteană. Cupola crematoriului face trimitere la cupola Hagiei Sofia din Istanbul. Coborând spre frontspiciu, deasupra uşii se regăseşte ochiul atoatevăzător, iar uşa este decorată cu frunze de salcâm, simbol al speranţei.
Scara principală este flancată de statuile Durerea și Nădejdea și de două basoreliefuri realizate în 1930 1934 de loan lordănescu. Cea mai impunătoare piesă a monumentului este capela. Aceasta se întinde pe o suprafaţă de 200 de metri pătrați, fiind decorată cu marmură belgiană.
De-a lungul timpului, aici au fost incinerate aproape 60.000 de persoane. În luna mai a anului 2002, crematoriul și-a încetat activitatea de incinerare, deoarece încălca legislația de mediu, prin lipsa unor filtre și a unor instalații moderne. Cu toate astea, crematoriul nu s-a închis în totalitate, columbarul său continuă să funcționeze ca spaţiu pentru păstrarea urnelor cu cenuşă, contra unei taxe anuale.
Consilierii generali ai municipiului Bucureşti au respins în ianuarie 2011 proiectul de alocare a sumei de 1,16 milioane euro pentru reabilitarea Crematoriului Cenușa. Timp de aproape 10 ani singurul crematoriu uman care funcționat în România a fost Crematoriul Vitan-Bârzeşti, din București. În anul 2012 s-a deschis un incinerator uman la Oradea iar în anul 2014 s-a deschis crematoriul uman Ignis situat în localitatea Moldovenești din apropierea Clujului.
Până la dezvoltarea rețelelor de alimentare cu gaze naturale a Bucureștiului se foloseau pe post de combustibili cărbunii (cocsul) şi lemnele. Începând cu anii 40′-50’s-a trecut la folosirea gazului metan pentru încălzirea cuptoarelor crematoriului.
Folosirea gazului metan pe post de combustibil adus la apariţia unor probleme tehnice (incinerarea incompletă datorată presiunii scăzute)în anii 70′-80′ datorita raționalizării consumului de gaze naturale de către regimul comunist.
Biserica Ortodoxă a respins vehement orice asistență religioasă pentru cei care urmau să fie incineraţi. Drept urmare, slujbele clasice de inmormântare erau transmise pe plăci de gramofon.
Pătrunzând în impunătoarea clădire, prima interacţiune este cu sala în care se ţinea slujba de pomenire, iar apoi defunctul era aşezat, în sicriu, pe un cadru special (prevăzut cu lift) care avea să-l ducă în zona cuptoarelor pentru a fi incinerat. În zona aceasta există două vitralii frumos lucrate şi o zonă de balcon interior, de unde cortegiul funerar poate asista la slujba defunctului.
În acest moment, atât parterul, cât şi zona de balcon au fost decorate cu urne ale persoanelor care au fost incinerate. De asemenea, pe pereții interiori ai crematoriului pot fi văzute plăci care fac trimitere la evenimente importante, triste din istoria României –
Operațiunea „Trandafirul”, când 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal la demonstrațiile din Timişoara în zilele de 16 şi 18 decembrie 1989, dar şi ale unor răniți executaţi în Spitalul Judeţean Timiş (SJT), au fost ridicate de la morga acestui spital și transportate la Bucureşti, după care au fost incinerate în Crematoriul Cenușa.
Crematoriul are două niveluri în subteran. La nivelul de sub sala principală se regăsesc cele două cuptoare. Locul pare a fi încremenit în timp de la ultima incinerare (anul 2002, luna mai). Podeaua şubrezită nu permite traversarea decât prin anumite locuri. De la ghidul care ne-a însoțit am aflat că acolo exitau ateliere pentru sicrie, precum şi un atelier de reparații. Ambele au rămas neatinse din anul 2002. Chiar pe anumiți pereţi pot fi observate postere din perioada comunistă, care arătau lucrătorilor care erau bunele- practici la locul de muncă.
Ultimul nivel din subteran, conform ghidului, aparţine sălii sistemului hidraulic al liftului și nu poate fi vizitat.
Printre personalitățile de seamă care au fost incinerate se numără Ana Pauker, Stefan Voitec, Grigore Antipa, Garabet Ibrăileanu, Octav Băncilă, Mareşalul Ion Antonescu.
Crematoriul Cenușa a fost încă de la crearea lui un obiectiv militar pentru că maschează intrarea într- o veche rețea de galerii subterane, în care se poate merge cu maşina, galerii în care Vlad Țepeș(?) intra călare.” DETALII
EDIȚIA A XII-A: Gratte Ciel din Franţa cu RoZéo dă startul „B-FIT in the Street”
INSIDER: „B-FIT in the Street, ediția a XII-a a luat startul cu reprezentația companiei Gratte Ciel din Franţa – #RoZéo
În deschiderea festivalului, în Piața Universității din București, cea mai recentă producție din repertoriul companiei, spectacolul de acrobaţie aeriană „RoZeo”, o instalație vivantă ce îndeamnă la reverie, în care artiştii se folosesc de structuri metalic modulare.
Începând de astăzi și până duminică 2 iulie, pe străzile din centrul Capitalei zeci de spectacole de teatru itinerante.
În Piața George Enescu, artişti ai celor mai cunoscute companii internaționale de circ, precum Cirque du Soleil, Les Tambours du Bronx, La Cie Herve Koubi, Cie Gallott au prezentat producția franceză „Tawa”.
Programul B-FIT in the Street!, Ediția a XII-a evenimentul reuneşte peste 200 artişti din Spania, Franța, Italia și Țările de Jos și la această ediție, râul Dâmbovița devine, în premieră, scena a două spectacol pe apă.” DETALII
Foto: Răzvan Leucea / ARCUB
ARHIVĂ: B-FIT: Ultima zi de magie pe străzile Capitalei! OXXO B-FIT IN THE STREET: Scoate copilul din tine şi lipeşte-i un zâmbet larg pe faţă! OXXO INVAZIA B-FIT: 300 de artişti aduc magie pe străzile Capitalei. Cum să le mulțumim pentru daruri?
ARO ÎN COLUMBIA: Exponat în „Hacienda Napoles”, fosta proprietate a lui Pablo Escobar devenită parc de distracții
INSIDER: „Încă un ARO în Columbia … pe ăsta l-am găsit expus la „Hacienda Napoles”, fosta proprietate a lui Pablo Escobar. În ziua de azi, această proprietate este parc de distracţii şi un fel de parc safari, cu multe animale aduse din Africa de criminalul mârşav, numit mai sus.” SURSA
N.R.: Hacienda Nápoles a fost proprietatea luxoasă construită și deținută de baronul columbian al drogurilor Pablo Escobar în Puerto Triunfo, departamentul Antioquia, Columbia, la aproximativ 150 km est de Medellín şi 249 km nord-vest. din Bogota. Proprietatea acoperă aproximativ 20 km2 , de teren. După moartea lui Escobar în 1993, multe dintre clădirile originale de pe proprietate au fost demolate sau recondiționate pentru alte utilizări.
Proprietatea includea o casă colonială spaniolă, un parc de sculpturi şi o grădină zoologică completă care includea multe tipuri de animale de pe diferite continente, cum ar fi antilope, elefanți, păsări exotice, girafe, hipopotami, struți și ponei. Ferma se mândrea, de asemenea, cu o colecție mare de maşini şi biciclete vechi şi de lux, un aeroport privat, un bordel şi chiar o pistă de curse de Formula 1.
Montată deasupra porții de intrare a haciendei este o replică a avionului Piper PA-18 Super Cub (inmatriculat HK-617-P).
După ce Escobar a murit împuşcat de poliţia columbiană în 1993, familia sa a intrat într-o luptă juridică cu guvernul columbian pentru proprietate. Guvernul a prevalat, iar proprietatea neglijată este acum administrată de municipalitatea din Puerto Triunfo. Costul de întreținere pentru grădina zoologică şi animale a fost prea scump pentru guvern, aşa că s-a decis ca majoritatea animalelor să fie donate altor grădini zoologice din America de Sud.
Până în noiembrie 2006, proprietatea a trecut la guvernul columbian şi a fost evaluată la 5 miliarde de pesos columbieni (aproximativ 2,23 milioane USD). Grădina zoologică a haciendei din februarie 2019 găzduieşte zimbri, o capră rară, un struţ şi zebre. Hipopotamii lui Escobar au scăpat și au devenit sălbatici, trăind în cel puțin patru lacuri din zonă şi răspândindu-se în râurile învecinate. Contactul dintre hipopotami şi pescarii locali a dus la apeluri pentru eliminarea populației de hipopotami. Până în 2011, au existat cel puțin 30 de animale sălbatice în mediul rural; numărul mare de hipopotami face dificilă găsirea unei grădini zoologice în care să poată fi relocați. Mascota parcului, o femelă de hipopotam pe nume Vanessa.
În 2014, pe teren funcționa un parc tematic african în stil „Jurassic Park”, care a fost închiriat de o companie privată. „Parque Temático Hacienda Nápoles” este dotat cu un parc acvatic, o atracție de safari cu ghid, acvarii și o replică a peşterilor din Parcul Național Cueva de los Guácharos din Columbia. În decembrie 2018, un bilet de o zi la parc a costat 42.000 de pesos (aproximativ 15 USD). Muzeul Escobar, colecția sa de maşini private incendiate și „ruinele” abandonate ale casei sale sunt încă accesibile publicului.
Escobar a ținut patru hipopotami într-o menajerie privată la Hacienda Nápoles. După moartea lui Escobar, au fost considerați prea greu de strâns şi de mutat și, prin urmare, au fost lăsați pe moşia neîngrijită. Până în 2007, animalele s-au înmulțit la 16 și au început să cutreieră zona pentru hrană în râul Magdalena din apropiere. The National Geographic Channel a produs un documentar despre ei intitulat Cocaine Hippos. Un raport publicat într-o revistă studențească Yale a remarcat că ecologistii locali fac campanie pentru a proteja animalele, deși nu există un plan clar pentru ceea ce li se va întâmpla. În 2018, National Geographic a publicat un alt articol despre hipopotami, care a constatat dezacorduri între ecologisti cu privire la un impact pozitiv sau negativ, dar că conservaționiștii și localnicii – în special cei din industria turismului – au susţinut în mare parte prezența lor continuă. În ianuarie 2021, oamenii de ştiinţă au propus eutanasia celor aproximativ 100 de hipopotami care acum s-au dispersat peste bazinul râului Magdalena. Unii oameni de ştiinţă au sugerat castrarea hipopotamilor masculi pentru a preveni înmulţirea ulterioară. În februarie 2022, guvernul columbian a anunțat că hipopotamii vor fi declaraţi o specie invazivă. Hipopotamul a fost adăugat oficial pe lista speciilor exotice invazive pe 25 martie 2022. Populația a ajuns la 130 și se preconizează că va atinge 400 în opt ani, o metodă de control nefiind încă definită.” DETALII
CASCADA VIDRARU: Cea mai înaltă cascadă artificială din România, 166 m. Prin comparatiție, cascada Niagara are 99 m înălțime!
INSIDER: ‘Lacul Vidraru este plin, fiind aproape de cota maximă de 830 m. Dacă Hidroelectrica va decide să realizeze o deversare controlată, așa cum a fost și în anul 2010, va fi un eveniment spectaculos, ce nu trebuie omis. Deversarea Vidraru va realiza cea mai înaltă cascadă artificială din România – 166 m înălțime. Prin comparatiție, cascada Niagara are 99 m înălțime.” SURSA
N.R.: Lacul Vidraru este un lac de acumulare creat în anul 1965 de Barajul Vidraru în județul Argeş, pe râul Argeş, pentru producția de energie electrică, irigaţii şi prevenirea inundațiilor. De asemenea, lacul şi instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism şi sporturi.
Situat între Munții Frunții și Masivul Ghiţu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda şi ale câtorva afluenţi direcți (Râul Doamnei, Cernatul şi Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan şi Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 m³/s.
Suprafaţa totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița și o circumferinţă de 28 km. Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mc. Nivelul normal de retenţie este de 830,00 metri deasupra nivelului mării (mdM).
Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani şi jumătate începând în anul 1960. Pentru această realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m³ de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s- au turnat 930.000 m³ de beton din care 400.000 de m³ în subteran şi, de asemenea, au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.
La data de finalizare aceasta s-a situat, măsurat la înălţime, pe locul 8 în Europa şi pe locul al 20-lea în lume.
Pe Barajul Vidraru se poate practica sportul extrem de Bungee jumping. De asemenea, pe malul lacului există și o suprafață potrivită pentru camping.
Într-un an hidrologic mediu, uzina de energie hidroelectrică Vidraru amplasată subteran poate produce energie electrică de aproximativ 400 GWh. Ea are o capacitate instalată de 220 MW.
De la oraşul Curtea de Argeş venind spre DN1 (comuna Cărţişoară, SB), drumul care trece prin fața uzinei hidroenergetice Vidraru, pe baraj, urmat prin dreapta lacului Vidraru este spectaculosul Transfăgărăşan (DN7C).
Conform „Planului de Apărare al Argeşului”, împotriva dezastrelor, dacă s-ar întâmpla ca barajul Vidraru să se rupă, viitura ar atinge 12 metri înălţime în Piteşti, în 72 de minute de la ruperea barajului. DETALII
FOCȘANI: Obeliscul Unirii construit pe hotarul dintre Moldova și Muntenia
INSIDER: „Amplasat în centrul orașului, Monumentul Unirii este poziționat pe hotarul de despărțire a celor două regiuni ale vechiului aşezământ (Focșanii Munteniei și Focșanii Moldovei), înainte de unirea lor în 1862 pe data de 10 iulie. Moment când la București, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul privind unificarea celor două părți ale orașului Focșani. (Art.2:
„Ambele părți ale oraşului de dincolo de Milcov, vor forma în viitor un singur oraș, care va fi reședința județului Putna” Monitorul Oficial nr.149/iulie 1862)
A fost inaugurat la 24 ianuarie 1976 și este alcătuit dintr-un obelisc amplasat pe un postament cilindric, care redă hora unirii întreprinsă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în cadrul unui bazorelief de bronz opera sculptorului Ion Jalea (1887-1983).
În prin plan este redat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, alături de principalii săi colaboratori (Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Vasile Boerscu etc.), printre care se numără și renumitul țăran Ion Roată (deputat de Putna și participant de seamă la divanurile ad hoc).
Pe faţada obeliscului este amplasată o placă de bronz în formă de scut, pe care este întipărită „Unirea Principatelor Române, 1859″. SURSA
N.R.: Monumentul se compune dintr-un trunchi de piramida de 14,60 încheiat în vârf cu o piramidă de 0,60 m, un tron de 2,40 m din bronz şi trei trepte de forma octogonală în plan. Înălţimea totală a monumentului va fi de 19,64 m. Monumentul este placat in totalitate cu placi de granit roșu de 3 cm grosime cu excepţia tronului executat din bronz. Monumentul are în vârf o piramida masivă din granit cu înăltimea de 60 cm. Datorită culorii roșiatice localnicii urbei l-au poreclit Morcov, „la Morcov” fiind punctul de întâlnire cunoscut de toată lumea din orașul de pe Milcov.” SURSA
BMW: Bulgarian Motor Works not Bavarian Motor Works!
INSIDER 1: „Reprezentări scenice ale vieții slave. Pleven, Bulgaria” SURSA
INȘIDER 2: Există și o variantă maghiară în localitatea Kiskunhalas, Ungaria.
ARHIVĂ: TUNING: Cum îți poți transforma vechea KIA Sorento într-un BMW seria 5.5? OXXO DISCRIMINARE AUTO: Loc de parcare doar pentru BMW-uri! OXXO INIMA DE BMW: „Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite.” OXXO IARBA VERDE DE ACASĂ: Mercedes Benz Hemp Power și BMW Green Grass Forever OXXO DOLJ: Reprezentanța Versace din comuna Goicea?
MAMAIA ÎNGROPATĂ: Pasarela regelui Carol, în nisip și cea a lui Mazăre în mare!
INSIDER: „Pontonul din staţiunea Mamaia care a costat cca 1 milion de euro, inaugurat în urmă cu 11 ani, în timpul mandatului lui Radu Mazăre, e tot în mare.
Pontonul, inaugurat în anul 2012, a avut nevoie de mai multe reparații în ultimii ani. Acesta a suferit modificări din cauza lucrărilor de înnisipare din staţiunea Mamaia și în anul 2019, pontonul a fost închis din timpul iernii până la sfârşitul lunii iunie pentru lucrări de reparații și întreţinere. Sunt necesari 320.000 lei (vreo 65.000 euro!) pentru reparatii, dar „la omu’ sărac, nici boii nu trag!’. România „nu are bani de aruncat” pe Mamaia…
Tot cu marea înnisipare s-a îngropat și Pasarela din Mamaia care avea în perioada interbelică singurul bar maritim din Europa fiind inaugurată de regele Carol al II-lea
ARHIVĂ: MAMAIA: Când sunt valuri toți turiștii de pe plaja de jumătate de kilometru se îngrămădesc în primii 4 metri de la mal! OXXO PERLA NEAGRĂ: Maneliştii au închis Teatrul de Vară din Mamaia? „La Rio, bălăriile sunt la circa 3-4 km!”
GUGGENHEIM MUSEUM, NY: Robotul care a „sângerat” până la moarte încercând să se salveze și să danseze „fericit” împreună cu oamenii. În același timp!
INSIDER: „Arta. Robot care își strânge singur uleiul pentru a „supraviețui”… În 2016 a fost instalat în muzeu, in 2019 a „decedat„.
„Nicio operă de artă nu m-a afectat emoțional aşa cum a făcut-o această piesă cu brațul robot. Este programat să încerce să rețină fluidul hidraulic care se scurge constant și care este necesar pentru a se menține în funcțiune… dacă scapă prea mult, va muri, aşa că încearcă cu disperare să îl tragă înapoi pentru a continua să lupte pentru încă o zi. Partea cea mai tristă este că i-au dat robotului capacitatea de a face aceste „dansuri fericite” în fața spectatorilor. Când proiectul a fost lansat pentru prima dată, acesta a dansat petrecându-și cea mai mare parte a timpului interacționând cu mulțimea, deoarece putea să tragă rapid înapoi mica scurgere. Mulţi ani mai târziu (aşa cum îl vedeți acum) pare obosit şi lipsit de speranță, deoarece nu mai are suficient timp să danseze. Acum mai are timp doar să încerce să se menţină în viață, deoarece cantitatea de lichid hidraulic scursă a devenit imposibil de gestionat pe măsură ce scurgerea a crescut în timp. Își trăiește ultimele zile într-un ciclu nesfârşit între susţinerea vieții și sângerarea simultană (la figurat și la propriu, deoarece lichidul său hidraulic a fost intenționat făcut să arate ca fiind sângele său real).
Brațul robotului a rămas în cele din urmă fără lichid hidraulic în 2019, s-a oprit încet și a murit. A fost programat să trăiască această soartă şi indiferent ce a făcut sau cât de mult a încercat, nu a existat nicio scăpare. Spectatorii au privit cum se însingurează încet până în ziua în care a încetat pentru totdeauna să se mai mişte. Ce capodoperă! Ce mesaj.”
Interpretări extinse: fluidul hidraulic ca simbol al modului în care ne distrugem atât psihic, cât și fizic pentru bani doar în încercarea de a ne menține în viață, cum sistemul este pus la punct pentru ca noi să eșuăm intenţionat pentru a ne înrobi în esenţă şi pentru a ne fura cei mai buni ani din viață pentru a juca jocul pe care cei mai bogaţi oameni din lume l-au conceput. Cum acest lucru ne răpeşte fericirea, pasiunea și pacea interioară.
Cum ne înecăm încet-încet cu mai multe responsabilități, cu mai multe așteptări de la noi, cu răsplată mai puțin satisfăcătoare şi cu mai puțin timp liber de care să ne bucurăm pe măsură ce trec anii. Cum că nu există cu adevărat nicio scăpare din sistem şi că am fost destinați de la naştere să urmăm o cale destul de specifică care ne-a fost deja trasată în față. Cum putem da și da și da și da şi cât de uşor putem fi uitați după ce am plecat… Cum suntem iubiți și respectați atunci când suntem valoroși, apoi, într-o zi, nu mai suntem şi devenim o povară… și cum spiritul nostru tânăr și liber ne este furat pe măsură ce suntem scoşi din sistemul stricat în care suntem prinși. Poate fi considerat, de asemenea, ca reprezentând ciclul vieţii umane și faptul că niciunul dintre noi nu reușește să iasă viu din această lume. Dar, de asemenea, poate acționa ca un memento pentru a-ți permite să te vindeci, să te odihneşti şi să iubești cu toată inima ta. Ca goana nesfârşită după mai mult” nu este necesară pentru a-ți găsi propria fericire interioară.” SURSA
N.R.: Opera de artă Can’t Help Myself, a artiştilor chinezi Sun Yuan & Peng Yu, este o maşină în interiorul unei cabine de sticlă, iluminată puternic din tavan de lumini T, expusă la Guggenheim Museum în New York (1071 Fifth Avenue, +5th A – între străzile 88 și 89, New York). Maşina constă dintr-un braț robotizat de tipul care este adesea folosit în linii de producție, cum ar fi fabricile de maşini. Dar acest braț special modificat are o singură sarcină: să măture lichidul, care este roşu închis și arată ca sângele, într-un cerc perfect. O sarcină fără sfârșit. Este o sarcină de Sisif deoarece lichidul continuă să curgă înapoi. Aparatul lucrează la nesfârșit la o sarcină care nu este niciodată terminată. Acest sentiment de muncă nesfârșită se lărgește cu mediul înconjurător. Robotul este blocat într-o cabină care are elemente ale unui birou, sau poate spațiul de lucru al unui vameș. Nu există ușă în cabină, nicio cale de a ieși.
Imposibilitatea sarcinii este întreruptă din când în când de o combinație de 32 de mişcări de dans, care îi conferă robotului un caracter înfricoşător de uman. Brațul robotic nu funcționează doar – nu mă pot abține, aşa cum spune titlul -, ci îşi întrerupe munca scuturându-și fundul făcându-i cu mâna vizitatorilor, efectuând o „întorsătură”, „scărpinam o mâncărime”, „închină-te și scutură,” „mâini de jazz’ sau o piruetă. Multe dintre mişcările de dans preprogramate sunt familiare. Ei schimbă imediat caracterul brațului robotizat în ceva aproape uman. A devenit un adevărat Sisif, luând o pauză de dans din munca lui nesfârşită.
Interacțiune umană. Deasupra cabinei sunt senzori de recunoaştere vizuală care măsoară dacă lichidul se apropie de un cerc perfect şi, de asemenea, dacă sunt vizitatori în preajmă. În oricare dintre aceste cazuri, robotul începe să performeze, să danseze, să se miște și să fluture, prin care interacționează în mod clar cu vizitatorul Vizionarea Can’t Help Myself este ca și cum ați privi un animal în cușcă, iar vizitatorii interacționează cu el ca atare. Lucrarea are o latură plină de umor negru. Dar oricât de mult dansați și vă agitați împreună cu el, balta uriaşă de sânge nu poate fi nevăzută.” DETALII
MĂLDĂREȘTI, VÂLCEA: Culele Greceanu și I.G.Duca, decorul filmelor cu haiduci
INSIDER: „Comuna Măldăreşti, din județul Vâlcea, este situată la 5 km de Horezu. Complexul Muzeal Măldăreşti se compune din Cula Greceanu, Cula Duca şi Casa Memorială I.G.Duca. Culele sunt case boiereşti fortificate, numele lor provenind de la turcescul kule care înseamna turn.
Cula Greceanu, cel mai vechi edificiu al acestui complex, este datată în secolul XVIII. Cula a păstrat acest nume deoarece a trecut prin moştenire de la familia Măldărescu la familia Greceanu. Din anul 1967 cula restaurată a fost deschisă vizitatorilor. Expoziția din interior ilustrează prin intermediul unor piese atmosfera de la curtea boierului oltean.
Cula Duca a fost construită în anul 1827 de urmaşii familiei Mäldärescu. În anul 1912 I.G.Duca amenajează interiorul culei într-un mod original. Majoritatea obiectelor au disparut, iar astăzi se încearcă prin expoziția organizată să se păstreze în linii mari aceeaşi tendinţă. Casa Memorială I.G.Duca a fost construită în anul 1912 de omul politic pentru a fi folosită drept casă de vacanţă.
În apropiere se află şi Biserica Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe şi Sf. Voievozi ctitorită de Gheorghe Măldărescu, fiul lui şi soţia sa, ce datează din 1774-1790, având pictura murală din 1794.
În ceea ce privește etimologia cuvântului „cula”, acesta derivă din turcescul „kule”, care desemnează un turn, iar în spațiul românesc definește, prin extensie, o locuință întărită în forma de turn, care are drept caracteristici principale un parter înalt, masiv, o scară interioară de acces spre etaj si retragerile succesive ale zidului in înălțime.
În România acest tip de construcție este caracteristic zonei Olteniei.
Ridicate de boieri olteni, ca măsură de apărare împotriva amenințării incursiunilor pașalelor de la Vidin si Ada-Kaleh și cetelor de haiduci care se înmulțiseră îngrijorător, culele au dăinuit până în zilele noastre.
Sunt prezente, aici, și câteva indicii ale stilului brâncovenesc: ferestrele pivniței lucrate în piatră traforată, cele doua cerdace cu arcade și bolțile de penetrare din încăperea de la etajul I care întăresc aceste afirmații.
Dacă cumva pare că aveți un deja-vu atunci când ajungeți la complexul Măldărești să știți că aici s-au turnat scene din filmele „Iancu Jianu” sau „Drumul oaselor” și tocmai „ați trezit” haiducul din ADN. Program de vizitare:
marți-duminucă 10,00 – 18,00, luni închis. Intrare: 10 lei/ adulți, 7 lei/ pensionari.” SURSA
ZIMBRON: Transformer ARO 241, urmașul robotizat amintește de Fabrica Mecanică Muscel închisă acum 20 de ani!
INSIDER: „Pentru că s-au împlinit 50 de ani de la fabricarea primului ARO, Adrian Milea, artist, membru al Cenaclului de Arte Plastice „I.D. Negulici”, a realizat un robot pornind de la brand-ul ARO și care a fost expus de Ziua Copilului în fața Primăriei Câmpulung pentru urmașii constructorilor de mașini din Muscel. Concepția robotului „TRANSFORMER ARO, ZIMBRON” a fost ghidată de forma elementelor de caroserie și atuul forte al atributului „Zimbrul Carpaților” (artistul are dreptul de autor asupra denumirii „ZIMBRON”).
Modelul care a constituit baza de inspirație a fost ale ARO 241, unul dintre primele modele fabricate în serie începând cu anul 1972 la Uzina Mecanică Muscel. Animatronica robotul este de tip mecanic cu forța motrice generată electric ceea ce permite rotirea capulul cu 360 grade în sincronizare cu alarma și aprinderea intermitentă a farurilor. D asemenea bustul și membrele superioare sunt angrenate în mișcare repetitivă stânga – dreapta ceea ce conferă robotului ritmul de dans. SURSA
N..R.: „ARO (Auto România) a fost un producător de vehicule de teren din Câmpulung-Muscel, România. Și-a început producția în 1957 şi a produs peste 380.000 de vehicule, dintre care două treimi au fost exportate în peste 110 țări (înainte de 1989, 90% din producție a fost exportată). Fabrica a fost închisă acum 20 de ani.” DETALII
STATUIA LIBERTĂȚII, PRAHOVA: Unică în Europa de Est, dar mai mică de 30 de ori decât originala din New York!
INSIDER: „Statuia Libertății a fost construită de un localnic născut în Boldeşti-Scăeni, județul Prahova, situată la aproximativ 15 kilometri de Ploieşti. Cristian Bălan trăieşte în Statele Unite de trei decenii, dar a vrut ca și orașul natal să fie vegheat de Zeita Libertății. Una mult mai mică decât cea originală, ce-i drept, şi care stă nu într-un port, ci lângă o cale ferată şi o stație de autobuz.
Statuia Libertății ibertăţii din Boldeşti-Scăeni este făcută dintr-un amestec de polimeri şi fibră de sticlă, pe schelet metalic, întreaga construcţie, care are 2,8 metri înălţime, cântărește 20 de kilograme și este de 30 de ori mai mică decât cea din New York.
Pentru ca Libertatea să nu fie doborâtă de vânt a fost „umplută” cu beton. Cu soclu cu tot atinge aproximativ şase metri de la sol. Este însă singura copie statuii americane din estul Europei, existând numeroase alte copii în Europa occidentală şi în restul lumii.
Monumentul din Prahova are culoarea verde şi este vopsită cu un amestec de culori pe bază de ulei, având nevoie de întreţinere la 2-3 ani. Realizarea statuii l-a costat 14.000 de lei, cheltuiala fiind suportată din pensia sa, după cum a precizat artistul Cristian Petru Bălan la momentul dezvelirii acesteia, acum 9 ani..
Amplasarea copiei Statuii Libertății în Boldeşti-Scăeni nu este întâmplătoare. Aici, spune autorul monumentului, s-au întâlnit Gustave Eiffel, cel care a construit suportul Statuii Libertății din New York, şi inginerul român Gheorghe Pänculescu, cel care a ajutat la ridicarea monumentului.”
ARHIVĂ: SUB OCUPAŢIE: Ronald Reagan, patronul spiritual de la Evidenţa Populaţiei din Ploieşti?! OXXO SLOBOZIA: Turnul Eiffel și ferma Southfork din Dallas în Paradisul Pierdut al lui Hermes de România
METROREX: Porți Deschise de Ziua Copiilor. Depoul Străulești, Muzeul Metroului și foto în cabina mecanicului!
INSIDER: „Anul acesta de 1 iunie, Metrorex și-a deschis porțile invitând 50 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 16 ani (însoţiţi de adulți) în Depoul Străuleşti şi la Muzeul Metroului. Pentru înscriere, trebuia trimis un mail cu un desen cu tematica „Cum se vede noua Magistrală6, prin ochii de copil?” Vizita a cuprins și o sesiune de poze în cabina mecanicului. Copiii au primit o insignă „I 💚 M6”, baloane verzi în culoarea magistralei M4 și o morișcă pentru măsurarea „intensității curentului” în tren (poate chiar ar trebui instalate niște eoliene pentru un plus de energie!).
Noua Magistrală M6 asigură legătura rețelei de metrou a Capitalei cu Aeroportul Internațional Otopeni – Henri Coandă. Magistrala M6 va avea o lungime de 14,2 kilometri şi 12 staţii de metrou: Pajura, Expoziției, Piața Montreal, Gara Băneasa, Aeroportul Băneasa, Tokyo, Washington, Paris, Bruxelles, Otopeni, lon I.C. Brătianu şi Aeroportul Otopeni.
Vestibulul staţiei Aeroportul Otopeni va fi iluminat natural prin utilizarea de cupole structurale din sticlă. Se preconizează inaugurarea in n anul 2027 și magistrala M6 va avea culoarea lila.
Depoul Străuleşti se află în vecinătatea lacului Străuleşti şi este racordat la sud-est printr-o galerie de legătură la staţia de metrou Străuleşti. Are o lungime de 170 m şi 13 linii. Depoul Străuleşti va deservi şi viitoarele trenuri care vor circula pe Magistrala 6 (1 Mai – Otopeni).”
N.R.: Muzeul Metroului. În noiembrie 2019, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la inaugurarea primului tronson al metroului din București, Timpuri Noi – Semănătoarea, în incinta statiei s-a deschis un mini-muzeu. Acesta este situat în afara stației propriu-zise înspre ieșirea A si conține diferite obiecte „memorabilie” ale metroului, printre care machete ale trenurilor BM2 si BM3 și toate tipurile de validatoare vechi. Nu s-a efectuat niciun fel de promovare a acestuia.”
ARHIVĂ: PORŢI DESCHISE: Munca nevăzută a hobbiţilor de la metrou. Cum arată puntea de comandă?
PRAHOVA: Și Waze știe drumul până la „Stejarul de la Goruna” care ne veghează de jumătate de mileniu!
INSIDER: „Știai de acest stejar (gorun) în vârstă de jumătate de mileniu? A fost atestat documentar în anul 1490, pe vremea domnitorului Vlad Călugărul.
Este mai puțin cunoscut în istorie, dar cu rude celebre – a fost fiul lui Vlad Dracul și frate de tată cu Vlad Țepeș
Stejarul secular se află în Cocorăștii Mislii, la circa 30 de minute de Ploiești. Am mers din București pe A3, apoi am intrat pe DN1 și cam într-un kilometru am făcut dreapta.
Dacă pui pe Waze „Stejarul de la Goruna”, parchezi fix lângă el. Drumul este asfaltat, în condiții foarte bune.
Gorunul este situat într-o mică poieniță, cu câteva foișoare acoperite cu mese și băncuțe, numai bune pentru un picnic. În josul poienii curge un pârâu, iar păsărelele dau un adevărat concert, e o bucurie să le asculți!
Am mers apoi cu mașina până unde se termină asfaltul și am mai făcut o plimbare prin pădure, poienițe și pe drumul forestier. Am cules soc, căci era din plin. Nu mai zic de miros! Se împletea cu aroma florilor de salcâm și nu te mai săturai să inspiri adânc! Acum socata așteaptă cuminte pe balcon, în borcan, la soare.” SURSA
ATATURK FOREVER: Primul loc pe care îl vizitează un turc în Romănia. Pace acasă, pace în lume!
INSIDER: „În piațeta din fața teatrului Odeon, din București pe Calea Victoriei, pe artera al cărei nume vine de la victoria contra turcilor, e plasat un bust al lui Mustafa Kemal Atatürk (n. 1881, Salonic, Imperiul Otoman – d. 10 noiembrie 1938, Beşiktaş (d), Turcia) a fost un militar şi politician turc, născut în Macedonia, fondatorul şi primul președinte al Republicii Turcia ales de Marea Adunare Națională a Turciei pe 29 octombrie 1923. În 1934 Parlamentul i-a atribuit supranumele de Atatürk (Părintele Turcilor) pentru rolul său esenţial în construcţia noului stat turc, aplicând un set revoluţionar de reforme al căror scop a fost modernizarea vieții sociale, economice, politice şi culturale.
Statuia, care il reprezintă pe Ataturk, a fost dezvelită în anul 1998 de președintele Turciei, Suleyman Demirel, care a efectuat o vizită oficială în România, la invitația președintelui Emil Constantinescu.
În partea de jos a soclului este înscris în turcă și română sloganul unui „Tată” de acum 100 de ani: „Yurtta Baris Dunyada Baris Pace în țară pace în lume”
MNAC: Norul Negru format din 35.000 de fluturi care bântuie planeta din 2007, s-a oprit la Casa Poporului în Sala de Marmură!
INSIDER: „Nor negru 2007. 35.000 de fluturi de hârtie lipiți pe pereţi şi tavan. Dimensiuni variabile (instalație site-specific)
În 1515, Albrecht Dürer şi-a creat renumitul Rinocer ca răspuns la o stranie întâlnire: primul rinocer din Antichitate care a călătorit pe continentul european. Însă Dürer nu văzuse niciodată animalul înfăţişat. Ganda, după numele său gujarati, s-a înecat înainte de a ajunge la destinație.
Călătoria sa în jurul lumii a cartografiat o traiectorie geopolitică şi ne-a reamintit că poveştile mai puțin cunoscute despre exploatare şi violenţă au eclipsat istoriile explorării şi descoperirii. Interacționând cu alte opere de ficțiune, cum ar fi piesa de teatru absurd a lui Eugène Ionesco intitulată Rinocerii, bienala urmăreşte poveştile inspirate de Ganda, recuperând jocul creativ al ştiinţei şi artei într-o lume confuză marcată de transformări ale mediului şi societăţii.
Norul negru al lui Carlos Amorales bântuie planeta noastra din 2007, nu doar în spațiile de artă, ci și dincolo de ele.
În urma instalărilor sale, a fost văzut într-o versiune adaptată în case private, magazine de modă şi branduri, ba chiar pe pielea umană. Norul negru îşi are originea în imagini de vis ale spațiilor boltite pline de roiuri de fluturi şi şi-a motivat materializarea în hârtie şi instalație, ocupând mai întâi întregul atelier al artistului. Începând cu acest moment inițial, lucrarea a fost ambalată şi trimisă pentru a fi expusă într-o galerie de artă, apoi în contextul unui târg de artă, un muzeu, casa unui colecționar, iar în final, într-o fostă biserică. Lucrarea a fost instalată utilizând integral încăperile, atât în spațiul public, cât şi în cel privat, fără a face distincții, ajustându-se la condiţiile arhitecturale, precum aici, în Sala de Marmură situată în fosta Casă a Poporului, sediu al unui regim opresiv.
Norul Negru nu este doar materializarea unei fantasme visate şi a unui mit care se răspândeşte pe tot globul, cum ar fi povestea Gandei şi reprezentarea sa de către Dürer. Ca satelit al Bienalei Art Encounters de la Timişoara, unde Norul Negru a ocupat un tramvai care circulă acum prin oraş, el este şi o manifestare sublimă a monstruozităților. Dincolo de ceea ce putem intelege nol, oamenii, prin oricare dintre simțurile şi ştiinţele noastre, este tocmai această dimensiune bântuitoare în interiorul căreia arta se transformă într-o ficțiune înfricoşător de reală.”
Norul va rămâne în Camera de Marmură la Muzeul Național de Artă Contemporană până pe 1 noiembrie 2023. Adresa: MNAC – PALATUL PARLAMENTULUI Str. Izvor 2-4, Aripa E4. Program: miercuri – duminică 11-19. Bilete: 24 lei/ adulți, 12 lei/ pensionari, 6 lei/ elevi și studenți.” DETALII
ARHIVĂ: MNAC: Colecția de artă Renault este prezentată pentru prima dată în România! OXXO MNAC: „Până să ajungi la muzeu, trebuie să treci un lac adânc și câteva sute de gropi, dar le poți declara opere protejate de artă stradală contemporană!” OXXO VIITORUL NOSTALGIEI: „Oare ce-i lipseşte MNAC pentru ca vizitatorii să-i treacă pragul mai des?”
INDUSTRIA DE VIDEOCHAT, ROMÂNIA: Export de material genetic aspectuos. 5000 de firme, 400.000 remunerați & 40% din piața mondială!
INSIDER: „Oficial, există 5.000 de firme de videochat, care produc conținut în principal pentru 4 site-uri mari ale unor afaceriști de afară, de unde le vin 99% din încasări. 400.000 de persoane din România sunt angrenate în fenomen.
Deja putem spune că prostituția online a luat proporții sociologice și ca are un impact demografic, pe care nimeni nu îl ia în discuție, mărginindu-se doar la discuția despre bani și cum poate încasa statul ceva. Pentru punere în perspectivă, într-un an în România se nasc doar 171.000 de copii.
Deci nici jumătate din câte așa zise „lucrătoare sexuale” există, fără a mai număra pe cele care au „trecut la următorul nivel”, pentru a lucra în „saloane de masaj erotic”, ca „escorte”, țiitoare ale unor pensionari generoși din Italia și alte țări, sau direct prostituate în bordelurile din țară și străinătate.
Poate aceste femei care, iată, ar putea rezolva criza existențială a României, sunt scoase de pe făgașul normal al unei relații de iubire și respect cu băieți de vârsta lor, cu care să întemeieze familii. Pragmatic vorbind, materialul genetic cel mai aspectuos e vândut la export și irosit în singurii ani de fertilitate ai tinereții, probabil vânate de proxeneții digitali încă de pe băncile liceului. Ei vor spune că e o „meserie ca oricare alta” și că pot avea și „cariera” și familie. Dar e puțin probabil. Sumele cu care sunt ademenite sunt mari comparativ cu salariile românești. Instantaneu, fără nicio pregătire, intră într-o zonă care le pune peste cei mai mulți parteneri potențiali de vârsta lor.
Teoretic, ar fi eligibile pentru unii de mare succes, dar de ce ar alege aceia o prostituată să le fie soție și mama copiilor, când au prin statutul lor multe alte opțiuni? Deci amăgirea banilor și falsul statut de vedetă aduce aceste sute de mii într-un impas neașteptat: pentru cine le-ar vrea, sunt inaccesibile, cine și le-ar permite, nu le vrea. Rezultă o întreagă generație condamnată să trăiască într-o vitrină de unde o văd mulți dar n-o cumpăra nimeni, o colivie de cristal cu leduri unde viața se consumă steril și degradant în compania unor jucarii de plastic, repetând ore în șir din nou și din nou aceleași gesturi în preajma unor orificii în fața lentilei unei camere web. Vânzarea la export a femeii românce e un fenomen mult mai grav decât tăierea pădurilor. Totuși, nu știu să existe măcar un ONG feminist pe această temă, nu mai zic de luarea lui in discuție de către vreun partid naționalist sau de alt fel.
Sau de către așa zisul Minister al Familiei, condus de Gabriela Firea, care își pune problema separării copiilor din familiile existente, nu și de ce nu apar cele inexistente.” SURSA
N.R.: ANAF a realizat un ghid prin care persoanele care activează în industria de videochat pot afla cum să își declare veniturile și să plătească impozitele la stat. ZIARUL FINANCIAR
Dintr-o activitate de nişă în anii 2000, industria românească de videochat a ajuns să reprezinte „până la 40% din piaţa mondială”, într-o țară cunoscută pentru viteza conexiunii la Internet.
Venitul femeilor care practică videochat poate ajunge la 8.000 de euro net pe lună sau mai mult, în timp ce salariul mediu este de doar 800 de euro în România.” DETALII
ARHIVĂ: CLUJ: În fața bibliotecii Universității de Medicină și Farmacie un banner te învață cum să-ți plătești chiria! OXXO RELAXARE: Şi bătut şi cu banii luaţi. Doar bătut! OXXO TERAPII: Saloanele de masaj erotic fură din clienţii centrelor medicale. Colaborare sau concurenţă?
infoINSiDER.ro 