COSTUMUL MADRIGAL: Cel mai mic muzeu din România care poate fi transportat cu bicicleta
INSIDER: „Cel mai mic muzeu din România” conține un singur exponat – costumul renascentist de damă Madrigal, simbol al identității artistice a Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” și unul dintre cele mai celebre și iubite costume din viața culturală a României. Acum se află printre atracțiile de la Festivalul Operei Comice pentru Copii care are loc până pe 16 Iunie, din Calea Giulești nr.16, București, sector 6.
Micul muzeu, transportat cu bicicleta, a avut un traseu itinerant și în Noaptea muzeelor.
Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” este o emblemă a vieții muzicale românești și universale. Din momentul înființării sale, în 1963, de către dirijorul Marin Constantin (1925–2011), Corul Madrigal a susținut peste 4.500 de concerte aplaudate pe întreg mapamondul, impunându-se astfel ca un adevărat „brand de țară”. Este unul dintre etaloanele mondiale ale muzicii corale camerale, cu un repertoriu îndreptat către Renașterea europeană, muzica bizantină și creația contemporană românească și universală.
În noiembrie 2016, Corul Naţional de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a fost recunoscut oficial ca Ambasador al Libertăţii, Speranţei şi Păcii, primind premiul „Jean Nussbaum and Eleanor Roosevelt” la Palatul Naţiunilor Unite din Geneva, în cadrul Summitului Global de Religie, Pace şi Securitate. În 2019, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a împlinit 56 de ani de activitate neîntreruptă, devenind astfel unul dintre cele mai longevive ansambluri corale.
Programul Național Cantus Mundi este cel mai mare program de integrare socială prin muzică din România, inițiat de reputatul dirijor Ion Marin și derulat prin activitatea membrilor Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”. După 8 ani de activitate, Programul Național Cantus Mundi a adunat sub umbrela sa peste 1.200 de coruri. 43.000 de copii, alături de dirijorii lor, participă la promovarea cântului coral pe întreg cuprinsul țării, depășind barierele legate de etnie, condiție socială și capacități fizice sau psihice, construind astfel nuclee culturale complexe, atât de necesare pentru revitalizarea societății noastre.” DETALII
BARBĂ BĂRBĂRIE: Cei mai cool bărboși de azi și de odinioară
Expoziția celor mai cool bărboși de azi și de odinioară „Bărbi la rang de artă” are loc între 15 mai – 15 iunie, portretele fiind afișate pe gardul Muzeul Municipiului București, la stația de metrou Universitate din București.„
Trăim într-o lume în continuă schimbare – ce e în vogă astăzi, mâine e deja istorie. Însă unele lucruri se remarcă dintotdeauna și nu par să dispară prea curând. Lucruri precum barba, simbolul masculinității, care a fost purtată în diverse stiluri și forme de la bărbații care au scris istorie, până la bărbații moderni
din ziua de azi.
Ziua_Internațională a bărbii este celebrată în fiecare an în
prima sâmbătă a lunii septembrie. Originile exacte ale acestei sărbători nu sunt cunoscute, dar se spune că vikingii aveau o manifestare similară, datând din anul 800 după Christos.
ARHIVĂ: FAST-CULTURE: Biblia pe înţelesul microbiştilor?! *** INTIMITATE STRADALĂ: Cum arată o reclamă la Durex, dacă fetele de la Nivea ies în halat de baie?
TEMPLUL IUBIRII: Mărturia dragostei primarului Nicolae Romanescu pentru Craiova
INSIDER; „Parcul „Romanescu“ sau Parcul Poporului este mărturia dragostei pe care a purtat-o în suflet Nicolae P. Romanescu față de orașul său, este locul în care fostul primar al Craiovei își doarme somnul de veci. Sub domul belvedere sau templul amorului, cum este cunoscut edificiul de la intrarea principală în parc, situat pe înălțimea Carmen – Sylva, se află osemintele lui Nicolae Romanescu. A fost înmormântat inițial în cimitirul Ungureni, dar în 1978, fiul marelui primar a consimțit la înhumarea osemintelor acestuia în domul belvedere. O plăcuță din bronz așezată pe templul amorului pe care stă scris: „Nicolae P. Romanescu n.1855, decedat la 31 august 1931. Edil perseverent și creator, cetățean de onoare al Craiovei“ marchează locul.
De aici veghează fostul primar, așa cum și-a dorit, asupra bunului mers al lucrurilor în Craiova.
„În anul 1931, la 31 august, primarul Nicolae Romanescu a murit. A lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat în picioare, nu culcat, cum se obișnuiește, ca să poată vedea de acolo orașul Craiova, să-l supravegheze, cum este gospodărit și păstrat și să fie dus la cimitir în car cu boi, însoțit de tineri și de tinere îmbrăcați în costume naționale. Să fie aduse numai flori violet.
Tot în Parcul „Romanescu“, la poalele înălțimii Carmen Sylva, între bustul lui Nicolae Romanescu și domul belvedere, a fost așezată piatra funerară a revoluționarului Petrache I. Romanescu, tătal fostului primar. Nicolae Romanescu a iubita Craiova „ca pe o mamă, (…) ca pe o iubită, ca pe o promisă, pe care am dori să o vedem cât mai fericită, să o vedem cât mai sus. Să ne ajute Dumnezeu ca, în unire și armonie, să muncim pentru binele orașului nostru”, după cum el însuși mărturisea. A pus Craiova pe harta Europei și a făcut din natură un adevărat obiectiv turistic. Vizionar de inspirație franceză, a dezvoltat proiecte de urbanism în premieră absolută: igienă publică, salubritate, canalizare, aducerea apei potabile, iluminat public, rețele de tramvai, electricitate, parcuri și pavaje.” DETALII
ARHIVĂ: ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii” *** CRAIOVA: Lacul din Parcul Poporului, înţărcuit să nu fugă Peştişorul de aur. Ce părere are Edouard Redont? *** GLUME DE AUTOBAZĂ: Grădina Zoologică din Craiova îşi electrocutează vizitatorii?
ȘCOALA ALTFEL: Lasă-ți visele să zboare și Jetav ți le va îndeplini!
INSIDER: „Jetav Flight Academy şi-a deschis aripile în 2016, şi a adus la bord
doar oameni cu o experienţă vastă în domeniul aviaţiei. Se pot descoperi tainele meseriei de pilot comercial sau însoțitor de bord, poți învinge fobia zborului cu avionul ori poți experimenta ca spectator sau la manșa unui Boeing 737 de 62000 kg o decolare/aterizare și chiar adrenalina unui caz special (cedare de motor/incendiu/furtună) într-un simulator B737 (cockpit scara 1:1).
Aici sunt certificați anual 120 de piloți Blue Air precum și sunt susținute interviurile de angajare pentru mai multe companii de zbor (mai puțin Emirate Fly Airlines și compania maghiară Wizz Air, pentru cei din urmâ nerecunoașterea diplomelor fiind reciprocă!).
În_România mai există o singură academie de însoțitori de bord și certificare piloți (doar pe Airbus!), la Universifly din Cluj. Până de curând certificarea și interviurile de angajare erau suștinute de potențialii candidați la Istanbul sau Sofia.
Preț simulator: 80 euro – luni-vineri, 9.00-17.00; 95 euro – luni-vineri, 17.00-21.30; 110 euro – sâmbătă-duminică. Grupuri copii: 150 lei/copil (sub 10); 100 lei/copil (10-20 copii).
Cursul de însoțitor de bord (stewardesă) costă 1500 de euro și durează o lunâ. Cursul de pilotaj durează circa doi ani și ajunge la 90.000 euro (o dată angajați salariul piloților fiind de aproximativ 5000 de euro).
Adresa: Str. Francisc Munteanu 97V, Cartier Henri Coanda, Voluntari. DETALII
COTUL DO(M)NULUI: Pământ udat cu belșug de sânge românesc!
INSIDER: ” La Muzeul Mănăstirii Comana există o „Urnă cu pământ de la cotul Donului udat din belșug cu de sânge românesc pentru dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și ținutului Herța adus de Dl. Prof. Univ. Dr. Vasile Șoimaru. Chișinău. 29 Octombrie 2017.” Adresa: str. Radu Șerban nr.392, com. Comana, jud. Giurgiu. Intrare: 5 lei.
Acum 70 de ani (19 noiembrie 1942) la 1942 de kilometri de Chișinău, se declanșa cea mai tragică operațiune militară a Armatei Române, cea de la Cotul Donului, componentă a marii Bătălii de la Stalingrad. În lupta de la Cotul Donului și din Stepa Calmucă au murit 150.000 de ostași români.
N.R.: Acum 70 de ani (19 noiembrie 1942) la 1942 de kilometri de Chișinău, se declanșa cea mai tragică operațiune militară a Armatei Române, cea de la Cotul Donului, componentă a marii Bătălii de la Stalingrad. În lupta de la Cotul Donului și din Stepa Calnucă au murit 150.000 de ostași români.
ARHIVĂ: MAUSOLEUL COMANA: Locul unde poți privi în orbite eroii României
NOAPTEA COMORILOR: Topazul de Ural, mândria lui Emil Constantinescu, expus la Muzeul de Geologie
INSIDER: „În Noaptea Muzeelor Institutul Geological României, împreună cu Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, a prezentat publicului expoziția „Comori și mărturii ale prețuirii/Minerale. Artefactede metale prețioase și pietre semiprețioase”. Colecția Emil Constantinescu. Sunt expuse în premieră colecții
geologice, artefacte de mare valoare estetică, diplome, medalii și cărți vechi, oferite domnului Emil Constantinescu ca semn al prețuirii de care s-a bucurat în calitate de profesor, rector al Universității București și Președinte al României. Expoziția temporară, a cărei vedetă este un „Topaz de Ural” de 1960 carate (1 ct = 0.2 g), se poate admira până pe 30 iunie.
Adresa_Șoseaua Kiseleff nr. 2. Program: luni-vineri 10-18. Intrare: 10 lei Adulți, 5 lei redus (elevi, studenți, pensionari), gratuit copiii mai mici de 5 ani. DETALII
ARHIVĂ: MUZEUL NAȚIONAL AL HĂRȚILOR: Colecție donată de Daniela și Adrian Năstase *** K.H. ZAMBACCIAN: A inventat conceptul de consignație de artă “Romarta” *** CLASOR AUTO: „Bijuteriile de familie” ale lui Ţiriac. Restul copiilor colecţionează timbre şi abţibilduri! *** MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI: Guinness World Records cu circuit închis în România
MAUSOLEUL COMANA: Locul unde poți privi în orbite eroii României
INSIDER: „În curtea mănăstirii Comana (județul Giurgiu), lângă biserică, se află „Mausoleul eroilor căzuți în Primul Război Mondial (Mănăstirea Comana).
În toamna anului 1916, în incinta mănăstirii Comana, trupele germane, aflate sub comanda feldmareșalul Anton Ludwig August von Mackensen, au început amenajarea unui cimitirde campanie, în care au fost înhumați 516 eroi, căzuți în luptele de pe Neajlov, dintre care: români – 417 neidentificați și 4 identificați; germani – 13 neidentificați; bulgari – 51 neidentificați; turci – 31 neidentificați.
În anul 1919 Societatea „Cultul Eroilor” a hotărât construirea unui mausoleu în incinta mănăstirii Comana, pe baza indicațiilor date de Nicolae Iorga.
Lucrările la mausoleu au început în anul 1926 și au fost finalizate în anul 1932. Mausoleul, de formă rectangulară (4,5m X 14,5m X 6,5m) și acoperișul în două ape, a fost ridicat pe ruinele fostului paraclis al mănăstirii. Fațada principală a osuarului conținea elemente arhitecturale (coloane, arcade, capitaluri) care au fost copiate după cele ale mănăstirii Comana.
Inițial, în criptă au fost depuse osemintele a 564 de eroi, din care 24 identificați, iar 540 neidentificați. Numele militarilor identificați au fost inscripționate pe plăci din marmură, iar la intrarea în mausoleu au fost dăltuite, în marmură albă, câteva versuri ale poetului Mircea Rădulescu: „Cei ce căzut-au pentru țară/ Pe lanul câmpului bogat/ Jerfind o’ntreagă primăvară/ Nu au murit ci au înviat”
Ultima_statistică privind numărul eroilor din mausoleu datează din anul 1943, menționându-se că osemintele a 762 de militari au fost depuse în criptă și în firide individuale.
După 2008, conducerea mănăstirii a dorit să transforme Mausoleul într-un paraclis în care să se desfășoare slujbele religioase pe timpul iernii, când costurile de încălzire ale mănăstirii ar fi fost mult mai ridicate. În acest sens, călugării au demarat lucrări de îmbunătățire a interiorului mausoleului, spărgând pardoseala acestuia și ajungând la cripta cu osemintele eroilor. Lucrările au fost întrerupte odată cu sesizarea poliției.
În 2011 edificiul a intrat într-un amplu proces de restaurare, odată cu restaurarea mânăstirii ce-l găzduiește; s-a reușit acest fapt printr-un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană în cadrul Programului Operațional Regional, iar lucrările de restaurare au durat aproape patru ani. DETALII
ARHIVĂ: BRÂNCUŞI: “Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor” *** MONUMENT DEGHIZAT: “Nu s-or supăra eroii de acolo, din ceruri, până se demontează bradul?!” *** PODUL VIEŢII: Aşteptaţi îndeplinirea dorinţelor şi a promisiunilor electorale? Mai bine mergeţi la Comana!
CAIAC-POLO: Lacul IOR bază de antrenament pentru un sport nou
INSIDER: „Pe lacul IOR din București caiaciștii „bat” mingea cu padela.
Caiac-polo este un sport relativ nou (inventat în anii ’70) ce poate fi practicat de orice persoană, inclusiv de cele cu deficiențe locomotorii grave. În România sunt deja 3 echipe de caiac-polo și pe zi ce trece apar tot mai mulți fani.
Caiac-polo este un joc complex care a preluat o parte din regulile jocului de polo și de baschet, dar care se desfășoară pe apă, jucătorii deplasându-se cu caiacul. Jocul face apel la cunoașterea tehnicilor de manevrare a caiacului de agrement, a tehnicilor de prindere, de conducere și aruncare a mingii. Este un joc competiv între două echipe, compuse din 5 jucători. Câștigă echipa care înscrie cele mai multe goluri în poarta adversă. În cazul în care ambele echipe înscriu același număr de goluri sau nu înscriu niciunul, jocul va fi declarat egal.” REGULAMENT
ARHIVĂ: MUZEUL SPORTULUI: Locul amintirilor noastre cu tricolorul, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului
JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!”
INSIDER: „Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine” – Am reuşit să intru acolo unde speranţa moare prima, în acel loc fără de întoarcere din tunelul fără luminiţe la capăt.
Antonescu, Ghika, Iamandi, Moruzov, Argeşanu, Arnăuţoiu, etc…aici li s-au îndeplinit ultimele dorinţe.
Eee, nu stau mult, acum ies la poartă să-mi recuperez actele, electronicele precum şi încrederea în umanitate, apoi revin cu amănunte.” SURSA
Penitenciarul Jilava este situat în apropierea drumului național București-Giurgiu la 10 km sud de București și 3 km nord-est de comuna Jilava, pe raza administrativă a acesteia. Fortul 13 Jilava face parte din centura de fortificații a Bucureștiului ridicată între anii 1880-1890, la sugestia regelui Carol I și este construit sub pământ până la o adâncime de 10 metri. (Pământul rezultat în urma lucrărilor a fost utilizat la înălțarea zonei din jurul construcției.)
În 1907 Fortul 13 avea un pavilion administrativ (180 metri pătrați), Cancelaria închisorii (30 metri pătrați), dormitorul trupei (120 metri pătrați) și fortul propriu-zis cu 52 de camere.
Vizitarea (aproximativ 3 ore) se poate face doar în grupuri organizate după ce în prealabil a fost aprobată o cerere de intenție.
Cartea de identitate, telefonul mobil, electronice, țigări vor fi predate la intrarea în penitenciar. Doar aparatele foto sunt permise. Penitenciarul nu percepe taxă de intrare. DETALII
CASA MEMORIALĂ GEORGE CĂLINESCU: “Doar REBU vine regulat să lase chitanțe și, din când în când, turiști rătăciți!”
INSIDER: „Muzeul Memorial George Călinescu” este un muzeu în subordinea Academiei Române din București, amplasat în Str. George Călinescu nr. 53, sector 1. Muzeul se află într-o casă modestă, care se remarcă prin grădina în care sunt presărate sculpturi.
Deși pe net apar tot felul de articole cu prezentarea interiorului Casei Memoriale George Călinescu, inclusiv un program de vizitare, în REALITATE poarta e ferecată cu lanț și lacăt, ruginite de vreme, iar după spusele patronului restaurantului din vecini „e închisă de cel puțin trei ani de când sunt ei în zonă. În interior mai există doar un fotoliu desfundat pe care nu l-a vrut nimeni, restul obiectelor personale ale scriitorului, inclusiv celebru birou, sunt duse la Academia Română. Doar REBU vine regulat sa lase bonurile de confirmare a prestației de colectare a deșeurilor (?!) și din când în când turiști rătăciți.”
TEORETIC: „În interior sunt conservate obiectele personale, mobilier, manuscrise, fotografii, documente privitoare la viața și activitatea marelui literat George Călinescu. Sunt expuse biblioteca cu cărțile lui Călinescu, mobilă stil: Aubusson, Empire; covoare orientale; obiecte de artă din China; icoane pe sticlă de Nicula și Făgăraș; tablouri de: Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu.
Biblioteca din Casa memorială George Călinescu este o adevărată enciclopedie cu mai multe exemplare ce cuprinde literatura universală (de la hieroglifele chineze la cartea Evului Mediu, la Rilke, Ion Barbu, Valery şi poeţi tineri).
George Călinescu avea o colecţie de autografe la care ţinea mult: Tudor Arghezi semnează pe volumul ,,Versuri” (1936) următoarele: ,,Domnului George Călinescu, pentru mintea, pentru pana, pentru însufleţirea autorului”; Ion Barbu notează în data 25 iunie 1930 pe un exemplar din ,,Joc secund”: ,,Din partea celui capabil chiar de prietenie, o caldă nelumească preţuire” etc.”
Sper că obiectele de patrimoniu sunt expuse în altă parte și nu stau în vreun depozit cu etichete atârnate (deși, recunosc, există și mai rău!), dar mai ales că într-o zi se vor întoarce acasă!
MĂCIN: Indicatoare multe și întortocheate către Arrubium. La finiș, panou cu vreo informație lipsă, cetate ioc, doar gunoaiele riveranilor!
INSIDER: „Măcinul are la bază o așezare getică cu nume de origine celtică (Arrubium), cuprinsă probabil în uniunea în tribală condusă de Rhemaxos. După ce au cucerit Dobrogea, romanii au construit în apropierea vechii cetăți getice un castru, unde au stabilit o unitate de cavalerie, care a staționat în zonă între 99 și 241. Se pare că aici era practicat un cult al zeului Jupiter Arrubianus. Nu s-a mai păstrat mai nimic din Arrubium, însă mai multe indicatoare te poartă din centrul orașului de la dreapta la stânga, apoi la dreapta și iar la stânga și tot așa, printr-un labirint de ulițe (că nu prea pot fi numite străzi) cam mizere, pline de câini de pripas, unii mai lătrători, alții mai apatici, până la un pinten stâncos de deasupra canalului Măcin-Dunărea veche, unde se găseau cetatea getică și castrul roman. Aici nici un panou cu vreo informație, nimic, doar un povârniș pe care localnicii din casele și cocioabele de vizavi aruncă gunoiul. Noroc cu natura, că priveliștea spre Dunărea veche te consolează în cele din urmă…
Pe ulița din față se joacă o droaie de copii, care știu că acolo se găsea o cetate, dar cam atât. Tot ei ne-au indicat și drumul drept spre centrul orașului, că de fapt se ajunge foarte ușor, în linie dreaptă, după ce cobori o scară de la capătul uliței, dar exact în partea opusă celei pe care am venit. Așa că nu înțeleg care a fost treaba cu indicatoarele alea labirintice, o fi fost o glumă, sau or fi fost puse pentru șoferi, deși pun pariu că nu intră mai nimeni pe acolo să caute cetatea indicată atît de pompos. Că cetatea oricum ioc…” SURSA
DANCE MASTERS: Dansul este rodul inteligenței emoționale și face oamenii fericiți
INSIDER: „Am să vă spun acum câteva cuvinte despre ceva ce m-a făcut să mă bucur în tăcere două seri la rând. Nicicând nu m-am simțit mai minunat în lumea dansului ca sâmbăta și duminica aceasta..
La București s-a întâmplat un lucru memorabil, un Dance Masters mai ceva ca două campionate mondiale de standard și latin, un eveniment pe care nu știu dacă România îl va mai găzdui vreodată. Nu ne dăm seama decât dacă știm să ne bucurăm, dacă iubim dansul sportiv și îl apreciem fără rețineri, la adevărata lui valoare. Ce Campionat European de Fotbal Bucureștiul a găzduit cel mai tare eveniment de gen din istoria dansului sportiv românesc.
Am plutit undeva între vis și realitate, ba am și dansat cu Adi când publicul a avut voie pe ringul de dans. Aș fi dansat-o și pe cameramana de televiziune care se bucura de muzică si de ce transmitea, mișcându-se pe ritm în spatele camerei…, dar nu s-a putut. Zicea că nu știe să danseze, și că îi pare rău că nu știe…
Lume fericită!… Asta datorită dansului. Păcat că sala nu a fost plină. La un așa eveniment trebuia să nu ai loc să arunci un ac. Unde sunt dansatorii și antrenorii de dans sportiv din București, reprezentanții școlilor care s-au înmulțit ca ciupercile? Cine a venit din țară să vadă pe viu un astfel de eveniment?
Dragi dansatori, dragi antrenori, dragi părinți… lăsați nemulțumirile, politica și bârfa! Dansul sportiv trebuie să trăiască prin voi! Dacă nu ați fost prezenți la Dance Masters-ul de anul acesta ați pierdut contactul cu frumusețea și înțelepciunea dansului. Nu vă antrenați și nu vă pierdeți în can-can-uri, pentru că faceți rău dansului și vouă înșivă.
Bucurați-vă de dans și adormiți cu ideea că faceți ceva deosebit în lumea asta plină de superficialitate, spirit de frondă și ură.
Lăsați să vă domine gândurile bune și dragostea față de dans! Stăpâniți-vă emoțiile și eliberați-le prin dans, așa cum se întâmplă (dacă ați văzut filmul, sau ați citit cartea) în „Și caii se împușcă, nu-i așa?”,.. Rezistați oricărei tentații negative și dansați până la epuizare! Vă spune un om care iubește dansul sportiv și e convins că nu i-a făcut rău niciodată.
Mulțumiri celor care ne-au oferit, prin truda și contribuția lor, aceste clipe minunate! Sunt fericit!” SURSA
ARHIVĂ: DANCE MASTERS: Cum dansează omul de afaceri Forin Talpeş? Mihai Petre a stat pe bară!
COLECȚIA DE ARTĂ MACOVEI: Ai senzația că ai venit în vizită, iar gazda te va servi cu șerbet de trandafiri
INSIDER: Colecția de artă „Ligia și Pompiliu Macovei” se află în reședința particulară a donatorilor, într-un imobil ridicat la începutul secolului XX, în stil eclectic francez pe strada 11 Iunie nr. 36-38, din București, sector 3, în apropiere de Parcul Carol și reprezintă viziunea de ambientare estetică și
confort vizual a doi oameni de formație artistică.
Pompiliu_Macovei (1911-2009) a fost diplomat al Institutului de Arhitectură Ion Mincu din București în 1939, iar după 1960 a ocupat numeroase funcții în diplomație și guvern (consilier la legație română din Paris, șef al misiunii diplomatice la Roma, ministru adjunct al Ministerului Afacerilor Externe, Președinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, Ambasador UNESCO).
Ligia Macovei (1916-1998), soția lui Pompiliu Macovei, a frecventat între anii 1934-1939 cursurile secției de artă decorativă la Școala de Belle-Arte din București, având printre profesori pe Cecilia Cuțescu Storck, J.Al. Steriadi, Corneliu Medrea și arh. Horia Teodoru.
Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei reprezintă o incursiune culturală , originală, în epoci și locuri diferite, colecția fiind formată din lucrări de artă plastică, reprezentată prin lucrări semnate de Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Al. Ciucurencu, Dimitrie Ghiață, Gheorghe Petrașcu, Ioan Andreescu, J.Al. Steriadi, Iosef Iser, Nicolae Tonitza, Ion Țuculescu, Marcel Iancu și M.H.Maxy, sticlă, ceramică, metal, mobilier și textile decorative din diverse perioade și zone culturale. Colecția include de asemenea un important fond al lucrărilor de pictură ale Ligiei Macovei și o însemnată bibliotecă de artă. Nu au avut copii și au lăsat totul moștenire statului român. Atmosfera este plăcută și dacă faci abstracție de tavanele ușor degradate pe alocuri, dovadă a trecerii timpului, ai senzația că ai venit în vizită și dintr-un moment în altul trebuie să apară gazda cu apă proaspătă în pahare de cristal și șerbet parfumat de trandafiri.” SURSA
Program: marți – duminică 10-18. Intrare: 5 lei (adulți), 2 lei (pensionari, militari, elevi, studenți), gratuit (copiii sub 7 ani), 6 lei (taxă ghidaj), 15 lei (taxă foto).
ARHIVĂ: K.H. ZAMBACCIAN: A inventat conceptul de consignație de artă “Romarta” *** MUZEUL VÂRSTELOR: De la copilărie la senectute și prăpastia dintre generații în ultimii 300 de ani
WORLD CLASS: Ce dacă s-a digitalizat lumea, dacă nu ai cardul, nu intri!
INSIDER: „Între-o lume în care totul se întâmplă digital, în care avem pașapoarte biometrice și scanare oculară și în care mi-ai făcut poză la înscriere, la World Class România (N.R.: World Class Eroii Revoluției) nu am voie în sală dacă nu aduc bucata aia de plastic. Atât știm. Carnet de membru, card de membru și altele din registru. Comuniști am fost, comuniști murim!” SURSA
WENCKENSTERN HOT ROD: Jucării pentru bărbații puternici care nu dau în gropi!
INSIDER: „Noile jucării pentru bărbații puternici și-au făcut apariția și prin București. Doar ca la noi, gropile noastre cele de toate zilele au înghițit mașini și mult mai mari. Închiriere WENCKENSTERN Hot Rod 2 ore, 399 lei.” DETALII
N.R.: Este un cvadriciclu cu motor de 170 cmc și 15 cai putere. Are cutie automată, rezervor cu o capacitate de 4.5 litri, merge pe benzină și consumă trei litri la suta de
kilometri. Caroseria este din fibră de sticlă, iar mașina cântărește 150 de kilograme. Autovehiculul se poate conduce cu permis categoria B, iar viteza maximă este de 90 km/h.
ARHIVĂ: SOLOWHEEL: Ultima invenţie în materie de biciclete. Acrobaţii pentru “sportivul” obişnuit!
CUPA UEFA 2020: Prima vizită pe Arena Națională. La bună vedere!
INSIDER: „Trofeul Henri Delaunay care va fi decernat câștigâtoarei Campionatului European de fotbal din 2020 este expusă la Arena Națională din București, intrarea VIP, astâzi 15 Martie pânâ la ora 17.00.
Accesul publicului este liber având posibilitatea să se fotografieze alături de cupa originală, din argint masiv. Primii 2020 de vizitatori vor participa la o tombolă, iar a doua zi, prim tragere la sorți vor fi desemnați 11 câștigători care vor primi câte un tricou al naționalei semnat de ambasadorii EURO 2020 la București. Lista câștigătorilor va fi publicată pe contul Facebook al FRF.
Turul trofeului la București se va încheia mâine cu expunerea sa, între orele 10:00 – 22:00, la Mega Mall, etaj 1.” DETALII
ARHIVĂ: FOTBAL: Cupa UEFA plimbată ca sfintele moaşte prin Bucureşti. Astăzi, ultima zi în pasajul de la Universitate *** GRAAL: Ce face UniCredit cu datele personale ale iubitorilor de fotbal? Fotografiatul interzis!
MUZEUL SPORTULUI: Locul amintirilor noastre cu tricolorul, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului
INSIDER: „Muzeul Sportului este locul amintirilor noastre cu tricolorul, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, cu imnul României intonat, la unison, în ritmul inimii unui popor. Fiecare medalie, fiecare cupă câștigată prin nesfârșit efort și sacrificii a reprezentat un început înălțător pentru alte stele care au dus mai departe strălucirea, dar și pentru cei cu mult mai mulți în viața cărora a intrat pasiunea. Astăzi l-am vizitat și toată gloria sportivă apusă a strălucit, la propriu, preț de câteva minute, pentru un singur vizitator, lumina fiind aprinsă special, pe cele două etaje ale muzeului. Cred că este datoria morală a fiecărui dascăl, profesor de sport, părinte să predea ștafeta generațiilor care vin, cu dragoste, cu perseverență, cu pasiune!
Înfiinţat în anul 1970, Muzeul Sportului a fost amplasat iniţial în spaţiul rezervat tribunei oficiale a fostului Stadion „23 August” din Capitală. În 1981, în condiţiile organizării de către ţara noastră a Jocurilor Mondiale Universitare, muzeul a fost dezafectat pe motiv că amplasarea sa era incompatibilă cu protocolul de grad zero impus în zona tribunei oficiale.
Funcţionarea muzeului a fost reluată în 1994, la iniţiativa Ministerului Tineretului şi Sportului, când este redeschis pentru public în clădirea Muzeului Naţional de Istorie. În anul 2011, Muzeul Sportului a fost relocat în noul sediu al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român situat în apropierea Arcului de Triumf.
Expoziția de istorie a sportului românesc – inaugurată în septembrie 2018. De la apariția primelor activităților sportive pe teritoriul țării noastre la dezvoltarea numeroaselor discipline sportive, vizitatorul poate face o incursiune în istoria fiecărui sport care a produs emoții și momente unice tuturor celor care îndrăgesc această activitate. Expoziția formată din imagini, text, obiecte precum medalii, trofee sau echipament sportiv conturează istoria disciplinelor care au făcut ca tricolorul să fie cunoscut în orice colț de lume. Sunt expuse: pașaportul colectiv cu care echipa de fotbal a României a participat la primul Campionat Mondial din Uruguay din 1930; sabia cu care Mihai Covaliu a obițnut aur la Jocurile Olimpice de la Sydney în 2000; kaiacul lui Aurel Vernescu; schiful cu care Sanda Toma a obținut prima medalie de aur a canotajului românesc la Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980; Cupa Mondială la handbal masculin cucerită de echipa națională de 4 ori în anii 1961, 1964, 1970, 1974; Cupa Mondială obținută de echipa feminină de handbal în 11 a României din anul 1956; echipamente sportive ale Violetei Beclea Szekely (atletism), Ionela Târlea (atletism) sau Nicu Stoian (volei), medalii de campion național, titluri de maestru emerit al sportului românesc sau titluri obținute la competițiile europene și mondiale de sportivii români.
Expoziția România Olimpică 100 – inaugurată în 2014. În contextul aniversării centenarului mișcării olimpice românești și evident, ca o recunoștere a celor peste 300 de medalii, etajul doi al muzeului prezintă o expoziție care îmbină trecutul cu prezentul spre a ilustra si relief vizitatorului istoria olimpică a României, o imagine greu de contestat și foarte bine plasată. O retrospectivă ce curpinde în ordine cronologică, obiecte, momente şi informaţie şi imagini de natură inedită cu care se identifică sportivii de legendă ai ţării percum Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, Nicolae Linca, Iosif Sîrbu, Lia Manoliu, Aurel Vernescu, Dumitru Pârvulescu, Ștefan Petrescu, Cornelia Sideri.
Muzeul_Sportului se află în clădirea Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, pe Bulevardul Mărăşti, nr. 20A, Sector 1, Bucureşti (în imediata apropiere a Arcului de Triumf). Program: luni-vineri, 10-17. Intrarea este gratuită. SURSA
ARHIVĂ: REAL MADRID: Aşa arată „Santiago Bernabeu”! Ce vor spune suporterii spanioli despre „Lia Manoliu”?
CASA MEMORIALĂ ANTON PANN: Povestea vieții celui “isteț ca un proverb” spusă într-un mod inedit
INSIDER: Casa Memorială Anton Pann, situată pe strada Anton Pann nr.20, București sector 3, a fost inaugurată la sfârșitul anului trecut și este deschisă publicului. Aici găsim povestea vieții unui scriitor spusă într-un mod inedit, o incursiune în lumea literară și politică a vremii lui, cele mai frumoase ilustrații de carte realizate de artiști români faimoși, instalații interactive și animații, precum și douăzeci și trei de instrumente muzicale reprezentative pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea, o arhivă de sunete, partituri, piese vocale și instrumentale, laice și religioase compuse de Anton Pann.
Casa, prima și singura în care Anton Pann a locuit fără chirie, a fost cumpărată (împreună cu locul) la 20 Februarie 1948. Aflată în apropierea Bisericii Sfântul Stelian-Lucaci, în a cărei strană dreaptă a cântat scriitorul, are o curte largă în care proprietarul și-a mutat tipografia. În această casă, Anton Pann a realizat cea de-a doua ediție a capodoperei sale, „Povestea vorbii”, iar mai apoi, ” Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”, precum și ” O șezătoare la țară sau călătoria lui Moș Albu”. Program: marți – duminică 10-18. Intrare: 4 lei (adulți), 2 lei (pensionari, militari, elevi, studenți), gratuit (copiii sub 7 ani), 6 lei (taxă ghidaj), 15 lei (taxă foto). DETALII
NICHITA_STĂNESCU: „Temenea la Anton Pann”
„Îmi aplec șira spinării / Doar în fața ta și-a mării
Adică
Te sărut cel mai cuminte / Pann Antoane pe cuvinte,
Pentru că
Dumneata te ții călare / Peste substantivul mare.
Și
Stai măreț și-ndrăgostit / Cu fesul căzut în mit.
Precum e o vorba:
Rupe coada la cometă / Că se face stea cochetă
Sau:
Unde pupi și unde crapă / Zice o icoană – fată.
Căci
Cine le gândește / Rău le isprăvește
Așadar
Anton Panne, Pann Antoane / Te sărut peste icoane
Deci
Ca să am parte de glorii / Eu îți pup sira spinării” (1972)
ARHIVĂ: QUIZ: Cu câţi „n” se scrie Anton Pann? *** CASA MEMORIALĂ TUDOR ARGHEZI: “Mărțișor” în formă de cruce. “Mă chemi din depărtare și te-ascult, / N-am să te fac pierdut-o, să mă aștepți prea mult…” *** CASE MEMORIALE 2 ÎN 1: Liviu Rebreanu vecin de palier cu Ion Minulescu. Amândoi decedați în 1944! *** GEORGE BACOVIA: Un calendar îngălbenit și un ceas încremenit păstrează momentul trecerii în Plumb!
44 DE PAHARE: “Nici mucenicul nu mai e ce a fost!”
INSIDER: „Teoretic în acest weekend, în Parcul Alexandru Ioan Cuza (fostul IOR) zona Bisericii Maramureșene, are loc Festivalul Mucenicilor Moldovenești, unde vizitatorii vor fi întâmpinați cu mii de mucenici de diferite feluri. Sâmbătă dimineața a început prepararea unui mucenic moldovenesc gigantic de peste 80 kg. Pe lângă acesta vor fierbe și câteva sute de mucenici muntenești cu scorțișoară, lămâie și portocale.” SURSA
Practic în IOR este afișul cu „Festivalul mucenicilor” și încă două tarabe cu mucenici care „fac parte din aceeași firma” cu evenimentul „Mucenicul gigant”, dar acesta se va prepara în Parcul Național Lia Manoliu. Acolo, un festival cu de toate: Kurtos Kalacs, halva, halviță și rahat turcesc, miere și tot felul de produse apicole, hamsii, porumb fiert, popcorn, vată pe băț, turtă dulce, cârnați, slană, sarmale, mămăligă, frigărui, mici, etc, niște mucenici și împletituri în forme cam prea originale. Nici mucenicul nu mai e ce a fost!”
MUCENÍC, mucenici: Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. 
Cifra 8 este simbol al infinitului și al echilibrului cosmic, pare să își aibă originea în neolitic, în ritualurile de marcare a anului nou celebrat la echinocțiul de primăvară, cifra 8 fiind o reprezentare plastică a zeului indo-european antropomorf.
ARHIVĂ: RECORD: Mucenicul gigant a rămas fără muşterii. Corporatiştii şi baştanii din Pipera nu gustă tradiţiile! *** HALLOWEEN: Cea mai mare plăcintă cu dovleac. Recordul fără adresă din comuna Voluntari! *** RECORD: Voluntariat cu de-a sila pentru „Cea mai mare salată din lume”! *** DRAGOBETE: Cea mai lungă scrisoare de dragoste? *** MIOVENI: Lingura record își așteaptă admiratorii. NON-STOP! *** MUŞCHI: Record Mondial – 1.000 contra lui Oncescu! *** MINICONSTRUCŢII: Cum te concentrezi pentru un record mondial? Orice treabă începe cu un Solitaire! *** MUZEUL RECORDURILOR ROMÂNEȘTI: Guinness World Records în România cu circuit închis
ZALĂU: „Universul păpușilor – între joc și marcă identitară”
INSIDER: „Nu pot să mă abțin din a posta câteva fotografii cu minunile create de Eli Orbocea care se găsesc la expoziția „Universul păpușilor – între joc și marcă identitară” la Muzeul de Artă Ioan Sima din Zalău. Musai sa profitați și să le faceți o vizită acestor frumuseți, sunt adevărate opere de artă, piese unicat lucrate cu o măiestrie aparte (realizate exclusiv manual de către dânsa, de la modelaj, la pictură și îmbrăcăminte), însoțite de o scurtă poveste a fiecăreia dintre cele 14 minorități etnice pe care o întruchipează și astfel oferindu-ne ocazia unui scurt periplu în universul multicultural al Dobrogei.
Un mod aparte de a îmbina creația de păpuși și costume cu documentarea istorică și etnografică. Alături de păpușile dobrogene expoziția cuprinde și o colecție de 50 de păpuși cu cap porțelan adunate de-a lungul timpului de sălăjeanca Patricia Tomas.
Expoziția poate fi vizitată la Galeria de Artă „Ioan Sima” de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă – Zalău până pe data de 10 aprilie 2019, de marți până duminică, orele 9.00-17.00. DETALII
ARCUB: “O retrospectivă din dragoste” de Ana Bănică. Casnic Love sau Cosmic Love?
INSIDER:”În prima expoziție a anului la ARCUB „O retrospectivă din dragoste”, Ana Bănică vorbește despre dragoste și alți demoni, ieșind din obișnuit pentru a ne tenta să reacționăm altfel cu această noțiune sentimentală. „Eu sunt Șarpele”, spune artista, șarpele, mai exact instinctul sexual care ni se încolăcește în suflete și care ne guvernează viețile. Prima sală prezintă o serie de desene realizate în 2015 care deconstruiesc și prezintă multe clișee care survin în limbaj despre îndrăgostire și relația dintre bărbat și femeie.
Numerotate fiind, panourile trebuie urmărite în succesiune, pentru că redau întreaga dinamică a unei relații, de la paradisul inițial până la eventualul infern conjugal sau oricum replicile „Ce e în capul tău?” și „Nimic”.
Cea de-a doua sală surprinde prin „culori vii, forme frumoase”, dublete simetrice de picturi foarte viu colorate prin care artista încearcă să
surprindă eterna luptă a celor doi de a fi unul.
În sfârșit, ultima sală prezintă, pe lângă instalația cu Șarpele/Șerpii deja menționată, picturi în care Ana Banică își mărturisește fascinația pentru ochii țuculescieni, pe care îi reproduce în cele mai surprinzatoare ipostaze.
Expoziția se poate vizita zilnic, între orele 14.00-22.00, până pe 7 aprilie 2019, gratuit, la sediul ARCUB din strada Lipscani nr. 84-90.” DETALII
ARHIVĂ: CONSPIRAŢII ORGANICE: O lună de concediu în junglă pentru cei care nu au plecat în vacanţă! *** MICKEY 90 ANI: “Portret de Prieten” la Foto Union
DIMITRIE PACIUREA: A trebuit să moară pentru a avea o expoziție personală!
INSIDER: „Stilul simbolist al celui mai reprezentativ sculptor al avangardei din România, Dimitrie Paciurea (1873-1932), contrastează puternic cu stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuşi (1876-1956). Cu o forță imaginativă alimentată de viziuni mitice, Paciurea începe să amplifice sensurile realului prin montaje neașteptate, cu program simbolic sau prin inventarea unor ființe fantastice. De la Omul primitiv și Sfinxul, trece la seria de „Himere”: Himera văzduhului, Himera pământului, Himera apei, Himera nopții. La Muzeul Național de Artă al României există o sală „Dimitrie Paciurea” unde pot fi admirate opere ale artistului, precum și în Parcul Carol I („Gigantul”) sau în Parcul Herăstrău („Nud feminin”).
„Așa mi-au fost viața și opera. Imaginație și dezinteres… Singurătate și muncă… (…) N-am avut nici o expoziție personală toată viața.”
„Uitat și sărac a murit Dimitrie Paciurea, un artist modest, unul dintre puținii artiști adevărați ce ne mai rămăsese dintr-o generație glorioasă, profesorul din a cărui rodnică îndrumare au crescut aproape toate talentele tinere ale sculpturii românești de azi. Dimitrie Paciurea a fost un întârziat, un inactual ca om și ca artist. Impresionismul său bizar, viziunile lui apocaliptice îl îndepărtau de realitatea cotidiană, îi clădeau o lume aparte, în care gândul, creația și lectura alcătuia axele existenței. N-a încercat nimeni să-l smulgă din vis. N-a încercat nimeni să-l redea actualității printr-o comandă de monument. Deși era printre puținii care aveau intuiția monumentalului. A fost lăsat să moară de oficialitate și neajutat de nimeni, într-un meschin ungher de lazaret.
La răspântia dreptății omenești vor sta de-aici înainte, ca veșnică mustrare, „Giganții”, „Sfinxul” și „Himerele” lui Dimitrie Paciurea”. (C. Blazian)
Înmormântat în Cimitirul Bellu. DETALII
ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? *** BRÂNCUŞI: “Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor” *** BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România! *** COŞMARUL LUI DARWIN: Muzeul ascuns al creaturilor mitologice. Basmele sunt adevărate!
MUZEUL VÂRSTELOR: De la copilărie la senectute și prăpastia dintre generații în ultimii 300 de ani
INSIDER: „Muzeul Vârstelor – Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă povestea fiecăruia dintre noi, de la copilărie la senectute, despre intimitate și despre evoluția raporturilor dintre generații în ultimii trei sute de ani, pentru mediul urban, având Bucureștiul drept studiu de caz. Este primul proiect expozițional al unui muzeu cu profil de antropologie urbană din România.
Fluxul circular de vizitare al muzeului oferă publicului o călătorie prin timp pentru a observa evoluția interiorului urban în București (parterul pentru secolele XVII și XIX și etajul pentru secolul XX), interioare de epocă, urmate de spații cu expunere a istoriei mobilierului, serviciilor de masă, a costumelor și accesoriilor vestimentare, a obiectelor de uz casnic.
Ultimele două săli ale muzeului sunt rezervate nașterii și morții. La final îți poți face o poză, iar cu ajutorul unei aplicații vezi cum vei arăta peste 30 de ani. Tot aici, în masa rotundă se deschid sertare cu
sentimente/stări simbolizate prin poezii și mici obiecte. 
Parcul Casei Filipescu-Cesianu a devenit un spațiu de recreere și agrement, iar în punctele special amenajate sunt organizate concerte și piese de teatru (zona de scenă din spatele grădinii) și spații de expunere precum Lapidarium – unde se află casa de bilete și este organizată expoziția permanentă “Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”. Bucățile de fresce recuperate sunt însoțite de fotografii și o scurtă istorie a Ansamblului Văcărești. Pe o parte din terenul unde se ridica mănăstirea, demolată în anii ‘80, acum se întinde Parcul Văcărești.
Adresa: Calea Victoriei nr.151, sector 1, București. Program: Miercuri – Duminică 10.00 – 18.00; Intrare: 5 lei (adulți), 2 lei (elevi, studenți, pensionari), gratuit (copiii sub 7 ani); 15 lei (filmare, fotografiere de către turiști în interiorul muzeului)
ARHIVĂ: DESCOPERĂ: În Muzeul Dr. George Severeanu, doar o parte dintre artefacte sunt expuse la vedere. Restul trebuie descoperite prin sertare! *** VICTOR BABEȘ: Viață dedicată bacteriologie și patologiei. A ales România și a ratat premiul Nobel! *** DR. NICOLAE MINOVICI: A inventat Salvarea, Spitalul de Urgența și Muzeul de Arta Populară. Singurul Primar ales, fără să candideze! *** MUZEUL NAȚIONAL AL HĂRȚILOR: Colecție donată de Daniela și Adrian Năstase
FILUMENIE: Dupa 126 de ani, România a trecut de la producția la teoria chibritului!
INSIDER: „Acest site vă prezintă o colecție de filumenie (cutii, plicuri și Etichete de cutii de chibrituri). Piesele prezentate au fost fabricate la Fabricile de chibrituri din România de la Timișoara, București, Brăila și Gherla în perioada 1879-2005. Momentan toate fabricile de chibrituri din România și-au sistat activitatea, producția actuală fiind realizată exclusiv în străinătate. Meniul „COLECȚIA” în care vă sunt prezentate exemplarele românești grupate după criteriul tematic. Vă sunt prezentate 164 tematici și aproximativ 2550 exemplare. 
Ca oricărui copil, mi-a plăcut să mă joc cu chibriturile, chiar cu focul!. Întotdeauna m-a fascinat flacăra de chibrit, flacăra focului în general. Ţin minte cum stăteam ore în şir, să privesc focul din soba în care bunica făcea focul. Bineînţeles că şi eu, când nu mă vedea nimeni, aprindeam zeci de chibrituri, beţe de lemne … Slavă Domnului, am avut şi eu un Înger păzitor, ca mulţi alţi copii. Totuşi, nu aceasta a fost “flacăra”, care mi-a aprins pasiunea pentru acest hobby, cel de a colecţiona cutii de chibrituri. La vârsta de zece ani, când am adunat primele cutii, nu m-am gândit filozofic, în mod explicit la «de ce o fac?», impulsul a venit pur şi simplu … dintr-o pur şi simplă întâmplare!Prima, respectiv primele două cutii, le-am colecţionat, în anul 1965, la vârsta de zece ani. Recent fusesem cu şcoala, cu tovarăşa învăţătoare, la cinematograf. Vizionasem două filme şi apoi, la scurtă vreme după aceea, am văzut cutiile de chibrituri pe care erau lipite etichete cu numele filmelor pe care le văzusem.
Prima care mi-a atras atenţia a fost cutia care avea eticheta cu reclama filmului <<Cartierul veseliei>>, aceasta fiind şi prima cutie colecţionată, iar peste câtva timp, apărând şi cea cu <<De-aş fi Harap Alb>>. Acesta a fost de fapt momentul acela despre care se zice “ai început să observi lumea!”. Eu am început “să văd“ că există cutii de chibrituri, că există etichete lipite pe ele, că ele au o temă, şi, spre bucuria mea, privindu-le, mă fascinează. Acesta a fost “momentul” care a declanşat pasiunea, apoi totul a venit de la sine. Tot ce-mi cădea în mână adunam, studiam, luam, ceream, mi se oferea, depindea de împrejurări, dar, pot spune că, efectiv, am ajuns să fiu o “vânătoare” de cutii, mereu în căutarea exemplarelor noi apărute … până în ziua de azi. Ultima cutie am cumpărat-o în urmă cu câteva zile. Nu am colecţionat doar cutii de chibrituri. În copilărie, am colecţionat şi şerveţele, vederi, mai apoi, în adolescenţă, timbre, calendare de buzunar şi chiar şi brichete! Dar, a dăinuit până azi doar pasiunea pentru colecţionarea cutiilor de chibrituri. Descoperind lumea fascinantă a acestor mici opere de artă îmi este imposibil să trec pe lângă ele, nepăsătoare.
Primul impact când le privesc, când le ordonez, e acea plăcere de a vedea ceva frumos, ceva plăcut ochiului şi sufletului. Mă încântă pur şi simplu, fiecare piesa. Sunt în stare să petrec ore în şir în compania lor. Deci, pentru mine acest hobby reprezintă un mod plăcut de petrecere a timpului liber şi, nu în ultimul rând, de îmbogăţire a cunoştinţelor din diverse domenii. (…) Colecţia mea cuprinde, actualmente, aproximativ 4.000 de piese, majoritatea, vreo 2.500 româneşti şi peste 1.000 din alte tări, din care momentan v-am prezentat în jur de 750 de exemplare româneşti, fiind ajutată de-a lungul anilor în procesul de colecţionare de către mama mea, de alţi membrii ai familiei, de către prietenele mele, de cei din cercul de cunoştinţe şi prin schimb cu alţi colecţionari. Fapt pentru care le datorez mulţumirile mele. SURSA
ARHIVĂ: LUMEA ÎNTR-UN TIMBRU: Nudurile lui Nicolae Grigorescu în pictura românească.
infoINSiDER.ro 
