CASA MEMORIALĂ GEORGE CĂLINESCU: “Doar REBU vine regulat să lase chitanțe și, din când în când, turiști rătăciți!”

INSIDER: „Muzeul Memorial George Călinescu” este un muzeu în subordinea Academiei Române din București, amplasat în Str. George Călinescu nr. 53, sector 1. Muzeul se află într-o casă modestă, care se remarcă prin grădina în care sunt presărate sculpturi.

Deși pe net apar tot felul de articole cu prezentarea interiorului Casei Memoriale George Călinescu, inclusiv un program de vizitare, în REALITATE poarta e ferecată cu lanț și lacăt, ruginite de vreme, iar după spusele patronului restaurantului din vecini „e închisă de cel puțin trei ani de când sunt ei în zonă. În interior mai există doar un fotoliu desfundat pe care nu l-a vrut nimeni, restul obiectelor personale ale scriitorului, inclusiv celebru birou, sunt duse la Academia Română. Doar REBU vine regulat sa lase bonurile de confirmare a prestației de colectare a deșeurilor (?!) și din când în când turiști rătăciți.”

TEORETIC: „În interior sunt conservate obiectele personale, mobilier, manuscrise, fotografii, documente privitoare la viața și activitatea marelui literat George Călinescu. Sunt expuse biblioteca cu cărțile lui Călinescu, mobilă stil: Aubusson, Empire; covoare orientale; obiecte de artă din China; icoane pe sticlă de Nicula și Făgăraș; tablouri de: Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu.

Biblioteca din Casa memorială George Călinescu este o adevărată enciclopedie cu mai multe exemplare ce cuprinde literatura universală (de la hieroglifele chineze la cartea Evului Mediu, la Rilke, Ion Barbu, Valery şi poeţi tineri).

George Călinescu avea o colecţie de autografe la care ţinea mult: Tudor Arghezi semnează pe volumul ,,Versuri” (1936) următoarele: ,,Domnului George Călinescu, pentru mintea, pentru pana, pentru însufleţirea autorului”; Ion Barbu notează în data 25 iunie 1930 pe un exemplar din ,,Joc secund”: ,,Din partea celui capabil chiar de prietenie, o caldă nelumească preţuire” etc.”

Sper că obiectele de patrimoniu sunt expuse în altă parte și nu stau în vreun depozit cu etichete atârnate (deși, recunosc, există și mai rău!), dar mai ales că într-o zi se vor întoarce acasă!