BUCUREȘTI NEIUBIT: Cine salvează picturile murale ale lui Constantin Piliuță din fostul Restaurantul Cișmigiu, actuala Registratură a Primăriei Generale?!
INSIDER: „Restaurantul ”Cișmigiu” se afla pe Bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej (actual Regina Elisabeta 42) la parterul ”blocului de locuințe cu 56 balcoane” construit in 1959 și proiectat de către Institutul Proiect București. Închis la finalul anilor ’90, spațiul fostului restaurant a stat nefolosit niște ani buni pentru ca în 2006 să fie preluat în administrarea Primăriei Capitalei și transformat în ”Centrul de Informare și Documentare pentru Relații cu Cetățenii al Primăriei Municipiului București” (Registratură).
La demisolul restaurantului era un spațiu circular cu raza cam de 7-8 metri și amenajat ca bar. Iar o particularitate a acestui spațiu erau picturile murale cu teme gen ”Belle Epoque”, realizate de Constantin Piliuță în anul (probabil) 1973. Picturile au suferit stricăciuni în urma lucrărilor de amenajare și transformare a spațiului fostului restaurant în registratură, din cauza intervențiilor ”meșterilor” dar și a ignoranței și nepăsării responsabililor cu aceste lucrări. Nu e prea târziu ca aceste lucrări să fie restaurate și salvate, chiar dacă din 2007 și până acum nu a interesat pe nimeni dintre cei aflați în clădirea din apropiere de unde se conduc destinele orașului.” SURSA
N.R.: Constantin Piliuță (n. 4 februarie 1929, Botoșani d. 3 mai 2003, București) a fost un pictor român. A studiat la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti (1945-1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, apoi a lucrat pictură de şevalet, grafică, scenografie pentru teatre din Botosani şi Bucureşti, frescă. În desen și în pictură, înţelese ca modalități traditionale de exprimare, rămâne adeptul unui figurativ care îşi găseşte în propria sa metamorfoză resursele expresivității. Tonurile luminoase, degajate de impurități compun o lume aerată, în care meditaţia se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură şi vitală. Cu aceleaşi posibilități de esențializare, pictorul abordează şi alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Ştefan Luchian) şi compoziți de evocare istorică. În domeniul artei monumentale a realizat. în colectiv, portrete de voievozi și cărturari (frescă în tempera la Muzeul Unirii din Alba Iulia, 1968), compoziția de artă monumentală pentru Hidrocentrala Porților de Fier (1973), panouri decorative (mozaicuri din sticlă colorată şi marmură). Lucrările sale sunt cuprinse în selecții de arta românească prezentate peste hotare: Moscova (1964), Varşovia (1979), Varşovla, Praga, Leningrad (1972), Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow (1974), Lisabona, Ankara, Atena (1975), Praga, Istanbul (1976), Paris, Copenhaga, Pekin, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia (1977); Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin (1978); Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico (1979); München (1994).
O ultimă expoziție personală a fost organizată, în 2002, la galeria GalAteCa a Bibliotecii Universitare Centrale. Pe 24 februarie 2003, Preşedinţia Romaniei i-a conferit Ordinul Național „Steaua României in grad de Cavaler pentru îndelungata activitate creatoare, originalitatea şi talentul pictural deosebit, recunoscute pe plan național şi internațional.
În anul 2004 , o galerie dedicată memoriei pictorului Galeriile de Artă Constantin Piliuță – a fost inaugurată pe Calea Victoriei nr. 210. În anul 2021, in cadrul evenimentului Art Safari Bucureşti a fost organizată, între altele, expoziția „Constantin Piliuță. Culoare de zenit”, un omagiu adus pictorului care omologhează în pictura românească scena de gen ca expresie a derizoriului cotidian şi tablourile cu subiect floral ca loc de manifestare a esteticii simplităţii şi armoniei paletei. În prezent operele lui Constantin Piliuță apar frecvent în cadrul licitațiilor Artmark și la vânzare pe OLX sau Ocazii.
CAPRA CU TREI IEZI – 150 ANI: „Nu citești, lupul te mănâncă!” – reclamă stradală la Târgul de Carte Gaudeamus
INSIDER: „Nu citești, lupul te mănâncă! 150 de ani de „Capra cu trei iezi” – panou publicitar pentru editura Humanitas, promovează Târgul de Carte Gaudeamus care avea loc între 23 noiembrie și 3 decembrie la Romexpo. AI zice că „Nu citești, lupul te mănâncă!” e o adaptare a zicalei „Nu muncești, lupul te mănâncă”, dar nici eu, nici Google nu am auzit de o asemenea zicală, cel puțin niciuna cu rădăcini mioritice. „
N.R.: „Capra cu trei iezi” este o poveste-basm scrisă de lon Creangă şi publicată pentru prima dată în revista Convorbiri literare la data de 1 decembrie 1875. Povestea este culeasă din folclorul european şi bazată pe basmul Fraților Grimm „Lupul şi cei şapte iezi”, publicat ca parte dintr-o serie de basme in 1812-1815.
Povestea ilustrează drama unei mame a căror copii au fost prăpădiți de un lup, primit în casă de cei mai mari şi mai neascultători dintre copii. Singurul ied care a supraviețuit este cel mai tânăr și cel mai ascultător, care apoi o ajută pe mamă să-şi planifice răzbunarea asupra prădătorului, ducând la un deznodămänt în care lupul este păcălit, ars de viu şi ucis cu pietre. Inclusă în abecedare, povestea lui Creangă s-a menținut ca una dintre cele mai cunoscute lucrări din literatura română pentru copii. Capra cu trei iezi a fost şi subiectul mai multor adaptări de operă, teatru şi film, atât în Romania, cât și în Republica Moldova. În 1968 povestea a fost transpusă într-un scurtmetraj de animație realizat de Anton Mater. În 2019 scurtmetrajul „Capra cu trei iezi”, în regia lui Victor Canache, avându-i ca protagonişti pe Maia Morgenstern şi Marius Bodochi îşi are premiera în cadrul Festivalului internațional de film Transilvania. Ulterior, Canache, Morgenstern şi Bodochi au luat parte şi la un lung-metraj cu acelaşi nume care a apărut în 2022.” DETALII
ARHIVĂ: JOS INVIDIA: PressOne este iedul cu cinci capre. “Trăiască capra vecinului!” Și vecinul! Și iedul pe lângă ei! OXXO EXORCIZARE: După ce “au scos” invidia din jurnaliști, cvintetul de capre vindecătoare au trecut la muritorii de rând din Herăstrău
PRIMĂRIE SECTOR 3: Modificarea procedurilor de închiriere a sălilor de sport pentru cluburile sportive, anularea vechilor contracte și lălăiala aplicării noilor proceduri, țin sportivii pe tușă!
INSIDER: „Primăria Sectorului 3, a modificat procedurile de închiriere a sălilor de sport, printr-o hotărâre a Consiliului Local, complet dezavantajoasă pentru toate cluburile sportive din sectorul 3, care închiriază sălile de sport ale școlilor gimnaziale și liceelor din acest sector. Acest lucru se întâmplă deoarece clădirile în care școlile și liceele își desfășoară activitatea sunt în administrarea primăriei. Intenția primăriei este de a externaliza toate costurile de exploatare și cele operaționale ale sălilor de sport către chiriași, în felul acesta considerându-se că se va face o economie la bugetul Primăriei Sector 3. De asemenea, tarifele de închiriere vor fi crescute substanțial deoarece se va trece de la închiriere cu ora la închirierea pe metru pătrat, chiar dacă accesul în sălile de sport va fi doar pe intervale orare. Punerea în aplicare a acelei hotărâri (a consiliului local sector 3) implica și închiderea tuturor contractelor actuale. În acest moment nu se dorește prelungirea sau semnarea unor noi contractele pe procedurile vechi. Din păcate nici procedurile noii hotărâri nu sunt puse în aplicare din cauza unor sincope în gestionarea acestei situații și a lipsei de reacție din partea aparatului administrativ al primăriei. Din aceasta cauza, s-a creat un vid nereglementat care pune în pericol activitatea majorității cluburilor sportive din sectorul 3, care au spații închiriate în sălile de sport administrate de primărie. În momentul de față aceasta situație va afecta major activitatea cluburilor și implicit programul de antrenament al sportivilor.”
MALL VITAN: O roboțică dansatoare, amfitrion la China Auto & Innovation Fest
INSIDER: „O roboțică dansatoare, amfitrion la China Auto & Innovation Fest de la Mall Vitan din București. Am remarcat la ieșirea din Mall un Allview CityZEN, automobil 100% electric care poate fi condus de la 16 ani, preț începând de la 8890 € și mai multe autoturisme chinezești în parcare. Evenimentul a fost realizat sub egida Ambasadei Republicii Populare Chineze în România și a inclus mărci auto și de tehnologie conexă precum Huawei, Geely, BYD, Omoda, Maxus, DFSK, BAIC, XEV, Allview și altele.
N.R.: Robotul din imagine este un model de serviciu inteligent, bazat pe cloud, numit UBTECH Cruzr. Este un robot umanoid conceput pentru a interacționa cu oamenii în medii publice, cum ar fi hoteluri, centre comerciale și aeroporturi. Poate comunica prin voce, gesturi și conținut video pe ecranul său integrat. Este echipat cu o platformă software care permite programarea uşoară pentru diverse sarcini de recepție și ghidare. Logo-urile vizibile pe corpul robotului includ „Cruzr”, „BYD” (un partener & producător) și „UBTECH” (producătorul principal).
ARHIVĂ: COMERŢ: Chinezu’, frate cu românu’. Adio mall-uri! OXXXO CHINA – PRODUCȚIE INDIVIDUALIZATĂ: Azi vrei un piron cu specificații nemaivăzute & Mâine o gașcă de ingineri pun pe picioare o linie de producție pentru pironul tău. Bun ori ieftin! OXXXO EU, ROBOTUL: Chinezii au realizat SF-ul lui Asimov din 1940. Unitree G1, 16.000$! OXXXO MADE IN ROMANIA: Rapsodia Română interpretată de chinezi, cu instrumente tradiționale. Dirijorul chinez își face cruce!
PIETRE DE PAVAJ: Cel mai frumos metru pătrat de trotuar din București – (re)amintește pietonului ocolitor de gropi că este „om”-„cer”-„pământ”- „foc”-„stea”
INSIDER: „Instalație artistică de Marian Zidaru la nivelul solului, în fața Muzeului de Artă Recentă (MARe) din Bucureşti. Un fel de „anti-statuie”, deoarece, spre deosebire de statuile tradiționale, aceasta este îngropată în pământ. Cuburile de bronz prezintă diverse simboluri şi cuvinte: „cer”, „pământ'”, „foc”, „stea”, „om”, „pom” și alte inscripţii.”
N.R.: „Marian Zidaru (n. 22 august 1956, Balotești – Ilfov) a absolvit Liceul de Arte Plastice din Craiova în 1977 și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (actuala Universitate Națională de Arte) din București în 1981. A fost cadru universitar la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti până în 1995. Lucrările sale au fost expuse în numeroase galerii și evenimente internaționale, inclusiv la Bienala de la Veneția din 1995. Abordarea sa stilistică implică crearea de ilustrații și sculpturi care reflectă un imaginar dantesc propriu. I-au fost decernate numeroase premii naționale și internaţionale. În ianuarie 2020, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler, de către Preşedintele Klaus Iohannis. Căsătorit cu sculptorița Victoria Zidaru, împreună realizând proiecte, conferințe și expoziții de artă.”
CANDELABRUL DIN PARACAS, PERU: Geoglifă preistorică de 181 metri, sculptată pe fața nordică a peninsulei
INSIDER: „Candelabrul este o geoglifă misterioasă desenată într-o dună de nisip cu mii de ani în urmă. Nu se știe cine a făcut acest desen și cu ce scop dar ce este ciudat, nu se șterge chiar dacă privește spre ocean iar oceanul aduce furtuni uriașe și vânturi puternice. Oare cum de rezista așa de mii de ani?! Nimeni nu știe!’ SURSA
N.R.: „El Candelabro” – geoglifă preistorică masiv sculptată pe fața nordică a Peninsulei Paracas din Peru. Geoglifa are o înălțime de aproximativ 181 de metri și este tăiată la o adâncime de circa 1,20 metri în solul deşertului. Este cunoscută și sub numele de „Trident” şi este vizibilă de la o distanţă de până la 12 mile marine, servind probabil ca un semn pentru navigatori. Scopul exact al creației sale rămâne necunoscut, deși o teorie sugerează că ar putea reprezenta tridentul, un simbol al zeului Viracocha din mitologia sud-americană. Ceramica găsită în apropiere a fost datată cu radiocarbon în jurul anului 200 î.Hr., în perioada culturii Paracas. Cea mai bună modalitate de a vedea geoglifa este în timpul unui tur cu barca către Insulele Ballestas, deoarece oprirea pentru vizualizare face parte din itinerariu.
ARHIVĂ:
GORZO LA MARe: „Vrea cineva să fie eu?” – expoziția tablourilor fără nume
INSIDER: „„Vrea cineva să fie eu? (INWARDS/OUTWARDS)” – Expoziție Dumitru GORZO până pe 18.01.2026 la MARe Museum București. Din păcate, nu prea am rezonat cu expoziția actuală a lui Dumitru Gorzo, care ocupă întregul muzeu/ toate etajele. Expoziția îmi pare puțin accesibilă ca mesaj, iar lipsa etichetelor cu titlurile lucrărilor, te aruncă într-o MARe ceață – Cu siguranță, nu vreau să fiu tu! 😁
Clădirea muzeului are un potențial uriaș, este interesantă din punct de vedere arhitectural, bine amplasată și în expozițiile anterioare din loc în loc am tot găsit câte o mică/MARe „comoară”. MARe Museum București – Adresa: Bulevardul Primăverii 15, București sector 1. Program: miercuri – luni 11-19. Intrare: 50 lei / adulți, 25 lei/ elevi, studenți.
N.R.: Dumitru GORZO (născut în Leud, 1975) trăiește și lucrează atât în România, cât și în SUA. Figură cheie a scenei artistice contemporane post-2000, GORZO este un deschizător de drumuri. În această expoziție, propune o aventură vizuală care depășește limitele. Fiind prima expoziție solo a unui artist român la MARe/Muzeul de Artă Recentă, GORZO a preluat complet atât exteriorul, cât și interiorul muzeului. Pe fațadă, a intervenit cu cretă albastră, astfel încât această lecție de desen în jurul unei icoane să provoace relația cu spațiul public a imaginilor delicate din conștiința colectivă.
Expoziția „În interior/Exterior” poate fi descrisă ca un fel de odisee a desenului gestual inițial și foarte personal al artistului. Narațiunea expoziției începe aici, invitând privitorul să participe la această epopee a desenului, care începe mai întâi ca o linie. Această temă este reiterată la primul nivel, unde se observă un dialog între desene și basoreliefuri. Linia de tăiere devine sculptură prin modul în care curbează spațiul. Călătoria vizuală continuă, iar la același etaj, linia se transformă printr-un proces grafic unic într-o pată dublă cu efect stereoscopic. Prin vibrație, desenul trece la un efect pictural. Al doilea nivel se dezvoltă spre pictură, extinzând interacțiunea dintre aspectele negative și pozitive ale desenului prin utilizarea diverselor mijloace artistice de exprimare. Subiectele prezente în expoziție, acele exemple de „gorzolănie” (un joc de cuvinte între „Gorzo” și „golanie/insolență”), sunt monștri arhaici personali, desenați obsesiv de artist. Sunt o modalitate de a surprinde tonul inconștient al unei lumi care apare de fapt astfel în substratul său abisal. Sunt conectați la spațiul magic tradițional din care arta românească se inspiră neîncetat. Curatori: Gregory Lang și Dan Popescu ” DETALII
ARHIVĂ: FOARFECA DUBLĂ: Monumentul feminismului contestatar. Castrator, dar grațios! OXXO OUTSIDE THE BOX: MARe este grădina Ta, Doamne!
SOL REX REGUM: „Soarele, Regele Regilor”, ceas solar de 20 metri – măsoară timpul pe Via Transilvanica
INSIDER: SOL REX REGUM – „Soarele, Regele Regilor”, un ceas solar cu diametrul de 20 de metri, a fost amplasat pe 7 noiembrie 2025 pe Via Transilvanica, „drumul care unește”, la Dealu Negru, județul Bistrița-Năsăud. Piesa centrală, gnomonul, a fost sculptată în formă de fluture de către artistul Alexandru Burlacu, plecând de la conceptul lui Damaschin Berende. Acest simbol puternic a fost realizat din andezit, aceeași piatră folosită pentru bornele care ghidează drumeţii pe Via Transilvanica. ” SURSA
ARHIVĂ: CADRANE SOLARE: Bistrița, Poarta Transilvaniei -„Fără soare eu rămân tăcut” OXXO RITUAL SOLAR LA MAMAIA: „Purtau în ele nu doar funcția de a măsura timpul, ci întreaga poezie a legăturii dintre om, soare și pământ”
MIREILLE MATIHEU, TURUL EUROPEI: Start Concert Aniversar – 60 de ani de carieră, la Sala Olympia din Paris!
INSIDER: „Mă țin de cuvânt și vă spun despre ce am făcut vineri la Paris. Acum câteva săptămâni, înainte de culcare, mi-a venit în gând Mireille Mathieu. Nu mă întrebați de ce. Am căutat rapid pe internet să aflu ultimele vești și vârstă ei, pierdusem șirul anilor. 79 de ani și concert aniversar pentru 60 de ani de cariera la Paris, la sala Olympia. Intru pe loc să cumpăr bilete exact în prima zi a turului, pe 24 octombrie. Mare noroc, căci ele s-au epuizat imediat. Ajungem la concert. Eu, cu mare emoție în suflet, căci Mireille mi-a bucurat viața și îi știu piesele pe de rost. Evident, ca și întreaga sală. Pe un rând din fața, și Enrico Macias. Și privighetoarea din Avignon a început. Aceeași forță, aceeași voce ca în copilăria mea, fără nicio deosebire. Aceeași prezență de femeie-copil, zâmbitoare și bună. Așa am perceput-o mereu, așa este și acum. Am plâns, am râs, am aplaudat-o frenetic, minute în șir. A cântat 2 ore jumatate, cu reveniri la scenă, cu minunate interacțiuni cu publicul. A mulțumit colegilor artiști aflați în sală, personalităților internaționale, printre care și Ministrul Culturii din China. Mireille are o voce perfectă și este o artistă disciplinată dintotdeauna. Urmează un an de concerte în multe orașe din Europa, în special în Franța și Germania. Am trăit o seară tulburătoare. Și iar le mulțumesc părinților mei pentru muzică.♥️’ SURSA
N.R.: „În turneul european, Mireille Mathieu va susține un concert și în România, la Sala Palatului din București pe 22 februarie 2026. Mireille Mathieu (n. 22 iulie 1946, Avignon, Franța) este o cântăreață franceză. De-a lungul carierei sale ea a înregistrat peste 1200 de cântece în 11 limbi, având vânzări de 122 de milioane de albume în lumea întreagă. A fost descoperită de Johnny Stark, managerul celui mai mare cântăreț la acea vreme, Johnny Hallyday. După apariția sa la televiziune, în 1965 și după debutul de la Teatrul Olympia, a fost imediat declarată succesoarea lui Edith Piaf.
Olympia cunoscută în mod obişnuit sub numele de L’Olympia sau în lumea vorbitoare de limba engleză ca Olympia Hall) este o sală de concerte din arondismentul 9 din Paris, Franta, situată la numărul 28 pe Boulevard des Capucines, la egală distanţă de Biserica Madeleine şi Opéra Garnier, la 300 de metri nord de Piaţa Vendôme. Cele mai apropiate stații de metrou/RER sunt Madeleine, Opéra, Havre-Ceumartin şi Auber.
Sala a fost deschisă în 1893 de către unul dintre cei doi co-creatori ai locației Moulin Rouge şi a găzduit numeroase spectacole de operă, balet şi music-hall Spectacolele teatrale au scăzut la sfârşitul anilor 1920, iar Olympia a fost transformată intr-un cinematograf, înainte de a fi redeschisă ca locație în 1954, cu Bruno Coquatrix ca director executiv. Din anii 1960, a fost un loc popular pentru trupele rock.
Olympia a fost amenințată cu demolarea la inceputul anilor 1990, dar a fost salvată printr-un ordin de conservare. Inclusă inevitabil intr-un grup de clădiri care au făcut parte dintr-un amplu proiect de renovare, întreaga clădire a fost demolată şi reconstruită în 1997. Faţada şi interiorul locației au fost păstrate. Vivendi a achiziționat Olympia in 2001 şi aceasta rămâne o locație populară. Locația este ușor de recunoscut după literele gigantice strălucitoare, alb pe roșu, care îi anunță numele.
În acest loc legendar de concerte și divertisment parizian au evoluat artişti precum Edith Piaf, Jacques Brel, Barbara şi Johnny Hallyday, Billie Holiday, The Beatles, The Rolling Stones, etc.
TIMPURI NOI: La ora 10:25, următorul metrou va veni la 09:27. Viitorul a început ieri!
INSIDER: „Imagini cu casa memoriala George Enescu din Sinaia.”‘ SURSA
N.R.:
ARHIVĂ: CARANSEBEȘ: “Cine-i născut pe 34 decembrie, hai sus, hai sus, hai sus!” OXXO BRAȘOV: Chronos și Kairos călare pe mașina timpului OXXO APM BRĂILA: -35°C, record de temperatură! Senzorii sunt în Alaska?! OXXO PAȘTELE CAILOR: Data de expirare pentru produsele cu “E”-uri nemuritoare! OXXO MUNTENEGRU: 180 de ani înaintea tuturor!
AUTO BULGĂREASCĂ: Sin R1 – motor de 6,2 l în V8, putere 659 CP și atinge 100 km/h in 3,5 s. Preț, 200.000 dolari!
INSIDER: „Sin Cars este un producător bulgar de super-automobile sportive cu sediul în Bulgaria şi Germania. SIN Cars a fost fondată ca SIN Cars Limited de către inginerul şi pilotul de curse bulgar Rosen Daskalov în Marea Britanie in 2012. În 2015, compania a început producția de automobile de teren Sin R1. Versiunea legală care poate circula pe un drum public a Sin R1 dispune de un motor de 6,2 litri in V8, care produce 444 CP şi poate ajunge la viteza de 100 km/h in 3,5 secunde, greutate 1290 kg. Compania şi-a mutat sediul în München, Germania şi în Ruse, Bulgaria,
În noiembrie 2018 au început planurile de publicare pentru a finanța expansiunea pe piața automobilelor. În acest sens Daskalov a afirmat că: „Scopul nostru este så vindem o maşină multifuncțională proiectată pentru oraşele mici care să poată fi folosită la livrările de curierat, taxi şi transport, Oraşele din Europa au nevoie de acest tip de transport. Centrele oraşelor vor fi inchise în curând pentru autovehiculele diesel, iar China este departe şi noi putem oferi o calitate mai bună. SIN Cars a participat în campionatul de lungă distanţă GT4 European Series în sezonul 2015 cu modelul cu specificațiile Sin R1 GT4. Sofia Car Motorsport a terminat pe locul 8 in clasamentul final. Pentru 2016, echipa Racers Edge Motorsports s-a alăturat echipei Pirelli World Challenge folosind modelul cu specificațiile SIN R1 GT4 pentru sezonul respectiv. MODELE SIN R1 (autoturism, versiunea rutieră); SIN R1 RS (maşină de curse); SIN S1 (autoturism modular) SURSA
N.R.: CULORI de bază caroserie (nemetalice): alb, negru, roșu, galben, verde, portocaliu.Culori speciale disponibile la dorința clientului. MOTOR: 6,2 l, V8 supraalimentat, 650 CP. Motor supraalimentat cu opt cilindri, montat central, montare rigidă. Cilindree: 6200 cm3. Alezaj și cursă: 103,25 × 92 mm. Turație maximă: 6300 RPM. Putere maximă: 650 CP, 485 kW. Raport de compresie: 9,1:1. Cuplu maxim: 820 Nm. Răcire electrică cu apă cu management termic pentru motor și cutie de viteze. ȘASIU ȘI CAROSERIE: #Cadru – bazat pe cadrul tubular de curse omologat FIA cu protecție laterală și a acoperișului. #Caroserie – fabricată din fibră de carbon și materiale compozite. Aripă spate activă. JANTE DIN ALIAJ faţă de 9×19″; Jante din aliaj de 11×19″. ANVELOPE Faţă: Michelin Pilot Sport 4 S 245/35/19 *Anvelope opționale Michelin Pillot Super Sport 245/35/19, contra cost; Spate: Michelin Pilot Sport 4 S 305/30/19 *Anvelope opționale Micheline Pilot Super Sport 305/30/19, contra cost. LOCURI: Scaune SIN CARS din carbon nereglabile. *Scaunele Recaro complet ajustabile sunt disponibile la cererea + cost suplimentar” DETALII
„Prețul unui Sin R1 poate varia în funcție de model și de specificații. Un model de stradă a fost cotat la aproximativ 72.000 de lire sterline la momentul lansării. O variantă de curse, numită R1 GTB, a costat 110.000 de lire sterline. De asemenea, un model R1 VTX Track Car din 2017 s-a vândut la licitație pentru 110.000 de dolari. În 2025, conform Chat Gpt, prețul Sin R1 (Bulgaria) se invarte pe la 200.000€.
AI EXPO EUROPE: „Invenții, robotică, drone terestre, fără inteligențe artificiale superioare IQ-ului motanului meu, capabil și el să-și găsească jucăriile prin casă”, se parcurge într-un minut. Cel mai ieftin bilet de intrare, 99 euro + TVA!
INSIDER: „Am fost la AI Expo Europe, cea mai tare expoziție de AI-uri. Am primit o invitație de la serviciu, și pentru că o colegă n-a putut să vină, mi-a dat mie și invitația ei așa că l-am luat cu mine pe fii-miu. Am făcut cumva o schimbare de gen, că i-am dat lui ecusonul meu, cu nume de bărbat, și pe mine mă chema Anca – un fel de Antonio Giordano de gen feminin. Locația super – Radisson Blu, hotel de lux, fițe. În parcare la Ateneu – care era la doi pași – n-am găsit loc, era parcarea plină, a trebuit să dau o roată cu mașina, am găsit un loc de parcare, și am plătit pentru 3 ore. Că așa m-am gândit, că stăm vreo 3 ore pe acolo, să ne conversăm cu roboții.
Eu rămăsesem cumva fixat de pe tik-tok să o văd pe roboata Sophia cel puțin, mă așteptam la roboți d-ăia giganți ca în Dubai, de pază, așa că am fost un pic dezamăgit, toată expoziția o puteai parcurge de la un capăt la altul într-un minut. Am văzut expuse niște chinezării care trebuiau controlate prin aplicații de telefon, gen de jucărie pentru copiii de 5 ani. Apoi am văzut un braț mobil care se mișca, dar fără să execute vreo acțiune, pur și simplu se mișca aiurea, un gen de mișcări programate CNC, nimic inteligență artificială – brațul foarte bine realizat, de altminteri. Lângă el era un robot de înălțimea unui copil, care mișca din brațe, chipurile știa karate. Cred că aia a fost cea mai avansată piesă de tehnologie pe care am văzut-o, poate un semi-AI, că îl împingeai și nu cădea, deci cumva era plin de senzori și rutine de mișcare. Mi-am băgat un pic nasul și prin sălile unde se țineau prezentări – era ceva pe domeniu de securitate, exista un program al prezentărilor, dar fiind cu Carol lângă mine, am preferat să vedem chestii decât să asistăm la povești plicticoase. Poate de asta am și ratat partea de AI, că eu ce am văzut a fost un mic salon de inventică și robotică, așa cum mai vezi prin Politehnică de exemplu.
Am văzut apoi un robot care aruncă mingi. Util pentru Simona Halep, ca să se antreneze. Pe ăsta l-am văzut funcționând, avea oarecare forță, mi s-a spus că nu se orientează singur când aruncă mingea, ci trebuie orientat de cineva, era telecomandat. Mi-a mai plăcut apoi o chestie utilă – un aparat care recicla pet-urile în filamente pentru imprimanta 3D. Asta pentru că așa mi-a povestit cineva acolo, că n-am văzut cu ochii mei transformându-se plasticul în fire de imprimantă 3D, dar ideea în sine e excelentă, dacă și funcționează, deși nu e AI, e super tare. Erau și niște puștani de la colegiul Vianu, care făcuseră o dronă chipurile pentru a extrage deșeuri/materiale de pe fundul oceanului, dar care n-ar fi rezistat după părerea mea nici la o adâncime de 20 de metri, și totul era metalic pe ea, cu firele la vedere, adicătelea nimic capsulat, nimic proiectat pentru scufundare. Le-am zis că drona lor ar fi mai utilă ca să strângă cuburile lego de prin casă. Cred totuși că task-ul ăsta îl putea face, din ce am văzut – drona funcționa, făcea mișcări, își găsea obiectele singură și bravo lor că sunt pasionați și au realizat așa ceva. Fii-miu s-a distrat, a pus mâna pe telecomenzi la drone, a vrut să dea noroc cu robotul ăla avansat și cumva îi îndoise brațul invers din articulație. Apoi a cântat la fructe – erau niște fructe conectate la un laptop pe care cumva făcuseră un controller midi, astfel încât fiecare fruct corespundea unei note, și erau vreo 6 fructe, suficiente pentru Carol să scoată niște melodii. N-a interesat pe nimeni să ne explice cum funcționează, că era o chestie haioasă și de efect pentru Carol să poată să cânte acasă la fructe, la legume, ar fi băgat controllerul respectiv pe sintetizatoarele lui și ar fi făcut o simfonia legumelor în do major cu viori Stradivarius sau ansamblu de muzică de cameră în locul unor sunete midi banale.
Ne-am cărat apoi acasă, după o oră doar, că venise ora mesei, oamenii împingeau pe acolo niște cărucioare d-alea mari pline de mâncare, mirosea acolo ca la restaurante, la împinge tava. Puteam să mai stau încă 2 ore că plătisem parcarea, dar noi aveam bilete d-alea ieftine, care costau cam cât niste bilete la concert la Metallica – erau fără mâncare inclusă, și ni se făcuse foame. Practic, ni se deschisese apetitul după vizita la AI-uri, ceea ce a fost un lucru bun.
Ca o concluzie – românii au idei, dar nu știu să le expună. Te duci la salon de AI, te aștepți să vezi AI-uri, holograme care vorbesc, roboți avansați, cu inteligență proprie. Ce am văzut eu nu erau AI-uri, erau invenții, robotică, drone terestre, dar nu prea erau inteligențe artificiale – sau dacă erau, cu siguranță nu depășeau IQ-ul motanului meu, capabil și el să-și găsească jucăriile prin casă. Așa că ăia care se tem că vin AI-urile și le fură locurile de muncă pot sta liniștiți, în România, cel puțin 5-10 ani de acum încolo AI-urile văzute de mine n-au nicio șansă să fure vreun loc de muncă cuiva.’ SURSA
N.R.: „99 euro+TVA costa cel mai ieftin bilet!” DETALII
ARHIVĂ: FUMATE: „BTW vrea să pună România pe harta tehnologiei”. Nimic nou pe hârtoapele mioritice! OXXO BUCHAREST TECH WEEK: Festivalul cel Mare, tehnologie & inovație, din Europa Centrală și de Est „s-a reîncarnat” după doi ani de online OXXO BUCHAREST TECH WEEK: Ajutorul de chelner T8 plânge virtual când i se termină bateria!
SIRENIENI: Este un schelet de sirenă expus la Muzeul Grigore Antipa?
INSIDER: La Muzeul Grigore Antipa din București, la etajul 1 (imediat cum se termină scările, în partea dreaptă) este expus un schelet de animal marin „cu mâini și coadă de pește” care pare scheletul unei sirene. Pe plăcuța este trecut „Manati de Florida (1758, Marea Caraibilor)”, adică lamantinul din Florida – mereu asociat cu folclorul despre sirene. În vestul Africii, „manatee” erau considerate sacre și se credea că au fost odată oameni. Uciderea uneia era tabu şi necesita penitență. În mitologia Serer din Senegal, Gambia și Mauritania, se crede că secretele trecutului sunt deținute de caiman, în timp ce lamantinul deţine secretele viitorului.
N.R.: Lamantinii, familia Trichechidae, genul Trichechus) sunt mamifere marine mari, complet acvatice, în mare parte erbivore, cunoscute uneori sub numele de „vaci de mare”de . Există trei specii vii acceptate de Trichechidae, reprezentând trei dintre cele patru specii vii din ordinul Sirenia: lamantinul amazonian (Trichechus inunguis), lamantinul vest-indian (Trichechus manatus) şi lamantinul vest-african (Trichechus senegalensis). A patra sireniană este dugongul din emisfera estică. Vaca de mare Steller a fost cea mai mare sireniană cunoscută care a trăit, atingând lungimi de 10 metri și greutăți de 5 până la 10 tone, a dispărut din cauza vânătorii excesive în 1768. Se crede că Sirenia a evoluat din mamiferele terestre cu patru picioare în urmă cu mai bine de 60 de milioane de ani, cele mai apropiate rude vii fiind Proboscidea (elefanţii) și Hyracoidea (hiraxii).
Sirenienii (sirenia, sireni, vaci de mare), denumite în mod obişnuit sirene, derivând de la sirenele din mitologia greacă. Sirenii au un corp mare, fusiform, care reduce rezistența la înaintare în apă, și oase grele care acţionează ca un balast pentru a contracara flotabilitatea grăsimii lor. Au un strat subțire de grăsime si. prin urmare sunt sensibili la fluctuațiile de temperatură, care provoacă migrații la scară largă atunci când temperatura apei scade prea mult. Sirenii se mișcă lent, de obicei deplasându-se cu 8 kilometri pe oră, dar pot atinge 24 de kilometri pe oră în rafale scurte. Își folosesc buzele puternice pentru a smulge iarba de mare, consumând 10-15% din greutatea lor corporală pe zi. În timp ce respiră, sirenienii își țin doar nările deasupra suprafeței, uneori ridicându-se pe cozi pentru a face acest lucru. De obicei, locuiesc în ape calde, puțin adânci, de coastă sau în râuri. Sunt în principal erbivori, dar se știe că consumă animale precum păsări și meduze. Masculii se împerechează de obicei cu mai multe femele și se pot aduna în leki pentru a se împerechea.
Lamantinii sunt erbivore și mănâncă peste 60 de plante diferite de apă dulce și sărată. Lamantinii locuiesc în zonele de coastă şi râurile mlăștinoase și puțin adânci din Marea Caraibilor, Golful Mexic, bazinul Amazonului și Africa de Vest. Principalele cauze ale morţii lamantinilor sunt problemele legate de om, cum ar fi distrugerea habitatului şi obiectele umane. Natura lor lentă și curioasă a dus la coliziuni violente cu bărci și nave cu elice. Unii lamantini au fost găsiți cu peste 50 de cicatrici de la palele elicelor. Cauzele naturale ale morţii includ temperaturile adverse, prădarea puilor de către crocodili și bolile. Etimologia numelui este neclară, făcându-se legături cu latinescul „manus”- „mână” și cu termenul „manaty” – „piept” din limba carib a nativilor sud-americani, referință la glandele mamare ale lamantinului, care sunt situate pe pieptul lor, sub axile. Termenul „vacă de mare” este o referință la natura lentă, paşnică și erbivoră a speciei, amintind de cea a bovinelor. Lamantin (din franceza lamantin) a fost folosit în mod obișnuit ca nume alternativ până în secolul al XX-lea.
Lamantinii cântăresc între 400 şi 550 kg și au o lungime medie de 2,8 până la 3,0 m, ajungând uneori la 4,6 m și 1.775 kg, iar femelele tind să fie mai mari și mai grele decât masculii. La naștere, puii de lamantin cântăresc aproximativ 30 kg fiecare. Femela de lamantin are două mameloane, câte una sub fiecare înotătoare. Pleoapele ochilor mici şi distanţaţi între ele ai lamantinilor se închid circular. Lamantinul are o buză superioară mare, flexibilă și prehensilă folosită pentru a aduna hrana și a mânca, precum şi pentru interacțiunea socială și comunicare și au boturile mai scurte decât sirenienii – dugongii. Lamantinii adulți nu au incisivi sau canini, ci doar o pereche de dinți obraji, care nu sunt clar diferențiați în molari şi premolari. Aceşti dinți sunt înlocuiți în mod repetat de-a lungul vieţii, dinți noi crescând în spate pe măsură ce dinții mai vechi cad din față în gură, oarecum la fel cum se întâmplă la dinții elefanților. În orice moment, un lamantin are de obicei nu mai mult de șase dinți în fiecare maxilar al gurii. Coada lamantinului are formă de vâslă și reprezintă cea mai clară diferență vizibilă dintre lamantini și dugongi; coada unui dugong este în formă de palmă, similară ca formă cu cea a unei balene.
Lamantinul este neobișnuit printre mamifere, având doar şase vertebre cervicale, toate celelalte mamifere au șapte vertebre cervicale, cu excepția leneşilor cu două și trei degete. La fel ca și calul, lamantinul are un stomac simplu, dar un cecum mare, în care poate digera materie vegetală dură. În general, intestinele au aproximativ 45 de metri, o lungime neobișnuit de lungă pentru un animal de mărimea lamantinului.” DETALII
Cristofor Columb în 1492, în căutarea drumului spre India, descoperind Lumea Nouă, a notat în jurnalul său de bord că, în data de 9 ianuarie 1493, în timp ce naviga în apropierea insulei Haiti, a văzut trei sirene care se jucau în valuri. Dar nu i s-au părut foarte frumoase: „Nu sunt nici pe departe atât de frumoase cum sunt descrise. Au ceva din faţa unui om.”
Legendele despre creaturi jumătate om jumătate pește sunt omniprezente din cele mai vechi timpuri în moștenirea folclorică a oricărei civilizații. De la zeița Ea, menționată acum peste 5 000 de ani în mitologia babiloniană, la „Stimele apelor” din basmele românești, sirenele au ținut strict de domeniul mitului. Însă, în istorie, apar unele observații cel putin interesante care se concretizează în prezent prin oameni Ri sau Ilkai din Pacific. Dacă existența acestora va fi confirmată vreodată, atunci se pare că ne vom cunoaște frații din adâncuri…
ROMÂNIA LA OSAKA: „Gardianul tăcut” – Fragilitatea civilizației contemporane, echilibrul dintre progres și responsabilitate
INSIDER: „The Silent Guardian” a artistului Daniel Radulescu a fost una dintre cele șase sculpturi cu care a reprezentat România la prestigioasa Expoziție Mondială din Osaka, Japonia, în 2025. Această lucrare a captat atenția a peste o sută de mii de vizitatori, aducându-i o energie aparte. Artistul subliniază că, după 10 ani de experiență în tehnica sculpturii prin sudură în oțel, a simțit o responsabilitate deosebită de a ilustra frumusețea României prin această creație.
DESCRIERE: oțel și lingouri de alamă, adaos manual de oțel prin straturi, 70 x 56 x 16 cm, semnătura artistului este gravată pe interiorul sculpturi şi este însoțită de o etichetă originală din alamă, fixată pe baza de lemn, inscripționată în limba japoneză.
Lucrarea „The Silent Guardian”, una dintre creațiile definitorii din portofoliul artistului, întruchipează o reflecție profundă asupra relației dintre om, oraș și mediu. Silueta sa alungitä, modelată manual din oțel, transmite o forță interioară reținută aceea a unui protector tăcut, un gardian care veghează cu grijă asupra lumii create de om. Contrastul dintre textura dură a oțelului şi strălucirea caldă a alamei creează o tensiune vizuală care vorbeşte despre speranță, dar şi despre fragilitatea civilizației contemporane, a echilibrului dintre progres și responsabilitate. Fiecare detaliu al acestei lucrări este o invitație la reflecție asupra rolului nostru în armonizarea cu mediul înconjurător.
Lucrare este prezentată în cadrul Licitației de Artă Postbelică și Contemporană, organizată de Casa A10 by Artmark, în data de 18 noiembrie, atât la Palatul Cesianu-Racoviță, cât și online, pe Platforma Artmark Live. ESTIMARE: €10.000-15.000. Expozițiile la Palatul Cesianu-Racoviță (N.R.: Adresa: Strada C. A. Rosetti 5, Bucureşti sector 1) sunt cu intrare liberă zilnic, de luni până duminică, în intervalul orar 10.00-20.00. SURSA
N.R.: DANIEL RĂDULESCU (n. 1990, Brașov) – artist contemporan. De la primele sale incursiuni in domeniul artei, marcate de întâlnirea cu desenul pe härtie, grafica digitală 2D si 3D și până în prezent, Daniel Rădulescu a avut un parcurs spectaculos. Remarcabilă a fost intersectarea sa cu sculptura, care a devenit, între timp, mediul său predilect de expresie. Cadrul academic a facilitat și încurajat această pasiune a artistului, care a ajuns să folosească metalul drept principal material in sculpturile sale. Volumele și materialele palpabile vor deveni în mod inevitabil o parte importantă din viața sculptorului, care va înlocui cărbunele și tușul cu aparate de sudură menite să topească oțelul. Cu peste 90 de sculpturi vândute în douăsprezece țării din patru continente, Daniel Radulescu este unul dintre cei mai efervescenţi artişti ai noii generaţii.”
„KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina
INSIDER 1: IRLO („numele de scenă” al faimosului artist mural Laurenţiu Alexandrescu), unul dintre cei mai apreciați grafferi români care și-a lăsat amprenta pe tot mapamondul, a pictat la Arad o „alegorie ironic- dacofilă” – lucrare în maniera care I-a consacrat: pe cât de subversivă şi provocatoare la polemici, pe atâta de atrăgătoare… genul „n-ai cum s-o ignori”!
Pictura care domina colțul străzii Nicolae Bălcescu cu Bulevardul General Dragalina reprezintă COIFUL PIERDUT (produs al artei traco-getice datând din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr) şi brățările dacice dispărute în urma celebrei spargeri de la Muzeul Drents – cu vedere dinspre Podul „Decebal” – respectiv un dac contemporan dormind vegheat de un lup și visând la bani – cu vedere de pe „Bălcescu SURSA
INSIDER 2: „Pictură murală de pe blocul situat pe Str. Nicolae Bălcescu din Arad, reprezentând ideea de conștiință colectivă, în care Prâslea cel Voinic („Prâslea Visând”), aflat în pază, a adormit, nemaiexercitându-și rolul de paznic și visând la bogăție.
În aceeași compoziție apar cartea ,,Getica” de Vasile Pârvan, un ceas fabricat la Arad („Aradora” – Fabrica Victoria), coiful dacic de la Coțofenești, precum și un câine-lup, interpretat ca un lup dacic contemporan, purtând o zgardă din aur dacic. „Alegoria daco-română” al lui IRLO – Laurenţiu Alexandrescu
#Arad #AradTrecutPrezent” SURSA
ARHIVĂ: COIFURI DACICE: „Croșetez orice tezaur la domiciliul clientului”
OBELISC, COSTINEȘTI: „Semnal de Tabără”, sculptor Wilhelm Demeter, inaugurat de două ori – în 1972 & 2006!
INSIDER: „Pentru cei care veneau în Costinești în anii ’80 și ’90, Obeliscul era „punctul zero” al stațiunii – un loc unde se dădeau întâlniri, se făceau poze de vacanță sau pur şi simplu se admira răsăritul. Numită iniţial „Semnal de Tabără” este opera sculptorului Wilhelm Demeter (1936-2016) – născut pe plaiuri mureşene, în localitatea Zaul de Câmpie, dar îndrăgostit pentru totdeauna de acest tărâm dintre Dunăre şi Marea Neagră, spaţiu pe care l-a înnobilat cu lucrările sale și unde din anul 1961 a ales Constanța să trăiască.
Cea mai vestită rămâne sculptura din Costinești, inaugurată în anul 1972, avea 12 metri înălţime şi era din beton alb. Din păcate, ea a fost distrusă de inundaţiile din anul 2005 şi atunci autoritățile au hotărât să ridice un nou Obelisc, de data acesta mai solid şi mai impunător, având o înălţime de 18,5 metri și o greutate de 200 tone, proiectat tot de Wilhelm Demeter. Este format din 6 piese care simbolizează catargul unei nave și este înconjurat de 12 plăci de piatră & 4 proiectoare amplasate strategic luminează monumentul într-o culoare diferită. În literatura ocultă Obeliscul are forma unui iadeș, reprezentând un simbol masonic, din cauza formel sale – despicată şi excentrică. Inițial, a fost folosită emblema celor trei cercuri concentrice, aceasta jucând un rol foarte important in credinţele oculte. ladeşul simbolizează „Cele Trei Lumi” ale creației divine, fiecare dintre cele trei cercuri având acelaşi centru.
Alte lucrări monumentale ale lui Wilhelm Demeter: #1966-Peşte (bronz), Acvariul din Constanţa; – Pânza corabiei (inox), Acvariul din Constanţa; – Pescăruşi (h 6 m., inox), Tulcea; #1972-Semnal de Tabără (12 m., beton alb), Costineşti; #1973, 1974, 1975-decoraţii exterioare pe faţadele unor hoteluri (ciment alb, marmură), Mamaia, Neptun, Saturn; #1996-mozaic (160 mp, marmură colorată), Petromidia, Năvodari; #1996, 1997-Mozaic marmură colorată şi Sculptură cinetică (h 13 m.), Petromidia, Năvodari; #1998-Arc peste timp (h 14 m., marmură, inox), Parcul Primăriei, Constanţa; #2006-Obelisc, Costineşti, Constanţa. Pentru activitatea sa profesională, Wilhelm Demeter a fost distins cu premii de UAPR pentru sculptură (1963, 1985), Ordinul „Meritul Cultural” (1968) şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de cavaler (2000).
MÂNTUIREA NEAMULUI: Pentru păcătoșii fără invitație, 6 ore la coadă pe Golgota pentru a intra în Catedrală. Până vineri, non-stop!
INSIDER: „Catedrala a fost sfințită pe 26 octombrie 2025, iar la slujbă s-a intrat doar pe bază de invitație (majoritatea fiind cei care huiduiau Catedrala și strigau că „Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici”). Restul neamului a participat dincolo de zidurile împrejmuitoare (a ascultat liturghia și îngenuncheat pe asfalt, ca în Pandemie când nici atunci nu avea voie în biserici), dincolo de micul ecran ori pe la vreun post de radio. 28 octombrie 2025 – Pentru păcătoșii fără invitație, 6 ore la coadă pe Golgota pentru a intra în Catedrală. Se vizitează non-stop până la sfârșitul lunii.
UPDATE: Pe 29 octombrie, pentru a vizita Catedrala, coada a durat între 8 – 10 ore. BOR a hotărât prelungirea perioadei de vizitare până pe 5 noiembrie. Până atunci pe site-ul Arhiepiscopiei există o hartă interactivă unde poți vedea date în timp real despre timpul de așteptare pentru închinarea în Sfântul Altar al Catedralei Naționale și unde se află capătul rândului. Datele sunt actualizate permanent cu ajutorul voluntarilor „Tineri în acţiune” ai Arhiepiscopiei Bucureștilor, care sunt permanent alături de pelerini.” AICI
N.R.: „🇷🇴Moment istoric pentru România: Sfințirea 𝐂𝐚𝐭𝐞𝐝𝐫𝐚𝐥𝐞𝐢 𝐌𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐍𝐞𝐚𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢. 🪟Peste 100 de vitralii, icoane cu 300 de sfinți și 5 candelabre monumentale – elementele centrale ale Catedralei Naționale.
‼️Catedrala Mântuirii Neamului deține 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐜𝐨𝐧𝐨𝐬𝐭𝐚𝐬 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐞, cu o lungime de 23,8 m și o înălțime de 17,1 m, confirmă Academia Recordurilor Mondiale (Academy of World Records). Catapeteasma Catedralei Naționale a fost realizată sub conducerea pictorului Daniel Codrescu în decursul anului 2018. Iconostasul cuprinde 45 de icoane realizate în stil bizantin și așezate pe 4 registre. Mozaicul este realizat din tesere fabricate în atelierul Orsoni din Veneţia. Catapeteasma va fi acoperită cu mozaic pe ambele părți, însumând un total de 800 de metri pătrați de pictură în mozaic. După ce catedrala va fi pictată integral (tot în tehnica mozaic) va deține 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐜𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐳𝐚𝐢𝐜, de aproximativ 25.000 mp. De asemenea, pe absida altarului este 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐌𝐚𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 (𝐏𝐥𝐚𝐭𝐲𝐭𝐞𝐫𝐚) 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, cel puțin, având 16 metri de la bază până la vârful aureolei.
⚜️Catedrala, înaltă de 120 de metri, va fi dotată cu 8 lifturi. Clopotele catedralei au o greutate totală de 33 de tone și se află la o înălțime de 60 de metri. Catedrala Națională are 28 de uși de bronz cu reprezentări iconografice. De asemenea, Catedrala are un total de 392 de ferestre. În Altar, în piciorul Sfintei Mese este așezată lista cu 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝟑𝟓𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐧𝐮𝐦𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐞𝐫𝐨𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬𝐜𝐮𝐭̦𝐢, dar și fragmente din moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni și ale Mucenicilor de la Niculițel.
🔔✝️Două piese de rezistență – un clopot de 25 de tone (𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐧 #𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐚) care are pe el chipul Patriarhului Daniel și crucea de 7 metri înălțime și 7 tone greutate.
🙏Catedrala este nu doar un reper religios, ci și un monument al României care se ridică peste timp, un simbol al credinței și continuității noastre. Dumnezeu să binecuvânteze România! Dumnezeu să-i binecuvânteze pe românii de pretutindeni!” SURSA
ARHIVĂ: CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI: Cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume (130 m), după montarea crucii de 7 metri și grea de 7 tone! OXXO ÎNGER SAU DEMON: Săritură cu parașuta din cupola Catedralei Mântuirii Neamului
MARKETING ÎN STRADĂ: „Tradători” și „Credincioși” sperie ciorile și oamenii prin București. Show-ul olandez lansat în 2021 a ajuns și în România & Africa!
INSIDER: „Marketing în stradă” SURSA
N.R.: Campanie de marketing inedită pentru a atrage atenția asupra noului reality-show internațional pentru care de curând Pro TV a cumpărat licența: The Traitors – Tradătorii, și este o producție la origine olandeză (De Verraders) va avea premiera pe 30 octombrie 2025 și va fi prezentată de Ana Ularu. Locație – Conacul Nádasdy, Nadasdiadany, Tranadanubia Centrală, Ungaria.
În Olanda premiera a fost în 2021, în UK 2022, iar în Statele Unite, primul sezon a fost difuzat în 2023, cu actorul Alan Cumming prezentator. Acțiunea noulul reality-show are loc într-un castel din Scoția (Ardross Castle), unde 20 de concurenți -10 cunoscuți, 10 oameni obișnuiți se luptă pentru premiu.
Formatul, pe scurt: – 20 de concurenți merg în castel unde trec prin diverse emisiuni. Toții intră în castel ca The Faithful/Cel corecți, iar o parte dintre ei (aleși de către gazda emisiunii în secret) sunt The Traitors/Tradătorii. Tradătorii se întâlnesc și uneltesc astfel încât să îi elimine pe cei Faithful. – concurenții trebuie să găsească și să îi elimine pe cei „trădători”. – la mesele rotunde, jucătorii votează pe cine să elimine, cine este suspect că este „Trădător” și abia Când este eliminat, concurentul va spune care îi este „afilierea”: Trădător sau Drept. – dacă la final cei Corecți îi elimină pe toți Tradătorii, își împart banii intre ei. La fel dacă cel (sau cel rămas) este de partea Trădătorilor.
Formatul The Traitors este prezent în peste 25 de țări, pe lângă România, emisiunea ajunge pentru prima dată și în Africa, după ce a fost cumpărată de o companie din Cape Town. Alte țări care au cumpărat recent formatul sunt Italia (Prime Video) și Spania (prin Atresmedia)” DETALII
ARHIVĂ: NETFLIX: Gardienii din „Jocul Calamarului” sperie bucureștenii OXXO SACRILEGIU: O „baie de sânge” în Piaţa Universităţii. Nu e Revoluţie, nici Mineriadă. HBO îşi face reclamă!
CIP-CIRIP: Aveți buletin cu CIP? Atunci comandați și un cititor asortat din China!
INSIDER: „Cartea electronică de identitate și dosarul lui cu șină. Sau statul lipsă care ne creează doar probleme. Vând cititoare CIP – din China.
Deja e folclor povestea legată de Cartea electronică de identitate. Se face, au fost investiți bani în producția lor: e mic, practic și inteligent. Are cip care are acolo multe date cum ar fi și adresa de domiciliu. Singura problemă: nu avem cititoare – adică un soi de POS pentru Carte electronică de identitate care citește datele necesare.
Pe net găsiți o mulțume de povești amețitoare. Ca să dovedești adresa de domiciliu mergi să depui un dosar cu șine gen. Între timp au făcut o aplicație pe net să poată fi citite datele doar că nu e valabil pentru toate categoriile de telefon.
Am făcut și eu lui Sașa înainte de a ști de problema cu pricina. Discutat cu niște amice care știu tot ce mișcă în domeniile astea practice și îmi zice: umbli cu factura după tine că acolo sunt trecute datele și așa dovedești domiciliul dacă e nevoie urgentă. Dar și acolo sunt probleme că nu coincid deseori domiciliul real cu datele de facturare. Dar, îmi zice ea, acum au apărut cititoare chinezești – îți comanzi unul, îl porți la tine și când ai nevoie scoți buletinul și bagi cititorul chinezesc. Și rezolvat problema.
M-a minunat ingeniozitatea oamenilor. Deci oamenii interpretează așa: ceea ce părea să ne ajute iar ne complică viața. Statul care ne creează probleme – și nu ne oferă soluții. Ne obligă să ne facem buletine cu cip dar nu ne oferă și cititor – e obligația lui să asigure asta. Nicidecum. Descurcați-vă. Oamenii nu se văicăresc ci caută soluții: comandă cititoare din China pe persoană fizică.
Discutam problemele astea și aveam sentimentul că e un joc de-a Hoții și Vardiștii. Statul vrea să ne mai tragă o țeapă și noi căutăm soluții, să nu ne prindă pe picior greșit. Ne descurcăm. Nu aveți cititoare la CIP la Cartea electronică de identitate? Poftim – avem chinezești în OBOR și unul cu noi în geantă. Ne descurcăm….
Te doare mintea…. SURSA
MOLDAVIT SUB LUPĂ: Tectită formată acum 15 milioane de ani – exponat vedetă la Muzeul Grigore Antipa
INSIDER: „La Muzeul Grigore Antipa în Zona Macrocosmos sunt încastrate în perete 5 minivitrine: În prima, așezat sub o lupă un TEKTIT (MOLDAVIT)/ Boemia de Sud, Cehia, iar în celelalte 4 meteoriți – METEORIT LITIC (condrit)/Arizona, SUA; METEORIT LITIC (condrit)/ Tăuț. Arad, 1937; METEORIT (condrit) Mociu, Cluj, 1882 și METEORIȚI SIDERITICI/ Augustinovka, Ucraina.
N.R.: „Meteoriții sunt obiecte de proveniență spațială ajunse pe suprafața Pământului ca urmare a arderii incomplete în atmosferă a meteoroizilor (bucăți de diverse dimensiuni de fier și rocă, rezultate în special în urma coliziunii dintre asteroizi). Există trei mari categorii de meteoriți: # meteoriți pietroși, sau „aerolitici”, care sunt cei mai comuni și sunt formați din piroxen, olivină și plagioclazi, minerale silicioase și o oarecare cantitate de nichel-fier – subdividiziuni: chondrite și achondrite; # meteoriți feroși, sau „siderolitici”, care sunt compuşi în cea mai mare parte din aliaje nichel-fier; # meteoriți micști, sau „pietroși-feroşi”, ca de exemplu pallasitele, sunt rari și conțin amestecuri de silicați și aliaj nichel-fier.
Unii meteoroizi (din a căror ardere incompletă provin meteoriții) s-au putut forma și în urma dezintegrării cometelor în fragmente. Fenomenul luminos provocat de căderea prin atmosferă a unui corp solid de dimensiuni mici se numește meteor. Fragmentele de cometă pot avea o energie de ciocnire asemănătoare cu cea a fragmentelor de asteroizi, dar zboară cu o viteză mult mai mare și sunt mult mai mici. Din această cauză pe Pământ încă nu au fost găsite, ci numai resturi de asteroizi. Mare parte din cei 22.000 (dintre care în Antarctica au fost colecționate 17.000!) de meteoriți găsiți pe Pământ sunt resturi din centura de asteroizi. Doar 18 din ei se pare că provin de pe Lună, și numai 14 de pe Marte. Unii ar putea să provină din comete.” DETALII
TECTITA/ MOLDAVITUL este o sticlă naturală, rară specială datorită originii de culoare verde- măsliniu, poate avea incluziuni fluide sau gazoase. S-a format în urmă cu 15 milioane de ani la impactul meteoriților cu Pământul. Duritate: 5,5 – 6,5 (din 10). Luciu: sticlos spre mat, grunjos, până la opac, transparent.
Se spune că este una dintre cele mai vechi pietre de pe Pământ, găsindu-şi originea odată cu formarea planetei. Este considerată singura piatră de origine extraterestră de pe Pământ și din această cauză se spune că mesajul său pentru locuitorii acestei planete trebuie descoperit prin stimularea înțelepciunii. Legendele asiatice străvechi spun că ar proveni de pe Sirius și legendele despre Atlantida fac adeseori referire la acest cristal. Cele mai importante locuri cu încărcătură spirituală de pe Pământ ascund în ele bucăți de Moldavit (Mecca, Tibet, Israel). Se spune că este una din pietrele cu care era încrustată sabia Excalibur. Adeseori se vorbește de Moldavit ca despre Piatra Filosofală, în trecut era folosit de alchimişti. Se spune că are puteri magice, că este încărcat cu forță psihică superioară, că cel care o atinge devine mai înțelept și îşi amplifică propriile puteri vindecătoare. BIJUTERII CU MOLDAVIT – inele și pandative
ARHIVA: MUZEUL MOLDAVITULUI CEHIA: Cum îi stă bine unui moldovean? Cu un moldavit în casă!
TRADIȚIONAL MODERNIZAT: „Golgotă” perpetuă & „Car(e) cu Boi”, pleacă non-stop & „Vatra de la Rucăr”, fără vâlvătaie!
INSIDER: „În anul 2012, O dată cu inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naționale a României, au fost amplasate în holul principal patru „picturi interactive”, parte dintr-un proiect mai amplu care viza digitalizarea și prezentarea patrimoniului cultural într-un mod modern și accesibil, ilustrând modul în care tehnologia poate completa arta tradițională. Fiecare instalație prezintă o pictură în ulei care integrează un ecran digital care redă elemente animate, în scopul atragerii publicului tânăr și demonstrării capabilităților tehnologice ale ecranelor Samsung. Nu știu cât public tânăr a fost „convertit” ori dacă s-a completat arta tradițională, dar cu siguranță denumirea instituției a fost mult timp preschimbată în „Biblioteca Samsung”, după firma luminoasă care se zărea din Piața Unirii.
Ultima oară când am trecut pe la bibliotecă se mai mișcau două, se stinsese și vâlvătaia din „Vatra de la Rucăr”. A rămas o perpetuă „Golgota” de Nicolae Tonitza & „Car cu Boi”‘ de Nicolae Grigorescu, care se depărtează cu repetiție.
N.R.: „Tabloul „Golgota”, cel mai mare semnat de Nicolae Tonitza cu suprafața de un metru pătrat, atipică pentru opera artistului a fost vândut acum 15 ani prin licitație publică organizată de Artmark la Palatul Ghika din Capitală, pentru suma de 125.000 de euro. Tabloul „Golgota a putut fi admirat, zeci de ani la rând, doar la Muzeul Național de Artă al României, iar în 2009 le-a revenit moștenitorilor de drept. „Golgota” este considerata unul dintre cele mai desăvârșite peisaje cu prezenta umană ale lui Tonitza. Lucrarea face parte dintre picturile realizate de artist după eliberarea în 1918 din lagărul de la Kirjali (Bulgaria), în care a fost concentrat ca și soldat după înfrângerea în 1916 a României în Bătălia de la Turtucaia. Opera provine din colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție confiscată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, după moartea în detenție la Jilava a singurului diplomat român ce a participat la tratativele de pace de după ambele războaie mondiale. După căderea regimului comunist, în urma unui îndelungat șir de procese, tabloul a fost restituit moștenitorilor. ”
„Dintre cele aproximativ 1.000 de picturi ale lui Nicolae Grigorescu, dintre acestea, există probabil 300 de versiuni ale temei Carului cu boi, pe care pictorul a explorat-o pentru mai mult de 15 ani.
Se pare că numărul mare de Care cu boi este determinat de cererea foarte mare pentru pânze pe temă, dar şi de pasiunea pictorului pentru acest subiect. Cea mai mare versiune cunoscută este o lucrare monumentală, de dimensiuni impresionante, care măsoară 1,510 x 2,810 metri, recent restaurat și expus la Palatul Culturii din lași, după o pauză de aproximativ 20 de ani în care nu a mai fost prezentat publicului. În prezent, cele mai multe muzee de artă din România expun cel puţin un „Car cu boi”. Cea mai mare colecţie publică de „Care cu boi” se află expusă la Muzeul Naţional de Artă al României.
ARHIVĂ: PRET A LUTTER: Mixează un bun cultural tradițional cu simbolul unui bun de consum modern
MUZEUL SATULUI: Biserica de lemn din Dragomirești/ Maramureș (1722), cel mai mare dintre lăcaşurile de cult consevate. Turnul clopotniţei, înalt de 27 metri!
INSIDER: „Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti este locul în care se păstrează case țărăneşti din toate zonele țării, interioare decorate autentic, costume populare de patrimoniu, unelte şi utilaje agricole, dar şi patru biserici de lemn. Cel mai mare dintre lăcaşurile cult conservate aici este biserica de lemn adusă din Dragomiresti, județul Maramureş – Biserică greco-catolică cu hramul Adormirea Maicii Domnului construită în 1722 și adusă în 1936 prin Fundația Culturală Regala „Principele Carol” pentru a face parte din Muzeul Satului Românesc. Fusese construită pe locul alteia, arsă de tătari în incursiunea lor de jaf din anul 1717. Datarea ei este dată de o inscripţie.
Deși sătenii (care mai aveau o biserică) inițial nu ar fi vrut să o dea pentru Muzeul Satului, pentru că în noaptea de Înviere din anul 1936 a nins atât de mult, încât zăpada strânsă pe acoperiş a făcut ca turla bisericii să se prăbuşească, s-au hotărât să dăruiască biserica lor muzeului ce se construia la Bucureşti.
N.R.: „Încadrându-se din punct de vedere tipologic în categoria bisericilor sală, biserica are un plan dreptunghiular încheiat printr-o absidă cu cinci laturi. Lăcaşul de cult se ridică pe o temelie joasă din piatră de râu, are pereții din bârne de molid dispuse orizontal, încheiate în „coadă de rândunică” și acoperiş cu învelitoare din şindrilă fasonată. Meşterii dulgheri au utilizat la edificarea sa aceleași tehnici constructive prezente la casele și anexele din gospodăria țărănească, conferind astfel o excepțională unitate stilistică arhitecturii din zonă.
Spaţiul interior al bisericii este compartimentat conform cultului creştin de rit oriental: altar, naos, pronaos și pridvor. Fiecare dintre spaţii poartă și o denumire locală, conferită de atribuirea simbolică a fiecăruia: pronaosul – „biserica femeilor”, naosul „biserica bărbaţilor”. Altarul, spaţiul unde oficiază preotul, este separat de naos printr-o catapeteasmă bogat sculptată și împodobită cu icoane pictate pe lemn iar între pronaos și naos, simetric față de ușă, peretele are două deschideri laterale prevăzute cu grilaj din fier forjat în formă de cruci. Pereţii sunt pictaţi în interior de zugravi locali care au respectat în altar şi naos canoanele bisericești, prin scene care reflectă credinţele poporului legate de cele două destinații postume (fericirea din Rai și chinurile din lad), conservând însă și diverse aspecte din viaţa socială și politică a vremii, elemente din arhitectura locală, scene de muncă (Judecata de Apoi) sau ţinute vestimentare specifice Maramureșului. Din punct de vedere artistic, se remarcă elementele decorative ale pridvorului deschis cu stâlpi ciopliţi uniţi prin arcade elegante la partea superioară și o balustradă traforată, la partea inferioară. Alături de aspectul său decorativ, acoperişul cu pante repezi și „poală” dublă, formează o streașină largă. Turnul clopotniţă, înalt de aproximativ 27 m, cu silueta sa zveltă și coiful care acoperă foișorul, este un accent care prin proporţii echilibrează volumele întregului edificiu.” SURSA
Adresa: Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” (pe malul lacului Herăstrău): Şoseaua Kiseleff nr. 28-30, București, sector 1. Program: zilnic 9-17. Bilete: 40 lei/ adulți, 20 lei/ pensionari, 10 lei/elevi, studenți. Luni & marți, majoritatea monumentelor sunt închise – reducere 50%.
N.R.: În România se păstrează circa 1440 de biserici de lemn ridicate până în anul 1918. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova.
Cea mai mare biserică de lemn din România este Mănăstirea Săpânța-Peri (2003), situată în Maramureș, care deține și titlul de cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Are o înălțime de 78 de metri.
„SURSA”, BIBLIOTECA NAȚIONALĂ: International Light Art Festival – arta care foloseşte ca materie primă lumina!
INSIDER: „SURSA International Light Art Festival, expoziţie-manifest dedicată artei luminii, este găzduită de Biblioteca Naţională a României până astăzi, 19 octombrie. După 10 ani de la debutul festivalului AMURAL, lumina care a transformat ziduri şi spaţii a revenit într-un nou cadru: SURSA, un proiect ce aduce împreună artişti internaţionali şi români într-un dialog vizual despre tehnologie, arhitectură şi sensibilitate. Expoziţia reuneşte instalaţii imersive, proiecții și structuri luminoase. Arta care foloseşte ca materie primă lumina este puţin reprezentată în România, iar la eveniment participă artişti de referinţă în domeniu, precum Laszlo Bordos (HUN) şi Maotik (FRA), şi care au participat la festivaluri internaţional, ca MOULAB (ITA) şi In-Dialog (FRA). În ceea ce priveşte artiştii români care activează în această zonă, mulţi vin din arhitectură şi video-mappping, din installation art şi din digital art. Expoziţia are loc în aripa principală a BNaR. Instalaţiile amplasate la parter puteau fi admirate şi de la înălţime, de pe pasarele.” DETALII
Instalația „In-Dialog” (FR-RO) – „Whispers” explorează modul în care se comportă credinţa atunci când este concepută pentru consumul de masă. În era derulării infinite şi a interpretărilor intempestive, persuasiunea nu se rezumă la adevăr, ci la performanță. Instalația spulberă mitul conform căruia algoritmii singuri conduc la polarizare, expunând rolurile cheie jucate de designeri, marketeri şi figuri media în fabricarea consimțământului public. Această alianță nelegiuită a transformat discursul public într-un spectacol, transformând reacţiile emoționale în arme şi transformând spațiul digital într-un câmp de luptă ideologic. Proiectul investighează modul în care personajele de pe rețelele sociale, aşa-numiții lideri de opinie, operează în acest spațiu. Îi expune într-un format de dezbatere interactivă, nefiltrată, care surprinde tacticile şi regulile de angajament” care alimentează acest conflict. Rezultatul este o experiență viscerală menită să evidențieze logica rigidă a credințelor dogmatice prin caricaturi exagerate.”
In-Dialog (Călin Segal), arhitect pasionat de media computaţională, originar din România, dar activ în Paris, creează lucrări care dezvăluie interacțiunile subtile dintre forţele naturale şi dinamica socială. Prin simulări şi experiențe interactive, publicul este invitat să descopere realităţi ascunse şi să-şi formuleze propriile perspective asupra lumii. Lucrarea sa, Whispers, tocmai a fost prezentată la Ars Electronica.
Întrebările pot fi formulate doar în limba engleză sau spaniolă. La întrebarea „Ce joc este mai bun decât Clash Royale?”, Instalația AI a răspuns (video)
N.R.: Clash Royale este un joc de strategie mobil dezvoltat de Supercell care combină elemente de joc de cărți, apărare a turnului și arenă de luptă online multiplayer (MOBA). Jucătorii își construiesc pachete de cărți pentru a ataca și apăra, scopul principal fiind distrugerea mai multor castele ale adversarului decât acesta pe al lor. Jocul include diverse moduri, o componentă socială prin clanuri și opțiunea de achiziții în joc.
Elemente principale ale jocului: Joc de cărți – Jucătorii colecţionează și îşi construiesc pachete de cărți pentru a lansa unități, vrăji și alte structuri pe terenul de luptă; Apărare a turnului – Pe lângă atac, trebuie să-ți aperi propriile turnuri de atacurile inamice; Lupte în timp real – Confruntările au loc în timp real împotriva altor jucători din întreaga lume în arene; Obiectivul – Scopul este de a distruge castelele adversarului, dar și de a-ți apăra propriile.
Moduri de joc: Există mai multe moduri de joc, fiecare necesitând o strategie diferită, potrivite atât pentru începători, cât și pentru jucătorii experimentați. Clanuri: Poți să te alături unui clan pentru a împărtăși cărți, a lupta alături de alţi membri în „Clan Wars” și pentru a interacționa social. Sezonul de permis: Oferă obiecte sezoniere noi, cum ar fi skin-uri de turn și emoții, prin completarea provocărilor.
Jocul este disponibil pe dispozitive mobile prin Google Play și App Store. Este posibil să joci gratuit, dar anumite elemente pot fi achiziționate cu bani reali. Pentru a juca este necesară o conexiune la rețea și trebuie să ai cel puțin 13 ani.
NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii!
INSIDER: „Oneștiul o celebrează pe Nadia Comăneci!Primul mural @ZIDART – Street Art Festival Onești a prins viață și o înfățișează pe zeița sportului mondial. Lucrarea apare într-un an simbolic – 2026, când se împlinesc 50 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii. Marți, 21 octombrie 2025, orașul va primi și vizita delegației ACES Europe, în cursa pentru titlul 🏆 „Oraș European al Sportului” Sursa foto: Robert Bulimej.” SURSA
N.R.: „Muralul a fost executat la Oneşti de artistul Bogdan Scutaru (36 ani), care în 2023 – a dăruit Bacăului formidabila pictură murală ce-l înfățişează George Bacovia. Artistul s-a născut și a copilărit la Mărăşeşti, în vremea în care ruinele comunismului decorau împrejurimile micuțului oraş. Pe acele foste clădiri CFR şi fabrici, Bogdan a şi făcut primele sale desene pe pereți. Acum locuiește în Danemarca şi în continuare desenează murale. Pe lângă asta, de vreo trei ani şi jumătate el este și tattoo artist. BOGDAN SCUTARU: „Dacă lucrarea e bună, ajunge să nu mai fie a mea, ci a celor care locuiesc în zonă”
📌 Adresa: Bulevardul Republicii bloc nr. 58 (în spatele piramidei), Onești județul Bacău/ 2026 – Anul Nadia Comăneci 🇷🇴
infoINSiDER.ro 