PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Arhivă autor

VENEȚIA: „Vioara lui Noe”, ambarcațiune de 12 metri dotată cu strune și arcuș a pornit în concert pe canalele lagunei


INSIDER: „O barcă inedită a devenit atracția principală la Veneția. Instrumentul plutitor, botezat „Vioara lui Noe”, circulă, începând de sâmbătă, 18 septembrie, pe canalele lagunei italiene și îi încântă pe turiștii aflați la plimbare cu gondolele cu muzică clasică.

Artiștii care au ales să ofere acest spectacol susțin că ideea simbolizează renașterea lagunei după Covid, iar cântecele lor sunt dedicate victimelor pandemie. „Vioara lui Noe” este dotată cu strune și arcuș. La bordul ambarcațiunii se află mai mulți cântăreți de muzică clasică, care oferă concerte.

Vasul,_construit_de_meșterul venețian Livio De Marchi, are 12 metri lungime și patru lățime. Ambarcațiunea a fost testată cu succes, iar sâmbătă a plecat „în concert” pe canale. Meșterul a lucrat intens în timpul pandemiei și spune că ideea sa este dedicată victimelor coronavirusului.” SURSA

ARHIVĂ: POTOP 2.0: Arca lui Noe este gata de plecare. Atenţie, locurile sunt limitate pentru cei fără păcate!


ADĂPOSTUL SPERANȚA: Bobiță și-a luat soarta în propriile lăbuțe urmându-și visul până la capăt. Model pentru noi, toți ceilalți!


INSIDER: „Vi-l mai amintiți pe Bobiță, pechinezul care se ducea singur la panoul de adopții și aștepta acolo cu spatele lipit de afiș, doar-doar l-o poza cineva? Ei bine, l-am pozat, v-am spus povestea lui, și ne bucurăm că nu am spus-o degeaba. Un om cu suflet mare, în care va încăpea foarte confortabil un cățel așa mic, a venit croit la adăpost, după el. Bobiță a reușit, cum ar veni. Și-a luat soarta în propriile mâini și, față de sutele de câini din adăpost, unii care poate nu au apărut niciodată pe această pagină, și-a urmat visul până la capăt. Model de urmat pentru noi, toți ceilalți. Să fii fericit și să continui să crezi în tine, Bobiță! Noi credem.” SURSA

30 AUGUST: „Acest Bobiță care nu putea fi strigat în adăpost decât Bobiță ne-a frânt inimile și ne-a făcut să oftăm atunci când s-a dus singurel și s-a așezat taman lângă ”panoul de adopții”. Panoul de adopții este acest afiș mare de la intrarea în adăpost, unde obișnuim, cei care ne urmăresc de mult știu deja, să îi pozăm pe câinii proaspăt adoptați, alături de noile lor familii.

Bobiță e un metis de pechinez mic și caraghios căruia i-ar sta mult mai bine într-o familie decât îi stă în adăpost, unde își împarte padocul, mai ales în aceste zile de renovări la unul dintre tronsoane, cu mult mai mulți câini decât și-ar dori. Bobiță ne-a transmis că nu se mișcă din locul acela până când unul dintre cei care citiți asta va veni să se pozeze la panou alături de el. Și, speră el, aceea va fi ultima lui poză în adăpost. Noi nu putem decât să vă comunicăm și vouă visul lui și să sperăm că toamna nu va începe la fel de trist cum s-a întâmplat în ultimii ani, din punctul lui Bobiță de vedere. Ajutați-l cu un share pe Bobiță să-și găsească familia!” DETALII

ARHIVĂ: „MAMAIE”, FUNDAȚIA SPERANȚA: Primul muzeu dedicat câinilor fără stâpân


CARACAL: Arborii uscați din parc deveniți sculpturi


INSIDER: „Vă spuneam acum ceva timp că la Caracal vor transforma arborii uscați din parc în sculpturi. Ei bine, sunt gata și iată-i ce fain arată! Trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, așa că iată cine sunt cei care au lucrat: Gabi Rizea (Craiova)- Fata din plop, Micul Înger, Ioan Ungur (Tg.Mureș)- Ileana Cosânzeana, Fetița cu flori, Gabriel Pătrașc (Ilfov)- Fata verde, Metamorfoză, Viorel Rădăcină (Brașov)- Cunoaștere, Rugăciune, Adrian Voican (Vâlcea)- Îmbrățișare, Spirit de copac. Felicitări!” SURSA

ARHIVĂ: COPACI VORBITORI: „Am vrut ca arborii de pe strada mea să smulgă câte un zâmbet de la fiecare trecător!” *** CLT: Cea mai înaltă clădire din lemn din Suedia. 3 meșteșugari în 3 zile pentru fiecare nivel! *** FRANȚA: Capela din copac sau copacul din Capelă? *** FOREST BATHING: Te voi purta în brațele mele oricât va fi nevoie!


ORADEA: Cișmele 3 în 1, dreptul universal la apă. Păsări, oameni, animale!


INSIDER: „Bravo Oradea! Felicitări Primăriei!
Țâșnitoare pentru oameni și animăluțe de companie!
Primăria Oradea ❤🐕
Tâșnitoarea este pe strada Aurel Lazar, noua pietonala!” SURSA

ARHIVĂ:. DEZGHEŢ: În Bucureşti, câinii lăsaţi afară primesc bobiţe. La Berlin, nemţii se plimbă cu ei prin mall! *** SECTOR 4: „În Piața Reșița unii patroni se gândesc și la blănoși – Oase gratis pentru animale”! *** ISTANBUL: Automat pentru a hrăni pisici fără stăpân. Anima et Animus! *** BRAVO, HORNBACH: Este cățelușa lor și are voie peste tot! Azi în Timișoara, mâine în toată țara! *** PAZNIC LA CROITORIE: „Lucrez non-stop, mănânc puțin, nu țigări, nu alcool!”


VENUS DE BOUGUEREAU: ”Privește, dar nu atinge! Atinge, dar nu gusta! Gustă, dar nu înghiți!”


CONFESIUNE 2: Ce se întâmplă dacă te îndrăgostești și de Venus a lui Bouguereau? …Trebuie stabilit de la început că pentru noi, muritorii de rând, este vorba despre același înger sau demon, aceeași stea mascată de o planetă, același spirit sau principiu, aceeași depărtare și apropiere ca și în cazul lui Venus a lui Botticelli. Față de prima, noua Venus, născută deja ca femeie, este și mai subtilă, pentru că îți oferă nu doar sacru, ci și puțin profan. Doar puțin, atât cât să se vadă saltul evoluționist față de prima Venus, când era doar o stea imposibil de contactat, cu atât mai puțin de atins… Cea din urmă, aduce mai degrabă cu o stea căzătoare, căci dacă nu poți ajunge la stele, în final, vor veni stelele către tine. La fel ca prima, nici aceasta nu îți vorbește direct, ba nici nu mai privește către tine, fiind captivă într-un proces intim de visare lucidă. …Ai putea spune că a cazut în propria admirație, un egotism sublim, o mândrie luciferică, dar privită mai atent observi exact opusul – o încercare resemnată de a evada din lumea în care tocmai s-a născut din nou. Parcă se forțează să-și amintească lumea ideală din care a venit, ca o strădanie de a adormi la loc pentru a se trezi dintr-un coșmar… Pentru îndrăgostitul la prima vedere, devenit brusc un Prometeu săgetat de Zeus cu acest fulger căzut în mijlocul mării, Venus apare ca Pandora, un amestec tangibil de lumini și umbre, care poate aduce multă fericire sau mult necaz… Parfumul de profan este dat tocmai de gândurile îndrăgostitului, șoptite parcă telepatic – ”Privește, dar nu atinge! …Atinge, dar nu gusta! …Gustă, dar nu înghiți!”. Ca ispita să fie și mai mare, noua Venus este în mărime naturală, complet goală, dar fără vreun gând de a-ți sări în brațe. …Totuși, sacrul rămâne în lumină puternică pentru că noua Venus este admirată și de femei, și chiar de îngeri. În timp ce îngerii se bucură în jurul ei, femeile o privesc cu fascinație, fiind mai absorbite decât bărbații… Prima Venus era înconjurată doar de spiritele nevăzute ale naturii, deci erai doar tu cu ea. Aici Venus a căzut dintre îngeri în mijlocul unei mulțimi hipnotizate, iar acum nu se mai dăruiește doar ție, ci fiecare încearcă să înghită cât poate din strălucirea ei. Este o stea desprinsă din bolta cerească, venită nu să tulbure viețile muritorilor, ci să-i readucă la viață! Sigur, orice somnoros este supărat pe razele Soarelui, dar apoi zâmbește larg când revine la viață, când visele alb-negru sunt înlocuite de culorile curcubeului în care se scaldă toate simțurile. Așadar, Venus aduce nu doar o rază, ci un buchet de lumini pe care nu le o poți distinge cu ochiul liber, ci doar cu ochiul inimii! Dacă inima ar fi o prismă, ar putea sparge această Lumină, dar nu doar în șapte culori, ci în cele 49 de focuri sau sfere de lumină, desprinse câte șapte din cele șapte corzi ale Lirei lui Apollo, prin care spiritul coboară în materie. De fapt, Venus este însăși lumina sonoră primordială de dinainte de a deveni lumină într-un spectru de frevențe vibratorii, din care noi, muritorii, gustăm doar o mică felie dintr-o realitate imposibil de imaginat prin prisma celor cinci simțuri. Percepem doar 7 culori, 7 note muzicale, 10 tipuri de mirosuri, maxim 5 gusturi fundamentale, plus simțul tactil, ceva mai complex și întins pe tot corpul, ca o copie a îngerilor care sunt acoperiți de ochi. Dar mai avem ceva – un ”sistem nervos metafizic” care nu se leagă la creier, ci la inimă. Deocamdată îi spunem intuiție și o luăm în râs doar pentru că savanții fizicieni nu au putut să o reproducă în laborator… Totuși, fiecare dintre noi își încearcă timid un al 6-lea simț, atunci când celelalte cinci nu pot fi folosite. …Și aici revenim la Venus, la conectarea cu lumină ei nepământească – cu mintea vedem că reflectă lumina cerului, dar cu inima vedem cum ne luminează cerului sufletului! Sub această lumină nouă începem să vedem diferit lumea din jurul nostru. Parcă ne trezim dintr-o orbire a sufletului, în care au moțăit toți urmașii lui Adam și Eva, fiecare generație murmurând câte ceva despre Lumina din spatele luminii… Nici acum nu știm exact ce înseamnă, dar văzând lumina lui Venus, începi să te întrebi – dacă o planetă este luminată de o stea cu lumină proprie, oare lumina stelei mai este susținută și de o altă lumină nevăzută? …Mult timp s-a crezut că majoritatea stelelor sunt singuratice, dar abia de curând am aflat că acestea sunt, de fapt, mult mai puține decât stelele binare, care se rotesc una în jurul celeilalte, pe tot parcursul lor spiralat până la marginea găurilor negre din centrul galaxiilor, care în final le dizolvă, le înghite și, probabil, le naște într-un alt univers, cu legi, principii și peisaje total diferite… Adică, exact ca îndrăgostiții prinși într-un dans amețitor, se contopesc ca două planete care se ciocnesc, alergând prin anotimpuri în jurul unei stele, până când în fiecare izbucnește propria lumină. Apoi urcă pe bolta cerească, devenind constelații, sub razele cărora se vor naște alți noi îndrăgostiți. …Și Venus este singura vinovată pentru că ea întruchipează două dintre principiile fundamentale ale dinamicii metafizice – Iubirea și Frumusețea – valabile peste tot în universul nostru, indiferent de vastitatea și infinitatea sa! …Astfel, întruparea lui Venus devine nu doar eveniment de adorație, ci mai ales portal către o înțelegere superioră a unor realități paralele și complementare, multiplicate în fractali, pe orizontă și pe verticală, sub formă unei sfere în creștere care, după dilatarea maximă, se va contracta într-un punct de mărimea unei inimi ca o gămălie de chibrit, care mai apoi va exploda din nou doar pentru a naște un nou univers mai bun… Aflat la mila acestor forțe absolute, nu îți rămâne decât Credința și Speranța că Venus se va naște din nou în fiecare zi și te va salva de propriul întuneric, din care te ridici și în care te întorci asemeni unui răsăsit și apus al unei stele singuratice, prin întrebarea – Tu pe cine iubești? (ABS, Dincolo de cerul opac al zilei, 25.09.2021, sub influența lui 21-Nebunul și 3-Împărăteasa) SURSA

N.R.: Nașterea lui Venus (în franceză : La Naissance de Vénus ) este una dintre cele mai faimoase picturi (1879) ale pictorului William-Adolphe Bouguereau din secolul al XIX-lea. Nu descrie nașterea reală a lui Venus din mare, ci transportarea ei într-o scoică ca o femeie complet matură de la mare la Paphos, în Cipru . Ea este considerată epitomul idealului clasic grecesc și roman al formei și frumuseții feminine, la egalitate cu Venus de Milo . Dimensiuni: 300 cm x 218 cm. Expusă: Musée d’Orsay, Paris.

ARHIVĂ: „VENUS DE BOTTICELLI: ”Când sunt mai aproape de mine, sunt mai aproape de tine. Iar când sunt mai aproape de tine, de fapt, sunt mai aproape de mine!”


ENESCU LA MEZAT: Gheșeftarii zilei se bucură la manuscrise pe care nu le înțeleg, o vioară și câteva scrisori


INSIDER: „Dragi prieteni, astăzi, în Intrarea Amzei din București, are loc licitația Enescu – una dintre multele strâmbătăți care se petrec în România, care ne sufocă și ne încarcă de amărăciune.
„Comision 20 %“ anunță gheșeftarii zilei, oameni de nimic care și-au propus să scoată și ei un ban din manuscrise pe care nu le înțeleg, dintr-o vioară, din scrisori și alte documente… Nici nu vreau să mă gândesc ce ironii și ce dispreț le-ar fi întors Enescu însuși acestor hulpavi apăruți pe piață de niciunde, pricopsiți peste noapte, cu fărădelegea în dinți și în minte. Am încercat să oprim această ticăloșie… Dar ministerele dorm, ministrul băltește în propria-i incompetență.
Câteva mărturii și probe au fost adunate în filmul de aici, grație doamnei Cristina Baciu și domnului Eugen Ciurtin, cărora le mulțumesc încă o dată pentru acribie și onestitate. M-au emoționat mărturia doamnei Bentoiu și scrisoarea primită de la Tatăl dumneaei, compozitorul Pascal Bentoiu. Sunt, în ce mă privește, mai încrezător – prin chiar natura mea, nu pentru că așteptările nu mi-ar fi fost adesea înșelate ori speranțele retezate la rădăcină.
Cum spun și în film: nu cred că suntem condamnați la neputință, la nevrednicie! Nu 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 să cred așa ceva. Enescu este dincolo de orice tranzacție, dincolo de mezat.
Mă leagă atât de multe de ființa aceasta uluitoare, de făptura luminoasă care era, încât nu pot – cu nici un chip! – accepta ca ea să fie ferecată într-un beci, aruncată sub obroc, în întuneric. De la Enescu înveți Muzica, desigur, dar înveți, mai cu seamă, dăruirea – dăruirea pură, întreagă și fierbinte –, înveți rigoarea și armonia, cinstea și demnitatea deopotrivă. Și cum, odată învățate toate acestea, odată ajunse în tine, le-ai putea scoate la vânzare?
George Enescu este unul dintre românii care ne ajută să fim mai buni, să fim împreună.

𝑬𝑵𝑬𝑺𝑪𝑼: 𝑷𝒂𝒕𝒓𝒊𝒎𝒐𝒏𝒊𝒖 𝒔𝒑𝒖𝒍𝒃𝒆𝒓𝒂𝒕
realizare și montaj: Cristina Baciu| septembrie 2021 |
Cu: Mihai Șora, Ioana Bentoiu, Andrei Dimitriu, Iulia Motoc, Gabriel Bebeșelea, Radu Vancu.” SURSA

UPDATE: „Licitația este un real succes.“ – spune vânzătorul lui Enescu.

„Dintre loturile care s-au vândut se remarcă:

– LOT: 066 George Enescu, corespondență către mama sa, 1905 – Piesă rară. Preț de pornire 250,00€. Adjudecat cu 1200€
– LOT: 022 George Enescu, scrisoare de la Martha Bibescu. Preț de pornire 100,00€. Adjudecat cu 2750€
– LOT: 072 George Enescu, fișă de interviu cu răspunsuri olografe, 1947 – Piesă inedită. Preț de pornire 400,00€. Adjudecat cu 2750€
– LOT: 036 Georges Enesco, Sonate Op. 2, cu dedicația olografă a lui George Enescu. Preț de pornire 500,00€. Adjudecat cu 2750€
– LOT: 075 George Enescu, 25 de ani de la înființarea Filarmonicii, 3 coli de timbre cu semnătura olografă a lui George Enescu și Yehudi Menuhin. Preț de pornire 300,00€. Adjudecat cu 4000€
– LOT: 063 Ultima fotografie a lui George Enescu, 1955. Preț de pornire 50,00€. Adjudecat cu 700€
– LOT: 085 George Enescu, fragment-manuscris din opera „Œdipe“, 1947. Preț de pornire 500,00€. Adjudecat cu 1600€ „


ART SAFARI 2021: Einstein scoate limba din tabloul lui Obie Platon. La propriu!


INSIDER: „Una dintre cele mai celebre fotografii ale fizicianului Albert Einstein, în care apare cu limba scoasă, a fost realizată de ziua lui pe 14 martie 1951, când a împlinit 72 de ani. După petrecere fotograful Arthur Sasse i-a cerut să mai facă o ultimă poză, iar Einstein, deranjat și obosit, a scos limba afară. Când fizicianul a primit fotografiile de la petrecere i-a plăcut în special ultima poză pe care a inclus-o în felicitările expediate. Fotografia originală în care Einstein scoate limba a fost vândută în anul 2009 pentru suma de 72.300 dolari, devenind cel mai scump portret al unui om de știință. Albert Einstein a luat premiul Nobel pentru fizică în anul 1921.” DETALII

„Einstein” de Obie Platon. Art SAFARI 2021 – Eroi și Antieroi / Palatul Dacia-România


VENUS DE BOTTICELLI: ”Când sunt mai aproape de mine, sunt mai aproape de tine. Iar când sunt mai aproape de tine, de fapt, sunt mai aproape de mine!”


INSIDER: „Ce se întâmplă dacă te îndrăgostești de Venus a lui Botticelli? …Trecând peste faptul că nu te vede, nu vorbește și nu aude, privită continuu parcă începe să îți facă cu ochiul. Iluzie sau nu, pentru tine începe să existe! Da, începe să existe cu adevărat, chiar dacă nu poți descrie forma de agregare sau elementul primordial din care este făcută. Aer, apă, foc, pâmânt, eter… le are pe toate, dar mai are un ceva… Ceva care nu este din lumea aceasta, ceva care dizolvă timpul și spațiul, ceva care reflectă doar ceea ce absoarbe… Trecând peste compoziția metafizică, încerci să dibuiești necunoscutul – un chip, un punct fix magnetic, o mișcare nemișcată care simți că îți aspiră încet nu doar privirea, ci și mintea, inima, carnea, oasele, sufletul. …O fi înger, o fi demon? Nu pare că te ajută cumva, dar nici sufletul nu ți-l cere. …Dacă o întrebi ceva, nici nu clipește. Dacă te întorci cu spatele, atunci îi auzi foșnetul pielii, îi simți parfumul, ba chiar parcă pufnește în râs. Te întorci brusc și totul e nemișcat. Atât de nemișcat încât începi să te vezi prin ochii ei cât ești de ridicol și să-ți imaginezi câți nebuni din aștia o fi văzut în ultimii 500 de ani. Cu coada ochiului, parcă vezi cum zâmbesc ironic cei din tablourile dimprejur, deși toți privesc în cu totul alte direcții. …Și totuși te privește indirect, ca un sfinx care așteaptă un răspuns greșit la ultima ghicitoare, înainte să te înghită. Parcă îți șoptește răspunsul din priviri, dar în egală măsură te avertizează că ar putea fi o minciună. Amâni să răspunzi precum cel care nu se grăbește spre ghilotină. Ea are timp, are tot timpul din lume, ba chiar se plictisește de groază așezată pe perete, admirată și fotografiată în fugă, fără ca nimeni să o întrebe nimic… Dacă o privești și mai mult, începe să strălucească și mai tare, precum stelele văzute noaptea care, după un timp, parcă luminează în același ritm cu gândurile tale – când ești vesel se bucură cu tine, iar când ești trist plâng și ele. …Deși galeria este plină de forfotă și de murmur, tu și ea sunteți nemișcați, eliminați din ecuația prezentului, ca un bust de poet din Grecia antică privind înmărmurit către reîncarnarea muzei sale după 2000 de ani. Sunetele se topesc, camera se golește, iar spațiul elestic dintre voi devine o tăcere muzicală. …Începi să te întrebi dacă este vis sau o vrajă perfectă? O chemare de sirenă, un cântec de lebădă sau sunetul luminii de la capătul tunelului? Oricum, începi să simți pe limbă apropierea unei schimbări majore și anticiparea unui chin nesfârșit. …Când îți cobori privirea te strigă imediat, când ridici ochii deasupra ei te chemă șoptit înapoi. Te lupți cu propriile simțuri ca să surprinzi mișcare din tablou care va elibera de bănuială nebuniei… Degeaba! Aceeași privire inocentă și insinuantă în același timp – un ochi este vesel și gata pentru joacă, iar celălalt trist și bănuitor pentru un viitor previzibil. …Dacă o întrebi ceva direct, răspunde numai în ecoul vocii tale. Iar tăcerea ei parcă te întreabă ceva – nu dacă o iubești pentru că asta știe, ci parcă te întreabă ceva despre tine, ca la un examen… Până să fie formulată toată întrebarea, tu deja începi să răscolești trecutul, prezentul și viitorul, ba chiar și viețile anterioare. Apoi te duci și mai adânc, acolo unde nu credeai că exiști sau că vei ajunge vreodată… Nu ai auzit sfârșitul întrebării pentru că ai coborât în tine mult prea adânc și ai ajuns în singurul loc unde răspunsurile sunt mult mai multe decât întrebările posibile… Așadar, domnișoara Venus, deși nou-născută din nou, te-a adus exact acolo unde a dorit – nu lângă ea, pentru că nu mai este loc în tablou, ci mai aproape de tine, aproape de soarele din tine. Aici te lovește prima revelație – ”Când sunt mai aproape de mine, sunt mai aproape de tine. Iar când sunt mai aproape de tine, de fapt, sunt mai aproape de mine!” …Fără să mai apuci să cazi pe gânduri, realizezi că Venus a dispărut din peisaj, cu tot cu tablou, și te surprinzi admirând un pesaj de noapte cu cer înstelat. Este chiar cerul de deasupra ta și a lui Venus, dincolo de vălul opac al cerului de zi. Speriat ca trezit din somn, dezorientat, privești înapoi spre coridoarele cu tablouri, dar constați că ai trecut demult de Sala Botticelli… Da, te-ai rătăcit, dar ai ajuns pe acoperișul unei lumi în perpetuuă construcție și reconstrucție. Ești mai aproape de stele cu o treaptă, dar ești în continuare subjugat de farmecele lui Venus care, de fapt, ți-a reamintit misterul marilor întrebări – ”Cine sunt eu? De unde vin? Încotro mă îndrept?”. …Dacă te-ai îndrăgostit cu adevărat de Venus, dincolo de făptura ei pictată, înseamnă că ai ieșit din propria peșteră și ai descoperit frumusețea luminii interioare și iubirea pentru tot ce este în afara ta și dincolo de timpurile în care trăiești. Dar ai mai aflat și că, pentru orice este frumos în exterior, trebuie căutată sursă interioară mult mai frumoasă, mai adâncă și mai greu de cuprins în cuvinte și imagini. …Acum, degeaba te mai întorci la tabloul inițial pentru că, văzând stelele de deasupra lumii, ai aflat că acestea nu îți vorbesc decât atunci când steaua ta interioară începe să strălucească! (ABS, Dincolo de cerul opac al zilei, 21.09.2021)” SURSA

N.R.: Nașterea lui Venus (Afrodita) – în italiană „Nascita di Venere” este o pictură realizată de Sandro Botticelli în anul 1484, aflată la Galeria Uffizi, Florența. Este o reprezentare a zeiței Venus, născută din spuma mării, că femeie matură. (numită Venus Anadyomene). Dimensiuni: 1.72 m x 2.78 m.


DOLJ: Reprezentanța Versace din comuna Goicea?


INSIDER: „Gard într-o comună (N.R.: Goicea) din județul Dolj. Cu siguranță, este mai scump decât casa.
Cu siguranță, Versace se simte bine cu reprezentarea de care dispune în ruralul din Oltenia.” SURSA

ARHIVĂ: FAKE APPLE: Este ca și cum ai vinde o Dacie care claxonează ca un BMW! *** BANI FALŞI: Zeci de mii de asigurări împotriva răpirii de către extratereștri! *** FURGĂSITE: „Dacă sunt originale sau doar chinezării fake, doar cei de la Circulație pot să afle cu exactitate!” *** BOMBARDIER SAU MILIȚIAN: Ecuson de parcare universal valabil *** PIMP MY RIDE: Cât costă să-ţi tunezi maşina cu însemnele poliţiei americane? *** INSPIRAŢIE: Şcoală de şoferi pentru şosele însângerate? *** INTERLOPI / SERVICII: „Ne scuzaţi, v-am clonat maşina. Poliţia ne-a ajutat mult!”


CAPCANE ÎN BUCUREȘTI: Atenție de stâlpul de beton din intersecția de pe Calea Dudești!


ARHIVĂ: SECTOR 3: Cucuie pentru cei care merg stradă cu nasul în telefon! *** MODA DE CARACAL: Nu accidentaţi semafoarele! *** CAPCANE: Merg pe gard, de drum mă ţin! *** CUCUIE: „Grup statuar vizionar marca Pandele!” *** ISLAZ, TELEORMAN: „Merg pe gard, de drum mă ţiu, / Nici un latră nu mă câine“.


MENS SANA: Mai mulți microbiști, mai mulți căței fericiți!


INSIDER: „Cățeii fără stăpân promovați pentru adopții responsabile la fiecare meci de fotbal a Ligii 1 din România timp de 1 an de zile!
Felicitări pentru Protocolul semnat între CJ Ilfov și Liga Profesionistă de Fotbal.
Cățeii provin de la Adăpostul Public Brănești!” SURSA

ARHIVĂ: ADĂPOSTUL SPERANȚA: Max a fost ars și chinuit, dar înăuntrul lui a fost mereu cel mai frumos câine *** ADOPȚIE VIRTUALĂ: „Majoritatea acestor animale vor îmbătrâni alături de noi în adăposturile ROLDA” *** SUFLEȚEL: „Adăpostul de câini nu e acasă!” *** „MAMAIE”, FUNDAȚIA SPERANȚA: Primul muzeu dedicat câinilor fără stâpân


11 SEPTEMBRIE: „Barbaria are arsenalul mai fertil decât omenia”


INSIDER: „S-a spus că este fotografia perfectă.
Că omul acela – despre care nu știi nimic când apeși pe declanșator –, așa cum alunecă el în vid, ținându-și trupul impecabil aliniat, paralel cu barele de oțel ale turnului, este simbolul libertății: preferă să zboare câteva secunde în gol, decât să ardă de viu, după voința și alegerea altora. S-a mai spus și că o asemenea fotografie nu ar trebui să fie publicată – și multă vreme a stat la index: „nu e Hollywood, iar omul care cade spre moarte nu este un cascador“, s-a strigat. (Da, dar Hollywood a hrănit timp de decenii cele mai crude, mai înspăimântătoare pulsiuni omenești.) „Este un stoic“, au scris jurnaliști care nu i-au studiat niciodată pe stoici…

Multă vreme m-a urmărit imaginea aceasta; am citit, despre ea, aberații: că ar fi contrafăcută, că alinierea cu stâlpii turnului ar fi „căutată“, „voită“ de omul care avea să moară în curând, că nu era un om, ci un sac de plastic…
Și m-a urmărit mai ales gândul că undeva, la sol, ar fi putut fi desfășurată o saltea pneumatică, una care ar fi salvat atâtea vieți; gândul că – dintotdeauna și pretutindeni în lume – barbaria are arsenalul mai fertil decât omenia.
fotografie © Richard Drew” SURSA

ARHIVĂ: REMEMBER: „Viitorul şi trecutul / Sunt a filei două feţe, / Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-nveţe”

12 Votur

TÂRGU JIU: Culori la infinit în primul show de drone luminoase din Europa în jurul unui monument arhitectural


INSIDER: „EVSKY a reușit să aducă în orașul Tg-Jiu cel mai emoționant moment de departe. Nu doar că a scris numele orașului pe cer, a creat primul show de drone luminoase din Europa în jurul unui monument arhitectural – Coloana Infinitului, unul dintre monumentele care au dus numele țării mai departe prin Constantin Brâncuși. Publicul, câteva mii de persoane s-a manifestat sub cele mai frumoase forme, cele mai impresionante vibrații au fost transmise de copii, care s-au bucurat și au țipat în cel mai sincer și mai emoționant mod posibil. #spectacoldrone #dronelightshow SURSA

ARHIVĂ: HOLOGRAME: Constantin Brâncuși ne-a vizitat de ziua lui. Pe când îi întoarcem vizita la Hobița? *** TEMPLUL LUI BRÂNCUȘI CRAIOVA: Ovoidul și Pasărea Măiastră interpretate la scară colosală!


ZIUA FRUMUSEȚII: „Dancing with dandelions”, magia îndeplinirii dorințelor din puful de păpădie în pumnul de oțel al zânelor


INSIDER: „9 Septembrie este Ziua Mondială a Frumuseții și este sărbătorită din anul 1995. #internationalBeautyDay. Robin Wight, artist din Marea Britanie, care lucrează cu sârmă de oțel inoxidabil crează sculpturi dinamice de zâne care par să danseze sau să lupte împotriva vântului.

Artistul_realizează_la_început un schelet robust de oțel care apoi este înfășurat în fire de sârmă din ce în ce mai subțire. Cel mai gros formează scheletul și masa corporală, urmează mușchii, iar cele mai fine, pielea. Ca semnătură Wight îngroapă „o inimă” de piatră în corpul fiecărei zâne, pe care uneori gravează și un mesaj. Unele dintre zâne sunt expuse la Trentham Gardena din UK, dar crează zâne și pentru clienți privați. SURSA

ARHIVĂ: REÎNCARNARE: După 2211 de ani VICTORIA (Nike) din Samothrace apare din 1000 de cuie la ParkLake. SPERANȚA de Gabriel Dinu!


DUNĂREA PLÂNGE: Ivan cel bun. Cel mai bun. Și nu numai dintre canotori.


INSIDER: „Mai întâi am desenat silueta, apoi barca și vâsla; au urmat păsările, care, fără să vreau, fără să știu, fără să-mi dau seama la început, zburau în aceeași direcție. Și mi-am amintit de înțeleptul Wang-Fô: cum a pășit el în tablou, în paloarea amurgului, în marea de jad albastru.
„E naiv“, mi-am spus, „un desen prea naiv“.
Dar „naiv“ este anagrama lui „Ivan“. Și iată. SURSA

desen © Mihai Șora – 5 septembrie 2021

N.R.: Funerariile cu onoruri militare ale lui Ivan Patzaichin se vor desfășura marți 7 septembrie ora 13.00 la Clubul Sportiv Dinamo și vor fi urmate de slujba de înmormântare la Cimitirul Bellu. Cei care vor să îi aducă un ultim omagiu pot veni la Muzeul Clubului Sportiv Dinamo.”
„Azi Ivan, cu pagaia ruptă, ca la Olimpiada de la Munchen, vâsleşte spre Soare să-i dea înapoi aurul pe care i l-a smuls într-o viaţă de OM, cu trudă, cu iubire, cu har şi cu atâta modestie…”

ARHIVĂ: OLIMPICI ŞI REPETENŢI: Potzaichin, Pitzaichin sau Putzaichin? Scrieţi PATZAICHIN de 100 de ori pe zi!


RADIOGRAFIE: „Anatomia unei îmbrățișări” devenită obiect de muzeu!


INSIDER: „Anatomy of a Hug” by Luna Lu – artista, Brazilia

Mii și mii de ani / Nar ajunge / Pentru a povesti despre / Acea secundă de eternitate / Când m-ai îmbrățișat / Când te-am îmbrățișat / Într-o dimineață / În lumina iernii / În parcul Montsouris / În Paris / Pe pământ / Acest pământ / Care este o stea” ( Jacques Prevert)


BUCUREȘTI MALL: Tablouri premiate la Can Art&Design Festival, primul concurs din România care inspiră comunitatea către refolosirea dozelor din aluminiu


INSIDER: „Până pe 4 septembrie în Mall Vitan din București sunt expuse câteva tablouri premiate anul acesta la Can Art&Design Festival, concurs dedicat colectării și reciclări dozelor din aluminiu. În 2021, concursul a ajuns la cea de-a VIII a ediție și s-a adresat pasionaților de artă & design care pot transforma dozele din aluminiu într-un TABLOU epic. Este primul concurs cu premii din România care își propune să inspire comunitatea către refolosirea dozelor din aluminiu, prin realizarea de obiecte și construcții care sa reflecte utilitatea unei doze din aluminiu, post-consum. În contextul actual, când consumul este din ce în ce mai mare și resursele naturale se epuizează rapid, este absolut necesar ca fiecare să contribuie la protejarea mediului înconjurător și conservarea acestuia. Astfel, proiectul Can Art&Design Festival oferă oportunitatea de a contribui la protejarea mediului, prin îmbibarea unei necesități cu pasiunea de a crea și de a fi artist.

NECŞOIU ROXANA MIHAELA – „VINCENT VAN GOGH, 1889-AUTOPORTRET” – Am ales să reproduc şi să fac acest tablou pentru că din punctul meu de vedere Van Gogh este un artist care a demonstrat că nu trebuie să fii bogat pentru a face cea ce îți place. Tehnica lui este de asemenea autentică şi plină de frumusețe prin care consider că se pot exprima foarte multe sentimente. Tehnica: doze de aluminiu pe pânză, număr doze: 39.

MATEI RĂZVAN CLAUDIU – „RĂZBOINICUL ÎN ZALE” – Armura cu sabie şi zale înfăţişează un tânăr luptător între 2 vârste cu privirea ageră, pătrunzătoare care scrutează viitorul. Dârzenia şi curajul sunt armonios completate de seninătate şi hotărâre. Categoric şi agil, cu greu îşi stăpâneşte tumultul preocupărilor grefate pe o față de bonomie şi calm. Un portret emblematic ce pendulează între real şi fantastic. Tabloul de bază se compune din 16 doze de aluminiu care au fost tăiate îndreptate, apoi modelate şi lipite între ele. Apoi am realizat portretul tânărului luptător folosind o tehnică mixtă de pensulă şi aerograf. Zalele, mai mult de 200 sunt îmbinate între ele şi au fost lipite de suprafață cu ajutorul pistolului cu silicon. lar protecțiile de brațe şi sabia sunt realizate in relief şi provin din alte 6 cutii de aluminiu ce au fost tăiate.

STANCIU ANGELIN – „FRIDA” – Am ales ca temă pentru acest concurs portretul pictoriței de origine mexicană Frida Kahlo. Eu, ca artist sunt atras de suprarealism ca şi Frida, de aceea am ales să fac portretul Tehnica folosită în crearea acestui tablou este o tehnică proprie, asemănătoare celei denumite mozaic. Am folosit în jur de 200 de doze de aluminiu de diferite culori pentru crearea acestui tablou, doze de cafea nespreso din aluminiu si un lipici special.

PREDA ELENA „GLASARTISTIC” – Fiecare creație realizată din doze de aluminiu, dovedeşte că arta poate fi valorificată în orice context. Am conceput mesajul tabloului, descoperindu-mi cu durere toate cuvintele pe care nu le-am spus, în această perioadă traversată de toți cei care se hrănesc prin artă. E uimitor cum arta reușește să conecteze sufletele noastre și să dezvăluie cele mai sincere trăini. Vom putea înfrânge timpul şi distanţa, doar ascultând-o. Doze folosite: 100. Am ales ca toată suprafața tabloului să fie plută, iar rama lemn uşor, din considerente logistice. Cortina și scena sunt compuse din fâșii și fragmente de aluminiu lipite prin suprapunere şi/sau alăturare. Peste aluminiu, am folosit vopsele acrilice care să ajute atât în expresivitatea mesajului, cât şi în stabilizarea structurii tabloului. La bază, măștile sunt simple, albe, din carton, care ulterior au luat forma unor măşti de teatru prin metoda decupajului. Părţile mici de aluminiu lipite deasupra au fost vopsite cu grund şi apoi smirgheluite. În privința măștilor, am preferat să nu folosesc culoare, dorindu-mi ca privitorul să împărtăşească aceeaşi interpretare dramatică.

GRECU VIOREL FLORIN „CEI 3” – Lucrarea este realizată din doze tăiate în bucăți mici şi mari de diferite culori, lipite cu crije şi puţină inspirație poate ieşi o lucrare frumoasă. Am ales să fac această lucrare pentru că îmi permite să mă joc cu culorile. Imi place să realizez fete de oameni în stilul abstract. Tehnica folosită: abstract, număr doze: 40.

PETRARIU MARIA „SIMBIOZA GENERAŢIILOR” – Această declarație (lucrare), punctează, nevoia iminentă de a lucra împreună ca fiind un singur organism, pentru a elibera plămânii planetei noastre de inconştienţa cu care am tratat-o până acum. Am ales în lucrarea de față drept icoane reprezentative în lupta pentru ecologizare şi sustainabilitate două personalități cunoscute pe plan mondial, şi anume Sir David Attenborough, probabil cea mai recognoscibilă voce din documentarele despre natură, un om cu o activitate de o viaţă în acest domeniu, ce are opinii extrem de valabile datorită experienţei acumulate şi Greta Thunberg, o activistă pentru mediu din Suedia, în vârstă acum de 18 ani, ce s-a remarcat la vârsta de 15 ani când a înțeles impactul nostru ca specie asupra planetei, şi a început prin a-şi reduce amprenta de carbon a ei şi a familiei sale, prin convingerea lor de a adopta diferite practici ce ajută în privința aceasta, urmând ca după să tragă de urechi toţi liderii mondiali la Conferința Schimbării Climatice a Naţiunilor Unite din 2018 pentru inertia de care dau dovadă în cea mai usturătoare problemă a erei noastre. Lucrarea a fost realizată cu ajutorul și datorită unui grup format din părinţi şi copii care au ecologizat satul din care fac parte şi care înţeleg necesitatea conştientizării acestor lucruri. Mulţumesc şi vă urez plămâni curați, Au fost folosite două tehnici şi anume: mozaic și stringart în ducerea la bun sfârşit a lucrării. Bază de lemn moale de pin, cu dimensiunile totale: 114×84 cm. Este fragmentat in doua părți egale, fiecare măsurând 53x84cm. La intersecţia celor două părți este un spațiu de 4 cm și o rama de 2 cm finisată cu negru acrilic. Lucrarea cântărind 12 kg. Dozele de aluminiu, în număr de 60, sunt dispuse pe toată suprafaţa lucrării, fiind suprapuse în mod dinamic. Am adăugat 500 de cuie şi peste 1000 m de ață în stilul string art. Realizarea întregii lucrări: 150 h.

CORNEA MIHAI ANDREI „MISSING YOU IN A MINOR” – vorbeşte despre pierdere, despre dorul faţă de aproape. Povestea are ca sursă de inspirație muzica jazz, în special Thelonious Monk. Am folosit această combinație de materiale pentru a sugera trecerea timpului şi angoasa personajului, răceala și durerea trăite. Mixed media, asamblaj, 110 doze de aluminiu, kg cuie, lemn recuperat – parchet stejar, placă OSB 3, lână, sârmă, vopsea, cap manechin.

DANIEL LOAGĂR „RUPESTRA 3000” – Este o lucrare care are la origine un studiu personal legat de preistorie (epoca paleolitică şi neolitică – respectiv picturile rupestre şi petroglifele) precum și pasiunea mea pentru science-fiction şi pentru ficțiunile post-apocaliptice. Mi-am imaginat că în anul 3000, după ce vom consuma toate resursele planetei, după ce o vom polua şi radia, supravieţuitorii se vor întoarce în peşteri şi vor face desene rupestre cu ce vor avea la îndemână: deşeurile ce vor fi din belşug pe tot cuprinsul planetei. Unii dintre ei, vor păstori capre la umbra fostelor uzine şi observatoare astronomice, alţii vor vâna animalele evadate din grădinile zoologice şi resălbăticite. Unii vor venera soarele care va apărea odată la câteva luni printre norii de smog, lar alții, energia atomică.

Tehnica folosită a implicat realizarea desenului pe placajul de lemn, tăierea dozelor în bucăți potrivite formelor desenate şi lipirea acestora cu un adeziv puternic. Am folosit aproximativ 40 de doze, de diferite culori şi mărimi. DETALII

ARHIVĂ: EXPOZIŢIE: „Doamne, Scaraoschi, arăţi ca dracu’!” Red Bull îţi dă aripi. Definitiv?


RASISM SMART CITY: „Diversitatea înseamnă să lucrăm cu cele mai exotice persoane. Moldovenii, de exemplu.”


INSIDER: „Rasism smart city – moldovenii exotici
Am trăit în mai toate regiunile țării: Chișinău, Iași, Cluj, Timișoara – mai mult timp – ani. În altele temporar.

Cu cât provincialismul e mai mare cu atât complexele de superioritate sunt mai mari.

Cluj și mai nou Timișoara sunt topul acestor complexe. Cauze multiple. N-am chef acum. Dar între Funar și Boc nu e o diferență atât de mare cât se crede – e de stilistică nu conținut – dacism tehno smart city (nu fascism – e și acela social la Pata Rât) .

Poftim noul exemplu: la angajări – exotismul.Timișoara – fruntea.

„Diversitatea înseamnă sa lucram cu cele mai exotice persoane. Moldovenii, de exemplu.”

Da’ basarabeni nu vreți? Exotism extrem

Cât de provincial să fii? Și aici avem ”clasa cool creativă” – aiaiaia – rasism smart city. La mine a ajuns via George Turcanasu (mersi)

PS. Firma ne anunță ca s-au făcut ”glumițe exotice” pe tot cuprinsul țării – ”fără discriminare”. Gen – bănățenii exotici în Moldova. Mai bine mă opresc: pentru că situația se agravează. SURSA

ARHIVĂ: CAP DE VITĂ FURAJATĂ: „Deşi se doreşte o reclamă isteaţă, de fapt frustrează pe toată lumea!” *** FLATULENŢE: „Haideţi fraţilor să ne păstrăm măcar pârţul şi antipârţul românesc!” *** K.O: Milka are limba albastră sau boala vacii nebune?! *** CHIRILICE: „Nu aş vrea să cred că generaţia celor care nu au luat Bac-ul au mari job-uri în PR şi dictează stradal moda dezinhibării totale agramate!”


NEPTUN: Lebedele înmatriculate, puse la slăbit. Nu mai pot mânca broscuțe grăsuțe!


INSIDER: „În imagini MK30 și MK31: Trist, matricole cu coduri de identificare pe gâtul lebedelor de pe lacul din Neptun. Lebedele se remarcă prin gâtul lor lung și grațios, fix locul ales pentru aplicarea marcajelor de identificare.” SURSA

INSIDER 2: „E o acțiune de proști cu crăci… lebedele, ocazional mai înghit și broaște și pești mai mari. Cu inelele alea pe gât sunt condamnate să le rămână hrana-n gât și nefiind înghițită complet nu o vor putea nici regurgita… ca urmare… cel mai probabil lebăda care va păți asta va muri… „
ARHIVĂ: LACUL TĂBĂCĂRIEI, CONSTANȚA: “Trece lebăda pe ape/ În gunoaie să se culce/ Fie-ţi îngerii aproape,/ Somnul dulce!” *** LEBĂDA NOROCOASĂ: „O victimă inocentă… Puiul a avut noroc că nu a înghiţit cârligul!”


PEȘTERA SFÂNTULUI ANDREI: Binecuvântată de Apostolul lui Iisus, prima biserică creștină din România!


INSIDER: „Sub numele de Peștera Sfântului Andrei este o mănăstire dobrogeană, situată în apropierea localității Ion Corvin din județul Constanța. Mănăstirea cu cele trei biserici și corpul de chilii este construită în jurul unei peșteri în care tradiția populară susține că a trăit și creștinat Sfântul Apostol Andrei (anul 34 DC). DETALII

N.R.: Peștera Sfântului Andrei, o biserică săpată în stâncă, la baza unui munte împădurit. Pereții peșterii sunt acoperiți de icoane, iconițe, acatiste, cruciulițe și alte obiecte religioase depuse de credincioși, aici săvârșindu-se de-a lungul anilor numeroase minuni și vindecări miraculoase, un fel de Bethlehem al României.

Despre cum a fost descoperită Peștera nu se știu prea multe, deoarece Dobrogea a fost timp de 400 de ani (până la Războiul de Independență din anul 1877) sub stăpânire otomană. Odată cu primele chilii ridicate s-au adunat și primii călugări. Aceștia slujeau sfintele slujbe în Peșteră. Au construit mai apoi turla de deasupra peșterii care în anul 1936, după cum spun unele persoane avea 40 de metri și se vedea de la drumul mare. Alții spun că avea doar 18 metri. În anul 1943 Episcopul Chesarie Păunescu a sfințit pentru prima dată Peștera. A venit al doilea razboi mondial și apoi a fost perioada comunistă, perioada foarte grea pentru biserica ortodoxă iar comuniștii (rușii, bolșevicii) au distrus totul aici. Peștera a devenit staul pentru oi. Țăranii din aceasta zonă își adăposteau aici oile când era vreme urâtă. După 1990 atunci când părintele Nicodim Dincă, ctitorul acestei Sfintei Mănăstiri, monah fiind de la mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, împreună cu părintele ieromonah Victorin Ghindaoanu, un preot tot de acolo, cu binecuvântarea IPS Lucian au început din nou lucrările de reamenajare a peșterii și construirea sfintei mănăstiri. Peștera nu a suferit modificări, doar la intrare construindu-se un zid asemănător celui din 1918 șEei turlă car acum are numai 4 metri înălțime.

Mânăstirea are și o biserică mică (construită între anii 1994-1995) sfințită cu hramul Acoperământul Maicii Domnului unde este o raclă cu moaștele Sfântului Andrei. O cruce în formă de X care are în centru o părticică din degetul Sfântului Apostol Andrei adusă din Grecia. A treia biserică este biserica mare construită in 1998-2002.

În apropiere se află Izvorul Sfântului Andrei. Tradiția spune că atunci când Sfântul Apostol Andrei a ajuns în această zonă nu exista apă, atunci a lovit cu toiagul în stâncă și a apărut Izvorul Sfântului Apostol Andrei care nu a secat niciodată.

Sfântul Andrei (fratele Apostolului Petru) înainte de a deveni Apostolul lui Iisus a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. După patimile Mântuitorului, după Răstignire, Înviere, Înălțare si Pogorârea Sfântului Duh, Sfinții Apostoli au tras la sorți fiecare in ce zonă să propovăduiască credința. Astfel Sfântului Apostol Andrei i-au căzut sorții să propovăduiască în țările din jurul Mării Negre, aici incluzând și Scythia Minor din acea vreme sau Dobrogea de astăzi. De aici Sfântului Apostol Andrei a plecat spre regiunile Ucrainei si Kievului de astăzi. SURSA


PIRAMIDA HOLOGRAFICĂ: Coincidență, iluzie optică sau supranatural?


INSIDER: „🔺 FASCINATIA PIRAMIDELOR HOLOGRAFICE 🔺. Salutare tuturor! Iată fac o primă postare și dacă tot ne aflam in perioada in care se manifestă din plin piramida holografica din masivul Ceahlău, iată că vă mai propun alte două piramide holografice într-o similitudine ireala, surprinse de mine la o diferență de 4 ani pe Lacul Morii din București piramide surprinse exact în același loc, formate din nori și Soare. Prima piramida (foto 1) făcută în 2016, seamănă izbitor cu piramida din (foto 2) făcută anul trecut în 2020, iar în a 3 poză aveți piramida holografică din Ceahlau făcută recent pe 8 August, ca să vă edificați asupra asemănării incredibile între toate 3 .Ce as putea sa mai spun. Ce mister s-or ascunde în spatele acestor piramide și asupra Lacului Morii nu știu încă. Cert e…că Dumnezeu îmi poartă pașii in anumite momente prin anumite locuri pt a fi omul potrivit la locul potrivit, în seria de descoperiri pe care in ultima vreme le-am tot avut, acest lucru fiind posibil și daca te racordezi la un nivel vibrațional superior față de profanul material.

Căci altfel nu-mi pot explica cum de am putut surprinde aceste piramide de pe Lacul Morii, la o diferență de 4 ani, fix in aceași poziție. Coincidență sau nu, manifestare optică sau …și supranaturală, rămâne fascinația imortalizării lor și misterul asemănării uluitoare între ele , gândindu-ne că poate unele lucruri încă ne depășesc puterea de înțelegere. Acestea fiind zise, vă las să savurați o clipă de sublim și mister din mijlocul naturii. Povestea continuă!” SURSA

ARHIVĂ: PARCUL NATIONAL BUCEGI: Efectul Gloria și silueta proiectată în văzduh, în mijlocul unei aure perfecte *** POSTĂVARU: Luminița de la capătul tunelului *** AURA BUNEI VESTIRI: Soarele și Luna, ne-au ținut cununa. Astrele spun că totul va fi bine!


TARGU MUREȘ: Ursul de la Zoo își suplimentează rația zilnică cu ce găsește dincolo de gardul electrificat din jurul cuștii


INSIDER: „Acest urs nu are mâncare în cușca lui.Așa că el consideră că își face treaba fără probleme.Găsește o gaură și își întinde brațul sub gaură ca să mănânce iarbă.C-am așa se întâmplă în Grădina Zoologică din Târgu-Mureș. Sunt cabluri electrice pe cușcă ca să nu iasă la vânare.” SURSA

ARHIVĂ: PRINTRE GUNOAIE: „Dacă îi ataca ursul, ce-ar fi trebuit să facem, să-l împușcăm pe bietul animal?” *** PIAŢA UNIVERSITĂŢII: „Marșul ursului care NU a spus MOR”. Iartă-ne prostia, ursuleţule! *** MOȘ MARTIN: “Traumele și suferințele animalelor sunt identice cu cele ale oamenilor!” *** SPERANŢE LA FINANŢE: Colindătorii cu Ursul căutau stupul cu miere, dar au nimerit în cuibul de viespi!


MARKETING COJONES: Extratereștrii se mută în România. Cu credit de la americani!


ARHIVĂ: OZN LA CORNU: „Am luat masa cu extratereştrii


KENT, MAREA BRITANIE: Otto’s Coffee House servește numai clienții care își aduc propria cană la magazin. „Planeta înainte de profit!”


INSIDER: „O cafenea din Kent, Marea Britanie. a luat decizia curajoasă de a servi numai clienții care își aduc propria cană la magazin și pentru a ilustra de ce fac acest lucru, și-au umplut podeaua magazinului cu pahare de unică folosință.
Otto’s Coffee House & Kitchen speră că noua sa politică va inspira și alte cafenele să urmeze exemplul, din întreaga lume.” SURSA

N.R.: În Marea Britanie 91% din paharele de unică folosință nu sunt reciclate. „Planet before profit!”

ARHIVĂ: RECICLARE, REFOLOSIRE, RECONDIȚIONARE: “Peştele de la cap se împute, dar de la coadă se curăţă!” *** CÂNEPĂ VS PETROL: Sticla de plastic obținută din cânepă se descompune în 80 de zile, PET-ul trăiește 1 milion de ani mai mult! *** ROCKHA: Hârtia din piatră care salvează pădurile și ne scapă de PET-uri *** ZERO WASTE: „Primul magazin din București care nu generează risipă” – Un pas mic pentru om, un salt mare pentru omenire!