INSIDER: „Salutare prieteni! Bucuresti, Carrefour Lujerului, 09.05. 2026, ce să vezi, un frumos porumbel care după ce a mâncat bine linte roșie, pusă de mine pe cutia de plastic își potolește setea de la țeva de scurgere produse cu gheață.❤️Weekend plăcut!🙏🤗.” SURSA
N.R.: Columbidae este o familie de păsări formată din porumbei, turturele și guguștiuci. Este singura familie din ordinul Columbiformes. Acestea sunt păsări cu corp robust, cu gât scurt și cioc scurt și subțire care, la unele specii, prezintă o structură ceroasă. Se hrănesc în principal cu plante și pot fi împărţite din punct de vedere taxonomic în granivore, care se hrănesc mai ales pe sol cu seminţe, și frugivore, care se hrănesc mai ales cu fructe, de pe ramuri. Familia este prezentă în întreaga lume, deseori în imediata apropiere a oamenilor, dar cea mai mare varietate se găsește în Asia de Sud şi de Sud-Est și Australasia.
Familia Columbidae conține 344 de specii împărţite în 50 de genuri. Cincizeci și nouă de specii sunt enumerate ca fiind amenințate, iar treisprezece au dispărut, inclusiv dodo, o pasăre insulară, și porumbelul pasager, singura specie de pasăre care nu este limitată la o insulă mică și care a dispărut în epoca modernă, chiar dacă stolurile sale erau numărate.
Din cele mai vechi timpuri, multe specii de Columbidae au dezvoltat relații culturale și practice complexe cu oamenii. Porumbeii erau simboluri importante ale zeiţelor Inanna, Asherah și Afrodita și erau venerați de primele religii creştine, islamice şi evreieşti. Domesticirea porumbeilor a dus la utilizarea semnificativă a porumbeilor voiajori pentru comunicare, inclusiv a porumbeilor de război, cum ar fi cei 32 de porumbei care au primit Medalia Dickin pentru „servicii curajoase” aduse țării lor, în cel de-al Doilea Război Mondial. Denumirea „Columbidae” pentru această familie a fost introdusă de zoologul englez William Elford Leach într-un ghid al conținutului British Museum publicat în 1819. Columbidae este singura familie vie din ordinul Columbiformes.”
INSIDER: „Spațiul Sacru a fost deschis de Șamanii din Mexic, Ecuador, Anglia și Romania! 💖☀️ #allchimiafestival #festivalallchimia #comunitate #spiritualitate #bibliotecanationala” SURSA
N.R.: „Invitatie la conferințele din cadrul Festivalului Allchimia – ediția a V-a, un spațiu în care oameni cu experiență își împărtășesc cunoașterea, practicile și perspectivele despre viață, echilibru și transformare!
Pe parcursul celor două zile, scena Allchimia devine un loc de întâlnire între domenii diferite, dar complementare: spiritualitate, psihologie, sănătate, relații, energie și conștiință. Vei descoperi: • instrumente concrete pentru echilibrul emoțional și mental; • perspective despre relații, limite și dinamici interioare; • practici de respirație, lucru cu energia și reconectare; • abordări despre corp, vindecare și integrare; • înțelepciune ancestrală adusă în contextul vieții de azi.
Printre cei care vor urca pe scenă se numără: Valeriu Pănoiu, Chris Waters, Andra Ivanov, Veet Cristian, Olimpia Mioara, Părintele Emil Prodan, alături de mulți alți invitați care contribuie, fiecare în felul său, la o înțelegere mai profundă a experienței umane. Fiecare conferință este o invitație să asculți, să pui întrebări, să reflectezi și, poate, să vezi lucrurile diferit.
Intrarea este liberă, iar programul este gândit astfel încât să poți alege, în fiecare moment, ceea ce rezonează cu tine.
📍 Festival Internațional de Spiritualitate, Terapii Alternative şi Produse Bio 2026 ∆ Ediţia V: 9-10 mai Comunicăm & Creștem împreună ∆ Ediția VI: 16-17 mai Dăruind, Primeşti! Biblioteca Națională a României – Bulevardul Unirii nr.22, București sector 3; 🕚 11:00–20:00
INSIDER: „🦔 Știați că un arici poate ˮprinde viațăˮ la muzeu? 🏦La Șecția de Științele Naturii, Muzeul Olteniei, 𝐭𝐚𝐱𝐢𝐝𝐞𝐫𝐦𝐢𝐚 transformă exemplarele reale în piese de studiu și de expoziție, păstrându-le aspectul cât mai aproape de cel din natură. Taxidermia este arta și tehnica de conservare a animalelor, folosită în muzee pentru a documenta și prezenta speciile. 🦔Ariciul european – Erinaceus europaeus, G.Fisch.Waldh. 1814, Ordin: Eulipotyphla, Familie: Erinaceidae, un mamifer insectivor ușor de recunoscut datorită țepilor săi care îl protejează de prădători. Însă cum devine un arici exponat? După ce este adus în laborator, specimenul trece prin mai multe etape: ● primul pas este verificarea acestuia – animalul trebuie să fie în stare bună, fără urme de degradare; ● măsurătorile biometrice – se notează dimensiunile și datele biometrice; ● îndepărtarea pielii- se realizează cu atenție, separând pielea de corp, rămânând atașate la piele doar oasele; ● curățarea – pielea de pe oase se desprinde ca un manșon, aceasta se trage până la degete, apoi se curăță complet de mușchi și ligamente, la fel și pielea se curăță de orice urmă de carne și țesut adipos. ● spălarea și conservarea pielii ● reconstituirea corpului, a musculaturii și a craniului – pentru corp se folosește sârmă și talaj, iar pentru musculatură vată hidrofilă. Substituirea craniului se face cu lut. ● după introducerea sârmelor și refacerea musculaturii, se introduce corpul artificial, iar toate sârmele se prind de corp. Se montează ochii de sticlă și se coase pielea. ● montajul – piesa este montată pe suport în poziție cât mai naturală Rezultatul finalul este o piesă naturalizată etalată într-un biotop cât mai natural, specific vieții acestuia. ✍️ 𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐑ă𝐝𝐮𝐜𝐚𝐧𝐮 𝐋𝐨𝐫𝐞𝐝𝐚𝐧𝐚 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐨𝐧𝐞𝐥𝐚, restaurator – Secția de Științele Naturii, Muzeul Olteniei” SURSA
N.R.: Taxidermia (din greacă pentru „aranjament al pielii”), cunoscută în română sub termenul de împăiere, este meşteşugul și arta prelucrării, respectiv a re-producerii animalelor în scopul prezentării publice sau particulare, așa cum ar fi în muzeele de ştiinţe naturale sau sub forma de trofee de vânătoare. Taxidermia poate fi aplicată la toate speciile de animale, inclusiv la oameni.
Metodele aplicate de taxidermişti au fost considerabil îmbunătăţite în secolul trecut amplificând calitatea produselor finale. După curăţarea tuturor organelor interne și a fluidelor corpului, dintre care sângele este esențial, respectiv îndepărtarea ochilor, conservarea restului corpului animal se face cu substanțe și tehnici corespunzătoare.
Taxidermiştii pot practica profesional, pentru muzee sau scopuri științifice, sau pentru vânători și pescari, ori în calitate de amatori, ca hobby. Pentru practicarea taxidermiei o persoană trebuie să fie extrem de familiară cu anatomia, disecţia, sculptura, pictura și prelucrarea pieilor.
Varietăți neștiințifice ale taxidermiei: § Rogue taxidermy, într-o traducere aproximativă în spiritul limbii române, taxidermie poznașă, este o varietate neștiințifică a taxidermiei care se ocupă cu crearea unor animale împăiate care nu există în realitate, aşa cum ar fi „realizarea” unor animale imaginare sau prezente în bestiare din diferite timpuri și epoci. § Taxidermia antropomorfică este o varietate ne-științifică a taxidermiei în care animale împăiate sunt îmbrăcate în haine umane și/ sau sunt prezentate ca și când ar fi angajate în activități specifice oamenilor. Acest „stil taxidermic” a fost foarte adesea folosit în Anglia și alte părții ale vestului european în perioadele victoriene și eduardiene, dar se pot întâlni până astăzi. Varietatea taxidermiei antropomorfice a fost popularizată de Herman Ploucquet, taxidermist din Stuttgart, Germania, când acesta a expus public la Marea Expoziţie din 1851, ținută la Londra, cunoscută și sub numele de Crystal Palace.
Taxidermia există din cele mai vechi timpuri. În preistorie, a fost folosită în arta vânătoarei pentru a realiza imitaţii ale animalelor ce erau folosite pe post de momeli. În Egiptul antic, tehnica a fost folosită în scop funerar. Astfel, în camera mortuală a faraonului se introduceau vieţuitoarele care îl inconjurase: pisici, șoimi, câini etc. În Grecia antică au fost făcute primele încercări de naturalizare a animalelor pe post de trofee de vânătoare, dând acestei activități și denumirea de taxidermie. În perioada marilor colonizări, renaşte ideea de a conserva specimene, atât pentru colecţii cu unicate aduse din toate colțurile lumii, cât și pentru accesul la cunoaștere destinat publicului interesat.
În secolul XIX, atenţia era concentrată asupra păsărilor, unele din ele existând bine preparate chiar și astăzi în cutii de sticlă împreună cu frânturi din habitate. În schimb, mamiferele, ca preparate, nu reușeau să se ridice la nivelul calitativ al păsărilor. La începutul secolului al XX-lea, taxidermia a cunoscut o dezvoltare importantă prin extinderea pluridisciplinară. Astfel, pictura și sculptura au fost incluse în acest meşteşug deosebit. Dezvoltarea tehnicii a permis ca taxidermia să se aplice inclusiv corpurilor umane. În urma cu mai mulţi ani, la Muzeul „Grigore Antipa” și acum doi ani la Biblioteca Națională a României a avut loc o expoziție de corpuri umane.
INSIDER: „World Trade Center, inaugurat pe 8 noiembrie 1994 de către Excelența sa Președintele României, Ion Iliescu. Așa am găsit scris pe o plăcută plantată pe un soclu de granit. No comment!” SURSA
N.R.: World Trade Center Bucureşti finalizat înanul 1994 dispune în prezent de 40.000 de metri pătrați de spațiu premium cu utilizare mixtă – inclusiv birouri de închiriat şi servicii pentru chiriaşi. Este un centru de afaceri – găzduieşte sediile Michelin România, ABN AMRO Bank, precum şi Hotelul Pullman Bucureşti, de 4 stele cu suite executive, un centru de conferinţe de clasă mondială, servicii de planificare a evenimentelor, catering intern, puncte de vânzare cu amănuntul şi restaurante. Are 13 etaje și o înălțime de 52 m și o suprafață interioară de aproximativ 40.000 m², fin care 18.000 m² sunt destinați Hotelului Pullmann.
Adresa: Piața Montreal Nr.10, Sector 1 – București
INSIDER: „În cimitirul Micşunica 1 există un ansamblu statuar 4×4, însumând busturi ale unor personalităţi din istoria naţională. Să facem prezentările: Rândul patru, de la stînga la dreapta – Decebal, Burebista, Constantin Brâncoveanu, Ştefan cel Mare, R 3 – Vlad Ţepeş, Horea, Cloşca şi Crişan , R 2 – Tudor Vladimirescu, Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza şi Aurel Vlaicu. Rîndul întăi este rezervat familiei regale: Carol I, Ferdinad, Regina Maria şi Mihai I. Nu ştiu cum se numeşte artistul care a realizat aceste opere şi nici după ce criterii au fost alese personajele. Realizatorii proiectului par a fi C.I. Columna (Cercul de Istorie Columna, cum apare pe anumite inscripţii) şi administraţia Bisericii de la Micşunica, cea care gestionează acest cimitir. Tatăl meu, mare pasionat de istorie (mai am şi acum o parte din colecţia revistei Magazin Istoric) şi care are mormântul la căteva rânduri distanţă, se odihneşte mult mai liniştit ştiind că este ocrotit de Burebista, Vlad Ţepeş sau Regina Maria.” SURSA
N.R.: „VIAŢA ASTA-I BUN PIERDUT CÂND N-0 TRĂIEȘTI CUM AI FI VRUT ȘI-ACUM AR VREA UN NEAM CĂLĂU S-ARUNCE JUG ÎN GÂTUL TĂU: E RĂU DESTUL CĂ NE-AM NĂSCUT, MAI VREM ȘI-AL DOILEA RĂU?
DIN ZEI DE-AM FI SCOBORÂTORI, C-O MOARTE TOT SUNTEM DATORI! TOTUNA E DAC-AI MURIT FLĂCĂU ORI MOȘ ÎNGÂRBOVIT; DAR NU-I TOTUNA LEU SĂ MORI ORI CÂNE-NLĂNŢUIT
EI SUNT ROMÂNI ȘI CE MAI SUNT? NU EI, CI DE-AR VENI CEL SFÂNT, ZAMOLXE, C-UN ÎNTREG POPOR DE ZEI, I-AM ÎNTREBA: CE VOR? ȘI NU LE-AM DA NICI LOR PĂMÂNT, CĂCI EI AU CERUL LOR!
ȘI-ACUM, BĂRBAȚI, UN FIER ȘI-N SCUT! É RĂU DESTUL CĂ NE-AM NĂSCUT! DAR CUI I-E FRICĂ DE RĂZBOI E LIBER DE-A PLECA-NAPΟΙ, IAR CINE-I VÂNZĂTOR VÂNDUT SĂ IASĂ DINTRE NOI!
EU NU MAI AM NIMIC DE SPUS VOI BRAȚELE JURÂND LE-AŢI PUS PE SCUT! PUTEREA ESTE-N VOI ŞI-N ZEI! DAR VĂ GÂNDIŢI, EROI, CĂ ZEII SUNT DEPARTE SUS, DUŞMANII LÂNGĂ NOI!
INSIDER: „Bombăne lumea că cea mai recentă ispravă a lui Banksi, din Londra, cu stegarul bezmetic căzând de pe soclu, ar fi pastișată după un artist spaniol, care-ar fi înscenat ceva similar acum câțiva ani. Dacă-i așa, pun și eu pe masă ceva și mai vechi, chiar din țara noastră, întâmplător monumentul meu preferat de la noi: „Căderea de pe soclu”, amplasat în 1999 în Constanța. Fusese comandat de una dintre asociațiile „revoluţionarilor” constănţeni, ca să-și preaslăvească participarea la zavera din 89. Când au văzut rezultatul au zis nu, mersi, pe noi nu ne mai pomeniți. Așa că lucrarea a stat ani de zile în parcul palatului administrativ fără nicio plăcuță explicativă, nimic. I-au plantat în jur niște boscheți și arbuști care-au crescut între timp până au ascuns-o vederii aproape complet. După mine, ăla-i monumentul perfect. Nici al lui Banksy nu-i rău, dar hai să știm și ce-i pe la noi prin ogradă. *sursa foto: site-ul artistului, Dimitri Cușa.” SURSA
N.R 1.: Dumitru CUȘA s-a născut pe 27 februarie 1947 în comuna Kogălniceanu, judetul Constanța. În anul 1974 a absolvit Institutul de Arte Plastice, Nicolae Grigorescu”, Bucuresti, în 1975 a obţinut bursa Uniunea Artiștilor Plastici pentru sculptură. Primele expoziți personale au avut loc în anii 1978-1977 in București. Din anul 1978 s-a stabilit in Franţa, odată cu obținerea bursei Fundației de întrajutorare intelectuală europeană. A obținut în 1994 Premiul pentru sculptură la Versailles, iar în 1995, Premiul Art Dialogue la Levallois. Sculpturile sale au fost expuse în cadrul unor evenimente precum Sezonul România-Franța 2019, inclusiv la Teatrul Naţional din București Printre lucrările sale notabile se numără sculptura din bronz intitulată „Prometeu”, care redă un cap monumental cu o expresie dramatică.
N.R.2: Statuia din imagine este cea mai recentă lucrare a artistului stradal Banksy, apărută la sfârşitul lunii aprilie 2026 în Londra. Deși nu are un nume oficial unic confirmat de artist, aceasta este adesea menționată în presă și pe rețelele sociale sub titluri: „Blind Patriotism” (Patriotism orb), „Blinded by the Flag” (Orbit de steag), „Flag Bearer”. Statuia a fost instalată clandestin, peste noapte, în Waterloo Place, centrul Londrei, pe un soclu care fusese lăsat gol. Lucrarea înfățișează un bărbat într-un costum elegant care pășește cu încredere în gol de pe marginea soclului, având fața complet acoperită de un steag mare. Comentatorii și criticii de artă interpretează lucrarea ca pe o satiră la adresa naționalismului orb sau a liderilor politici care urmează simboluri fără a vedea direcția în care se îndreaptă societatea. Banksy a confirmat paternitatea lucrării printr-un videoclip postat pe contul său de Instagram pe 30 aprilie 2026, arătând procesul secret de instalare pe timp de noapte.
INSIDER: „Weekendul ăsta am fost la Eșelnița și am avut parte de o întâlnire neașteptată. Eșelnița e o comună din județul Mehedinți, chiar pe malul Dunării, între Orșova și Dubova. Practic e la mijlocul Clisurii Dunării, zona aia spectaculoasă cu Cazanele Mari și Cazanele Mici, unde fluviul trece printre stânci înalte de calcar. E locul cu golful Mraconia, cu chipul lui Decebal săpat în stâncă și mănăstirea ascunsă în golf. Vara e plin de pensiuni și bărci, dar primăvara e liniște și e doar piatră, apă și soare.
Sâmbătă dimineața, pe un versant pietros deasupra Dunării, la Eșelnița, am dat peste două vipere cu corn. Stăteau ridicate, piept în piept, și se împingeau – dansul lor de împerechere. E aprilie-mai, fix perioada lor. Am stat la vreo 3 metri și le-am filmat puțin. În timpul împerecherii nu mușcă, masculii doar își măsoară forțele. După ce au terminat, au plecat fiecare prin iarbă. Toată Clisura, de la Eșelnița până la Dubova, e plină de vipera cu corn. Le place piatra calcaroasă încălzită de soare și arbuștii rari de pe versanți. Ajung la 60-70 cm și trăiesc 10-15 ani dacă scapă de prădători. Se recunosc după cornița moale de pe bot și zig-zagul închis de pe spate.
Nu atacă omul. Mușcă doar dacă sunt călcate sau prinse. În Mehedinți se înregistrează 30-40 de mușcături pe an, dar cazurile grave sunt extrem de rare. La Drobeta Turnu Severin există ser antiviperin, iar cu 112 și imobilizarea membrului mușcat se rezolvă rapid. Cât am stat prin Eșelnița am înțeles regula: când mergi prin iarbă înaltă sau pe stâncile din jurul golfului Mraconia, bați cu un băț în pietre și porți bocanci. Ele simt vibrațiile și se feresc. În rest, stau la soare și vânează șopârle și rozătoare mici.
Sunt specii protejate și e normal să fie lăsate în pace. Pentru noi a fost simplu: Eșelnița nu e doar Dunăre și chipul lui Decebal. E și piatră sălbatică unde viperele își văd de viața lor cum fac de mii de ani, și dacă le respecți spațiul, n-ai treabă cu ele.” SURSA
N.R.: „Vipera cu corn este un șarpe de talie medie. La noi în țară se găsește în partea de sud-vest și în Dobrogea, este prezentă cu două subspecii: Vipera cu corn bănăţeană (Vipera ammodytes ammodytes) Vipera cu corn dobrogeană (Vipera ammodytes montandoni). Este un șarpe cu mişcări lente, care nu trebuie subestimat pentru că atacul este fulgerator. Muşcătura este periculoasă pentru om, necesită intervenţie medicală rapidā.
Vipera cu corn bănăţeană (Vipera ammodytes ammodytes), numită și năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn sau năpârcă cu nas întors, este o subspecie de viperă cu corn din familia viperide (Viperidae) răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este o viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuţit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculiiau coloritul de fond cenuşiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanţe spre brun sau arāmiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag este de culoare brună sau neagră și puternic contrastantă, iar la femelă, cafenie sau brună şi mai puțin distinctă. Pe laturile corpului se află pete mari închise de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenuşii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roşu-cărămiziu, rar galben. Pe cap au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu.
Este răspândită în Tirolul de sud, Veneția, Carintia, Istria, fosta lugoslavie, România, nord-vestul Bulgariei. În România, este întâlnită în sud-vestul ţării, pe un areal discontinuu, de la Munţii Banatului până la Cozia, în Carpaţii Olteniei și sud-vestul Transilvaniei, până la nord de Mureş, Săcărâmb, Zlatna. În România este un element montan, în regiunea de deal se întâlnește în mod excepţional (Deva). Trăiește pe coastele stâncoase cu vegetaţie de acoperire din clisura Cazanelor și pe văile afluenţilor Dunării şi Cernei, pe Valea Nerei. A fost semnalată şi pe dealul cetății Deva, în Munţii Retezat până la altitudinea de 2184 m , precum şi pe dealurile din jurul municipiului Reşiţa si valea Domanului. Trăieste pe pantele stâncoase cu arbusti. adesea aproape de malul apelor (de ex. Valea Cernei) și în pădurile de foioase (de la poalele munţilor Domogled).
Îi place să stea la soare pe stânci.Se cațără cu ușurință pe ramuri arbuştilor pentru a se încălzi la soare. Pe teren deschis se mişcă greoi. Se adăpostește mai ales sub pietre sau în crăpăturile stâncilor. Este relativ sensibilă la frig şi intră toamna devreme în adăpost pentru hibernare, iar primăvara iese ultima din hibernare.
Hrana constă din vertebrate mici: şoareci, cârtițe, ocazional păsări şi şopârle (şopârla de ziduri etc). Puii se hrănesc la început cu broaşte şi şopârle. Homeotermele (mamiferele și păsările) sunt mai întâi omorâte prin muşcare și înveninare și apoi înghițite cu capul înainte; poichilotermele (şopârlele și broaştele) sunt adesea înghiţite de vii.
Împerecherea are loc în aprilie-mai. În perioada de reproducere, masculii pot avea flancurile colorate în roz-roșietic intens. Puii în număr de 4-18 sunt născuți în august-octombrie și au la eclozare circa 20 cm.”
INSIDER: „Legenda celor mai renumite ouă. În anul 1467 regele Matei Corvin se află la Brașov, unde emite mai multe documente, printre care scutirea de vamă și comerțul cu amănuntul, stabilește obligațiile militare ale Brașovului și ale Țării Bârsei. Se știa despre acest rege că îi plăcea să umble prin regat incognito.
Legenda spune că intr-o seară răcoroasă de toamnă, un străin cu gluga trasă pe ochi a intrat in vechea cârciumă ,,La Ova” de pe strada Porții, unde a cerut șase ouă fierte și un pahar cu vin. A stat tăcut la o masă de la fereastră, ascultând povești și glume de la meseni, râzând ca un om de rând. Dar omul nu era de rând. Era Matei Corvin-regele. Coborât printre supuși săi, fără garda, fără coroană, doar cu o foame cinstită și o dorință de a cunoaște lumea așa cum e.
Când s-a ridicat de la masă n-a cerut nimănui să i se cânte, doar a lăsat câțiva bănuți și un bilețel scris repede ca o glumă regală: ,,Hic fuit Mathias Rex, comendit ova sex”. (,,Aici a fost regele Mathias și a mâncat șase ouă”)
De atunci hanul a devenit poveste. Iar cine trece astazi pe strada Republicii (fosta strada a Porții.) poate zări, pe fațada unei case vechi, o placă simplă, dar glorioasă. Acolo s-au mâncat cele mai renumite ouă din istoria Brașovului.” SURSA
N.R.: Matia Corvin (în maghiară Hunyadi Mátyás, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin; n. 24 februarie 1443, Cluj, Regatul Ungariei – d. 6 aprilie 1490, Viena, Arhiducatul Austriei), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin, a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. A fost botezat după Sfântul Matia, apostolul, nu după Matei Evanghelistul și a fost al doilea fiu al lui loan de Hunedoara, renumit conducător militar, descendentul unui cneaz valah, pe nume Voicu.
Placa este situată în Brașov pe strada Republicii la numărul 30.
INSIDER: „În parcare la Kaufland Vitan – București sector 3, după modelul spălătoriilor auto self-service s-a inventat și Paws Self Wash – adică un semiautomat de spălat cățeii, non-stop. Tarif 4 lei/ minut. Câine mic – 10 min, câine mediu 15 min, caine mare 20 min. Bancnote acceptate: 5/10/20/50 – Aparatul nu då rest!
Instrucţiuni de utilizare:. 1. Dezinfectie (30 sec.) – Înainte de utilizare, vă rugăm să dezinfectaţi cada pentru o spälare în condiții de maximă igienică. Apoi, ajutați-vă câinele să urce și atasați lesa dacă este necesar. (Acest timp este suportat de furnizorul aparatului şi nu este taxat).
2. Şampon – Curățați delicat blana câinelui cu şamponul nostru special, eliminând murdăria şi mirosurile pentru o blană curată şi catifelată.
3. Clătire – Clătiți cu grijă şamponul, asigurându-vă că nu rămâne niciun reziduu şi lăsând blana Câinelui dvs. curată.
4. Balsam – Răsfățați blana căţelului dvs. cu un balsam de calitate, lăsând-o moale, strălucitoare şi uşor de îngrijit.
5. Clătire balsam – Folosiţi din nou duşul pentru clătirea balsamului.
6. Uscare – Oferiţi-i prietenului dvs. blānos o uscare delicată. Avem o setare potrivită pentru a asigura confortul câinelui în timp ce blana lui se perfect.
INSIDER: „Polistiren? Spuma? Sau un material incredibil de ușor pe care l-ai arunca fără să stai pe gânduri? Răspunsul este „marmură”.
Aceste lucrări, care te fac să vrei să le priveşti din nou şi chiar să te îndoieşti de propriil ochi, provin de la artistul italian Fabio Viale. Cel mai fascinant aspect al operei sale nu este doar tehnica, ci sentimentul de conflict contraintuitiv”: foloseşte cele mai grele, mai dure şi mai scumpe materiale din lume pentru a imita cele mai uşoare, mai ieftine şi mai uşor de trecut cu vederea lucruri. Această iluzie este de fapt foarte asemănătoare cu viața noastră actuală. În această eră a eficienței și a consumului rapid, suntem obişnuiţi să judecăm valoarea după aspect. Ceea ce pare ieftin este considerat neimportant; ceea ce pare scump este considerat demn de apreciere. Opera lui Fabio Viale ne amintește că în această lume rapidă şi superficială, poate că ceea ce merită cu adevărat prețuit sunt detaliile pe care le trecem cu vederea.”
FOTO 1- Sulptură contemporană intitulată Souvenir Gioconda realizată de artistul italian Fabio Viale. Este sculptată dintr-un singur bloc de marmură albă, dar finisată pentru a imita textura uşoară și poroasă a polistirenului, explorând contrastul dintre greutatea marmurei și fragilitatea aparentă a materialului simulat.
N.R.: Fabio Viale (născut pe 19 septembrie 1975) este un sculptor contemporan italian apreciat, renumit pentru abilitatea sa virtuoasă de a transforma marmura solidă de Carrara în sculpturi care imită materiale aparent imposibile.
Viale este faimos pentru crearea unui „efect de polistiren” în care sculptează manual marmură grea pentru a reproduce textura granulară și ușoară a polistirenului de unică folosință, spumă. Folosind unelte la fel de precise ca niște burghie dentare, sculptează meticulos fiecare „mărgică”, adâncitură și crăpătură în piatră.
Lucrările sale, precum Venere de polistiren, provoacă presupunerile privitorului despre greutate și performanță, făcând ca unul dintre cele mai rezistente materiale din lume să pară fragil și de unică folosință.
Momente importante din carieră: Bărci plutitoare din marmură: În 2002, a lansat Ahgalla, o barcă de marmură de dimensiuni mari, care putea pluti și transporta oameni. Viale a creat barca pentru a demonstra că marmura poate pluti și pentru a depăși preconcepțiile despre acest material. Sculpturi tatuate: A dezvoltat un proces unic în care cerneala se infiltrează în porii marmurei pentru a crea „tatuaje” realiste (adesea inspirate de imaginile Yakuza sau ale închisorilor rusești) pe figuri în stil clasic.
A câștigat prestigiosul Premiu Cairo în 2014 și a expus la evenimente importante, inclusiv Bienala de la Veneția (2019) și Glyptoth din München.
Născut în Cuneo, Viale a studiat la Accademia Albertina din Torino, unde locuiește și lucrează în prezent.
FOTO 8 – Laocoonte (2020), o sculptură contemporană din marmură a artistului, reinterpretare creativă a celebrei sculpturi romane antice, Laocoon și fiii săi. În timp ce capodopera elenistică originală îi include pe preotul troian și pe cei doi fii ai săi zdrobiți de șerpi de mare, versiunea lui Viale modifică semnificativ iconografia prin eliminarea figurilor fiilor, concentrându-se exclusiv pe lupta agonizantă a lui Laocoon însuși. Viale nu pictează pur și simplu suprafața marmurei; în schimb, a colaborat cu chimiști pentru a dezvolta tehnici în care pigmenții se infiltrează în porii pietrei. Acest proces imită modul în care cerneala reală pentru tatuaje penetrează pielea umană.
Tatuajele care acoperă corpul sculpturii reprezintă scene din Infernul lui Dante, inspirate în mod special de fresca din secolul al 15-lea de Giovanni da Modena. Designurile întunecate și complexe includ Cele Șapte Păcate Capitale, creând un contrast izbitor cu marmura albă de Carrara – sacrul versus profanul, viața versus moartea și intersecția dintre istoria antică și cultura urbană contemporană.
FOTO 11- reinterpretare contemporană a celebrei sculpturi „Pietà” de Michelangelo, (situată în Bazilica Sfântul Petru din Vatican) intitulată „Lucky Ehi”. Sculptura păstrează forma originală a lui Michelangelo, dar înlocuiește corpul lui Isus cu o reprezentare a unui migrant nigerian pe nume Lucky Ehi. Viale folosește armura albă de Carrara pentru Fecioara Maria și marmura neagră pentru figura lui Ehi, creând un contrast puternic şi modern și atrage atenția asupra crizei migrației din Europa și asupra situației refugiaţilor.
infoINSiDER.ro 