INSIDER: „În blocul ăsta sunt 32 de apartamente. Grupul de WhatsApp are 28 de membri. Se cheamă „Bloc 7 – Informații”. A fost creat pentru urgențe, pentru când se oprește apa sau se strică liftul sau cineva lasă gunoiul pe palier.

A ajuns altceva. În fiecare dimineață, la 7 fix, o femeie de vreo 65 de ani coboară cu o pungă. În pungă sunt resturi de la ea, poate ceva cumpărat special, nu știe nimeni exact. Se duce la colțul blocului unde stau de obicei doi sau trei câini și îi hrănește. Zece minute, un sfert de oră. Uneori stă și mai mult, dacă unul dintre câini e bolnav sau speriat. Se întoarce sus. Își bea cafeaua. Începe ziua.

În grupul de WhatsApp, conversația despre ea are 247 de mesaje. „Aduce boli.”, „O să ne mușce pe copii.”, „Cineva să sune la Poliția Animalelor.”, „Nu e normal, e o nebună.”, „Am văzut-o ieri, iar cu punga aia.”, „Cine o mai suportă.” – 247 de mesaje. Scrise de oameni care stau în același bloc cu ea, care o văd la lift, care îi spun bună ziua pe hol. Bună ziua pe hol. 247 de mesaje în spate.

Ea știe de grup. Cineva i-a spus, sau a văzut ea, nu contează cum. Știe. Și în fiecare dimineață coboară cu punga. Nu pentru că e nebună. Nu pentru că nu înțelege ce se vorbește despre ea. Ci pentru că cei doi sau trei câini de la colțul blocului nu au grup de WhatsApp în care să se plângă că le e foame. Nu au voce. Nu au 247 de mesaje în apărarea lor. Au doar pe ea. În fiecare dimineață, la 7 fix.

Mă gândesc la cei 28 de membri din grup. Oameni normali, probabil. Care își iubesc copiii și plătesc întreținerea la timp și poate fac și voluntariat din când în când și donează la cutia de la Carrefour de Crăciun. Și care au găsit în femeia cu punga un dușman comun. Pentru că asta face grupul de WhatsApp al blocului cel mai bine. Nu informează. Nu rezolvă urgențe. Creează coeziune prin excludere. Suntem noi, cei 28, și e ea, cu câinii ei și boala ei și nebunia ei. E mai ușor să fii comunitate împotriva a ceva decât pentru ceva.

Și nimeni nu i-a bătut la ușă. Nimeni nu a întrebat-o de ce face asta. Poate are un motiv. Poate a crescut cu câini și i-au murit toți. Poate e singură și dimineața cu punga e singurul moment din zi când cineva o așteaptă. Poate pur și simplu nu suportă să vadă un animal flămând și atât, fără poveste mare în spate.

Nu știm. Nu am întrebat. Am deschis WhatsApp-ul și am scris. 247 de mesaje despre o femeie de 65 de ani cu o pungă. Și nicio conversație cu ea.
Asta suntem uneori. Nu monștri. Nu oameni răi. Doar oameni care preferă să vorbească despre cineva decât cu cineva. E mai confortabil. E mai sigur. Nu cere nimic. Doar lasă pe cineva singur într-un bloc de 32 de apartamente. În fiecare dimineață, la 7 fix.” SURSA

N.R.: A se „înlocui” cățeii cu pisici, porumbei, flori, ferestre/ becuri închise/ deschise, tămâie, etc..

ARHIVĂ: PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”

INSIDER: „Un concept foarte cool prinde contur în București! „Străzile Deschise” ajung pe… #Dâmbovița! Cu plimbări gratuite – nouă caiace duble (18 locuri în total), patru caiace individuale și șase canoe din flotila „Dâmbovița Apă Dulce” vor fi puse la dispoziție fără rezervare. 🕙 Plimbările au loc între orele 10.00 – 14.00 și 16.00 – 20.00.” SURSA

N.R.: „Premieră în 2026 – La Debarcader Piața Națiunilor Unite 10:00-14:00 & 16:00 20:00| activări pe apă (DAD + Kayak Champions) Organizat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 – Rowmania şi Nod Makerspace, cu sprijinul Primăria Municipiului București și ARCUB. Parteneri: Kayak Champions.” FOTO

ARHIVĂ: YOGA PE DÂMBOVIȚA: Armonia minte-corp, la nivelul următor ∆∆∆∆∆ TROCATHLON: Bucureștenii au testat Dâmbovița cu plăci de stand-up paddle și caiace printre bălării! ∆∆∆∆∆ DÂMBOVIȚA DELIVERY: Teoretic, s-a deschis cel mai mare spațiu nefolosit al Bucureștiului. Practic, avem unde, avem cu cine, dar nu avem cu ce!

INSIDER: „Waw – noua arhitectură eclezială

Noua Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” din Cornești, Repubblica Moldova – a fost ieri lansată. Arhitect: Alexandrin Buraga Ctitor: Viorel Godea. (…) o mică biserică de la țară” SURSA

INSIDER 2: „La Cornești a fost sfințită Biserica „Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare”. Nu sunt cel mai exemplar credincios, dar mi s-a părut un eveniment foarte interesant și important.

Arhitectura. E altfel, cu totul altfel față de bisericile tradiționale ortodoxe. Construită într-un stil neobizantin minimalist – arhitectură sacră contemporană. Alb și negru, pereți drepți, cupolă centrală cu cruce, un volum masiv la exterior, dar modestă (plăcut) în interior. Fără picturi exterioare și cu o iconografie controlată în interior. În schimb, cu pante de acces pentru oameni cu nevoi speciale, spații de relaxare pentru copii și maturi, decor frumos. Nu știu dacă așa s-a gândit intenționat, dar am simțit aerul unei reforme: mai puțină pompă, mai multă utilitate. Cred că asta apropie biserica de oameni.

Amplasarea. Pe un deal la marginea Corneștiului. Judecând după volumul investițiilor, putea fi oriunde, chiar și în Chișinău. Alegerea locației pare deliberată — regiunile noastre pot să renască. Sunt sigur că această biserică va da un impuls zonei: turism intern, circulație, acolo este foarte frumos, chiar în ajun am alergat pe dealuri, ai ce vedea și ce face acolo. Dar și oamenii de pe loc pot vedea că „se contruiește ceva nou”, nu doar se distruge în regiuni.

Credința. A fost sfințită de un sobor de preoți condus de ÎPS Petru, mitropolitul Basarabiei. Pentru prima dată am văzut un public atât de divers: oameni vizibil bogați și mai puțin, mai în vârstă, dar și tineri; diferite statuturi sociale: oameni de afaceri, funcționari înalți, dar și oameni simpli din sat. Știți, nu doar acele bătrânele care stau tot timpul în avangardă; dar chiar o societate pestriță, așa cum e ea în Moldova. Mi s-a părut reprezentativ.

În loc de epilog. E cumva la “modă” în ultimul timp să iei în derâdere preoții și biserica. Nu sar în apărarea preoților, mai ales a celor care defăimează religia, dar credința e în oameni de mii de ani. Eu cunosc mulți preoți care au consolidat comunități și au făcut bine. Cred și sper că noua biserica va da un suflu nou comunității, dar poate și țării. Felicitări Viorel Godea și tuturor ctitorilor. Într-un ceas bun, cu Doamne Ajută!” SURSA

N.R.: „Cornești este un oraș din raionul Ungheni, Republica Moldova. Localitate, atestată din 1867, a devenit oraș în 1995.

Suprafața totală a terenurilor or. Cornești este de 624,1 ha, dintre care 467,4 ha sunt terenurile cu destinație agricolă, 151 ha. constituie terenurile intravilane. Pe teritoriul oraşului este un lac public cu o suprafață totală de 1,7 ha. Suprafața totală a drumurilor din localitate este de 22 km, din care 6,5 km sunt drumuri de importanță naţională.

În orașul Cornești locuiesc circa 3.600 persoane, peste 90% sunt moldoveni, restul – ruşi, ucraineni și alte naţionalități. Populația aptă de muncă constituie circa 2.000 persoane. Oraşul Cornești dispune de 2 instituţii preșcolare, un liceu și o școală medie, un spital de sector cu o capacitate de 70 persoane, un centru al medicilor de familie cu 5 medici, 3 farmacii private. Din anul 1956 funcţionează centru Ftiziopneumologic de Reabilitare pentru copii „Cornești”. Centrul dispune de 100 paturi, este destinat pentru internarea copiilor în vârstă de la 3 la 11 ani din toată țara, bolnavi şi contaminați de tuberculoză, deserviți de un colectiv de 54 medici, asistente medicale, învăţători şi educatori, etc. Pe teritoriul oraşului mai funcționează un club sportiv de karate „Zanshin” care are peste 80 membri. În ultimul timp clubul a participat la diverse competiții naţionale și internaționale, membrii lui ocupând la Campionatul României, zona Moldova locul 3.

Pe teritoriul oraşului și a satului din componența lui se află 2 cămine culturale și 3 biblioteci publice. Cultura oraşului este promovată de formația artistică corală „Ilincuța” care activează din 1996 și fin 1979 funcţionează școala de Arte „lon și Doina Aldea-Teodorovici”.

În prezent pe teritoriul oraşului activează circa 60 de agenți economici, marea majoritate fiind reprezentaţi de întreprinderile individuale și cei care lucrează în bază de patent. În ultimii ani a crescut numărul agenților economici, cea mai mare parte în domeniul comerţului. De asemenea în oraș este o brutărie și 200 gospodării țărănești, o piaţă, 3 unități de alimentare publică, 8 magazine și filiala unei bănci comerciale.” SURSA

INSIDER 1: „Un obiect rar: cilindrul metalic încastrat chiar în piatra de temelie a clădirii Sucursalei Băncii Naționale a României din Craiova. 📜În interiorul acestuia se afla un pergament pe care erau trecute numele unor personalități ale epocii. 🏛️ Piatra de temelie marca începutul construcției clădirii de pe Calea Unirii nr.6, la 3 august 1887, în vremea primului director al sucursalei craiovene, Elefterie Cornetti.” SURSA

INSIDER 2.: „Zilele Porților Deschise la BNR DOLJ – Expozițiile dedicate începuturilor monedei naționale și istoriei bancnotelor românești au scos la iveală informații interesante pentru public. Spre exemplu, știai că prima falsificare de bancnote de pe teritoriul Regatului României a avut loc … în Dolj, în comuna Leu? În 1889, supusul german Moritz Hermann Siebner a reușit să confecționeze 360 de bilete de 20 lei, confiscate de către procurorul Tribunalului Romanați. Autorul principal a fost condamnat la muncă silnică pe viață, iar complicele său, Panait Voiculescu, la 15 ani de muncă silnică.”

N.R.: „În perioada 23-24 aprilie 2026, la Banca Naţională a României a avut loc cea de-a şasea ediție a evenimentului Zilele Porților Deschise pentru a marca împlinirea a 146 de ani de la înființare. Evenimentul s-a desfăşurat simultan în mai multe sucursale regionale din Cluj, Dolj, laşi, Timiş şi agențiile Argeş, Bacău, Brăila, Buzău, Gorj, Maramureş, Mureş, Prahova, Sibiu și Suceava. În cadrul acestora sunt organizate secțiuni expoziționale dedicate începuturilor monedei naţionale, istoriei bancnotelor româneşti, precum şi istoriei tezaurului BNR evacuat la Moscova în timpul Primului Război Mondial.”

ARHIVĂ: BNR: Coadă de 2-3 ore numai în Ziua Porților Deschise sau Noaptea Muzeelor

INSIDER: „Stație de încărcare OZN-uri. În mijlocul câmpului… Săcălășeni județul Maramureș.” SURSA

N.R.: „100.000 de euro au fost investiți într-o stație de încărcare pentru maşini electrice amplasată în mijlocul unui imaş din comuna Săcălăşeni, fără drum de acces şi departe de centrul localităţii sau de drumul judeţean. Proiectul face parte dintr-un pachet finanţat prin PNRR, în valoare totală de 1,35 milioane de lei, care include două staţii de încărcare şi o pistă de biciclete. Deşi funcţională, stația din zona numită „Europa” nu poate fi utilizată în condiţii normale până la finalizarea căii de acces, informează.

Primarul Emilian Pop explică amplasarea prin faptul că zona respectivă este singura direcţie de extindere a comunei și că acolo există deja un post de transformare capabil să asigure necesarul de energie. Edilul susţine că perimetrul, aflat pe 200 de hectare de teren comunal, este vizat pentru dezvoltări industriale și de agrement, cu proiecte în derulare şi discuţii cu investitori. „Când începi un lucru, nu totul este perfect. Am ales varianta de a face. Vom vedea în timp dacă şi-a avut rostul”, afirmă primarul, care subliniază că nici stația din centrul comunei nu este intens folosită, în condițiile în care în Săcălăşeni există aproximativ 50 de maşini electrice.

Deşi staţia este tehnic operaţională, lucrările de acces nu sunt finalizate, iar termenul oficial de predare a întregului proiect este 30 iunie 2026. Până atunci, investiția rămâne un exemplu controversat de infrastructură realizată înainte ca zona vizată să fie efectiv pregătită pentru utilizare.” DETALII

ARHIVĂ: PĂDURE PE ROȚI, ORADEA: „Tichie de mărgăritar” cu finanțare europeană, de Ziua Pământului

INSIDER: „Țara nu are bani, dar la Oradea se cumpără „copaci pe roți” cu 2.600 de euro bucata. Imagini incredibile cu „pădurea urbană mobilă” din orașul lui Ilie Bolojan. Sute de astfel de copaci au fost achiziționați. Austeritate pentru români, dar lux pe bani publici la nivel local. Bolojan ne vorbește despre tăieri și sacrificii, în timp ce la Oradea își face… pădure pe roți. Mai pe românește: pentru unii austeritate, pentru alții experimente scumpe din bani publici.” SURSA

N.R.: Pădurea Urbană Mobilă este un concept care implică plantarea de arbori în jardiniere masive pe roți, care pot fi amplasate în diferite locații din oraş. Proiectul a fost anunţat pe 22 aprilie, de Ziua Pământului, și este parte a unei inițiative mai ample, cu finanțare europeană, având o valoare totală de 2,4 milioane de euro.

Pădure (DEX) = Întindere mare de teren acoperită de copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare sălbatică, în care predomină una sau mai multe specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de animale.

INSIDER: „Azi, aproximativ 250 de brașoveni au luat atitudine în privința accesului auto în Aria Protejata Tâmpa. Un an și ceva, am înghițit praf aproape zilnic pe drumul de acces către Șaua Tâmpei și vârf, din cauza mașinilor care făceau zeci de drumuri zilnic către șantierul lui Copos de la Panoramic. Circulau fără pic de respect pentru bicicliștii, alergătorii sau drumeții pe lângă care treceau, deloc puțini. Odată încheiat șantierul, practic a devenit nulă și autorizația de acces temporar, însă, mașinile restaurantului continuă să urce de mai multe ori pe zi pe acel drum. Deși absolut toate activitățile se pot face cu telecabina unde proprietar este tot Copos. Repet, în aria protejată, unde accesul este strict reglementat și permis doar în situații speciale. Doar că în România, legea este opțională pentru unii. Bineînțeles, cu complicitatea celui care a deblocat orașul, Scripcaru, care se face ca nu știe, nu vede, în ciuda articolelor de presă apărute pe subiect. La fel și celelalte instituții factori de decizie. Într-o reacție publică de acum câteva săptămâni, Copos declara că nu poate lua în seamă 4-5 nemulțumiți și că brașovenii ar trebui să fie recunoscători că a investit milioane de euro la Panoramic. Practic, nu neagă că legea e încălcată, relevant e că nu sunt suficient de mulți nemulțumiți de acest fapt. Astăzi, oameni care iubesc natura, o respectă, și care doresc ca și legile să fie respectate și ele, ca d-aia le avem, și-au arătat solidaritatea. Și nu 4-5, ci in jur de 250. Într-o zi rece din cursul săptămânii. Puteau fi mai mulți? Cu siguranță, dar mă asteptam să vină mult mai puțini. Brașovul poate mai mult pe partea de civism și merita mai mult decât o administrație care nu dă doi bani pe un colț de natură care face parte din identitatea orașului. Sper ca din ce în ce mai mulți brașoveni să ia atitudine și lucrurile să nu rămână așa.
Ca idee, la Bâlea Lac, cele 2 cabane de capacitate mare de acolo, inclusiv cu restaurante, se aprovizionează și își coboară gunoaiele timp de 6 luni cu telecabina, una cât jumatate din cea de la Panoramic și cu traseu de 5-6 ori mai lung. Pentru evoluția demersului îi puteți urmări pe cei de la SCUT pentru spații verzi , cei care l-au inițiat.” SURSA

INSIDER: „„Tâmpa a fost primul lucru pe care l-am înțeles din Brașov, venită dintr-un loc fără relief, când o pantă minusculă mă făcea să gâfâi serios. Îmi propusesem obiceiul de a o privi de jos — de pe bicicleta mea fixie cu care descopeream orașul, pe Aleea de Sub Tâmpa, nemișcată cu ochii la copaci — ca pe o promisiune pe care nu știam încă dacă o merit. Prima urcare a venit pe un ger cumplit, cu o pereche de Dr.Martens din piața de vechituri și la îndemnul primei mele amice din oraș: “e super ușor traseul, o să vezi!”. Coborârea a fost abruptă, dureroasă și mai profundă decât mă așteptam.

Acum, la 15 ani distanță, știu că a marcat un moment de conexiune. De atunci, Tâmpa știe toate relațiile pe care le-am dezvoltat și m-au adus în confortul “hai să băgăm o Tâmpa mâine la apus”, știe și de câte ori am jurat în alergare că „e ultima dată, ăsta nu e un trail de nasul meu”, mi-a auzit văicărelile pe serpentine și chiuielile la vale. Mi-a oferit căprioare iarna, apusuri peste marea de nori de peste orașul intunecat și o tonă de veverițe nebune în cale. Acum urc cu suricatele mele de 8 și 10 ani, care se împotrivesc la plecare și nu se pot abține să exclame când ajungem pe stânca noastră — cea care dă spre Schei, “hai să găsim grădinița, parcul, patinoarul…”Tâmpa rămâne primul loc în care un oraș străin a început să semene cu acasă.” SURSA

N.R.: „Tâmpa (în maghiară Cenk, în germană Zinne, alternativ Kapellenberg) este un munte care aparține de masivul Postăvaru, localizat în sudul Carpaţilor Orientali (mai precis în Carpaţii de Curbură) şi înconjurat aproape în totalitate de municipiul Braşov. Muntele este alcătuit în principal din formațiuni calcaroase formate în urma procesului de încrețire a scoarţei terestre. Înălțimea maximă atinsă este de 960 m (după unele surse 995 m), la aproape 400 m deasupra oraşului. Mare parte a sa (150 ha) este instituită ca rezervație naturală de tip florisitc, faunistic și peisagistic; corespunzătoare categoriei a IV-a IUCN. Aceasta a fost înființată în anul 1980, urmând ca apoi, prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a -III-a – zone protejate să fie declarată arie protejată de interes naţional.

Processed by: Helicon Filter;

La baza desemnării acesteia se află mai multe specii de animale (urşi, râşi, lupi, fluturi – 35% din totalul speciilor din ţara noastră, păsări) și plante rare (crucea voinicului, obsiga bârsană) protejate la nivel european.

Originea numelui de „Tâmpa” nu este cum așa pare de la «tâmp» ori «tâmpit» ci acela de „stâncă abruptă”, cum sunt cele din vârfurile muntelui (Tâmpa mare și Tâmpa mică). Cuvântul este străvechi în limba noastră, din epoca preromană, găsindu-se și în dialectele meridionale italiene şi la albanezii din Calabria. Pe Tâmpa se poate ajunge pe mai multe căi: există cele 25 de serpentine, tăiate în 1837 de către Ocolul silvic al Braşovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetății Braşovia sau drumul pentru mașină de „la iepure”. Cei neobişnuiţi cu drumeţiile lungi pot lua telecabina, care face legătura între Cabana-restaurant Casa Pădurarului de la poale și Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, în mai puțin de trei minute. Priveliştea din vârful Tâmpei, de pe terasa de piatră construită în 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Béthlen, oferă o splendidă panoramă asupra oraşului, iar în zilele senine se poate observa întreaga ţară a Bârsei.” DETALII