INSIDER: „22 iulie 🌡️🌊 Apa mării s-a răcit în zona Constanța – Eforie. A revenit fenomenul de „upwelling”, curenții marini aduc apă extrem de rece din adâncime spre țărm. Temperatura apei mãrii a scăzut spre 13…15 grade, comparativ cu ziua de ieri când valoarea termică a fost de 24 grade Celsius. 23 iulie Fenomen intens de „upwelling”‼️ 10°…14°C🌡️apa mării în zona Constanța – Costinești. În mod normal pentru această perioadă valorile termice din apa mării ar trebui să atingă 22°…25°C”
În acest weekend (26 – 27 iulie) Vremea va fi frumoasã, iar temperaturile vor mai creşte faţã de intervalul precedent. Cerul va fi mai mult senin, iar vântul va sufla slab şi moderat cu intensificãri trecãtoare ziua. Temperaturile maxime se vor situa între 29 şi 32 de grade, iar cele minime se vor încadra între 22 şi 24 de grade, caracterizând o noapte tropicalã. Temperatura apei mãrii va avea valori de 18…23 de grade.” SURSA
N.R.: Traducerea termenului „upwelling” în limba română este „afloriment” sau „curent de ascensiune”, deschiderea geologică, deschiderea de strat și folosit în geologie – un loc, în special în lungul văilor, unde apar la suprafața scoarţei terestre rocile sau mineralele unui zăcământ din subsol, fie în mod natural, fie artificial.
INSIDER: „Acum cinci decenii bucuria concediului/ vacanței la mare era rezumată în fotografia de pe plajă cu pozarul, „Colorata, mâine-i gata! – Nu dați banii pe prostii/ faceți poze la copii!” De obicei târau după ei prin apa de la mal mai multe animăluțe/ bărcuțe gonflabile legate cu o sfoară. Albumele cu amintiri alb-negru sau color din copilărie/ tinerețe încă mai sunt parte din inventarul casei/ familiei. După explozia digitală, am devenit cu toții „fotografi” și numărul amintirilor a crescut amețitor: Mb, Gb, TB pe dischete, CD-uri, DBD-uri, hard-uri, stick-uri, cloud – mii, zeci de mii pe telefoane, tablete, laptop, PC-uri. De fapt… un fel de tot-nimic, mai mult sau sau puțin ordonat.
Pentru câțiva ani chiar am crezut că meseria de „fotograf la malul mării” va deveni anacronică și va dispărea precum multe altele. Totuși anul acesta, interesul pentru „distracție” pare în curs de reconsiderare. În ton cu timpurile și tehnologia, în dotarea pozarului a intrat imprimanta pentru realizarea la minut, posibilitatea de a o înrăma pe loc ori a o transforma în magnet de frigider. Decorul este și el în acord cu ultimele personaje din filmele pentru copii ori desene animate care rulează prin cinematografe. Preț 20-30 lei.
INSIDER: „Festivalul DacFest – Sub Semnul Lupului durează până duminică, 20 iulie în Măgura Uroiului, lângă Simeria (Hunedoara). Evenimentul, aflat la a 15-a ediţie, se desfăşoară sub patronajul Ministerului Culturii.
Demonstraţii militare, ritualuri antice, dansuri şi întreceri în stil antic Ateliere interactive pentru copii şi adulţi Spectacole cu foc şi momente surpriză pentru public Tabără antică animată – sâmbătă şi duminică, pe Măgura Uroiului Concerte live cu formaţiile Cimpoierii din Transilvania, larba Fiarelor şi Nightlosers. Evenimentul a început joi, 17 iulie, cu conferinţa „Civilizaţiile antice din spaţiul românesc – Trecut, prezent şi viitor” la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Vineri, o paradă şi transmisiuni din drone la Centrul de Afaceri din Simeria.
Azi (N.R.: 19 iulie 2026) şi mâine au loc spectacole de dansuri antice, lupte între gladiatori, concursuri dedicate copiilor, prezentări de modă antică, ateliere de bijuterie, ceramică, confecţionare de jucării, cosmetică, fierărie, gastronomie, inscripţii şi sculptură în piatră, jocuri romane, monetărie, mozaic, muzică, plante medicinale, prelucrare de lemn, metal, os şi piele, scriere, ţesătorie, textile, tir cu arcul sau zale.” SURSA
INSIDER: „Designerii acestor monede moldovenești au creat o adevărată capodoperă! Atunci când sunt unite, ele formează simbolul național al Moldovei – bourul 🦬. Un concept care îmbină ingeniozitatea, estetica și semnificația istorică într-un mod remarcabil. „SURSA N.R.: Prin unirea celor 4 monede se obține pe avers imaginea stilizată a Stemei Tării Moldovei îmbinând elemente din diferite epoci și inclusă într-un cvadrilob stilizat.
Prin unirea celor 4 monede se obține pe revers imaginea stilizata a Stemei de Stat a Republicii Moldova.
INSIDER: „Ascult o știre și nu-mi vine să cred… acum și cicadele deranjează?! Natură, lumină și acel zumzet familiar care, se pare, îi scoate din sărite pe unii. Da, e vorba despre cicade. Niște insecte complet inofensive, care nu mușcă, nu înțeapă, nu transmit nimic. Doar… cântă. Ce nu știu mulți este că aceste ființe petrec ani întregi sub pământ, unele chiar 5, 10 sau 17 ani! Trăiesc în tăcere, hrănindu-se din seva rădăcinilor, până când simt căldura verii și ies la suprafață pentru câteva săptămâni. Atunci, masculii cântă pentru a atrage femelele. Acel concert natural, care pe unii îi deranjează, e de fapt finalul unui ciclu de viață impresionant. În multe culturi, cicadele sunt considerate un simbol al verii. În Japonia, cântecul lor e la fel de iconic ca greierii la noi. E semnul că natura e vie și funcționează exact cum trebuie. Așa că nu, nu cicadele sunt problema. Problema e când uităm să apreciem lucrurile simple. Ne deranjează o insectă care cântă de bucurie că trăiește… după o așteptare de un deceniu în întuneric?Vara nu se simte doar cu termometrul. Se aude și dacă o ființă atât de mică poate aștepta ani în șir doar ca să iasă la lumină și să cânte, poate și noi ar trebui să învățăm să trăim cu recunoștință fiecare zi în care putem ieși la soare.” SURSA
N.R.: „Termenul de cicade se referă la niște insecte din ordinul Hemiptera (familia Cicadidae), subordinul Auchenorrhyncha, care apar la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Acestea sunt cunoscute pentru sunetele puternice pe care le produc cicadele masculi şi pentru ciclul lor de viață, care poate dura câțiva ani. Totodată, cicadele sunt renumite pentru obiceiul lor de a dispărea timp de mai mulţi ani doar pentru a reapărea în forță la intervale regulate. Există în jur de 3.000 de specii de cicade, care se regăsesc pe întregul glob, împărţite în două mari categorii: cicade anuale și cicade periodice. În timp ce cicadele anuale sunt răspândite în întreaga lume, cele periodice trăiesc doar in America de Nord, mai exact în regiunile centrale şi de est din SUA. În România au fost identificate doar 16 specii, localizate în arii restrânse din Dobrogea şi din sud-vestul ţării, unde există influeţe ale climatului mediteraneean. Cu toate acestea, în ultimii ani, unele dintre aceste specii şi-au extins arealul, astfel încât ele pot fi întâlnite în prezent şi în alte zone din sudul ţării, dar şi în Bucureşti şi în împrejurimile acestuia.
Cicadele au corpuri asemănătoare cu cele ale gândacilor, cu dimensiuni cuprinse între 2 şi 5 cm. De asemenea, ele au corpul robust, cinci ochi, patru aripi transparente şi membranoase, care se pliază deasupra corpului, şi antene foarte scurte. Insectele nu muşcă şi nu înțeapă, iar, de regulă, speciile majore sunt uşor de recunoscut prin diferențele de cântec, de comportament şi de morfologie. De asemenea, masculii au pe partea inferioară a abdomenului un organ care le permite să producă sunetul lor specific de bâzâit, în timp ce femelele au ovipozitoare, acele organe sub formă de tuburi care le permit să depună ouă în mediul in care se vor dezvolta.
Ciclul de viaţă al cicadei are trei etape: ou, nimfă şi adult. La scurt timp după împerechere, femela îşi depune ouâle, adeseori între 24 şi 48 de ouâ deodată. Femelele cicade se pot împerechea de mai multe ori, iar unele specii pot depune 400 până la 600 de ouă în timpul vieții. După 6 până la 10 săptămâni, cicadele eclozează sub formă de nimfe şi coboară pe sol, unde se îngroapă în pământ.Cicadele petrec cea mai mare parte a vieții lor sub pământ, în vizuini subterane, sub formă de nimfe (cicade imature) şi se hrănesc cu seva provenită de la rădăcinile copacilor şi altor plante. Perioada de timp în care nimfele trăiesc sub pământ depinde de specie. În momentul în care sunt pregătite, acestea ies din pământ ca adulți şi se urcă în cel mai apropiat copac. Acolo işi „näpârlesc” cojile, ceea ce le conferă aripi, iar la câteva zile după ce ajung la maturitate, cicadele încep să se împerecheze şi să depună ouă. Ajunse la maturitate, cicadele trăiesc de obicei trei sau patru săptămâni. Majoritatea acestor insecte au un ciclu de viaţă de 2 până la 5 ani, însă există anumite specii, precum cicadele periodice (genul Magicicada), care au cicluri de viaţă foarte lungi, care durează 13 până la 17 ani.
Masculii de cicade sunt cunoscuți pentru abilitatea lor de a reproduce sunete puternice. Acestea bâzâituri se pot sincroniza într-un cor de bâzâituri, care poate ajunge și la 110 de decibeli, fiind printre cele mai puternice sunete produse in natură, mai puternic decât zgomotul produs de unele avioane. De altfel, acestea pot fi auzite și de la o distanță de aproximativ un kilometru. De aceea, expunerea îndelungată la acest sunet ar putea provoca leziuni ale sistemului auditiv al omului şi chiar pierderea auzului. Aceste sunete sunt folosite de masculi în principal pentru a atrage partenerele in perioadele de împerechere, dar pot fi utilizate şi cu rol de avertizare. Sunetele sunt emise cu ajutorul a două membrane care poartă denumirea de timbale si care sunt situate pe segmentele laterale ale abdomenului. Pe fața internă a acestor membrane există o pereche de muşchi puternici a căror contracție produce vibraţîa acestor membrane. Organele interne abdominale ocupă puţin loc, fiind concentrate în partea dorsală, astfel încât cea mai mare parte din abdomenul voluminos este plină cu aer şi funcţionează ca o cameră de rezonanță, amplificând sunetele. Cicada își poate contracta aceşti mușchi din abdomen cu mai mult de 50 de contracții pe secundă Vibrațiile produse de țimbale sunt amplificate de cavitățile din corp, care fac ca aceste sunete să fie puternice şi distincte. Frecvenţa şi ritmul lor variază de la o specie la alta, permițând identificarea reciprocă şi evitarea competiției sonore cu alte specii. În ultimele decenii, modelele de sunete emise de cicade ne permit să detectām prezența majorităţii lor într-un habitat fără a le vedea, doar prin înregistrarea şi analizarea emisiilor lor acustice. Femelele cicade nu emit aceleaşi sunete ca și masculii. În schimb, chemările lor de împerechere sunt doar nişte zgomote mici similare cu un „click”. Cicadele se vor aşeza pe tine dacă foloseşti unelte zgomotoase, precum unelte electrice şi maşini de tuns iarba. Pur şi simplu sunt atrase de gălăgie.
Unii masculi de cicade sunt afectați de o ciupercă din cauza căreia îşi pot pierde organele genitale. De aceea, ei îşi petrec mult timp urmărind sexul, însă scopul nu este acela de împerechere, ci de răspândire a acestei ciuperci.
KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA
În general, cicadele nu sunt considerate dăunătoare pentru oameni ori pentru animale domestice sau sălbatice deoarece nu muşcă şi nici nu înțeapă. De asemenea, nu sunt periculoase nici dacă sunt consumate de animalele de companie în cantități mici. Unii oameni mănâncă cicade. Există o mulţime de rețete pentru a prepara cea mai zgomotoasă insectă din lume. Cu toate acestea, cicadele pot provoca daune considerabile vegetației, în special atunci când populațiile sunt foarte mari. Ele pot provoca daune in livezile tinere ori în pepiniere, iar aceste daune apar în urma crăpăturilor pe care femelele le fac în ramurile tinere ale copacilor când își depun ouăle. Acestea împiedică circulația sevei, ceea ce duce la uscarea ramurilor. De asemenea, larvele, care trăiesc în pământ, se hrănesc cu rădăcinile plantelor lemnoase, însă daunele produse sunt neînsemnate.
În anul 2024 în unele regiuni ale lumii, numărul cicadelor anuale a coincis cu cel al cicadelor periodice, ceea ce i-a determinat pe specialiști să denumească sezonul „Cicadageddon”. Există şapte specii de cicade periodice, patru dintre acestea făcându-şi apariția odată la fiecare 13 ani, iar alte trei la fiecare 17 ani. În acelaşi timp, o dată la 221 de ani, cicadele periodice apar toate simultan, iar acest fenomen bizar s-a întâmplat ultima dată în 1803. Următorul „Cicadageddon va avea loc in 2245.” DETALII
În concluzie, cicada este cea mai zgomotoasă insectă din lume! Omul când respiră produce un zgomot de 10 decibeli, iar nivelul unei conversaţii tipice este de 60 de decibeli. S-a admis că cifra 80 pe scara de decibeli, sau pe scara de foni, reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă. Orice sunet care depăşeşte 120 de decibeli poate cauza dureri şi chiar vätämări ale urechii.
Cele mai puternice sunete din natura sunt emise de: 1.Cașaloți – până la 230 de decibeli; 2.Creveții pistol, în ciuda dimensiuni mici scot un clănțărit, care poate depăși 200 de decibeli; 3.Balena albastră 188 de decibeli și pot fi auzite pe sute de kilometri; 4.Maimuţele urlătoare – 140 de decibeli; 5. Foca-elefant nordică 126 de decibeli; 6.Cicada verde 120 decibeli; 7.Elefanții africani – 117 decibeli; 8.Lupul cenuşiu: Până la 115 decibeli.Alte exemple de niveluri de zgomot: 120 dB: Decolare avion, artificii; 110 dB: Discotecă, concert zgomotos; 100 dB: Motoscuter, snowmobile; 90 dB: Scule electrice; 70 dB: Trafic intens;60 dB: Conversaţie normală.
INSIDER 1: „Cu o libelulă pe care o salvasem de la înec, în bazin. A venit apoi, să-mi mulțumească. A fost ceva absolut incredibil ! Am văzut-o cum se zbătea în apă, neputând să-și ia zborul. Am luat-o în palmă și am venit la șezlong. Nu-mi venea să cred, când, după ce s-a uscat la soare și am încălzit-o și cu propria mea răsuflare, și-a luat zborul, apoi, după vreo jumătate de oră s-a întors. Mi s-a pus pe picior, apoi pe mână, a stat ca Ela să-i facă poză, s-a învârtit în jurul meu, a plecat și iar s-a întors la mine! (…)” SURSA
INSIDER 2: „Libelulele simbolizează transformarea, adaptabilitatea și lumina. Petrec cea mai mare parte a vieții sub apă, iar ca adulți trăiesc doar câteva săptămâni – un memento delicat al vieții trăite intens și conștient. Femelă de Sympetrum striolatum – libelula roșie comună, pe care am surprins-o în grădină” SURSA
INSIDER 3: „Mică, dar spectaculoasă: Libelula, prădătorul zburător al naturii! Cu aripile decorate de rouă și mișcări delicate, libelula este un spectacol al naturii care ne amintește cât de fascinantă e lumea insectelor. Dar știai că această creatură aparent fragilă ascunde abilități incredibile?
🔍 Lucruri mai puțin cunoscute despre libelule: 🌍 Sunt printre cele mai vechi insecte, existând de peste 300 de milioane de ani! 👀 Ochii lor au peste 30.000 de lentile, oferindu-le o vedere panoramică și capacitatea de a detecta mișcări rapide. 🦋 Cu aripile care se mișcă independent, libelulele pot zbura înainte, înapoi și chiar pot plana în aer ca niște mici elicoptere naturale. 🦟 Sunt prădători excepționali, cu o rată de succes de 95% în prinderea prăzii, cum ar fi țânțarii și musculițele. 📌 Libelulele nu sunt doar frumoase, ci și esențiale pentru ecosistem – ne ajută să ținem sub control populațiile de insecte și aduc echilibru în natură.” SURSA
INSIDER 4: „Acesta nu este un vitraliu, este doar o aripă de libelulă…” SURSA
INSIDER 5: „Libelula poate vedea în 14 tipuri de culori diferite și detectează mișcarea cu precizia unui computer. Megaloprepus caerulatus are ochii compuși din 29.000 de ommatidii care procesează 300 de imagini pe secundă. Poate calcula exact punctul de intersecție cu un țânțar în zbor și să-l intercepteze cu o rată de succes de 95% – cea mai eficientă vânătoare din regnul animal, mult peste cea a altor prădători, precum leii (aproximativ 25%) sau rechinii (circa 50%).
În pădurile tropicale luxuriante ale Americii de Sud zboară o creatură care, deși pare fragilă și grațioasă, ascunde unele dintre cele mai impresionante performanțe senzoriale și motorii din regnul animal: libelula Megaloprepus caerulatus. Cu aripi translucide care bat ca o iluzie în lumina filtrată de frunziș și cu un zbor lin și precis, acest prădător aerian este o combinație uimitoare de viteză, tehnologie naturală și eficiență letală. Ceea ce o face cu adevărat specială nu este doar zborul spectaculos, ci capacitatea vizuală absolut ieșită din comun. Libelula sud-americană vede lumea într-un mod imposibil de imaginat pentru ochiul uman. În timp ce noi, oamenii, percepem culorile prin trei tipuri de receptori (roșu, verde, albastru), Megaloprepus caerulatus dispune de până la 14 tipuri diferite de receptori pentru culoare, acoperind nu doar spectrul vizibil, ci și razele ultraviolete și infraroșii. Pentru această libelulă, lumea este o explozie de nuanțe invizibile pentru noi – un tablou în mișcare pe care îl interpretează în timp real, cu o acuratețe de invidiat. Ochii săi, imenși în raport cu corpul, sunt alcătuiți din aproximativ 29.000 de ommatidii – unități individuale de recepție a luminii, fiecare contribuind la o părticică din imaginea globală. Această structură complexă îi permite nu doar să perceapă o imagine panoramică de aproape 360°, ci și să proceseze până la 300 de cadre pe secundă. Este ca și cum ar avea un film de înaltă viteză rulând constant în minte – o fereastră spre lume de o claritate și fluiditate imposibil de atins de orice cameră creată de om. Această viziune excepțională este completată de o capacitate de procesare motrică extraordinară.
Libelula nu doar că vede, ci și calculează cu precizie matematică traiectoria prăzii sale. Dacă un țânțar zboară la câțiva metri distanță, libelula analizează mișcarea, viteza și unghiul de deplasare al țânțarului și anticipează punctul în care se va intersecta cu propria sa traiectorie. Rezultatul? Un zbor curbat, milimetric, care se finalizează cu o interceptare perfectă în aer, fără ezitare. Studiile arată că această libelulă are o rată de succes de până la 95% în capturarea prăzii, una dintre cele mai mari din regnul animal. Nu are nevoie de a doua șansă. Un singur zbor, o singură ajustare, și prada este prinsă. Nici un vultur, nici un ghepard sau rechin nu atinge acest nivel de eficiență. În plus, libelulele au un zbor unic: pot plana, pluti, se pot deplasa lateral, pot zbura înapoi și pot face viraje bruște, toate acestea grație aripilor lor independente, care se mișcă în perechi separate. Acest control aproape absolut asupra direcției le transformă în vânători acrobatice, imposibil de prins și aproape imposibil de evitat, una dintre cele mai sofisticate mașini de vânătoare create de evoluție.
Este o lecție vie despre cum performanța extremă nu vine întotdeauna în forme mari sau amenințătoare. Uneori, vine sub forma unei libelule fragile, care planează tăcut și care, fără să știe, depășește performanțele oricărui aparat uman în viteză, precizie și acuratețe vizuală. Un miracol miniatural, zburând între frunze.” SURSA
INSIDER 1: „Au fost cândva niște proiecte ale unor studenți la Constanța…” SURSA
INSIDER 2: „Dacia Drezină, Dacia Amfibie, Dacia Șenilată ruginesc în curtea Facultății Ovidius din Constanța (Bulevardul Mamaia, fost Lenin) – proiectele de diplomă ale unor studenți sub îndrumarea Domnului Profesor Manea.”
INSIDER 1: „Poate că mulți dintre voi nu știu dar și noi avem o specie de scorpion la noi în țară. Se numește scorpionul carpatin (Euscorpius carpathicus) și este singurul reprezentant de pe la noi. Scorpionul carpatin este foarte mic comparativ cu frații lui, atingând aproximativ 4 cm lungime. Am vrut neapărat să fotografiez unul, așa că, după multe căutări l-am găsit weekendul trecut undeva prin pădurile de pe Valea Cernei. ” SURSA
INSIDER 2: „În Herculane în Avenul lui Adam sunt colonii întregi! Și e singurul loc unde vezi și stalactite ce „dansează ” în curentul de aer cald!”
INSIDER 3: „Acum vreo patru ani am prins un fioros mic la Sulina, apărut amenințător din brâncă, înainte de plajă. Stătea pregătit să prindă o talpă. Prezent până și în Delta Dunării.”
INSIDER 4: „Scorpionul de Cozia: Azi, făcând o scurtă plimbare prin Parcul Național Cozia am văzut mai multe exemplare de Scorpion Carpatin (denumire în latină: Euscorpius Carpathicus) – printre cele mai vechi vietăți ale Munților Carpați. Este mic, însă foarte rapid. De asemenea, se *pitește” – se strânge și rămâne nemișcat. Nu este agresiv, ci defensiv. Deși e o insectă care la prima vedere inspiră teamă, nu e periculos… Bine, în Parcul Național Cozia, cu mici excepții, cu voia Lui DUMNEZEU, aproape toate vietățile sunt „cuminți”… SURSA
INSIDER 5: „L-am pus să fredoneze „Wind Of Change”, ca să mă conving că face parte din trupa Scorpions, dar nu prea s-a descurcat. Nu știu ce să zic. FOTO 1 – Scorpion carpatic/Euscorpius carpathicus, Ținutul Buzăului.” SURSA
N.R.: „Scorpionii se întâlnesc, în special, în zonele tropicale și subtropicale. În lume, sunt 1.400 de specii de scorpioni, însă doar 25% dintre aceștia au venin capabil să ucidă un om. Singura specie care trăiește la noi în țară este scorpionul carpatin/ Euscorpius Carpathicus – specie de scorpioni din familia Euscorpiidae. Acest nevertebrat, aproape inofensiv, se găsește în zona de Curbură, munții Cozia, munții Banatului, dar și pe Valea Cernei, Oltului, Jiului, Subcarpații Buzăului, la nord și sud de oraşul Râmnicu Vâlcea, în Valea Mureșului în apropiere de Deva, în Parcul Porţile de Fier, Delta Dunării. Există 24 subspeciidescrise, majoritatea cu statutul taxonomic neclar. Multe dintre subspecii au o distribuție geografică izolată. De exemplu, multe subspecii de pe insulele mediteraneene (Mallorca, Sardinia, Sicilia, Creta.) sunt endemice. Colorația acestei specii este foarte variată. Unii indivizi sunt negri, cu picioare galben-cafeniu și telsonul mai închis. Alții au corpul colorat în brun-maro. De aceea culoarea nu este folosită la identificarea speciei. Lungimea medie a adulților este de 10 mm, dar unele specimene ajung până la 35-45 mm. Este un scorpion tipic săpător cu pedipalpii dezvoltați, puternici, corpul e robust, picioare scurte și metasoma (coada) este scurtă și subțire.
Larvele eclozate au o cuticulă albicioasă şi moale. Imediat ele urcă pe spinarea mamei. Grija maternă (tolerarea larvelor pe spate) dispare aproximativ la o săptămână după prima năpârlire a larvelor, dar în unele cazuri poate fi prelungită. Rata de supraviețuire a larvelor ce locuiesc pe spinarea mamei este mai mare decât la juvenilii independenți. Trăiește, în general, între 3 şi 5 ani, dar poate ajunge până la 7 ani în condiții optime. Durata de viață depinde de factori precum hrana disponibilă, temperatură și umiditate.
Acest scorpion preferă diverse habitate, poate fi găsit atât pe litoral cât și în munţi. Locuiește în păduri şi printre stânci, în regiunile cu climă cald și temperată. Poate fi întâlnit și în localități și în locuințele umane. El sapă galerii unde se ascundeîn timpul zilei, este activ noaptea. Se hrănește cu diferite insecte și viermi. După ce își prinde prada în clești, o înțeapă cu acul din coadă, introducându-i un venin mortal. Veninul acționează ca un lichefiant, prădătorul absorbindu-i după aia organele interne. Este un scorpion inofensiv pentru om, înțepătura lui este asemănătoare cu aceea a unei viespi.
Euscorpius carpathicus se întâlnește în regiunea mediteraneeană: Africa de Nord, Asia Mică, Europa de Sud, Europa Centrală, Crimeea, insulele Baleare. “Deși descris oficial încă din anul 1767 și menționat de către romanii stabiliți în zonaBanatului ca fiind prezent în zonă încă de acum 2000 de ani, scorpionul carpatin este o specie foarte puțin cunoscută”. În iunie 2016, o echipă de cercetători români care includea absolvenți și doctoranzi ai Universității Alexandru loan Cuza a realizat o primă hartă a distribuției scorpionului românesc pe teritoriul României.” DETALII
INSIDER: „Dacă nu puteți fugi în pădure să vă strigați/ urlați durerea și nu aveți nici bani/ timp pentru un psiholog, guru sau retreat Zen, dar v-a trecut prin cap cel puțin o dată vorba aia românească „Dă-mi, Doamne, răbdare! Că dacă îmi dai putere îi omor.”, s-a inventat o terapie/ distracție pentru viețile noastre „fast-forward” – o reinterpretare modernă a practicilor de pe vremea cavernelor. Rage Room, un fel de „hard & fast & furious” (20 minute, 75 lei) – trosc, pleosc, bum, poc, fleoșc, zdronc, zbang și ieși ca nou! Bonus: nu faci tu curățenie la sfârșit!
N.R.: „Ce e Rage Room? Locul unde stresul moare… spectaculos, primul pas spre eliberare totală – legal și satisfăcător! Un spațiu sigur și controlat unde poți sparge obiecte reale – de la pahare și farfurii până la electrocasnice – ca să te eliberezi de stres, nervi sau doar să te distrezi cu prietenii. Ideal pentru: Zile proaste la birou; Team building; Petreceri de neuitat; Eliberare nervoasă cu stil. Pentru persoane peste 18 ani sau pentru minori însoțiți de un părinte.
Cum funcţionează un Rage Room? 1. Rezervare online sau la faţa locului: Alege pachetul care ți se potrivește în funcție de numărul de persoane și de tipul de obiecte pe care vrei să le distrugi. 2. Echipare completă: La sosire, vei primi combinezon, mănuşi, bocanci, mască și cască de protecție. Siguranţa este prioritatea noastră! 3. Briefing scurt: Un membru al echipei îți explică regulile și modul în care poți sparge obiectele în siguranță. 4. Distruge tot! Intri în cameră și începi experiența. Poți alege muzica, poți striga, lovi și sparge tot ce vrei, cât timp este permis de pachetul ales. 5. Relaxare după acțiune: După sesiune, mulți clienți spun că se simt „uşuraţi”, relaxați și chiar energizați.
Pachete pentru 1-4 persoane cu echipament complet de protecție inclus pentru sesiuni de 20–40 minute și prețuri între 75-200 lei. Noi curățăm după tine, tu doar te descarci!” DETALII
ADRESA: Str. Mitropolit Dosoftei 28, București sector 5.
infoINSiDER.ro 