INSIDER: „„De cele mai multe ori, noi iubitorii de animale, suntem atacați că îi iubim. Că îi prea iubim. Că ei au ce alții n-au. Că ei mănâncă și atâția copii adorm flămânzi. Nu putem fi responsabili de toate păcatele lumii.

Nu sunt aici să mulțumesc pe nimeni și-mi permit să fiu sinceră în același timp în care îmi asum să pierd oameni din cauza asta. Nu mă încântă cu nimic o lume plină de copii sătui și îmbrăcați, dar în care încă se torturează animale.
Pentru copii, luptă statul, luptă asociații, chiar și cei ai nimănui au masă și casă până la 18 ani când pornesc singuri în lume. În animale încă se lovește. Cei ai cuiva, devin ai nimănui. Masa le este otrăvită și casă le este strada și șanțul. Chiar și așa, bătuți deja de soartă, îi mai bateți și voi o dată. Câțiva din noi, oameni ce împărțim aceeași lume, ne oprim sa-i mângâiem, să le punem iubire pe rană, muncim pentru hrana lor curată și într-un final le găsim un acasă. Suntem mândrii și bucuroși, pentru ei, pentru noi și pentru voi. Ne bucurăm pentru orice reușită de-a voastră cu un copil sau un om al străzii, ne bucurăm că ați construit case noi din case arse, că duceți portocale în azile și orfelinate de Crăciun (dar cineva să vă zică că oamenii ăia nu mănâncă doar de Crăciun), că ajutați în orice direcție, dar noi de ce nu primim același lucru înapoi? De ce în lupta salvării animalelor se aleg și se pun cele mai grele pietre în saci și ni se leagă forțat de spate? Credeți că nu ne este greu destul?

Voi, pentru ce luptați? Dacă pentru nimic, n-aveți dreptul să alegeți pentru ce să mă zbat eu. Dacă luptați pentru ceva, nu sunteți printre cei care ne pun pietre în sacii mari de pe umerii mici. De ce? E simplu. Aveți deja pietrele voastre de cărat și niciodată, dar niciodată, un om ce a ales să lupte pentru o altă viață, nu-și va goli sacul pe crucea altuia. Lupt pentru animale, mi-e greu, dar lupt. Nu o să vin niciodată să-i spun unui om care ajută copii că nu ajută unde trebuie. Nici pe cel care salvează păduri nu-l caut. Nu-mi îndrept reproșurile nici spre cei care curăță și salvează oceanul. Avem în comun același lucru: purtăm pietre grele să ne facem un drum mai ușor în lume.

Oare lumea n-ar fi mai bună dacă fiecare ar lupta pentru ceva și nu împotriva cuiva? Salvați copii, salvăm animale și să știți că un om ce dă o coajă de pâine unui câine, a dat și o pâine întreagă unui om, dar invers nu e valabil întotdeauna și aici știți că am dreptate.
Luptați pentru ce vreți, luptăm pentru ce vrem. Purtăm saci grei pentru lupte diferite, dar într-un final, la sfârșitul luptei, ajungem în același loc: o lume mai bună.

Umblați prin maternități unde se abandonează copiii și arați-i acolo pe cei ai nimănui. Intrati în biserici și spuneți-le celor flămânzi de bani că există și foamea de mâncare. Dacă tot v-ați dus, poate vă amintiți cu ce luptam și noi și le spuneți și de foamea de iubire.
Povestiți despre iubirea dintre semeni cu cei care nu iubesc deloc, nu ne spuneți nouă care ne purtăm pașii în lume cu inima plină. De milă, celor nemiloși să le aduceți aminte.
Nu noi, cei care iubim altceva decât vă doriți voi suntem problema, ci fix ăia care nu iubesc nimic, deloc, niciodată. Nici ieri, nici azi, nici om, copac, câine sau curcubeu.

Acceptați povestile și viețile de lângă voi exact asa cum sunt și încetați să mai dați vina pe-o inimă că poate iubi mai mult ca voi. Nu, nu aia e de vină. A voastră este. Învățați-o să bată a fericire și să iubească orice. Copil, animal, copac sau tablouri.“ SURSA

INSIDER: ‘Bat la ușă 8 ani de când acești doi pescăruși incapabili să mai zboare își duc veacul alături de noi, într-un adăpost cu peste 500 de câini. El cu aripile amputate, ea cu ele teoretic sănătoase, dar practic nedornică să le folosească (sau așa ne place nouă să credem), pentru că vrea să fie cu el.

Pica și Poc, că așa le spunem, au învățat multe de la câinii noștri, în acești mulți ani în care au conviețuit în niște padocuri învecinate. Dar cel mai adorabil lucru pe care l-au învățat a fost să ”urle” și ei, ca lupii sau, dacă vreți, ca șoimii, la unison cu prietenii lor. Așa că am hotărât să vă lăsăm aici acest VIDEO ca să vedeți că nu contează nici cât de diferiți suntem, nici că vorbim limbi care nu au nimic în comun; atâta vreme cât vrem să ne înțelegem, o vom putea face în orice limbă și cu orice ființă.”

ARHIVĂ: FĂRĂ FRICĂ: Pescărușii ne învață ce este iubirea și loialitatea

INSIDER: „Cine nu-și mai amintește de faimosul TN de 15 cai putere?
Generațiile mai tinere spun că vehiculele respective seamănă cu cele din Mad Max….”

INSIDER 2: „Motoare staționare produse de Timpuri Noi (TN). Pornirea necesita ceva curaj deoarece e cu manivelă și decompresor. Cu ani în urmă asemenea motoare montate pe șasiu de ARO colindau țara și tăiau lemnele oamenilor. Acum devin istorie ca la fiecare gospodărie se găsește cate o drujbă.”

INSIDER 3: „Un pistonel, o direcție vai de ea și niște frâne aproape nule pornire ultra ușoară nu avea echipament electric, se pornea la volantă și avea în dotare o curea lată generoasă care făcea diverse lucruri în general se tăiau lemne la fața locului.

INSIDER 4: „La aproximativ 40 km de București încă mai sunt și sunt folosite în continuare la tăiatul lemnelor!”

INSIDER 5: „Primele motoare au rămas din al 2 lea război, aduși de nemţi pentru diferite utilaje: Pompe de apă compresoare, generatoare,si după război au fost copiate de TN.”

INSIDER 6: „Ieri am văzut unul prin județul Prahova circulând pe strada printr-un sat cu 6 persoane pe el.”

INSIDER 7: „Sunt și acum. Gater mecanic circular. Pe la țară.” SURSA

INSIDER: „Munții curcubeu din Peru.” SURSA

N.R.: „Vinicunca, (Winikunka), Montaña de Siete Colores sau Rainbow Mountain este un munte din Anzi,, cu o altitudine de 5.200 m deasupra nivelului mării. Este situat pe drumul către muntele Ausangate (regiunea Cusco), între Districtul Cusipata, provincia Quispicanchi, şi Districtul Pitumarca, provincia Canchis. Accesul turistic necesită o călătorie de două ore cu maşina de la Cusco și o plimbare de aproximativ 5 km sau o călătorie de trei ore şi jumătate prin Pitumarca şi o urcare abruptă de o jumătate de kilometru (1-1,5 ore). Localnicii peruvieni consideră că muntele Curcubeu este sacru, iar în fiecare an, mii de pelerini îl escaladează pentru a participa la Festivalul Stelei de Zăpadă are loc în luna mai. De 10 ani a început turismul de masă atras de culorile curcubeu ale muntelui, în luna august fiind maxim contrastante. Acum 10.000 de ani muntele era acoperit de ghețari care s-au topit datorită schimbărilor climatice.

Potrivit Biroului de Peisaj Cultural al Descentralizării Municipiului Cusco, cele șapte culori ale muntelui se datorează compoziției sale mineralogice: culoarea roz se datorează argilei roşii, fangolites (nămol) şi arilitas (nisip); culoarea albicioasa se datorează cuarzozei, gresie si marne, bogate in carbonat de calciu; roșul se datorează pietrelor argiloase (fier) şi argilelor aparținând perioadei terţiare superioare; verdele se datorează filitelor şi argilelor bogate în magneziu ; brunul pământos este un pro de fanglomerat compus din rocă cumagneziu aparţinând perioadei cuaternare; iar culoarea galben muștar provine din gresiile calcaroase bogate in minerale sulfuroase.” DETALII