PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

ȘARLOTA, TIMIȘ: Singurul sat rotund din România, întemeiat în anul 1771 de către 32 familii de imigranți din Italia și Germania


INSIDER: „Parcă e desprins din povești. Satul din România care se află la 45 km de Timișoara și fascinează turiștii din toată lumea.
Satul se numește Charlottenburg sau Șarlota și se află în apropierea localității Remetea Mică. Acest sat a fost întemeiat în anul 1771 de 32 de familii care au imigrat în Banat din nordul Italiei și sudul Germaniei.
Este cunoscut ca singurul sat rotund din România și a fost declarat monument istoric de Ministerul Culturii şi Cultelor.” SURSA

N.R.: Localitatea se află în judeţul Timiş, comuna Bogda. În prezent, este posibil ca populaţia satului să nu mai depăşească 100 de persoane. Contele Karl Ignaz Clary – Aldringen, care la acea vreme era președintele administrației Banatului, a dorit construirea unui sat circular, cu diametru interior de 210 metri. Motivul construirii acestui domeniu a fost protejarea moşiilor contelui de distrugerile pe care le puteau produce animalele sălbatice. La acea vreme, în mijlocul satului se afla o fântână și o plantație de duzi (acum seculari!), iar toate casele din sat aveau exact aceeași înălțime. Tot acolo în anul 1876 a fost construită o biserica greco-catolică. Se pare că localitatea a fost denumită după soţia contelui Aldringen Charlotte.

Domeniul de vânătoare amenajat în 1904 şi reamenajat în 2002 de Ocolul Silvic Timişoara. Se spune că acesta este cel mai vechi parc din România care adăposteşte mistreţi, mufloni (oi sălbatice), cerbi carpatini şi cerbi lopătari. DETALII

@ A ROND: Simbol comercial mai vechi de 500 de ani, de origine arabă reprezentând „un sfert”. Amfora, Arroba, Amin.


INSIDER: „Îl cunoaștem sub denumirile „A rond“ sau „Coadă de maimuță“, iar viețile noastre sunt de neconceput fără de simbolul „@”. Însă el are în spate o istorie de peste 500 de ani, iar principalul lui scop a fost, inițial, unul comercial.
Simbolul „@” datează încă din Evul Mediu şi avea cu totul alte întrebuinţări decât are în lumea modernă. Giorgio Stabile, profesor de istorie la Universitatea La Sapienza din Roma, spune că prima menţionare a simbolului este într-o scrisoare scrisă de un negustor din Florenţa. Cei care au contribuit la răspândirea simbolului au fost negustorii italieni, astfel că „@” era prezent în facturile şi chitanţele care circulau În Europa.

Într-o scrisoare a negustorului florentin Francesco Lapi, scrisă la 4 mai 1536, semnul „@” apare identic cu varianta de astăzi, şi era folosit pentru a desemna o măsură comercială, amfora. Amfora cântărea a 13-a parte din butoaiele în care erau transportate diverse lichide, pe cale maritimă sau terestră.
Semnul apare şi în unele documente comerciale medievale spaniole, ca o prescurtare pentru „arroba “, echivalentul a 11,3 kg.
Termenul este considerat de provenienţă arabă (ar-rub) şi însemna „un sfert”. Ulterior, simbolul a devenit prescurtarea comercială pentru expresia „la preţul de”.

După Evul Mediu, timp de câteva secole, simbolul a fost folosit exclusiv în scop comercial. În timpurile moderne, semnul „@’ a fost inclus pe tastaturile maşinilor de scris şi mai apoi pe cele ale computerelor.” SURSA

N.R.: Semnul „@” a fost folosit pentru prima dată de călugării medievali pentru a prescurta prepoziția latină „ad”, prin combinarea literei a și a vechii forme a literei „d”, a.

Din anul 1345, datează o altă veche formă cunoscută a acestui simbol, într-o traducere bulgărească a scrierii bizantine „Cronica lui Constantin Manasses”, în care semnul era folosit ca simbol pentru cuvântul „Amin”. DETALII

Dexonline: A ROND = substantiv neutru; Semnul tipografic @, numit și „a comercial” sau „coadă-de maimuță”; folosit mai ales în adresele de poştă electronică, are semnificația „la” și precede porțiunea de adresă care reprezintă domeniul virtual (exemplu: cutarescu@domeniul.meu).

PONOARELE, MEHEDINȚI: Singura pădure de liliac formată în mod natural din Europa


INSIDER: „În România, este o pădure de liliac, formată in mod natural și este singura de acest fel din Europa. Pădurea este aproape de localitatea Ponoare, fiind o rezervație botanica aflată și în vecinătatea orașului Baia de Aramă. Liliacul este una dintre cele mai iubite flori de primăvară!” SURSA

N.R.: Aria naturală cu o suprafață de 20 ha și o altitudine de 500 m se află în nord-estul județului Mehedinți în apropierea limitei teritoriale cu județul Gorj și este inclusă în Geoparcul Platoul Mehedinți. Sărbătoarea liliacului de la Ponoare se organizează anual, în primul weekend din luna mai, și are origini vechi, fiind organizată oficial încă din 1965.

Liliacul (Syringa vulgaris) face parte din familia oleaceelor și este o specie din genul Syringa care înfloreşte primăvara. Este un arbust a cărui înălțime poate ajunge până la șapte metri, cu ramuri drepte și lujeri puțin muchiați. Se înmulțește prin semințe, lăstari sau drajonii. Crește în tufişuri, în sălbăticie, dar este mai ales cultivat ca arbust ornamental.

Supranumit „floarea memoriei”, se spune că mirosul său trezește amintiri de mult uitate și care pot fi retrăite in amănunt. Liliacul semnifică misterul iubirii și parfumul proaspăt al florii de liliac dăruiește îndrăgostiților capacități telepatice.

Liliacul are și proprietăți medicinale. În acest scop se recoltează frunzele, florile sau coaja lujerilor din care se prepară infuzie, tinctură sau comprese. Intern: insomnie, febră, tonic cardiac excepțional (angina pectorala, insuficienta coronariană, după infarctul miocardic sau stimulent al irigației sangvine), balonare, disconfort hepatic / biliar sau disconfort gastric, diaree, anemie sau slăbiciune fizică, dureri lombare – infuzie concentrata din flori de liliac, scăderea glicemiei, guta, creșterea poftei de mâncare. Extern: respirație urat mirositoare, ameliorează durerile dentare, curățarea și îngrijirea tenului pigmentat sau tenului cu pete roșii, antireumatic, arsuri (de orice grad), glaucom.

CHEVY DELUXE 1950: Dantelărie în caroserie, doar cu aparatul de sudură


INSIDER: „Sunt atât de fericită pentru că nu i-am ascultat pe oamenii ăia care mi-au spus să renunţ! Oricare ar fi acel lucru pe care ai spus că vrei să-l faci… Fă-l! Și dacă acel plan nu funcționează, fă alt plan… dar să nu îndrăzneşti să-ți schimbi visul! Pentru că eșecul nu există…doar o nouă direcție!”

Metal Artist Rae Ripple (Texas, SUA) SURSA

WITTIER, ALASKA: „Orașul cu o singură casă” adăpostește locuințe, poliţie, clinică, biserică, bancă, magazin, școală. În același bloc!


INSIDER: „Oraşul unde locuitorii trăiesc într-o singură clădire. Tot în bloc își au sediul o bancă, școala, biserica și poliția Whittier, Alaska este un oraş în Statele Unite care a primit curiosul nume de „oraşul cu o singură casă”. Aflat la circa 60 de mile (N.R.: 93 km) de Anchorage, Whittier are o populaţie de 272 de oameni, care locuiesc toţi într-un singur imobil. Begich Towers este o fostă clădire din timpul războiului rece, construită în 1974 și care adăposteşte atât apartamente cât şi secţia de poliţie, o clinică, biserica, un magazin comercial şi o şcoală. Begich Towers funcţionează şi ca hotel, astfel încât oaspeţii să se poată bucura de micul oraş de lângă apă. Ca să intri în oraş trebuie să treci printr-un tunel de peste 4 kilometri. Tunelul are o singură bandă, iar direcţia de mers se schimbă la 30 de minute. Aproape toţi oamenii din oraş locuiesc aici. Mai există câteva apartamente separate de această clădire.” SURSA

N.R.: Whittier a fost înființată în 1969 și a devenit în cele din urmă un port de escală pentru navele de croazieră. Când tunelul memorial Anton Anderson s-a deschis accesului public în 2000, a devenit prima autostradă care a conectat Whittier de Anchorage şi interiorul Alaska – anterior, singurele modalități de a ajunge în oraș erau feroviar, barca şi avionul.

Whittier este, de asemenea, popular printre turisti, fotografi, entuziaști în aer liber, pescari sportivi şi vânători din cauza abundenței sale de animale sălbatice şi a frumuseții naturale. Whittier este situat în Pădurea Națională Chugach, a doua cea mai mare pădure naţională din SUA. Whittier se află în districtul şcolar Chugach şi are o şcoală care deserveşte aproximativ 48 de elevi de la preşcolar până la liceu, conform înscrierilor în anul școlar 2019-2020.

Statistici: În oraş există 124 de gospodării, cu o medie de 1,79 persoane, 56 sunt familiale şi 68 sunt nefamiliale. 40,30% din populaţie este căsătorită, iar 32,34% sunt divorțate. 51,78% din populație are copii. Compozitia rasială a orașului era 68,3% albă, 10,6% asiatică, 6,9% hispanică, 5,7% nativ american. Distribuţia pe vârste a populației: 13,96 % sub 18 ani, 3,15 % între 18 – 24 ani, 23,87 % între 25 – 44 ani, 52,25 % între 45 – 64 de ani, iar 6,76 % peste 65 de ani. Venitul mediu pentru o gospodărie din oraș a fost de 45.000 USD în 2019. Venitul pe cap de locuitor pentru oraş a fost de 29.106 USD. Șomajul e 8,0 %.

Conducerea oraşului: un primar şi şase membri ai consiliului. Trei departamente cheie: administraţie, siguranță publică şi lucrări publice. Departamentul de poliție înfiintat în 1974 are pe lângă şeful poliției încă doi ofițeri. Vara când oraşul are mulți turişti sunt angajați ofițerii temporari. Biroul este într o unitate cu o cameră situată la primul etaj al Turnurilor Begich. Stația nu are unde să țină sau să interogheze oamenii. Departamentul de pompieri și salvare, voluntar cu ajutor reciproc din partea departamentelor învecinate.

Există un port şi un port de adâncime utilizate de navele de croazieră şi Alaska Marine Highway, Aeroportul Whittier (PAWR) este un aerodrom cu o pistă a aeronavei desemnată cu o suprafață de pietriș care măsoară 451 x 18 m. Nu există alte facilităţi, iar pista nu este întreținută iarna. Într-un an aeroportul are cca 700 de operaţiuni de avioane (97% aviație generală şi 3% taxi aerian). Oraşul operează şi un doc pentru hidroavion.

Tunelul Whittier sau tunelul Portage, tunelul memorial Anton Anderson este un tunel prin Muntele Maynard. Leagă autostrada Seward la sud de Anchorage cu Whittier şi este singurul acces terestru în oraș. Face parte din autostrada Portage Glacier , cu o lungime de 4.100 m, este al doilea cel mai lung tunel de autostradă și cel mai lung tunel combinat feroviar şi autostradă din America de Nord. DETALII

GARA CALAFAT: Cea mai fericită baltă din România


INSIDER: „Calea ferată Craiova-Calafat este o cale ferată secundară în România având o lungime de 107 km, neelectrificată în mare parte, viteza trenului fiind de maxim 40 km/ h, călătoria durează peste 3 ore. Este considerată linia cu cele mai frumoase clădiri pentru gări din Câmpia Română. FOTO Studiile pentru construirea căii ferate au început pe 10 mai 1885, ele durând până în noiembrie, fiind conduse de inginerul Elie Radu, iar proiectarea a durat până în mai 1886. Construcția căii ferate a început abia în anul 1890. Calea ferată conține mai multe monumente arhitectonice printre care două viaducte cu bolţi simple de beton, fiind construite aici pentru prima oară în România: primul la km 4, are trei deschideri, o înălțime de 14 m și zidăria din piatră cioplită, al doilea la Km18 are trei deschideri, o

înălțime de 17 m, construit din piatră și mozaic. Cel mai important monument arhitectonic este podul peste Jiu, de la intrarea în Podari, care a fost construit pentru două căi, una feroviară și cea rutieră deasupra. Infrastructura s-a realizat din piatră cioplită la exterior, iar suprastructura din metal. Gările unde trenul oprește de la început sunt: Bordei hc, Jiu Hm, Podari, Sălcuța, Dealu Robului h, Segarcea Nord hc, Segarcea, Cerăt h., Portărești, Urzica Mareh, Afumați, Siliștea Crucii hc, Boureni hcv, Băilești, Horticola h, Moțăței, Maglavit hcv, Golenți, Cobuz, Calafat și Calafat Port. Gările Podari, Sălcuța, Segarcea, Portărești, Băilești, Moţăței, Golenți și Calafat, prezintă elemente istorice, arhitecturale și urbanistice de valoare, sunt susceptibile de a dobândi calitatea de monumente Istorice. În conformitate cu art.14 din Legea nr.422/2001.” DETALII

N.R.: „Elie Radu (1853-1931) a fost un inginer constructor de poduri şi şosele, pedagog şi academician român. A contribuit la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania. A construit 650 km de căi ferate după concepții proprii. Una dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Târgu Ocna – Comănești – Palanca. A proiectat și realizat numeroase poduri din beton armat şi tabliere metalice, o realizare deosebită fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri. În 1889, Elie Radu a realizat o staţie de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în Europa, și prima rețea de alimentare a orașului București. Ulterior, a mai realizat și alimentarea cu apă a orașelor: Botoșani, Sinaia, Turnu Severin, Târgovişte, lași. I se datorează proiectarea și construirea a 60 de clădiri de gări, remarcabile fiind cele de la Curtea de Argeş, Comănești și Galaţi. Sub conducerea sa, a fost proiectată si realizată construcția clădirii Ministerului Lucrărilor Publice, în prezent Primăria Capitalei.” DETALII

FOTO 1 – Gara Calafat (Elie Radu, 1899) cea mai frumoasă gară din Oltenia

ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid!


INSIDER: „Trecere de pietoni înainte de o curbă fără vizibilitate. Forţându-vă activ să faceți parkour, Ministerul Tineretului şi Sportului nu a mers prea departe? Fiind lângă mănăstire o fi pentru călugării care pot trece prin zid?” FOTO 1: „Mănăstirea Frăsinei, jud. Vâlcea” FOTO 2: „București, în fața sediului Poliției Rutiere” SURSA

ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** SECTOR 3: Câtă minte a avut ăla de a pus gardul în mijlocul drumului? Olimpici sau paralimpici? *** ŞOFERI & ZEBRE: Apoi a apărut Dorel cu deviza „noi muncim, nu gândim” și a mai tras un gard!

BUCUREȘTI: Modificarea scenariului în „Grota fermecată” din Parcul Carol inspirată din „Legenda Jepilor”. Fără grotă, giganții se luptă distanțați, nimfa exilată în Herăstrău!


INSIDER: „Statuile Giganţii sunt două statui amplasate în prezent în Parcul Carol I din Bucureşti, pe aleea principală a parcului, în apropierea intrării în parc dinspre Piața 11 iunie. Statuile fac parte din proiectul realizat de arhitectul Remus lliescu împreună cu sculptorii Frederic Storck, Dimitrie Paciurea, pentru realizarea unei lucrări statuare, intitulată Grota fermecată, cu ocazia organizării Expoziției Generale Române în Câmpia Filaretului din anul 1906. Întregul concept al lucrării a aparținut lui Dimitrie Paciurea, care s-a inspirat din Legenda Jepilor scrisă de Carmen Sylva. Ea avea terasă, vase, figuri şi trei sculpturi, doi bărbați contorsionați denumiți Giganți (3.5 m) și o femeie nud, culcată. Unul dintre Giganți a fost realizat de Frederic Storck, celălalt de Dimitrie Paciurea și femeia de Filip Marin, despre care nu se știe cum i s-a dat comanda, el nefăcând parte din grupul de artiști cărora li s-a încredințat comanda de execuție.

Astăzi grota nu mai există, Giganții au fost dislocați din perimetrul inițial și au fost puși de o parte și de alta a aleii principale a Parcului Carol I din Bucureşti. Femeia culcată a fost relocată în Parcul Herăstrău. Cele trei statui reprezentau personajele unei legende, conform căreia doi gemeni erau îndrăgostiți de aceeași femeie. Ea s-a aruncat în valuri, urmând ca acela dintre frați care va izbuti s-o salveze să-i devină soț. Rivalitatea dintre cei doi a făcut însă ca frumoasa fecioară să se înece. Cei doi frați au fost transformați în piatră datorită iubirii neîmplinite, iar persoana iubită de ei este transformată în cascadă. În fața fostului Palat al Artelor cei doi giganți erau așezați unul în fața celuilalt, iar în mijloc, între ei, culcată, Frumoasa adormită.” DETALII