PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

UTILE

MUZEUL OLTENIEI: Homo Sapiens s-a născut în jud. Gorj, in Peștera Muierii, acum 30.000 de ani!


INSIDER: „Craniul de Homo Sapiens de la Peştera Muierii (jud. Gorj)

Craniul aflat în colecţia Muzeului Olteniei a aparţinut unei femei având aprox. 40 de ani, fiind un Homo sapiens timpuriu, care din punct de vedere morfologic prezintă trăsături aparţinând atât omului modern, cât şi celui de Neanderthal. Acest lucru poate fi pus în legătură cu potenţialii săi strămoşi din Paleoliticul Mijlociu şi indică amestecul dintre neanderthalieni şi oamenii moderni, lucru doar presupus până recent.

În total, din Peştera Muierii au fost recuperate 6 fragmente osoase de la 3 indivizi, asociate cel mai probabil aceleiaşi faze de ocupare a peșterii.

Peştera Muierii sau Muierilor (Baia de Fier, jud. Gorj) este cunoscută din punct de vedere ştiinţific încă din 1870; cercetările arheologice desfăşurate sub conducerea lui Constantin S. Nicolăescu-Plopşor între 1951-1953 şi în 1955 au scos la iveală numeroase urme din Paleolitic, dar şi din epoci mai recente, atenţia fiind atrasă în principal de fosilele umane.

În 2005, probe de la cei 3 indivizi au fost datate cu ajutorul radiocarbonului, rezultând o vechime de ≈30.000 ani, alăturându-se astfel micului grup de fosile umane din Europa datat cert în perioada Paleoliticului superior timpuriu: fragmentul de craniu din Peştera Cioclovina (România, ≈29.000 ani), fragmentele de oase de la Mladeč (Cehia, ≈31.000 ani). Ele sunt mai târzii decât mandibula şi craniul de la Peştera cu Oase (România, ≈35.000 ani) şi resturile izolate din nivelurile aurignaciene de la Brassempouy şi La Quina Aval (Franța), dar puţin mai timpurii decât cele de la Les Rois (Franța).

Adresa: Muzeul Olteniei, Secţia de Istorie – Arheologie, Str. Madona Dudu nr. 14, Craiova. Program: marți – duminică 09-17. Acces: 6 lei/ adult; 3 lei/ prescolari, elevi, studenti, pensionari; gratuit/ persoane cu dizabilitati, veterani de razboi, copii institutionalizati si copii sub 3 ani.” DETALII

ARHIVĂ: PEȘTERA COLIBOAIA, BIHOR: Cele mai vechi desene de peșteră de pe Terra. Rinoceri păroși și un suflet de artist de acum 35.000 de ani


LIMPEDE CA CRISTALUL: Monitorul Oficial a publicat DOUĂ Hotărâri de Guvern ”semnate” de… Ciucă / Ciolacu, tot aia!


INSIDER: „În Monitorul Oficial de ieri, 21.12.2023, s-au publicat DOUĂ Hotărâri de Guvern ”semnate” de … Nicolae Ciucă. Vi le atașez din Monitorul Ofical. Sumă conținută: 1,7 miliarde lei. Cea cu medicamentele depășește cu mult miliardul.
Pentru a ajunge în M. Of., actul trece prin cel puțin 30-40 de perechi de mâini/ochi… pentru că sunt contrasemnate de vreo 6 miniștri, plus avize de la Justiție. Actul se inițiază, se avizează, de oportunitate și legalitate, se contrasemnează, se trimite la Monitor, unde verifică alți ochi care încasează tot bani publici și apoi se dă bun de tipar în Monitorul Oficial.
În timpul ăsta eu mă plimb pe la o instituție a statului, care îmi cere originale, paraoriginale de ordine, nu găsește hârtii deja depuse și mi le cere și îmi comunică apoi că după vreo 5 luni cre’ că se rezolvă… doamna Bucura-Oprescu a semnat și ea, cu premier CIUCĂ
Deci nimeni nu știe cine îi este premier, dar încasează milioane și milioane de la Stat… noroc că ați mărit taxele și impozitele, că altfel cum vă mai plăteați acești ”capabili”?
Chiar nimeni nu răspunde în țara asta pentru nimic?
PS – aștept publicarea în Monitorul Oficial a unui decret semnat de tovarășul Nicolae Ceaușescu… nu e absolut nicio diferență, oricum” SURSA


JURNALUL UNUI PROFESOR: Debutant în România Educată


INSIDER: „Pe 14 octombrie 2020 am luat primul meu salariu din învățământ: 2.648 de lei. Leafa debutantului era 2.470, dar am mai primit un spor de vechime de 3 ani, întrucât lucrasem în timpul facultății part-time.

Stăteam într-un cămin pe-atunci și primul lucru pe care l-am făcut când am văzut banii pe card a fost să-mi caut chirie.

Două zile a durat scotocirea orașului, pe 16 octombrie eram deja la casa mea: o garsonieră cu centrală și aer condiționat, aproape de școlile la care predam, era tot ce mi-aș fi putut dori.

3.000 de lei mă costase toată afacerea: chiria 1.200 + 1.200 de lei garanția + 600 agenția. Cei 2.648 de lei nu-mi fuseseră, evident, de-ajuns, așa că apelasem la un prieten it-ist, care mi-a împrumutat diferența.

Aveam, în sfârșit o cameră doar a mea, însă prima aventură imobiliară nu numai că îmi consumase întreaga leafă, dar îmi lăsase și o datorie de 400 de lei… Și asta nu era tot. Urmau încă 29 de zile până la următorul salariu…

În luna până la remunerația din noiembrie, datoriile au crescut precum absențele elevilor în catalog. Puținele mele ieșiri în oraș cu prieteni care mă felicitau că mi-am împlinit visul de a urca la catedră, se terminau invariabil cu: Îmi dai și mie 300 de lei până la salariu? M-am mutat și a trebuit să dau și garanția, să plătesc și agenția. Sau cât poți tu, și 100 e bine.

M-am descurcat, unii amici m-au creditat și cu 500, știindu-mă om de cuvânt. Așa se face că, mi-aduc și-acum bine aminte, pe 13 noiembrie, într-o vinere, când au intrat pe card din nou cei 2.648 de lei, mi-am dat seama că 2.000 trebuie să-i împart prietenilor, restituind împrumuturile făcute. 400 erau luați încă de la semnarea contractului de închiriere, 1.600 îi împrumutasem pentru cheltuielile de zi de zi.

Cu 648 de lei rămași pe card, am sunat proprietarul.

– Dom’ Mihai, să știți că luna aceasta nu pot plăti chiria…
– Cum așa, da’ ce s-a-ntâmplat?…
– Îmi puteți opri garanția!
– Dom’ profesor, garanția nu e pentru chirie, e în caz că se-ntâmplă ceva, stricați ceva prin casă sau plecați fără să plătiți la asociație, să nu ies în pierdere.
– Știu, dar, credeți-mă, n-am.

Nu știu dacă a contat faptul că i-am lăsat o impresie bună la vizionare sau poate promisiunea că în decembrie voi achita 2 luni (1 chirie + 1 garanție), dar domnul Mihai m-a lăsat în noiembrie fără să plătesc.

A venit decembrie, fatidica zi de 14, când mi-am dat seama cât de naiv fusese angajamentul meu. Evident că cei 648 de lei din salariu de noiembrie nu-mi ajunseseră, mă împrumutasem din nou. 2 luni însemnau 2.400 de lei, iar eu abia dacă mai aveam pentru una singură.

– Dom’ Mihai, să vedeți…
– Dom profesor, să nu-mi spuneți iar că n-aveți bani de chirie.
– De chirie am, dar nu mai am și de garanție. Vi-i dau…
– Luna viitoare, știu povestea
– Nu e o poveste, da’ chiar n-am reușit…

Și-așa am terminat cu bine școala, mai mult online, era pandemie, și au venit sărbătorile de iarnă și am plecat acasă, pe malul stâng al Dunării, departe de agitația Marelui Oraș…

Cursurile se reluau Luni, pe 11 ianuarie, anul acela…
Duminică dimineața mă sună dom’ Mihai.

– Dom’ profesor, veniți azi?
– Da!
– Bine, bine.

Nu știam ce vrea să însemne apelul acesta, surt și inopinat, era 10 ianuarie, mai era vreme până la data scadenței. În plus, eram fericit: puteam, în sfârșit, să achit atât chiria, cât și luna de garanție. După ce ieșise la pensie, maică-mea continua să meargă la frizerie, așa că, pensia pe decembrie de 1.300 de lei mi-o dăduse mie.

Duminică după-amiază ajung în Marele Oraș și în fața blocului nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii. Doi saci mari, ca de Moș Crăciun, însă negri, de plastic, plini cu haine, stăteau rezemați de gardul de metal cu ochiuri pătrate. În iarbă, pe un cearșaf, străjuia un munte de cărți. Acum înțelegeam de ce mă sunase proprietarul să mă-ntrebe dacă ajung…

– Dom’ Mihai, ce se-ntâmplă?!…
– Dom profesor, îmi răspunse vocea groasă de tutun și ani, 3 luni ai plătit, 3 luni ai stat!
– Dar…
– Eu nu mai am încredere că luna aceasta vei reuși să achiți două chirii. Am închiriat camera unei studente.
– ?!…
– Hai, că nu ți-a furat nimeni nici o carte, nu citește nimeni în România! În plus, ai văzut și tu, e o cameră de supraveghere care bate în fața scării și am rugat-o și pe doamna Geta de la 1 să se uite. Apropo, să treci pe la ea să-i lași cheia…

Deși era devreme, începuse să se însereze. Nu aerul rece al serii de ianuarie îmi dădea, însă, fiori, ci faptul că rămăsesem în stradă. A doua zi începea școala…

Nu știu cât timp am rămas stană de piatră uitându-mă la filele cărților care fluturau în vânt precum cămășile pe sârmă, știu doar că m-au trezit mici stropi reci de ploaie, care-mi încercau obrazul. M-am prăvălit instinctiv peste cărți, încercând să le feresc de picurii necruțători, acoperindu-le cu trupul meu.

La televizorul din bucătăria de la parter, președintele ținea un discurs despre România Educată…” SURSA

P.S.: „Atunci am creat pagina Jurnalul unui Profesor și, de 3 ani de școală, vorbesc despre condiția dascălului în România Educată…”

ARHIVĂ: EDUCAȚIA PREŞCOLARĂ, CHINA: Respect pentru profesori, pentru mama, tata şi performanţă! OXXO EDUCAȚIE: „De ce am dorit să devin profesor?”


MR. CRĂCIUN, BUCUREȘTI: Câți reni putere are Toyota Land Cruiser de pe Calea Victoriei?!


INSIDER: „Decor de Crăciun pe Calea Victoriei, București.” SURSA,c

ARHIVĂ: BUCHAREST RELOADED: Moș Crăciun aduce bradul cu Lamborghini. Nici sania cea nouă nu prea are portbagaj! OXXO ECO MOȘ CRĂCIUN: Emisiile de metan ale renilor reduse 100%, dar nici pădure nu mai avem! OXXO MONUMENT DEGHIZAT: “Nu s-or supăra eroii de acolo, din ceruri, până se demontează bradul?!”


MONICA LOVINESCU: „Vocea care ni s-a dat” la Radio Europa Liberă – Expoziţie manifest la Mița Biciclista Stabiliment


INSIDER: „Închei vizita la Muzeul Monica Lovinescu critic literar , care este organizat în București, în celebra Casă a Miței Biciclista la etajul 2 al clădirii, impresionantă viața acestui om de excepție și a familiei sale.
În muzeu se găsesc multe obiecte personale, înregistrări audio, și mobilier, care au aparținut regretatului om de cultură, personal eram îndrăgostit de vocea ei când o auzeam la postul EUROPA LIBERĂ” SURSA

N.R.: MONICA LOVINESCU (1923-2008). Expoziția „Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat” este o invitaţie la înțelegerea puterii cuvintelor și a libertăţii şi responsabilității de a spune ceea ce gândeşti.

Monica Lovinescu e un reper despre care astăzi nu se învață la școală. Publicul larg are ocazia să facă o incursiune în viața Monicăi Lovinescu, printr-o expoziție în care sunt expuse pentru prima oară documente originale, obiecte, mărturii, fragmente de emisiuni din perioada 1960-1991 de la Radio Europa Liberă, dialoguri emoționante cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ana Blandiana, Octavian Paler sau Eugen lonescu.

A fost vocea de la radio care a a avut curajul de a înfrunta un regim totalitar, iar eforturile ei au fost o formă de salvare morală, individuală şi colectivă.

Expoziţia manifest are loc între 17 Noiembrie-30 Decembrie, La Mita Biciclista Stabiliment Creativ. Adresa: Strada General Christian Tell 11, 2 Mai, București sector 1. Bilete: Acces general – 30 lei, Studenți, pensionari – 15 lei.” DETALII

ARHIVĂ: CASA MIŢEI BICICLISTA: Cea mai instagramabilă clădire din București nu are inhibiții față de factura la Enel


APM BRĂILA: -35°C, record de temperatură! Senzorii sunt în Alaska?!


INSIDER: „Mai rezistați??? Record de temperatură dat de APM Brăila, -35°C” SURSA

ARHIVĂ: CARANSEBEȘ: “Cine-i născut pe 34 decembrie, hai sus, hai sus, hai sus!” OXXO BRAȘOV: Chronos și Kairos călare pe mașina timpului


MICUL PRINȚ, MUZEUL MINA: „Limpede nu vezi decât cu inima…ochii nu pot pătrunde în miezul lucrurilor”


INSIDER: „Începând cu 1 Decembrie, în cadrul MINA, a apărut un nou spațiu imersiv unde este prezentată piesa de teatru digitală „Micul Prinț: Povestea unei prietenii”.
Acest spectacol inovator îmbină teatrul tradițional, animația de film și arta digitală, oferind publicului o experiență captivantă în universul magic al Micului Prinț. Actorii și personajele animate se întâlnesc într-o producție multimedia, aducând o interpretare originală a poveștii clasice.

Spectacolul va rula exclusiv în perioada 1-31 Decembrie 2023.
Piesa este realizată de către @Illusionistdigitalartstudio, un studio premiat la nivel internațional, iar producția audio este semnată de Alexei Țurcan.

MINA – Museum of Immersive New Art. Adresa: strada George Constantinescu 2-4, București sector 2. Program: Miercuri-Vineri: 12pm-9pm; Sâmbătă-Duminică: 10am-9pm. Intervale adulţi & copii +10ani: 7pm-9pm. Bilete: 50 lei. DETALII

N.R.: „Micul Print (in franceză Le Petit Prince), este un roman al scriitorului şi aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry, scris după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, când acesta s-a exilat în America de Nord și care a apărut mai întâi în engleză (1943) şi în franceză (1946). O poveste despre singurătate, prietenie, iubire şi pierdere, țesută în jurul unui mic prinț ajuns pe Pământ venit de pe asteroidul B-612.

Micul Prinț a fost votată cea mai bună carte a secolului al XX-lea în Franţa. Una din cele mai răspândite cărţi din lume, a fost tradusă în trei sute şaizeci și una de limbi, inclusiv în Braille vânzându-se aproape două milioane de exemplare anual, cu un total de vânzări de peste 140 de milioane de exemplare în toată lumea, a devenit una din cele mai bine vândute cărți publicate vreodată Micul Prinț este a doua carte cea mai tradusă în lume, după Biblie.

„-Cine eşti tu? zise Micul Prinţ. Eşti tare frumoasă…

-Sunt o vulpe – zise vulpea.

-Vino să te joci cu mine – o pofti Micul Prinţ. Sunt atât de trist…

-Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.

-A! lartă-mă – rosti Micul Prinţ. […] Ce înseamnă «a îmblânzi»?

-E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă « a-ți crea legături >>… A-ţi crea legături?

Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băiețaș aidoma cu o sută de mii de alţi băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…

-Încep să înţeleg – zise Micul Prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…[…]

-Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, privește ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Și-apoi, privește ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist ! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit ! Grâul auriu, şi el îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…[…]

Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

-Ce trebuie să fac ? zise Micul Prinţ.

-Trebuie să ai foarte multă răbdare răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…

A doua zi, Micul Print veni din nou.

-Mult mai frumos era dacă veneai și astăzi la aceeaşi oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, și mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un frământ și o nelinişte : voi descoperi cât prețuiește fericirea ! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi ști la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.

-Ce-i acela rit? zise Micul Prinţ.

-E și el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. […]

Astfel, Micul Prinţ îmblânzi vulpea. lar când ora despărţirii fu aproape :

-Vai! zise vulpea… Am să plâng…

-Din vina ta – zise Micul Prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci tu ai vrut să te-mblânzesc…

-Aşa e – zise vulpea.

-Dar ai să plângi ! zise Micul Prinţ.

-Aşa e – zise vulpea.

-Atunci nu dobândești nimic din asta!

-Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. […]

-Rămâi cu bine – zise Micul Prinţ.

-Te du cu bine – zise vulpea. lată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

-Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor – spuse după ea Micul Print, ca să ţină minte.

-Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de preţioasă.

-Numai timpul cheltuit cu floarea mea… spune Micul Print, ca să ţină minte.

-Oamenii au dat uitării adevărul acesta zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător de floarea ta.

-Eu sunt răspunzător de floarea mea…, spuse Micul Print, ca să ţină minte.

(Antoine de Saint-Exupery, în „Micul Print”, 1943)

ARHIVĂ: MINA BUCUREȘTI: Expoziții imersive Gustav Klimt și Lumea Subacvatică


THAILANDA: Cum sosește Regele Rama X pe plaja din Kata? Pe un covor plutitor!


INSIDER: „Plaja din Kata, Thailanda. Sosirea Regelui!”

ARHIVĂ: THAILANDA: 60.000 de crocodili aşteaptă să guşti din ciorba lor. Sau invers! Cum îşi riscă viaţa dresorii? OXXO TURISM: Picanterii din Thai-Land


PEȘTELE DIN FIER: Fiert in mâncare, timp de 10 minute, rezolvă anemia feriprivă! Pentru lipsa de calciu, lingem peretele sau sugem o cretă?!


INSIDER: „Copiii care suferă de anemie nu au acces la surse alimentare bogate în fier, elementul care îi ajută să crească sănătoși și puternici. Dar, din fericire, a fost inventată o soluție pentru asta: peștele de fier a salvat deja mii de copii care suferă de anemie în întreaga lume.

Totul a început când Dr. Christopher Charles a vizitat Cambodgia cu ani în urmă. Aici multi copii sufereau de anemie, din cauza deficitului de fier, deficit cauzat de o alimentație dezechilibrată.Din păcate familiile nu au avut acces la carne sau alte alimente bogate în fier și astfel doctorul a venit cu o idee, o soluție sigură, economică și eficientă la problemă, chiar dacă simplă și intuitivă: un pește de fier de adăugat în mâncare pentru a garanta aportul acestui mineral în alimentația tuturor copiilor.

Familiile adaugă pur și simplu peştele de fier, 10 minute, în timp ce prepară mâncarea pe care o au disponibilă. Nu este nevoie de mult, în realitate durează doar câteva minute, cât să adauge fier în alimentația acolo unde există deficienţe. Astfel satisfaci 75% din nevoile zilnice de fier ale unui adult.

În urma acestei alternative, copiii cambodgieni nu mai suferă de anemie, deoarece peștele de fier este folosit în preparatele lor.

Rezultatele au fost mai mult decât încurajatoare: deja după 6 luni de utilizare zilnică, pe site-ul proiectului, au fost publicate testele clinice care au demonstrat o creștere notabilă a nivelului de fier din sângele celor care au utilizat peștele de fier.

După un an, aproape 50% dintre persoanele care au luat parte la studiu și-au rezolvat problemele de anemie.” SURSA


BRĂILA: Castelul de Apă a împlinit 110 ani. Comuniștii au construit pe acoperiș un restaurant panoramic rotativ, după Revoluție, lăsat să se degradeze!


INSIDER: Castelul de Apă situat pe faleza Dunării, în cel mai înalt punct al oraşului Brăila, este considerat a fi unul dintre simbolurile oraşului.

Construcția Castelului a început în anul 1912 şi finalizată un an mai târziu, edificiul modern înlocuind vechiul rezervor de apă al oraşului, situat în Piața Carantinei, care se deteriorase încă din 1892.

Edilii oraşului au dorit ca noua construcție să fie una emblematică, integrată în arhitectura locală, drept pentru care au încredințat proiectul inginerului Elie Radu, care a ridicat un rezervor de 2000 mc, edificiu performant din punct de vedere ingineresc (35 m), cea mai mare construcție de acest gen din România la data respectivă, ce alimenta cu apă jumătate din populația de atunci a Brăilei.

În anul 1978, Castelul de Apă a intrat în proprietatea unei cooperative din județul Brăila, fiind transformat în 1982 în spațiu de alimentație publică, după ce au fost demolați stâlpii interiori și cupola originală. A urmat apoi o perioadă în care Castelul de Apă a fost transformat în întregime, fiind reconstruit prin turnarea a două planșee din beton și ridicarea a două turnuri cilindrice amplasate simetric, dotate cu scară exterioară și ascensor în interior. În partea sa superioară a funcționat câțiva ani un mic restaurant poziționat pe o platformă acționată electric, care se rotea în jurul axului său, astfel că acei care îl vizitau puteau admira panorama întregului oraş.

În anul 1996, edificiul a fost cumpărat de un om de afaceri din Galați. Construcția s-a degradat în ultimii ani, pentru refacerea sa existând mai multe propuneri de finanțare prin fonduri europene. Conform celui mai recent proiect, Castelul de Apă ar urma să fie transformat într-un obiectiv turistic ce ar trebui să cuprindă un observator astronomic, un cinematograf 7D și spații expoziționale, precum și vechea cupolă rotativă.” SURSA


ELVEȚIA: Târgul de ceapă, răsplată pentru ţăranii care au stins incendiul de la Berna. Tradiție de 584 de ani!


INSIDER: „TÂRGUL DE CEAPĂ DIN ELVEȚIA…

Este vorba despre târgul de ceapă din Elveţia, un târg unde nu găsești doar ceapă de toate soiurile ci și arta împletită cu imaginația și care vă spun sincer sunt extraordinare…. În vechea Bernă, în mai multe pieţe, chiar şi în piaţa numită Bundesplatz, sute de ţărani şi cu peste 100 tone de ceapă, cu jocuri pentru copii şi cu confetti.

vă spun şi eu câteva amănunte…..
Acolo tradiţie…. Târgul se ţine (documentat) din 1439 şi se cheamă „Zibelemärit”. Ca răsplată pentru ţăranii care au ajutat la stingerea incendiului ce a cuprins Berna în 1405.
Are loc anual, în a patra zi de luni din noiembrie…

Priviți fotografiile minunate si care, dacă nu știam ca sunt făcute din ceapă nici nu îmi dădeam seama….. Zi bună…” SURSA

ARHIVĂ: PERICEI, SĂLAJ: Monumentul Cepei de 6.5 m, intrat în Cartea Recordurilor – Cea mai faimoasă ceapă din România!


ISTANBUL: Dansul dervișilor, experiență mistică pentru cei care cred într-un Dumnezeu care transcede religiile și care pot accede înțelesuri secrete ale Creației


INSIDER: „Pe o străduță din Istanbul, într-o veche baie turcească, este acum o clădire culturală, Hodjapasha Culture Center, care își păstrează însă austeritatea originară.
Aici am fost martoră, timp de o oră, la dansul dervișilor rotitori, cu o tradiție de sute de ani, de când poetul persan Mevlana (Rumi) a întemeiat Ordinul Mevlevi.
Adepții acestuia comunicau cu divinitatea printr-un dans mistic, învârtindu-se în jurul propriei axe.
5 bărbați de diferite vârste s-au învârtit cu mici momente de pauză în care sufletele lor se salutau printr-o aplecare a capului, în timp ce o muzică desprinsă din instrumente vechi și rugăciuni din Coran acompaniau mișcările lor perfect sincronizate, fără ca vreunul dintre ei să-l privească pe celălalt.
Ținând ochii închiși și transpunându-se într-o dimensiune doar de ei cunoscută, părea că nu mai sunt cu noi, deși-i vedeam.
Pălăriile înalte, din lână, reprezintă piatra funerară, fustele albe, care se deschid în rotirea magică, reprezintă giulgiul egoului, iar mantiile negre, în care apar și pe care le dau jos, simbolizează lepădarea de mormânt. Totul este, de fapt 2005 să fie declarat „patrimoniu imaterial UNESCO”.

Deși crezi că mergi la un spectacol, dansul dervișilor este o experiență mistică pentru cei care au capacitatea de a crede într-un Dumnezeu care transcede religiile și care pot accede înțelesuri secrete ale Creației, renunțării la Ego, ale ascensiunii și reînntoarcerii la terestru, rămânând însă conectați, devotați și dedicați divinității.
Fiecare află, la final, dacă a devenit imponderabil sau nu, dacă a rămas pe scaun sau s-a ridicat, dacă a rămas om sau s-a transformat în ceva mai mult de atât.
Personal, nu pot vibra și nu mă pot înălța în nicio nirvană, „drog”, yogă sau alt surogat care nu începe cu Tatăl Nostru și nu trece prin Cred într-unul…Dar așa sunt EU…

#dansuldervisilorrotitori #rumi #UNESCO #istanbul” SURSA

ARHIVĂ: EXTAZ: Cum meditează dervişii rotitori în jurul Soarelui? Secta a fost interzisă de Atatürk! OXXO ANATOLIAN FOOD FEST: Adana Kebap, Kataif, baclavale și cafea la nisip pentru stomacul de ghiaur bucureștean, iar meditația dervișilor rotitori pentru al lui spirit și suflet! OXXO ATATURK FOREVER: Primul loc pe care îl vizitează un turc în Romănia. Pace acasă, pace în lume!


TE UIȚI CUM TE DUCI VENIND: Șefii Consiliului Județean Botoșani au venit din viitor. 501 ani de la Marea Unire!


INSIDER: „Șefii Consiliului Județean Botoșani au venit din viitor. Astăzi au sărbătorit 501 ani de la Marea Unire”

INSIDER 2: „Am dezlegat misterul: au depus coroanele si cifrele „te uiți cum te duci venind”. Li s-a părut mai important ca fața coroanelor sau modelelor florale, în timpul deplasării, să fie spre depunători, nu spre mulțime, spre monument.’ SURSA

ARHIVĂ: 1600-1995: Mihai Viteazul, Domn al României, pentru 395 de ani. Apoi au venit americanii! OXXO CIOC-CIOC, ORADEA: „În fața Primăriei, pe malul Crişului, Mihai Eminescu aşteaptă de 6 ani să fie eliberat din cavou!”


1 DECEMBRIE: Vehicul militar al Armatei Române cu simbolul păcii, drept siglă. La mulți ani, România!


INSIDER: „Jankel Fox by Masstech, Vehicul utilitar ușor – Toyota Land Cruiser modificat pentru a fi folosit de forţele speciale” SURSA

ARHIVĂ: SUS PĂLĂRIA: Ceremonia înmânării pălăriei la parada de 1 Decembrie de la Arcul de Triumf


SECTOR 3: La fiecare 5 ani, blocul reabilitat primește încă o plăcuță cu numele primarului binefăcător. Kind Reminder!


INSIDER: „Cât de disperat să fii după voturi să pui o a doua pancartă că s-a izolat blocul, cu numele tău pe ea? (După 5 ani de la izolare). SURSA


VREMURI TULBURI: „Pe mine nu mă iubește nimeni!”


INSIDER: „”Pe mine nu mă iubește nimeni!”

Eram la o conferință ieri. Un preot necunoscut a vorbit pe gustul meu. Sigur, eu îl cunosc, lumea mare, nu. Și cineva din public trimite o întrebare scrisă pe o hârtie deși conferința nu avea o sesiune de întrebări la final, așa cum se obișnuiește.

Părintele ia totuși hârtia și citește: „Părinte, eu nu mai pot să mai iubesc. Pe mine nu mă iubește nimeni. Ce să fac?”

Cei din încăpere zâmbesc, unii chiar râd subtil ( întrebarea avea legătură zero cu subiectul conferinței).

Părintele a stat și a stat și a tăcut. Privea biletul cu adâncă seriozitate dar și îngândurat. Această tăcere a durat minute bune. Cred că peste 3. Mare tăcere…! Într-un final Părintele spune: Rog să ridice mâna cine de aici din sală se simte cel mai iubit, cine dă pe afară de iubire, cine nu mai poate de cât de iubit este?

Nu a ridicat nimeni, evident. Si s-a făcut liniște totală.

Vă puteți închipui ce o fi în inima unui om care ia un pix și o foaie și scrie…PE M I N E N U M Ă I U B E Ș T E N I M E N I !
Să scrii asta cu mâna ta…

Ulterior, preotul a mai zis câteva cuvinte minunate dar începutul a fost genial. Nu i-a mai ars de râs nimănui.” SURSA

ARHIVĂ: EZOTERIC: „Dacă nu știi, nu crezi. Dacă nu crezi, nu vezi.”


PISTĂ DE BICICLETE, PIATRA NEAMȚ: Slalom pentru bicicliști și pietoni pe Calea Romanului. Fără zăpadă ori alcool!


INSIDER 1: „Chiar dacă mulți au ajuns la spital încercând, pista asta pentru biciclete din Piatra Neamț (N.R.: Calea Romanului) va fi prima din lume pe care nu a terminat-o nimeni de parcurs în întregime.” SURSA

INSIDER 2: „Pista respectiva e si in vale/deal deci ori mergi doar cu frâna / ori urci din greu și te dezechilibrezi când ocolești stâlpi. Unele treceri de pietoni normale nici nu se mai vad noroc că îți dai seama..”

ARHIVĂ: DROBETA TURNU SEVERIN: Pe strada Anghel Saligny nimeni nu poate să circule regulamentar. Dacă Poliția aplică legea toți participanții la trafic trebuie amendați sau să li se ridice autoturismul! OXXO SIBIU: Proaspăt finalizată, noua pistă de biciclete este sub ocupație. Bicicliști, stați la coadă! OXXO CAPCANE: Merg pe gard, de drum mă ţin!


MIHAI EMINESCU, MERLOT: Vin muzical din Republica Moldova. Fiecare strop, o strofă, la fundul sticlei „Luceafărul”!


INSIDER: „Vinul Muzical MIHAI EMINESCU – Merlot 2020 VIN SEC ROSU, produs la Mileștii Mici în Republica Moldova și lansat pe piață anul acesta. Descoperă magia vinului nostru, o călătorie în lumea aromei și rafinamentului, inspirată de poezia lui Mihai Eminescu.
Fiecare strop de vin devine o strofă dintr-un poem senzual, iar gustul său, o poveste de iubire între strugurii aleși și notele melodioase ale poeziei.
În fiecare pahar, vei găsi o călătorie cu gust unică” SURSA

Pe etichetă apar și titlurile câtorva poezii eminesciene: „1. PELÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOȚ; 2. MAI AM UN SINGUR DOR; 3. REVEDERE; 4. O, RAMAI; 5. VREO ZGÂTIE DE FATĂ; și un cod QR, pentru întreaga sa poezie. Scanează și audiază!

Un vin cu profil elegant: culoare intensă de roşu-vişiniu Merlot, arome bogate și complexe de fructe de pădure și vişine răscoapte. Gustul moale, cu tanini rotunzi fac din acest vin partenerul ideal pentru preparatele din carne de vită sau miel şi brânzeturile semi-tari precum Gouda, Brie sau Gorgonzola. Alc 13,5%. Preț la Cărturești 109 lei.

ARHIVĂ: MILEȘTII MICI, MOLDOVA: Cea mai mare colecție de vinuri din Europa – 1,5 milioane de sticle depozitate în 250 km de galerii OXXO BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România! OXXO DECRET: Regele Carol I deschide „pe seama Ministerului de Interne un credit extraordinar pentru cheltuieli de înmormântare ale decedatului Mihail Eminescu, poet” OXXO ZIUA CULTURII ROMÂNE: Nu poate să lipsească din meniu tocmai Eminescu!


BOJDEUCA LUI CREANGA: Vilă cu fundație de piatră și balcon închis. Numai 1,8 milioane de euro!


INSIDER 1: „Casa lui Creangă, din spate.
O casă prăpădită de lemn cu prispă (văduva lui Creangă în 1912, în stînga) devine vilă cu fundație de piatră și balcon închis (dreapta).
Nu mai există nimic din sărăcia și precaritatea frugală în care trăise Creangă.
Mă rog: la Iași nu există nici un fel de reglementări în ce privește conservarea patrimoniului arhitectural, turnăm beton peste.
N-a auzit nimeni de Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Au făcut amfiteatru în curte, au tăiat copacii.” SURSA

INSIDER 2: Să scriu? Bojdeuca lui Creangă – această butaforie de lux.

Mă tem că nu mai calc prin Iași dar nu am șanse să tac – trebuie zis. Uăi, îmi trec toate sudalmele moldovenești prin cap – Ghicaso.

1, 8 milioane euro pentru această butaforie?

Trei ipostaze – 2023, anii 60, început de sec XX. E o butaforie de lux? Ba mai mult – e un breloc electoral de lux pentru liberalii locali care au toate culorile banilor.

Poate totuși le faceți copiilor din Dallas acte să ajungă la școală – că ei încă sunt in epoca lui Creangă. Dacă nu știți vă ajut…

A propos: în Dallas găsiți bojdeuci autentice a la Creangă – care încă se dau cu var și pe jos se dă cu muruiala unde se mai pune balegă de cal…

Cum naiba să faci o butaforie de lux total împotriva a ceea ce era locul și Creangă? Modestia, căldura, tihna, sărăcia, discreția – era spiritul locului acela – cu poveste, umor și miros de balegă și borș. Spiritul locului a fost distrus.

A dispărut și toată verdeața aceea – aerul idilic.

Și poftim: noii moldoveni s-au boierit. Sper că a rămas bani și de mobilă Ikea.

A propos – intelighenția ieșeană, vă place? E tot ok așa? Hai că aduc o găleată de balegă când vin să muruim…

Revin cu un text mai aplicat… Of, sunt tare legat de Iași.

PS: se șoptește că pe bojdeucă sau dat doar vro 550.000 restul pe consolidare teren. Ieftinuț.” SURSA

INSIDER 3: „Ultimă oră: după ce a văzut rezultatul, Creangă s-a scoborît din cer și și-a șters cu mânuța lui numele de pe ușă!…” SURSA

N.R.: Cunoscută drept „Bojdeuca lui Ion Creangă” această casă din Valea Plângerii (mahalaua Țicău) trebuie să fi fost o casă cu nimic deosebită față celelalte din periferia Iașiului. Devine specială pentru că aici a locuit între 1872-1889 Ion Creangă și pentru că este prima casă memorială din România (1918).

Cel mai bine descrie Creangă locul într-o scrisoare către Titu Maiorescu in 1887: „De veţi avea răbdare, că bunătate întotdeauna aţi avut, veţi întreba, probabil, unde e bojdeuca mea. Vă voi răspunde respectuos: în Mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea Plîngerei, strada Ţicăul de Sus, numărul 4… dacă se mai poate numi stradă o ulicioară dosnică, plină de noroi pînă la genunchi, cînd sînt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, şi la secetă geme colbul pe dînsa. Iar bojdeuca de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani este din vălătuci şi povîrnită spre cădere pe zi ce trece, de n-ar fi rezemată în vreo 24 de furci de stejar, şi acelea putrede.“

ARHIVĂ: HUMULEȘTI: „Când mă gândesc la locul naşterii mele, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”


REPERE: David Popovici, campion mondial la înot, pictat pe un bloc din București


INSIDER: „Scrie-ți povestea prin sport!”

David Popovici le zâmbește în fiecare zi celor care trec pe Șoseaua Ștefan cel Mare (N.R.: la nr.35)! Campionul mondial și european, recordmen mondial la înot, a fost pictat pe peretele unui bloc din capitală într-un proiect al Asociației EDIT și Swet Damage Crew, cofinanțat de Primăria Sectorului 2 București, prin centrul Cultural Mihai Eminescu.

Educație, artă și sport, toate pe un singur perete!
Artiști: @biextattoo & @cristisatran
Photo credits: erikzollner.ro Felicitări! #TeamRomania #COSR #Paris2024″ SURSA

N.R: Pictura de 300 de metri pătrați, ilustrându-l pe David Popovici a fost realizată în zece zile de către artiştii bucureșteni Şatran și Biex care au folosit sute de spray-uri și zeci de kilograme de vopsea.

ARHIVĂ: DAVID POPOVICI: Într-o țară care se scufundă doar un înotător putea performa!


SALINA OCNELE MARI: Sacroterapie în prima biserică ortodoxă subterană din Europa, cu hramul Sfintei Mari Mucenițe Varvara, protectoarea minerilor


INSIDER: „Salina Ocnele Mari, una dintre cele mai vechi mine de sare din ţara noastră, se află în localitatea Ocnele Mari, din judeţul Vâlcea, la mai puţin de 10 kilometri de municipiul Râmnicu Vâlcea. În anul 1912, localitatea a început să fie amenajată ca stațiune balneară și turistică. Locul este vizitat anual, de nenumărați turişti, pentru aerul salin, ştrandurile cu apă sărată şi nămolul sapropelic. Salina Ocnele Mari, renumită pentru aerul salin, a fost amenajată, ca punct turistic, în anul 2009, apoi în anul 2015 și se întinde pe o suprafață de cinci hectare.

Din initiativa salariaților unitătii, în perioada 14 aprilie – 3 decembrie 1992 în inima masivului de sare, a fost realizată prima biserica ortodoxa subterană din Europa, cu hramul Sfintei Mari Mucenite Varvara, protectoarea minerilor. În fața altarului se află catapeteasma constituită din 24 de icoane, icoane ce datează de la începutul secolului al XX-lea (1924). De o parte si de alta a altarului veghează icoanele Sf. M. Mc. Varvara și Sf. Cuv. Parascheva ocrotitoarea Iconostasele, Moldovei. scaunul împărătesc, aplicele și frumosul candelabru, ce asigură bisericii, iluminarea au fost meşteşugit realizate, cu talent și migală de mineri. În fiecare an, pe data de 4 decembrie, ziua de pomenire a Sf. M. Mc. Varvara, când se prăznuiește hramul principal al bisericii, se oficiază slujba de cinstire și pomenire la care participă salariații unitații, familiile acestora, ctitorii şi locuitori din zonă.

În primii ani făceau slujbe nu se cu regularitate în biserică, ci doar de hram sau uneori la sărbătorile mari. Din 3 decembrie 2016 a fost numit preot pe seama bisericii părintele Elisei Roncea, care a aşezat rânduielile bisericești ca în oricare altă biserică de parohie, astfel că atât turiștii, cât și credincioși din zonă vin la Sfânta Liturghie (sâmbăta, duminica precum și în sărbători) sau miercurea sau vinerea se săvârșeste Taina Sf. Maslu și slujba Aghiezmei.

În 2017, când s-a marcat împlinirea a 25 de ani de existență a bisericii, locaşul a primit o părticică din moaştele Sfintei Varvara, prin bunăvoinţa Înaltpreasfințitului Părinte Agafangel, Mitropolit de Odessa. Tot în acel an, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, biserica a primit și al doilea hram, pe Sf. Cuv. Mc. Paraschevi din Roma, pentru a exista și un hram de vară și care să fie dedicat tinerilor. Astfel că, pe 26 iulie, în fiecare an sunt aşteptați tineri din eparhie pentru a se bucura de această sărbătoare.

În biserica aceasta au fost săvârşite de-a lungul anilor diverse mulțumire, slujbe Taina de Sf. Cununii și Taina Botezului pentru copiii și rudele pentru copiii și rudele angajaților Salinei, dar și pentru alți creştini ortodocși care au dorit ca momente unice din viața lor să aibă loc în această impresionantă catedrală din muntele de sare.” DETALII

ARHIVĂ: POPEȘTI-LEORDENI: Biserică Monument suspendată la 3 metri deasupra pământului, mai aproape de cer!


ENGLISH PARK, CRAIOVA: Orchestra Stâlpilor de Iluminat și Balerine Arteziene pentru Felinarele Îndrăgostite


INSIDER: „Cei doi stâlpi îndrăgostiți de pe banca din English Park au parte acum nu doar de balerinele dansatoare din arteziene, ci de o întreagă orchestră de stâlpi de iluminat. Astfel, întreg parcul, care a fost reabilitat anul trecut, devine o nouă atracție a Craiovei.” SURSA

ARHIVĂ: CRAIOVA ROMANTICA: Două felinare se pupăcesc non-stop pe o bancă în English Park


SOROCA, REPUBLICA MOLDOVA: Cum poți recicla o rachetă?


INSIDER: „Să facem din tun tractoare/ Din atom – lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare!” SURSA FOTO

N.R.: Soroca este un oraș cu statut de municipiu din nord-estul Republicii Moldova, situat pe malul drept al râului Nistru, la frontieră cu Ucraina. Este centrul administrativ al raionului omonim Soroca. Cu peste 37 de mii locuitori (2016), Soroca este al optulea oraș ca mărime din Moldova. La Soroca funcţionează un muzeu de istorie şi etnografie care include și Cetatea Sorocii, ridicată în piatră de Ștefan cel Mare în 1499 şi renovată în forma actuală de Petru Rareş.

La 21 august 1930 în Monitorul Oficial al României este publicat aprobarea stemei Sorocii cu următoare descrie: „Scut roșu despicat. În primul cartier o cetate crenelată de argint cu un turn central, cu poarta închisă și ferestrele negre. În cartierul al doilea un cap negru de tătar în profil spre dreapta, înfipt într-o lancie de argint.” Simbolizează vechea cetate Soroca şi veşnicele lupte împotriva Tătarilor. Scutul timbrat cu o coroană murală, de argint, cu cinci turnuri”.

În 1999 a fost readoptată stema interbelică,deşi este anacronică, încălcă esteticul, morala creştină şi umanistă în general.” DETALII

ARHIVĂ: REGHIN, JUDEȚUL MUREȘ: Camionul Bucegi a devenit decorațiune multifuncțională pentru case. Oare când e frig pornește motorul?! OXXO PRIMA IUBIRE: Comoda Dacia 1300, roșie. Nimic nu se pierde, totul se transformă! OXXO BUZIAȘ: Restaurant amenajat la umbra unui avion Lisunov eșuat acum 40 de ani


CATEDRALA SFÂNTA MARIA REGINĂ, IAŞI: Catedrala romano-catolică, atmosferă de pace într-o paletă încântătoare de culori!


INSIDER: „⛪️ Catedrala romano-catolică este un locaș de cult impunător, plin de căldură, culoare și liniște. Dincolo de a fi un loc unde credincioșii își găsesc un moment aparte de intimitate, catedrala este un punct turistic și cultural central.

Ca obiectiv turistic, catedrala este mai mult decât atractivă. Chiar exteriorul de-o frumusețe simplă și izbitoare totodată te invită să treci pragul, să-ți rupi din timp să o admiri, să-i observi fiecare detaliu decorativ, să inspiri acest iz al păcii și al izolării. Interiorul catedralei găzduiește o atmosferă greu de găsit în alte locuri. Simți că se revarsă peste tine o pace interioară care există doar acolo, între acei pereți.

În absența slujbelor, tăcerea întâlnită este una departe de a fi apăsătoare – este o tăcere eliberatoare, care te face să simți în sfârșit că poate e bine să nu te mai gândești la nimic, să nu te mai conectezi cu altceva sau altcineva decât cu persoana ta și starea ta de bine. Acestei atmosfere i se alătură o paletă încântătoare de culori, care întărește ideea unui loc care întâlnește sublimul.

Din punct de vedere cultural, catedrala romano-catolică nu de puține ori găzduiește evenimente relevante, al căror raport cu religia nu face totdeauna miza actului în cauză. Spre exemplu, încă din 2020, concertul de deschidere al fiecărei ediții de Classix Festival s-a desfășurat în catedrală, cu intrare liberă. Loc ideal, ce-i drept, întrucât spațiul imens conferă o acustică deosebită care scoate în evidență excelența prestațiilor muzicale. Text: Nicoleta Feraru 📷: Ștefan Prepeliță” SURSA

N.R: Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din laşi este o biserică romano-catolică construită în perioada 1992-2005 în municipiul laşi, cu rolul de a servi drept catedrală episcopală. Ea se află situată pe Bd. Ștefan cel Mare nr. 26. Având în vedere că vechea catedrală episcopală din laşi devenise neîncăpătoare, Episcopia Romano-Catolică de lași a dorit să construiască o catedrală nouă mai mare, unde să poată participa mai multă lume la liturghiile religioase. Până în decembrie 1989 acest deziderat nu s-a putut realiza din cauza opoziției regimului comunist faţă de biserică.

Catedrala Sfânta Maria Regină din laşi are o formă circulară, cu 24 de ogive și cu o cruce înaltă de 10 m în vârf, în partea centrală a cupolei. Dimensiunile sale sunt următoarele:

• diametrul exterior – 38 m; diametrul cupolei centrale – 24 m

• înălțimea interioară până sub cupolă – 16 m; înălțimea până la baza crucii – 26 m; înălţimea până la vârful crucii – 36 m

După construirea catedralei, a fost reamenajată curtea interioară a Episcopiei. S-a amenajat intrarea dinspre Str. Colonel Langa, curtea fiind împrejmuită de un gard din metal sau din piatră; a fost amenajat un spațiu verde central de forma unui peşte, restul spațiului fiind din beton amprentat sau din pavele.

Catedrala are o cupolă de tip calotă, cu 24 de ferestre de tip ogival, ce se sprijină pe patru stâlpi. Biserica are vitralii aşezate pe trei registre reprezentând teme legate de creație, alianţă, sacramente, misterele Rozariului.

Intrarea în lăcaşul de cult se face prin partea de est, dar mai există și o intrare secundară în partea de vest. În ambele părți ale intrării, se află săli „Mama şi copilul”. În interior, biserica are un spațiu central înconjurat de un hol semicircular. În spațiul central de la parter sunt dispuse 76 de bănci şi patru confesionale din stejar, un baptisteriu pe partea dreaptă, la mijloc, și un tabernacol pe stânga, la mijloc. Pe balustrada balconului semircular de la etaj sunt amplasate mozaicuri cu cele 15 opriri ale Căii Sfintei Cruci.

Pe peretele altarului se află o icoană din mozaic care o reprezintă pe Sfânta Fecioară Maria, Regină, încadrată de câte două mozaicuri care reprezintă scene din viaţa Sfintei Fecioare Maria. La baza mozaicului central se află tabernacolul principal. De o parte și de alta a altarului sunt dispuse pupitre de unde se citesc lecturile din Evanghelie.

La etaj se află balcoane pe întreg conturul, mai puţin pe conturul altarului. În fața altarului se află o orgă clasică (adusă din Germania (Rietberg)), cu trei manuale, un pedalier, 3.882 de tuburi şi 43 de registre. Biserica are i un demisol, folosit ca sală de conferinţe; câteva săli de cateheză şi grupuri sanitare pe contur, în partea de sus a demisolului. DETALII

ARHIVĂ: ORȘOVA: Lenin, John Lennon, Nadia Comăneci, Florin Piersic și Ana Szeles pe „Drumul Crucii” în Biserica Romano-Catolică OXXO CIOFLICENI, ILFOV: „Regina Carmelului”, Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți vitralii inedite, mozaicuri și basoreliefuri impresionante. Un muzeu fără custode! OXXO CĂPLENI, JUDEȚUL SATU MARE: La subsolul Mănăstirii Franciscane Sf. Anton, în cripta Karolyi sunt 36 de sarcofage cu membrii aceleiași familii nobile. Primul din 1653, ultimul din 2010! OXXO BUCUREȘTI: Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, cea mai mică catedrală din lume are 110 metri pătrați și a fost construită acum 100 de ani